Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing.
Florin BEJAN | 2020-2021
TEMA 3
Proiectarea zidurilor de sprijin
rezistență
RIN
3.1. Generalități
Lucrările de susținere sunt lucrări care au ca scop reținerea
terenului (pământ, roci, umpluturi) și a apei. În această
C
categorie sunt incluse toate tipurile de lucrări și sisteme de
sprijin în care elementele structurale sunt supuse forțelor
generate de materialul reținut (teren, apă).
Zidul de sprijin reprezintă o lucrare de susținere continuă,
realizată din piatră, beton simplu sau beton armat, având o
I
talpă de fundare, cu sau fără pinten sau contraforți, utilizate
pentru susținerea unui masiv de pământ (Fig. 3.1).
JAN CT
FLO
Zidurile de sprijin se utilizează pentru a asigura trecerea între
două cote, atunci când spațiul nu este suficient pentru o
săpătură taluzată. Acestea pot fi masive sau suple.
 Zidurile de sprijin masive (de greutate) rezistă
împingerii pământului prin propria lor greutate și pot fi
realizate din beton simplu, zidărie de piatră, gabioane
sau căsoaie.
 Zidurile de sprijin suple (de rezistență) utilizează
greutatea pământului aflat deasupra tălpii amonte
B E DA
1
pentru preluarea împingerii pământului, reducând astfel
greutatea proprie a zidului.
Zidurile de sprijin sunt prevăzute cu sisteme de drenaj în
amonte pentru colectarea apei subterane și a apelor
202
provenite din infiltrația precipitațiilor.
I
D
Fig. 3.1 Elemente componente ale unui zid de sprijin din
beton armat
Pentru micșorarea consumului de armătură, la înălțimi de
peste 6 m se recomandă utilizarea de contraforți. Pentru
această situație este mai economică adoptarea unei soluții
de pământ armat cu materiale geosintetice sau armături
metalice.
3.2. Calculul la stări limită
În metoda stărilor limită sunt analizate: starea limită ultimă
(SLU) și starea limită de exploatare (SLE). Acest tip de
metodă de calcul are ca obiectiv aplicarea unor coeficienți de
siguranță potriviți, acolo unde ei sunt necesari – de exemplu,
cei mai mari factori de siguranță trebuie aplicați acolo unde
de incertitudinile sunt și ele mari. Aplicarea factorilor parțiali de
siguranță are avantajul de a putea distribui diferit marja de
siguranță pentru diferiți parametri.
Starea limită ultimă se definește ca fiind acea stare limită
care se referă la siguranța oamenilor și a structurii. Starea
limită ultimă se referă la pierderea echilibrului static sau la
ruperea unui element critic al structurii sau al întregii structuri.
Cu alte cuvinte, se definesc criterii astfel încât să nu survină
o cedare a construcției. Starea limită ultimă este atinsă când
forțele perturbatoare devin egale sau depășesc forțele
rezistente.
Marja de siguranță față de atingerea SLU este obținută prin
aplicarea de factori parțiali ai încărcărilor și ai materialelor.
Forțele perturbatoare sunt mărite prin multiplicarea cu
factorii încărcărilor, obținând astfel valori de proiectare ale
acestor forțe. Forțele rezistente sunt diminuate prin
împărțirea la factorii parțiali de material obținând
rezistențele de proiectare. Dacă rezistența de proiectare este
egală sau mai mare decât solicitarea de proiectare, se
estimează că există o marjă suficientă de siguranță față de
cedarea la starea limită ultimă.
Starea limită de exploatare se referă la condițiile care duc
la pierderea utilității funcționale a unui element sau a întregii
structuri. Aceasta poate fi provocată de deformațiile terenului
sau ale structurii. Starea limită de exploatare este atinsă
atunci când deformațiile apărute în timpul duratei de viață a
construcției depășesc limitele prevăzute sau dacă
exploatarea normală a structurii este afectată.
Pentru calculul la stări limită a lucrărilor de susținere trebuie
avute în vedere stările limită precizate în SR EN 1997-
1:2004:
 pierderea stabilității generale;
 cedarea unui element structural sau cedarea legăturii
dintre elemente;
 cedarea combinată în teren și în elementul structural;
 ruperea prin ridicare hidraulică și eroziune regresivă;
 mișcări ale lucrării de susținere care pot produce
prăbușirea sau pot afecta aspectul sau utilizarea
eficientă a lucrării propriu-zise sau a celor învecinate;
 pierderi inacceptabile de apă prin sau pe sub perete;
 transport inacceptabil de particule de pământ prin sau pe
sub perete;
 modificări inacceptabile ale regimului apei subterane.
Pentru lucrările de susținere de tip gravitațional (ziduri de
sprijin) și pentru lucrările compozite (lucrări de susținere din
pământ armat) trebuie luate în considerare și următoarele
stări limită (Fig. 3.2):
 cedarea prin alunecare pe talpa zidului;
 cedarea prin răsturnarea zidului;
 pierderea capacității portante a pământului de sub talpă.
15
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021
RIN
C
Fig. 3.2 Stări limită considerate în proiectarea zidurilor de sprijin
I
JAN CT
FLO
3.3. Predimensionarea zidurilor de
sprijin
Pentru zidurile de sprijin suple în Fig. 3.3 sunt date
dimensiuni orientative pentru faza de predimensionare.
B E DA
1
202
I
D
Fig. 3.3 Dimensiuni orientative pentru predimensionarea
zidurilor de sprijin
3.4. Acțiuni asupra zidurilor de sprijin
Acțiunile ce se exercită asupra zidurilor de sprijin sunt:
 Acțiuni permanente (G) reprezentate de greutatea
proprie a structurii de sprijin, incluzând, după caz și
greutatea proprie a drenului sau a pământului ce
reazemă pe talpa zidului și împingerea pământului (în
stare de repaos, activă sau pasivă)
 Acțiuni variabile (Q) determinate de suprasarcini
(încărcări din trafic, utilaje etc.), presiunea hidrostatică
a apei subterane, subpresiunea apei etc.
 Acțiuni accidentale (A) respectiv acțiuni seismice (S).
Având în vedere că structurile de sprijin sunt, în general,
lucrări de construcții liniare toate acțiunile se consideră pe un
metru „liniar” de structură.
a) Greutatea proprie a pământului
Greutatea proprie a zidurilor de sprijin sau a umpluturii ce
sprijină pe talpă se calculează înmulțind volumul elementului
cu greutatea volumică corespunzătoare
𝐆𝐳𝐢𝐝 = 𝐀𝐳𝐢𝐝 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 ∙ 𝛄𝐛
(3.1)
𝐆𝐮 = 𝐀𝐮 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 ∙ 𝛄𝐮
unde Gzid greutatea proprie a zidului de sprijin, Azid aria
secțiunii transversale a zidului de sprijin, 𝛄𝐛 = 𝟐𝟓 𝐤𝐍/𝐦𝟑
greutatea specifică a betonului armat, Gu greutatea proprie
a umpluturii ce reazemă pe talpă, Au aria secțiunii
transversale a umpluturii, γu greutatea volumică a
umpluturii (de regulă 𝛄𝐮 = 𝟏𝟖 𝐤𝐍/𝐦𝟑).
Pentru zidurilor de sprijin cu o formă mai complexă în
secțiune, aria totală se determină prin împărțirea în elemente
geometrice simple (dreptunghiuri sau triunghiuri) și
însumarea ariilor acestor suprafețe.
Poziția centrelor de greutate în raport cu un sistem de
referință ales se determină prin împărțirea în elemente
geometrice simple (dreptunghiuri sau triunghiuri) pentru care
se cunosc pozițiile centrelor de greutate, utilizând relațiile:
∑ 𝐱 𝐢 ∙ 𝐆𝐢
𝐱𝐆 =
𝐆𝐢
(3.2)
∑ 𝐳𝐢 ∙ 𝐆 𝐢
𝐳𝐆 =
𝐆𝐢
La determinarea valorilor de calcul ale presiunilor pământului
se vor lua în considerare moduri și amplitudini acceptabile ale
deplasărilor și deformațiilor lucrării de susținere, care sunt
posibil a se produce pentru starea limită considerată.
În cazul terenurilor situate deasupra nivelului apei subterane,
împingerea pământului se calculează considerând greutatea
volumică a pământului în stare naturală (𝛾) sau cea a
umpluturii compactate. Pentru straturile de pământ sub
nivelul apei subterane, împingerea pământului se determină
considerând greutatea volumică a pământului în stare
submersată (𝛾′).
13
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

b) Împingerea pământului Pentru zidurile de sprijin se recomandă neglijarea presiunii

Starea limită activă apare când zidul de sprijin se deplasează
dinspre masivul de pământ spre exterior.
Presiunea activă a pământului este dată de relația:
pasive pe fața fundației zidului.
Rezistența de calcul la alunecare, 𝑅𝑑 în condiții drenate se
calculează aplicând coeficienții parțiali fie asupra
proprietăților pământului, fie asupra rezistențelor terenului.

RIN
𝐩𝐚 (𝐳) = 𝐩𝐚,𝛄 + 𝐩𝐚,𝐜 𝐑 𝐝 = 𝐕𝐝′ ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛅𝐝 (3.6)
(3.3)
𝐩𝐚 (𝐳) = 𝛄 ∙ 𝐳 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝟐 ∙ 𝐜 ∙ √𝐊 𝐚
unde 𝐕𝐝′ este valoarea de calcul a acțiunii verticale efective
unde 𝐳 este adâncimea punctului de calcul, 𝛾 este greutatea sau componenta normală a rezultantei acțiunilor efective
volumică a pământului din spatele zidului, 𝐜 este coeziunea aplicate asupra bazei fundației zidului, 𝛅𝐝 valoarea de calcul

C
pământului susținut și 𝐊 𝐚 este coeficientul împingerii a unghiului de frecare la interfața baza zidului – teren de
active: fundare.
𝐜𝐨𝐬𝛃 − √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
𝐊 𝐚 = 𝐜𝐨𝐬𝛃 ∙
𝐜𝐨𝐬𝛃 + √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟 Unghiul de frecare de calcul, 𝛅𝐝 poate fi admis egal cu
Dacă terenul din spatele zidului de sprijin este orizontal valoarea de calcul a unghiului efectiv de frecare internă, 𝛟′𝐝
coeficientul împingerii active în Teoria Rankine se la fundațiile de beton turnate pe loc și egal cu 𝟐/𝟑 ∙ 𝛟′𝐝 la

I
determină cu relația:
𝛟′ fundații prefabricate netede.
𝐊 𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − )
JAN CT 𝟐
unde ϕ′ este unghiul de frecare internă al pământului
Este indicat să se neglijeze adeziunea zid-pământ 𝐚′.

FLO
În cazul zidurilor de sprijin de rezistență împingerea
pământului se aplică pe un plan virtual vertical ce pornește
de la baza tălpii amonte (Fig. 3.4).

Împingerea activă a pământului se determină cu relația:

𝟏
𝐏𝐚 = ∙ (𝐩𝐚,𝛄 − 𝐩𝐚,𝐜 ) ∙ 𝐇′
𝟐
(3.4)
unde 𝐇′ este înălțimea pe care se aplică împingerea
B E DA
pământului

1
(𝐩𝐚𝛄 − 𝐩𝐚,𝐜 ) ∙ 𝐇
𝐇′ =
𝐩𝐚,𝛄 + 𝐩𝐚,𝐜
Fig. 3.5 Schema de calcul pentru verificarea la lunecare pe
talpă
202
b) Verificarea la răsturnare

Pentru verificarea la răsturnare a zidului de sprijin se

folosește relația:
𝐄𝐝𝐬𝐭,𝐝 ≤ 𝐄𝐬𝐭𝐛,𝐝 (3.7)
I

unde 𝐄𝐝𝐬𝐭;𝐝 este valoarea de calcul a efectului acțiunilor

destabilizatoare, respectiv a momentului forțelor
D

destabilizatoare și 𝐄𝐬𝐭𝐛;𝐝 este valoarea de calcul a efectului

acțiunilor stabilizatoare, respectiv a momentului forțelor
Fig. 3.4 Schema de calcul a împingerii active a pământului stabilizatoare.

Deși din punct de vedere teoretic în partea din aval a zidului 𝐅𝐫𝐞𝐩
𝐄𝐝𝐬𝐭;𝐝 = 𝐄 {𝛄𝐅 ∙ ;𝐚 } (3.8)
de sprijin apare o împingere pasivă se recomandă neglijarea 𝛄𝐌 𝐝 𝐝𝐬𝐭
acesteia în calculele uzuale ale zidurilor de sprijin.
𝐅𝐫𝐞𝐩
𝐄𝐬𝐭𝐛,𝐝 = 𝐄 {𝛄𝐅 ∙ ;𝐚 } (3.9)
𝛄𝐌 𝐝 𝐬𝐭𝐛
3.5. Calculul la starea limită ultimă
a) Verificarea la cedarea prin lunecare pe unde 𝐄 este efectul unei acțiuni; 𝛄𝐅 – coeficient parțial (de
siguranță) pentru acțiuni (Anexa 3.1); 𝐅𝐫𝐞𝐩 este valoarea
talpă
reprezentativă a unei acțiuni; 𝐗 𝐤 este valoarea
Această verificarea presupune verificarea următoarei relații: caracteristică a proprietății unui material; 𝛄𝐌 – coeficient
parțial (de siguranță) pentru un parametru al pământului;
𝐇𝐝 ≤ 𝐑 𝐝 + 𝐑 𝐩,𝐝 (3.5) 𝐚𝐝 – valoarea de calcul a datelor geometrice.
unde 𝐇𝐝 este valoarea de calcul a lui H; 𝐇 este încărcarea
orizontală sau componenta orizontală a unei acțiuni totale Pentru ziduri de sprijin realizate pe terenuri de fundare
aplicate paralel cu baza zidului, în acest caz presiunea alcătuite din roci moi, răsturnarea ca stare limită nu este luată
pământului, 𝐑 𝐝 este valoarea de calcul a rezistenței față de în considerare, având în vedere că starea limită ultimă de
o acțiune, în cazul acesta forța de frecare pe baza fundației cedare prin depășirea capacității portante va apărea înaintea
zidului și 𝐑 𝐩,𝐝 este valoarea de calcul a forței datorate
acesteia.
presiunii pasive.

15
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

RIN
C
Fig. 3.6 Schema de calcul pentru verificarea la răsturnare Fig. 3.7 Schema de calcul pentru verficarea capacității
Coeficienții parțiali (de siguranță) ai încărcărilor se pot aplica portante a terenului de fundare

I
fie asupra acțiunilor, fie asupra efectelor acțiunilor (Anexa La calculul capacității portante se vor avea în vedere
3.1). prevederile paragrafului 6.5.2 al SR EN 1997-1.
JAN CT
c) Verificarea capacității portante a Pentru excentricități mari ale încărcărilor, depășind 1/3 din

FLO
terenului de fundare

Această verificare presupune satisfacerea următoarei relații

(stare limită GEO):
𝐕𝐝 ≤ 𝐑 𝐝 (3.10)

unde 𝐕𝐝 este valoarea de calcul a lui 𝑉; 𝐕 este încărcarea

verticală sau componenta normală a rezultantei acțiunilor
aplicate asupra bazei fundației zidului; 𝐑 𝐝 este valoarea de
calcul a rezistenței față de o acțiune, calculată conform
lățimea fundației dreptunghiulare a zidului, se vor verifica
valorile de calcul ale acțiunilor în conformitate cu paragraful
6.5.4 din SR EN 1997-1.

3.6. Proiectarea structurală a zidurilor

de sprijin
În Fig. 3.8 se prezintă schemele de încărcare pe baza cărora
B E DA
se determină momentele încovoietoare, 𝐌 și forțele tăietoare,

1
paragrafului 2.4 din SR EN 1997-1:
- când coeficienții parțiali sunt aplicați proprietăților 𝐓, în diferite secțiuni caracteristice.
terenului (X):

𝐗𝐤
𝐑 𝐝 = 𝐑 {𝛄𝐅 ∙ 𝐅𝐫𝐞𝐩 ; ;𝐚 }
202 𝛄𝐌 𝐝
sau când coeficienții parțiali se aplică rezistențelor (R)

𝐑 𝐝 = 𝐑{𝛄𝐅 ∙ 𝐅𝐫𝐞𝐩 ; 𝐗 𝐤 ; 𝐚𝐝 }/𝛄𝐑

sau când coeficienții parțiali se aplică simultan și
proprietăților terenului și rezistențelor:
I

𝐗𝐤
𝐑 𝐝 = 𝐑 {𝛄𝐅 ∙ 𝐅𝐫𝐞𝐩 ; ; 𝐚 } / 𝛄𝐑
𝛄𝐌 𝐝
D

În acest caz 𝐑 𝐝 este valoarea de calcul a capacității portante.

La stabilirea lui 𝑉𝑑 trebuie să se țină seama de greutatea

proprie a zidului, de greutatea oricărui material de umplutură,
de toate presiunile pământului, favorabile sau nefavorabile,
precum și de presiunea apei (Fig. 3.8).
Fig. 3.8 Schemele statice pentru calculul ariilor de armare
Coeficienții parțiali de rezistență pentru lucrări de susținere,
Aria necesară de armătură de rezistență în diferite secțiuni
γR , sunt dați în Tabelul A-13(RO) din SR EN 1997-1/NB
caracteristice se determină, în funcție de valorile momentului
(Anexa 3.1).
încovoietor, 𝐌 și respectiv de valorile forței tăietoare, 𝐓,
O metodă analitică de calcul a capacității portante a terenului utilizând relațiile de calcul pentru elementele din beton armat
de fundare este prezentată în Anexa 3.3. (SR EN 1992-1-1:2004).

16
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

𝐌 𝐕𝐑𝐝,𝐜 = 𝛎𝐦𝐢𝐧 ∙ 𝐛 ∙ 𝐝 (3.12)

𝛍=
𝐟𝐜𝐝 ∙ 𝐛 ∙ 𝐝𝟐 unde
𝛚 = 𝟏 − √𝟏 − 𝟐 ∙ 𝛍 (3.11) 𝟏/𝟐
𝛎𝐦𝐢𝐧 = 𝟎, 𝟎𝟑𝟓 ∙ 𝐤 𝟑/𝟐 ∙ 𝐟𝐜𝐤
𝐟𝐜𝐝
𝐀𝐬 = 𝛚 ∙ 𝐛 ∙ 𝐝 ∙ 𝟐𝟎𝟎
𝐟𝐲𝐝
𝐤= 𝟏+√ ≤𝟐
Unde 𝐝

RIN
𝛍 – valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul; 𝒇𝒄𝒌 este rezistența caracteristică la compresiune a
𝐌 – momentul în sucțiunea considerate betonului
𝐟𝐜𝐝 – rezistența betonului la compresiune;
𝐛 – lățimea secțiunii;
𝐝 – înălțimea activă a secțiunii, calculată cu relația 3.7. Verificarea la starea limită de

C
𝐝 = 𝐡 − 𝐜 − 𝟎, 𝟓 ∙ 𝛟 exploatare a zidurilor de sprijin
unde 𝛟 este diametrul estimat al armăturii iar 𝐜 este
acoperirea cu beton conform pct. 4.4.1 din SR EN 1992-1- Verificarea la starea limită de exploatare a lucrărilor de
1/2004; susținere se face în conformitate cu prevederile NP 124.
𝛚 – coeficient ce depinde de poziția relativă a axei neutre;
𝐀𝐬 – aria de armătură necesară; Coeficienții parțiali de siguranță aferenți stării limită de

I
𝐟𝐲𝐝 – rezistența la întindere a armăturii.
exploatare sunt egali cu 1,0.
JAN CT
Criterii constructive: Valorile de calcul ale presiunilor pământului pentru verificarea

FLO
 Procentul minim pentru armătura de rezistență este de
0,05%;
 bare de rezistență au diametrul minim de 10 mm și se
dispun la distanțe interax de 10-20 cm;
 armătura de repartiție ce se dispune în lungul zidului este
minim 𝜙8/20.
Condiția de proiectare ce controlează armarea apare la baza
elevației (partea superioară a tălpii fundației), unde apare
la starea limită de exploatare trebuie stabilite luându-se în
considerare deplasările admisibile ale structurii în această
stare limită. Aceste valori nu sunt neapărat valori limită
(activă sau pasivă).
B E DA

momentul maxim în elevație. Aria armăturilor de rezistență

1
trebuie selectată astfel încât să preia acest moment. Totuși,
nu este economic să se folosească aceeași arie de armare
pe partea superioară a zidului unde momentul este mai mic
(doar dacă zidul este foarte mic). În mod normal, după ce este
202
proiectată baza elevației, proiectarea se realizează și în
secțiuni superioare la aprox. 2 m. Din motive economice la
anumite distanțe se poate renunța la anumite armături sau se
poate reduce diametrul.
Calculul la forță tăietoare trebuie făcut pentru a se verifica
I

dacă sunt necesare armături transversale. Pentru aceasta,

forța tăietoare exterioară este comparată cu forța tăietoare de
D

calcul preluată de beton 𝑉𝑅𝑑,𝑐 (conform pct. 6.2 din SR EN

1992-1-1/2004)

17
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.1
Coeficienți parțiali pentru calculul la stări limită ultime conform Eurocodurilor

RIN
Tabel A3-1. Abordări de calcul conform SR EN 1997-1:2004
Abordarea 1
Tip structură Abordarea 2** Abordarea 3
Combinația 1 Combinația 2
General A1 & M1 & R1 M2 & A2 & R1 A1 & R2 & M1 A1* & M2 & A2† & R3

C
Taluzuri E1 & R2 & M1 M2 & E2 & R3
Piloți și ancoraje A1 & R1 & M1 R4 & A2 & M1 A1 & R2 & M1 A1* & M2 & A2† & R3
Seturile cu roșu = factorii parțiali maximi
Seturile cu verde = factorii parțiali minimi

I
* pentru acțiunile structurale
† pentru acțiunile geotehnice
** Abordarea 2 este exclusă de Anexa Națională
JAN CT
Tabel A3-2. Valorile factorilor parțiali de siguranță în abordarea de calcul A1 (SR EN 1997-1:2004)

FLO
ABORDAREA DE CALCUL 1

Acțiuni permanente

Acțiuni variabile
Nefavorabile
Favorabile
Nefavorabile
Favorabile
Coeficientul parțial pentru unghiul de frecare internă (tan φ')
Coeficientul parțial pentru coeziunea efectivă (c')
γG
γG,fav
γQ
γQ,fav
γφ'
γc'
A1
1,35
1,00
1,50
0,00
Combinația 1
M1

1,00
1,00
R1 A2
1,00
1,00
1,30
0,00
Combinația 2
M2

1,25
1,25
R1
B E DA
Coeficientul parțial pentru coeziunea nedrenată (cu) γcu

1
1,00 1,40
Coeficientul parțial pentru rezistența la compresiune
γqu 1,00 1,40
monoaxială (qu)
Coeficientul parțial pentru greutatea volumică γγ 1,00 1,00
Coeficientul parțial pentru rezistență (R) γR 1,00 1,00
202
Tabel A3-3. Valorile factorilor parțiali de siguranță în abordarea de calcul A3 (SR EN 1997-1:2004)
ABORDAREA DE CALCUL 3 A1 A2 M2 R3
Nefavorabile 𝛄𝐆 1,35 1,00
Acțiuni permanente
Favorabile 𝛄𝐆,𝐟𝐚𝐯 1,00 1,00
Nefavorabile 𝛄𝐐 1,50 1,30
Acțiuni variabile
Favorabile 𝛄𝐐,𝐟𝐚𝐯 0,00 0,00
I

Coeficientul parțial pentru unghiul de frecare internă (𝐭𝐚𝐧𝛟′) 𝛄𝛟 ′ 1,25

Coeficientul parțial pentru coeziunea efectivă (c') 𝛄𝐜 ′ 1,25
D

Coeficientul parțial pentru coeziunea nedrenată (cu) 𝛄𝐜𝐮 1,40

Coeficientul parțial pentru rezistența la compresiune monoaxială (qu) 𝛄𝐪𝐮 1,40
Coeficientul parțial pentru greutatea volumică 𝛄𝛄 1,00
Coeficientul parțial pentru rezistență (R) 𝛄𝐑 1,00

Tabel A3-4. Coeficienți parțiali referitori la material, pentru stări limită ultime (SR EN 1992-1-1:2004)
Situația de 𝛄𝐬 (oțel pentru beton 𝛄𝐬 (oțel pentru beton
𝛄𝐜 (beton)
proiectare armat) precomprimat)
Permanentă
1,5 1,15 1,15
Tranzitorii
Accidentale 1,20 1,00 1,00

Tabel A3-5. Clasele de rezistență pentru beton conform din SR EN 1992-1-1:2004.

Clase de rezistență pentru beton
fck (MPa) 12 16 20 25 30 35 40 45 50 55 60 70 80 90
fck,cube (MPa) 15 20 25 30 37 45 50 55 60 67 75 85 95 105

18
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.2
Calculul împingerii pământului folosind Teoria Rankine
Teoria Rankine este cea mai simplă formulare propusă pentru calculul împingerii pământului. Ipotezele considerate sunt:
- zidul este vertical;

RIN
- nu există frecare între zid și pământ;
- suprafața de alunecare este plană;
- presiunea laterală a pământului variază liniar cu adâncimea;
- direcția presiunii laterale a pământului este paralelă cu terenul din spatele zidului (face unghiul β față de orizontală);

C
- unghiul de înclinare a terenului trebuie să fie mai mic decât unghiul de frecare interioară;
𝐳
𝐚
𝐩𝐚 (𝐳) = 𝐊 𝐚 (∫ 𝛄𝐝𝐳 + 𝐪 − 𝐮) − 𝟐𝐜√𝐊 𝐚 (𝟏 + ) + 𝐮
𝟎 𝐜
𝐳
𝐚
𝐩𝐩 (𝐳) = 𝐊 𝐩 (∫ 𝛄𝐝𝐳 + 𝐪 − 𝐮) + 𝟐𝐜√𝐊 𝐩 (𝟏 + ) + 𝐮
𝟎 𝐜

I
pa (z), pp (z) [kN/m2 ]– presiunea activă/ pasivă pe zid la adâncimea z;
K a , K p – coeficientul împingerii active/pasive orizontale;
JAN CT
γ [kN/m3 ] – greutatea volumică a pământului;
c [kPa] – coeziunea terenului;

FLO
q [kPa] – suprasarcina;
z [m] – înălțimea structurii de sprijin;
a [kPa] – adeziunea structurii de sprijin;
u [kPa] – presiunea apei din pori.

𝐊 𝐚 = 𝐜𝐨𝐬𝛃

𝐊 𝐩 = 𝐜𝐨𝐬𝛃
𝐜𝐨𝐬𝛃 − √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
𝐜𝐨𝐬𝛃 + √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
𝐜𝐨𝐬𝛃 + √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
𝐜𝐨𝐬𝛃 − √𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛃 − 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛟
B E DA

1
Relația pentru calculul coeficientului împingerii pasive nu trebuie folosită pentru calculul împingerii pasive dacă panta terenului
este mai mare de zero (β > 0). În realitate, valorile lui K p pentru pante ale terenului pozitive (β > 0) și negative (β < 0) sunt
identice și astfel relația lui Rankine pentru calculul coeficientului împingerii pasive pentru terenuri înclinate trebuie evitată.
202
Dacă terenul din spatele zidului este orizontal calculul coeficienților împingerilor active și respectiv pasive se face cu relațiile:
𝛟
𝐊 𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − )
𝟐
𝛟
𝐊 𝐩 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 + )
𝟐
D I

19
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.3
Calculul capacității portante a terenului de fundare SR EN 1997-1 (Anexa D)
Pentru evaluarea capacității portante a terenului de fundare se poate folosi metoda propusă de SR EN 1997-1 (Anexa D).

RIN
𝐑 𝐝 = 𝐀′ ∙ 𝐩𝐮 = 𝐜 ′ ∙ 𝐍𝐜 ∙ 𝐛𝐜 ∙ 𝐬𝐜 ∙ 𝐢𝐜 + 𝐪′ ∙ 𝐍𝐪 ∙ 𝐛𝐪 ∙ 𝐬𝐪 ∙ 𝐢𝐪 + 𝛄′ ∙ 𝐁′ ∙ 𝐍𝛄 ∙ 𝐛𝛄 ∙ 𝐬𝛄 ∙ 𝐢𝛄

unde - pentru formă pătrată sau circulară

A′ = B′ ∙ L′ este aria efectivă a tălpii fundației, B′ = B − 2 ∙ 𝐬𝛄 = 𝟎, 𝟕

C
eB este lățimea efectivă a tălpii fundației, L′ = L − 2 ∙ eL este - pentru formă rectangulară, pătrată sau circulară
lățimea efectivă a tălpii fundației, 𝐬𝐪 ∙ 𝐍𝐪 − 𝟏
𝐬𝐜 =
ϕ′ - valoarea de calcul a unghiului de frecare internă efectiv 𝐍𝐪 − 𝟏
a pământului de sub talpa fundației d) înclinarea încărcării produsă de o forță
c′ este valoarea de calcul a coeziunii efective a pământului orizontală
de sub talpa fundației;

I
𝟏 − 𝐢𝐪
γ′ valoarea de calcul a greutății volumice efective a 𝐢𝐜 = 𝐢𝐪 −
𝐍𝐜 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟′
pământului de sub talpa fundației;
JAN CT
q′ - valoarea de calcul a sarcinii geologice efective la nivelul 𝐢𝐪 = (𝟏 −
𝐇
𝐕 + 𝐀′ ∙ 𝐜 ′ ∙ 𝐜𝐨𝐭𝛟′
)
𝐦

FLO
tălpii fundației.

unde

𝐦 = 𝐦𝐁 =
𝐢𝛄 = (𝟏 −

[𝟐 + (
𝐁′
𝐋′
𝐁′
[𝟏 + ( ′ )]
𝐋
𝐋′
[𝟐 + ( ′ )]
𝐁
)]
𝐕+ 𝐀′
𝐇
′
∙ 𝐜 ∙ 𝐜𝐨𝐭𝛟′
)
𝐦+𝟏

𝐜â𝐧𝐝 𝐇 𝐚𝐜ț𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳ă î𝐧 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐁′

𝐜â𝐧𝐝 𝐇 𝐚𝐜ț𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳ă 𝐩𝐞 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐋′

B E DA
𝐦 = 𝐦𝐋 =

1
𝐋′
[𝟏 + ′ ]
𝐁
În cazul în care componenta orizontală a încărcării
acționează într-o direcție care formează un unghi θ cu
direcția lui L′ , m poate fi calculate prin:
202
𝐦 = 𝐦𝛉 = 𝐦𝐋 ∙ 𝐜𝐨𝐬 𝟐 𝛉 + 𝐦𝐁 ∙ 𝐬𝐢𝐧𝟐 𝛉

Tabel A3-8. Valorile coeficienților capacității portante

𝛟′ 𝐍𝐪 𝐍𝐜 𝐍𝛄
0 1,000 5,142 0,000
I

2 1,197 5,632 0,007

4 1,433 6,185 0,030
D

Cu valorile de calcul ale factorilor adimensionali pentru:

6 1,716 6,813 0,075
a) capacitate portantă (Tabelul A3-8)
8 2,058 7,527 0,149
′ 𝛟′
𝐍𝐪 = 𝐞𝛑∙𝐭𝐚𝐧𝛟 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 + ) 10 2,471 8,345 0,259
𝟐
12 2,974 9,285 0,419
𝐍𝐜 = (𝐍𝐪 − 𝟏) ∙ 𝐜𝐨𝐭 𝛟′ 14 3,586 10,370 0,645
𝐍𝛄 = (𝐍𝐪 − 𝟏) ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟′ 16 4,335 11,631 0,956
b) înclinarea bazei fundației 18 5,258 13,104 1,383
(𝟏 − 𝐛𝐪 ) 20 6,399 14,835 1,965
𝐛𝐜 = 𝐛𝐪 − 22 7,821 16,883 2,756
𝐍𝐜 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟′
24 9,603 19,324 3,830
𝐛𝐪 = 𝐛𝛄 = (𝟏 − 𝛂 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟′ )𝟐
26 11,854 22,254 5,294
unde 𝛼 – unghiul de înclinare al tălpii fundației față de 28 14,720 25,803 7,295
orizontală (în radiani); 30 18,401 30,140 10,047
c) forma fundației 32 23,177 35,490 13,858
- pentru formă rectangulară 34 29,440 42,164 19,183
𝐁′ 36 37,752 50,585 26,702
𝐬𝐪 = 𝟏 + ( ′ ) ∙ 𝐬𝐢𝐧𝛟′
𝐋 38 48,933 61,352 37,450
- pentru formă pătrată sau circulară 40 64,195 30,556 53,027
𝐬𝐪 = 𝟏 + 𝐬𝐢𝐧𝛟′
- pentru formă rectangulară
𝐁′
𝐬𝛄 = 𝟏 − 𝟎, 𝟑 ∙ ( ′ )
𝐋

20
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.4
Clase de expunere în funcție de acțiunile datorate mediului înconjurător
Acțiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere și sunt prezentate în Tabelul A3-9. Exemplele

RIN
sunt indicate cu titlul informativ.

Standardul SR EN 206-1 definește diferite clase de expunere în funcție de mecanismele de degradare ale betonului. Notația
utilizată pentru identificare acestor clase este formată din două litere și o cifră. Prima literă este X (de la eXposure în limba

C
engleză) urmată de o alta care se referă la mecanismul de degradare considerat, astfel:
C de la Carbonation (Carbonatare)
D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheț)
S de la Seawater (Apă de mare)
F de la Frost (Îngheț)
A de la Agrressive environment (Mediu agresiv chimic)

I
M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune)
A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD, XS, XF) sau nivelul de agresivitate (XA,
XM).
JAN CT
Pentru o componentă structurală dată, suprafețe diferite ale betonului pot fi supuse unor diferite acțiuni ale mediului.

clasei
FLO
Betonul poate fi supus la mai multe din acțiunile descrise în Tabelul A3-9, în acest caz, condițiile de mediu înconjurător la care
el este supus, trebuie să fie exprimate sub formă de combinații de clase de expunere.

Tabel A3-9. Clasele de expunere ale betonului

Denumirea
Descrierea mediului înconjurător
1. Nici un risc de coroziune sau atac
Beton simplu și fără piese metalice înglobate. Toate
Exemple informative ilustrând alegerea claselor de
expunere

expunerile, cu excepția cazurilor de îngheț-dezgheț, de Beton de umplutură / egalizare

B E DA
X0

1
abraziune și de atac chimic
2. Coroziunea datorată carbonatării
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer și umiditate, expunerea trebuie clasificată în modul
următor:
NOTĂ – Condițiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul ce acoperă armăturile sau piesele metalice înglobate, dar în
202
numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite
medii ambiante poate fi acceptabilă. Situația nu poate fi aceeași dacă există o barieră între beton și mediul său înconjurător (acoperirea
betonului cu un material de protecție)
Beton în interiorul clădirilor unde gradul de umiditate a
mediului ambiant este redus (inclusiv bucătăriile, băile și
XC1 Uscat sau permanent umed
spălătoriile clădirilor de locuit)
Beton imersat permanent în apă
Suprafețe de beton în contact cu apa pe termen lung (de
I

XC2 Umed, rareori uscat exemplu elemente ale rezervoarelor de apă)

Un mare număr de fundații
Beton în interiorul clădirilor unde umiditatea mediului
D

ambiant este medie sau ridicată (bucătării, băi, spălătorii

profesionale altele decât cele ale clădirilor de locuit).
XC3 Umiditate moderată
Beton la exterior, însă la adăpost de intemperii (elemente
la care aerul din exterior are acces constant sau des, de
exemplu: hale deschise)
Suprafețe supuse contactului cu apa, dar care nu intră în
XC4 Alternanță umiditate - uscare clasa de expunere XC2 (elemente exterioare expuse
intemperiilor)
3. Coroziunea datorată clorurilor având altă origine decât cea marină
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este în contact cu apa având altă origine decât cea marină, conținând
cloruri, inclusiv din sărurile pentru dezghețare, clasele de expunere sunt după cum urmează:
NOTĂ – În ce privește condițiile de umiditate, a se vedea de asemenea secțiunea 2 din acest tabel.
Suprafețe de beton expuse la cloruri transportate de
curenți de aer (de exemplu suprafețele expuse agenților
XD1 Umiditate moderată
de dezghețare de pe suprafața carosabilă, pulverizați și
transportați de curenții de aer, la garaje, etc.)
Piscine, rezervoare
XD2 Umed, rar uscat
Beton expus apelor industriale conținând cloruri
Elemente ale podurilor, zidurilor de sprijin, expuse stropirii
XD3 Alternanță umiditate - uscare apei conținând cloruri
Șosele, dalele parcajelor de staționare a vehiculelor
4. Coroziunea datorată clorurilor din apa de mare
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este pus în contact cu cloruri din apa de mare, sau acțiunii aerului ce
vehiculează săruri marine, clasele de expunere sunt următoarele:
Structuri pe sau în apropierea litoralului (agresivitatea
Expunere la aerul ce vehiculează săruri marine, însă nu
XS1 atmosferică marină acționează asupra construcțiilor din
sunt în contact direct cu apa de mare
beton, beton armat pe o distanță de circa 5 km de țărm)
XS2 Imersate în permanență Elemente de structuri marine

21
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

XS3 Zone de amaraj, zone supuse stropirii sau ceții Elemente de structuri marine
5. Atac din îngheț-dezgheț cu sau fără agenți de dezghețare
Când betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheț-dezgheț. Atunci când este umed, clasele de expunere sunt
următoarele:
Suprafețe verticale ale betonului expuse la ploaie și la
XF1 Saturație moderată cu apă fără agenți de dezghețare
îngheț
Suprafețe verticale ale betonului din lucrări rutiere expuse

RIN
XF2 Saturație moderată cu apă, cu agenți de dezghețare la îngheț și curenților de aer ce vehiculează agenți de
dezghețare
Suprafețe orizontale ale betonului expuse la ploaie și la
XF3 Saturație puternică cu apă, fără agenți de dezghețare
îngheț
Șosele și tabliere de pod expuse la agenți de dezghețare
Suprafețe verticale ale betonului expuse la îngheț și

C
Saturație puternică cu apă, cu agenți de dezghețare sau
XF4 supuse direct stropirii cu agenți de dezghețare
apă de mare
Zonele structurilor marine expuse la îngheț și supuse
stropirii cu agenți de dezghețare
6. Atac chimic
Când betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale, ape de suprafață și ape subterane, clasificarea se face după cum
se indică în tabelul 2. Clasificarea apelor de mare depinde de localizarea geografică, în consecință se aplică clasificarea valabilă pe locul

I
de utilizare a betonului
NOTĂ – Un studiu special, poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii înconjurătoare, în situațiile
următoare:
JAN CT
- nu se încadrează în limitele din tabelul 2;
- conține alte substanțe chimice agresive;

XA1

XA2

XA3
FLO
- pământ sau apă poluată chimic;
- prezintă o viteză ridicată a apei de scurgere, în combinație cu anumite substanțe chimice din tabelul 2.
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică slabă, conform
tabelului 2
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică moderată,
conform tabelului 2
Mediu înconjurător cu agresivitate chimică intensă, conform
tabelului 2
7. Solicitare mecanică a betonului prin uzură
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest tip de expunere poate fi clasificat după cum
urmează
B E DA
Elemente din incinte industriale supuse la circulația

1
XM1 Solicitare moderată de uzură
vehiculelor echipate cu anvelope
Elemente din incinte industriale supuse la circulația
XM2 Solicitare intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu anvelope sau bandaje de
cauciuc
Elemente din incinte industriale supuse la circulația
202
XM3 Solicitare foarte intensă de uzură stivuitoarelor echipate cu bandaje de elastomeri / metalice
sau mașini cu șenile

Tabel A3-10. Valori limită recomandate pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere X0, XC, XD și
XS (NE 012-1:2007)
I

Clasele de expunere
Nici un risc Coroziune datorată clorurilor
D

de coroziune
Coroziune indusă prin carbonatare Cloruri din alte surse decât apa
sau atac Cloruri din apa de mare
de mare
chimic
X0a XC1 XC2 XC3 XC4 XD1 XD2 XD3 XS1 XS2 XS3
Raport maxim
- 0,65 0,60 0,60 0,50 0,55 0,50 0,45 0,55 0,50 0,45
apă/ciment
Clasa minimă
C8/10 C16/20 C16/20 C20/25 C25/30 C30/37 C35/45 C35/45 C30/37 C34/45 C35/45
de rezistență
Dozaj minim de
- 260 260 280 300 300 320b 320b 300 320b 320b
ciment (kg/m3)
Conținut minim
- - - - - - - - - - -
de aer antrenat
Alte condiții - - - - - - - - - - -
a)
pentru beton fără armătură sau piese metalice înglobate
b)
La turnarea elementelor masive se recomandă cimenturile cu căldură redusă de hidratare. Pentru elemente masive (grosimea
elementelor mai mare de 80 cm) trebuie să se adopte un dozaj de ciment de 300 kg/m3.

22
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

Tabel A3-11. Valorile limită recomandate pentru compoziția și proprietățile betonului pentru clasele de expunere XF, XA și
XM (NE 012-1:2007)
Clasele de expunere
Atac îngheț-dezgheț Atac chimic Atac mecanic
XF1 XF2 XF3 XF4 XA1 XA2c XA3c XM1 XM2 XM3
Raport

RIN
maxim 0,50 0,55a 0,50 0,55a 0,50 0,50a 0,55 0,50 0,45 0,55 0,55 0,45 0,45
apă/ciment
Clasa
minimă de C25/30 C25/30 C35/45 C25/30 C35/45 C30/37 C25/30 C35/45 C35/45 C30/37 C30/37 C35/45 C35/45
rezistență

C
Dozaj minim
de ciment 300 300 320 300 320 340 300 320 360 300 300 320 320
(kg/m3)
Conținut
minim de - a - a - a - - - - - - -
aer antrenat
Tratarea
Agregate rezistente la îngheț-dezgheț Ciment rezistent

I
Alte condiții d suprafeței
conform SR EN 12620 la sulfați
betonuluib
a)
Conținutul de aer antrenat se stabilește în funcție de dimensiunea maximă a granulei în conformitate cu 5.4.3. Dacă betonul nu conține
JAN CT
aer antrenat cu intenție, atunci performanța betonului trebuie să fie măsurată conform unei metode adecvate, în comparație cu un beton
pentru care a fost stabilită rezistența la îngheț-dezgheț pentru clasa de expunere corespunzătoare.
b)
c)

FLO
De exemplu tratare prin vacuumare.
Când prezența de SO42- conduce la o clasă de expunere XA2 și XA3 este esențial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfați. Dacă
cimentul este clasificat după rezistența la sulfați, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistență moderată sau ridicată la sulfați pentru clasa de
expunere XA2 (și clasa de expunere XA1 este aplicabilă) și trebuie utilizat un ciment având o rezistență ridicată la sulfați pentru clasa de
expunere XA3.
d)
În cazul expunerii în zonele marine se vor utiliza cimenturi rezistente la acțiunea apei de mare.
B E DA

1
202
D I

23
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.5
Acoperirea cu beton
Acoperirea este distanța între suprafața armăturii (incluzând agrafele și etrierii, precum și armăturile suprafață, dacă

RIN
este cazul) cea mai apropiată de suprafața betonului și aceasta din urmă.

Acoperirea nominală trebuie specificată pe planuri. Se definește ca acoperirea minimă cmin plus o suplimentare care ține
seama de toleranțele de execuție Δcdev :

C
𝐜𝐧𝐨𝐦 = 𝐜𝐦𝐢𝐧 + 𝚫𝐜𝐝𝐞𝐯

Trebuie prevăzut un strat de acoperire minim cmin pentru a garanta:

- bună transmitere a forțelor de aderență;
- protecția armăturilor împotriva coroziunii (durabilitate)

I
- rezistență la foc convenabilă.

Valoarea utilizată este cea mai mare dintre valorile cmin care satisfac în același timp cerințele referitoare la aderență și condițiile
JAN CT
de mediu.

în care:

FLO 𝐜𝐦𝐢𝐧 = 𝐦𝐚𝐱{𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐛 ; 𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐝𝐮𝐫 + 𝚫𝐜𝐝𝐮𝐫,𝛄 − 𝚫𝐜𝐝𝐮𝐫,𝐬𝐭 − 𝚫𝐜𝐝𝐮𝐫,𝐚𝐝𝐝 ; 𝟏𝟎 𝐦𝐦}

cmin,b – acoperirea minimă față de cerințele de aderență

cmin,dur – acoperirea minimă față de cerințele de mediu,
Δcdur,γ – marjă de siguranță (se utilizează valoarea Δcdur,γ = 0 mm),
Δcdur,st – reducerea acoperirii minime în cazul oțelului inoxidabil (se utilizează valoarea Δcdur,st = 0 mm),
Δcdur,add – reducerea acoperirii minime în cazul unei protecții suplimentare (se utilizează valoarea Δcdur,add = 0 mm).

Pentru a se asigura, în același timp o transmitere fără riscuri a forțelor de aderență și un beton suficient de compact, se
B E DA

1
recomandă ca acoperirea minimă să nu fie mai mică decât valorile cmin,b indicate în tabelul 4.2.

Tabel A3-12. Acoperire minimă cmin,b din condiția de aderență

Cerințe față de aderență
∗
Dispunerea armăturilor Acoperire minimă 𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐛
202
Armătură individuală Diametru barei
Pachet de armături Diametru echivalent (Φn )
* Dacă dimensiunea nominală a celei mai mari granule de agregat este mai mare de 32 mm, se recomandă să se mărească cmin,b cu 5
mm

Acoperirea minimă a armăturilor pentru beton armat și a armăturilor pretensionate într-un beton de masă volumică normală,
I

care ține seama de clasele de expunere și de clasele structurale, este cmin,dur .

Valorile recomandate ale cmin,dur sunt indicate în Tabelul A3-13 (armături pentru beton armat) și Tabelul A3-14 (armături
D

pretensionate).

Tabel A3-13. Clasificare structurală recomandată în SR EN 1992-1-1:2004

Clasa structurală
Criteriu
XD3 / XS2 /
X0 XC1 XC2/XC3 XC4 XD1 XD2 / XS1
XS3
Durate de utilizare din proiect de Majorare cu Majorare cu Majorare cu Majorare cu Majorare cu Majorare cu Majorare cu
100 ani 2 clase 2 clase 2 clase 2 clase 2 clase 2 clase 2 clase
Clasa se rezistență1) 2) ≥ C30/37 ≥ C30/37 ≥ C35/45 ≥ C40/50 ≥ C40/50 ≥ C40/50 ≥ C45/55
Micșorare Micșorare Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu
cu 1 clasă cu 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă
Element asimilabil unei plăci
Micșorare Micșorare Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu
(poziția armăturilor neafectată de
cu 1 clasă cu 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă
procesul de construcție)
Control special al calității de Micșorare Micșorare Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu Micșorare cu
producție a betonului cu 1 clasă cu 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă 1 clasă
1)
Clasa de rezistență și raportul A/C se consideră că sunt legate. Pentru a obține o permeabilitate redusă se poate considera o compoziție
specială (tip de ciment, raport A/C, părți fine).
2)
limita poate fi redusă cu o clasă de rezistență dacă aerul antrenat este peste 4%.

24
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

Tabel A3-14. Valori ale acoperirii minime 𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐝𝐮𝐫 cerute de condiția de durabilitate în cazul armăturilor pentru beton armat
conform cu EN 10080
Clasa structurală
Clasa de expunere conform tabelului A3-9
Clasa structurală
X0 XC1 XC2/XC3 XC4 XD1 / XS1 XD2 / XS2 XD3 / XS3
S1 10 10 10 15 20 25 30
S2 10 10 15 20 25 30 35

RIN
S3 10 10 20 25 30 35 40
S4 10 15 25 30 35 40 45
S5 15 20 30 35 40 45 50
S6 20 25 35 40 45 50 55

C
Tabel A3-15. Valori ale acoperirii minime cmin,dur cerute de condiția de durabilitate în cazul armăturilor pentru beton
precomprimat
Clasa structurală
Clasa de expunere conform tabelului A3-9
Clasa structurală
X0 XC1 XC2/XC3 XC4 XD1 / XS1 XD2 / XS2 XD3 / XS3
S1 10 15 20 25 30 35 40
S2 10 15 25 30 35 40 45

I
S3 10 20 30 35 40 45 50
S4 10 25 35 40 45 50 55
JAN CT S5
S6
15
20
30
35
40
45
45
50
50
55
55
60
60
65

FLO
Pentru calculul acoperirii nominale cnom , acoperirea minimă trebuie majorată, la nivelul din proiect, pentru a ține seama de
abaterile de execuție (Δcdev ). Astfel, acoperirea minimă trebuie mărită cu valoarea absolută a abaterii acceptate.

Se utilizează valoarea Δcdev = 10 mm pentru toate elementele cu excepția plăcilor, pentru care Δcdev = 5 mm.
B E DA

1
202
D I

25
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.6
Armături pentru beton armat (ST 009-2011)
În tabelul următor sunt indicate proprietățile armăturilor compatibile cu utilizarea SR EN 1992-1-1:2004. Proprietățile sunt

RIN
valabile pentru temperaturi cuprinse între −40°C și 100°C.
Cerință sau
Forma produsului Bare și sârme îndreptate Plase sudate valoare cuantilă
(%)
Clasa A B C A B C

C
Limita caracteristică de curgere fyk
400 până la 600 5,0
sau f0,2k (MPa)
Valoarea minima a lui k = (ft /fy )k ≥ 1,15 ≥ 1,15
≥ 1,05 ≥ 1,08 ≥ 1,05 ≥ 1,08 10,0
< 1,35 < 1,35
Valoarea caracteristică a
deformației specific sub încărcarea ≥ 2,5 ≥ 5,0 ≥ 7,5 ≥ 2,5 ≥ 5,0 ≥ 7,5 10,0

I
maximă, εuk (%)
Aptitudine de îndoire Încercare de îndoire/dezdoire
Rezistență la forfecare - 0,3 A fyk (A este aria sârmei) Minimum
JAN CT
Toleranța
maximă față de
Dimensiunea
nominală a barei

FLO
masa nominală
(bară sau sârmă
individuală) (%)
(mm)
≤8
>8
± 6,0
± 4,5
5,0
B E DA

1
202
D I

26
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 3.7
Determinarea acoperirii cu beton a armăturilor
Durabilitatea betonului armat depinde în mare măsură de protecția armăturilor, realizată prin intermediul acoperirii cu beton a

RIN
acestora.

ATENȚIE! Conform Eurocod 2, acoperirea cu beton se măsoară de la suprafața betonului la cea mai apropiată bară
(de exemplu etrieri), vechea sintagmă din STAS10107/0-90, „etrierii se prevăd în acoperire” fiind depășită (acoperirea

C
etrierilor era redusă față de acoperirea barelor).

Acoperirea armăturilor depinde de o serie de factori. În primul rând, condițiile de mediu care determină alegerea unei clase
minime aferente a betonului și determină o parte a dimensiunii acoperirii. Alți factori: condițiile de aderență, abaterile de
execuție, tipul elementului, controlul calității betonului etc.

I
Pașii pentru calculul acoperirii:

PASUL 1. Se determină acoperirea datorată condițiilor de mediu (cmin,dur)

JAN CT
FLO
A. determinarea clasei de expunere la condițiile de mediu (conform tabel 4.1 din EC2), evaluând nivelul coroziunii induse de:
- carbonatare (se referă la umiditatea aerului) → clasa XC1..4;
- coroziune indusă de cloruri (în apa de ploaie, piscine, carosabil) → XD1..3;
- coroziune indusă de cloruri prezente în apa de mare (se referă la structuri în vecinătatea coastei mării) → XS1..3;
- atac la îngheț/dezgheț → XF1..4;
- atacuri chimice → XA1..3;
- abraziune → XM1..3

B. determinarea clasei minime a betonului (conform tabel E.1N RO din Anexa Națională la EC2) ce poate varia de la C16/20
B E DA

1
(XC1, XC2) la C35/45 (XS2, XS3);

C. determinarea clasei structurale (S1..S6); se pleacă de la clasa S4 (conform EC2, punct 4.4.1.2 (5) ) și se modifică (tabel
4.3N) conform:
- duratei de utilizare a construcției (majorare cu două clase structurale la clădiri cu durata de utilizare de 100 de ani);
202
- clasei alese a betonului (micșorare cu o clasă structurală în cazul utilizării unei clase a betonului mult mai mare decât cea
minimă necesară);
- tipului elementului (micșorare cu o clasă în cazul elementelor asimilabile unei plăci);
- controlului special al calității de producție a betonului (micșorare cu o clasă);

D. determinarea acoperirii minime cmin,dur conform clasei de expunere și clasei structurale, în cazul armăturilor pentru beton
I

armat (tabel 4.4N din EC2), respectiv precomprimat (tabel 4.5N);

D

PASUL 2. Se determină acoperirea datorată condițiilor de aderență(c min,b), care depinde de:
- diametrul barelor / diametrul echivalent al pachetului de bare;
- dimensiunile agregatelor (se adaugă 5 mm pentru beton cu agregate mai mari de 32 mm);

PASUL 3. Se determină acoperirea datorată abaterilor de execuție (Δcdev), plecându-se de la o valoare de 10 mm (5 mm la

plăci conform Anexei Naționale la EC2, punct 4.4.1.3 (1) ), putându-se micșora ca urmare a:
- utilizării unui sistem de măsurare a acoperirii;
- utilizării unui aparat de măsură foarte precis, cu respingerea elementelor neconforme (specifice betonului prefabricat);

PASUL 4. Se determină acoperirea datorată altor condiții:

- condiții de abraziune → strat de acoperire suplimentar, “de sacrificiu”, de grosime k1..3 (5 ...15 mm);
- beton turnat în contact cu suprafețe neregulate (de exemplu fundații turnate direct în pământ cu suprafața pregătită sau
nu) → acoperirea minimă a armăturilor trebuie să aibă grosimea k1 (40 mm) sau k2 (75 mm);

PASUL 5. Se determină acoperirea minimă:

cmin = max {cmin,b ; cmin,dur + cdur,γ – cdur,st – cdur,add ; 10 mm}

unde cdur,γ , cdur,st , cdur,add sunt nule, conform EC2 – puncte 4.4.1.2 (6), (7), (8), amendate de Anexa Națională;

PASUL 6. Se determină acoperirea nominală:

cnom = cmin + Δcdev

27
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

𝟏 𝟏

ANEXA 3.8
𝐡𝐭 = ( … ) ∙ 𝐇 = 𝟎, 𝟔𝟎 𝐦
𝟏𝟐 𝟏𝟎
o lățimea tălpii
𝟏 𝟐
Exemplu de calcul 𝐁 = ( … ) ∙ 𝐇 = 𝟒, 𝟎 𝐦
𝟐 𝟑
Date de intrare

RIN
(1) Caracteristicile stratului 1
o valoarea caracteristică a greutății volumice
𝛄𝐤 = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 𝐤𝐍/𝐦𝟑

C
o valoarea caracteristică a unghiului de frecare internă
𝛟′𝐤 = 𝟐𝟐°
o valoarea caracteristică a coeziunii
𝐜′𝐤 = 𝟏𝟎 𝐤𝐏𝐚

(2) Înălțimea zidului

I
JAN CT 𝐇 = 𝟔, 𝟎𝟎 𝐦

(3) Adâncimea de fundare

𝐃𝐟 = 𝟏, 𝟎𝟎 𝐦

FLO
Determinarea valorilor de calcul ale
parametrilor geotehnici
Valorile de calcul se determină prin împărțirea valorilor
caracteristice la coeficienții parțiali de siguranță dați în A3.1,
în funcție de abordarea de calcul considerată.
o

o
lățimea tălpii aval
𝐛𝟏 =
lățimea tălpii amonte

Schema de calcul
𝐁
𝟑
= 𝟏, 𝟑𝟎 𝐦

𝐛𝟐 = 𝐁 − 𝐛𝟏 − 𝐞𝐢 = 𝟐, 𝟏𝟎 𝐦
B E DA
(1) Abordarea de calcul 1, Combinația 1 (A1C1)

1
o valoarea de calcul a greutății volumice pentru stratul 1
𝛄𝐤 𝟏𝟖, 𝟗𝟓
𝛄𝐝 = = = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 𝐤𝐍/𝐦𝟑
𝛄𝛄 𝟏, 𝟎𝟎
o valoarea de calcul a unghiului de frecare internă
202
𝐭𝐚𝐧 𝛟′𝐤
𝛟′𝐝 = 𝐚𝐭𝐚𝐧 ( ) = 𝟐𝟐°
𝛄𝛟
o valoarea de calcul a coeziunii
𝐜𝐤
𝐜′𝐝 = = 𝟏𝟎 𝐤𝐏𝐚
𝛄𝐜
I

(2) Abordarea de calcul 1, Combinația 1 (A1C2)

o valoarea de calcul a greutății volumice
D

𝛄𝐤,𝟏 𝟏𝟖, 𝟗𝟓
𝛄𝟏,𝐝 = = = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 𝐤𝐍/𝐦𝟑
𝛄𝛄 𝟏, 𝟎𝟎
o valoarea de calcul a unghiului de frecare internă
𝐭𝐚𝐧 𝛟𝐤
𝛟𝐝 = 𝐚𝐭𝐚𝐧 ( ) = 𝟏𝟕, 𝟗𝟏°
𝛄𝛟
o valoarea de calcul a coeziunii
𝐜𝟏,𝐤 = 𝟖, 𝟎𝟔 𝐤𝐏𝐚

Predimensionarea zidului Determinarea greutății proprii a

Caracteristicile geometrice ale zidului se stabilesc pornind de zidului și umpluturii
la schema de calcul din figura de mai jos.
o înălțimea zidului dată prin tema de proiectare Calculul se face pentru un metru liniar de zid
𝐇 = 𝐇𝟎 = 𝟔, 𝟎𝟎 𝐦
o înclinarea terenului din spatele zidului
(1) Greutatea proprie a zidului
𝛃 = 𝟎° 𝐆𝐳,𝐤 = 𝐀𝐳 ∙ 𝛄𝐛
o grosimea elevației la partea superioară 𝐀𝐳 = 𝐀 𝐭𝐚𝐥𝐩ă + 𝐀𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞
𝐇 𝐞𝐢 + 𝐞𝐬 𝟎, 𝟑 + 𝟎, 𝟔
𝐞𝐬 = 𝐦𝐚𝐱 (𝟎, 𝟑𝟎; ) = 𝟎, 𝟑𝟎 𝐦 𝐀 𝐳 = 𝐁 ∙ 𝐡𝐭 + ∙ 𝐡𝐞 = 𝟒 ∙ 𝟎, 𝟔 + ∙ 𝟓, 𝟒𝟎
𝟐𝟒 𝟐 𝟐
𝟐
o grosimea elevației la partea inferioară 𝐀𝐳 = 𝟒, 𝟖𝟑 𝐦 /𝐦𝐥
𝟏 𝟏 𝐆𝐳,𝐤 = 𝟒, 𝟖𝟑 ∙ 𝟐𝟒 = 𝟏𝟏𝟓, 𝟗𝟐 𝐤𝐍
𝐞𝐢 = ( … ) ∙ 𝐇 = 𝟎, 𝟔𝟎 𝐦
𝟏𝟐 𝟏𝟎
o grosimea tălpii

28
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

𝐱 𝐆𝐭𝐚𝐥𝐩ă ∙ 𝐀𝐭𝐚𝐥𝐩ă + 𝐱𝐆𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞 ∙ 𝐀𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞 𝐩𝐚 (𝐀) = −𝟏𝟏, 𝟕𝟒 𝐤𝐏𝐚

𝐱𝐆𝐳 =
𝐀𝐳𝐢𝐝
𝐁 𝟒 (3) Presiunea activă în punctul B
𝐱𝐆𝐭𝐚𝐥𝐩ă = = = 𝟐 𝐦
𝟐 𝟐 o A1C1
𝟏 𝐞 𝐩𝐚 (𝐁) = 𝛄𝐝 ∙ 𝐳𝐁 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝟐 ∙ 𝐜 ∙ √𝐊 𝐚
∙ (𝐞𝐢 − 𝐞𝐬 )𝟐 + 𝐞𝐬 ∙ (𝐞𝐢 − 𝐬 )
𝐱 𝐆𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞 = 𝟑 𝟐 +𝐛
𝐞 𝐢 + 𝐞𝐬 𝟏 𝐩𝐚 (𝐁) = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 ∙ 𝟔 ∙ 𝟎, 𝟒𝟓𝟓 − 𝟐 ∙ 𝟏𝟎 ∙ √𝟎, 𝟒𝟓𝟓 = 𝟑𝟖, 𝟐𝟒 𝐤𝐏𝐚

RIN
𝟐 o A1C2
𝟏 𝟎, 𝟑 𝐩𝐚 (𝐁) = 𝟒𝟖, 𝟒𝟖 𝐤𝐏𝐚
∙ (𝟎, 𝟔 − 𝟎, 𝟑)𝟐 + 𝟎, 𝟑 ∙ (𝟎, 𝟔 − )
𝐱𝐆𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞 = 𝟑 𝟐 + 𝟏, 𝟑𝟎
𝟎, 𝟔 + 𝟎, 𝟑
(4) Punctul de anulare a presiunii (în cazul în care presiunea
𝟐

C
𝐱𝐆𝐞𝐥𝐞𝐯𝐚ț𝐢𝐞 = 𝟏, 𝟔𝟕 𝐦 în punctul A este negativă)
𝟎, 𝟑 + 𝟎, 𝟔 o A1C1
𝟐 ∙ 𝟒 ∙ 𝟎, 𝟔 + 𝟏, 𝟔𝟕 ∙ ∙ 𝟓, 𝟒𝟎
𝐱 𝐆𝐳 = 𝟐 = 𝟏, 𝟖𝟑 𝐦 |𝐩𝐚 (𝐀)| ∙ 𝐇 𝟏𝟑, 𝟒𝟗 ∙ 𝟔
𝟒, 𝟖𝟑 𝐳𝐀′ = = = 𝟏, 𝟓𝟔 𝐦
|𝐩𝐚 (𝐀)| + 𝐩𝐚 (𝐁) 𝟏𝟑, 𝟒𝟗 + 𝟑𝟖, 𝟐𝟒
(2) Greutatea proprie a umpluturii aval o A1C2
𝐆𝐮𝟏,𝐤 = 𝐀𝐮𝟏 ∙ 𝛄𝐮 𝒛𝑨′ = 𝟏, 𝟏𝟕 𝒌𝑷𝒂

I
𝐀𝐮𝟏 = 𝐛𝟏 ∙ (𝐃𝐟 − 𝐡𝐭 ) = 𝟏, 𝟑𝟎 ∙ (𝟏, 𝟎𝟎 − 𝟎, 𝟔) = 𝟎, 𝟓𝟐 𝐦𝟐
𝐆𝐮𝟏,𝐤 = 𝟏𝟎, 𝟒𝟎 𝐤𝐍
(5) Calculul împingerii active
JAN CT 𝐱𝐆𝐮𝟏 =
𝐛𝟏 𝟏, 𝟑𝟎
= = 𝟎, 𝟔𝟓 𝐦
o A1C1
𝟏 𝟏

FLO 𝟐 𝟐
(3) Greutatea proprie a umpluturii amonte
𝐆𝐮𝟐,𝐤 = 𝐀𝐮𝟐 ∙ 𝛄𝐮
𝐀𝐮𝟐 = 𝐛𝟐 ∙ 𝐡𝐞 = 𝟐, 𝟏𝟎 ∙ 𝟓, 𝟒𝟎 = 𝟏𝟏, 𝟑𝟒 𝐦𝟐
𝐆𝐮𝟐,𝐤 = 𝟐𝟐𝟔, 𝟖𝟎 𝐤𝐍
𝐱𝐆𝐮𝟐 = 𝐁 −
𝐛𝟐
𝟐
=𝟒−
𝟐, 𝟏𝟎
𝟐
= 𝟐, 𝟗𝟓 𝐦

(4) Valoarea caracteristică a rezultantei greutăților proprii

𝐏𝐚,𝐤 =

o A1C2
∙ 𝐩 (𝐁) ∙ (𝐇 − 𝐳𝐀′ ) = ∙ 𝟑𝟖, 𝟐𝟒 ∙ (𝟔 − 𝟏, 𝟓𝟔)
𝟐 𝐚

𝟏
𝟐
𝐏𝐚,𝐤 = 𝟖𝟒, 𝟖𝟎 𝐤𝐍
𝟏
𝐳𝐏𝐚 = ∙ (𝐇 − 𝐳𝐀′ ) = ∙ (𝟔 − 𝟏, 𝟓𝟔) = 𝟏, 𝟒𝟖 𝐦
𝟑 𝟑
𝐏𝐚,𝐝 = 𝐏𝐚,𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟖𝟒, 𝟖𝟎 ∙ 𝟏, 𝟑𝟓 = 𝟏𝟏𝟒, 𝟒𝟖 𝐤𝐍

𝐏𝐚,𝐝
𝐏𝐚,𝐤 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 𝐤𝐍
𝐳𝐏𝐚 = 𝟏, 𝟔𝟏 𝐦
= 𝐏𝐚,𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 𝐤𝐍
B E DA
𝐆𝐤 = 𝐆𝐳,𝐤 + 𝐆𝐮𝟏,𝐤 + 𝐆𝐮𝟐,𝐤 = 𝟏𝟏𝟓, 𝟗𝟐 + 𝟏𝟎, 𝟒𝟎 + 𝟐𝟐𝟔, 𝟖𝟎

1
𝐆𝐤 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 𝐤𝐍 Verificarea zidului la lunecare pe
(5) Valorile de calcul ale rezultantei greutăților proprii talpă
o A1C1 - nefavorabil (capacitate portantă)
(1) Calculul rezultantei forțelor destabilizatoare (forțe
202
𝐆𝐝 = 𝐆𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝟏, 𝟑𝟓 = 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏 𝐤𝐍
o A1C1 - favorabil (lunecare și răsturnare)
orizontate)
𝐆𝐝,𝐅𝐀𝐕 = 𝐆𝐤 ∙ 𝛄𝐆,𝐅𝐀𝐕 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 𝐤𝐍 o A1C1
o A1C2 - nefavorabil (capacitate portantă) 𝐇𝐝 = 𝐏𝐚,𝐝 = 𝟏𝟏𝟒, 𝟒𝟖 𝐤𝐍
𝐆𝐝 = 𝐆𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 𝐤𝐍 o A1C2
o A1C1 - favorabil (lunecare și răsturnare) 𝐇𝐝 = 𝐏𝐚,𝐝 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 𝐤𝐍
I

𝐆𝐝,𝐅𝐀𝐕 = 𝐆𝐤 ∙ 𝛄𝐆,𝐅𝐀𝐕 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 𝐤𝐍

(2) Calculul rezistenței la alunecare
(6) Abscisa punctului de aplicație al greutății proprii o A1C1
D

𝐱𝐆𝐳 ∙ 𝐆𝐳,𝐤 + 𝐱 𝐆𝐮𝟏 ∙ 𝐆𝐮𝟏,𝐤 + 𝐱 𝐆𝐮𝟐,𝐤 ∙ 𝐆𝐮𝟐,𝐤 𝐑 𝐝 = 𝐆𝐝,𝐅𝐀𝐕 ∙ 𝐭𝐚𝐧 𝛅′𝐝

𝐱𝐆 = 𝛅′𝐝 = 𝛟′𝐝 = 𝟐𝟐°
𝐆𝐤
𝟏, 𝟖𝟑 ∙ 𝟏𝟏𝟓, 𝟗𝟐 + 𝟎, 𝟔𝟓 ∙ 𝟏𝟎, 𝟒𝟎 + 𝟐, 𝟗𝟓 ∙ 𝟐𝟐𝟔, 𝟖𝟎 𝐑 𝐝 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝟐𝟐° = 𝟏𝟒𝟐, 𝟔𝟕 𝐤𝐍
𝐱𝐆 =
𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 o A1C2
𝐱𝐆 = 𝟐, 𝟓𝟐 𝐦 𝐑 𝐝 = 𝟏𝟏𝟒, 𝟏𝟐 𝐤𝐍

Calculul împingerii active (3) Coeficientul de utilizare

o A1C1
Se folosește teoria Rankine. 𝐇𝐝 𝟏𝟏𝟒, 𝟒𝟖
𝚲𝟏 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = 𝟖𝟎% < 𝟏𝟎𝟎%
𝐑𝐝 𝟏𝟒𝟐, 𝟔𝟕
(1) Coeficientul împingerii active VERIFICAT ‼‼
o A1C1 o A1C2
𝛟′𝐝 𝟐𝟐 𝚲𝟏 = 𝟏𝟎𝟑% < 𝟏𝟎𝟎%
𝐊 𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓° − ) = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − ) = 𝟎, 𝟒𝟓𝟓 NU SE VERIFICĂ ‼‼
𝟐 𝟐
o A1C2 Deoarece coeficientul de utilizare depășește doar cu 3%
𝛟′𝐝 𝟏𝟕, 𝟗𝟏 valoarea limită, se admite că verificare este îndeplinită.
𝐊𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓° − ) = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − ) = 𝟎, 𝟓𝟑𝟎
𝟐 𝟐

(2) Presiunea activă în punctul A

Verificare zidului de la răsturnare
o A1C1 (1) Calculului momentului destabilizator față de punctul M
𝐩𝐚 (𝐀) = 𝛄𝐝 ∙ 𝐳𝐀 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝟐 ∙ 𝐜 ∙ √𝐊 𝐚
o A1C1
𝐩𝐚 (𝐀) = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 ∙ 𝟎 ∙ 𝟎, 𝟒𝟓𝟓 − 𝟐 ∙ 𝟏𝟎 ∙ √𝟎, 𝟒𝟓𝟓 = −𝟏𝟑, 𝟒𝟗 𝐤𝐏𝐚
o A1C2

29
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

𝐌𝐝𝐬𝐭,𝐝 = 𝐏𝐚,𝐝 ∙ 𝐳𝐏𝐚 𝐍𝐪 = 𝟕, 𝟖𝟐

𝐌𝐝𝐬𝐭,𝐝 = 𝟏𝟏𝟒, 𝟒𝟖 ∙ 𝟏, 𝟒𝟖 = 𝟏𝟔𝟗, 𝟐𝟓 𝐤𝐍𝐦 𝐍𝛄 = 𝟓, 𝟓𝟏
o A1C2 𝐍𝐜 = 𝟏𝟔, 𝟖𝟖
𝐌𝐝𝐬𝐭,𝐝 = 𝐏𝐚,𝐝 ∙ 𝐳𝐏𝐚 𝐩𝐮𝐥 = 𝛄 ∙ 𝐁′ ∙ 𝐍𝛄 + 𝛄 ∙ 𝐃𝐟 ∙ 𝐍𝐪 + 𝐜 ∙ 𝐍𝐜 = 𝟓𝟎𝟗, 𝟏𝟗 𝐤𝐏𝐚
𝐌𝐝𝐬𝐭,𝐝 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 ∙ 𝟏, 𝟔𝟏 = 𝟏𝟖𝟖, 𝟓𝟏 𝐤𝐍𝐦 𝐑 𝐝 = 𝐩𝐮𝐥 ∙ 𝐁′ = 𝟏𝟖𝟕𝟑, 𝟓𝟏 𝐤𝐍
o A1C2

RIN
(2) Calculul momentului stabilizator față de punctul M 𝐍𝐪 = 𝟓, 𝟐𝟏
o A1C1 𝐍𝛄 = 𝟐, 𝟕𝟐
𝐌𝐬𝐭𝐛,𝐝 = 𝐆𝐝,𝐅𝐀𝐕 ∙ 𝐱𝐆 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 ∙ 𝟐, 𝟓𝟐 = 𝟖𝟖𝟐, 𝟐𝟐 𝐤𝐍𝐦 𝐍𝐜 = 𝟏𝟑, 𝟎𝟑
o A1C2 𝐩𝐮𝐥 = 𝟒𝟎𝟒, 𝟗𝟑 𝐤𝐏𝐚
𝐑 𝐝 = 𝟏𝟔𝟎𝟒, 𝟕𝟔 𝐤𝐍

C
𝐌𝐬𝐭𝐛,𝐝 = 𝟖𝟖𝟐, 𝟑𝟑 𝐤𝐍𝐦

(3) Coeficientul de utilizare (7) Coeficientul de utilizare

o A1C1 o A1C1
𝐌𝐝𝐬𝐭,𝐝 𝟏𝟔𝟗, 𝟐𝟓 𝐕𝐝 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏
𝚲𝟐 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = 𝟏𝟗% < 𝟏𝟎𝟎% 𝚲𝟑 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = ∙ 𝟏𝟎𝟎 = 𝟐𝟓% < 𝟏𝟎𝟎%
𝐌𝐬𝐭𝐛,𝐝 𝟖𝟖𝟖, 𝟐𝟐 𝐑𝐝 𝟏𝟖𝟕𝟑, 𝟓𝟏

I
VERIFICAT ‼‼ VERIFICAT ‼‼
o A1C2 o A1C2
𝚲𝟑 = 𝟐𝟐%
JAN CT 𝚲𝟐 = 𝟐𝟏%
VERIFICAT ‼‼ VERIFICAT ‼‼

o A1C1
FLO
Verificarea capacității portante a
terenului de fundare
(1) Rezultanta verticală a tuturor forțelor

𝐕𝐝 = 𝐆𝐝 = 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏 𝐤𝐍
Armarea elevației
Calculul se face la contactul dintre elevație și talpă
(Secțiunea 1-1)

(1) Coeficientul împingerii active

o A1C1

𝐊 𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓° −
𝛟′𝐝 𝟐𝟐
) = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − ) = 𝟎, 𝟒𝟓𝟓
B E DA
o A1C2 𝟐 𝟐

1
𝐕𝐝 = 𝟑𝟓𝟑, 𝟏𝟐 𝐤𝐍 o A1C2
𝛟′𝐝 𝟏𝟕, 𝟗𝟏
(2) Momentul tuturor forțelor față de centrul tălpii zidului 𝐊 𝐚 = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓° − ) = 𝐭𝐚𝐧𝟐 (𝟒𝟓 − ) = 𝟎, 𝟓𝟑𝟎
𝟐 𝟐
(punctul O)
202
o A1C1 (2) Presiunea activă în punctul A
𝐁
𝐌𝐎 = 𝐆𝐝 ∙ (𝐱𝐆 − ) − 𝐏𝐚,𝐝 ∙ 𝐳𝐏𝐚 o A1C1
𝟐
𝟒 𝐩𝐚 (𝐀) = 𝛄𝐝 ∙ 𝐳𝐀 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝟐 ∙ 𝐜 ∙ √𝐊 𝐚
𝐌𝐎 = 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏 ∙ (𝟐, 𝟓𝟐 − ) − 𝟏𝟏𝟒, 𝟒𝟖 ∙ 𝟏, 𝟒𝟖 = 𝟕𝟔, 𝟒𝟐 𝐤𝐍
𝟐 𝐩𝐚 (𝐀) = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 ∙ 𝟎 ∙ 𝟎, 𝟒𝟓𝟓 − 𝟐 ∙ 𝟏𝟎 ∙ √𝟎, 𝟒𝟓𝟓 = −𝟏𝟑, 𝟒𝟗 𝐤𝐏𝐚
o A1C2 o A1C2
𝐌𝐎 = −𝟔, 𝟓𝟑 𝐤𝐍 𝐩𝐚 (𝐀) = −𝟏𝟏, 𝟕𝟒 𝐤𝐏𝐚
I

(3) Excentricitatea (3) Presiunea activă în punctul C

D

o A1C1 o A1C1
𝐌𝐎 𝟕𝟔, 𝟒𝟐 𝐩𝐚 (𝐂) = 𝛄𝐝 ∙ 𝐳𝐂 ∙ 𝐊 𝐚 − 𝟐 ∙ 𝐜 ∙ √𝐊 𝐚
𝐞= = = 𝟎, 𝟏𝟔 𝐦
𝐕𝐝 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏
𝐩𝐚 (𝐂) = 𝟏𝟖, 𝟗𝟓 ∙ 𝟓, 𝟒 ∙ 𝟎, 𝟒𝟓𝟓 − 𝟐 ∙ 𝟏𝟎 ∙ √𝟎, 𝟒𝟓𝟓 = 𝟑𝟑, 𝟎𝟕 𝐤𝐏𝐚
o A1C2
o A1C2
𝐞 = −𝟎, 𝟎𝟐 𝐦
𝐩𝐚 (𝐂) = 𝟒𝟐, 𝟒𝟓 𝐤𝐏𝐚
(4) Lățimea efectivă a bazei fundației
(4) Punctul de anulare a presiunii (în cazul în care presiunea
o A1C1 în punctul A este negativă)
𝐁′ = 𝐁 − 𝟐 ∙ 𝐞 = 𝟒 − 𝟐 ∙ 𝟎, 𝟏𝟔 = 𝟑, 𝟔𝟖 𝐦
o A1C1
o A1C2
|𝐩𝐚 (𝐀)| ∙ 𝐡𝐞 𝟏𝟑, 𝟒𝟗 ∙ 𝟓, 𝟒
𝐁′ = 𝟑, 𝟗𝟔 𝐦 𝐳𝐀′ = = = 𝟏, 𝟓𝟔 𝐦
|𝐩𝐚 (𝐀)| + 𝐩𝐚 (𝐁) 𝟏𝟑, 𝟒𝟗 + 𝟑𝟑, 𝟎𝟕
(5) Presiunea efectivă medie o A1C2
o A1C1
𝐳𝐀′ = 𝟏, 𝟏𝟕 𝐤𝐏𝐚
𝐕𝐝 𝟒𝟕𝟔, 𝟕𝟏
𝐩𝐞𝐟,𝐦𝐞𝐝 = = = 𝟏𝟐𝟗, 𝟓𝟔 𝐤𝐏𝐚 (5) Calculul împingerii active
𝐁′ 𝟑, 𝟔𝟖
o A1C2 o A1C1
𝟏 𝟏
𝐩𝐞𝐟,𝐦𝐞𝐝 = 𝟖𝟗, 𝟏𝟎 𝐤𝐏𝐚 ′
𝐏𝐚,𝐤 = ∙ 𝐩 (𝐂) ∙ (𝐡𝐞 − 𝐳𝐀′ ) = ∙ 𝟑𝟑, 𝟎𝟕 ∙ (𝟓, 𝟒 − 𝟏, 𝟓𝟔)
𝟐 𝐚 𝟐
′
(6) Capacitatea portantă 𝐏𝐚,𝐤 = 𝟔𝟑, 𝟒𝟏 𝐤𝐍
𝟏 𝟏
o A1C1 𝐳𝐏′𝐚 = ∙ (𝐡𝐞 − 𝐳𝐀′ ) = ∙ (𝟓, 𝟒 − 𝟏, 𝟓𝟔) = 𝟏, 𝟒𝟖 𝐦
𝟑 𝟑
′ ′
𝐏𝐚,𝐝 = 𝐏𝐚,𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟔𝟑, 𝟒𝟏 ∙ 𝟏, 𝟑𝟓 = 𝟖𝟓, 𝟔𝟎 𝐤𝐍
o A1C2

30
 Îndrumar pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021
′ o aria de armare efectivă
𝐏𝐚,𝐤 = 𝟖𝟗, 𝟖𝟎 𝐤𝐍
𝐳𝐏′𝐚 = 𝟏, 𝟒𝟏 𝐦 𝛑 ∙ ∅𝟐 𝛑 ∙ 𝟏𝟒
′ ′ 𝐀𝐬,𝐞𝐟 = 𝐧 ∙ =𝟓∙ = 𝟕𝟕𝟎 𝐦𝐦𝟐
𝐏𝐚,𝐝 = 𝐏𝐚,𝐤 ∙ 𝛄𝐆 = 𝟏𝟏𝟕, 𝟎𝟖 ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 = 𝟖𝟗, 𝟖𝟎 𝐤𝐍 𝟒 𝟒
o coeficientul de utilizare
(6) Momentul încovoietor în secțiunea 1-1 𝐦𝐚𝐱(𝐀𝐬,𝐧𝐞𝐜 ; 𝐀𝐬,𝐦𝐢𝐧 )
𝚲𝟒 = =
o A1C1 𝐀𝐬,𝐞𝐟

RIN
′ VERIFICAT ‼‼
𝐌𝟏−𝟏 = 𝐏𝐚,𝐝 ∙ 𝐳𝐏′𝐚 = 𝟖𝟓, 𝟔𝟎 ∙ 𝟏, 𝟐𝟖 = 𝟏𝟎𝟗, 𝟒𝟒 𝐤𝐍𝐦
o A1C2
Armarea tălpii aval
′
𝐌𝟏−𝟏 = 𝐏𝐚,𝐝 ∙ 𝐳𝐏𝐚′ = 𝟖𝟗, 𝟖𝟎 ∙ 𝟏, 𝟒𝟏 = 𝟏𝟐𝟔, 𝟔𝟑 𝐤𝐍𝐦
Calculul se face la contactul dintre talpa aval și elevație

C
(7) Stabilirea clasei de expunere a betonului (Secțiunea 2-2)
o suprafață de beton în contact cu apa pe termen lung - XC2
o suprafață verticală a betonului expusă la ploaie și la îngheț - XF1 (1) Presiunea pe talpa fundației

(8) Clasa de rezistență a betonului: C25/30

I
o valoarea caracteristică a rezistenței la compresiune a betonului
𝐟𝐜,𝐤 = 𝟐𝟓 𝐌𝐏𝐚
𝐟𝐜𝐭𝐦 = 𝟐, 𝟓𝟔 𝐌𝐏𝐚
JAN CT
o coeficientul parțial de siguranță pentru rezistența betonului

FLO 𝛄𝐜 = 𝟏, 𝟓𝟎
o valoarea de calcul a rezistenței la compresiune a betonului
𝐟𝐜,𝐝 = 𝟏𝟔, 𝟔𝟕 𝐌𝐏𝐚

(9) Clasa de rezistență a oțelului: B500

o valoarea caracteristică a oțelului la compresiune a betonului
𝐟𝐲,𝐤 = 𝟓𝟎𝟎 𝐌𝐏𝐚
o coeficientul parțial de siguranță pentru rezistența betonului
𝛄𝐬 = 𝟏, 𝟏𝟓
B E DA
o valoarea de calcul a rezistenței la compresiune a betonului

1
𝐟𝐲,𝐝 = 𝟒𝟑𝟒, 𝟖 𝐌𝐏𝐚

(10) Clasa structurală: S6

𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐛 = 𝟏𝟒 𝐦𝐦
202 𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐝𝐮𝐫 = 𝟑𝟓 𝐦𝐦
𝐜𝐦𝐢𝐧 = 𝐦𝐢𝐧(𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐛 ; 𝐜𝐦𝐢𝐧,𝐝𝐮𝐫 ) = 𝟑𝟓 𝐦𝐦
𝚫𝐜𝐝𝐞𝐯 = 𝟏𝟎 𝐦𝐦
𝐜𝐧𝐨𝐦 = 𝐜𝐦𝐢𝐧 + 𝚫𝐜𝐝𝐞𝐯 = 𝟒𝟓 𝐦𝐦

(11) Lățimea secțiunii (calculul se face pentru un metru de

zid)
I

𝐛 = 𝟏𝟎𝟎𝟎 𝐦𝐦
D

(12) Înălțimea secțiunii (lățimea elevației la bază)

𝐡 = 𝐞𝐢 = 𝟔𝟎𝟎 𝐦𝐦

(13) Înălțimea efectivă a secțiunii

∅
𝐝 = 𝐡 − 𝐜𝐧𝐨𝐦 − = 𝟓𝟒𝟖 𝐦𝐦
𝟐
(14) Armarea
o Valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul
𝐌𝟏−𝟏 𝟏𝟐𝟔𝟔𝟑𝟎𝟎𝟎𝟎
𝛍= = = 𝟎, 𝟎𝟐𝟓𝟑
𝐟𝐜𝐝 ∙ 𝐛 ∙ 𝐝𝟐 𝟏𝟔, 𝟔𝟕 ∙ 𝟏𝟎𝟎𝟎 ∙ 𝟓𝟒𝟖
𝛚 = 𝟏 − √𝟏 − 𝟐 ∙ 𝛍 = 𝟎, 𝟎𝟐𝟓𝟔
o aria de armare necesară
𝐟𝐜𝐝
𝐀𝐬,𝐧𝐞𝐜 = 𝛚 ∙ 𝐛 ∙ 𝐝 ∙ = 𝟓𝟑𝟖 𝐦𝐦𝟐
𝐟𝐲𝐝
o aria de armare minimă (din procentul minim de armare)
𝐟𝐜𝐭𝐦
𝐀𝐬,𝐦𝐢𝐧 = 𝟎, 𝟐𝟔 ∙ ∙ 𝐛 ∙ 𝐝 = 𝟕𝟑𝟏 𝐦𝐦𝟐
𝐟𝐲𝐤
o numărul de bare
𝐧𝟏 = 𝟓
o diametrul barelor
∅ = 𝟏𝟒 𝐦𝐦

31