Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
2.10. Grădină de cartier - spaţiu verde cu suprafaţa de 3-20 ha, amplasat pe cît posibil în
centrul cartierului care asigură spaţiul de odihnă şi recreare a locuitorilor din raza de
servire a acestuia. Cuprinde unele dotări cu scopuri utili J tare şi de agrement şi poate
dispune de suprafeţe amenajate pentru desfăşurarea unor activităţi sportive
necompetitionale, precum şi terenuri de joacă pentru copii.
2.11. Grădină orăşenească - spaţiu verde cu aceeaşi suprafaţă şi aceleaşi funcţiuni ca şi
grădina de cartier, corespunzătoare oraşelor mici, în care nu sînt diferenţiate cartiere.
2.12. Grădină botanică - spaţiu verde cu profil specializat a cărui amenajare este
subordonată scopului principal de prezentare a florei pe baza unor criterii ştiinţifice şi
didactice.
2.13. Material săditor dendrologic ornamental (puieţi de talie mare de arbori şi de
arbuşti ornamentali) - puieţi de talie mare de arbori şi de arbuşti din specii ornamentale
folosiţi la amenajarea spaţiilor verzi.
2.14. Material săditor floricol (răsaduri de plante floricole - răsaduri de plante floricole
folosite la amenajarea spatiilor verzi.
2.15. Oglindă de apă - element compoziţional al spaţii: lui verde, constituit dintr-o
suprafaţă acoperită cu apă ce poate avea diferite forme şi poate îndeplini diferite
funcţiuni.
2.16. Parc - spaţiu verde cu suprafaţa mai mare de 2 ha, situat în perimetru construibil
sau adiacent acestuia, care cuprinde zone pentru diferite forme de odihnă, mai amplu
mai pronunţat specializate decît cele din grădină.
2.17. Peluza - suprafaţă de teren acoperită cu gazon, care participa la compoziţia
spaţiului verde.
2.18. Plantaţie de arbori în linie - arbori plantaţi în linie pe un, singur rînd de-a lungul,
trotuarelor, cu scopul principal de apăra pietonii contra insolaţiei şi a altor factori nocivi,
precum şi cu scopul de a contribui la estetica străzii.
Plantaţia se realizează cu arbori din anumite specii indicate şi cu puieţi de talie mare
special produşi în acest scop.
2.19. Plantaţie de proiecţie - plantaţie de arbori şi arbuşti creată după: anumite scheme
de plantare şi avînd scopuri multiple de protecţie contra vînturilor dominante, protectie
sanitară, protecţia surselor de apă etc.
2.26. Plante floricole - plante ierboase şi semilemnoase cu aspect decorativ, care se
folosesc la amenajarea spaţiilor verzi şi care se grupează după ciclul citai şi sezonul de
folosire în:
- plante floricole anuale cu ciclu vital de un an şi folosite în sezonul de vară;
- plante floricole bienale cu ciclu vital de doi ani şi folosite în sezonul de toamnă şi
primăvară
- plante floricole perene cu ciclu vital de mai mulţi ani şi care se menţin în formaţiunile
florale timp de aproximativ 5 ani.
2.21. Rază de servire - distantă la care o unitate de spaţiu verde poate exercita influenţa,
în sensul accesibilităţii acesteia de către vizitatori, cu orice mijloc de transport.
2.22 Scuar - spaţiu verde cu suprafaţa de maximum 3,00 ha, amplasat în perimetrul
construibil pentru întregirea compoziţiei uhei dotări orăşeneşti şi pentru a servi ca loc de
odihnă de scurtă durată.
2.23. Sistem de spaţii verzi - totalitatea unităţilor de spaţiu verde constituite în
perimetru construibil şi teritoriul preorăşenesc.
2.24. Sistematizarea unităţii de spaţiu verde - sistematizarea şi organizarea unei unităţi
de spaţiu, verde în zone pentru diferite forme de odihnă, precum şi stabilirea tramei de
alei şi a tuturor dotărilor în funcţie de metoda de compoziţie adoptată.
2.25. Spaţiu verde - suprafaţă de teren amenajată în perimetru construibil sau în afara
acestuia, avînd fondul dominant construit din vegetaţie, căreia i se asociază o serie de
dotări cu caracter, utilitar, de agrement sau cultural şi care, îndeplineşte funcţiuni de
agrement, igienico-sanitare, social-culturale, utilitare şi de înfrumuseţare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
2.26. Spaţiu verde din cadrul complexului de locuit - spaţiu verde amenajat cu scopul de
a încadra ansamblul arhitectural al complexului de locuit, de a asigura locurile de odihnă
şi recreare a adulţilor şi copiilor, precum şi pentru, îmbunătăţirea microclimatului.
2.27. Spaţiu verde din cimitir - spaţiu verde amenajat în general de-a lungul aleelor din
cimitir, cu scopul principal de înfrumuseţare.
2.28. Spaţiu verde din incinta expoziţiilor - spaţiu verde amenajat în incinta unei
expoziţii, cu scopul de a întregi ansamblul arhitectural şi de a crea un cadru estetic.
2.29. Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale - spaţiu verde amenajat în
incintele industriale, cu scopul de a se crea condiţii pentru recrearea şi odihna
muncitorilor în timpul repaosului, de a ameliora factorii climatici dăunători pentru
desfăşurarea procesului de producţie şi de a completa ansamblul arhitectural.
2.30. Spaţiu verde din incinta unităţilor social-culturale şi de învăţămînt - spaţiu verde
amenajat în incintele: spitalelor, creşelor, şcolilor, grădiniţelor, institutelor de
învăţămînt superior, caselor de cultură etc, al cărui scop şi compoziţie sînt determinate
de profilul instituţiei respective.
2.31. Spaţiu verde din incinta unităţii zoologice - spaţiu verde amenajat în incinta
punctului, grădinii sau parcului zoologic, în afara amplasamentelor animalelor, cu scopul
de a crea un mediu adecvat şi un cadru estetic.
2.32. Teren de joacă - suprafaţa de teren delimitată în cadrul unei unităţi de spaţiu
verde, care se amenajează şi se dotează cu jocuri pentru copii de diferite vîrste.
2.33. Unitate de spaţiu verde - spaţiu verde cu suprafaţă delimitată şi cu funcţiuni
distincte în cadrul sistemului de spaţiu verde (scuar, grădină de cartier, parc etc).
2.34. Zonă de agrement- spaţiu verde situat în afara perimetrului construit şi amenajat
într-o pădure existentă sau pe un alt teren, cu scopul de a se asigura condiţiile necesare,
în special pentru odihna săptămînală a locuitorilor din localitatea respectivă; cuprinde
amenajările necesare satisfacerii cerinţelor şi nevoilor de odihnă şi recreare ale
vizitatorilor.
Termenul "zonă de agrement” înglobează şi termenii de "pădure-parc” şi "pădure de
agrement” folosiţi la zonarea funcţională a pădurilor pentru diferenţierea acestora din
punct de vedere al regimului de gospodărie.
3. CLASIFICAREA SPAŢIILOR VERZI
Spaţiile verzi orăşeneşti se clasifică în funcţie de criteriul de amplasare şi de criteriul de
folosinţă; astfel:
Criteriul de amplasare
După acest criteriu, spaţiile verzi se grupează în raport cu poziţia teritorială a acestora şi
anume:
3.1. Spaţiile verzi din perimetrul construibil sînt situate în limitele determinate de schiţa
de sistematizare pentru acest perimetru.
Din această grupă fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile, spaţiile verzi din cadrul
complexului, de locuit, fîşiile plantate stradale, plantaţiile de arbori în linie, spaţiile verzi
din incintele unităţilor social-culturale şi de învăţămînt, spaţiile verzi din incinta
expoziţiilor, spaţiile verzi din cimitire, spaţiile verzi din incinta unităţilor zoologice,
plantaţiile de protecţie.
3.2. Spaţiile verzi din teritoriu preorăşenesc sînt situate în afara perimetrului construibil.
Din această grupă fac parte zonele de agrement constituite în fondul forestier existent
sau în afara acestuia, precum şi unele unităţi de spaţii verzi din cele menţionate la pct.
3.1, amplasate în teritoriul preorăşenesc.
Criteriul de folosinţă
Avînd la bază acest criteriu, spaţiile verzi se clasifică atît din punct de vedere al limitării
accesului pentru vizitatori, cît şi din punct de vedere al profilului unităţii de spaţii verzi şi
anume:
3.3. Spaţiile verzi cu acces nelimitat, din care fac parte: scuarurile, grădinile, parcurile,
spaţiile verzi din cadrul complexului de locuit, fîşiile plantate şi zonele de agrement.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
3.4. Spaţiile verzi cu acces limitat, considerate spaţiile verzi din incintele: institutelor
social-culturale şi de învăţămînt; întreprinderilor industriale, expoziţiilor; cimitirelor şi
unităţilor zoologice, precum şi grădinile botanice.
3.5. Spaţii verzi cu profil specializat, care includ grădinile botanice şi plantaţiile de
protecţie.
4. PRINCIPII DE CONSTITUIRE A SISTEMULUI DE SPATII VERZI
În perimetrul construibil
În funcţie de condiţiile geo-climatice şi de concepţia urbanistică, sistemele de spaţii verzi
ale localităţilor urbane se pot constitui în trei modalităţi caracteristice: 1
- sistemul de fîşii;
- sistemul de pete;
- sistemul mixt (fîşii şi pete).
4.1. Sistemul de fîşii se caracterizează prin aspectul de reţea continuă în planul oraşului.
Acest sistem, în funcţie de schema urbană, poate fi: radial, concentric sau mixt (radial-
concentric) pe de o parte şi longitudinal, transversal sau mixt (longitudinal-transversal)
pe de altă parte.
Sistemul este specific oraşelor cu relief terasat sau oraşelor cu relief plat şi cu schema
stradală regulată, în care compartimentarea unităţilor componente se face prin
intermediul unor magistrale ample.
Acest sistem, avînd la bază principiul continuităţii, este cel mai eficient din punct de
vedere al realizării funcţiilor igienico-sanitare, mai ales în carurile în care fîşiile se
continuă în afara perimetrului prin zone de agrement.
4.2. Sistemul în pete se caracterizează prin răspîndirea izolată în teritoriu a unităţilor de
spatii verzi.
Sistemul este caracteristic oraşelor cu relief frămîntat sau cu schemă neregulată a
reţelei stradale, în care organizarea spaţiilor verzi se face în raport cu disponibilităţile
locaţe.
4.3. Sistemul mixt (fîşii şi pete) se caracterizează prin îmbinarea celor două sisteme
descrise mai sus.
Acest sistem este cel mai răspîndit, adaptîndu-se condiţiilor curente de restructurare a
oraşelor. În acelaşi timp, sistemul răspunde cel mai bine dezideratelor funcţionale şi
estetica ale oraşelor.
În teritoriul preorăşenesc
4.4. Spaţiile verzi din afara perimetrului construibil se organizează cu precădere prin
dotarea corespunzătoare funcţiilor de odihnă şi agrement a pădurilor existente.
În cazul în care lipsesc pădurile, se recomandă plantarea unor suprafeţe
corespunzătoare, în vederea realizării în perspectivă a zonelor de agrement.
Constituirea sistemului de zone de agrement se face avîndu-se în vedere următoarele
principii:
a) Amorsarea - pe cît posibil - la sistemul de spaţii verzi din perimetrul construibil;
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
b) Amplasarea, în raport cu localitatea respectiva, în faţa vînturilor dominante şi de cea
mai mare intensitate;
c) Accesibilitatea;
d) Omogenitatea răspîndirii în teritoriu.
5. PRINCIPII ŞI METODE DE ORGANIZARE (COMPOZIŢIE) A UNITĂŢILOR DE SPAŢII VERZI
5.1. Problemele de organizare (compoziţie) a unităţilor de spaţii verzi sînt multiple şi
variate. La soluţionarea acestora se recomandă să se ia în considerare următoarele
principii:
a) Folosirea calităţilor peisagiului natural şi eliminarea defectelor acestuia.
b) Axarea compoziţiei pe particularităţile naturale ale situaţiei actuale, atît în ceea ce
priveşte relieful, cît şi vegetaţia existentă.
c) Realizarea de compoziţii corespunzătoare programului unităţii de spaţiu verde în
ansamblu şi a părţilor componente ale acesteia.
d) Stabilirea unei proporţii armonioase a părţilor componente între ele şi în ansamblu.
e) Amplasarea acceselor în incinta spaţiului verde pe direcţiile principale de circulaţie ale
vizitatorilor.
f) Crearea de compoziţii armonioase de forme şi culori cu ajutorul vegetaţiei şi a
elementelor de construcţii.
5.2. Modul de soluţionare a sistematizării şi organizării unităţilor de spaţiu verde se
poate încadra într-una din următoarele metode (stiluri):
a) Metoda (stilul) geometrică, caracterizată în principal prin:
- Organizarea teritoriului în părţi cu forme geometrice, regulate, dispuse de obicei în
mod simetric faţă de una sau mai multe axe de simetrie, care sînt totodată şi axe de
perspectivă.
- Tratarea zonelor centrale sub forma unor peluze ample, pe care se amplasează cel
mult anumite formaţiuni floricole sau arbuşti tunşi pentru a lăsa perspectiva cît mai
liberă, precum şi organizarea cadrului vertical prin introducerea arborilor şi arbuştilor în
grupuri de forme regulate, pe măsura distanţării pe axul compoziţiei.
- Prevederea unor alei drepte şi largi.
- Adoptarea unor forme geometrice regulate îri organizarea oglinzilor de apă şi a
pieţelor.
- Folosirea de arbori şi arbuşti cu forme regulate în general tunşi în forme geometrice.
- Amplasarea vegetaţiei, în special arbuştii şi plantele floricole, în figuri geometrice
regulate.
Această metodă este indicată pentru organizarea scuarurilor din faţa unor construcţii
reprezentative, cu scopul de a accentua aspectul monumental al acestora, precum şi
pentru rezolvarea unor părţi din grădini şi parcuri.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Baze dendrologice
Pentru producerea materialului săditor (puieţi de talie mare) dendorologic, ornamental
se recomandă sa se construiască o bază dendrologică a cărei producţie să asigure
necesarul tuturor localităţilor dintr-un judeţ.
Dimensionarea, bazei dendrologice se face în funcţie de următoarele elemente de
calcul:
6.5. Cantitatea de material săditor dendrologic ornametal ce trebuie produsă anual şi
care se stabileşte astfel:
a) Se inventariază suprafeţele de spaţii verzi, separat pe categorii (scuar, grădini, parc
etc.) existente, în localităţile luate în considerare. Aceste suprafeţe se reduc în funcţie
de procentele admise pentru înlocuirea şi completarea arborilor şi arbuştilor în cadrul
lucrărilor de întreţinere anuală a spaţiilor verzi, obţinîndu-se astfel suprafeţele efective
ce se plantează anual.
b) Se stabilesc suprafeţele de spaţii verzi, separate p categorii, ce se vor amenaja din
nou în anul mediu al perioadei următoare luată în considerare şi a cărei mărime est de
8-10 ani. La acestea se adaugă suprafeţele efective rezultate din aplicarea procentelor
de completări ale pierderile înregistrate după plantare, precum şi cele rezultate din
aplicarea procentelor admise pentru înlocuirea şi completare arborilor şi arbuştilor în
cadrul lucrărilor de întreţine anuală.
c) Se calculează cantităţile de puieţi de arbori şi separ; de arbuşti, ţinîndu-se seama de
totalul suprafeţelor de spati verzi pe categorii, rezultat din însumarea suprafeţelor
stabilite ca la punctele a. şi b., precum şi de cantităţile de puieti de arbori şi de arbuşti
necesare la platarea unui hectar de pat de vegetaţie şi stabilite în tabela 5.
6.6. Sortimentul de specii ornamentale de arbori şi arbuşti (răşinoase şi foioase), indicat
pentru amenajarea spaţiilor verzi din zona respectivă.
6.7. Indicii orientativi de producţie, corespunzători operaţiilor specifice tehnologiei de
producere a materialului saditor (puieţilor), determinaţi pentru fiecare specie ce
alcătuieste sortimentul considerat şi înscrişi în tabela 7.
6.8. Compoziţia speciilor admisă pentru zona respectiva exprimată prin procentele de
participare ale răşinoaselor si foloaselor şi a grupelor de specii de arbori şi de arbuşti din
cadrul acestora constituite pe bază de tehnologie asemănătoare de producere.
6.9. Schema de asolament determinată de tipul de asolament cu îngrăşămînt verde şi de
timpul de producere al puieţilor în secţia de cultură la care se aplică schema.
6.10. Cu ajutorul elementelor de calcul, menţionate şi determinate conform indicaţiilor
de mai sus, se stabilesc suprafeţele utile, cultivate şi în ameliorare, după cum urmează:
Cantităţile de arbori şi de arbuşti stabilite ca la pct. 6.5. se defalcă pe răşinoase şi pe
foioase şi în cadrul acestora pe grupe de specii de arbori şi de arbuşti constituite pe baza
indicaţiilor de la pct. 6.8, folosindu-se procentele de participare ale acestora în
compoziţia speciilor admisă.
Cantităţile de arbori şi de arbuşti, astfel obţinute pentru fiecare grupă de specii, se
împart la indicii de producţie stabiliţi pentru unitatea de suprafaţă din fiecare secţie de
cultură prin care trec puieţii grupei respective.
Suprafeţele rezultate se grupează pe secţii de cultură (semănături şi butăşiri, repicături,
şcoala I şi şcoala II) şi pe timpi de producere a puieţilor din fiecare secţie, obţinindu-se
astfel suprafaţa de cultivat anual prin semănare, butăşire, repicare etc, pentru a se
asigura ritmicitatea producţiei sortimentului de specii necesar.
În funcţie de suprafeţele de cultivat anual, stabilite ca mai sus şi de schemele de
asolament, care se aplică secţiilor de cultură respective, se determină suprafaţa unei
sole, care înmulţită cu numărul solelor, prevăzut în schema asolament, dă suprafaţa
utilă pentru secţia respectivă.
Totalul suprafeţelor utile ale secţiilor de cultură reprezintă suprafaţa în producţie şi
ameliorare.
Suprafaţa incintei bazei dendrologice rezultă din soluţia de organizare adoptată.
6.11. Organizarea teritoriului (incintei) bazei dendrologice
Principalele criterii ce se recomandă să fie luate în considerare la organizarea teritoriului
unei baze dendrologice sînt următoarele:
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Datele înscrise în această tabelă se referă la principalele caracteristici ale fiecărei specii
de interes peisagistic, precum şi la posibilităţile de folosire în amenajarea spaţiilor verzi.
Datele pot folosi la orientarea proiectantului în stabilirea compoziţiei vegetaţiei.
În coloana "observaţii" se fac menţiuni cu privire la rezistenţa speciei la nocivităţi, la ger,
la tundere, precum şi referitoare la transparenţa coroanei, culoarea fructelor etc.
7.10. Plante recomandate pentru a fi folosite la crearea peluzelor - tabela 10.
În tabela de la punctul 1 sînt indicate speciile şi procentele de participare a acestora în
amestecurile recomandate pentru realizarea gazonului pe peluzele situate în diferite
grade de luminozitate.
În tabela de la punctul 2 sînt indicate plantele ce pot înlocui gazonul pe suprafeţe mici
de peluze situate în diferite grade de luminozitate.
Tabela 1. Indici globali orientativi pentru spaţiile verzi din cadrul perimetrului
construibil
Categoria de oraşe
Nr. crt. Suprafaţă spaţiu verde m2 locuitor
Număr locuitori
1 2 3
1 Pînă la 20 000 9-13
2 20 000 - 50 000 14 - 20
3 50 001 - 100 000 12 - 16
4 Peste 100 000 17 - 26
Observaţii:
- Indicii din această tabelă se referă la spaţiile verzi cu acces nelimitat din cadrul
perimetrului construibil (parcuri, grădini, scuaruri, fîşii plantate stradale şi spaţii verzi din
cadrul complexurilor de locuit).
- Indicii sînt orientativi şi se vor folosi în exclusivitate la dimensionarea bazelor dendro-
floricole.
Tabela 2. Procente orientative de participare a principalelor părţi componente ale
unităţilor de spaţii verzi
Destinaţia suprafeţelor
Vegetaţie
din care:
Nr.
Unitatea de spaţiu verde
crt. Alte dotări (oglinzi de apă,
Total
Arbori şi Plante Gazon Alei terenuri joacă, chioşcuri) %
arbuşti % floricole % % %
1 2 3 4 5 6 7 8
1. Scuar 80- 20-60 5-10 30-75 15- 0-20
85 20
2. Grădina complexului de locuit, 40- 30-60 4-8 32-66 10- 0-40
de cartier sau orăşenească 70 20
3. Parc 65- 30-60 3-5 35-67 10- 5-20
75 15
4. Fîşie plantată stradală 100 20-60 2-5 35-78
5. Spaţiu verde din cadrul 90- 30-60 1-3 37-69 5-10 -
complexului de locuit 95
6. Spaţiu verde din incinta creşei 60- 50-60 2-3 40-50 10- 20-25
şi grădiniţei 70 15
7. Spaţiu verde din incinta 45- 60-70 2-3 30-40 10- 30-40
şcolilor şi liceelor 60 15
Tabela 3. Distanţe intre plantaţii şi alte dotari
Distanta min. pînă la axul
Nr. trunchiului
Denumire a dotărilor -m-
crt.
arbori arbuşti
1 2 3 4
Clădiri
1. Pereţi cu ferestre 5,0 1,5
2. Pereţi fără ferestre 2,0 1,5
3. Garduri 2,0 1,5
4. Piloni şi stîlpi fără instalaţii subterane de cabluri electrice sau de 1,0 0,5
telecomunicaţii
Reţele subterane
5. Conducte de gaze 1.5 1,5
6. Canale termice 1,5 1,0
7. Cabluri electrice 1.0 1,0
8. Cabluri de tracţiune electric 1.0 1,0
9. Canalizaţie telefonică 1,0 1,0
10. Conducte de alimentare cu apa; 1,5 1.0
11. Conducte de canalizare 1,5 1,0
Tabela 4. Distanţe dintre arbori şi conductorii electrici
Distanţa minimă de la fire pînă la coroana ai aborilor
Nr. crt. Conductori electrici aerieni sub tensiune -m-
în sus în lături
1 2 3 4
1. Peste 220 V 2,0 5,0
2. Pînă la 220 V (fire neizolate) 2,0 3,0
3. Pînă la 220 V (fire izolate) 0,5 1,0
Tabela 5. Cantităţi orientative de puieţi folosite, la amenajarea unităţilor de spaţii
verzi
Cantităţi de puieţi la hectarul ocupat de
Nr. vegetaţie
Unitatea de spaţiu verde - buc. -
crt.
arbori arbuşti
1 2 3 4
1. Scuar 100-200 1000-2000
2 Grădină şi parc 300-400 100-1000
3. Spaţiu verde din cadrul plexului de locuit 200-400 1000-2000
4. Fîşii plantate stradale 100-200 1000-10000
5. Spaţiu verde din incinta unităţilor social-culturale 200-400 1000-2030
invăţămînt
6. Spaţiu verde din incinta întreprinderilor industriale 50-150 200-1500
7. Spaţiu verde din cimitir 300-400 Pe km 600 - 1000
8. Plantaţie de arbori în linie 100-150 _
Tabela 6. Indici orientativi de producţie şi coeficienţi de utilizare a spaţiilor din sere,
răsadniţe şi teren de cultura, corespunzători tehnologiei de producere a materialului
saditor floricol
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Locuri de cultură
Sere înmulţitor
umirea Sere parapete Răsadniţe cu încălzire Răsadniţe reci Teren de cu
eciei Coeficient
Butastire Semanare Repicare Plantare Coeficient Plantare Depozitare Coeficient Plantare Depozitare Coeficient
de Semanare Repicar
buc./m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2 buc/m2
utilizare
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
1. Plante floricole anuale
ntes sp. 2000 1/3 200 1/2 120 - 1/4
um 2000 - - 1/3 200 1/2 - 200 1/3 - - - - -
um sims.
ytron 2000 - - 1/3 200 1/2 120 - 1/4
erinus L. - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - 120 1/1 -
1/3 1/2
a affinis - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 -
1/3
hybrida - 15000 1000 1/2 200 1/3 - 200 1/2 - - - - -
s 1/3
umondii - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - - - -
1/3 1/2
plendens - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 -
1/3 1/2
patula L. - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 -
1/3
hybrida - 15000 1000 1/2 200 1/3 120 200 1/4 - - 120 1/1 -
1/3 1/2
legans - 15000 1000 1/2 - - 120 - 1/4 - - 120 1/1 -
1/3
ndica curt. - - - - - - - 40 1/1 - - 120 1/1 -
4. Arbuşti răşinoase
1 2 3 4 5
1. Stropitul spaţiilor verzi (o singură dată)
— în regiuni cu h > 500 mm m2 1,5—2 1,0
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m2 2—4 1,0
2. Stropitul aleelor (o singură dată)
— în regiuni cu h >500 mm m2 1,5—2 1,0
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m2 2—4 1,0
3. Spălatul aleelor (o singură dată)
— în regiuni cu h > 500 mm m2 2—3 1,0
— în regiuni cu h ≤ 500 mm m2 3—5 1,0
4. Fîntînă publică cu jet şi buc. şi zi 1500—2000 1,0
scurgere continuă
5. Centru de răcoritoare robinet şi 16 ore 2000—3000 2,0
6. Restaurant persoană şi zi 15—25 1,5
7. Cinematograf în aer liber loc şi zi 12 2,0
8. Teatru în aer liber loc şi zi 2 2,0
9. Primenirea apei în bazin litru de volum şi zi 0,10—0, 15 1,0
decorativ
10. Pisoar public cu spălare m şi oră 180 1,0
continuă
11. Pisoar public cu spălare loc şi oră 30—40 1,0
intermitentă
12. Spălatul unui closet de loc şi oră 350 1,0
folosinţă publică
Observaţii:
h este = înălţimea precipitaţiilor medii anuale
- În coloana "Ritmul de creştere":
l = încet crescător
r = repede crescător
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.
Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau
alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată, fără mesaje
publicitare.