Fabulă de Maurice Carême

În veșmânt de dantelă,
Foarte nobila Isabela
Trecea prin pădure.
Apare un lup slab
Care se aruncă pe ea.
 
- Amărâtule, oprește-te!
Îi poruncește Isabela,
Sunt prințesă și frumoasă.
Cei mai mari cavaleri
Mi se pleacă la picioare.
 
- Ce minuni îmi povestești,
Spuse lupul zdruncinat.
Cum, tu nu știi
Că lupul înfometat
N-a avut niciodată urechi?
 
- Ba da, ai ceva,
Frumos domn, și nu urâte!
Iar eu în numele reginei
Și Jean de La Fontaine,
Te fac cavaler.
 
Bietul lup! O crede!
La ieșirea din pădure
E băgat la pușcărie.
Să iubești fiică de rege!...24
Mai bine o mânca.