298 LUNA IANUARIE
lor [i ai `n]eles limpede cu min-
~N ACEAST| LUN|
ZIUA A {APTESPREZECEA
Pomenirea Preacuviosului [i de
Dumnezeu purt\torului P\rintelui
nostru Antonie cel Mare.
LA VECERNIA MIC|
La Doamne, strigat-am..., se pun stihi-
rile pe 4, glasul al 2-lea:
Podobie: C^nd Te-a pogor^t...
C ^nd `n morm^nt pe tine
`nsu]i bucuros te-ai `n-
chis, P\rinte, din dragostea lui
Hristos, cu putere ai r\bdat is-
pita demonilor; dar prin `n]e-
lepciune [i har vicleniile lor le-ai
ar\tat mai slabe dec^t p^nza de
p\ianjen. Atunci cetele `ngerilor
au b\tut din palme, strig^nd:
Slav\ Celui ce te-a `nt\rit pe
tine, Antonie (de dou\ ori).
Alt Ilie te-ai ar\tat, av^nd pe
m\ri]ii t\i ucenici, `n]elepte, ca
[i acela pe Elisei; c\rora [i ha-
rul t\u `ndoit l-ai v\rsat, r\pit
fiind `n v\zduh ca `ntr-un car,
P\rinte. Pentru aceasta vie]u-
ind cu duhul, acum, `mpreun\
cu d^n[ii, te bucuri pomenind,
Preafericite, pe to]i cei ce s\v^r-
[esc cu dragoste cinstit\ pome-
nirea ta, Antonie.
Ca [i v\z\torul de Dumnezeu
Moise, ai intrat `n norul cel cu
adev\rat `n]eleg\tor al vedenii-
tea pe Acela pe Care `n chip
v\dit L-ai dorit, [i pream\rin-
du-]i fa]a cu str\lucirea Acelu-
ia, P\rinte, ai fost pov\]uit c\-
tre loca[urile cele m^ntuitoare.
Pentru aceasta, adun^ndu-ne,
de Dumnezeu `n]elep]ite, [i
bucur^ndu-ne, strig\m: Slav\
Dumnezeului nostru, Celui ce
te-a `nt\rit pe tine.
Slav\..., glasul al 2-lea:
Pe `ngerul cel de pe p\m^nt
[i omul lui Dumnezeu `n ceruri,
buna podoab\ a lumii, desf\-
tarea bun\t\]ilor [i a faptelor
bune, lauda pustnicilor, pe An-
tonie s\-l cinstim, c\, s\dit fiind
`n casa lui Dumnezeu, a `nflorit
dup\ dreptate. {i ca un cedru
`n pustiu a `nmul]it turma lui
Hristos, a oilor celor `n]eleg\-
toare, `ntru cuviin]\ [i dreptate.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Poart\ nestr\b\tut\, tainic
pecetluit\, binecuv^ntat\ N\s-
c\toare de Dumnezeu, prime[te
rug\ciunile noastre [i du-le Fiu-
lui t\u [i Dumnezeu, ca s\ se
m^ntuiasc\, prin tine, sufletele
noastre.
LA S T I H O AV N |
Se pun stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...
Ar\tatu-te-ai vas sfin]it, din
scutecele maicii tale, de Dum-
 ZIUA A {APTESPREZECEA
nezeu purt\torule Antonie, [i
cas\ Preasf^ntului Duh.
Stih: Scump\ este `naintea Domnului
moartea Cuviosului Lui.
~n[el\ciunile viclenilor demoni
biruindu-le cu puterea Crucii,
ai t^lcuit slava lui Hristos, P\-
rinte Antonie.
Stih: Fericit b\rbatul care se teme de
Domnul [i dore[te s\ p\zeasc\ poruncile
Lui.
Ridicatu-te-ai ca Ilie `n car
de foc [i ai mers, Fericite, f\r\
mijlocire, la Treime, Antonie
Preacuvioase.
Slav\..., {i acum..., a N\sc\toarei:
Cetele cele de sus, N\sc\toa-
re de Dumnezeu, Fecioar\, te
laud\ cu cei de jos, m\rind ne-
`ncetat preacurat\ na[terea ta.
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Asem\n^ndu-te cu obiceiu-
rile r^vnitorului Ilie [i urm^nd
Botez\torului pe drepte c\r\ri,
P\rinte Antonie, te-ai f\cut lo-
cuitor pustiului [i ai `nt\rit lu-
mea cu rug\ciunile tale. Pentru
aceasta, roag\-te lui Hristos
Dumnezeu, s\ m^ntuiasc\ su-
fletele noastre.
Slav\..., {i acum..., al N\sc\toarei:
Taina cea din veac ascuns\ [i
de `ngeri ne[tiut\, prin tine,
N\sc\toare de Dumnezeu, celor
de pe p\m^nt s-a ar\tat; Dum-
nezeu `ntrup^ndu-Se, `ntru uni-
299
re neamestecat\, [i Crucea de
bun\voie pentru noi primind;
prin care, `nviind pe cel `nt^i
zidit, a m^ntuit din moarte su-
fletele noastre.
LA VECERNIA MARE
Dup\ obi[nuitul Psalm, se c^nt\ Fericit
b\rbatul..., starea `nt^i.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihi-
rile pe 8, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de sus ai fost chemat...
C el ce ai fost luminat cu ra-
zele Duhului, c^nd dum-
nezeiescul dor pe tine te-a aprins,
[i sufletul ]i-a `ntraripat s\ do-
re[ti dup\ dragostea Lui, cu
adev\rat nem\rginit\, atunci,
def\im^nd trupul [i s^ngele [i
afar\ din lume ajung^nd, prin
multa sih\strie [i lini[te, cu
D^nsul te-ai unit. Pentru aceas-
ta te-ai umplut, precum ai ce-
rut, de frumuse]ile cele de aco-
lo, [i ai str\lucit ca o stea, lu-
min^nd sufletele noastre, An-
tonie (de dou\ ori).
Cel ce ai fr^nt arcurile [i s\-
ge]ile demonilor, cu harul dum-
nezeiescului Duh, [i ai v\dit tu-
turor, cu dumnezeie[ti `nv\]\-
turi, r\utatea [i cursele lor; str\-
lucit fiind de dumnezeie[ti lu-
mini, c\lug\rilor te-ai f\cut lu-
min\tor preastr\lucit, pustiului
`nt^i-`mpodobitor, bolnavilor
300
preaiscusit [i cinstit t\m\duitor
[i pilda cea dint^i [i semnul vie-
]ii celei `mbun\t\]ite, P\rinte
Antonie (de dou\ ori).
Cel ce e[ti plin de dumneze-
ie[tile daruri, pe tine, P\rinte,
afl^ndu-te Hristos, ca pe o oglin-
d\ f\r\ de pat\ a dumnezeie[ti-
lor ar\t\ri, a f\cut s\ str\luceas-
c\ asupra ta lucirile str\lucite
ale luminii Sale. De aceea te-ai
ar\tat izvor `ndestulat de vin-
dec\ri [i hran\ celor fl\m^nzi;
iar dorirea celor `nseta]i o ad\pi
prin ploaie, [i st\rile lor sufle-
te[ti v\z^ndu-le, cu `n]elepciu-
ne, i-ai f\cut mai buni, cu cu-
v^ntul t\u, lui Dumnezeu. Pe
Care roag\-L s\ m^ntuiasc\ [i
s\ lumineze sufletele noastre (de
dou\ ori).
Cel ce e[ti curat la suflet [i la
inim\ `nger p\m^ntesc [i om ce-
resc, `nv\]\torul fecioriei, cum-
p\n\ des\v^r[it\ a `nfr^n\rii,
Antonie, `mpreun\ cu St\p^nul
t\u fiind [i aduc^ndu-I doxolo-
gie f\r\ `ncetare, Fericite, `m-
preun\ cu ~ngerii [i cu Cuvio[ii
[i cu to]i Mucenicii, pe cei ce s\-
v^r[esc sf^nta ta pomenire slo-
boze[te-i pururea din cumplitele
nevoi [i din gre[eli (de dou\ ori).
Slav\..., glasul al 6-lea:
Alc\tuire a lui Sicheotul.
P\str^nd chipul lui Dumnezeu
nev\t\mat [i mintea st\p^n\
LUNA IANUARIE
peste patimile cele pierz\toare,
nevoindu-te pustnice[te, te-ai
suit, pe c^t este cu putin]\, la
asem\narea cu Dumnezeu. C\
silindu-]i cu b\rb\]ie firea, te-ai
nevoit a robi ceea ce este r\u la
ceea ce este mai bun [i a supune
trupul duhului. Pentru aceasta
te-ai ar\tat cel mai presus din-
tre siha[tri: cet\]ean pustiului,
pov\]uitor celor ce sunt pe ca-
lea cea bun\ [i des\v^r[it drep-
tar al faptei bune. Iar acum, `n
ceruri, oglinzile fiind date la o
parte, prive[ti curat [i din apro-
piere Sf^nta Treime, mijlocind,
f\r\ `nt^rziere, pentru cei ce te
cinstesc pe tine, cu credin]\ [i
cu dragoste.
{i acum..., a N\sc\toarei, asemenea:
Cine nu te va ferici pe tine,
Preasf^nt\ Fecioar\? Sau cine
nu va l\uda preacurat\ na[terea
ta? C\ci Cel ce a str\lucit din
ve[nicie din Tat\l, Fiul Unul-
N\scut, Acela[i a ie[it din tine,
cea Curat\, `n chip de negr\it
`ntrup^ndu-Se, din fire Dum-
nezeu fiind [i cu firea om f\c^n-
du-Se pentru noi, nu `n dou\
fe]e fiind desp\r]it, ci `n dou\
firi neamestecat fiind cunoscut.
Pe Acela roag\-L, Curat\ cu
totul fericit\, s\ se miluiasc\
sufletele noastre.
V O H O D, Lumin\ lin\...
Prochimenul zilei.
 ZIUA A {APTESPREZECEA
PA R E M I I L E
Din ~n]elepciunea lui Solomon, citire:
(V, 15-23; VI, 1-3)
~ns\ cei drep]i vor fi vii `n veacul
veacului [i r\splata lor este la Dom-
nul [i Cel Atotputernic are grij\ de
ei. Drept aceea, vor primi din m^na
Domnului `mp\r\]ia frumuse]ii [i
cununa cea str\lucitoare, c\ci El `i
va ocroti cu dreapta Sa [i cu bra]ul
S\u; asemenea unui scut, `i va aco-
peri. El va face arme din m^nia Sa [i
cu ele va `nt\ri f\ptura m^inilor
Sale ca s\ r\spl\teasc\ vr\jma[ilor.
Din dreptate El ~[i va face plato[\ [i
din judecata cea nef\]arnic\ ~[i va
face coif. Din sfin]enia Sa va face pa-
v\z\ nebiruit\; Iar din cumplita Sa
m^nie va face sabie ascu]it\ [i lumea
va porni r\zboi `mpreun\ cu El `m-
potriva celor f\r\ de minte. S\ge]ile
fulgerului S\u vor porni bine `n-
dreptate [i vor lovi `n ]int\, zbur^nd
din arcul puternic `ncordat al no-
rilor. M^nia Lui, ca o pra[tie, va az-
v^rli noian de grindin\; apele m\rii
se vor `nt\r^ta asupra lor [i r^urile
`i vor `neca vijelios. Duhul puterii
dumnezeie[ti se va ridica `mpotriva
lor [i ca viscolul `i va v^ntura. Astfel
f\r\delegea va aduce pustiire pe p\-
m^nt [i r\utatea va r\sturna scau-
nele celor puternici. Asculta]i, deci,
regilor, [i `n]elege]i, lua]i `nv\]\tur\,
voi, care judeca]i marginile p\m^n-
tului. B\ga]i `n urechi, voi cei ce st\-
p^ni]i peste mul]imi [i care v\ m^n-
dri]i cu mul]imea popoarelor voas-
tre. Pricepe]i c\ st\p^nirea vi s-a dat
de la Domnul [i puterea de la Cel
Prea`nalt, Care va cerceta faptele
voastre [i va pune la `ncercare g^n-
durile voastre.
301
Din ~n]elepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)
Sufletele drep]ilor sunt `n m^na
lui Dumnezeu [i chinul nu se va
atinge de ele. ~n ochii celor f\r\ de
minte, drep]ii sunt mor]i cu des\v^r-
[ire [i ie[irea lor din lume li se pare
mare nenorocire. {i plecarea lor din-
tre noi, un pr\p\d, dar ei sunt `n pace.
Chiar dac\, `n fa]a oamenilor, ei au
`ndurat suferin]e, n\dejdea lor este
plin\ de nemurire. {i fiind pedepsi]i
cu pu]in, mare r\splat\ vor primi,
c\ci Dumnezeu i-a pus la `ncercare
[i i-a g\sit vrednici de El. Ca pe aur
`n topitoare, a[a i-a l\murit, [i ca pe
o jertf\ de ardere `ntreag\ i-a pri-
mit. Str\luci-vor `n ziua r\spl\tirii
[i ca ni[te sc^ntei care se las\ pe mi-
ri[te, a[a vor fi. Judeca-vor neamu-
rile [i st\p^ni vor fi peste popoare [i
Domnul va `mp\r\]i `ntru ei, `n veci.
Ei vor `n]elege adev\rul, ca unii care
[i-au pus `ncrederea `n Domnul; cei
credincio[i vor petrece cu El `n iubi-
re, c\ci harul [i `ndurarea sunt par-
tea ale[ilor Lui.
Din ~n]elepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7-15)
Cel drept, chiar c^nd apuc\ s\
moar\ mai devreme, d\ de odihn\.
B\tr^ne]ile cinstite nu sunt cele adu-
se de o via]\ lung\, nici nu le m\sori
dup\ num\rul anilor. ~n]elepciunea
este la om adev\rata c\runte]e [i
v^rsta b\tr^ne]ilor `nseamn\ o via]\
ne`ntinat\. Pl\cut fiind lui Dum-
nezeu, Domnul l-a iubit [i, fiindc\
tr\ia `ntre p\c\to[i, l-a mutat de pe
p\m^nt. A fost r\pit, ca r\utatea s\
nu-i schimbe mintea sa, `n[el\ciunea
s\ nu-i am\geasc\ sufletul. C\ci vraja
302
viciului `ntunec\ cele bune [i ame-
]eala poftei schimb\ g^ndul cel f\r\
de r\utate. Ajung^nd cur^nd la de-
s\v^r[ire, dreptul a apucat ani `nde-
lunga]i. Sufletul lui era pl\cut lui
Dumnezeu, pentru aceasta, Domnul
S-a gr\bit s\-l scoat\ din mijlocul
r\ut\]ii. Neamurile v\d, dar nu pri-
cep nimic [i nu-[i bat capul cu a[a
ceva, c\ adic\ harul lui Dumnezeu [i
mila Lui sunt cu ale[ii S\i [i c\ poar-
t\ grij\ de sfin]ii S\i.
LA L I T I E
Se pun stihirile, glasul al 2-lea:
Alc\tuire a lui Studitul.
Ucenici `ntru nevoin]ele si-
h\stre[ti adun^nd pe p\m^nt,
Cuvioase Antonie, ai `necat `n
curgerea lacrimilor tale n\v\li-
rile patimilor. Iar via]a ta cea
de Dumnezeu insuflat\, scar\
dumnezeiasc\ [i cinstit\ care
duce la ceruri, tuturor s-a f\cut
cunoscut\. C\ roade de cucer-
nicie `ntr-`nsa dovedind, t\m\-
duie[te prin ele neputin]ele pa-
timilor celor ce-]i strig\ ]ie cu
credin]\: Bucur\-te, steaua de
la R\s\rit, cea ca aurul de str\-
lucitoare, [i lumin\torule [i p\s-
torule al c\lug\rilor. Bucur\-te,
Preal\udate, vl\starul preabun
al pustiului [i reazemul Bisericii
cel neclintit. Bucur\-te, `ndru-
m\torule mare al celor r\t\ci-
tori. Bucur\-te, lauda noastr\
[i bucuria luminoas\ a lumii.
LUNA IANUARIE
Pe `ngerul cel de pe p\m^nt
[i omul lui Dumnezeu `n ceruri,
buna podoab\ a lumii, desf\-
tarea bun\t\]ilor [i a faptelor
bune, lauda pustnicilor, pe An-
tonie s\-l cinstim; c\ s\dit fiind
`n casa lui Dumnezeu, a `nflorit
dup\ dreptate. {i ca un cedru
`n pustiu a `nmul]it turma lui
Hristos, a oilor celor cuv^nt\-
toare, `ntru cuviin]\ [i dreptate.
Cuvioase P\rinte, din pruncie
nevoindu-te cu grij\ spre fapte
bune, te-ai f\cut organ Sf^ntu-
lui Duh; [i de la D^nsul primind
puterea de a face minuni, ai
`ndemnat pe oameni s\ dispre-
]uiasc\ pl\cerile. Iar acum, cu
dumnezeiasc\ lumin\ mai curat
str\lucind, lumineaz\ [i min]ile
noastre, P\rinte Antonie.
Glasul al 3-lea:
Alc\tuire a lui Anatolie.
Cuvioase Antonie, s\v^r[it-ai
petrecerea cea arz\toare [i `n-
sufle]it\ a preaasprei pustnicii,
ca [i cum te-ai fi odihnit `ntre
cei nematerialnici. C\ `mpreu-
n^ndu-te duhovnice[te cu cele
mai din ad^ncul pustiului, ai
c\lcat `n picioare s\ge]ile de-
monilor cele arz\toare ca focul;
[i ajung^nd mai presus de toat\
fapta bun\, te s\l\[luie[ti `m-
preun\ cu `ngerii `ntru `mp\-
r\]ia cerurilor. Pentru aceasta,
roag\-te lui Hristos Dumnezeu
s\ m^ntuiasc\ sufletele noastre.
 ZIUA A {APTESPREZECEA
Slav\..., glasul al 5-lea:
Cuvioase P\rinte, ascult^nd
de glasul Evangheliei Domnu-
lui, ai p\r\sit lumea; iar bo-
g\]ia [i m\rirea le-ai socotit lu-
cruri de nimic. Pentru aceasta
tuturor strigi: Iubi]i pe Dum-
nezeu [i ve]i afla har ve[nic; ni-
mic s\ nu dori]i mai mult dec^t
dragostea Lui. Ca, atunci c^nd
va veni `ntru slava Sa, s\ afla]i
odihn\ cu to]i sfin]ii; cu ale c\-
rui rug\ciuni, Hristoase, ap\r\
[i m^ntuie[te sufletele noastre.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Fericimu-te, N\sc\toare de
Dumnezeu, Fecioar\, [i te m\-
rim, noi credincio[ii, dup\ da-
torie, pe tine, cetatea cea neclin-
tit\ [i zidul cel nesurpat, ocro-
titoarea cea tare [i sc\parea su-
fletelor noastre.
LA S T I H O AV N |
Se pun stihirile, glasul al 5-lea:
Podobie: Bucur\-te, c\mara...
Bucur\-te, cel ce ai fost con-
duc\tor siha[trilor [i nebiruit
ap\r\tor. C\ t\ind r\d\cinile
poftelor [i `mpotrivindu-te n\-
v\lirilor demonilor, ai biruit
neputin]a lor [i `n[el\ciunea cea
de suflet pierz\toare, iar cu lu-
crarea Crucii M^ntuitorului ai
ar\tat putere nebiruit\. Cu care
[i `ncing^ndu-te ai biruit pe to]i
cei ce leap\d\ dumnezeiasca
Ar\tare `n trup a lui Hristos.
303
Pe Care roag\-L s\ dea suflete-
lor noastre mare mil\.
Stih: Scump\ este `naintea Domnului
moartea Cuviosului Lui.
St^lp luminos, `nt\rit cu fap-
te bune, [i nor umbrit te-ai f\cut
celor din pustiu, pov\]uind de
pe p\m^nt la cer pe cei ce v\d
pe Dumnezeu; [i cu toiagul Cru-
cii ai desp\r]it marea patimi-
lor; iar pe `n]eleg\torul Amalic
alung^ndu-l, de Dumnezeu bine-
cuv^ntate, ne`mpiedicat\ suire
la cer ai aflat [i mo[tenire ne-
stric\cioas\, st^nd cu cei f\r\
de trup, cu mare bucurie, `na-
intea scaunului lui Hristos. Pe
Care roag\-L s\ dea sufletelor
noastre mare mil\.
Stih: Fericit b\rbatul care se teme de
Domnul [i dore[te s\ p\zeasc\ poruncile Lui.
Bucur\-te, cel ce locuie[ti `n-
tru cele de sus, `mpreun\ cu ce-
tele `ngere[ti, Antonie. C\ via]a
acelora cu adev\rat pe p\m^nt
ai vie]uit, P\rinte, nevoindu-te
cu fapta bun\; [i te-ai ar\tat
oglind\ preacurat\ [i f\r\ de
pat\, primind r\sfr^ngerile ra-
zelor Sf^ntului Duh, Preaferi-
cite. Pentru aceasta fiind lumi-
nat, ai v\zut cele ce aveau s\ fie
[i le-ai ar\tat pe toate de mai `na-
inte, din dumnezeiasca ar\tare
de lumin\, urm^nd pe Hristos;
pe Care roag\-L s\ dea suflete-
lor noastre mare mil\.
304 LUNA IANUARIE
Slav\..., glasul al 8-lea:
Alc\tuire a lui Sicheotul.
Mul]imile c\lug\rilor te cin-
stim pe tine, Antonie, ca pe un
`ndrept\tor; c\ prin tine am
cunoscut `n adev\r a umbla pe
c\rarea cea dreapt\. Fericit e[ti
c\ lui Hristos ai slujit [i ai bi-
ruit puterea vr\jma[ului, cu `n-
gerii `mpreun\-vorbitorule, [i cu
Pavel Tebeul `mpreun\-locuito-
rule. Cu care roag\-te Domnu-
lui s\ miluiasc\ sufletele noastre.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Fecioar\ nenuntit\, care pe
Dumnezeu `n chip de negr\it
L-ai z\mislit cu trup, Maica
Dumnezeului Celui Prea`nalt,
prime[te rug\ciunile robilor t\i,
Preacurat\, ceea ce d\ruie[ti tu-
turor cur\]ire de gre[eli. Iar acum
primind rug\ciunile noastre,
roag\-te s\ ne m^ntuim noi to]i.
La binecuv^ntarea p^inilor se c^nt\
troparul (de dou\ ori), glasul al 4-lea:
Asem\n^ndu-te cu obiceiurile r^vni-
torului Ilie...
(caut\ la Vecernia Mic\).
{i N\sc\toare de Dumnezeu... (o dat\).
Apoi se cite[te cuv^ntul.
LA U T R E N I E
La Dumnezeu este Domnul..., se c^nt\
troparul Sf^ntului (de dou\ ori), Slav\...,
{i acum..., al N\sc\toarei.
Dup\ catisma `nt^i, se c^nt\ sedealna,
glasul al 8-lea:
Podobie: Pe ~n]elepciunea...
L eg^ndu-]i sufletul de dra-
gostea lui Hristos, [i toate
cele p\m^nte[ti ur^nd cu ade-
v\rat, te-ai s\l\[luit `n pustie-
t\]i [i `n mun]i, P\rinte Cuvi-
oase. C\ din pomul cuno[tin]ei
gust^nd, Pream\rite, ca un cu-
nosc\tor al celor ascunse, `nge-
re[te ai str\lucit. Pentru aceasta
str\b\t^nd norul trupului t\u,
ai alungat `ntunericul demoni-
lor, Fericite, cel ce ai fost `ntre
c\lug\ri mai ales. Roag\-te lui
Hristos Dumnezeu, iertare de
gre[eli s\ d\ruiasc\ celor ce
pr\znuiesc cu dragoste sf^nt\
pomenirea ta.
Slav\..., tot aceasta.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Pe ~n]elepciunea [i Cuv^ntul
`n p^ntecele t\u z\mislind, f\r\
de ardere, Maica lui Dumnezeu,
`n chip de negr\it ai n\scut pe
Cel ce cuprinde toate [i din s^nul
t\u ai hr\nit pe Cel ce hr\ne[te
lumea. Pentru aceasta te rog pe
tine, Preasf^nt\ Fecioar\, s\ m\
izb\ve[ti de gre[eli, c^nd voi
[edea `naintea fe]ei Ziditorului
meu, St\p^n\, [i ajutorul t\u
atunci s\-mi d\ruie[ti, Fecioar\
Curat\, c\ toate le po]i, c^te le
voie[ti, Preacurat\.
 ZIUA A {APTESPREZECEA
Dup\ catisma a doua, se c^nt\ sedealna
Sf^ntului, glasul al 5-lea:
Podobie: Pe Cuv^ntul cel `mpreun\...
Pe pustnicul Domnului cu
c^nt\ri s\-l cinstim, ca pe cel ce
cu adev\rat a omor^t toate n\-
v\lirile patimilor, cu `nfr^narea
[i cu r\bdarea cea tare [i a ru-
[inat foarte pe `mpotriv\-lup-
t\torul vr\jma[ [i toate m^n-
driile lui, iar acum se roag\
Domnului s\ miluiasc\ sufle-
tele noastre.
Slav\..., tot aceasta.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Bucur\-te, u[a Domnului cea
neumblat\, pe care mai `nainte
to]i cei preadrep]i te-au propo-
v\duit: proorocul Daniil, mun-
te net\iat; [i David, dulcele c^n-
t\re], cu Moise [i ceilal]i, rug [i
n\strap\, toiag [i nor, u[\ [i sca-
un [i munte mare, te-au ar\tat
nou\.
Dup\ Polieleu, se c^nt\ sedealna, glasul
al 8-lea:
Podobie: Pe ~n]elepciunea...
P\r\sind tulbur\rile lume[ti
[i crucea ta pe umeri lu^nd, `n-
treg te-ai adus pe tine Domnu-
lui t\u, P\rinte; [i afar\ din trup
[i din lume fiind, te-ai f\cut p\r-
ta[ Duhului Sf^nt. Pentru aceas-
ta spre r^vna ta pe popoare `n-
sufle]ind ai de[ertat cet\]ile, [i
pustiet\]ile cet\]ii le-ai f\cut, de
Dumnezeu purt\torule, Antonie.
39 – MINEIUL PE IANUARIE
305
Roag\-te lui Hristos Dumnezeu
s\ d\ruiasc\ iertare de gre[eli
celor ce pr\znuiesc cu dragoste
sf^nt\ pomenirea ta.
Slav\..., glasul al 4-lea:
Podobie: Ar\tatu-Te-ai ast\zi...
Cu lumina cea neapropiat\
fiind luminat, ca o stea ai str\-
lucit `n `nv\]\turile pustiului,
lumin^nd, Antonie, pe cei ce cu
suflet ne`ndoit au venit la tine.
{i acum..., a N\sc\toarei, asemenea:
Cu venirea Preasf^ntului Duh,
pe Cel pe un scaun [ez\tor cu
Tat\l [i deofiin]\, prin glasul
`ngerului L-ai z\mislit, Curat\,
de Dumnezeu N\sc\toare, ceea
ce e[ti chemarea la via]\ a lui
Adam.
Se c^nt\ Antifonul `nt^i al glasului al 4-lea.
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Scump\ este `naintea Domnului
moartea Cuviosului Lui.
Stih: Ce voi r\spl\ti Domnului, pentru
toate c^te mi-a dat mie?
Toat\ suflarea...
Evanghelia de la Matei (XI, 27-30):
Zis-a Domnul ucenicilor S\i: Toate-Mi
sunt date de c\tre Tat\l Meu... (caut\ joi `n
S\pt\m^na a 4-a dup\ Rusalii).
Psalmul 50.
Slav\..., glasul al 2-lea:
Pentru rug\ciunile Cuviosului
T\u Antonie, Milostive, cur\]e[-
te mul]imea gre[elilor noastre.
306 LUNA IANUARIE
{i acum..., a N\sc\toarei:
Pentru rug\ciunile N\sc\-
toarei de Dumnezeu, Milostive,
cur\]e[te mul]imea gre[elilor
noastre.
Stih: Miluie[te-m\, Dumnezeule, dup\
mare mila Ta [i dup\ mul]imea `ndur\rilor
Tale, [terge f\r\delegea mea.
Stihira idiomel\, glasul al 6-lea:
Cuvioase P\rinte, `n tot p\-
m^ntul a ie[it vestirea faptelor
tale; pentru aceasta `n ceruri ai
aflat plata ostenelilor tale; c\
taberele demonilor ai pierdut,
cetele `ngerilor ai ajuns, a c\ror
via]\ f\r\ prihan\ ai urmat. ~n-
dr\znire av^nd c\tre Dumnezeu,
cere pace sufletelor noastre.
CANOANELE
Se pun dou\ canoane: canonul N\sc\-
toarei de Dumnezeu, pe 6, [i canonul Cu-
viosului, pe 8.
Canonul N\sc\toarei de Dumnezeu
Alc\tuire a lui Ioan Damaschin.
(caut\-l `n Octoihul Mare, Duminic\
diminea]a la glasul al 2-lea).
Canonul Cuviosului
Alc\tuire a lui Teofan.
C^ntarea I, glasul al 8-lea:
Irmos: Pe prigonitorul Faraon...
L a nemurire [i la via]\ ve[-
nic\ ajung^nd cu adev\-
rat, [i de raza cea `ntreit-str\lu-
citoare, P\rinte, din plin fiind
luminat, roag\-te s\ fie luminat
sufletul meu cel `ntunecat cu lu-
minarea harului, ca dup\ vred-
nicie s\ te laud pe tine.
T^n\r fiind cu v^rsta trupu-
lui [i pe calea cea nou\ a faptei
bune apuc^nd, ai c\l\torit pe
d^nsa, f\r\ primejdie, plec^n-
du-te legii celei noi a M^ntui-
torului, de trei ori Fericite, [i
poruncilor Evangheliei celor de
via]\ purt\toare urm^nd.
Slav\...
Cu lumina cea de trei ori mai
str\lucitoare dec^t soarele lu-
minat fiind, prea`n]elepte, vr\j-
m\[easca `nt\r^tare a demoni-
lor, Fericite, [i gurile c\scate
ale fiarelor [i durerile v\t\m\-
torilor, ca pe o p^nz\ de p\ian-
jen le-ai sf\r^mat, aprins fiind
de dumnezeiasca dragoste.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Av^nd `ndr\zneal\, ca o Maic\
a lui Dumnezeu, c\tre Cel ce S-a
n\scut din tine, Cuv^ntul cel
Unul-N\scut, `mpreun\ f\r\ de
`nceput cu Tat\l [i deofiin]\ cu
Duhul, nu `nceta a-L ruga, ceea
ce e[ti cu totul f\r\ de prihan\,
s\ izb\veasc\ din nevoi pe cei
ce te m\resc pe tine, de Dum-
nezeu N\sc\toare.
Catavasie:
P\m^ntul cel roditor de
«ad^ncime, uscat l-a trecut
«oarec^nd soarele; c\ci ca un
«zid s-a `nchegat apa de am^n-
«dou\ p\r]ile, trec^nd poporul
«marea pedestru [i lui Dum-
 ZIUA A {APTESPREZECEA
«nezeu cu pl\cere c^nt^nd: S\
«c^nt\m Domnului, c\ci cu sla-
«v\ S-a preasl\vit».
C^ntarea a 3-a:
Irmos: Celui ce ai `nt\rit cerurile...
C u cuget `nt\rit [i cu min-
te statornic\, potolind
v\paia patimilor, te-ai `mbr\-
cat `n luminata hain\ a nep\ti-
mirii, Antonie, [i `n ve[m^ntul
m^ntuirii, P\rinte.
Cu n\v\liri prea tari demonii
`ndr\znind [i `n fiare pref\c^n-
du-se, ai def\imat puterea lor
cea slab\, c\ ai avut ajutor pe
Cel tare `n r\zboaie.
Slav\...
Purt\torul de Dumnezeu,
Antonie, biruind c\peteniile [i
st\p^niile `ntunericului cu `n-
fr^nare tare, s-a f\cut purt\tor
de izb^nd\; m\rirea pustnici-
lor [i lauda c\lug\rilor.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Mintea mea cea robit\ de pa-
timi, ridic\-o, Curat\, cu Pu-
terea de via]\, care S-a ar\tat
lumii din tine [i la via]\ o pov\-
]uie[te, ceea ce singur\ ai sf\r^-
mat por]ile mor]ii, cu na[terea ta.
Catavasie:
~nt\rirea celor ce n\d\jdu-
«iesc spre Tine, `nt\re[te, Doam-
«ne, Biserica Ta, pe care ai c^[-
«tigat-o cu scump s^ngele T\u».
307
S E D E A L N A Sf^ntului, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne `nt^mpin\...
Chem\rii Domnului t\u ai
urmat, lep\d^ndu-te de lume [i
de toate frumuse]ile ei, prea-
fericite Antonie; povara pustni-
ciei cu os^rdie ai r\bdat [i tabe-
rele demonilor cu b\rb\]ie le-ai
alungat. Pentru aceasta, cu cre-
din]\ [i cu c^nt\ri, cinstim pu-
rurea pomenirea ta.
Slav\..., alt\ sedealn\, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe ~n]elepciunea...
Crucea Domnului ridic^nd,
`n]elepte, [i Lui p^n\ la sf^r[it
urm^nd, mintea nu ]i-ai `ntors
la lume, de Dumnezeu `n]elep-
]ite; ci cu `nfr^narea [i cu os-
tenelile, patimile ]i-ai omor^t [i
pe tine `nsu]i te-ai g\tit biseric\
Domnului. Pentru aceasta ai luat
r\spl\tire darurile de a vindeca
bolile [i a alunga duhurile, de
Dumnezeu purt\torule Antonie.
Roag\-te lui Hristos Dumnezeu
iertare de gre[eli s\ d\ruiasc\
celor ce pr\znuiesc cu dragoste
sf^nt\ pomenirea ta.
{i acum..., a N\sc\toarei, asemenea:
Ca o mireas\ cu totul f\r\ pri-
han\ a F\c\torului, ca o Maic\
nenuntit\ a Izb\vitorului, ca
una ce e[ti loca[ M^ng^ietoru-
lui, Preal\udat\, pe mine cel ce
sunt loca[ `ntinat al f\r\delegii
308
[i `ntru cuno[tin]\ batjocur\
demonilor m-am f\cut, gr\be[-
te de m\ izb\ve[te de lucrarea
lor cea rea, loca[ luminat prin
fapta bun\ f\c^ndu-m\, ceea ce
e[ti de lumin\ primitoare, Cu-
rat\. Alung\ negura patimilor [i
m\ `nvrednice[te de `mp\rt\-
[irea cea de sus [i de lumina cea
ne`nserat\, cu rug\ciunile tale.
C^ntarea a 4-a:
Irmos: Tu e[ti t\ria mea...
S car\ dumnezeiasc\ de fap-
te bune f\c^ndu-]i, la `n\l-
]ime te-ai suit, P\rinte, [i ai v\-
zut pe Dumnezeu sprijinindu-Se
pe d^nsa [i daruri preabogate
`mp\r]ind celor ce cu credin]\
c^nt\: Slav\ puterii Tale, Iubi-
torule de oameni.
Cu totul te-ai sfin]it lui Dum-
nezeu, Antonie, singur cu El
unindu-te, prea`n]elepte, prin
fapta bun\, [i gr\ind `mpreu-
n\, [i de ar\tarea lui Dumnezeu
ca un curat `nvrednicindu-te;
c\ de p\m^nt [i de cele p\m^n-
te[ti dep\rt^ndu-te, dup\ vred-
nicie ai aflat cereasca desf\tare.
Slav\...
Mintea [i sufletul cur\]indu-]i,
Antonie, ai v\dit `n[el\ciunea
cea de suflet pierz\toare, P\rin-
te, [i me[te[ugirile [i am\girile
cele amare [i n\lucirile vr\jma-
[ilor; c\ p\timind te-ai `nv\]at,
LUNA IANUARIE
[i ajung^nd la cuno[tin]\ ai `n-
v\]at mul]imile c\lug\rilor, Prea-
fericite.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a `n-
trupat din tine, Care neschim-
bat a r\mas precum a fost [i, fi-
re[te deofiin]\ fiind, este `ntoc-
mai cu Tat\l [i cu tine, roag\-L,
ceea ce L-ai n\scut, s\ d\ruias-
c\ iertare de gre[eli [i m^ntuire
sufletelor celor ce te laud\ pe
tine cu credin]\.
Catavasie:
Acoperit-a cerurile bun\-
«tatea Ta, Hristoase; c\ ie[ind
«din chivotul sfin]irii Tale, din
«Maic\ nep\tat\, `n Biserica
«slavei Tale Te-ai ar\tat ca un
«prunc `n bra]e purtat; [i s-au
«umplut toate de lauda Ta».
C^ntarea a 5-a:
Irmos: Pentru ce m-ai lep\dat...
L ocuitor `ntru tine av^nd
pe Dumnezeu, Cel ce pe
toate le vede, Fericite, Care te-a
`nv\]at [i te-a luminat [i te-a `n-
]elep]it, de trei ori Fericite, sui-
[urile sufletelor celor curate [i
fericite a le vedea te-ai `nvred-
nicit.
Slav\...
Har de t\m\duiri asupra bo-
lilor celor de multe feluri [i pu-
tere asupra duhurilor celor ne-
curate ]i-a d\ruit ]ie Hristos,
 ZIUA A {APTESPREZECEA
`n]elepte; c\ firea biruind, P\-
rinte, te-ai `mp\rt\[it de da-
rurile Duhului, cele mai presus
de fire.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Cei ce te avem pe tine zid [i
cu ap\rarea ta suntem `nconju-
ra]i, care ne l\ud\m cu dum-
nezeiasca ta m\rire, pe tine te
fericim; c\ tu, Preasf^nt\, izvo-
r\[ti sufletelor noastre bucurie
[i veselie.
Catavasie:
C^nd a v\zut Isaia, `n vede-
«nie, pe Dumnezeu pe scaun
«prea`nalt, de `ngerii slavei `n-
«conjurat, a strigat: Vai, mie,
«tic\losul! C\ am v\zut mai
«`nainte pe Dumnezeu `ntrupat,
«pe Cel ce st\p^ne[te pacea [i
«lumina cea ne`nserat\».
C^ntarea a 6-a:
Irmos: Ad^ncul p\catelor...
D in fraged\ copil\rie lu-
^nd asupr\-]i felul de via-
]\ cel dup\ lege, de Dumnezeu
insuflate, l-ai p\zit p^n\ la sf^r-
[it, [i ca un dumnezeiesc birui-
tor ai luat cunun\ de biruin]\
de la ~mp\ratul tuturor.
Slav\...
Av^ndu-te pe tine, Fericite, ru-
g\tor preaputernic c\tre Dum-
nezeu, p\rta[ al grijilor noastre,
ocrotitor [i ap\r\tor [i mijloci-
tor binevoitor, ne m^ntuim de
309
toate nevoile, de ispite [i de pri-
mejdii.
{i acum..., a N\sc\toarei:
~n\l]at-ai cu adev\rat firea
omeneasc\ cea c\zut\, n\sc^nd
f\r\ s\m^n]\ pe Fiul cel v\zut,
pe Cel cu chip dumnezeiesc [i
deopotriv\ cu Tat\l, de Dum-
nezeu N\sc\toare.
Catavasie:
Strigat-a }ie b\tr^nul, v\-
«z^nd cu ochii m^ntuirea, care
«a venit popoarelor de la Dum-
«nezeu: Hristoase, Tu e[ti Dum-
«nezeul meu».
C O N D A C U L, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus c\ut^nd...
Lep\d^nd tulbur\rile lume[ti,
via]a sih\streasc\ ai dus-o p^n\
la cap\t, Botez\torului urm^nd
`ndeaproape, Preacuvioase. Deci,
`mpreun\ cu d^nsul te cinstim,
P\rinte al p\rin]ilor, Antonie.
ICOS
Glasul lui Hristos auzind, ai
umblat dup\ poruncile Lui, des-
p\r]indu-te de lume [i lep\d^nd
toat\ grija avu]iilor, a mo[iilor
[i a slugilor [i a surorii tale, de
Dumnezeu purt\torule Antonie.
{i singur `n pustiet\]i, vorbind
cu Dumnezeu, `n chip preal\-
murit, ai luat harul cuno[tin]ei;
pe care trimite-mi-l mie, celui
ce voiesc s\ te laud pe tine, P\-
rinte al p\rin]ilor, Antonie.
310 LUNA IANUARIE
SINAXAR
~n aceast\ lun\, `n ziua a [aptespreze-
cea, pomenirea Preacuviosului P\rintelui
nostru Antonie cel Mare.
Cuviosul Antonie cel Mare a fost
de neam egiptean [i a `nv\]at credin-
]a cre[tin\ de la p\rin]ii [i de la bu-
nicii s\i. A tr\it pe vremea `mp\ra-
]ilor Diocle]ian [i Maximian, ajun-
g^nd p^n\ `n zilele binecredinciosu-
lui `mp\rat Constantin [i ale fiilor
lui. {i ded^ndu-se vie]ii pustnice[ti,
at^t de mult a `ntrecut pe to]i, `nc^t
s-a f\cut pild\ tuturor pustnicilor de
dup\ el. Lucru minunat este c\ el a
ajuns cel dint^i, `ndrum\tor [i dasc\l
al vie]ii de ob[te [i numai el singur a
atins hotarul cel mai des\v^r[it al
pustniciei, precum arat\ istoria vie]ii
lui. Multe ar mai trebui s\ spunem
despre faptele vie]ii lui [i despre `n-
v\]\turile l\sate de el. Vom spune
`ns\ numai c\ afl^ndu-se `n trup mu-
ritor, se dep\rta de cele trupe[ti, ve-
dea sufletele care la moarte ie[eau
din trupuri [i pe demonii care le `n-
drumau, ceea ce este o `nsu[ire nu-
mai a fiin]elor f\r\ de trup [i duhov-
nice[ti. Deci, tr\ind o sut\ [i cinci
ani, s-a mutat la Domnul. Via]a lui a
scris-o Atanasie cel Mare, episcopul
Alexandriei.
Tot `n aceast\ zi, pomenirea Cuviosului
P\rintelui nostru Antonie cel Nou, purt\-
torul de Dumnezeu [i f\c\torul de minuni,
care a sih\strit `n schitul Veria, [i care `n
pace s-a s\v^r[it.
Tot `n aceast\ zi, pomenirea evlaviosu-
lui `mp\rat Teodosie cel Mare.
Tot `n aceast\ zi, pomenirea Cuviosului
Ahila, care `n pace s-a s\v^r[it.
Cu ale lor sfinte rug\ciuni, Doamne,
miluie[te-ne [i ne m^ntuie[te pe noi. Amin.
C^ntarea a 7-a:
Irmos: De pogor^rea lui Dumnezeu...
F \cutu-s-au obrajii t\i ca
ni[te vase de miresme pline
de bunul miros al faptelor bune,
`mb\ls\m^nd de m^ntuire, `n-
tocmai ca o paji[te `nflorit\, pe
cei ce strig\ cu dragoste: Bine-
cuv^ntat e[ti, Dumnezeul p\rin-
]ilor no[tri.
Slav\...
Harul Preasf^ntului Duh s\-
l\[luindu-se `ntru tine, P\rinte,
te-a f\cut alung\tor al duhuri-
lor viclene [i `nv\]\tor c\lug\ri-
lor, strig^nd: Binecuv^ntat e[ti,
Dumnezeul p\rin]ilor no[tri.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Pe Maria cea Preacurat\ [i
Preasf^nt\ s\ o l\ud\m; c\
printr-`nsa ne izvor\[te harul
darurilor celor mai presus de
minte, ca dintr-un izvor al
dumnezeie[tii bun\t\]i. Pe care
cu g^nd cucernic, acum s\ o
fericim.
Catavasie:
Pe Tine, Cel ce ai r\corit `n
«foc pe tinerii care Dumnezeu
«Te-au numit, [i `n Fecioar\ ne-
«p\tat\ Te-ai s\l\[luit Dum-
«nezeu-Cuv^ntul, Te l\ud\m,
«c^nt^nd cu dreapt\ credin]\:
«Binecuv^ntat este Dumnezeul
«p\rin]ilor no[tri».
 ZIUA A {APTESPREZECEA
C^ntarea a 8-a:
Irmos: De [apte ori cuptorul...
A ntonie, neadormit fiind
`n rug\ciuni, `nt\rit `n
ajun\ri [i r\bd\tor `ntru ispite,
ai petrecut curat la cuget ca un
`nger [i lui Dumnezeu ai strigat:
Tineri binecuv^nta]i-L, preo]i
l\uda]i-L, popoare prea`n\l]a-
]i-L `ntru to]i vecii.
Cu cereri st\ruitoare [i cu ru-
g\ciuni, apropiindu-te ne`ncetat
de Dumnezeu, spre `n\l]imea
cereasc\ ai alergat, Cuvioase;
sc\p^nd din cursele demonilor
[i din tirania lor liber^ndu-te, de
Dumnezeu insuflate, ai c^ntat:
Preo]i l\uda]i, popoare prea`n\l-
]a]i pe Hristos `ntru to]i vecii.
Binecuv^nt\m pe Tat\l [i pe Fiul [i pe
Sf^ntul Duh, Domnul.
Ca un nou Moise f\c^ndu-te,
biruin]\ ai ridicat `n pustiu asu-
pra vr\jma[ilor [i a celor ce se
luptau cu tine, merg^nd `n frun-
tea poporului, cel ce alc\tuia
adunarea siha[trilor, care cu ve-
selie [i cu cinstit\ via]\ au stri-
gat St\p^nului: Preo]i l\uda]i,
popoare prea`n\l]a]i pe Hristos
`ntru to]i vecii.
{i acum..., a N\sc\toarei:
De Dumnezeu N\sc\toare,
Preacurat\, cur\]e[te r\nile su-
fletului meu [i semnele p\ca-
tului, sp\l^ndu-le cu izvoarele
cele din coasta Celui n\scut al
311
t\u [i cur\]indu-le cu apele cele
dintr-`nsa; c\ci c\tre tine strig
[i la tine caut ad\post [i pe tine
te chem, ceea ce e[ti plin\ de har.
Catavasie:
S\ l\ud\m, s\ binecuv^nt\m [i s\ ne `n-
chin\m Domnului, c^nt^ndu-I [i prea`n\l-
]^ndu-L `ntru to]i vecii.
~n focul cel mistuitor uni]i
«fiind tinerii, cei ce au fost sta-
«tornici `n cinstirea de Dum-
«nezeu, [i de v\paie nefiind v\-
«t\ma]i, c^ntare dumnezeiasc\
«au c^ntat: Binecuv^nta]i, toate
«lucrurile Domnului pe Dom-
«nul [i-L prea`n\l]a]i `ntru to]i
«vecii».
C^ntarea a 9-a:
Irmos: ~nfrico[atu-s-a de aceasta...
S osit-a s\rb\toarea ta cea
purt\toare de lumin\,
Preafericite P\rinte Antonie, pli-
n\ de bucurie, plin\ de duhov-
niceasc\ veselie, plin\ de Duh
Sf^nt, plin\ de bun\ mireasm\
[i de luminare; iar acum, c^[ti-
g^ndu-te pe tine dreptar sih\s-
triei [i legiuitor, ne bucur\m.
Nu `nceta rug^nd pe Izb\vi-
torul, preacinstite P\rinte, s\
d\ruias\, celor ce s\v^r[esc cu
evlavie sfin]it\ pomenirea ta,
iertare de gre[eli, `mp\r]ire de
daruri, dumnezeiasc\ ocrotire,
sufletelor m^ntuire [i ve[nic\
izb\vire.
312
Slav\...
~ntocmai ca un `nger vie]uind
pe p\m^nt, ai aflat luminarea
cea `ntocmai cu `ngerii, c\ te-ai
`mp\rt\[it de str\lucirea lor
cea dumnezeiasc\. Cu care `m-
preun\ te [i bucuri ne`ncetat,
ca un dumnezeiesc prooroc, ca
un mucenic de cunun\ purt\tor,
ca un mai-mare al c\lug\rilor.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Z\mislit-ai, Fecioar\, f\r\
s\m^n]\, f\r\ pofte trupe[ti, pe
Cuv^ntul lui Dumnezeu, Cel ce
a zidit toate, [i f\r\ stric\ciune
[i f\r\ dureri de maic\ L-ai n\s-
cut. Pentru aceasta pe tine, N\s-
c\toare de Dumnezeu, cu inima
[i cu graiul m\rturisindu-te, te
m\rim.
Catavasie:
~n Lege, `n umbr\ [i `n
«Scriptur\, `nchipuire vedem
«noi, credincio[ii: toat\ partea
«b\rb\teasc\, ce deschide p^n-
«tecele, sf^nt lui Dumnezeu este.
«Deci, pe Cuv^ntul Cel mai `na-
«inte n\scut, Fiul Tat\lui Celui
«f\r\ de `nceput, Cel `nt^i-n\s-
«cut din Maic\, f\r\ ispit\ b\r-
«b\teasc\, ~l sl\vim».
LUMINÂNDA
Podobie: Femeilor, asculta]i...
Cale nou\ [i neumblat\ de
oameni aleg^ndu-]i din tine-
re]e, de Dumnezeu purt\torule,
LUNA IANUARIE
pe aceasta cu `nfocare, p^n\ la
cap\t, f\r\ abatere ai c\l\torit,
Legii celei noi a lui Hristos ple-
c^ndu-te; [i te-ai ar\tat cel din-
t^i `nv\]\tor al pustiului [i mai
mare al c\lug\rilor.
Alt\ Lumin^nd\.
Podobie: Cu duhul `n biseric\...
Lumin\tor lumin\torilor ai
fost, `nv\]\tor c\lug\rilor [i con-
duc\tor, Antonie, lauda lumii;
`nv\]^ndu-i c^t se poate de bine,
ca un `ndr\zne] voievod, s\ nu
se team\ de n\v\lirile demoni-
lor, ajutor av^nd pe Hristos,
Pierz\torul `n[el\ciunii.
Slav\...
~n trup petrec^nd via]\ de
`nger, ai trecut prin via]\ ca un
f\r\ de trup, [i lumii te-ai ar\-
tat lumin\tor, pururea str\lu-
cind, [i tuturor ai luminat, An-
tonie, de Dumnezeu purt\toru-
le, lauda c\lug\rilor, podoaba
siha[trilor [i m\rirea P\rin]ilor.
{i acum..., a N\sc\toarei:
Buna n\dejde a lumii fiind
tu, de Dumnezeu N\sc\toare,
Fecioar\, cerem ocrotirea ta cea
nebiruit\, St\p^n\, cei ce sun-
tem cuprin[i de necazuri [i `n-
v\lui]i de `ntreitele valuri ale
vie]ii. Opre[te v^ltorile patimi-
lor [i du-ne la limanurile vre-
rilor lui Dumnezeu.
 ZIUA A {APTESPREZECEA
LA LA U D E
Se pun stihirile pe 4, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preasl\vit\ minune...
Cuvioase P\rinte Antonie,
ridic^nd pe umeri jugul lui
Hristos, cu Crucea ai surpat
`n\l]area satanei [i ai ar\tat,
prin felul vie]ii tale, pustiuri ca
ni[te cet\]i, o, Preafericite, lau-
da siha[trilor. Pentru aceasta,
pe Hristos roag\-L s\ ne milu-
iasc\ pe noi.
Cuvioase P\rinte Antonie,
pentru via]a cea adev\rat\, `n
morm^nt te-ai `nchis, netem^n-
du-te nicidecum de n\v\lirile
potrivnicului, cele cu sunet [i
cu plesnet, Cuvioase; ci cu ru-
g\ciunile tale le-ai surpat, o,
suflet viteaz, al pustiului `nt^i-
`ncep\tor. Pentru aceasta, cu
credin]\ to]i pe tine te cinstim
[i te fericim.
Cu credin]\ adun^ndu-ne
to]i, pe tine, ca pe un sihastru al
lui Hristos, te l\ud\m, Antonie.
C\ f\r\ temere ai umblat ne-
silit de nimeni prin pustiu [i ai
ajuns `nv\]\torul lui credincios.
Pentru aceasta, to]i `]i strig\m:
O, Preafericite, lauda c\lug\ri-
lor, roag\-te Izb\vitorului s\ ne
m^ntuiasc\ pe noi.
P\rinte al P\rin]ilor, Anto-
nie, de nes\]ioasa dragoste [i de
40 – MINEIUL PE IANUARIE
313
iubirea lui Hristos sufletul t\u
fiind mi[cat, `n pustiet\]i L-ai
c\utat pe El, dep\rt^ndu-te de
toate tulbur\rile vie]ii; [i nu-
mai cu Acela singur vorbind [i
cu mintea unindu-te cu El, de
lumin\ te-ai umplut. Cu care
lumineaz\ [i sufletele noastre,
ale celor ce te l\ud\m pe tine.
Slav\..., glasul al 8-lea:
Alc\tuire a lui Anatolie.
De carul cel suitor la cer fiind
purtat, minunate, prin sih\strie
ai ajuns la cetatea cea `nalt\ a
faptelor bune, str\b\t^nd din
pustiu p^n\ la cele mai presus
de lume ale Ierusalimului celui
ceresc; [i cu ostenelile luptelor
c^[tig^nd cu vrednicie cele cin-
stite, te bucuri `mpreun\ cu
mai-marii cetelor cere[ti, Prea-
fericite, f\c^ndu-te mo[tenitor
ve[nicelor bun\t\]i [i `mp\r\-
]iei locuitor. Ci roag\-te, de
Dumnezeu purt\torule Anto-
nie, M^ntuitorului tuturor, s\
`mpace lumea [i s\ m^ntuiasc\
sufletele noastre.
{i acum..., a N\sc\toarei:
St\p^n\ prime[te rug\ciuni-
le robilor t\i [i ne izb\ve[te pe
noi de toat\ nevoia [i necazul.
Doxologia mare, troparele, ecteniile [i
otpustul.
314 LUNA IANUARIE
LA L I T U R G H I E
La Fericiri, se pune din canonul Cuvio-
sului, c^ntarea a 3-a [i a 6-a. Dup\ Vohod [i
tropare, prochimen, glasul al 7-lea: Scum-
p\ este `naintea Domnului moartea Cuvio-
sului Lui. Stih: Ce voi r\spl\ti Domnului
pentru toate c^te mi-a dat mie? Apostolul
din Epistola c\tre Evrei (XIII, 17-21):
Fra]ilor, asculta]i pe mai-marii vo[tri...
(caut\ la 6 decembrie). Aliluia, glasul al
6-lea: Fericit b\rbatul care se teme de
Domnul, [i dore[te s\ p\zeasc\ poruncile
Lui. Stih: Dreptatea Lui va d\inui `n veac.
Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): ~n vre-
mea aceea a stat Iisus la loc [es... (caut\ la
6 decembrie).
CHINONICUL
~ntru pomenire ve[nic\ va fi
dreptul.
~N ACEAST| LUN|
ZIUA A OPTSPREZECEA
Pomenirea celor `ntre Sfin]i P\-
rin]ilor no[tri [i mari arhiepiscopi ai
Alexandriei, Atanasie [i Chiril.
LA V E C E R N I E
Dup\ obi[nuitul Psalm, se c^nt\: Fericit
b\rbatul..., starea `nt^i.
La Doamne, strigat-am..., se pun stihi-
rile pe 8, glasul al 4-lea:
Stihirile Sf^ntului Atanasie
Podobie: Ca pe un viteaz...
P rigoniri ai r\bdat [i pri-
mejdii ai suferit, de Dum-
nezeu gr\itorule, Cuvioase Ata-
nasie, p^n\ ce ai `ndep\rtat `n-
[el\ciunea lui Arie, cea f\r\
Dumnezeu, [i ai m^ntuit turma
ta de necredin]a lui, `nv\]^nd
cu dreapt\ credin]\ c\ Fiul [i
Duhul sunt deofiin]\ cu Tat\l,
slujitorule al celor sfinte, Prea-
fericite (de dou\ ori).
Cu str\lucirile propov\duirii
ai luminat pe cei din `ntuneric
[i ai luminat toat\ `n[el\ciunea,
primejduindu-te pentru cre-
din]\, vajnicule Atanasie, ca un
p\stor adev\rat, ca un temei
neclintit al Bisericii lui Hristos,
Preal\udate. Pentru aceasta
adun^ndu-ne, pe tine te cinstim
cu c^nt\ri, bucur^ndu-ne.
Toat\ fapta bun\ ai s\v^r[it-o
cu r\bdare, de Dumnezeu insu-
flate, [i uns fiind cu sf^nta un-
gere a Duhului, v\dit slujitor al
celor Sfinte preasfin]it ai fost,
p\stor adev\rat [i credin]ei ap\-
r\tor. Pentru aceasta toat\ Bi-
serica m\re[te pomenirea ta,
s\v^r[ind-o cu sfin]enie [i pe
M^ntuitorul sl\vind.
Stihirile Sf^ntului Chiril, asemenea:
Cu dogmele tale cele de foc,
toat\ materia cea m\r\cinoas\
a ereziilor se arde, prea`n]elep-
te, [i gloata nelegiui]ilor celor
nepleca]i, `ntru ad^ncurile cu-
get\rilor tale se cufund\; iar cu
dogmele `n]elepciunii tale, P\-
rinte Chiril, `n toate zilele se