L UC R Ă R I L E

INSTITUTULUI DE GEOGRAFIE
AL

UNI V E RS I T Ă Ţ I I DIN CLUJ

TRAVAUX DE L’ IN S T IT U T DE
G É O G R A P H I E D E L ’ U N IV E R S IT É
D E C L U J ( R O U M A N I E )

VOL. VIII. 1947.

CI U)
INSTITUTUL DE G E O G R A F I E
TIPOGRAFIA .CARTEA ROMÂNEASCĂ*
19 4 1
 .
:

I
 L U C R Ă R I L E

IN S T IT U T U L U I D E G E O G R A F IE
AL
U N I V E R S I T Ă Ţ I I D IN CLUJ
..<0
 • J UDE Ţ EL E

C Â TE V A CONTRIBUŢIUNI
DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

DE
SABIN OPREAN

/
i
 JUDEŢELE1)

C Â T E V A C O N T R IB U Ţ IU N I D E G E O G R A F IE IS T O R IC Ă

de Sabin Opreai»

Generalităţi. Contribuţiunile noastre privesc în primul rând jude­

ţele din Transilvania, adecă toate judeţele din România de dincoaci de
Carpaţi. Numai incidental, când .metoda geografică de cercetare va .
cere, vom da, pentru lămurirea mai bună a problemelor în legătură cu
judeţele transilvănene, şi exemplificări şi interpretări privitoare la_
judeţele din Muntenia şi Moldova. Prea puţine date precise istorice
ne stau la îndemână, ca să ne încumetăm la încercarea unei sinteze
geografico-istorice, care să cuprindă fie numai schiţată evoluţia tèri-
torială a tuturor judeţelor în raport cu mediul geografic. Şi tocmai
aceasta este problema noastră: să schiţăm sintetic, întemeindu-ne pe
analiză prealabilă, interdependenţa dintre evoluţia teritorială istorica-
a judeţelor de o parte şi mediul geografic şi etnic, care la rândul lui şi
el tot un element geografic esté, de altă parte.
începem cu precizarea termenului de judeţ, ceeace se va părea,
poate, de prisos ; fiindcă azi ştiu chiar şi şcolarii de curs primar, că
judeţul este o unitate administrativă a Ţării, ca şi municipiul, a.vând
toate aceeaş funcţiune administrativă. A fară,de judeţe şi municipii
azi în Ţară nu avem alte unităţi teritoriale. Dacă azi este aşa poate
să nu mai fie aşa mâne. In trecut înţelesul termenului de judeţ a va­
riat foarte mult, fiindcă şi funcţiunea şi conţinutul care i se atribuiau
erau variabile, după împrejurări, dtîpă oameni şi mai cu seamă după
interesele' oamenilor. Definiţia de unitate administrativă dată azi ju­
deţului, privită prin prizma istorică nu nè mai poate mulţumi. Ter­
menul cere neapărat să fie lămurit, pe cât este cu putinţă cât mai pre­
cis, ceeace nu este prea uşor, mai cu seamă în ce priveşte înfiinţările
lor în întâile veacuri.
In limba diplomatică medievală judeţul era numit în diferite fe­
luri. II găsim sub numirile de provincia în veacul X I— X II I2), pá­
roddá3), districtus, comitatus, sedes, dioecesis.

h Comunicare făcută la Institutul de cercetări geografice al României, Sec­

ţia Cluj. ,
2) SZENTKLÁRAY JENŐ dr.s Temes vármegye története, Budapest, p. 253.
3) PESTY f r ig y e s : A z eltűnt régi vármegyék, vol. I. Budapest, 1880, p. 13
nota 3. .
 10 SABIN OPREAN

Numirea de comitatus s’a generalizat însă de timpuriu eliminân-

du-le pe încetul aproape; cu totul pe celelalte, deşi încă şi în veacul al
X lV -lea (1390) districtul valach Comiat din Banat este numit pţo-,
vincia, în vremece districtele Sebeş, Lugoj şi Mehadia sunt numite
comitatus; districtul Caransebeş începând cu veacul al XVI-lea este -
numit consecvent comitatus. Mai mult decât atât, la 1584 Dragna G.
este comes comitatus et districtus de Caransebeş, caz analog cu al Ha-
ţăgului, care începând cu 1276 este numit'comitatus; ca la 1360 să
aflăm documentar că localitatea Pala se găsea in comitatu et districtu
Hatzak (altă dată Haţzoc)1). La 1280 diecesa Telegd avea un comes.
Archidiaconatul (dioecesis) de Telegd cuprindea scaunele săcueşti din
răsăritul Ardealului. Slavii din fosta Ungarie până azi numesc co­
mitatul în limba lor scaun (stolica). Districtele săseşti al Braşovului
şi al Sibiului în veacul al X III-a erau numite comitate (Pesty F .: o. c
' I. p. 20). Braşovul era la 1355 comitatus, la 1377 şi la 1395 sedes, la '
1398 districtus. Toate numirile sunt date de aceeaş cancelarie a rege­
lui Ludovic cel Mare (P esty F .: Eltűnt régi vármegyék, Budapest,
1880, voi. II; p. 134), Din toate cele de mai sus şi.din alte exemple nu-
măroase, care s’ar mai putea da, mai cu seamă cu privire la districtele
valache din Banat, rezultă că numirea de comitatus era foarte .cuprin­
zătoare, însemnând cu ea câte odată chjar şi numai simple regiuni geo­
grafice fără de nici o semnificaţie politică; aşa aflăm de ex. comita­
tus Körösköz la 1398 (Pesty F .: o. c. voi. I, p. 13). Altă dată comi­
tatus ne indica domenii particulare sau bisericeşti mai întinse. Faptul
acesta a dat şi dă multă bătae de cap istoricilor, cari în lipsa unei defi­
niţii concise a comitatului, până azi nu pot da numărul exact al comi­
tatelor din fosta Ungarie.
Din exemplele de mai sus rezultă însă clar •următoarele consta­
tări: comitatele sau judeţele cuprindeau teritorii mai întinse, cu po­
pulaţie statornică, cari formau şi unităţi administrative; dar mai târ­
ziu (veac. X I.V -X V II) aveau şi o anumită jurisdicţie autonomă, după
împrejurări mai largă sau mai restrânsă. Totdeauna aveau în fruntea
lor, numit de rege sau de cătră voevod, în voivodatele mari (Ardeal),
un comes, comite sau grof, ca garant al dependenţei lor politice faţă
de monarch, dar şi ca organ executiv şi garant al autonomiei acordate.
Mai constatăm apoi, că scaunul şi districtele erau identice ca autono­
mie şi jurisdicţie cu comitatele având faţă de puterea centrală acelaş
raport politic, dar alte organe executive nu comiţi.
, Autonomie aveau şi străvechile organizaţii politice autochtoné ale
Românilor, cnezatele şi voevbdatele, sau cele ale Slavilor jupanatele şi

*) pesty F.: o. c. L, p. 9-10.

/ :
 c At e v a CONTRIBUŢIUNI d e GEOGRAFIE ISTORICA

craiatele. Aveau chiar' mai mult decât autonomie, aveau şi suverani­

tate, mai puţintică cnezatele, care ca întindere, ca număr de popula­
ţie şi ca putere politică şi militară fiind prea mici, de timpuriu au fost
supuse influenţei desăvârşite venite peste ele din partea regalităţii sau
á voivodatului, păstrându-şi numai un anumit grad de autonomie, care
a evoluat aproape peste tot regresiv, până la totală dispariţie. Singura
instituţia voivodatului s’a păstrat până la desfiinţarea ei, nu numai ca
autonomă, ci chiar ca suverană1). De aceea în întreg trecutul voivo­
datelor nu le vom găsi ca identificate cu judeţele. Până la dispariţia
îor. voivodatele mai mari erau ţărişoare de sine, erau stat în stat pe
alocuri, sau stat independent alături de regatele vecine lor, în vremece
districtele valache", scaunele şi mai târziu şi cnezatele noastre erau —
cum nimerit le numeşte Márki — judeţe în judeţe2). T ot ca enclave au­
tonome în teri torul judeţelor trebue considerate teritorial şi voivoda­
tele mai mici. . • . ■ ■ ■
Fiecare judeţ avea în fruntea lui, precum văzurăm, un comes,
comite numit de puterea centrală politică, nu însă fiecare comite ad­
ministra un judeţ. începând dela comes palatínus până la primarul sa­
tului o mulţime de oficii aveau în fruntea lor câte un comite, ne spune
Pesty F. (în o. c. I, p. 6). Numirea de comită tus derivă dela comes,
care în limba diplomatică medievală avea înţelesul de însoţitor al re­
gelui sau voevodului'. Era deci un intim al curţii, un curtean. Intr a-
devăr toate judeţele şi cetăţile mai importante aveau comiţi dintre cei
mai înalţi demnitari dela curte, ca şi banatele de altcum. Se constată
însă că, deşi demnitatea de comite în întâile veacuri ale regalităţii era
atribuită la o mulţime de demnitari cu diferite oficii, nu s’a depreciat
ca autoritate şi valoare politică, cum a decăzut cea a cnejilor, care
din înalta ei semnificaţie de prinţ, la început, a ajuns în zilele noastre
să nu mai aibă altă semnificaţie decât cea de primar rural, şi şi acea­
sta numai în Banat, fiindcă în celelalte părţi ale Transilvaniei pri­
marul este numit de cătră popor până azi jude. In vremece puterea şi
valoarea politică a cnejilor şi aproape a tuturor voevozilor, cu excep­
ţia a celui ardelean —■'şi evident a celor din Ţările Române transcar­
patine, cari de timpuriu, au ajuns la suveranitate şi independenţă - po­
litică deplină — evolua regresiv, ceji a comitelui comitatens urma un

i) LUPAŞ I . : Zur Geschichte der Rumänen, Sibiu, 1943, p. 60 şi urm .„Auch,

in Siebenbürgen war derWoiwode des Landes nicht nur Befehlshaber des Heeres,,
sondern zugleich Herscher..."
a) MÁRKI SÁNDOR i Arad vármegye története, I, Arad, 1892, p.‘ 5 0 5 ; a se
vedea şi la SZENTKLÁRAY ^ o. c. p. 309, 313, 349, 350. Până In veacul al XVlII-lea
cnezii satelor aveau In Banat atribuţii administrative largi. Toţi istoricii români
si slavi constată larga autonomie a organizaţiilor politice autohtone.
 1£ . SABIN OPREAN ■

ritm potenţial ascendent tot mai pronunţat, acumulând şi puterea pier­

dută pe încetul de cnejii, juzii şi voevozii autohtoni români. Pe mă-
-sură ce toţi aceşti „crăişori“ autohtoni — le zic crăişori, fiindcă aşa
îi numeşte folclorul românesc, numimdu-i metaforic chiar împăraţi
îşi pierdeau ţărişoarele lor autonome şi chiar şuverane în aceeaş
măsură se pierdeau şi ei pentru marea-obşte autohtonă; sau să defi­
nesc şi mai firesc acest trist fenomen istoric-social, pe măsură ce se
•contopeau în nobilimea maghiară, se asimilau sau erau asimilaţi prin
■diferite mijloace, pe aceeaş măsură dispăreau, contopindu-se în comi­
tate, formaţiunile teritoriale politice ale autohtonilor români1'. ,
Dar cu trecerea veacurilor s’a petrecut în fiinţa poporului autoh­
ton un minunat fenomen. Părăsit de cei mai buni fii ai săi, de cei
cari — ceî puţin la zile mari — erau încântarea privirii şi căldura,
inimii sale, marea, anonima obşte a băştinaşilor a prins pe încetul con*
ştiinţă de sine însăşi. Lăsat orfan de cătră conducătorii săi, poporul
s ’a regăsit pe sine. Această regăsire de şine i-a dat o mare certitudine,
anume: că peste ceata stăpânitorilor şi asupritorilor, încărcaţi cu toate
onorurile şi privilegiile ca răsplată a trădării faţă de propriul lor po­
por, peste vremelnica apăsare va dăinui în veşnicie el, poporul. Din
timpurile de odinioară, din vremurile „ A fost odată ca nici odată...“
a stăpânirilor autohtone, poporul nostru a păstrat în minunatele lui
poveşti, balade şi legende numai momentele cele mai frumoase şi mai
fericite, care îi dădeau nu numai credinţă, ci şi viziunea- virtuală a
anei mari realităţi viitoare. In locul trecutelor „împărăţii-“ ale cneji­
lor,, juzilor, jupanilor şi voevozilor, în locul multelor ţărişoare fru­
moase, ca tot atâtea „guri de ral“ , întocmai cum avea conştiinţă de
sine însuşi ca un întreg, poporul, cu ochii viitorului vedea întreg pă­
mântul muncit de el, întreg teritorul său etnic, ca o singură ţară, mare,
puternică, dreaptă şi generoasă: Ţara lui. Această mare abstracţie
care odată şi odată trebuia să devină o concretă realitate politică, vi­
ziunea Ţării, n’a putut fi întunecată de robia seculară năpustită pe
grumazii lui de cortegiul latifundiarilor nobili, organizaţi, pe încetul,
ca în cetăţi inexpugnabile, în instituţia comitatelor, regală la început'
şi feudală-nobiliară mai târziu începând cu veacurile X III-X IV .
•/ ,
începutul organizării comitatense. Până’n veacul al X l-lea nu pu­
tem avea comitate pe teritorul României de azi. Instituţia politică de
comitat a venit, dinspre apus şi a sosit în teritorul etnic românesc prin

’) Enciclopedia României, voi. II. Bucureşti, 1938, p. 27; cf. TURChAnyi

TIHAMÉR D R .: Urassá- Szőriny megye története, vot. I, partea I, Lugoj, 1906, p .
292 şi urm.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 15-

intermediul regalităţii ungare1). Toţi istoricii mai de seamă maghiari:

admit, că instituţia a fost pe dea’ntregul împrumutată de regalitatea,
ungară din puternicul imperiu vecin franco-german din apus, unde
"a fost perfecţionată de cătră Carol cel Mare.
Cetatea sau castelul particular a fost vatra organizării sociale la.
vechii Celţi şi Romani, în vremece la Slavi cetatea, locul întărit (grad)
a devenit reşedinţa jupanului numai mai târziu. Jupanatul era o in­
stituţie poiltică de esenţă rurală, era ereditară, o veritabilă satrapie-
(Pesti F : E. R. Vármegyék, II, p. 363— 4).
După afirmaţia aceloraşi istorici până la întemeierea regalităţii
în fruntea regiunilor cucerite stăteau voevozii localnici autohtoni.
Dânşii spun, că regele Sft. Ştefan a fost întâiul, care a aşezat în ce­
tăţile de pământ (gradurile slave sau ringurile avare) existente din
veacurile anterioare pe întâii funcţionari regali, pe işpani, cuvânt de­
rivat dela slavul jupan. Acesta a fost sâmburele, adecă cetatea (cas­
tram) şi işpanul (comes), din care s’a desvoltat pe încetul şi treptat:
în spaţiu şi în timp instituţia politică autonomă a comitatului, pentru
care limba populară maghiară, fiind o instituţie nouă, a folosit ter­
menul slav de vármegye, adecă regiunea cetăţii, proprietatea, hotarul,
teritoriul, mejdina cetăţii. Megye derivă dela slavul medja (rom. mej-
dină). Printre cetăţile regale, pe terenuri neadministrate încă de pre-
puşii regali, se mutau din loc în loc cu animalele, corturile şi cu alte
bunuri mobiliare, dobândite din prada de răsboi, triburile şi semin­
ţiile libere ale ocupanţilor unguri, în frunte cu vizirii şi cu şef ii lor.
Unica lor îndatorire era să facă parte din armata comună a regatu­
lui2).
Triburile şi seminţiile libere şi după întemeierea regatului conti­
nuau obişnuitele lor incursiuni de răsbunare şi de pradă în regiunile-
vecine sau în altele mai îndepărtate încă nesupuse. Cetatea la început
era uri „caput bonorum“ , locul de colectare şi de păstrare a bunurilor,,
iar în jurul ei era domeniul regal „dominium“ , regiunea de exploa­
tare. Acest domeniu regal era însuş judeţul, comitatul primitiv, ca te-
ritor destul de redus şi cu limite foarte neprecise3). In acest domeniu:
regal corniţele (işpanul) îndeplinea cu ajutorul slujbaşilor lu i'fu n c­
ţiunile de administrator, judecător şi şef militar al iobagilor cetăţii:
(castrenses) şi al poporului cetăţii (pertinentes)..
Foarte sugestiv ne descrie pusta ungară Teleki P. Pusta ungară,.
----------- ----- / \.
') LUPAŞ I . Zur Geschichte der Rumänen, p . 85.
*) SZENTKLÁRAY I . : Temes vármegye története, p. 252— 3, c f . MÁRKI 'S . : AracT
tőrt. p . 254.
3) PAULER O Y.: Szent István és alkotmánya, citat la SZENTKLÁRAY: Temess
vármegye, p . 264.
14 SABIN OPREAN

zice dânsul, din timpurile protoistorice şi-a păstrat peisagiu! de re­

giune pastorală de nomazi sau transhumanţi până prin v. XII-lea, pe
alocuri până prin evul nou (v. 15), adecă „fără sate, fără drumuri pe
uscat, cu bivuacuri mobile de corturi, cel mult cu iernatece pe. live-'
zile de-fân pentru animale, iernatece, cari numai mai târziu au dat
întâia salbă de sate dealungul apelor. Lângă râurile mai mari însă din
vremuri străvechi cu siguranţă erau sate de pescari sau cel puţin gru­
puri mai mici de aşezări statornice pescăreşti“ 1). Tot dânsul ne spune,
că seminţiile şi triburile ungare se ţineau nomadizând prin poienile
mai svântate de printre smârcurile pustei ungare sau pela marginile
ei, împreună cu robii lor muncitori. Printre ele au rămas, ca locurile
nimănui, mlaştinile, smârcurile şi pădurile (şi ceva mai departe, adău­
găm noi, -regiunile deluroase şi muntoase, locuite de populaţia autoh­
tonă liberă). Tot ce nu era folosit de triburi a trecut începând cu vea­
cul XI-lea pe încetul în proprietatea regelui2), formând, precum vă­
zurăm în jurul cetăţilor nucleele comitatelor dé mai târziu.
Şi Pesty F. vede începutul organizaţiei judeţene în cetatea regală,
dar mai târziu, aceasta nu era absolut necesar. Nici nu fiecare cetate
regală a dus la înfiinţarea unui judeţ în legătură cu ea3). Pe terito-
rul aceluiaş judeţ erau, mai cu seamă în regiunile ameninţate, mai
multe cetăţi regale.
In ce priveşte cetăţile, aşezarea lor pe pustă este indisolubil legată
şi condiţionată de mediul geografic. Motive de apărare, de alimen­
tare cu apă şi cu peşte, de aprovizionare cu lemne, de căi de comuni­
caţii lesnicioase pe drumul de apă, în vremuri, când cele de pe uscat
lipseau cu totul, de supraveghere a acestor căi, de vămuire a transpor­
turilor străine pe apă, apoi veniturile pe care le dau morile, precum
şi utilizarea iazurilor, cereau neapărat ca cetăţile să fie lângă ape mai
mari sau chiar pe insulele lor, în regiuni împădurtie, la vaduri (Szent-
klâray: o. c. p. 2). Şi nobilii şi alţi proprietari îşi aveau din aceleaşi
motive conacele lângă ape45 ) . Pescuitul şi paza vadurilor cu vama lor
erau venire de frunte pentru multe cetăţi regale şi pentru oraşele apar­
ţinătoare lor. Ca exemplu pot fi citate aproape toate cetăţile regale
din Câmpia Tisei, cari au prilejuit înfiinţarea de judeţe vechi. Ceta­
tea Cuvinului era pe-o insulă a Dunării, la un important vad de tre­
cere în Sârbia6) , .cetatea Timişoarei era într’un meandru larg al Be-
gheiului, Aradul în unul al Murăşului, Morisena (Cenadul de mai

*) GR. TELEKI PÁL: Magyar Földrajz, II, Budapest, p. 35—36.

2) TELEKI PÁL G R .: Magyar Földrajz, II, Budapest, p. 162—166.
3) p e s t y F. : Eltűnt régi vármegyék, I, Budapest 1880, p. 60.
■ *) Cf. Szatmăr vármegye .monográphiája, p. 416.
5) PESTY F. : o. c. p. 380. - '
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICA 15

târziu) lângă confluenţa Murăşului cu Tisa, Szolnokul la un. foarte

important vad al Tisei, Sătmarul la un .popas cu ramificaţii de dru­
muri pe Someş, Zarandul nu departe de Crişul Alb, cetatea Bihorului
într’o regiune mlăştinoasă la poalele dealurilor Rezului, tot într’o re­
giune mlăştinoasă, la Nord de apa Caraşului era cetatea Somlio, ş. a.
m. d. Mlaştinile puteau fi mai uşor apărate1). Fireşte mlaştinile mari
erau ocolite şi de cetăţi. -

Evoluţia internă a instituţiei comitatense. Dela începutul înfiin­

ţării comitatelor regale, şi de multe ori chiar premergându-ler în ca­
drul lor găsim organizaţiile eclesiastice: episcopiile, prepoziturlie, a-
baţiile, preoţimea de mir şi ordinile călugăreşti. Având în vedere, că
regalitatea maghiară chiar dela începutul ei şi-a atribuit şi i-a fost
atribuită de cătră papalitate şi o misiune oarecum apostolică, de a în-
creştina poporul maghiar şi de a converti la'catolicism pe „schisma­
ticii“ autohtoni şi pe cei veniţi în, cuprinsul regatului mai târziu, este
cu totul firesc, ca şi instituţia tipică regală a comitatului să fie prim
cipalul ei organ regional în îndeplinirea acestei misiuni. Totuş cea mai
importantă funcţiune a lor a constat în chivernisirea bunurilor re­
gale, în consolidarea politică, administrativă, regională şi implicit în
întărirea la maximum posibil a autorităţii regale. Dela judeţe, zice R o-
gerius2), îşi dobândeau regii bucuriile, bogăţiile, puterea şi autoritatea
lor. Funcţiunea lor âpostolică a trecut însă pe încetul în sarcina orga­
nelor bisericeşti, stabilite în fiecare judeţ. întocmai cum istoriografia
maghiară atribue regelui. Sft. Ştefan înfiinţarea celor mai vechi ju­
deţe, lui îi atrjbüe şi organizarea bisericească a ţării, dându-se fiecă­
rei provincii un episcopat şi fiecărui judeţ un archidiaconat. De aceea,
aproape peste tot, teritoriul judeţului este congruent cu acel al archi-
diaconatului. Accentuăm îndeosebi acest fapt iiindcă în întâiele vea­
curi ale instituţiei judeţene regale, când judeţele politice nu aveau
limite speciale, archidiaconatele ne'dau indicii certe în această privinţă.
Cu timpul organele bisericeşti au primit dela regi, pe lângă larga lor
autonomie internă faţă de comitate, şi importante atribuţiuni juris-
dicţionale şi diferite privilegii, precum şi latifundii foarte vaste. Toate
acestea au avvit ca turnări o sporire excesivă a influenţei lor politice,
adeseori determinantă pentru viaţa politică a regatului. De aceea, în
regulă generală, biserica era prin puternicii ei magnaţi, aliata cre­
dincioasă a regalităţii.
Printre cei dintâi, cari s’au stabilit statornic în preajma cetăţilor

]) SZENTKLÁRAY: Temesvármegye tört. p. 43.

2) ROGERius: Carmen miserabile, capit. X , citat în PESTY F. i Eltűnt régi
vármegyék, I, p. 15.
.1 6 SABIN OPREAN

şi chiar în cetăţile regale au fost preoţii şi misionari} cu oameni lor,

precum şi întâile clădiri mari mai arătoase din aşezările statornice au
fost bisericile şi mănăstirile. In interiorul cetăţii locuiau corniţele, cas­
telanul, câţiva demnitari mai importanţi şi paznicii; tót în interiorul
ei mai erau şi' magaziile colectoare pentru bunurile mai de seamă, pro­
venite din venitele cetăţii şi ale judeţului. Toţi ceialalţi; iobagi, popor,
robi, apoi străinii din alte ţări, meşterii şi negustorii, locuiau în câm­
pul deschis din jurul cetăţii sau în conace de exploatare agricolă-pas-
torală pe moşiile cetăţii, la început în corturi şi colibi, mai târziu în
aşezări statornice, bine închegate. Negustorii erau un element indis­
pensabil în viaţa cetăţii regale. Anume, ei valorificau toate mărfurile
şi bunurile regale, precum şi pe cele provenite diri dăjdiile, plătite în
produse naturale, de cătră .populaţia bimică. ■ ’
Se ştie de pildă, că populaţia română autohtonă plătea dăjdiile
de preferinţă în oi, cum plăteau şi populaţiile Romei antice în întâile
veacuri ale istoriei sale. Faptul acesta a fost interpretat de foarte m ulţi,,
— nu fără lipsă de tendenţiozitate'politică — ca un indiciu cert, că
populaţia română ducea o viaţă pastorală nomadă, care a dăinuit până
în veacurile din urmă. O astfel de deducţie ni se pare nu numai ilo­
gică, ci deadreptul. absurdă. •îndeobşte se ştie de pildă, că Săcuii plă­
teau dăjdiile în boi, fără să-i fi trecut cuiva prin minte cândva să
afirme, că totalitatea lor sau cel puţin majoritatea lor erau exclusiv
crescători de boi. Tn anumite epoci şi regiuni populaţiile chineze plă­
teau impozitele ,în pietre preţioase; în imperiul turcesc anumite re­
giuni plăteau 'dările cătră împărăţie în mangal (necesar pentru fabri­
carea pulberii de puşcă)1), sau în şoimi de vânătoare. întreb eu acum, •
nu este o enormitate să presupui, că acele popjilaţii chineze aveau ca
excluzivă ocupaţie mineritul de topaze, safire, rubine; şi alte pietre
preţioase, sau că toţi locuitorii supuşi ai padişahului din anumite pro­
vincii erau excluziv cărbunari sau şoimari? ,
Prepuşii regali ai cetăţilor şi judeţelor schimbau bunurile prin
intermediul negustorilor în monetă sau mărfuri de mare valoare, pe
cari le vărsau apoi la visteria centrală în tezaurul regal.»
.D in toate cele de mai sus rezultă câteva constatări forte impor­
tante. Anume, pe teritoriul comitatelor şi pe măsură consolidării lor,
se înfiripă văzând cu ochii, în afară de populaţiile autohtone supuse,
cu aşezări statornice, constătătoare pela marginea de Est a Câmpiei
Tisei şi,a Banatului din Români şi diri Slavi neromânizaţi, o tot mai
număroasă populaţie de strânsură cu aşezări statornice tot mai solidei
Bine înţeles, că şi această populaţie consta în majoritate tot din autoh-

h TELEKI P. GRÓF : Magyar Földrajz, II, p. 103.

 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 1T

toni, cari fie siliţi fie de bunăvoe, ca să scape de exploatarea de ni­

mic înfrânată a triburilor şi seminţiilor nomadizante libere, precum
şi de incursiunile lor răsboinice şi de jaf, cereau, silite de împrejurări
la epuizarea rezistenţei lor, alipirea la judeţe şi protecţia lor. Numai
organizaţiile mai puternice politice, ca cnezatele şi voivodatele româ­
neşti mai mari şi-au păstrat nu numai autonomia, ci, şi suveranitatea
lor faţă de judeţe şi faţă de rege, de multe ori ca provincii întinse pe­
riferice de ex. Maramurăşul, Ardealul, voivodatele transcarpatine, or­
ganizaţiile politice regionale din Banat ş. a. Cele mai mici îşi păstrau
fiinţa ca enclave în interiorul judeţelor, depinzând deadreptul de rege,
sau altădată topite în administrarea comitatensă.
Viaţa ordonată socială organizată pe bază creştină, siguranţa şi
protecţia personală şi a averii particulare, de care se bucurau popula­
ţiile din cadrul judeţelor, au ademenit de timpuriu pe mulţi din de­
vălmăşia triburilor libere ungare, cari pe încetul au terminat prin
încreştinarea şi contopirea lor totală în judeţe şi prin renunţarea la
felul lor de viaţă nomadă şi prădalnică. Astfel întreagă obştea ungară,
care şi de altcum mai cu seamă pe actualul teritoriu al României n’a
fost niciodată în număr apreciabil, s’a încadrat în organizaţia comi­
tatensă judeţeană regală, fiecare cu proprietatea lui individuală, for­
mând prin introducerea feudalităţii în regatul ungar o clasă aparte,
cea a nobililor şi a magnaţilor, mari latifundiari agrari, posesori de
latifundii câştigate şi prin donaţii regale şi prin rapturi samavolni­
ce şi uzurpări săvârşite mai cu seamă pe socoteala populaţiei autoh­
tone, domenii întinse pe teritorii vaste, cari adeseori nici nu puteau
fi cuprinse de un singur comitat.
Prin solidaritatea ei, prin bogăţia ei, dar mai cu seamă prin răz­
boirile şi certurile familiare ale diferiţilor pretendenţi la tron arpadini
şi, după stingerea lor, străini, cari făceau apel la ea, clasa nobililor
şi-a întărit cu mersul vremii şi al evenimentelor şi nu arareori dea­
dreptul prin complot, pe măsură ce slăbea autoritatea regală, tot mai
mult influenţa politică, ajungând factorul preponderent nu numai în
viaţa .politică regnicolară, ci şi în cea a judeţelor, cari din regale, cum
erau în întâile trei veacuri ale regalităţii, au devenit, începând cu ul­
timul cvartal al veacului al X lII-lea şi terminând cu veacul al XVI-lea,
cele mai formidabile fortăreţe feudale ale nobilimii maghiare, care a
confiscat pentru sine supremul privilegiu de-a întruchipa şi a repre­
zenta naţiunea maghiară şi1 de-a reprezenta suveranitatea naţională şi
ţara întreagă. In judeţul Bihor abia la 1279 aveau, nobilii oarecare
autonomie (Biliar vmegye monog. p. 461). Organizarea autonomiei
pentru nobilimea feudală din judeţ o găsim deplină abia la 1486 (o. c.,

2
 • l

18
SABIN OPREAN

denlină , ? el!t^ ^ ra^ |n °P^ra citată, p. 283 constată aceeaş autonomie

deplina abia in veacul al X V I-lea pentru alte judeţe
ral 1n Şa a efV° lua^ , lnt" rn iudetul regal, mai mult sau mai puţin libe­
r a , m judeţ feudal. Puterea feudală organizată în judeţe a putut fi

j sitde cr L
iea N al XX-lea. Lovitura de graţie i-a fost dată
d r e p l r tpolitice
arepturi i t i c e “ egale
T ,d? fiinţare?
tuturor latifundiilOT
cetăţenilor. prin acordarea de

_ Evoluţia internă a judeţelor a adus schimbări esenţiale si î „ î „ ( j .

t'şarea pe.sag.ulu. geografic, mai eu seamă in Câmpia Tisei unde w -
pulatm stalom .cî era atât de rară la înfiinţarea lor In îm p r d n r M e
cetăţilor regale şi a tentorului judeţelor, pădurile au fost defrişate fie

^ kmn dC f° C SaU dC -u t
rea de tot mai numeroase aşezări statornice rurale şi urbane, fie pen-
t u întinderea terenurilor agricole şi pastorale reclamate, de nevoile
isculu, şi ale populaţiei crescânde văzând cu ochii. Şi aşezămintele
r urilor călugăreşti şi ale particularilor au contribuit la desvelirea
suprafeţei pamantulur prin despăduriri1). Mult lemn se întrebuinţa şi
^ i ™ ” - CatranuIui2)‘ SuPrafeţe tot mai întinse acopereau
apoi şi aşezările umane rurale şi urbane. Nevoile economice, adminis­
trative şi^ militare au prilejuit apoi construirea de drumuri precum
şi îmbunătăţiri funciare în legătură cu regimul apelor. Nevoile stra-
c /z id u H S Ud COnf rairea de noi cetăÎi reSaIe întărite de astădată
serv â S " Î Pla -a SaU CU PaHsadC de Iemn * cu turnuri ^ ob-
dinlore lU f T Î eglUmle amenintate din sudul Banatului si
dinspre Ardeal. Aceste cetăţi nu mai făceau parte din judeţ, ci depin-
. CUam° Şiile lor S e p t u l de puterea centrală şi formau
adeseori obiecte donatare cătră diferiţi partizani credincioşi şi con­
ducători emeriţi şi victorioşi Tn răsboaie. »

Evoluţia teritorială a judeţelor. Cele mai vechi judeţe îşi au înce­

puturile lor in cetăţile regale depe malul sau din apropierea Tisei. Ve- '
c imea lor istoricii maghiari — aproape cu toţii — o duc până la în­
tâiul rege^ ungar, adeca in întâia jumătate a veacului al Xl-lea. Cu
nimic insă nu pot dovedi această afirmaţie stereotipă, decât cu pre­
supuneri t e n t e pe analiza, organizaţiei bisericeşti, care şi ea ar fi
datand din vremea întâiului rege. Ori câtă probabilitate de documen­
tare ar avea aceste presupuneri, nu pot fi totuşii considerate ca con­
cludente. -

’ ) TELEKI P. GRÓF : o. c. p. 1 02— 103.

2) IDEM: Ibidem, p. 165.

î
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE pEOGRAFIE ISTORICĂ 19

.Judecând după legenda Sft. Gerhard care a fost întâiul episcop de

- Cenad, s’ar părea, că întâiul nucleu de judeţ regal, dincoace de Tisa a
fost chiar cetatea Cenadului (Morisena), fosta capitală a lui Ahtum,
lângă Murăş nu departe de oraşul de azi Macău. Ahtum avea un prin-
- cipat mare şi putérnic, care cuprindea întreg Banatul şi regiunea Mu-
răşului inferior, controlând astfel importantele drumuri de apă pe
Murăş, pe Tisa şi pe Dunăre, pe care se transporta în primul rând
sarea, atât de necesară populaţiilor de pe pustă pe deoparte, iar pe de
altă parte tezaurului regal, fiind unul din principalele lui venituri şt
fiind vânzarea ei un monopol al coroanei. .
De altcum sarea forma un important articol de export al voevozi-
lor slavo-români din fosta Dacie încă din veacurile trecute. In anul
892 puternicul rege Arnulf trimite o solie cu multe daruri la Vladi­
mír, ţarul Bulgarilor, ca să înoiască alianţa, îi cere să nu îngădue M o­
ravilor cumpărarea sării de acolo, adică din Transilvania1).
In Transilvania la acea dată şi în veacurile următoare se făceau
•exploatări,de sare în mai multe locuri, dar mai cu seamă în Nordul
Transilvaniei la Dej şi în Sud, pe Murăş, la Uioara. Dela Dej trans­
porturile de sare se făceau pe Someş cu plutele, când apele erau po­
trivite, peste Sătmar, care după Motogna ar deriva dela Zoutmarkt-
Satm arckt=Târgul de sare, numire dată de întâii colonişti germani,
întemeietori ai oraşului (V. Motogna, o. c. p. 175). Alt drum, al sării
, era pe uscat, care pornind dela Dej, trecea prin poarta Meseşului la
Zălau, apoi prin o localitate mai mică românească amintită în docu­
mente sub numirea de Zonuk la Vest de Şimleu ), răspundea deadrep-
lul la oraşul de azi Szolnok, un important vad peste Tisa. Szolnok de­
rivă dela slavul Solnik=Sărata. Poate că solia lui Arnulf să se re­
fere în cererea lor cătră Vladimír tocmai la oprirea transporturilor de
sare pentru Moravia pe aceste două drumuri cari sunt cele mai directe
intr’acolo. , 0 ' . . , . ■
Dar poate să fie vorba şi de sarea, care încă din timpul Daciei
romane, se transporta, spre Vest, pe-Murăş şi pornea dela Uioara.
Morisena cu siguranţă pe lângă importanţa ei strategică, la confluenţa
Murăşului cu Tisa, îşi datora-importanţa şi intensului tra fic cu sare,
care trecea pe Murăş şi era vămuită aici3). Acest important rol l-a
; iUat mai târziu Seghedinuh Şi la S de Murăş era un „drum al sării ,
probabil dela Dobra, peste Făget, pe valea Begheiului4).
’ ) v. MOTOGNA: Ohtum, în Lucr. Inst. de Geografie, voi. VII, 1942, Cluj
'■(Timişoara), p. 174.
*2) Osztrák-magyar Monárchia, VII, p. 120.
3) MÁRKI: o. c. p. 58.
TURCSÁNYI T . D R . : K tassó-Ssörétty megye története, v. I. parteal, Lugoj,
' 1908. p. 156.
 20'
SABIN OPREAN

Un al treilea drum important al sării era pe apa Oltului. Sarea,

care se transporta pe Olt alimenta toate provinciile din Nordul şi din
Sudul Dunării de jos, aparţinătoare .până în veacul al X-lea imperiului
bulgar. Sarea putea proveni fie dela Ocna Sibiului, fie dela Ocnele
Mari dar despre aceasta nu avem 'nici o dovadă. Este mai probabil
ca tot dela Uioara.se scotea şi se transporta până la Olt pe uscat pe
drumul^ Sebeş— Sibm sau pe cel dela C opşa-S ibiu. Şi această sare era
vamuita de voevozn localnici români, căci altcum diploma'dată cava­
lerilor teutoni la 1222 n’ar specifica deosebit privilegiul dat lor, ca
s^ ea’ pe care au dreptul ş’o transporte pe Murăş şi pe Olt cu 16* co-
i-aby să fie scutită de orice vamă, când va trece prin Ţara Români­
lor (Motogna, o. c., p. 175).
Nenorocirea lui Ohtum, puternicul duce dela Murăşul inferior, a
venit din pricina sării, care cobora pe Murăş din Ardeal pentru regele
ungar şi pe care el o vămuia în Morisena, capitala lui şi în alte por­
turi dela Murăş1). Cu siguranţă tot atras de sare m primul rând, ace-
laş rege Ştefan îşi impune, în parte prin răsboi voinţa şi faţă de voe-
vozu pământeni români din Ardeal, cari ca şi Ohtum erau creştini de­
pinzând de Imperiul Bizantin. Totuş în Ardeal instituţia voivodală.
? a pastrat pâna în veacul al X V III-lea, Ohtum însă a fost răpus, iar
■ in capitala lui Cenad a fost aşezat după istoricii unguri un comes re­
gal la 10302), deşi documentar nu este dovedit acest fapt.
In ^veacurile următoare, X II şi X III, cu transportul sării şi al
altor mărfuri pe Murăş se îndeletniceau Evreii şi Ismailiţii (negustori
mahomedani) în urma privilegiilor — fireşte gras plătite — date lor
de regn unguri şi de voevozii ardeleni. La 1233 se dă acest privilegiu
abaţiei dm Bulciu (lângă Murăş, în defileu), abaţiei din Arad şi Ioa-
mţilor^dela Dunăre. Aceştia din urmă transportau sare şi pe Olt cu
onnrt°rabl1 ('1238')' Tot Ia 1233 avea drePtul să transporte pe Murăş
3000 grunzi de sare şi.abaţia Eperjes din Timiş3).
Afară de drumul pe apă, unde corăbiile cu sare erau trase şi de
cai atat la vale cât şi la deal, era construit un drum şi pe uscat, pa­
ralel cu apa Murăşului (via publica). Acest drum pornea dela Seghe-
din peste Lipova până la Sebeşul Săsesc (Márki S., o. c., p. 431).
‘ 1Dar aceea? importanţă a avut-o sarea şi în Nordul Transilvaniei.
La anul 1165 este amintită întâia dată sarea ca proprietate regală. Este
vorba de sarea transportată prin Poarta Meseşului. Regele avea pen­
tru controlul transporturilor de sare delegaţi speciali. La atât se ci-
frează întreaga prezenţă a autorităţii regale în Transilvania în jutnă-

0 SZENTKLÁRAY I . : Temes vármegye tört. p. 248 - 9.

2) Pallas Lexicon, p. 16.
3) MÁRKI S .: Arad Története p . 68, 74, .91, 428.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 21

tatea întâi a veacului XII-lea, mai mult una nominală decât efectivă1).
Pentru paza drumurilor sării din Nord au fost colonizaţi Săcui
în actualul judeţ Sălaj2). Localitatea Zonuk-Zolnuk la Vest de Şimleu
arăta locul pe unde trecea acest drum. , .
O exploatare mai sistematică a ocnelor dela Dej s’a făcut în tim­
pul regelui Andrei al II-lea, care pune în fruntea lor un cămăraş. Tot
el a dat Dejului şi privilegii. Sarea era dusă în întreagă Ungaria de
Sud pe Murăş3) .
Mai târziu este amintită tot ca un drept regalian şi sarea de Ma-
ramurăş. Olahus M. scrie „. .. Maromarusium Comitatus: inquO citra
Tibiscum prope oppidum Rona sunt salis fondinae . . .“ De multe ori
sarea forma venitul reginelor4).
Am insistat ceva mai pe larg asupra sării, fiindcă rolul ei proe­
minent în întinderea stăpânirii ungare peste organizaţiile politice pă­
mântene româneşti din .Transilvania, precum şi pentru organizarea
întâilor judeţe dincoace de Tisa este mai mult decât evident, fapt pe
care eu l-am amintit începând de acum 20 de ani5), ceeace se va ve­
dea şi din cele următoare.

Poate nimic nu poate să dovedească mai limpede acest lucru de-,

cât numele şi întinderea teritorială a judeţului Szolnok. La 1047 Szol­
nokul avea la primirea regelui Andrei I în Buda, pe comesul său6). Se
pare, cum de altcum din toate cele premergătoare este şi firesc, că Szol-
nocul, nu Cenadul, a fost întâiul comitat regal, care s’a întins şi în
România actuală. La început teritorul lui era numai pe amândouă,
malurile Tisei în jurul cetăţii Solnoc. Mai târziu întinderea lui s’a fă­
cut tot mai mult spre Est, ajungând să cuprindă întreagă regiunea
Porţii Meseşului, formând deci un cap de pod dincoace de Meseş^ toc­
mai îri regiunea, pe unde trecea cel mai important drum de legătură
între Ardeal şi jumătatea nordică a Câmpiei Tisei. Intizându-se apoi
tot mai spre Est, în forma unei fâşii înguste, dealungul Someşului
Mare, a ajuns până la Munţii Bârgăului, la Nord de Bistriţa, zăvorând
astfel trecătorile Rodnei şi a Bârgăului. Lungimea lui totală, de din-
•coaci 'de Tisa până la munţii din Nord-Estul Transilvaniei este de
sute de km. Această infiltrare în Ardeal a puterii regale, concretizată
în organizarea de judeţe pe teritorul lui, s’a făcut numai după colo-

i ) l . MOGA: Les Roumains de Trattsylvanie, p. 123 şi u rm .

■ 2) Osztrák-Magyar Monarhia, VII, p. 122.
3) Ibidem : p. B05. _
4) OLAHUS N.: Hungária , p . 70, vezi şi Bell M.
5) S. OPREANU: Ţinutul Săcuilor, p. 100, în Lucr. Inst. de Geografie, Cluj 1927
«) SZENTKLÁRAY: Temes vármegye története, p. 259. LUPAŞ: o. c. p . 85.
 22
SABIN OPREAN

mzarea m Ardeal a Saşilor şi a Săcuilor, începând cu jumătatea a

ua a veacului al X ll-lea, in împrejurări pe care nu le cunoaştem
precis, când vOevcdul pământean român a fost înlocuit prin unul care
reprezenta^puterea regală în Ardeal, menţionat documentar la ’ 1176-
pentru intaia data. La 1175 apar întâile 2 judeţe, la .N de Murăş ju­
deţul Cluj şi la S^ de Murăş judeţul Alba. Organizarea de judeţe noi
in Ardeal continua cu mari greutăţi în veacurile X II-X IV . „II est im­
possible de prouver documentairement, jusqu’en 1175, la présence
une autorité stable, politique et ecclesiastique du roi hongrois“' (eh
I ransylvame)1). v
Este probabil ca la început tot ce cuprindea regalitatea în Ardeal
a fost incorporat, sub formă de capete de pod împinse dincoaci de
Munţii Apuseni, la judeţele existente la Vest de ei, cum ne spun unii
istorici. La nici un^caz însă nu în timpul regelui Sft. Ştefan, cum1
presupun dânşii, fără a putea dovedi, ci cu mult mai târziu2).
Revenind la judeţul Solnoc accentuam de nou trecerea, lui pe te-
n orul Ardealului prin regiunea cea mai joasă de munţi, de'amândouă.
părţile Porţii Meseşului, dealungul vechiului drum al sării spre pustă
şi mai departe spre Moravia, în direcţia locului de exploatare delà Dej.
Exploatări de Sare se făceau precum văzurăm şi la Cojocna, Sic, Tur­
da, Uioara şi la Praid. Este evident că acest fapt contribue într’o largă
măsură la explicarea motivelor, .cari. au dus la înfiinţarea celor mai
vechi judeţe din Ardeal. Intre aceste motive sunt'şi înlesnirea exploa­
tam sarn, şi asigurarea transporturilor ei spre pustă prin înfiinţarea,
de judeţe, care să cuprindă şi locurile de exploatare şi drumurile, pe
cari se faceau trasporturile. Dintre ele, fără îndoială, cel mai impor- .
tant, m acestă privinţă era jud. Solnoc, cel mai vechiu cu teritor şi m .
Ardeal. - ’
Paiia n veacul al XV-lea (1465) întreg Solnocul, de dincolo de
îsa panan Carpaţii Bucovinei forma un singur judeţ, dar nu avea
continuitate .teritorială peste tot, fapt de altcum constatat şi la alte ju­
deţe, din pricim, pe cari în parte le vom vedea ceva mai jos. Comiţii
ui ^ P rem> (conţii sau grofi) erau, începând cu ultimii ani ai veacu-
m X II (1197), când tentorul lui a ajuns să cuprindă şi N ordul-A r- ’
dealului, voevozn Ardealului3). Aşa se explică şi-numirea de Solno-
x? ? ata. părÎn dela T isa, Solnocul interior. dată celui din.
Nordul Ardealului şi Solnocul mijlociu dată părţii din Sălajul de azi.
Sunt numiri pur regionale la început şi numai mai târziu formând şi

M^MöGA: Les Roumains de Transylvanie au moyen âge, Sibiu, 1944, p_

*) SZADECZKY L .: In Osztrák-Magyar Monárhia, VÍI, p. 100

V C f. LUPAç I.: o. c. p. 73.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 23

unităţi politice aparte, numiri date de voevozii ardeleni foarte de tim­

puriu (documentar la 1279, „In comitatu de Zonuk exteriori ). La
1465 voevodul1nu mai este şi corniţele Solnocului exterior, iar la 1484
între titlurile lui nu mai figurează şi acel de conte de Solnoc, în schimb
le ia pe acelea de işpan al Săcuilor şi de ban al Severinului. Se pare că
funcţia de grofi ai Solnocului revenea de drept voevozilor ardeleni,
după cum rezultă din citatul documentar dat de Pesty din anul 1334
(„qua Wayvodae partium istarum, vi muneris wayvodalis“ ), deşi is­
toricii maghiari'nu admit acest lucru1). Şi bisericeşte Solnocul mijlo­
ciu, ca şi Sătmarul şi Maramurăşul, aparţineau diecezei ardelene.

Noi personal, vedem în faptul, că întreg judeţul Solnoc era ad

. ministrat de drept de voevozii ardeleni, o revenire la starea de fapt
anterioară organizării judeţului, când voevozii ardeleni controlau pana
spre Tisa importantele drumuri comerciale, împreună cu subalternii
sau aliaţii lor regionali, cneji şi voevozi mai mărunţi pamaţitem. Le
controlau ei, precum am văzut mai sus, chiar înainte de venirea Un-

i) pesty F.: E . R . Vm. I, p, 99, 106.

\
 Si
SABIN OPREAN

gurilor, fiindcă altă putere politică organizată nu există până Ia în

fiinţarea târzie a judeţelor regale. . P la m~

Titoriaîă T ’ * exterior nU avea continuitate te-

■explicată prin° 1 7 “ C mijl° C' IntreruPerea aceasta teritorială trebue
lungul Bârcăului s N ‘PUr ge° graflce- Anume> mlaştinile întinse dea-
rin p ?1 N rŞeguku care 50 continuau spre Nord prin mias­
ma Ecedului şi cele ale Bodrogului până la podele B e s c S r i i
spre Sud peste cele din regiunea confluenţei Crişului cu Tisa si'cele-
d mr parÎ1f ® Sud ale Banatului, dela confluenţa Bega-Timiş cu Tisa
de langa AUbunar (unde era chiar şi în evul mediu o adevărată M ari
Album cunoscuta dm timpul Romanilor), izolau aproape cu totul re-
f i cn eL tende cel a ’ ° rganizaî” autohtone de voivodate

S gisit - r - r » > ■ * * » •
nocului s T d arnÍCÍrlJi deíek’ VénÍtC dÍnSpre Vest’ afară de cel.al Sol-
Cenadului, nau putut porni chiar din malurile Tisei ci

rul BihoruieRa t A a , 7 ^ T * mla?tini> de exemplu Sătma-

ru , Bihorul Bichişul, Zarandul, Aradul şi Timişul. Solnocul şi Cena-

lor\nnr daete ? r i fl din care a pornit organizarea

t Cfe sc aflau la vaduri extrem de importante pe malul Tisei,
tini t r l Sa POrT SC; aC1 CU întinderea spre Est. Regiunea de mlaş-
mi trebue considerata, ca una foarte apolitică şi încadrarea ei în spa­
ţiu organizat politiceşte s’a făcut târziu, paralel cu asânarea ei
Aproape o întrerupere teritorială (Pesty afirmă că era o între­
rupere comp ecţa, noi n’am putut constata acest lucru) era şi între
Solnocul mijlociu şi cel interior m preajma Porţii. Meseşului, în Sit-
vama unde judeţul se subţia într’un mod izbitor. Cauza este de astă-
data de ordin geografic şi politic. întinsele păduri din această regiune
numita, tocmai- de aceea Silvama sau codru — Szilágyság — Păltiniş-
ulmet, o regiune de padun de paltini şi ulmi (deşi esenţele predomi­
nante erau fagul şi stejarul) a fost o serioasă piedecă în continuitatea
teritoriala a organizaţiei judeţene. De aici şi numele de Transilvania, '
ţara^de dincolo de păduri. Intâile judeţe cu siguranţă au ocolit munţii
Ş1 padlf de’ can au aîuns să fie înglobate în economia feudală abia în '
v. IV şi X V , zice Domnul M oga pe bună dreptate1). Pădurile şi mun­
ţii erau consideraţi ca posesiuni regale de vânătoare (praedium) şi nu­
mai mai târziu, începând cu v. X I V au format obiect de donaţiuni re­
gale şi înglobate la judeţe.
1 Df ? pt J nsă regiúnile de Păduri şi de munţi, cari formau zone
largi de despărţire intre judeţe, erau. pline de mărunte organizaţii p o-
r. MOGA: o. c, p. 39, 116 şi urm.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE CEOGRAFIE ISTORICĂ 25

litice pământene, cnezate şi voivodate româneşti autonome, cari nu

erau sub administraţia judeţeană, ci depindeau de puterea centrală re­
gală. Contopirea lor în organizaţia politică a judeţelor s’ a făcut treptat
prin slăbirea puterii regale şi prin' întărirea puterii politice a nobililor în
judeţe, începând cu v. X III când în lipsa regelui Andrei II din ţară
nobilii au acaparat cea mai mare parte a bunurilor cetăţilor regale1).
Până atunci organizaţiile politice pământene formau o mulţime de en­
clave autonome în interiorul judeţelor; deosebit de numeroase erau a-
ceste enclave mai cu seamă în Silvania şi în Sătmar, dovedite docu­
mentar din v. X I2).
Putem deci constata că, afară de importante motive politice pe
cari nu le cunoaştem precis (poate desele năvăliri ale Cumanilor in
Câmpia Tisei peste Ardeal, făcute şi cu sprijinul tacit al voevozilor
pământeni ardeleni), şi marile drumuri comerciale au ajutat şi con­
diţionat întinderea judeţului Solnoc până în Ardeal. Şi la organizarea
altor judeţe putem constata acelaş lucru, de ex. judeţul de mai târziu
Caraş-Severin s’a organizat dealungul drumului Arad-Timişoara-Se-
verin, drumul depe Crişul Alb .a atras organizarea judeţului Zarand
până’n Munţii Apuseni, cel depe Crişul Repede a sprijinit întinderea
jud. Bihor până aproape de Cluj în regiunéa Călata, cel depe Someş a
stat la baza organizării jud. Sătmar, cel depe Murăş la cea a jud. Arad
şi Cenad, cel depe Tisa superioară a împins stăpânirea ungară până’n
Munţii Maramurăşului, cele depe Târnave au stat şi ele la baza înfiin­
ţării judeţelor Târnava şi Alba până dincolo de Braşov. T ot marile
•drumuri comerciale explică şi înflorirea timpurie a oraşelor Sătmar
•şi Cluj3). Drumurile în evul mediu erau mai mult dealungul râurilor,
sau chiar pe râuri, evident că şi întinderea teritorială a judeţelor le
urma în primul rând pe acestea.
Mai amintim în legătură cu judeţul Solnoc, că afară de faptul,
că judeţul era despărţit în spaţiu în trei părţi, chiar şi în interiorul
lui erau mai multe enclave teritoriale, care nu-i aparţineau. La rândul
lui şi Solnocul avea teritorii enclave în teritoriul altor judeţe. Astfel
la 1449 moşia Csej din jud. Solnoc este anexată la Bichiş4), în schimb
Solnocul anexează din ordin regal la cererea contelui Kâllay teritorii
chiar dincolo de Bichiş în judeţul Cenad, la 1473. Cazurile, când nu
numai motive geografice sau politice, ci prea adeseori interese perso-
1) Bihar vármegye Monográphiája, p. 472.
2) ÖR. AL. DOBOŞI: Scurtă privite istorică asupra Românilor din Sătmar şt
.Sălaj, în Lucr. Inst. de Geografie, voi. Vil, p. 143 şi urm. A se vedea mai cu
•seamă interesanta hartă Nr. III anexată la lucrare. ••
8) Cf. I. MOOA : Siebenbürgen in dem Wirtschaftsorganismus des rum. Bodens
Bukarest, 1940, p. 40, 49 şi urm. A şe vedea şi harta dela p. 40.
4) PESTY F.: E. R. Vm. 1, p. 38.
26 SABIN OPREAN

nale hotărau apartenenţa diferitelor teritorii la un judeţ sau altul, erau

foarte frecvente1). Urmarea a fost, că foarte multe judeţe se prezen­
tau, prin numeroasele enclave străine din teritorul lor, ca un adevărat
mozaic teritorial. De ex. jud. Alba din Ardeal ş. a. Se prezentau ca
o haină, pe care din lipsă de stofă de acelaş fel n’o poţi croi dintr’o-
dată dintr’un întreg, ci eşti nevoit s’o faci din diferite petice, pe mă- .
sura câştigării lor. De altcum s’a spus, că judeţele la început erau do­
menii întinse regale, care nu toate erau în jurul cetăţii, ci unele la
mari depărtări de cetate. Cu timpul printre ele s’au organizat alte do­
menii, cari erau administrate de altă autoritate. In felul acesta s’a
ajuns ca teritoriile unor judeţe să se interpenetreze şi să se suprapună,
iar altele să aibă o extraordinară întindere. De aceea precizarea teri-
tofului judeţelor,întâmpină mari greutăţi2). Este şi acesta un indiciu
neîndoelnic, afară de alte dovezi foarte număroase, că teritorul fostei
Ungarii n’a fost cucerit prea la repezeală chiar din timpul lui Arpad
după cum se pretinde, ci cucerirea, stăpânirea şi mai cu seamă orga­
nizarea lui politică s’a făcut cel puţin în timp de 4— 5 secole, după ve­
nirea cuceritorilor în Panonia. Organizarea judeţului Solnoc, ca întâ­
iul care s’a întins abia spre sfârşitul veac. al X lI-lea peste Nordul A r­
dealului, este în această privinţă cea mai elocvenţă dovadă.
Şi celelalte judeţe, urmând aceeaş cale, şi-au .întins cu timpul te­
ritoriile şi dincoaci de munţii Meseşului şi ai Bihorului. Astfel de Bi­
hor, unul din cele mai vechi judeţe (.1135, deşi cetatea Bihor este amin­
tită documentar numai în 1202)3) se întindea spre Est şi dincolo de
munţi, cuprinzând până în v. X V I şi Bazinul Huedinului la V de
Cluj4). La 1249 găsim ca aparţinând cetăţii Bihor: Fildul, Bicălatul
şi Almaşul, toate în valea Almaşului, la NE de Cluj. Precum vedem
stăpânirea maghiară şi la E de Mţif Bihorului avea începând cu v.
X III un larg cap de pod pe teritorul Ardealului propriu zis. Toate te­
ritoriile acestea aparţin azi jud. Cluj. Cu un cap de pod trecuse M e-
seşul şi jud. Sălaj şi îşi anexase regiunea Hida din Valea Almaşului.
De altcum judeţul Sălaj până azi este singurul care stă călare pe M e-
seş, având teritorii pe ambii versanţi, ca o dovadă evidentă, că 'zona.
depresionară din jurul Porţii Meseşului a îngăduit cu o uşurinţă re­
lativă organizarea unor formaţiuni politice cu întindere pe amândoi
versanţii chiar atunci, când acele formaţiuni erau străine autohtonilor.
Şi Bihorul şi Sălajul aveau, ca şi Solnocul o formă lunguiaţă dela V
spre E. Bihorul se întindea din apropierea Tisei dealungul Cri şuiul

*) Ibidem, p. 40—41. ^
2) Cf. MÁRKI S.; Arad története, I, 1892, p. 65. •
3) Bihar vármegye Monográfiája, p. 460.
4) O. c. 411.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICA 27'

Repede până la isvorul lui la E de munţi. Spre S de pădurea Craiului

erau până prin v. X V , puternice voivodate autonome româneşti, ca al'
Beiuşului (Bihar, v. monogrf. p. 485), al Hodoşului ş. a.1). Se pare-
însă, că bogăţiile miniere din regiunea Vaşcău şi Băiţă au atras din
vreme şi stăpânire străină în Bazinul Beiuşului. Minerit se făcea acolo-
de prin v. X I V (Bihar, v. monográf. p. 486). Cnezatele şi voivodatele
din preajma Munţilor Apuseni sunt ultimele resturi ale voivodatelor
străvechi (Gelu şi Menmorut), considerate ca atari şi de^ Anonymus.
La 1326 voevod la Hodoş era Negul, iar cneaz la Surduc Sanislău.
La 1421 găsim lângă Eriu, pe câmpie „Poss. wolachalis Tothalmas“ .
Precum vedem şi în- partea de Nord a Bihorului erau districte autonome-
româneşti chiar pe câmpie până’n v. X V . La N de Bihor, în depre­
siunea Crasnei, printre .micile cnezate şi voivodate româneşti, s’a în­
firipat prin v. X II I jud. Crasna, înaintea jud. Sălaj. D'e câteva ori
dispare, reînfiinţându-se din nou, ca şi jud. Sălaj de altcum (vezi O sz-
•trâk-Magyar Mon. V II). La 1317, la dieta din Oradea, Sălajul nu
participă, dovadă, că la acea dată nu exista2).
Un judeţ cu totul efemer, care a continuat câtva timp cu intermi­
tenţă a/ fost şi Ardudul. Este amintit ca un comitat regal silvan3, deşi
este un non sens să se poată admite, că o îrţtreagă organizaţie comi-
tatensă administra numai păduri, într’o vreme, când acelea se între­
buinţau mai mult pentru vânătorile regale. Trecând mai târziu în mâni
feudale se contopeşte cu puternicul judeţ Sătmar, dovedit documentar
la 11994), care de timpuriu a fost atras spre Munţii Gutâiului de ză­
cămintele de aur din regiunea Baia Mare (Cf. Osztrák-Magyar.Mon.
p. 817). întinderea lui spre Sud, pe Someş, spre Ardeal, a 'fos£ barată"
de voivodatele şi cnezatele româneşti autonome din Chioar, cari erau
dela 1367 în proprietatea voevozilor Drag şi Ioan5).
Un voivodat român Barlafalú, în câmpie, lângă oraşul Satu-Marer
a dăinuit până în v. X V II6). Voivodatele din Chioar devin mai târ­
ziu district cu totul autonom având în frunte un căpitan. Pela 1566 erau
aici 12 voivodate7). Situaţia lui podiţi că de liber baronat era identica
'cu a Făgăraşului. A dăinuit ca autonom, aparţinând ca şi toate judeţele
vecine cu Ardealul, la V de Munţii Apuseni, aproape în permanenţă
principatului Ardealului, până la 1876, când a fost încorporat la ju—
1) i. MOGA: Les Roumains de Trans. p. 80, 105; (se aminteşte şi de un
Districtus Olachalis Kaladva in Bihor,, neidentificat până acum).
2) i Bihar vdrm. p . 476.
s) PESTY F . : E. R. Vm. I, p. 137—139.
9 Szatmár vrm. Mon. p. 50.(
B) Szatmár vrm. Mon. p. 45. >
®) Szatmár vármegye monoqr. p. 39.
.7) DR. LUK1N1CS IMRE: Erdély Területi változásai, Budapest, 1918, p. 135—136-.

i ' '

S
 ^28 SABIN ORRBAN

»deţele Sătmar şi Solnoc Dobâca1), la o dată când fireşte mândrii voe-

vozi români de odinioară şe topiseră demult în nobilimea ungară sau
în ţărănimea română autohtonă.
In concluzie se constată,, că în regiunea depresionară jdin jurul
Munţilor Meseşului şi la V de ei până la Tisa a fost o mare instabilitate
teritorială în ce priveşte organizaţiile , politice comitatense. Capitale
ale Sătmarului au fost pe rând vre-o 30 de localităţi. Apar şi dispar
cu timpul judeţe, districte şi voivodate, regiunea întreagă, împreună
■cu Bihorul, Maramurăşul, Zarandul şi în parte Banatul şi Aradul os-
■cilează între suveranitatea ungara sau ardeleană. Cu aceste schimbări
' teritoriale se ocupă într’un studiu vast Lukinics Imre (Erdély területi
változásai, Budapest, 1918, 648 pag. 8 °+ 5 hărţi). Dânsul vede aceste
schimbări, privitoare la întreg vorlandul apusean al Ardealului până
-la Tisa, în intervenţia turcească pe deoparte şi’n lupta politică dintre
Transilvania şi Viena pentru stăpânirea întregii Ungarii pe de altă
parte. Din punct de vedere geografic întreg vorlandul apusean al Car-
paţilor Apuseni ţine de Transilvania, formând spaţiul ei natural cel
puţin până la actuala frontiera â României. Populaţia compactă româ­
nească, care acopere în întregime acest spaţiu justifică odată mai mult
. această apartenenţă, aşa ca stăpânirea ardeleană la Vest de munţi spre
Tisa este perfect justificată şi de factorii geografici.
In ce priveşte, mai cu seamă schimbările teritoriale la Vest de
Mţii Meseşului, acestea şi-ar găsi explicarea şi în marile bogăţii mate-
îialepe care le reprezintă2) . Noi la acestea mai adăugăm şi importanţa
- aşezam geografice a acestei regiuni în preajma celei mai joase ştirbi-
turi de relief Intre Pustă şi Ardeal. Cine este stăpân pe Poarta Me-
. seşului este stăpân, şi peste întreg ţinutul cel puţin din Nordul Ardea­
lului, şi peste Câmpia Tisei, la N de Crişul Repede.
Despre aceasta au fost convinşi şi Romanii când au construit Po-
rolissum, şi Slavo-Românii cu voivodate călare pe munţi, şi Ungurii
-cari au cuprins întâia dată spre Ardeal această regiune, care le asigura
o întrare lesnicioasă pentru cucerirea întregului Ardeal, lucru care în
parte s a şi realizat prin întinderea organizaţiilor comitatense ungare
'cu capete de pod dincolo de această poartă. D'ar convins a fost cjespre
aceasta şi Ardealul, care prin voivozii şi principii săi, când numai i
s’a dat prilej, prin conjuncturi politice favorabile a pus de nou stăpâ­
nire pe aceste regiuni şi pe cele la V de ele, chiar până la Tisa'. Ce­
tatea Ohioarului, era identică ca importanţă cu Porolissum, era una
din cheile stăpânirii Ardealului şi este interesant de constatat, că tocmai

9 PESTY F .j Eltűnt régi vármegyék, II- p. 67— 70. '

2) l u k in ics i. DR.: o. c. p. 156—157.
 CÂTEVA C0NTRIBUŢ1UNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 2& '

regiunea ei,, veacuri dearândul era şi s’a păstrat ca organizaţie v o iv o -

dală românească autonomă.
Prin convenţia dela Speyer (1570) toate regiunile la E de Tisa,,
împreună cu Maramurăşul şi cetatea Hust, aparţin Ardealului şi cu;:
părţi mai mici din alte judeţe dincoaci de Tisa afară de tot ce la acea.
dată nu era ocupat de Turci1). In realitate însă'Ardealul a stăpânit sub-
numirea de Partium numai districtele Lugoj şi Caransebeş, apoi jude­
ţele Arad, Zarand, Bihor, Crasna, Sălaj, Sătmar şi Maramurăş, -pre­
cum şi districtul Chioarului şi Hustul. In întreg veacul următor regiuni
până departe dincolo de Tisa la scurte intervale schimbau stăpânul şb
recunoşteau când o supremaţie, când altă, când chiar trei deodată. Intre ~
astfel de împrejurări a trebuit să varieze şi întinderea teritorială'a ju­
deţelor, mai cu seamă între Meseş şi Tisa, unde cele trei stăpâniri : ar­
deleană, austriacă şi turcească luau contact pe o zonă mai largă.
Cele mai puţine schimbări teritoriale le-a suferit Maramurăşul,.
care dela întemeierea sa ca judeţ înl v. X IV , a rămas aproape-
neschimbat2). Maramurăşul sub stăpânirea voevozilor săi pămân­
teni, s’a bucurat timp mai îndelungat nu numai d l autonomie,
ci şi de independenţă şi suveranitate, datorită adaptării sale-
perfecte la condiţiile geografice. înconjurat de jur împrejur de -
munţi înalţi şi bine împăduriţi, având o climă potrivită, un sol destul"
de productiv, păşuni întinse şi sare, în stadiul de economie agricolă-
pastorală, cu pretenţii de viaţă nu prea mari, voevodatul Maramură--
şului a putut duce o viaţă statală nU numai suverană, ci şi autarhă.
Voevozii lui şi-au întins chiar stăpânirea dincolo de hotarele lui na­
turale, coborînd din depresiunea intracapatică la vale pe Tisa în Be-
reg, Ung, Ugocea, Sătmar, Chioar şi Nordul Ardealului (Rodna)3).-
Posesiunile lor din aceste regiuni i-au pus apoi în contact cu regatul
ungar, pela anul 12734), care în veacul al X lV d e a i-a cutropit parţial-
şi i-a silit să treacă munţii în Bucovina şi să întemeieze alt stat, M ol­
dova. In v. X III şi X I V se face des amintire documentară de voevoda—
tele din Bereg, Ung, Ugocea, Sătmar, Chioar şi Maramurăş. La 1299
sunt menţionate documentar: Abia atunci stăpânirea venită dinspre
Ungaria a luat contact cu ele. începând cu V. X lV -lea instituţia nobi-
liară-feudală comitatensă se infiltrează şi în Maramurăş. Dintre toate-
organizaţiile politice autohtone româneşti de dincolo de Carpaţi, M a-
ramurăşul a dat dovadă de cea mai multă şi mai persistentă vigoare-

9 LUKINICS :o. c. p . 129 şi u rm . ‘

2) LUKINICS:o. c. p . 141.
Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, I, p. 7 2 —73.
3) N. IORGA :
9 I. MoGA: Les Roumains au moyen âge, p . 13.
 30 SABIN OPREAN

etnica, politică, socială şi economică1). Dramatica rezistenţă a Mara-

murăşului românesc intr'adevăr este impresionantă2). Instituţia jude­
ţeană a biruit şi aici, dar elementul autohton şi-a păstrat şi mai departe
preponderenţa în conducere.
Mramurăşul şi poate, Zarandul este cel mai bun exemplu, cum
factorii geografici pot favoriza o populaţie autohtonă, perfect adap­
tată la condiţiunile impuse de ei, în păstrarea cel puţin parţială a si­
tuaţiei politice ancestrale3). '
începând cu v. X I V autonomia voevodatelor şi a cnezatelor este
tot mai mult uzurpată de_ prepuşii regali şi de cei ai judeţelor feudale.
■Se citează cazul voevozilor şi al cnezilor din Bereg (1366)4).
Datorită faptului, că s’a putut răzima la E de Munţii Bihorului
la N de ai Rezului şi la S de ai Momiei, judeţul Bihor, care singur
îşi are numirea dela munţi, s’a putut păstra, cu toate pierderile terito­
riale suferite (odinoară se întindea peste D'ebreţin până în centrul
Nirşegului), ca unul din cele mai mari judeţe din fosta Ungarie şi *
chiar din România.
# ,
Judeţele dela Murăşul inferior. Judeţele dela Murăşul inferior dela
înfiinţarea lor până azi au avut aproape o soartă comună, explicabilă
dealtcum şi din aşezarea lor pe acelaş sol dat de vastul con de dejecţie
al Murăşului şi de aşezarea lor la două intrări spre Ardeal. După că­
derea lui Ohtum, întreagă regiunea, dela Nord de Crişul Alb, dela
Moma-Codru până departe în Banat şi spre E până la Munţii Apuseni
aparţinea cetăţii Cenadului, adecă judeţului de mai târziu Cenad (M ár­
ki: Arad tört. I, p. 61). Zona largă însă din vorlandul munţilor, precum
şi partea cea mai mare din Banat a aparţinut veacuri dearândul numai
nominal vreunei organizaţii comitatense regale, în realitate era câr­
muită de stăpâni localnici, după cum se va .vedea mai jos. Chiar în
apropierea Cenadului urmaşii lui Ohtum aveau şi în v. X IV , domenii
întinse5). Din teritorul Cenadului s’au"desprins din vreme judeţele
Arad, amintit în diplome la 12146) şi Zarandul, precum şi judeţele din
Banat.

*) IDEM: Ibidem, p. 84 —88.

2) A se ceti lucrările dlui AL. FILIPAŞCU: Le Maramureş, Sibiu, 1944: —
Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940.
3) MORARU T .: Maramureşul în organismul etnic şi politic al Ţării Româneşti
în Bal. Soc. Regale de Geogr., anul LX, Bucureşti 1941, p. 24; idem : Transilvania
şi Maramureşul, Sibiu, 1944, p. 7 şi urm.
4) I. M OGA : o. c. p. 97. Cu primire la autonomia lor vezi: BOGDAN I . : O -
riginea voivodatelor la Români, p. 196 şi urm.
5) MÁRKI S . : Arad története, p. 56.
6) IDEM : Ibidem, p. 5 9 — 60.
 c At e v a c o n t r ib u ţ iu n i d e g e o g r a f ie is t o r i c a 31

La Sud-Vest de Moma unul dintre cele mai vechi judeţe era Za-
randul. Deşi amintit documentar ca judeţ numai la 1261 (Pesty F .: o.
c. I. p. 19) totuş numele ni-1 indică ca o străveche organizaţie politică
slavo-română: Ţara dela Miazăzi— Răsărit1) . Cu siguranţă, ca un ţinut
autonom, făcea şi el parte pela 1030 din puternicul voevodat a lui
Ohtum, după căderea căruia şi-a păstrat sub voivozii pământeni auto­
nomia şi sub stăpânirea regilor ungari. Rogerius (1241) aminteşte
aici pe vremea năvălirii, Tătarilor peste 100 de cneji (balivi) şi un
voevod de Gerroh2) (loclitate până azi neidentificată, probabil era în
Zarand).
După înfiinţarea judeţului regal Zarand în câmpie în jurul cetăţii
cu acelaş nume, acesta s’a întins treptat spre munte, întâi până la
ieşirea Crişului din munţi (Márki: o. c. p. 61), apoi pe valea Crişului
A lb, asimilând sau strâmtorând tot mai spre munte vechile organizaţii
vöévodale autohtone. Totuş în veacul al 14 şi al 15-lea găsim aci voi­
vozi puternici şi bogaţi, ctitori de biserici solide de piatră bine înzes­
trate şi frumos pictate, lucrări care până astăzi le vestesc strălucirea în
care trăiau, de ex. biserica ortodoxă din Criştiorul Zărandului, lângă
comuna Bucureşti, nu departe de isvorul Crişului Alb3). Ctitorii si­
milare găsim la aceeaş dată şi în alte părţi din judeţul actual Hune­
doara, din Ţara Haţăgului şi de pe Murăş. (A se vedea şi V. Vată-
şescu: Vechile biserici de piatră româneşti din jud. Hunedoara). Păcat,
că din vechile lor ctitorii, ni s’au păstrat prea puţine. Şi biserica din'
Ribiţa este o veche ctitorie voivodală zidită de jupânul Vladislav şi
terminată la 1417.
Puţinii catolici din voivodatul român de aici aparţineau episcopiei
dela Alba Iulia4), cum de altfel trebuie să se fi ţinut la acea dată şi
politiceşte şi voevodatul de aici la Ardeal.
Dar jupânul Bâlea — cum prea frumos îl numeşte dl Dragomir —
nu stăpânea probabil în jumătatea a doua a v. 14-lea numai întreagă
depresiunea Crişului Alb, peste întreg Zarandul, până departe la eşirea
Crişului dintre munţi, ci — poate, zice Márki (o. c. p. 501) — şi alte
regiuni ale Hunedoarei. Era autonom şi nu avea nici o legătură cu
judeţele. „Drepturile lor (adecă ale cnezatelor şi voivodatelor) auto­
nome .nu le cunoaştem, dar că le aveau, dovadă este, că n’au putut fi
asimilate“ 5). La Hălmagiu, Kapolna şi Băiţa, tot în aceeaş depresiunea

1) Indicaţie primită dela Dl. Prof. G. GIUGLEA.

2) MÁRKI S .: Arad története I, p. 99, 102. ,. . '
3) SILVIU DRAGOMIR: Vechile biserici din Zarad şi ctitorii lor din sec X V I
ş i XV, în Anuarul Corn. Mon. Istorice, Cluj, 1930, pag. 1—36.
4) MÁRKI S .: o . c. p . 379. •
5) MÁRKI S . : o . c. p . 605.
 32
SABIN OPREAN

Zarandului, era pe la 1451 voivod M oga1), confirmat numai de H u­

niadé în voivodatul lui vechiu. La 1454 voivozii români depe Crişul
Alb depindeau direct de Ion Huniadé, cum de altcum tot de el depin­
deau şi districtele valache din Timiş şi cele din defileul Murăşului
(M árki: o. c. p. 315). Ca voivod al Ardealului la 1445 Huniadé era
şi conte de Cenad (Pesty F : A Szörényi bánság története, III, r>.
46— 47).
Deci încă depe atunci aproape întreg fostul voivodat a lui Ohtum
era sub jurisdicţie ardeleană.
Prin întinderea stăpânirii lor voivozii depe Crişul Alb au ajuns
în contact mai apropiat cu nobilimea maghiară în care s’au şi pierdut.
Pe un M oga îl găsim de pildă la anul 1494 castelan în puternica şi
foarte bogata-cetate a Şiriei (Márki, o. c. I. p. 360). Prin slăbirea re­
zistenţei voivozilor judeţul Zarand, care venea dinspre Vest, a pătruns
şi pe Valea Crişului Alb până la isvor, atras şi de aurul'Zarandului’.
Este interesant de constatat un lucru: şi în Maramurăş, şi în Banat,
Chioar şi Haţăg s’au păstrat până azi puternice — ca număr — familii
de nobili români rurali, urmaşi ai vechilor voivozi şi cneji români, şi
în Zarand s’au păstrat până azi astfel de familii nobilitare. Nu avem
însă nici o dovadă c’ar fi descendenţi de vechi voivozi sau cneji ro­
mâni. Familiile voivodale din Zarand s’au maghiarizat, dar şi cei
maghiarizaţi sunt în dispariţie, de ex. familia Kristyori. urmaşii voi­
vodului Bâlea, familia Brâdi urmaşi ai voivozilor din Brad, fam. R i-
biczei ai celor din Ribiţa ş. a.
Cnezate româneşti erau însă şi în v. X V III-lea o mulţime în Za­
rand, ca j n veacul următor să nu mai găsim nici o urmă de ele2).
jA. rămas însă în schimb altceva în Zarand din vremurile voivodale.
A ramas in popor tradiţia acelor timpuri de libertate şi independenţă.
Depe versantul apusean al munţilor, din Curechiul Zarandului a por­
nit pârjolul revoluţiei lui Horia împotriva asupritorilor feudali, şi tot
in istoricul Zarand s’au petrecut în cea mai mare parte şi luptele R o­
mânilor cu reacţionarii anului 1849. La anul 1861 Zarandul a mai
devenit odată. „Republică românească“ sau „M ica Dacie“ cum îi zi­
ceau^ ironic nobihi unguri, atunci când şi-a ales o oficialitate jude­
ţeană romanească3). De data aceasta, ca aparţinând încă la Ardeal,,
tentorul sau nu ajungea nici pe departe, pe cel al voivodtului lui Bâlea.
sau M ogai La 1744 pierduse partea cea mai mare din Ves.t, alipită la.
jud. Arad ) , iar la' 1877 a fost desfiinţat şi trecut la jud. Hunedoara.
) TRAIAN MAGER. Ţinutul Hălmaqiului, ], A r a d , 1938, p. 01
şi urm .
2) SILVIU DRAGOMIR : Istoria desrobirii telişioase a Românilor
din Ardei
voi. I, a n e x a 71, 79 ; TRAIAN MAGER, o. c. I, p. 44-47.-
3) TRAIAN MAGER : Ţinutul Hălmagiului, III A r a d , 1937, p . 16 si urm 44
3) FENYESELEK: IV, p. 452.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNl DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 33

A dispărut astfel un judeţ, care pe vremuri era unul dintre cele mai
mari din ţară, în v. X V cuprindea şi judeţul Arad în întregime, pre­
cum şi părţi din Cenad, Bichiş şi Bihor1). A trebuit să dispară, fiindcă
prea era puternică aici tradiţia vechii străluciri a stăpânirilor autoh­
tone şi dragostea şi jertfa pentru libertate.
Rezistenţa etnică a autohtonilor, chiar după dispariţia vechilor
j aşezări politice n’ a slăbit. De departe, din Câmpia Aradului, până’n
părţile Turzii, a Clujului şi a'luncii Murăşului nu s’a putut infiltra
printre ancestralele aşezări ale autohtonilor nici una alogenă. Este,
în întreagă România de dincoaci de Carpaţi regiunea cea mai întinsă,
care ne prezintă cea mai curată înfăţişare etnică străbună. . - ' -
Perfecta unitate geografică reprezentată de depresiunea Zaran-
dului ne explică în cea mai mare parte fenomenul acesta de Geogra­
fie Umană, întocmai ca şi în micile, dar bine individualizatele unităţi
naturale, geografice date de depresiunile Abrudului, Câmpenilor şi
♦Zlatnei, din m unţi.’Cu siguranţă şi în acestea din urmă au trebuit să
fie în trecut voivodate sau cel puţin cnezate autonome, deşi despre
aceasta încă nu avem dovezi concludente.
Mai amintim în legătură cu Zarandul şi interesantul fapt că şi
pe aici, caşi prin celelalte organizaţii politice vechi autohtone, s’au abă­
tut Basarabi, Băsărabe sau, şi numai „basarabi“ , cum înclină unii să-i
considere, poate pe bună dreptate. Şi-au lăsat şi urmele aici până azi.
In Valea Crişului Alb o comună ,se numeşte Başarabeasa, în judeţul
Arad. Lângă Murăş, între Arad şi Macău o altă aşezare se numea
la 1220 Basarâga (Bissorog)2), ceeace este acelaş lucru. Ultima a dat
şi familia de nobili Basarâgi. Basarâgi Vida Ianoş a fost în v. X V I
unul dintre cei mai aprigi propovăduitori ai reformaţiunii în Banat3).
In Caraş găsim la 1357 un cneaz Bazarâd (Turcsânyî: o. c., p. 183—
4). Din familia de nobili români catolicizaţi se citează un canonic
la Arad cu numele de Bazarági (Basaraba) László, originar din Ca­
raş (Turcsânyî: o. c., p. 362). In judeţul Hunedoara, la Sud de Mu­
răş avem comuna Boşorog, evident derivată din forma ungurească
Basarág, în judeţul Timiş găsim menţionat satul Basar (Szentkláray:
o. c., p. 289). U n alt nobil Baszaraba (Pârosi) este amintit tot în T i­
miş, ca venit din Ardeal pela finea v. X V II I4). Profesorul Lupaş gă- 1
seşte Basarab (Bozorad) ca nume de botez la nobilii români din A r-
deal în v. X V 5). ' \ .
9 c s â n k i : 1. c. 1, p . 719.
2) MÁRKI SÁNDOR: o c. p. 46, 90.
3) SZENTKLÁRAY: Temes vármegye története, p . 334.
4) IDEM: o. c. p. 404. (Din familia Baszarába (Pârosi) unul era la 1868 notar
In Ghioroc, iar mai târziu pe pustă).
B) LUPAŞ I .: Zur Geschichte der Rumänen, Sibiu, 1943, p. 123.
 34 SABIN OPREAN

Este cu totul interesant de remarcat legătura, care se constată în­

tre Basarabi şi vechile înjghebări politice româneşti, atât în Zarand,
Arad, Hunedoara, Haţăg, Caraş, Făgăraş, Săcuime sau Maramurăş,
dincoace des Carpaţi, unde peste tot au lăsat numele în toponimie şi
onomastică, cât şi în vechile şi puternicele aşezări politice autohtone
de dincolo de Carpaţi.
Judeţul. Zarand, dupăce veacuri dearândul a fost cea mai serioa­
să piedecă în. calea întinderii judeţului Arad, întinzându-se de mai
multe ori până la Murăş şi acoperind cu totul judeţul Arad, până’n
cele din urmă a fost el însuş înghiţit aproape în întregime de judeţul
Arad. Judeţul Arad a ajuns la importanţă mai maré prin fortăreaţa
Arad, mai cu seamă dela ocupaţia turcească. II găsim ca judeţ la în­
ceputul v. X III. Timp mai îndelungat pe Valea Murăşului la deal
nu s’a putut întinde numai până la intrarea în defileu şi cu greu la
finea v. X II I a putut pătrunde puţin şi în defileu1). Nu ni se spune
pentru ce, deşi firesc ar fi fost ca din vreme să cuprindă întreagă valea,
până spre Ardeal. Rezistenţa n’a putut fi dată, decât de organiza- '
ţiile politice mai vechi româneşti din micile depresiuni ale defileului,
Unde şi găsim din ele menţionate de documente multe2) . In schimb îl
vedem întinzându-se la Sud de Murăş, tot spre Est până dincolo de
Făget, atras cu siguranţă de drumul Arad— Lipova— Făget— Dobra
Spre Ardeal. S ’a întins apoi şi la vale pe Murăş în paguba Cenadului,
asimilând apoi pe rând şi din Zarand.
Cenadul, mare prin v. X I şi X II cât o provincie cum se şi nu­
mea, era cât pe aci să fie şi el înghiţit de judeţele vecine, înfiinţate •
mai târziu. La început şi Cenadul se întindea mult mai spre Sud, în
direcţia Timişoarei: Banatul însă cu toate afirmaţiilescontrare ale mul­
tora n’a putut fi organizat serios politiceşte până la Carol Róbert în
v. X I V (cf. Szentklárai: p. c., p. 283). Deşi este o admirabilă unitate
teritorială geografică. Singurele oragnizaţii politice âci erau' cele ale
autohtonilor, cari recunoşteau mai mult supremaţia Bizanţului3).
Cuprins de trei părţi de apă şi^la Est de munţi este admirabil
- individualizat, ca unitate naturală. Aşezarea lui, între marile mlaştini
din Vest şi munţii din Est, fac însă din el mai mult o punte de le-.
. gătură între peninsula Balcanică şi centrul răsăritean al Europei. Ma-
. rea arteră de comunicaţie depe Vadar-Morava pe deoparte, apoi a
doua arteră care venea pe Sava-Drava din Iliria vestică pe de altă parte
se deschid spre puntea Banatului pe linia Semendria-Belgrad. Dinspre
Nord şi Nord Eşt coboară spre aceeaş punte a Banatului drumurile
!) Márki S .: o. o p. 64. ’ i
2) LUPAŞ 0.: Voevozi şi cneji români în fud. Arad , 1941, p. 2—27,
3) C f. SZENTKLÁRAY: o. o p . 130— 143.
 CÂTEVA CONTRIBUflUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ â5

dinspre Ardeal şi dinspre Nordul Câmpiei Tisei. In felul acesta Bána­

tul eşte aşezat geografic, la una dintre cele mai importante răscruci
de drumuri, fapt verificat dela intrarea sa în arena eVenimentelor is­
torice de atâtea ori. Soarta lui antropogeografică şi geopolitică este si­
milară, aproape identică, cu a Dobrogei, o altă punte de legătură între
două lumi deosebite ca civilizaţie şi evoluţie, cea ponto-siberiană a
nomazilor şi a marilor,’imperii continentale şi cea mediteraniapă, lea­
găn de vechi civilizaţii de sedentari şi marinari. '
Şi în Banat s’au exercitat, carfi aceleaşi influenţe etnice şi politice,
cari au lăsat urme adânci în evoluţia lui politică şi etnică. In vechime
aici s’au ciocnit* interesele celor , două imperii mari ale antichităţii eu­
ropene: al Dacilor, imperiu continental şi al Romanilor, imperiu me-
diteranian. Această formidabilă ciocnire petrecută pe linia Dunării
bănăţene a dus în cele din urmă la dramatica cucerire a Daciei.
In întreg evul mediu apoi Banatul a fost locul de popas al no­
mazilor şi năvălitorilor dinspre Nord şi Est spre Sud şi spre Sud-Est,
spre imperiul bizantin. De aceea în colţul lui Nord-Vestic îşi aveau
reşedinţa şi marii hani ai Hunilor şi ai Avarilor. Şi imperiile lor tot
în preajma Dunării bănăţene luau contact cu regiunile mediteraniene,
în veacurile mai târzii chiar cu cel al Francilor. La venirea Unguri­
lor şi mai târziu până prin v. X lII-leă aci se întâlneau iarăş interesele
vechi ale Bulgarilor, bizantinilor şi Francilor' pe deoparte şi ale Un­
gurilor şi 'Ardealului pe de altă parte. începând cu v. X I V şi X V , lo­
cul bizantinilor este luat de cătră Turci, iar al Ungurilor de cătră Aus­
trieci ; voivodatul ardelean şi cel muntean oscilau între cele două pu­
teri, cari veacuri dea rândul tot în Banat s’au înfruntat. Lovitura cea
mare, care a izgonit pe Turci din Europa Centrală, tot în Banat a
fost dată.
Dar tot în Banat se întâlnesc începând de prin veacul al VH-lea
şi teritorul etnic al Slavilor de Sud, cu cel al Daco-Românilor, la
care s’a adăugat mai târziu şi cel maghiar venit dinspre Nord-Vest.
Intre timp colonizări de Cumani şi Pecenegi au complicat şi ele pe un
anumit timp situaţia etnică şi politică a Banatului. Pestriţele coloni­
zări făcute apoi de Austria în v. X V III şi X I X şi de Ungaria la în­
ceputul celui al XX-lea au dat Banatului, mai cu seamă prin centru,
o înfăţişare.de mozaic etnic până azi. Elementul etnic de baştină, cel
daco-romanic, a rămas însă predominant în partea cea mai mare a
Banatului şi aproape singur în regiunile de deal şi de munte, ale lui.
Numai la răstimpuri lungi, în epoci de relativă linişte, unitatea
geografică a Banatului s’a putut exterioriza -şi ca o unitate politică,
de exemplu Voivodatul Glad-Ohtum, Voivodina austriacă, şi atunci
însă căutând reazăm în 'imperiile inai puternice vecine.

I
 s a b in oprean
36

Iată pentruce instituţia comitatensă în Banat a găsit dintru înce­

put un teren foarte şubred de dăinuire şi consolidare. Luptele şi cer­
turile continui dintre bizantini şi regii unguri, cari au dăinuit pana
prin v. al XIII-lea, apoi luptele cu Turcii, cari s’au terminat abia pela,
mijlocul v. al X VIII-lea, au făcut din Banat un teren foarte nepriel­
nic pentru o consolidare politică, mai cu seamă pentru una impusa
din afară, cum. erau de ex. judeţele. Banatul aproape în întreagă pe­
rioada convieţuirii lui cu Ungaro-Austriecii a fost mai mult o marca
periferică, plină cu Cetăţi de apărare şi de atac, foarte număroase mai
cu seamă după năvălirea Tătarilor1). .
! Judeţele aici apar şi dispar, cu intermitenţă aproape regulată, la
fel Banatul Severinului, Voivodina şi confiniile militare înfiinţate de
Austria. Singurele organizaţii statornice, cari au dăinuit peste evem-,
mente, au fost cele ale autohtonilor români, pe cari sub forma de voi­
vodate, cnezate sau districte valache le găsim în permanenţă mai cu
seamă în regiunea de deal şi de munte, dar nelipsind nici la câmpie cu to­
tul. Până azi numirea de chinez (cnez) pentru primarul comunal se
păstrează numai în Banat, tot aici în regiunea de câmpie, la jumăta­
tea drumului între Timişoara şi Seghedin, găsim comuna*Satchinez,
adecă satul cneazului. Să dăm acum câteva informaţii privitoare la
judeţe.
Din judeţul Cenad, care nominal, dar numai nominal, cuprinde
începând din v. 11 întreg Banatul (Cf. Szentklâray: o. c. p. 254), gă­
sim la 1175 desprinzându-se jud. Timiş (Szentklâray: o. c., p. 264),
ca nu peste mult să nu se mai facă iarăş amintire de el multe decenii.
Din Timişoara, acest judeţ s’a întins pe câmpie tentacular în toate di­
recţiile, ocolind regiunea de dealuri. La Dunăre au luat naştere ur­
mătoarele judeţe: La Vest de râul Caraş în v. X III-lea jud. Cuvin
(Pesty: o. c., I, p. 369 şi urm.), la Est de el Horom la a. 1330 (Pesty:
o. c. I, p. 417 şi urm), la Nord de el Şimleu (Érsimlyó, la a. 1270
(Pesty : o. c., I, p. 425— 4 2 7 )'şi pe Caraş la deal, infiltrându-se prin­
tre cnezatele româneşti în v. X III-lea judeţul. Caraş (Csánky: II, c. 1).
Judeţele Cuvin, Hórom şi Şimleu au avut o existenţă, dacă peste tot
au avut una, cu totul efemeră. Singurul judeţ mai persistent a fost
Caraşul, cuprinzând însă în interiorul lui o mulţime de enclave, cne-
zate-voivodate româneşti, numite mai târziu districte.
In Răsăritul Banatului găsim iarăşi la mari intervale Banatul
Severinului (1233), care începând dela Dunăre se pare că a ajuns să-şi
întindă influenţa până în inima Olteniei, ca un post înaintat de apă­
rare preventivă nefăcând parte organică din statul ungar2), de unde
9 SZENTKLÂRAY: o. c. p. 166 şi urm.
2) TURCSÁNYi: Krassó—Szörény vármegye története, I, p. 103 si urm.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 37

a fost apoi isgonit de cătră voevodâtul însdrăvenit între timp al Ba-

sârbilor. In jumătatea estică a Banatului au dăinuit în permanenţă or­
ganizaţiile vechi româneşti. In Apusul Banatului s a format dintr un
singur domeniu mare feudal'comitatul Torontal, despre care avem
date sigure numai de prin veacul al XV-lea. Districtele româneşti din
Severin şi Caraş le găsim mai târziu organizate într’o singură unitate
puternică politică autonomă1). Pe încetul însă au fost contopite şi ele
" în organizaţia comitatensă. In depresiunea Caransebeş găsim încă voe-
vozi români şi în veacul XVI-lea (1527)2).
După căderea Timişoarei sub Turci partea cea mai mare a Bana­
tului era administrată tot de ei cu ajutorul autohtonilor; ce rămăsese
neocupat de ei trecuse sub administraţia principilor ardeleni. După
alungarea Turcilor .Banatul a avut o administraţie pur militară aus­
triacă, până la 1779, când austriecii au reintrodus de nou administra­
ţia comitatensă croind din întreg Banatul numai trei judeţe mari cu o
orientare netă dela Murăş spre Dunăre3). Incontestabil navigaţia care
se înfiripa pe Dunăre a influenţat această orientare. Vechile comitate
dimpotrivă erau orientate dinspre Sud-Vest spre Nord-Est, din spre'
Dunăre şi Tisa spre munţi, ca tot atâtea săgeţi de penetrare printre
organizaţiile autohtone. In 1779 s’au înfiinţat având puţină autonomie
confiniile militare, cel român în Sud-Est şi cel sârb în Sudul Bana--
tului, care au dăinuit până la 1872.

Concomitent cu înfiinţarea judeţelor în Banat, a pătruns cu greu

instituţia comitatensă şi în Ardealul propriu zis. Intâile judeţfe ar­
delene afară de al Solnocului, care venise aici dinspre Tisa, precum
am văzut, au fost al Clujului şi al Albei. Din cetăţile cu acelaş nume
s’au întins spre Est şi spre Vest, ca nişte fâşii lungi transversale peste
. întreg Ardealul, dela- Munţii Apuseni din Vest până la Carpaţii Orien­
tali din Est. Aceste două judeţe le găsim documentar amintite la 1175
(Osztrák-Magyar Monárhia, V II, p. 150). Judeţul Alba care începea
cam pela Deva, spre Est a urcat pe Valea Târnavelor, a trecut apoi,
'ocolind foarte multe organizaţii străine politice'săseşti în câmpia Bra-
şov-Trei Scaune până’n Ciuc şi în Estul judeţului Braşov4). Judeţul
acesta dintru început a cuprins o mulţime, la un moment dat, peste
18 enclave străine, ca o dovadă evidentă a formării lui după coloni­
zarea Saşilor şi a Săcuilor în . Ardeal. / Nominal şi judeţul acesta cu­
prindea jumătate din Ardeal, partea la Sud de Murăş, în realitate însă

M TURCSÁNYI; o. c.196, şi urm. 227 şi urm., 288 sijurm.

2) PESTY:o. c.I, p. 401. .
o. c.
3) LUPAŞ I.: p. 85. x
Osztrák-Magyar Monárchia, VII,
■*) p. 469, 600 ; PESTY: o. c. I. p. 96.
38 SABIN OPREAN’

nici o dovadă sigură nu există, c’ ar fi ajuns cândva până la Munţii

Cibinului şi ai Făgăraşului, unde găsim vechi organizaţii politice ro­
mâneşti şi mai târziu şi săseşti. La 1470 i se anexează şi o parte din
Făgăraş, la Sud de Olt (Pesty: 'o . c., II, p. 64). întreagă Câmpia
Transilvană la N de Murăş aparţinea nominal la jud. Cluj.
In v. X lII-lea apar apoi pe rând judeţele Târnava (1217), Turda,
Dăbâca şi cel din urmă Hunedoara. Judeţul Târnava, cu un nume stră-
vechiu slav, pe care Ungurii nu l-au putut lua decât numai dela R o ­
mâni, cari până azi l-au păstrat în vechea lui haină slavă, are o întin­
dere naturală în susul văii Târnava Mică, până la scaunele săcueşti,
spre exploatările de sare-dela Praid. O direcţie de întindere indicată,
de Valea Arieşului spre Vest şi de cea a Murăşului spre Est are şi
judeţul Turda, care a ajuns cu hotarul până’n Munţii Giurgeului, în
Carpaţii Orientali. La fel, strâmtorând spre Munţii Rodnei judeţul
Solnoc, şi judeţul Dăbâca a ajuns şi ePdealungul Someşului şi al Şieu-
lui, pela marginea de Nord a „Câmpiei“ , până’n Carpaţii Orientali.
Numai judeţul Cluj se întinde spre Est, peste Câmpia/Transil­
vană, cu totul nefiresc, tăind deacurmezişul văi şi dealuri, până să .se
poată răzima de Munţii Călimani, ca de o ţâţână, având-o pe cealaltă
în Munţii Bihor, în regiunea Huedinului, luată între timp dela jud.
Bihor.
Menţionăm cu acest prilej un fapt foarte interesant de discor­
danţă între Geografia Fizică şi cea Politică. Câmpia Transilvaniei
care din toate punctele de vedere, relief, evoluţie morfologică, subsol,
climă, regim de ape şi vegetaţie este o admirabilă unitate naturală, n’a
putut să devină niciodată şi una politică, fie şi numai în forma unui
cnezat mai mare, a unui voivodat sau cel puţin al unui judeţ. N’a pu­
tut să creeze nicţ un oraş, n’a putut să atragă nici un drum de oare--
care importanţă. Totul se fixează cu greu pe solul ei instabil, alune­
cător. Se pare, că întotdeauna a fost rar populată, pentru autohtonii
din jurul ei se pare că a fost un fel de iernatec. Are documentar
amintite puţine cnezate şi voivodate vechi, ca al Gârbaului1), al Ci-
ceului2), Turda, Ioland, Doboca, Nireş, ş. a.3) şi acelea mai mult pela
marginea ei; este. o regiune cam apolitică. Fără a intra mai adânc în
analiza acestui ciudat fenomen, facem următoarea, la aparenţă para­
doxală, constatare: tocmai fiindcă este o. individualitate geografică na­
turală prea uniformă n’a putut evolua până azi şi spre una antropo-
geografică. Deschisă din toate părţile, fără un curs de apă mai mare,

h I. MOGA: o. c. p. 106
2) METEŞ ŞT.: Moşiile Domnilor, şi boierilor” din Ţările Române în Ardeal
şi Ungaria, Arad, 1925, p. 25.
3) MAN01ULEA ŞT.: Câmpia Transilvanieţ, Bucureşti, 1944, p. 39 şi urm.
 I

/ ■
CÂTEVA CONTRIBUŢIVNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ 39

poate demult fără păduri, a fost o mică pustă, o antestepă rar popu­
lată, cu agricultori şi pescari încă din preistorie, în mijlocul celei mai
pul sânte vieţi umane, care gâlgâia în depresiunile şi văile mai mari
din jurul ei, în condiţii de viaţă cu mult mai variate, decât cele
din ea.
Este deci cu totul firesc, ca după instalarea autorităţii regale în
Transilvania, prin v. X II I şi X IV , Câmpia sa atraga colonişti unguri
crescători de vite mari, ca mai târziu să devină un teritor de întinse
domenii agricole şi feudale în Ardeal. Totuş până astăzi caracterul
etnic al Câmpiei este net românesc. Prea puternice au fost curentele
de populaţie românească din toate părţile înconjurătoare, încât să se
fi putut înfiripa aici o insulă etnică alogenă, şi prea rezistent substra­
tul autohton, încât să fi putut să fie eclipsat.
O înfiripare comitatensă şi mai nefirească decât Clujul a fost
Hunedoara, menţionată documentar la 1276 (?) (Urkundenbuch, I,
86). încă şi în v. X V ! şi X V II pe teritorul actualului judeţ, basinul
Haţăgului era district autonom românesc, astfel de districte româ­
neşti sunt menţionate şi în jurul Devei (I. Mogâ, o. c., p. 32, 77, 82,
98). Dinspre Zarand puternicul voivodat din acea regiune se întindea
până spre Murăş, regiunea Orăştiei era scaun săsesc, nu prea vedem
deci, ce teritor ar mai' rămânea şi pentru judeţul fantomă feudal al
Hunedoarei? De altcum; dacă un singur mare latifundiu a putut crea
judeţul Torontal, pentru ce n’ar fi putut crea un judeţ în Hunedoara
şi câţiva latifundiari mai mici? ■ '
■ Judeţele Sibiu, Braşov, Făgăraş, Năsăud şi cele săcueşti sunt crea-
ţiuni mai noi, abia dela 1876 încoaci, prin desfiinţarea scaunelor să­
seşti şi săcueşti şi prin desfiinţarea vechilor - districte localnice, res­
turi ale vechilor aşezăminte politice româneşti. Organizaţiile politice
pre-săseşti şi pre-săcueşti din acele părţi nu le mai înşirăm, fiind prea
cunoscute. '
Scaunele săcueşti, în organizarea lor târzie autonomă (v. X IV )
s’au adaptat destul de bine la condiţiile geografice locale. Aproape toate
sunt şi mici unităţi geografice naturale, dupăcum am arătat acest fapt
în alte lucrări ale mele1).
Scaunele săseşti în schimb cele mai multe au avut cea mai nefi­
rească configuraţie teritorială. Mai bine individualizate, ca unităţi şi
naturale, au fost şi pela marginea Ardealului "propriu zis tot organi­
zaţiile politice româneşti: Rodna, Năsăud, Ciceu în Nord, Cetatea de
Baltă în centru, Breţcu, O-lahfalu în Est, Făgăraşul, Săliştea, Amla-

') DR. S. OPREAN: Die Szekler, Sibiu, 1939, p . 63— 64 j IDEM: Ţinutul Săcui-
lor, extras din Lucr. Inst. de Geogr. III, Cluj. 1927, p. 105 —6.
 40 SABIN OPREAN
B
\ şui şi Ţara Haţăgului în depresiunile din Sudul Ardealului, ca să nu
amintim decât pe cele mai importante.
Din aşezarea, numai arareori adaptată la condiţiile geografice lo­
cale, a scaunelor săseşti se impune dela sine următoarea constatare, pe
deoparte •faptul ne indică o târzie organizare politică a lor, iar pe de
altă parte dispersarea lor disproporţionată şi lipsa unei unităţi terito­
riale compacte a lor sunt ó dovadă, că populaţia săsească n’a venit
în Ardeal deodată, ci in mai multe rânduri şi s’a aşezat sporadic prin­
tre autohtonii români, cari îşi aveau la acea dată organizaţiile lor po­
litice, cari precum am văzut sunt aproape peste tot şi unităţi geogra­
fice naturale.

Numele organizaţiilor politice şi semnificaţia lor geografică-istd-

rică. Formele de relief au dat puţine nume de orăgnizaţii politice. Din­
tre ele incontestabil cel mai important şi cu adâncă semnificaţie geo-
grafică-istorică este al Munteniei, nume yechiu generic românesc, cum
a fost şi organizaţia politică de aici dintru început.
Când regalitatea ungară a luat contact (v. 13— 14) cu Muntenia
ea a găsit Ţara coborîtă din munţi, la câmp, sub munţi, de aceea în
limba ungurească numele Munteniei este Havasalföld, adică ţara câm­
piei de sub munte. Germanii au luat contact cu Muntenia poate şi mai
de vreme decât oficialitatea ungară; dar nici lor nu le-a .făcut impre­
sia de Ţară de munte ca s’o numească ceh puţin Bergland, dacă nu
Gebirsgland, cum ar fi în limba lor.numele de Muntenia. Tocmai de
apeea au numit-o Walachei, adică Valachia, nume trecut apoi târziu
de tot şi în limba ungurească, sub forma de Ţara Valachă— Oláhor­
szág. Din toate acestea ar rezulta că Muntenia ca nume de stat or­
ganizat politiceşte- este cu mult anterior contactului cu regalitatea ma-
ghiară şi a celui cu Saşii şi cu Ungurii, ceeace fireşte rămâne de do­
vedit şi de cătră istorie. ■ . . .
Tot dela .munţi îşi are numele judeţul Bihor derivat de G. Giu-
glea astfel: „Slavii trecând şi aşezându-se în pâlcuri prin Transilva­
nia au dat de forma daco-română a lui „bubalus“ (bour) în faza stră-
română (ş. V II-X ) buăr, auzit buhăr, azi dialectal bohor. Ei bine nu­
mele Bihor (atestat aşa în v. X I I I ) arată trecerea vechiului rom. buăr
în slavul bihor. In conveţuirea noastră cu Slavii a învins dela o vreme
. noua formă slavă Bihor şi a retrecut apoi la noi... Slavii <au găsit pe
Români în Munţii Bihorului, iar pe Români şi anume resturi de Slavi
i-au găsit mai târziu Ungurii, care au împrumutat faza din urmă B i­
hor, desvoltată din cea slavă... ung. Bihar (s. X II -X III ). Sunt trei
straturi suprapuse corespunzătoare epocelor succesive, legat treptat,
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICA 41

după cum a urmat istoriceşte un popor după altul“ 1). T ot relieful re­
giunii a dat nume şi judeţului Muşcel din Muntenia. In Moldova era
judeţul Cârligăţura numit aşa probabil după relieful ţinutului. După
câmpulungurile de munte^avem judeţul cu acelaş nume din Moldova
(Bucovina). - .
Pădurea a dat nume Transilvaniei, apoi jud. Sălaj, precum şi ve­
chiului judeţ Ardud (ung. Erdőd) dispărut de mult2). La fel a dis­
părut şi judeţul Pădureţii din Nordul Munteniei3). Tot aici trebuie să

" Fig. 2. ■
I. Suprafeţele haşurate înclinat au nume împrumutate dela ape. 11. Su­
prafeţele haşurate orizontal au nume împrumutate dela forme de i*elief.
I. The inclined striped surfaces took their names from the rivers.
II. The horizontaly striped surfaces took their names from relief forms.

amintim şi Teleormanul însă numai ca ţinut geografic, fiindcă jude­

ţul incontestabil şi-a împrumutat numele dela apa Teleormanului. Tot
o numire regională geografică, nu politic^, a trebuit să fie la început
Timişul şi Târnava. Acest nume slav a fost dat după o vegetaţie cu
spini (ghimpi) regiunii şi numai târziu trecut la apele Târnavelor.

b G. GIUGLEA: Cheie pentru înţelegerea continuităţii noastre în Dacia, Bu­

cureşti, 1944, p. 21—22.
f ) PESTY F .: o. c. 1, p. 137— 138.
3) C. GIURESCU: Judeţele dispărute ale României, în Enciclopedia României,
w l. II, Bucureşti, 1938, p a g , 17.
 42 SABIN OPREAN "

_ i
Vlaşca după unii ar fi numire etnică^ (dela Vlachi). După colo­
niştii veniţi din săcuime s’a numit vechiul judeţ Săcuieni din Mun­
tenia, azi dispărut. In Moldova era pe vremuri jud. Oltenii.
Bălţile au dat nume la două judeţe, unul în Moldova şi altul în
Oltenia, la Dunăre, azi dispărut. 1 ■
Cele mai multe şi mai trainice nume de judeţe şi totodată cu o
mare semnificaţie geografică-istorică, sunt cele împrumutate dela apele
curgătoare. In trecut judeţele cu nume de ape erau şi mai număroase,
dintre ele între timp multe au dispărut. Astfel au dispărut în Olteni?
judeţele Jaleşul, Motrul şi Gilortul, în M oldova jud. Trotuşului, jud.
Bârlad şi jud. Tigheciului, în Transilvania a dispărut jud. Crasna1).
Cercetând aşezarea geografică a judeţelor de dincoace de Car-
paţi în raport cu apele curgătoare mai mari, constatăm- că toate se
află aşezate fie pe cursul inferior al râurilor fie pe cel mijlociu şi
aproape niciodată nu ajung până la izvoarele lor. Lucrul acesta nu
este lipsit de importanţă şi de semnificaţie, după cum se va vedea în­
dată. Bine înţeles este vorba de judeţele vechi.
In Muntenia şi Oltenia tocmai dimpotrivă judeţele cuprind în te-
ritorul lor cursurile superioare şi mijlocii ale râurilor şi numai cele
de câmpie se abat dela această regulă generală. Cum se explică acea­
stă deosebire esenţială între unul şi acelaş fenomen spaţial: judeţul,
după cum îl cercetăm în Transilvania sau în vechile Ţări Româneşti?
Atât de mult s’au identificat judeţele muntene cu văile râurilor încât
întâile judeţe aproape toate şi-au luat numele dela apele pe care se
găsesc. Aşa Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Râmnic, Olt, Ialo­
miţa, Teleorman2). Chiar şi judeţele Gorj şi Dolj pe Jiu au aceeaşi
semnificaţie, Gorjul însemnează Ţara de sus a Jiului, iar Dolj Ţara
de jos a Jiului. Oltul şi-a împrumutat numele Ţării Oltului, numită
cu siguranţă numai mai târziu Ducatul Făgăraşului, apoi Ţării Olte­
niei, iar târziu de tot judeţului Olt. Nu întotdeauna râul principal dă
nume judeţului, ci un afluent de ex. Covurlui, semn, că pe afluent a
început organizarea judeţului. •
In Muntenia faptul este de sine înţeles, de vremece însuşi sâm­
burele de cristalizare politică a Ţării a fost în munţi, după cum,ne
arată acest lucru în mod cu totul neîndoelnic numele ei de Muntenia;
deci întâile judeţe au fost organizate pe apele de munte "dela care au
împrumutat şi numele.
In Transilvania prea puţine judeţe ap nume dela apele curgătoare.
Astfel sunt judeţele Târnava, Ma.ramurăşul (dela râul Mara), Crasna

. !) C. GIURESCU: o. c. pag. 17—18.

2) Cf. MlHAiLESCU VINT1LA: Geografia României, In Enciclopedia României
J , pag. 49.
 CÂTEVA CONTRIBUŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICÂ . 43

(disparut), Caraş şi Timiş. Târnava şi Timişul n’ au cuprins însă nici­

odată şi cursul superior al apelor, Crasna, Maramurăşul şi Caraşul
au avut înaintea judeţelor, vechi organizaţii politice româneşti delà
care judeţele de mai târziu au împrumutat numele. Se pare că şi Târ­
nava, după cum o arată numele, prezintă acelaş caz. Numele Tim i­
şului la început îl avea o regiune geografică nu politică. Confirmă
acest fapt numele oraşului Timişoara, care nu este pe Timiş, ci pe Be-
gheiu. Temesvár însemna deci nu Cetatea depe Timiş, ci cetatea din
regiunea geografică timişană. ţTumai după aceea a incepút apoi orga­
nizarea judeţului pofnind delà cetate, delà care a primit apoi şi nu­
mele. Numele tuturor celorlalte judeţe n’au nimic de a face cu nu­
mele apelor pe care se găsesc. Iţi face impresia că numele apei era încă
destul de nou şi de străin pentru întemeietorii judeţelor de dincoaci
de Carpaţi, încât n’au avut destulă putere să impună numele lor şi ju­
deţelor, rămânând ca acestea să primească fără excepţie numele cetă­
ţilor care au fost sâmburele de formare a lor. Numirile judeţelor So­
meş şi Murăş sunt cu totul recente.
Dincolo de Carpaţi însă numele apelor era atât de familiar, încât
regiunea era numită de localnici după numele apelor, chiar cu mult
înainte de organizarea oficială a judeţelor, care în mod cu totul firesc
au luat apoi numele apelor, care s’a impus delà sine.
, Cele mai sus sunt verificate şi de numele judeţelor din Moldova.
Şi aici judeţele vechi cuprind de preferinţă cursurile superioare şi
mijlocii ale apelor, fără însă a le purta întotdeauna numele.' In M ol­
dova multe judeţe au început delà cetatea, al cărei nume îl poartă1).
Să nu uităm însă că Prutul izvoreşte în altă ţară, Şiretul, Suceava,
Neamţu, Trotuşul, Putna, Tutova, Covurluiul şi Vasluiul au dat nume
de judeţe, iar apa Moldovei a dat nume întregii Ţări. Numai judeţele'
depe cursul mijlociu şi inferior al râurilor mai mari nu şi-au putut
lua numele delà ape, care şi-1 împrumutaseră judeţelor din cursul lor
superior, ca un semn neîndoelnic acesta şi care trebue în deosebi men­
ţionat, că acelea au Ţost întâile născute şi botezate şi numai mai târ­
ziu au venit la rând celea din josul apei. (De .altcum în ce priveşte o r ­
ganizarea judeţelor, sau ţinuturilor din Moldova, se. constată o in­
fluenţă venită din Transilvania şi din Polonia).
La fel a fost şi în Muntenia. Când apele coboară în câmpie nu mai
dau nume judeţelor, fiindcă îşi împrumutaseră acest nume în cursul
lor superior întâilor născute, iar judeţele de câmpie au trebuit să ia
alte nume. Face excepţie delà regula aceasta doar Ialomiţa, neavând
râul judeţ cu acelaş nume pe cursul lui superior.

b FILITTI I. C. şi VÁNTU I. G. : Administraţia locală în România, In Encicloţ.

României I, p. 296 şi urni.
44 " SABIN OPREAN

Nici leneşele ape de semi-stepă Jijia şi Bahluiul nu şi-au putut

impune numele organizaţiilor politice din preajma lor, probabil şi
acestea formaţiuni mai târzii în ordinea cronologică a organizării ju­
deţelor. ' ■ . •
N ’au dat nume de judeţ nici Dunărea, nici Prutul sau Nistrul.
A i putea spune pe bună dreptate că aceste râuri erau considerate cu
nume cu tot ca venetici în pământul Ţării şi n’au fost învrednicite să
li se împrumute numele şi tot odată ca o dovadă, că teritorul judeţe­
lor se apropia de ele dinspre munţi cu numele dat mai demult.
Prin analogie la fel trebue să considerăm şi râurile ardelene, pen- ’
tru cei ce organizau judeţele, erau râuri străine venind din altă ţară,
din ţara de peste păduri, din Transilvania. De aceea n’a dat nume de
judeţ sau de cetate nici Murăşul, nici Someşul, Crişurile sau Tisa.
Am putea ^semăna factorii umani-politici care au organizat jude­
ţele dincoaei de munţi cu valuri succesive, cârd urcă şi pe gurile râu­
rilor, dar care nu ajung niciodată, la izvoarele lor, ci se opresc în
cursul lor inferior, unde apoi prin activitatea lor lasă urme durabile.
Urmele acestor valuri politice pornite ,dela gura râurilor şi stăruind
îp mişcarea lor pe ape în sus, sunt judeţele vechi de dincoaei de
munţi1), în vreme ce dincolo de munţi valurile au cobOrît furtunoase
dinspre izvoarele râurilor şi s’au oprit la Dunăre şi la mare.
Pentru judeţele de dincoaei de Carpaţi constatarea de mai .sus
este pe deplin dovedită şi documentar, dincolo de Carpaţi ne-o impune
numele judeţelor raportat la aşezarea lor faţă de ape şi faţă de relief.
Istoria contribue şi ea zi de zi tot mai mult, dând evoluţia politică '
schiţată mai sus, ca documentată şi în timp, nu numai spaţial, cum
încercăm noi s’o facem.
Din tot ce am spus până acum urmează şi altă constatare: mimai
populaţia Autohtonă ne-a dat dintru început organizaţii politice bine
adaptate la condiţiile geografice locale, ceeace dealtcum este şi firesc.

Concluziuni. Instituţia comitatului (judeţului) a ajuns pe terito­

rul etnic românesc din Vest prin intermediul regalităţii ungare, care
o împrumutase din imperiul franco-german.
Premergătoare comitatelor au fost cnezatele şi voivodatele, orga­
nizaţii vechi autohtone române, care şi-au păstrat şi mai departe au­
tonomia lor deplină şi voivodatele şi suveranitatea străveche. Mai
târziu tot ca autonome faţă de comitate au fost organizate şi distric­
tele româneşti. Pe încetul cnezatele şi districtele au fost asimilate de
comitate (judeţe) sau de voivodatele mari.

/) Mârki S.: o. c. p. 54. Dânsul zice că stăpânirea ungurească s’a întins

urcând pe cursul râurilor.

\
 \ .

CÂTEVA CONTRIBIÎŢIUNI DE GEOGRAFIE ISTORICĂ ii»

Intâile comitate au luat naştere din cetăţile regale aşezate în lo­

curi uşor de apărat din apropierea Tisei. Comitatele au fost lă înce­
put unităţi administrative regale, fără autonomie. începând cu vea­
cul al X lII-lea nobilimea feudală se întăreşte şi pe încetul comitatele
devin organizaţii autonome ale nobililor.
înfiinţarea lor a avut importante urmări antropogeografice, ca
despăduriri, întemeierea de noi aşezări, îndesarea populaţiei ş. a.
Evoluţia lor teritorială s’a întins dela Vest spre Est dealungul
drumurilor şi a râurilor, urcând deci dela gura râurilor spre izvorul
lor. Intâile comitate, care au ajuns cu teritorul lor în România de
azi, au fost Solnocul, Cenadul, Bihorul, Sătmarul şi Zarandul. Unele
dintre , ele ca Solnocul, Bihorul, Crasna şi Sălajul au trecut , apoi la
sfârşitul veacului X lI-X III-lea cu capete de pod prin regiunea cea
mai joasă a Munţilor Meseş şi Bihor în Transilvania propriu zisă
(în Ardeal). Tot atunci stăpânirea regilor unguri se infiltrează şi în
voivodatul român al Transilvaniei, unde însă numai cu mari greutăţi
au putut fi organizate abia câteva judeţe. Intâile au fost Clujul şi
Alba.,
întinderea treptată şi la intervale lungi de timp a comitatelor dela
Vest spre Est ne indică şi cucerirea târzie a Transilvaniei de cătră
regii ungari, iar dăinuirea organizaţiilor autonome româneşti ances­
trale pe teritoriul lor ne arată rezistenţa viguroasă a populaţiei autoh­
tone române. . •
Adaptate complect şi la mediul geografic sunt numai vechile_ or­
ganizaţii autohtone, comitatele ca forme, de organizaţie poljtică im­
puse din afară nu s’au putut adapta la acest mediu decât parţial.
In Muntenia judeţele după cum le arată şi numele lor genuin ro--
mânesc de judeţ (dela judex, judece) par a fi o creaţie autohtonă. în ­
tinderea lor s’a făcut dela izvoarele râurilor spre gura lor. La fel şi
în Moldova, ca o dovadă evidentă,’ că întâia Cristalizare politică a ve-
. chilor Principate Române s’a făcut în regiunile de deal şi de munte
şi de acolo ,a coborît spre Dunăre şi spre mare. Cele mai multe din
judeţele de dincolo de munţi de aceea şi poartă numele râurilor, în
vremece în Transilvania, în Câmpia Tisei şi în'Banat şi-au luat nu 7
mele dela cetăţile din ele, care au fost sâmburele de cristalizare al lor,
Multe judeţe şi în MoldoVa îşi au numele dela cetăţile din ele, ca un
indiciu, că în Moldova influenţa .venită din Apus a fost mai puter­
nică, decât în Muntenia. ■' , , •
46 SABIN OPREAN

[ CÖUNTIES

SOM E CO N T R IB U T IO N S O F H IS T O R IC A L G E O G R A P H Y ,
by Sabin Oprean
l; , '
Conclusions. The county institution came on the Roumanian eth-
nical territory from the West through the medium o f the Magyar
royalty which had borrowed.it from the Franco-German Empire.
Prior to the counties, the „cnezate“ and „voivodate“ , autochto-
nous ancient Roumanian organizations existed which have continued
to preserve their füll autoncmy and the „voivodate“ kept thejr ancient
sovereignity. Later on Roumanian districts were organized which we-
re autonomous as well. Graduaily the „cnezate“ and the districts were
assimilated either with the counties or with the larger „voivodate“ .
The first counties came into existence in the royal fortresses set
in places easy to defend near the Theiss (Tisa). The counties were,
in the beginning, royal administrative units with no autonomy. Be-
ginning with the X II I Century; the feudal nobility strengthens and
graduaily the counties become autonomous organizations of the no­
bles.
The founding of the counties had important anthropogeographi-
cal conséquences such as the cutting down of the forests, new Settle­
ments a increased dénsity of population, etc.
Their territorial expansion extended from the west to the east
along roads and rivers, ascending, therefore, from the mouths of ri-
vers toward their sources. The first counties which reached the ter­
ritory of present-day Roumania, were Solnoc, Cenad, Bihor, .Satu-
Mare.and Zarand. Some of these, such as Solnoc, Bihor, Crasna and
ßälaj, toward the end of the X II Century, became bridgeheads in the
lowest régions of the Meses and Bihor mountains in Transyivania
«proper’(in Ardeal). At thê same time the domination o f the Magyar
kings was introduced in the Roumanian „voivodat“ of Transyivania
i where, however, with great difficulty some counties were organized.
The first were Cluj and Alba. ‘ ,
The gradual expansion, at large intervals at time, of the coun­
ties from the west to the east indicate the late conquest of Transylva-,
nia by the Magyar kings, while the préservation of autonomous an­
cient Roumanian organizations on this territory is a proof of the
strong résistance.o f the autochtonous Roumanian population.
Only the ancient autochtonous organizations are completely adap-
ted to the géographie environment, whereas the counties as forms
o f political organizations imposed from outside could adapt them-

s 1

I
 CÂTEVA CÖNTRIBUflUNI OE GEOGRAFIE ISTORICÂ 4?

selves but partially to.this environment. In Wallachia (Muntenia) the

counties, as is shown by their genuine Roumanian name, „judeţ“ (ju­
dex, judece), they seem to be an autochtonous création. Their expan­
sion was made from the sources of the rivers to their mouths. It was
the same in Moldavia (Moldova) which goes to prove that the first
political crystallization o f the ancient Röumanian principalities was
made in the hilly and mountainous régions, whence it descended to-
ward the Danube and the sea. Most of the counties beyond the moun-
tains, therefore, have the names of rivers, whereas in Transylvania in
the Theiss (Tisa) plain and in Banat they took their names from the
fortresses which served as nudei for their crystallization. Several
counties in Moldavia (Moldova) also take their names' from fortres­
ses which is a sign that in Moldavia the influence o f the West was
more powerful than in Walachia (Muntenia).
Hs

■y
fi
 r

GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI

DIN PUNCT DE VEDERE
FIZIC ŞI BIOGEOGRAFIC
DE . '

TIBERIU MORARIU

4
So

• \

t ' ' ' ’

9
\
 GRANITA DE VEST A ROMÂNIEI DIN PUNCT DE VEDERE
FIZIC ŞI BIOGEOGRAFIC

de Tiberiu Morariu

Caracterele fizice ale graniţei de Vest. In unitatea geografică a

pământului românesc, frontiera care a format mai mult obiectul de
discuţie, între oamenii de ştiinţă şi stat, este cea apuseană. De aici
şi diversitatea părerilor în trasarea ei. Geografi şi geologi unguri con-,
sideră blocul carpatic apusean ca o rămăşiţă din ipoteticul masiv
„T isia“ , de vârstă secundară, cu totul deosebit de lanţul Carpatic ră­
săritean şi cel meridional. Astfel se explică dorinţa nejustificată de a
fi înglobată Transilvania în hotarele Ungariei, având ca frontiere na­
turale Carpaţii Orientali şi Meridionali. Studiul văzut în detaliu al
hărţilor geologice şi topografice ne duc la concluzii cu totul deosebite
de cele ale vecinilor din Apus Dintr’o privire sumară a hărţii fizice
a Europei Centrale catenele Carpaţilor româneşti se disting, ca o con­
tinuare firească a Alpilor. Trei. fronturi carpatice înconjoară cetatea
Transilvaniei. La Est, Frontul Carpatic Răsăritean, la Sud, Frontul
Carpatic Meridional şi în fine la Vest, Frontul Carpatic Apusean.
Delimitarea Frontului Carpatic Apusean, ca unitate naturală, a
fost de mult timp lămurită de geografii francezi şi români. La Nord
e despărţit’ de marginea cristalină a masivului Rodnei, prin zona co-
borîtă a platformei Someşene, străpunsă de cele câteva blocuri crista­
line ale Meseşului, Lăpuşului, Plopişului, Măgura Şimleului, Prisne-
lul, Preluca şi Vârful Câmpului. Spre Sud limita este determinată de
Dunăre, deşi aspectele geografice şi geologice ne îndreptăţesc să-l ex­
tindem până în Timoc. Limita răsăriteană a Frontului Carpatic Apu­
sean a fost mult timp obiect de controversă; cu toate acestea cerce­
tările mai noui stabilesc ca limită răsăriteană, spre Nord de Mureş,
depresiusea Podişului Transilvănean, iar spre Sudul acestei văi; con­
tactul între linia mai înaltă a. Carpaţilor Meridionali ce se ridică cu
peste 1000 m. deasupra depresiunii ! Haţegului şi coridoarele tectonice
ale Bistrei şi Timiş-Cerna1) . La Apus o linie bine marcată porneşte

') MARTONNE EMM. : La Roumanie. Deuxième partie. In : „Géographie Uni­

verselle", Paris, 1931, p a g . 7 1 9 ; MlHÀIUpSCU V .: România. Geografie Fizică. Bucu­
reşti, 1936, p a g . 61. . -
 <>■

> I -
52 TIBER1U M0RAR1U

din Hustul Cehoslovac, de pe Tisa, continuându-se spre Sud prin zona

de contact a conurilor de dejecţie a Someşului, cu regiunea mlăşti­
noasă a Ecedului şi zona dunificată a Nyirului1), prin Tăşnad, Mar-
ghita, Derna, Diosâg, Oradea, Şiria (în N -E Aradului), cu Ilia de
pe Mureş precum şi printr’o regiune de coline precarpatice şi o serie’
de câmpii înalte, care pătrund lobat, spre interiorul munţilor. Spre
Sud de Mureş linia de frontieră trece cu mici sinuozităţi până la Ba-
ziaş pe Dunăre. Limita de contact m orfologic între câmpie şi terasele
fluviatile corespunde în mare parte cu aşezarea oraşelor Arad, Sa-
lonta şi Oradea şi pot fi- socotite ca oraşe de contact între două uni­
tăţi naturale.
Din întreg Frontul Carpatic Apusean, laturea mai mult fărâmi­
ţată este cea de Nord şi NE, cuprinsă între masivul Rodnei şi capă­
tul nordic al Bihorului. Prin prăbuşirea acestei zone, către basinul
Transilvaniei şi depresiunea Panonică, n’a mai rămas din vechiul ma­
siv decât o regiune deluroasă mai înaltă â cărei altitudine variaza în­
tre 600— 900 m. Sunt importante de amintit din această regiune grupa
Meseşului, Măgura Priej 980 m, Groapa 'Mare 839 m, Osoiul Cion-
tului 870 şi Pometul 502 m. Spre Est Munţii Lăpuşului se continuă
prin Vrf. Cetena 579 m, D. Prihodului 548 m, D. Vimii 783 m, D.
Aruncaşu 792 m, Breaza 975 m şi Dealul Frasinul718 m, şi încadrează
Platforma Someşanăl . ,'
Prin faptul că regiunea cuprinsă între masivul Bihorului şi Car-
paţii Orientali este mai prăbuşită, rămânând din vechea catenă doar
câteva insule cristaline ce străpung depozitele terţiare de gresii, marne,
argile şi .calcare, ea a servit, după cum reesă din cele expuse mai jos,
ca regiune de inflitraţie â poporului maghiar spre centrul Transil­
vaniei. Acest fapt a determinat pe Romani să ridice cu secole înainte
valuri de întărire dinspre poarta Someşului, în părţile Moigradului
(Porolissum)2).
Cu totul altfel se prezintă prelungirea blocului Carpatic Apusean
spre Sud. Prin săparea defileului transversal al Dunării la „Cazane“ ,
blocul carpatic, nu este întrerupt, putându-se urmări acelaşi peisagiu
- gografic cu aceeaşi structură geologică în Miroci, Lescovac şi până
la isvoarele Timocului Alb,-unde de altfel întâlnim aceeaşi massă ro­
mânească ca şi în stânga Dunării.
Privit în detaliu, constatăm că Frontul Carpatic Apusean, nu for-
. mează un şir continuu' de munţi ca lanţurile Carpaţilor Orientali şi
Meridionali. Se disting două mari grupe: la Nord de Mureş, Munţii

’) MARTONNE EMM.: La Roumanie, pa rtea 11-a, 1. c . p a g . 752.

s) DRAUOMIR SILVIU : România.'Hartă istorică, Edit. Globus, Cluj, Scara
1:660.000. >
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI ' 63

Apuseni, iar la Sud de Mureş, Munţii Dunării româneşti sau ai Cli-

surei Dunărene1). Ţinând seama şi de zona scufundată dela Nord,
care prin cele câteva 'insule cristaline leagă Munţii Apuseni de Car-
paţii Orientali profesorul Mihăilescu este îndreptăţit să afirme, că
înăuntrul Frontului Carpatic Apusean se pot distinge trei secţiuni:
1. O secţiune nordică, cuprinsă între Barcău-Someş, la Sud şi
Baia-Mare— Năsăud la Nord. ■• ■
2. O. secţiune centrală, înglobând Munţii Apuseni propriu zişi,
cuprinşi între Mureş la Sud şi Barcău la Nord.
3. O secţiune sudică, formată din două masive, a Banatului şi
Poiana Ruscă, despărţite între elé prin culoarul tectonic Bistra şi T i-
miş-Cerna. Această secţiune este delimitată la Nord de Mureş, iar la.
Sud de Dunăre.
Caracteristica celor trei■,secţiuni este următoarea:

A ) Secţiunea nordică este unitatea tectonică care leagă, prin pe­

t e c i răsleţe de şisturi cristaline şi gneisuri, cristalinul munţilor Apu­
seni cu cel din Carpaţii Orientali precum şi cu Munţi vulcanici ai
Gutâiului. Lâ Nord mărginesc depresiunea Transilvaniei, fiind dis-,
puşi în două linii: una în prelungirea Munţilor Meseş, cu cristalinele
din Preluca, Dealul Mare, iar în continuare prin Munţii Lăpuşului cu
Carpaţii Orientali. A doua linie, spre NE, paralelă cu prima, mai
pronunţată în Măgura Şimleului, Măgura Ţiganilor, Mţii Bâcului,
face legătura cu masivele vulcanice ale Oaşului şi Gutâiului2). Aceşti
martori ai vechilor munţi înecaţi sunt acoperiţi cu bogate formaţiuni
terţiare. Spre răsărit de aceşti munţi şi încadraţi chiar de ei se în­
tinde platforma Someşană. Culmea Meseşului desparte această plat­
formă în două povârnişuri: spre, Nord-Vest, către depresiunea- Tisei,
este platforma Sălajului (150— 300 m ), iar spre S-E, spre depresiu­
nea Transilvaniei, platforma Cluj-Lăpuş (500-—600 m )3). Masivitatea
petecilor cristaline din această secţiune nu este prea mare, fiind for­
maţi din câte O culme principală teşită, cu aspect de dealuri. De aceea,
cu drept cuvânt putem spune, că regiunea aceasta este cea mai cobo­
râtă din întreg blocul Carpatic Apusean..

B) Secţiunea a doua sau centrală înglobează grupa Munţilor Apu­

seni, cu toată regiunea muntoasă şi supusă înrâuririi muntelui, cu un
diametru de 140— până la 160 km. Tprin poziţiâ lui intre cele două

1) MIHĂILESCU V.: Frontul Carpatic Apusean. In : Bul. Soc. Rom. de Geo­

grafie, Torni LXI—1912, Bucureşti, 1943, pag. 282.
2) POPESCU-VOITEŞTII.: Elemente de Geologie. Cluj, 1924, pag. 400.,
3) mihăilescu V.: România, 1. c. p. 75.
64 TIBER1U M0RAR1U

ramuri ale arcului Carpatic, se prezintă sub forma unui basiton înain­
tat, supraveghind ambele depresiuni, ale Mureşului la Sud şi ale So­
meşului la Nord1). Spre deosebire de celelalte secţiuni, această unitate
înglobează masivele cele mai înalte din întreg Frontul Carpatic Apu­
sean. Este bine încadrată de o serie de depresiuni şi golfuri precum
şi de regiunea precarpatică. La N ord şi Est sunt golfurile. Şimleu,
Huedin, Agriş şi depresiunea Transilvaniei, care faţă de masiv este
cu 200— 300 m mai coborâtă. La Sud o veche şi puternică ruptură
caracterizată prin puternice masse de diaboz-porfirite, este despărţită
prin Valea Mureşului de Masivul Poiana-Ruscă; spre Vest este sepa­
rată de Câmpia Tisei, prin depresiunile sau golfurile Zarand, Beiuş,
Vad şi zona de câmpie înaltă, deasupra cărora regiunile periferice se
ridică cu 600— 700 m. Pătrunderile •acestor depresiuni, de 15— 40
km, îi ştirbesc mult lăţimea aparentă a masivului, aşa încât în unele
regiuni ajunge dela 120 km la 50 knV).
Cu toate acestea, după cum am spus, masivul Bihorului cuprinde
cele mai înalte vârfuri a căror altitudine variază între 1900— 1300. m.
Prin trecutul său sbuciumat precum şi prin pătrunderile Crişului Re­
pede, Crişul Alb şi Negru, masivul a fost fragmentat în mai multe
blocuri. Din această cauză cristalinul acestei margini prezintă aspec­
tul dinţat, cu patru mari pinteni înaintând spre depresiunea Panoni-
că:.unul la Nord, este al Munţilor Plopişului, al doilea Munţii Bi­
horului, al treilea Munţii Muma-Codru şi în fine al patrulea la Sud,
Munţii Highiş-Drocea. La fel şi spre podişul Transilvaniei se pot ob­
serva trei trepte, dintre care mai pronunţat este pintenul din dreptul
Turdei. ' ’ .
Caracterele acestor grupe de munţi, din secţiunea centrală, sunt
următoarele:
1. Munţii Bihorului, constituiţi din graniţe, gneisuri, micaşisturi,
dolomite cristaline, cu o răspândire m are-în masivul Gilăului, au o
direcţie generală N-S. Ca formaţii eruptive mai răspândite sunt da-
cito-granitele, rhyiolitele, andesitele precum şi bazaltele, dintre care
primele în Vlădeasa, Boţaşa, iar grupa a doua spre Sud, cu mare" im­
portanţă economică, prin faptul că mai toate apariţiile de minereuri
sunt în strâns raport cu apariţia acestor roce.
înălţimea acestui grup de munţi se menţine între 1850— 1300 m,
cu o întindere de 40— 50 km, pe suprafaţa cărora s’au păstrat nume­
roase platforme de eroziune.
2. A doua grupă de munţi, coborâtă spre Sud, este a Munţilor*2

f ic h e u x ROBERT: Munţii Apuseni. I n : Transilvania, Banatul, Crişana

şi Maramureşul, 1918— 1928, B u cu reşti, 1929, p a g . 146.

2) MIHĂILESCU V .: România, L c. p. 67.
! '
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI • 5&
I

Metalici. Spre deosebire de masivul Bihorului, în acest grup muntos

predomină rocile eruptive din grupa porfiritelor, diabaz-porfirite, dia-
bazele şi cenuşile vulcanice, de care sunt legate cele mai bogate ex-
ploatări miniere, ca de exemplu cele din cuprinsul triunghiului aurifer
dela Baia-de-Arieş, Roşia Montană, Bucium, Vulcoi, Brad, Săcărâmb
etc.
La fel şi în privinţa aspectelor orografice se prezintă altfel decât
masivul Bihorului. înălţimea lor medie se menţine între 1300— 1200
m, cu o altitudine mai mică, de 500— 600 m în dreptul Bradului şi
spre Nord-Est. Acest grup de munţi mai cuprinde şi numeroase ba-
sine, dintre care sunt de relevat cel al Ţării Moţilor, Băiţa, Brad,
Zlatna, Glod etc. In comparaţie cu masivul Bihorului ei reprezintă
treapta mai coborâtă, care se leagă cu zona muntoasă dela Apus.
3. Treapta mai coborâtă, care delimitează zona precarpatică de ma­
sivul înalt, precum şi de marginea şanţului panonic, este situată spre
Vest. Caracteristica ei este următoarea: e formată din trei şiruri de
horsturi primare şi secundare, rupte din masivul înalt, care au fost
realipite de bastionul central prin erupţiile noui vulcanice1).
In grupa acestei’ zone sunt cuprinşi Munţii Zărandului, Codrului
şi Pădurea Craiului, care prin abruptul lor, ca o faleză, stăpânesc
Câmpia Tisei. Ca structură geologică, mai răspândite sunt, formaţiu­
nile cristaline, cu intercalaţii de calcare şi eruptive. Chiar şi altitudi­
nea lor este deosebită de cea a grupelor amintite. Spre Sud, în masivul
Zărandului, se menţine la o altitudine medie sub 600 m, spre Nord
se ridică la 1114 m în munţii Codrului, iar în Pădurea Craiului co­
boară dela 1000 m la 500 m.
4. Ultimă ramificaţie a secţiunii centrale a blocului apusean o for­
mează masivul cristalin din Munţii Plopişului sau de Aramă, care
spre Est fac legătură cu Carpaţii Orientali, prin culmile' amintite ale
Meseşului-Preluca etc. întocmai ca şi restul grupelor de munţi din
partea de Vest a Frontului Carpatic Apusean, înălţimile se menţin
între 700— 900 m.

C) Secţiunea sudică a Frontului Carpatic Apusean înglobează

două masive, despărţite între ele prin coridorul Timiş-Cerna: unul este
al Banatului, iar al doilea Poiana Ruscă. Structura lor geologică este
cristalină, cu direcţia de cutare N-S. Spre Apus, în tocmai ca şi în
grupa centrală, se resfrânge'prin trepte, a căror altitudine diferă. Ast­
fel blocul răsăritean cu vârfurile extreme între 1100— 1400 m, este re­
prezentat prin masivul Semenic 1477 ,m şi Almâş cu vârful Svinecea

1 MIHĂILESCU V .: România, 1. c. p a g . B9.

66 T1BERIU MORARIU

1226 m. A doua treaptă, cu altitudine de 600— 700— 1000 m, este cu­

prinsă între Bârzava şi Dunăre; a treţa treaptă este reprezentată la
Sud prin culmile Baziaşului, iar la Nord prin dealurile dintre margi­
nea golfului Oraviţa şi laturea de Vest a golfului Ezeriş, culminând
în Munţii Dognacei, la 615 m.
Zona de protecţie a regiunii muntoase spre Câmpia Tisei o for­
mează regiunea precarpatică externă, care se prezintă sub forma unor
întinse platforme continentale, martore, pe marginea basmului pano-
nic, a vechii linii de ţărm.
La Nord şi N-Vest, după cum am amintit, este platforma Some-
pană, în cuprinsul căreia sunt înglobate spre N V . platforma Sălaju­
lui, iar spre S-E platforma Cluj-Lăpuş. Ca altitudine, întâia se men­
ţine în mijlociu între 150— 300 m, iar a doua între 500—-600 m. Acea­
stă platformă înglobează şi masivele-cristalini din Măgura Şimleu-
lui, Măgura Ţiganului, Prisnelul şi Preluca. i . , ,
La eşirea celor trei Crişuri din regiunea muntoasă, cu excepţia
zonei muntoase a Zărandului, se resfiră regiunea deluroasă a Cricu­
rilor. înălţimea acestei zone colinare se menţine între 200— 400 m.
Spre Sud de Mureş, cu extindere foarte mare, este platforma Bă­
năţeană, născută în mare parte pe temeliile vechilor munţi străvechi.
Spre deosebire de celelalte platforme, aceasta pătrunde adânc în munte,,
de-a-lungul văilor. Este mai bine reprezentată în Podişul Lipovei, în 1
Vestul Munţilor Poiafiâ Ruscă, regiunea Buziaşului,- Bârzava şi Ora­
viţa. Altitudinea ei variază între 200— 500 m. .
întreagă zona de regiuni precarpatice este alcătuită din depozite
pliocene cu excepţia platformei Cluj-Lăpuş, unde predomină inedite-
ranul. înălţimea acesteia delimitează în mod evident regiunea mun-
' toasă de Câmpia Tisei.
Ca unităţi naturale legate de zpna precarpatică sunt golfurile-, şi
depresiunile acoperite cu depozite terţiare şi cuaternare, ce înconjoară
întreg Frontul Carpatic Apusean. Unele pătrund adânc în ■interiorul
zonei muntoase, între 15— 40 km, constituind adevărate „Ţ ări" prin
aspectul lor fizic precum şi prin suprapopularea lor cu elementul ro­
mânesc. Caracteristica lor e deschiderea spre zonele de scufundare ale
Câmpiei Tisei, rezultată în urma prăbuşirii şi fragmentării neegale a
. Frontului Carpatic Apusean. Unele dintre ele mai prezintă înfăţişa­
rea unor prelungiri ale regiunii colinare şi chiar a unor, câmpii spre
interiorul munţilor, cu numeroase sinuozităţi, care danteleză marginea
Frontului Carpatic Apusean, începând dela Baia-Mare-la Baziaş. Se
pot împărţi în două grupe: la N ord de Mureş, cu aspect de asocieri
dantelate, iar cele la Sud de Mureş cu aspect de câmpii sau golfuri
spre interiorul zonei muntoase. Dinspre Nord, din masivul vulcanic
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 57

al Gutâiulu sunt: Ţara Oaşului, Ţara Lăpuşului, depresiunea Băii-,

Mari, a Şimleului, cuprinse între Barcău şi Carpaţii Orientali. U r­
mează- spre Sud depresiunea Vad, pe Crişul Repede, Beiuş pe Crişul
Negru şi Zărand pe Crişul Alb. La Sud-de Mureş o întindere mar'e
cuprinde golful neogen al Lugojului, care se continuă spre miază-zi
jj>rin culoarul Timiş-Cerna, de-a-lungul căreia se înalţă poarta Orien­
tală de 515 m dintre Timiş şi Mehadiţa. Spre Haţeg este culoarul Bis-
trei care prin Poarta de Fier Transilvană (656 m) face legătura cu
Ţara Haţegului. La Nord de masivul Semenicului, între V. Pogăni-
şului şi Reşiţa se deschide golful Ezerişului, urmând spre Sud golful
Oraviţa şi depresiunea Bozovici sau Almăgiului.
Cu seria depresiunilor pericarpatice se face trecerea în câmpia
sau depresiunea Tisei, care la rândul ei este deasemenea o regiune
foarte prăbuşită. Aici se distinge o câmpie înaltă, de tip piemontan,
cu limita extremă de Vest în zona inundabilă a Tisei şi a doua uni- .
,tate morfologică este zona depresiqnală inundabilă sau câmpia joasă
a Tisei, care se caracterizează printr’o lipsă generală de pantă, aşa în- •
cât dela Nord la Sud, Tisa nu coboară mai mult de 0,6 ,m la km. Acest
fapt şi explică aluvionarea înceată cu materii fine, mâluri şi nisipuri
Şi o puternică divagare a apelor, neajuns astăzi în’ mare parte înlă­
turat, prin numeroase lucrări de drenaj şi îndiguire făcute. De altfel
zona mlăştinoasă a format o barieră între Românii Carpatici şi Ma­
ghiarii de Pustă1). Pe suprafaţa câmpiei înalte precum şi ca.pătrun­
deri spre interiorul depresiunilor precarpatice şi regiunilor fluviatile
sunţ aluviunile fluviatile sau deltaice, care se desfăşoară la poala mun­
telui, pe vechea linie de ţărm a lacurilor panonice, ca de pildă delta
Crişului Repede, deltele trunchiate ale Mureşului lângă Lipova sau
a Crişanei, terasele poligenetice ale Beiuşului etc.2). Mai trebueşte
adăugat aici, că terasele fluvio-lacustre ce înconjoară zona Frontului
Carpatic Apusean se întind uniform şi neted, ceea ce permite uşor să
fie distinse de colinele piciorului de munte care le predomină. Forma­
ţiunile aceste aluvionare pătrund adânc spre Câmpia Tisei, astfel cele
ale Someşului ajung până în apropierea Ecedului, iar spre Sud al
Barcăului şi Crişurilor, cu o extindere până în apropiere de confluen­
ţa apelor menţionate. La fel Mureşul, Timişul, Bârzava, Caraşul şi
Nera îşi aştern până departe în câmpie depozitele lor aluvionare, dând
— cu drept cuvânt — naştere câmpiei de sub munte, care se resfiră ca
un adevărat „glacis“ al cetăţii" Transilvaniei încât studiul ei trebueşte
strâns legat de zona. muntoasă şi colinară, unde întâlnim şi o mare

') SOMEŞAN L.: Câmpia Tisei ca barieră etnică. Bucureşti, 1943, pag. 8.
2) FICHEUX R.: Munţii Apuseni, 1. c . pag 166.
58 T1BER1U M0RAR1U

densitate de populaţie românească1)/.E ste interesant de remarcat.că

extinderea conurilor de dejecţie spre Vest şi zona mlăştinoasă, deli­
mitează în mare parte frontiera românească de a ţărilor vecine, for­
mând şi aceşti factori două unităţi bine distincte. De aici şi trasarea
actuală a frontierei, căutând să fie înglobat între hotarele României,
regiunea câmpiei de sub munte, partea Sud-Westică a şesului Someş şi
Câmpia Crişurilor şi o mică parte din regiunea dunificată a Nyiru-
lui. Spre Jugoslavia frontera este trasată prin mijlocul câmpiei ba-
natice.
Blocul Chrpatic Apusean mai este şi un însemnat centru hidro­
grafic, care dă vieaţă numeroaselor râuri ce se resfiră radiar în toate
direcţiile. De aici îşi adună Tisa aproape toate apele. Cu excepţia So-
meşurilor, care de altfel duc o mare parte din apele adunate din Mun
ţii Apuseni, precum şi Timişul, Caraşul, Nera şi Cerna, care s6 varsă
in Dunăre, restul râurilor se varsă direct în Tisa. Importanţa reţelei
hidrografice este foarte mare. Prin aluviunile transportate de ele au
contribuit, într’o mare măsură, la colrhatarea câmpiei Tisei. La fel şi
numeroasele conuri de dejecţie, terasele poligenetice, chiar şi delta M u- •
reşului sunt cre'aţii ale reţelei hidrografice. Deasemeni lor se datoreşte
relieful policiclic, precum şi colmatarea şi eroziunea golfurilor şi de­
presiunilor. Prin bogăţia materialului transportat şi prin intensa ero­
ziune a formaţiunilor deltaice şi a teraselor piciorului de munte din
regiunea Crişanei, putem spune că în mare parte Câmpia Tisei este
.clădită din pământul ardelenesc. Dar străpungerile apelor determinate
de prăbuşirile Frontului Carpatic Apusean, prin poarta Someşului,
Crişurilor, Mureşului şi Dunării, au lărgit, în mare măsură, porţile
de pătrundere spre interiorul Transilvaniei, servind din timpuri mai
vechi ca legătură între aceeaşi masă românească, iar de altă parte,
mai târziu, ca zone de infiltraţie a populaţiei Sin pustă.
Din cele de mai suS se desprind următoarele caractere generale ale
Frontului Carpatic Apusean.
a) întreg Frontul Carpatic Apusean, prin liniile sale de despăr­
ţire, formează o unitate morfologică şi tectonică bine distinctă de res­
tul Carpaţilor. Altitudinea lor este mai mică decât în celelalte catene
muntoase, menţinându-se între 1300— 1850 m, în masivul Bihorean,
iar spre Sud, în Miunţn Banatului la 1300— 1400 m, astfel încât Car-
păţii Meridionali îi întrec în dreptul culoarului Bistra cu peste 1000 m
ca înălţime. Cu toate, aceste diferenţieri, totuşi se poate urmări o evo­
luţie comună tectonică, în strânsă legătură cu celelalte masive.
b) Sistemele de cutare sunt aceleaşi ca şi ale Carpaţilor Orien­

i) m arton ne EMM.: La Roumanie, partea Il-a, 1. c. pag. 702 şi 715.

I
 \

GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 69

tali sau Meridionali. Prin peticele -cristaline, din puternica zonă de.
prăbuşire de Nord, se leagă cu Carpaţii Orientali. Spre Sud, aceleaşi
cute cristaline se întâlnesc pe ambele maluri ale Dunării. Drecţia de
cutare a Munţilor Apuseni este spre N W şi SW , iar ce ai clisurei
Dunărene cu axa cutelor spre ,S.
Ca urmare a prăbuşirilor Frontul Carpatic Apusean s’a rupt în
mai multe trepte cu cădere spre Vest. De aici provine şi zonalitatea
masivului, cu treapta mai ridicată în grupa Munţilor Apuseni. Po-
iana-Ruscă şi Semenic. Altitudinea acestei trepte se menţine între
1850— 1400 m. A doua treaptă, corespunde înălţimilor de 600— 1000
m, situată spre Apus de întâia.' Este bine reprezentată prin munţii Plo-
piş, Pădurea Craiului, Codru, Zarand, Dognacea, Baziaş cu conti­
nuare la Sud de Dunăre. Treapta a treia corespunde zonelor de pu­
ternică scufundare, din care, înconjurat de puternice sedimente ter­
ţiare, apar insulele cristaline ale masivelor Meseş, Preluca, Făget,
'M ăgura Şimleului, la Nord, iar spre Sud de Mureş, cristalinul dela
Buziaş, dealul Vârşeţului, dealul Anatema (370 m), la Sudul Du-
•nării1). înălţimea lor medie se menţine sub 600—-400 m.
Cu aceste prăbuşiri mai trebue pusă în legătură desvoltarea ne­
egală a prispelor precarpatice, care însoţesc munţii Frontului Carpa­
tic Apusean şi aceasta atât spre câmpie, în platforma Sălajului, Li-
povei şi Buziaşului, cât şi spre periferia depresiunilor intramuntoase,
'golful Oraviţei, Lugojului, Timşului, al Zărandului, Vadului etc. Spre
deosebire de regiunile preqarpatice din Sudul Carpaţilor Meridionali
sau Estul Carpaţilor Orientali,’ unde întreagă seria de depresiuni
formează adevărate ’ uluce, aici depresiunile sunt individualizate în
mici unităţi geografice naturale2). '■
c) O caracteristică a Frontului Carpatic Apusean o. mai formează
întreagă seria de peste 20 depresiuni din laturea sa apuseană, cuprinse
în spaţiul dintre Gutâi până sub Balcani la Niş. Ele se înşirue ca
nişte sinuozităţi începând, din Nord până la Sud de Dunăre. Prin
aspectul lor de depresiuni închise sau deschis, au jucat un rol impor­
tant în evoluţia aşezărilor umane. *Ele sunt solii înaintaţi ai cetăţii
Transilvaniei, spre Câmpia Tisei, unde populaţia românească, s’a aciuit
din vechi timpuri, constituind aşa numitele „Ţ ări“ . Sunt de amintit
„Ţara Căpuşului“ , „Ţara Şimleului“ , „Ţara Beiuşului“ , „Ţara Hăl-
magiului“ , „Ţara Zărandului“ , „Ţara Almăjului“ pe Nera şi altele3).
Prin pătrunderea adâncă a acestor depresiuni spre interiorul masivu­

1) MIHĂILESCU V . : Frontul Carpatic Apusean, 1. c. p a g . 282.

2) MIHĂILESCU V.: Frontul Carpatic Apusean, 1. c. p a g . 282 — 284.
3) MIHĂILESCU V.: Frontul Carpatic Apusean, 1. c . p a g 283.
/
_ l ’

A ■
50 TiBERIU MORARIU

lui, precum şi prin trecătoarea lor joasă şi culuoare, au înlesnit legă­

tura strânsă între tnarginea externă a frontului carpatic cu interiorul
Transilvaniei, formând o legătură strânsă/în tot decursul veacurilor.
d) Ca ultime unităţi geografice naturale le formează seria de câm­
pii înalte piemontane şi regiunea joasă de.câmpii, mlăştinoase, care
deasemeni sunt un rezultat al prăbuşirii în trepte a Frontului Carpatic
Apusean şi al Câmpiei Tisei. Cele din urmă, câmpiile mlăştinoase,
formează în mare parte zona de despărţire între două unităţi geogra­
fice bine distincte, atât din punct de vedere fizic cât şi al vieţii umane.

Caracterele biografice ale graniţei de Vest. Dacă blocul carpatic

apusean,prezintă caracterul unei depline unităi tectonice şi morfologice,
cu totul deosebite de cele ale câmpiei Panonice, nu mai puţin adaptată
acestor regiuni naturale este şi vieaţa organică, fiind într o mare mă­
sură influenţată'de cele dintâi. Pe lângă influenţa reliefului care a
■impus aici răspândirea zonalităţii vegetaţiei, trebue să mai ţinem sea­
mă’ şi de factorul climat şi sol.
In privinţa climatului s’a stabilit că până în regiunea graniţei de
Vest se întâlnesc ultimele influenţe oceanice. Ca urmare a acestui cli­
mat distingem spre Câmpia Tisei climatul panonic, caracterizat prin
coiitraste puternice până la 25°.^). Temperatura verilor oscilează între
22°— 23° pea, este unul dintre factorii mai importanţi care pun barieră
vegetaţiei. Precipitaţiunile se menţin între 500— 600 mm, iar curenţii
aerieni au o direcţie generală N, N W precum şi S, SV. Cu totul deo­
sebit se prezintă climatul Transilvaniei în zona de contact dintre regiu­
nea muntoasă de o parte şi regiunea pericarpatică şi de câmpie de altă
parte. întâlnim aşa numitul climat de dealuri, caracterizat prin me­
dia temperaturii anuale de 8— 10°, iernile — 3°, 3 până la — 5°, 6,
iar precipitaţiunile mijlocii (cu excepţia zonei muntoase unde cantita­
tea lor variază între 700—1200 mm anual), oscilează între 600—750
mm*2). Este de remarcat că acest tip de climat se întâlneşte şi în întreg
podişul şi câmpia Transilvaniei.
In afară de climatul menţionat mai sus, amintim în regiunea gra­
niţei de Vest şi răspândirea climatului banatic, caracterizat prin in­
fluenţe mediterane cu contraste puternice de temperatură, care ajung
până la 25°; iernile mai blânde, până la 2° şi o frecvenţă mai mare a
, ploilor în timpul iernii şi toamnnei.
Ca urmare a climatului o ^influenţă covârşitoare asupra desvol-
■.tării vegetaţiei, are şi solul. întâlnim o zonalitate a răspândirii tipurilor

’) MIHÂILESCU V.: România. Geografie fizică, 1. c., p a g . 143. %

2) MIHÂILESCU V .: România, 1 c ., p a g . 143 si 147. -
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 61

de sol, cu o direcţie generală N— S. Astfel’ în regiunea muntoasă pre­

domină podzolul schelet şi soluri scheleto-turboase, care se întind şi
peste zonele pericarpatice externe. Urmează spre regiunea înaltă de
câmpie trei făşii paralele de podzol, sol brun-roşcat de pădure, cu
petice de podzol de depresiuni, cu mare răspândire pe linia Denta—
Deta— Timişoara— Arad— Lipova— Salonta— Oradea— Careii-Mari şi
Satu-Mare1). In sfârşit spre zona periferică externă întâlnim o în­
gustă făşie de cernoziom degradat şi cernoziom şocolat, care se cons-
tinuă spre basinul Panonic cu cernoziom şocolat de stepă cu sărături.
De altfel extensiunea acestor sărături înglobează întreg basinul Pa­
nonic şi delimitează graniţa de-Vest a României, în mare parte, spre
Ungaria2).
In legătură cu desvoltarea tipurilor de sol şi implicit adaptarea
vegetaţiei la el, mai trebue să avem în vedere şi indicele de ariditate
din aceste regiuni, care se prezintă astfel: în regiunea de graniţă,
unde predomină cernoziomul şocolat, indicele de ariditate este de 20—
24; în zona cernoziomului degradat de 23— 29; în zona solului brun-
roşcat de pădure de 28— 36, în pozdolul secundar 35— 55,, iar în re­
giunea podzolului schelet şi soluri schelete, cu indicele de ariditate
de > 553).
Din cele de mai sus rezultă că graniţa de Vest este supusă dife­
ritelor influenţe climatice: unele continentale dinspre Est, altele ocea­
nice dinspre Vest şi în fine un alt grup de influenţe sunt cele medite-
rane, care vin dinspre Sud. .
Ca urmare a factorilor înşiraţi până aci toate hărţile forestiere ne
indică o zonalitate în repartiţia vegetaţiei4). In general se constată că
răspândirea zonei pădurilor delimitează printr’o graniţă bine definită
Transilvania de Ungaria. Astfel regiunile -înalte, cu abundente preci-
pitaţiuni au favorizat desvoltarea răşinoaselor. Sunt mai răspândite
în masivul Gilăului, Muntele Mare şi Cucurbeta din Munţii Apuseni.
In Sud de Mureş, pe treapta mai înaltă a Munţilor Retezat şi Ţarcu,
ce separă frontul Carpatic Apusean de Carpaţii Meridionali, se mai
întâlneşte aceeaşi zonă ele coniferee. Spre Apus în schimb, în masivul

>) ENCULESCU P., EM. PROTOFOPESCU PAKE şi TEODOR SA1DEL : Harta solu­
rilor României întocmită de secţiunea agrogeologică a Institutului Geologic. Ex­
tras din Atlasul fiziografic şi statistic al României. Atlas geologic. Foaia Nr. 2,
Scara: t : 1.500.000, Berlin, 1927.
2) STREMME H .: Carte générale des sols de l’Europe. Association internatio­
nale de la science du sol, Warszawa, 1928.
3) CERNESCU N.-C. : Facteurs de climat et zones de sol en Roumanie. Bucu­
reşti, Imprimeria Monitorul Oficial, 1934, pag. 43, 47, 61, 57 şi 6t.
4) BEDÖ ALBERT : A magyar állam összes erdőségeinek átnézeti térképe az
egyes községek határában uralkodó fö fanem kitüntetésével. Budapest, 1885.
62 TIBERRJ M0RAR1U

Banatic, ca o consecinţă a climatului mai dulce nu sunt răspândite pă­

durile de conifere1).
Radiar pe zona răşinoaselor se întinde asociaţia pădurilor de fag.
Răspândirea făgetelor este foarte mare, cuprinzând în afară de regiu­
nile periferice ale masivului înalt şi zonele precarpatice externe. Astfel
masivele înalte ale Banatului sunt acoperite în întregime de păduri de
fag, ca de ex. în Munţii Almaşului, Semenic, parte din Muntele Mic,
Poiana Ruscă. D'easemeni mai sunt răspândite aceste păduri de fag
şi în partea răsăriteană a masivului Drocei, Munţii Codru-Muma, ver­
santul vestic al Bihorului spre Valea Crişului Repede şi Crişul Alb,
Pădurea Craiului şi Plopişul. Spre Nord de masivul Plopişului, sub
forma de petece izolate, se mai întâlnesc făgete în masivele cristaline
ale Meseşului, dealurilor Barcăului, până în apropiere de Tăşnad.
A treia zonă, mai puţin compactă, este cea a stejarului. Răspân­
direa ei este în dependenţă de formele de relief mai joase, cu regiunile
precarpatice de coline, depresiuni şi câmpii de sub munte. Spre deo­
sebire de zona fagului, care este mai răspândită în frontul Carpatic
Apusean, etajul stejarului, în asociaţie cu alte foioase, ocupă suprafeţe
mai mici. Regiunea cu o mai mare răspândire a pădurilor de stejar se
află în zona colinară a Baziaşului, apoi spre Nord în'regiunea precar-
patică dela Bocşa, Valea Pogănişului până la' Buziaş. Găsim dease-
meni o răspândire mare a stejarului şi în platforma deluroasă precar-
patică Bănăţeană, din jurul masivului,Poiana Ruscă precum şi în Po­
d i ş u l Lipovei. Câteva petece răzleţe de stejăriş se mai întâlnesc şi în,
Câmpia Banatului, cum sunt cele dela Timişoara, Banloc şi Charloten-
burg. Spre Nord de Mureş, stejărişul ocupă suprafeţe mai mari în re­
giunea colinară din masivul Zaranduhii dela Highiş, între localităţile
Pauliş-Bârzava şi Nadaş, apoi în depresiunea Zărandului, Beiuşului,
între localităţile Ţinea, Şeica, cuprinzând aproape întreagă regiunea
colinară din Pădurea Craiului, până în Crişul Repede. In dreapta Cri­
şului Repede, până spre Halmei, pădurile de stejar nu mai constituesc
mase compacte, ci se înşirue ici, colo, răsleţ, în regiunea Plopişului,
Marghita, Tăşnad, Supurul pe Someş, Arded, Borleşti, Satu-Mare,
Livada şi Turţ. Aproape întreagă zona pădurilor de stejar corespun­
de şi aici regiunilor precarpatice externe şi câmpiilor de sub munte2).
Aceste stejărişe sunt socotite ca rămăşiţe din pădurile de odinioară,
care aveau o întindere mult mai mare, cu extindere până aproape de

>) BORZA AL.: Vegetaţia Banatului în timpul Romanilor, Timişoara, 1943

pag, 126.
*) SBURLAN D. A. şi TAnASACHE I. G.: Harta forestieră a României. Scara
1:800.000. Bucureşti, Cartea Românească, 1930. ■
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 63

zona inundabilă a Tisei1). Astăzi între Someş, Tisa şi Crasna sunt

cunoscute sub numele de „S a retu ri“ .
Din această înşirare a distribuţiei pădurilor reesă că ele formează
mase compacte, coniferele şi păşunile alpine fiind răspândite peste ma­
sivele mai înalte, iar spre basinul Panonic sunt extinse, ca un brâu de
proteguitor, pădurile de stejar, care căptuşesc Frontul Carpatic Apu­
sean. Roiului de apărare a cetăţii Transilvaniei pe care-1 are zona
pădurilor i se suprapune şi marea lor importanţă în economia fores­
tieră a provinciei2).
Este deosebit de semnificativă "legătura zonei pădurilor de fag şi
stejar, prin culuoarele largi ale văilor Someşul, Mureşul, Dunării şi
Timcc-Nişava, cu întinsele făgeturi din basinul Transilvaniei, din
Oltenia şi din platforma Prebalcanică, formând astfel zidul despărţi­
tor între două unităţi morfologice.
Cu totul altţel se prezintă vegetaţia spre Câmpia Panonică. Cu
ultimele ramificaţii ale zonei de contact între regiunea câmpiilor înalte
şi joase a Tisei, vegetaţia arborescentă începe să devină mai rară, până,
dispare, luându-i locul cea ierboasă. Doar râurile mai au în lungul lor
câteva făşii de esenţe lemnoase moi, cu aspectul unor galerii. Explica­
rea acestui schimb de peisagiu geografic se poate pune în legătură atât
cu factorul climat, cât mai ales cu structura solului, predominând spre
Câmpia Panonică numeroasele sărătUri. In regiunea de câmpie, pe li­
nia Moraviţa, Deta, Timişoara, Arad, Ciala şi Salonta se întinde li­
mita de Vest a zonei de stepă şi silvo-stepă, caracterizată prin lupta
continuă între vegetaţia ierboasă şi ultimele ramificţii ale pădurilor
de stejar3). ,
Spre Apus de această zonă se întind vastele stepe, cu o extensiu-
ne puternică spre Câmpia Panonică. Aici stepa Tisei, spre deosebire de
cea din Bugeac, Bărăgan şi Dobrogea, caracterizată prin păioase, în
care procentul plantelor cu flori e foarte redus, se caracterizează prin
o frecvenţă mai mare a plantelor cu flori, îndeplinind în general condi-
ţiunile unui ţinut de pădure, cu o cantitate de ploi de peste 500 mm.
anual. Cu toate acestea, exceptând vegetaţia insulară de luncă, de esen­
ţe moi, ca de pildă sălceturile, precum şi cea. de mestecăniş şi chiar de
Quercus cerris (Cer), amestecate cu gârniţă şi în asociaţie cu Apera

1) b o r z ă a i .» : Vegetaţia Banatului în timpul Romanilor. Extras din Bul.

Grăd. Botanice şi a Muzeului Botanic delà Univ. din Cluj, Voi. XXII (1943), Ti­
mişoara, 1943, pag. 126.
2) PL'KSA ANDREI : Economia forestieră din Transilvania. In: Industria şi
bogătiiie naturelle din Ardeal şi Banat, Cluj, 1927, pag. 107 114.
3) ENCULESCU P. : Zones de végétation. Scara : 1 :2.5000. In : L’agriculture
en Roumanie, Bucureşti, 1929.
64 TIBERIU MORARIU

spica venti, Festuca glauca, Anchusa procera etc.1), desvoltată pe re

giunile de dune ale Nyirului şi D'eliblatului, precum mai rar pe „po-
păndici‘‘ pădurea lipseşte de aici, — deşi condiţiile de climat n’ar fi
atât de defavorabile — aşa încât câmpia joasă a Tisei este astăzi, din
punct de vedere geo-botanic, o prelungire spre Est a pustei Panonice.
La aceste mai trebue adăugat şi marea întindere a mlaştinilor şi a re­
giunilor inundabile2)! '
Deasemeni în stepa Tisei intervenţia omului a avut o inlfuenţă
hotărâtoare, întrucât a fost locuită de o populaţie maghiară de stepă,
având ca ocupaţie principală şi de predilecţie păstori tul3) . Mai târziu
stăpânirea turcească, i-a schimbat şi mai mult înfăţişarea iniţială. La
fel, în timpurile mai noui, deodată cu construirea canalurilor şi a şan­
ţurilor de scurgere, dela începutul secolului al X V III-lea, s’a contri-
, buit la schimbarea florei originale, influenţând în' acelaşi timp şi schim-
'barea structurei solului4). Ca- o completare a celor de mai sus, adău­
găm că, după colonizarea dela sfârşitul veacului al X V III-lea, făcută
cu şvabi, alsacieni şi francezi, aduşi de administraţia austriacă în Ba­
nat, stepele au fost transformate în întinse regiuni de cultură.
Zona inundabilă a Tisei se caracterizează prin asociaţii de plante
adaptate locurilor mocirloase, cunoscute sub numirea de „popândici“
' (formaţiuni de zsombec) a căror teren este pregătit de plante acuatice.
care cedează mocirlelor, unde se desvoltă apoi un sol turbos5).
Tot în legătură cu Câmpia Panonică mai amintim şi asociaţiile ve­
getale, deosebite de cele ale regiunei noastre precarpatice, adaptate să-
răturilor, nisipurilor şi terenurilor loessoase, care şi-au păstrat mai
bine flora originală.
Din toate asociaţiile de plante, cele care predomină întreagă câm­
pia Tisei o formează stepa şi silvo-stepa, a cărei importanţă este nea-
sămuit de mare, deoarecé ea delimitează nu numai două provincii bio-
geografice deosebite, dar în acelaşi timp şi două neamuri: la Apus un
popor de origine nomadă, adaptat vieţii de stepă, Üngurii, iar spre
Est o populaţie sedeptară, Românii, adaptaţi vieţii de câmpii, podişuri
şi munţi, cu rădăcini adânci înfipte în inima pământului.
La aceste mai trebue adăugat, ca o importantă asociaţie Vegetală
la* graniţa de Vest, flora Banatului, influenţată de climatul meditera-

') BUIA AL.: Material pentru studiul fănatelor şi păşunilor din regiunea,
Satu-Mare—Sălaj. Extr. Bul. Fac. de Agronomie, Voi. VIII—1939, Cluj, pag. 13—lb.
2) mihăilescu V.: România, 1. c., pag. 191.
3) PR0DAN I.: Şesul dintre Dunăre şi Tisa şi cel dintre Tisa şi ramifica­
ţiile Carpaiilor. Formaţiunile de plante şi factorii principali cari influenţează ve-
*getaţia, Bucurésti, 1928. pag. 5 -6 .
*) PRODAN I.: Şesul dintre Dunăre şi Tisa, 1. c., pag. 41. -
PR0DAN I.: Şesul dintre Dunăre şi Tisa, 1. c., pag. 10—11. ,
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 65

nian1). Asociaţiile de plante în care întâlnim mai frecvent: castani,

nuci, migdali, liliac, iasomie, mirt, Carpinus Duinensis, Fraxinus Or-
nus precum şi iCeltis australis etc., deşi de origine medio-eurOpeană
sunt în amestec cu elemente ale florei continentale ca de ex. Acer ta-
taricum, Silene otites2). Masivul Banatic se mai caracterizează şi prin
numeroase endemisme3). Acest fapt ne dovedeşte că vegetaţia medio-
europeană n’a putut să ajungă la o largă răspândire la noi în ţară, în
contrast cu marea lor desvoltare din pusta ungurească, fiind mult în-
flueriţată de relieful mai inalt. Deci şi în privinţa acestor asociaţii
vegetale există contraste evidente între blocul carpatic românesc şi
cel unguresc. ■
Dacă vegetaţia Frontului Carpatic Apusean prezintă caractere
atât de deosebite în raport cu cea a Câmpiei Tisei, la fel şi fauna este
deopotrivă de diferită. Se poate trasa o demarcaţie în privinţa faunei
pustie# Panonice şi a celei din regiunea blocului carpatic .Spre Apus
întâlnim o frecvenţă mare de animale caracteristice stepelor ca de pil­
dă rozătoare, apoi găinuşi de stepă, dropii, a căror răspândire se supra­
pune zonei vegetaţiei de stepă4). Deasemeni Căţelul pământului (Spalax
tiphus) are o mare răspândire în şesul Tisei precum şi dihorul de stepă
şi nevăstuica. Adăugăm aici şi marea frecvenţa a speciilor meridionale
cu puternică răspândire în Banat.
Cu totul altfel se prezintă fauna masivului muntos. Numeroase
specii endemice din grupul nevertebratelor,, trăesc în asociaţii în ţinu­
turile de munte: cerbul, caprele sălbatice, râsul, ursul, lupul, vulpea,
dintre care unele mai răspândite spre poala munţilor, coborând chiar
până în câmpia spre zona stepelor. La fel nici animalele inferioare nu
sunt mai puţin răspândite, dintre care unele anelide, insecte şi crusta­
cee sunt relicte terţiare, după cum rezultă din cercetările Institutului
de Speologie din Cluj5’ . Deci, dacă am putut distinge o zorialitate în
distribuţia vegetaţiei, la fel se întâlnesc evidente deosebiri şi în distri­
buţia faunei, legată de zonalitatea vegetaţiei.

1) ENCULESCU P. : Zones de végétation. 1. c.

2) BORZA A L .: Guide de la sixième excursion phytogéographique internatio­
nale. Roumanie, 1931, pag. 40—44.
3) BORZA A L .: Vegetaţia şi flora Ardealului. Schiţă geobotanică. In: Tran­
silvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1 9 1 8 —19 2 8 , Vol. I. Bucureşti, 1929,
pag. 254, 266. ' .
4) SIMIONESCU I : Fauna României. Biblioteca Enciclopedică, Bucureşti, 1938,
pag. 105.
, 5) CHAPPUIS P. A. şi BOLOGAV. L. : Fauna Ardealului, Banatului şi părţilor
tilor ungurene în lumina cercetărilor mai recente. Bucureşti, 1929, pag. 277 282.
RACOV1ŢĂ EM .: „Bull: de la Soc. de sciences* din Cluj, Voi. 111. 31 Ianuarie, 1927.
5
66 TIBERIU MORARIU

Concluziuni. Din documentarea celor înşirate până aici se desprind

următoarele constatări cu privire la Frontul Carpatic Apusean. Deşi
întreg Frontul, Carpatic Apusean este frâgmentat într’o serie de uni­
tăţi naturale, totuşi prezintă caracterul unei individualităţi geografice,
bine definite. Prin treptele sale de prăbuşire şi cu întreaga serie de
forme derivate din această evoluiţe, ca munţi, depresiuni, podişuri şi
câmpii înalte, întreagă zona este separată de câmpie mlăştinoasă a T i­
sei- La aceste adăugăm şi zonalitatea solurilor cu tipurile de sol sche­
let şi scheleto-turbos, corespunzătoare zonelor precarpatiee externe.
Acestei făşii de pământ îi urmează spre regiunile înalte de câmpii
trei' făşii paralele de podzol, sol brun-roşcat de pădure, cu petece de.
podzol de depresiuni, cu mare răspândire pe linia Denta Deta T i­
mişoara—Arad—Lipova-—Salonta— Oradea Careii-Mari şi Satu-Ma-
re. Spre regiunea externă se întinde o făşie de cerniziom degradat şo-
colat, de stepă, cu sărături, care delimitează Graniţa de Veset a Româ­
niei, în mare parte, spre Ungaria.
Suprapus acestor forme de relief se află etajată ş i. vegetaţia. Se
disting trei etaje forestiere, cu direcţia generală N— S şi anume: un
etaj al ruşinoaselor, în regeunea înaltă muntoasă; al doilea etaj al fa­
gului, în regiunea muntoasă şi precarpatică şi în fine etajul al treilea,
al pădurilor de stepă, legată de podişuri, conuri de dejecţie şi câmpia
înaltă. Cele căteva insule de stejăriş din regiunea Debreţinului, de alt­
fel singurele mai importante şi mai întinse dintre Tisa şi frontiera ro­
mânească, trebuesc pusă în legătură cu regiunea de grădişti din aceste
ţinuturi. L a Apus o zonă de stepă, cu totul deosebită de cea a regiuni­
lor câpatice. Acestor zone de distribuţie în zonalitate a reliefului şi ve­
getaţiei se află suprapusă şi vieaţa animală. *
întreg complexul de factori fizici şi biografici au influenţat în
mare măsură chiar şi asupra vieţii umane.
Prin masivitatea Frontului Carpatic Apusean, el a servit ca val
de apărare contra invaziilor dinspre stepele apusene şi în acelaşi timp
ca protector al marilor râuri, Mureşul, Someşul şi Timişul, ce leagă
depresiunea Panonică de cetatea Transilvaniei.
Populaţia românească, prin vechimea ei aici şi-a întins gospodă­
riile nu numai în depresiuni, dar în acelaşi timp şi pe suprafeţelejîo-
dişului şi a plaiurilor înalte. Nici zona câmpiilor înalte nu este stăină
de populaţie românească. Ea s’a extins până în zona externă a pâlcu­
rilor de păduri şi a regiunilor de câmpie înaltă, dovadă sunt vechile
aşezări româneşti din Hajdudorog, Bichiş, Cenad, Ugocea şi Muncaci,
astăzi în mare parte maghiarizate.
Pe măsură ce în ultimele două secole zona mlăştinoasa a fost se­
cătuită, prin coloniştii câmpiei, ia r.d e altă parte în locul rămăşiţelor
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 67

-de pădure pune stăpânire vegetaţia de stepă, pe aceeaşi măsură caută

să pătrundă şi elementul maghiar din stepa dintre Tisa şi Dunăre spre
regiuneea mlăştinoasă, iar după secătuirea mlăştinilor, extinderea se
face spre zona precarpatică externă. Mai târziu se remarcă o pătrun­
d ere spre interiorul Transilvaniei, prin regiunile cele mai coborâte ale
Meseşului, fapt care reesă atât din'documentele istorice cât şi din a-
naliza ori cărei hărţi etnografice suprapuse peste o hartă fizică şi a
vegetaţiei. La aceste se mai adaugă şi puternicile maghiarizări d in '
veacul X lX -lea şi infiltraţiile din regiunea de Vest dela Oradea, Sa-,
lonta şi mai puţine în partea occidentală a judeţului Arad şi Timiş-
Torontal, deci tocmai în zonele de stepă şi ante-stepă. De aici şi cons­
tatarea că după cum există o luptă între formaţiunile biogeografice,
. stepă tinzând să ia locul pădurii iar la rândul ei pădurea caută să-şi
apere dreptul la vieaţă,- la fel şi între cele două popoare învecinate dela
Graniţa de Vest se remarcă aceeaşi tendinţă. Cu toate acestea popula­
ţia românească, prin sedentarismul ei, a stăpânit to t. timpul regiu­
nile externe legate de zona muntoasă. Legătura sa firească cu masele
românşti interne, spre centrul Transilvaniei,' se continuă prin depre­
siuni şi culuoare. De aici şi faptul vechimii poporului românesc, căci
;el se află la el acasă la porţile Someşului, la poarta Crişului, la poarta
Mureşului, în poarta de Fier a Transilvaniei şi în Porţile de Fier ale
Dunării.
Apoi menţionăm şi alt factor fizic şi anume: regiunea de câmpie
•dela frontiera de Vest este un produs al zonei muntoase, delimitată
atât de bine de salba de oraşe, Timişoara, Arad, Salonta; Oradea, Ca-
reii, situate la zona de contact între două unităţi geografice deosebite.
Această fâşie de pământ are şi o mare importanţă geoeconomică, ser­
vind ea debuşeu natural marilor văi şi depresiuni. Prin câmpia aceasta
şi prin munte trăesc toate ţinuturile periferice, iar calea ferată ce stră­
bate regiunea este singurul mijloc care îngădue locuitorilor, dela fron­
tiera de Vest, să iasă de acasă. Deci a separa regiunea de câmpie de
zona muntoasă înseamnă a despărţi două organe care sunt în strânsă
dependenţă unul de altul.
Deci faptele de mai sus ne duc la constatarea generală şi anume
că în regiunea Graniţei de Vest putem distinge două hotare: unul na­
tural legat de pământul carpatic şi cu extindere tentaculară a zonelor
;de câmpie înaltă, svântă, care înglobează în mare parte actuala fron­
tieră' la Nord de Mureş, iar spre Sud cuprinzând întreg Banatul. Su­
prapus acestui hotar, mai spre. Apus este cel biogeografic. Al doilea
hotar, mai spre Apus este cel etnic, care arată marea expansiune a ele-
:mentului românesc până in regiunile cele mai îndepărtate ale Câmpiei
Tisei, astăzi în mare parte maghiarizaţi'.
68 TIBERIU MORARIU

Cu toate schimbările vremelnice ale frontierei de Apus, totuşi

dreptatea a învins. Dacă anumite zapişe şi documente se pot acomoda
şi interpreta după bunul plac a unui individ, ori a colectivităţii, deose-^
birea atât de grăitoare între cele două graniţe, din punct de vedere fi­
zic şi biogeografic, nu pot tăgădui că Graniţa de Vest a României des­
parte două ţări deopotrivă de deosebite ca regiuni şi neam.

i
L A FRONTIÈRE OCCIDENTALE DE LA ROUMANIE, DU POINT
DE VUE PHYSIQUE ET BIOGÉOGRAPHIQUE..
\

RÉSUMÉ.
' pai. Tiberiu Morariu.

Dans l’ensemble, géographiquement unitaire, du pays roumain, la

frontière ayant donné lieu aux plus nombreuses discussions entre les
savants et les hommes d’état, este la frontière occidentale. Ceci a con­
duit à une grande diversité d’opinions en ce qui concerne son tracé.
Certains géographes et géologues hongrois considèrent le bloc car­
pathique occidental comme un reste du massif hypothétiqué de la
„Tissia“ , d’âge secondaire, complètement distinct des Carpathes orien­
tales. et méridionales. C’est ainsi que s’explique le .désir absurde dé­
faire comprendre la Transsylvanie à l’ intérieur des frontières de la
Hongrie, dont les frontières naturelles seraient les Carpathes orien­
tales et méridionales. L ’étude détaillée des cartes géologiques et to­
pographiques conduit à de toutes autres conclusions que celles de nos
voisins de l’ouest. Un coup d’oeil sommaire jeté sur la carte physique
de l’Europe centrale, permet de distinguer trois fronts carpathiques
entourant la Transsylvanie: à l’est le front carpathique oriental, au
sud le front carpathique méridional et, enfin, à l’ouest, le front car­
pathique occidental. .
La délimitation du front carpathique occidental en tant qu’unité
naturelle a été depuis longtemps éclaircie par les géographes français,
anglais et roumains Le front carpathique occidental, quoique frag­
menté en une série d’unités naturelles, présente le caractère d’una in­
dividualité géographique bien définie. Par ses étapes d’affaissement et
par toute la série de formes dérivées de cette évolution, montagnes,
dépressions, plateaux et hautes plaines, cette zone est complètement à
part par rapport à la plaine marécageuse de la Tisa. On doit aussi
ajouter la zonalité des sols du type du sol squelette et squelette-tour­
beux, qui correspondent aux zones précarpathiques extérieures. À oette
bande de terrain font suite, vers la région des hautes plaines, trois
bandes parallèles de podzol, sol brun-roux de forêt, mêlées de portions
■de podzol de dépressions, très répandus le long de la ligne Denta—
Deta—-Timişoara— Arad—Lipova— Salonta— Oradea— Careii Mari et
.Satu-Mare. Vers la région extérieure s’étend aussi une bande de tcher-
70 TIBERIU MORARIU *

nozioni dégradé, couleur chocolat, de steppe, à salaisons, qui délimite-

en grande partie la frontière occidentale de la Roumanie, vers la Hon-'
grie.
Superposée à ces formes de relief, se trouve la végétation. O n
distingue trois étages forestiers, de direction générale N— S: un étage
à essences résineuses, dans la région des hautes montagnes; un second
étage du hêtre, dans la région montagneuse et précarpathique et, enfin,,
un troisième étage, celui des forêts de steppe, lié aux plateaux, aux.
•cônes de déjection et à la haute plaine. Les quelques ilôts de forêt de
chêne de la région de Debreczen, les seuls ayant une certaine étendue
entre la Tisa et la frontière roumaine, doivent être reliés à la région
des témoins d’érosion de ce pays. A l’ouest se trouve une zòne de-
steppe, complètement différente de celle des régions carpathiques. A.
ces zones de distribution en zonalité du relief et de la végétation, se'
trouve superposée la vie animale. ■ 1 '
Le complexe des facteurs physiques et hiogéographiques a influen­
cé en grande mesure la vie humaine elle-même.
La massivité du front carpathique occidental a servi comme dé­
fense contre les invasions venues des steppes de l’ouest et en même
temps comme protecteur des grandes rivières, Mureş' Someş et Timiş,
qui relient la dépression pànnonique au bloc transsylvain.
La population roumaine, par son ancienneté dans ces parages, a
étendu ses habitations non seulement dans les dépressions, mais aussi
sur la surface des plateaux. La zòne des hautes plaines est aussi peu­
plée de Roumains. Cette population s’est étendue jusq'u’à la zòne ex­
térieure des massifs forestiers et des régions de hautes plaines, comme
le démontrent les anciens centres roumains du Hajdudorog, feichiş,
Cenad, Ugocea et Muncaciu, aujourd’hui en grande partie magyarisés.
Au fur et à mesure que, dans les deux derniers, Siècles, la zône-
màrécageuse est assainie par les colons des plaines et en même temps-
que les restes de forêt sont remplacés par la végétation de steppe,
l’ élément hongrois tend à pénétrer dans la région marécageuse, en.
partant du steppe compris entre la Tisa et le Danube. Après l’assainis­
sement des marécages, l’extension se fait vers la zòne précarpathique
extérieure. Plus tard on remarque une pénétration vers, l’intérieur d e­
là Transsylvanie a travers les régions les plus basses du Meseş. Ceci
ressort tant des documents historiques, que de l’analyse d’une carte
etnographique quelconque superposée à une carte physique ou repré­
sentant la .végétation. On doit y ajouter les fortes magyarisations du
X lX -e siècle et les infiltrations dans la région occidentale d’Oradea,
Salonta et en plus petite mesure dans la partie occidentale des dépar­
tements d’Arad et de Timiş-Torontal, c’est-à-dire justement dans les;
 GRANIŢA DE VEST A ROMÂNIEI 71

zones de steppe et’ d’avant-steppe. On constate que, tandis qu il existe

une lutte entre les formations biogéographiques, le steppe tenadant à
remplacer la forêt, laquelle lutte pour son existence, de même on re­
marque la même tendance entre les deux peuples voisins de la région /
de la frontière occidentale. La population roumaine, par son sédenta-
risme, a pourtant dominé toujours les régions extérieures reliées à la
zòne montagneuse. Ses relations naturelles avec la masse roumaine du ,
centre de la Transsylvanie se font par les dépressions et les couloirs. ^
C’est de là que vient le fait de l’ancienneté du peuple roumain qui est
chez lui aux portes du Someş, du Criş, du Mureş, aux portes de fer
de Transsylvanie et aux portes de fer du Danube.
A ceci doit être ajouté un autre fait physique: la région de plaine
de la frontière occidentale est un produit de la zòne montagneuse, si
bien délimitée par le chapelet de villes Timişoara,, Arad, Salonta, Ora­
dea, Careii, situées à la zòne de contact entre deux unités géographi­
ques distinctes. Cette bande de pays a une grande importance géoéco­
nomique, car elle sert de débouché naturel aux grandes vallées et
dépressions. Par cette plaine et par la montagne vivent toutes le r é - .
gions périfériques et le chemin de fer qui la parcourt est le seul moyen
qui permet aux habitants de la frontière occiden talele sortir de chez
eux. Séparer la région des plaines de la zone montagneuse signifie
donc séparer deux organes en étroite dépendance.
Les faits indiqués plus haut nous conduisent à la constatation gé­
nérale que dans la région de la frontière occidentale nous pouvons^ dis- .
tinguer deux frontières: l’une, naturelle, liée à la' terre carpathique,
ayant une extension tentaculaire, dans la zòne de hautes plaines, assai­
nie, qui' comprend en grande partie l’actuelle frontière au nord du
Mureş, tandis que vers le sud elle comprend le Banat entier. Super­
posée à cette frontière, mais déplacée plus à l’ouest, se trouve la fron­
tière biogéographique. La deuxième frontière se trouve aussi située
plus à l’ouest. C’est la séparation ethnique, laquelle indique la grande
expansion de l’élément roumain jusque dans les régions les plus éloig-
■nées de la plaine de la Tisa, élément, aujourd’hui en ‘ grande partie
' magÿarisé. ,
Malgré des modifications temporaires de frontière,, la justice a
repris ses droits. La différence, si nette, des deux frontières, du point
de vue physique et biogéographique ne peut cacher que la frontière
occidentale de la Roumanie sépare deux pays qui différent tant comme
aspect que comme peuple.

\
 , BIBLIOGRAFIE:
S „
\
1. Ancel Jacques, Les frontières Roumaines. Bucarest, Imprimerie Natio-
\ naie, 1935.
2. Borza A l, Vegetaţia Banatului în timpul Romanilor. Timişoara, 1943.
3. Borza A l, Guide de la sixième excursion phytogéographique interna­
tionale. Roumanie, 1931. Editeur: Le jardin botanique de l’univer­
sité de Cluj, 1931.
4. Borza A l, Vegetaţia şi flora Ardealului. Schiţă, geobotanica. In: Tran­
silvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, 1918—1928, vol. I. Bu­
cureşti, 1929.
5. Brătescu C., Unitatea şi individualitatea fizică a pământului românesc.
In: Unitatea şi funcţiunile pământului şi poporului românesc. Tip.
Cartea Românească, Bucureşti, 1943.
6. Buia A l, Material pentru studiul fânaţelor şi păşunilor din regiunea
Satu-Mare—Sălaj. Extr. Bui. Fac. de Agronomie, voi. VIII, 1939, Cluj.
7. Cernescu N. C., Facteurs de climat et zones de sol en Roumania- Bucu­
reşti, Imprimeria Mónit. Oficial, 1934.
8. Chappuis P. A. şi Bologa V., Fauna Ardealului, Banatului şi părţilor un-
gurene în lumina cercetărilor mai recente. In: Transilvania—Bana­
tul—Crişana şi Maramureşul, 1918—1928, vol. I. Bucureşti, 1929.
9. Csolnoky J„ Az alföld felszíne. In: Földr. közi. 1910. Budapest, 1910.
10. 'Cstílnoky J., Magyrország földrajza. Pécs, 1929.
11. Dragomir S., Románia — Harta istorică, Edit., Glóbus, Cluj—Sibiu. Sca­
ra 1:650,000. •
12. Enculescu P--, Zònes de végétation. Scara 1:2,500.000. In: L’agriculture en
Roumanie. Bucureşti, 1929. Hartă.
13. Enculescu P-, Protopopescu-Pake Em. şi Saidel Teodor, Harta solurilor
României întocmită de secţiunea agrogcologică a Institutului Geo­
logic. Extras din Atlasul fiziografic şi statistic al României. Atlas
geologic, foaia Nr. 2, Scara 1:1,500.000, Berlin, 1927.
14. Ficheux Robert, Munţii Apuseni. In: Transilvania, Banatul, Crişana şi
Maramureşul, 1918-^-1928. voi. jub. Bucureşti, 1929.
15. Ficheux Robert, Basinul Beiuşului. In: Bui. Soc- Reg. Rom. de Geogra­
fie. Bucureşti, 1933, Tom. LI.
16. A magyar állam öszszes erdőségeinek átnézeti térképe az egyes községek
határában uralkado föfanem kitüntèsèvel. Bedö Albert országos föer-
dömester utasításai szerint, hivatalos adatok alapján öszszeálitotta
a magy. kir. földmivelési minisztérium erdöreridezösége osztálya. Bu­
dapest, 1885.
17. ' Manciulea Şt., La frontière Ouest de la Roumanie. Imprimeria Datina
Românească, Vălenii de Munte, 1940.
18. Manciulea Şt., Câmpia Tisei. Extras din Bui. Soc. Reg. Rom. de Geo­
grafie. Bucureşti, 1939. Tom. LVIII.
 GRANIŢA DE .VEST A ROMÂNIEI 73

19. Martonne Emm., La Roumanie. In: Géographie Universelle. Paris, 1931,

Tome IV, Deuxième partie.
20. Mateescu Şt., Observaţiuni geologice' şi morfologice asupra depresiunii
Huedinului din Nord—Vestul Transilvaniei. In: Anuarul Institutu­
lui Geologic al României, Bucureşti, 1926, vol. XI, 1925—1926.
21. Mihăilescu V., România. Geografie Fizică. Bucureşti, 1936.
22. Mihăilescu' V., Frontul Carpatic Apusean. .In: Bul. Soc. Reg. Rom. de
Geografie. Bucureşti, 1943, Tom. LXI.
23. Mihăilescii V., Blocul Carpatic românesc. Cu prilejul unei hărţi istorice:
, Harta etnică a României după recensământul românesc din 1930.
Extras din Bul. Soc. Regale Rom, de Geografie, Bucureşti, 1942.
Tom. LX — 1941.
24. Prodan /., Şesul dintre Dunăre şi Tisa şi cel dintre Tisa şi ramificaţiile
Carpaţilor. Formaţiunile de plante şi factorii principali cari influ­
enţează vegetaţia. Bucureşti, 1928.
25. Puksa Andrei, Economia forestieră din Transilvania- In: Industria şi
bogăţiile naturale din Ardeal şi Banat. Cluj, 1927.
26. Rădulescu .N-, Unitatea antropogeografică a României. In: Unitatea şi
funcţiunile pământului şi poporului românesc. Tip. Cartea Româ­
nească, Bucureşti, 1943. .
27. Románok a kárpátok és a Tisza közöt. A magyar statisztika 1910-i adatai
szerint. v
28. Sburían D. A. şi Tănăsache I. G., Harta forestieră a României. Scara
1:800.000. Bucureşti, Cartea Românească, 1930.
29. Simionescu L, Fauna României, Biblioteca Enciclopedică. Bucureşti, 1938.
, 30. Simionescu I., In lungul graniţei. Editura Cartea Românească, Bucu­
reşti, 1939. ’
31. Simionescu I., Ţara noastră. Oameni — locuri — lucruri. Bucureşti, 1938.
32. Someşan L., Câmpia Tisei ca barieră etnică. Bucureşti, 1943.
33. Someşan L-, Le sol roumain. In: Bibliotheca rerum Transsilvaniae. VIII.
Centrul de studii şi cercetări privitoare la Transilvania. Sibiu, 1944.
34. Stremme H., Carte générale des sols de l’Europe. Association internatio-
• nale de la science du sol. Warszava, 1928.
35. Vdlsan G., Transilvania în cadrul unitar al pământului şi Statului Ro­
mân. In: Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, vol. I. corn.
1918—1928, Bucureşti, 1929.
36. Vergez-Tricom, Regiunile naturale şi unitatea Banatului românesc. In:
* Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, vol. I. corn. 1918—
1928, Bucureşti, 1929.
37. Voiteşti —Popescu, Privire sintetică asupra structurii geologice a sub-'
solului Transilvaniei. In: Transilvania, Banatul, Crişank., Maramu­
reşul, vol. I. corn. 1918—1928. Bucureşti, 1929.
38. Voiteşti—Popescu L, Elemente de Geologie. Cluj, Tip. Ardealul, 1924.
39. Voiteşti—Popescu /., Evoluţia geologico-paleogeografică a pământului
românesc. Cluj, Institutul de Arte grafice Ardealul, Í936.
40. Harta geologică a României. întocmită de Institutul geologic al Româ­
niei, Berlin, 1926.
41. Harta hidrografică a României. întocmită de Institutul geologic al Ro­
mâniei, Berlin, 1930.

«
 \
*
FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEf
FUNCŢIUNEA EI GEO-ECONOM ICĂ

DE

SABIN OPREAN
H

%-
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI
F U N C Ţ IU N E A EI GEO -ECO N O M ICĂ

» de Sabin Oprean

Subunităţi şi zone economice în regiunea, graniţei noastre de Vest.

Regiunea frontierei noastre de Vest poate fi înpărţită în două sub­
unităţi economice. Una este între Murăş, Dunăre,, M-ţii Carpaţi şi
linia de frontieră care ne desparte de Iugoslavia, este cea a Banatului,
având, ca centru natural de gravitaţie economică oraşul Timişoara.
A doua subunitate este cea cuprinsă între Murăş, M-ţii Apuseni şi
linia de frontieră, care ne desparte de Ungaria. '
Cvea.ce face din Banatul care aparţine României o unitate nu sunt
atât de mult factorii de geografie fizică, cât în primul rând factorii de
geografie a omului. Pe de o parte strânsa legătură -între toate zonele
lui economice, rezultată din interdependenţa economică a lor, pe de
altă parte solidaritatea socială dintre toate neamurile şi clasele lui
sociale-sintetizată în acel tipic patriotism local bănăţean şi în sfârşit
factorul istoric, toate la un loc dau Banat îl având de capitală Timi­
şoara, solidar la rândul lui cu întreagă România.
Prin aşezarea ei în centrul lui geografic, la întretăiere de căi de
comunicaţii număroase de uscat şi de apă dela Nord la Sud, dela Est
din inima Ţării,, la Vest, cu Begheiul navigabil, care este o adevărată
axă diagonală -de comunicaţii, Timişoara este simbolul unităţii eco­
nomice a Banatului. Este tocmai în centrul de gravitate economică a
lui. Puterea de polarizare economică a Timişoarei trece însă departe
de hotarele Banatului. Se simte departe spre Nord, până’n bazinul
Beiuşului şi al Zarandului şi până’n Ţara Haţăgului. Majoritatea ser­
vitor imii române din Timişoara este din Bihor, din toate regiunile
Munţilor Apuseni găsim muncitori de fabrică aici, iar negustorii din
toate bazinurile de apus carpatice, din,Transilvania şi chiar din capi­
tala Ţării vin ,1a Timişoara, să se aprovizioneze cu diferite mărfuri.
Astfel Timişoara devine o verigă importantă în lanţul unificator al
economiei naţionale a României. - . .o
Regiunea de frontieră dintre Murăş la Sud şi Tisa la Nord adecă
cea a Munţilor Apuseni sau Ţara Crişurilor nu ne mai dă o subuni­
tate economică compacta, cum este Banatul. Versantul de Vest al mun­
ţilor de aici se caracterizează prin o serie de bazinuri izolate între ele,
“7 8 SABIN OPREAN

de golfuri care din punct de vedere economic sunt în strânsă legătură,

nu între ele, ci cu fâşia de câmpie din Vest. Legătura se face dealun-
gul râurilor cari coboară din munte, ca dintr’un castel de apă, spre
Vest, spre Tisa. Dacă totuş există şi între ele o anumită legătură spa­
ţială, aceasta o găsim tot pe câmpia din Vest, unde avem o linie ferată
şi o şosea aproape paralele cu muntele şi cu linia de frontieră, delà
Arad până la Halmei. Viaţa economică a regiunii nu s’a putut cris­
taliza în jurul unui singur centru mare de energie economică, cum
este Timişoara pentru Banat, ci a creat la zona de contact dintre mun­
te şi câmpie mai multe centre, ca Aradul, Oradea, Cărei şi Saţu Mare.
Cu privire la aceasta dăm următorul citat: „Oraşe nu există, se poate
zice, nici linul înlăuntrul munţilor Apuseni, nu se întâlnesc decât mici
târguri... Adevăratele centre urbane din Munţii Apuseni, se găsesc în
marginea masivului, la punctul de contact al muntelui, al piciorului
.muntelui, cu regiunile vecine; ele alcătuesc un cearcăn bogat de târ­
guri, arătând astfel limita economică a Munţilor Apuseni:... Zălau,
. Şimleul Silvaniei, Oradea Mare,, Salonta Mare, Arad, Lipova“1).
Iată ce ne spune marele geograf francez Emm. de Martonne, pri­
vitor la zona de frontieră din Vestul Bomâniei dintre Murăş şi Tisa:
,.L’union de la Transylvanie à la Roumanie a entraîné l’annexion d’une
bande marginale de là plaine pannonique. L e Bihor, citadelle dès Rou­
mains, les a vus naturellement déborder à l’Ouest... et sont restés la
majorité dans la zone de piémont, où la densité du peuplement a aug­
menté pendant tout le X X -e siècle. Séparer cette zone, avec ses bourgs-
marchés, de la montagne eût été un non-sens économique“ 2).
Oradea Mare este considerată de cătră De Martonne ca un târg
al muntelui, mai mult chiar decât Satu Mare. La fel consideră şi Ara­
dul ca un târg important al Transilvaniei nu al câmpiei; iar Timi­
şoara, capitala Banatului, mai înainte un oraş al câmpiei, azi ca solid
legată de Transilvnia şi de Bucureşti3).
O caracteristică comună a întregului ţinut din Vest, dintre Dunăre,
Munţii Apuseni şi linia de graniţă, este admirabila zonalitate econo­
mică, cu direcţia delà Nord la Sud, zonalitate constatată şi la toate fe-
nomenele de Geografie Fizică şi Biografie şi într’o anumită măsură
şi la populaţie. De altcum aceeaş zonalitate economică este comună
într’o largă măsură întregului spaţiu economic carpatic. ~

1) FICHEUX R. : Munţii Apuseni, în Transilvania, Banatul’, Crişana şi Mara-

murăşul’, Bucureşti, 1929, p. 171. \ ,
2) EMM. DE MARTONNE: La Roumanie, în Géographie Universselle, tome IV,
partie II, pag. 751.
3) EMM. DE MattoNNE: La Roumanie, în Géographie Universselle, tome IV,
-partie II, pag. 752—4.
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 79

Dacă facem începând din platformele cele mai înalte carpatice

până’n marginea cea mai joasă a câmpiei din Vest sondaje economice
pe orizontală, dela Est la Vest, perpendicular pe linia de frontieră,
•aceste sondaje vor trece prin patru etaje economice, având fiecare
dintre ele felul lui tipic de viaţă economică.

Pe platformele înalte ale munţilor şi pe la marginile tuturor ba-

zinurilor intra- şi submontane peste alt. de 600 m găsim zon a h erb ageră,
cu un păstorit intens şi cu foarte puţină agricultură. Animalele, de
preferinţă oi, sunt ţinute iarna în sat, în apropierea locuinţelor sau la
„odăi“, ori „sălaşe“ deasupra satelor1) şi sunt hrănite cu fânul adunat
^vara sau cu frunză, uscată anume, tot vâra şi păstrată în „frunzare“ .
Se face întrebuinţare de frunză mai cu seamă în anii secetoşi. Numai
puţine turme sunt coborîte iarna la câmpie. In Munţii Apuseni nu avem
transhumanţă; numai unii proprietari de turme din jurul masivelor
Ţarcu-Godeanu din Estul Banatului, mai practică transhumanţa. In
'Munţii Bihorului şi în cei Vulcanici din Nord nu este amintită trans­
humanţa nici în trecut şi nu o găsim nici azi. Aici găsim, ca de alt-
•cum şi în munţii din Estul Banatului, ca predominant păstoritul local,
cu mişcări sezoniere pe verticală între sate şi munte, uneori de,mare
.amplitudine. Iernatul animalelor se face în sat, iar vârâtul lor in mun­
te. Primăvara şi toamna, şi pe alocuri şi iarna, animalele sunt hrănite
în etaje intermediare între sat şi munte, sau precum amintii la odăi. In
ultimele decenii locul oilor este tot mai mult luat de vitele mari. A gri­
cultura în zona herbageră, deşi nu lipseşte nicăiri cu totul, -totuş se
face foarte puţină. T ot în această zonă mulţi bărbaţi adulţi' sunt ocu­
paţi, mai cu seamă iarna, şi în exploatările forestiere. In zona\ herbage­
ră găsim puţini locuitori.

Cu mult mai mulţi locuitori trăese însă în zona următoare, în cea

-a econom iei m ixte, care coincide cu bazinurile şi depresiunile din munţi
şi cu văile apelor până la ieşirea lor dintre dealuri. Aici locuitorii,
•chiar una şi aceeaş persoana, se ocupă în decursul unui an cu de toate.
Un tânăr, şi admirabil geograf francez, profesorul Ficheux Roberh
•care este cel mai bun cunoscător al Munţilor Apuseni, caracterizează
foarte nimerit această zonă cu economie .mixtă, când spune, .că ţăranii
români de aici simt în acelaş timp agricultori, ciobani, mineri şi lu-
'•crători de pădure2). Profesorul Traian Mager, în câteva lucrări de-o.

1) TULESCU V.: Românii din Banat, în Buletinul Soc . Rom. de Geografie,

-t. 61, Bucureşti, 1942, p. 208 şi urm.
2 ) ficheux R. ‘. M unţii Apuseni, în Transilvania, Banatul, Crişanct ş i Mara-
■ mură şui, Bucureşti, 1929, p. 174,
80 SABIN OPREAN /

rară conştiinţiozitate ne dă informaţiuni preţioase cu privire şi la alte

ocupaţiuni ale locuitorilor din Munţii Apuseni. Intr’un bazin mic cum
este cel al Hălmagiului cu 36 de comune mici', la acea dată (1928) cu
19.250 locuitori zice, că locuitorii se ocupă cu agricultura, creşterea
animalelor, pomăritul, exploatarea pădurilor, vânatul, pescuitul, culesul
fructelor sălbatice şi al bureţilor, mineritul, industria şi comerţul am­
bulant şi ca angajaţi temporal în câmpie la munci agricole, sau în
oraşe ca servitori şi muncitori în fabrici. Adeseori una şii aceeaş fami­
lie practică deodată sau pe rând toate îndeletnicirile amintite1). Ace-
laş tip de economie mixtă ni-1 dă şi V e r g c z -T r ic o m în lucrarea amin­
tită, pentru această zonă în Banat. Şi eu într’o lucrare de a mea cons­
tat aoelaş fenomen2), care se poate de altcum constata peste tot în-
această zonă.
Deci pretutindeni în această zonă se face şi agricultură extensivă,
predominând cultura porumbului, totuş cerealele recoltate nu acopăr
decât în proporţia de 20— 40% nevoile de -hrană ale locuitorilor3), în re­
giunile miniere în proporţie chiar sub 20%. Restul este acoperit de ce­
realele aduse din fâşia de câmpie din Vest în schimbul fructelor şi al
altor produse de ale muntenilor4). Transportul cerealelor din câmpie
se face pe liniile ferate, dar mai cu seamă cu căruţele. Este-'peste tot
în această zonă b clasă de negustori numiţi „tiujeri“ , cari duc din
munte cu căruţele tot felul de produse şi le schimbă cu cereale în sa­
tele din câmpie. Cerealele. le valorifică apoi în micile târguri locale
din bazinuri. Duc să schimbe pe cereale- în câmpie şi oale, spete şi tot
felul de unelte mărunte necesare muncilor agricole şi gospodăriei.
In felul acesta mai cu seamă între zona economiei mixte de deal
şi de munte şi între zona tipic agricolă din Vest, este peste întreg anul
un. foarte viu schimb de bunuri şi de energii economice. Caracterul
complimentar economic al regiunilor cu produse diferite nicăiri-nu să
vădeşte mai limpede decât între aceste două zone economice.
Fioheux consideră întreaga zonă de câmpie din Vest, „această
mică Olandă“ cum o numeşte dânsul fiind în mare parte inundabilă,
, ca una care este înrâurită economiceşte de munţii din spatele ei. Fă­
când abstracţie de majoritatea etnică românească -şi numai din „consi­
deraţii strategico-economice... această lizieră a munţilor cu salba ei
dé oraşe ţrebue să rămână României“ 5). '
9 MAOER TRAIAN : Ţinutul Hălmagiului, I, Arad,M928, p. 13 şi urm.
2j OPREAN SABIN : Probleme de geografie economică în Munţii Apuseni, în
Observatorul Social-Economic, Cluj, 1932, Nr. 3 -4 .
3) MAGER TRAIAN: o. c.; a se vedea şi monografia economică Munţii Ăpu
seni de POAPA NECŞA V. şi CIOMAC LUCA.
4) PAVEL CONSTANTIN Dr. : Locuri si oameni din Munţii Bihării, Beiuş, 1926.
5) O. c. p. 180, cf. ANCEL J. : Géopolitique, Paris, 1936, p. 62—63.
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 81

Zona economică agricolă din Vest coincide cu regiunea câmpiilor

joăse şi cu cu cea a ultimei terase dela marginea de Est a.câmpiei. Are
un sol foarte fertil, constatator din cernoziom, loess şi aluviuni. Peste
tot predomină aici agricultura şi extensivă şi intensivă. Se lucrează
cu animale de muncă, în primul rând cu cai, dar în ultimele decenii şi
cu multe unelte agricole motorizate. Puţina proprietate mare şi cea
m ijlocie între 10— 100 ha, care cuprinde partea cea mai mare din câm­
pie, ară aproape numai cu tractoare, mai cu seamă în Banat şi în ju­
deţul Arad, Produsele agricole ale acestei zone sunt foarte variate1).
Pentru documentare lăsăm să urmeze puţine date statistice. Judeţ
tipic agricol este judeţul Timiş Torontal cu o suprafaţă de 743.146 ha.
Suprafaţa cultivată este de peste 80% , alte 10% sunt păşunile şi fâne-
ţele, cari la nevoie pot fi şi ele prefăcute în cultivabile, .iar restul este
ocupat de păduri (47.293 ha), parcuri de vânătoare şi improductiv. So­
lul arabil are 543.869 ha, vii 8318 ha, grădini de zarzavat 7878 ha, li­
vezile abia 1436 ha, hameiştile 10 ha. Este izbitoare suprafaţa mare
ocupată de grădinile de zarzavaturi. Este de altcum îndeobşte ştiut, că
în întreagă România, Banatul şi judeţul Arad dau relativ cel mai mult
zarzavat care se vinde chiar şi peste hotare2). Mai mult sunt cultivate
păioasele cu 56% din suprafaţa cultivată, apoi porumbul cu 34%, fura­
jele cu 5% , rădăcini de nutreţ V2% , alimentare 3 % şi plante industriale
1V2%.- Intre păioase găsim şi orezul, iar la alimentare mai cu seamă
zarzavaturile, în vremece între industriale găsim culturi întinse de
sfeclă de zahăr, de cânepă, de tutun şi oleaginoase. Procentajul cuprin­
de mediile anilor 1928— 1939. ■ . ,
Caracterul agricol al judeţului este limpede. In anii. buni singur
Timiş-Torontalul dă o producţie de grâu de cca. 70.000 vagoane şi
35.000 vagoane de porumb, la o populaţie totală de .500.000 suflete.
In vremece nevoile judeţului sunt cel mult 30.000 vagoane anual, ră­
mân disponibile pentru export' 50— 70.000 vagoane de grâu şi de po­
rumb. Şi dacă nu în aceeaş proporţie, dar disponibil pentru export
are înţreagă zona agricolă din câmpie, în vremece bazinurile şi re-,
giunile de munte, în primul rând cele miniere-industriale abia pot aco­
peri 20% din nevoile lor de pâne. Este evident; că şi-o procură din
zona apropiată economică agricolă din Vest.
Ca termen de comparaţie dăm următoarele: comuna de câmpie
Jebel (jud. Timiş-Torotal) are. o suprafaţă de 14.000 jugăre, cu 3788

9 MANCIULEA S.: Câmpia Tisei, în Bul. Soc. R. R. de Geogr., t. 67, Bucureşti,

1938, p. 123 şi urm.*
2) Vezi în această privinţă KUGLER H.: Grădinăritul în Banat, in Lucrările
Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, v. VII, Timişoara 1942, p.
315-327. , . *
8
è
82 SABIN OPREAN

locutori. Din total, 10.000 jugăre este suprafaţă arabilă şi chiar aproa­
pe în întregime însămânţată în fiecare an. Amintitul bazin al Hălmagiu-
lui are în total 17.000 jug. sol arabil. Din acesta însă în fiecare an este
însămânţată abia ceva este o treime, restul rămâne mirişte parloaga,
ca să se regenereze, fiind foarte puţin fertil.. Deci un întreg bazin de
munte cu peste 18.000 locuitori cultivă mai puţin ca jumătate din su­
prafaţa unei singure comune din Banat care are abia a cincia parte
din numărul locuitorilor bazinului Hălmagiu. La aceasta se mai adauga
apoi, că producţia la ha în zona agricolă, din câmpie este cel puţin de
2— 3 ori superioară celei din zona cu economia mixtă.
Intre marile bogăţii ale zonei agricole mai amintim animalele. In
primul rând creşterea porcilor este ajutată şi chiar condiţionată de
marele ei- prisos de porumb; servindu-le la îngrăşarea lor. Astfel pla­
sele de câmpie din judeţul Arad, cum sunt Sântana, Curtici, Ghişinău
<^riş cresc aproape în fiecare an peste 10.000 de porci; plasa Aradul
Nou în anul 1943 a avut chiar aproape 18.000 de porci graşi de cel
mai ales soiu. Judeţul Tmiş are şi mai mulţi, peste 300.000. Mai mult
ca jumătate din acest stoc a fost marfă de export. Regiunde miniere
din munţii apropiaţi, oraşele (şi capitala Ţării din această zonă se
aprovizionează cu grăsime şi carne de porc. Prisosesc însă şi pentru
exportul în străinătate, deşi numărul lor, depinzând de o. mulţime de
factori economici şi chiar climatici, variază în fiecare an.

Intre zona agricolă şi zona cu economie mixtă atât de strâns

legate unele de altele, din punct de vedere economic, — întâia dând
celei de a doua cereale şi grăsimi, iar a doua celei agricole lemn,
fructe, diferite unelte şi braţe de muncă — se află intercalată, tot cu
direcţia dela Nord la Sud, zon a econom ică viticolă-pom icolă. Aceasta
coincide în general cu zona de coline şi cu cea de terase superioare
(platforme pericarpatice) din Vest. Este zona cea mai intens populată
şi prezintă varietatea cea mai mare de produse ale solului1). Caracte­
ristica economică a ei este, că toate pantele dealurilor, colinelor şi ale
teraselor sunt acoperite^c;u vii şi cu livezi de pomi. întreg Sălajul de
ex. ni se prezintă primăvara ca o imensă livadă, cu pomi înfloriţi şi
vi'i. în plină sevă. La fel regiunea la Nord de Oradea, promontoruLAra-
dul.ui, podgoria Buziaşului şi) a Baziaşului. Această zonă dă vin
tuturor celoralalte zone şi mai rămâne şi pentru export şi în alte părţi
ale Ţ ării; în schimb nu are nevoe decât de prea puţine lucruri din
celelalte zone, poate pe ici pe colo de braţe de muncă din zona de
munte. Cam 4°/o din întreaga suprafaţa acestei zone este ocupata de

i) tulescu v.: O. c., p. 211,

 t

FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 83

vii şi de pometuri, dintre cari nu lipsesc, în părţile de Sud ale ei, m ig­
dalii şi smochinii. Restul îl oCupă diferitele culturi de cereale, zarza­
vaturi, fâneţe, păşuni' şi livezi.
întreagă zona. de frontieră din Vest este provăzută cu cele mai
variate produse ale industriei mari şi mici din regiunile şi din centrele
,industriale ale ei. , .
In concluzie, constatăm cea mai vie circulaţie şi schimb de măr­
furi între toate zonele economice ale provinciilor din Vestul României,
ceeace face între ele şi o puternică coeziune şi legătură, şi politică, şi
socială. In acelaş timp toate zonele şi regiunile economice din Vestul
României au şi prisos de bunuri economice, care sunt valorificate de
secole în restul teritoriului României. Faptul acesta le-a incopciât de­
finitiv, şi în trecut şi cu atât mai mult azi la spaţiul vital carpatic. In
primul; rând prisosul de cereale, de vin, lemn, animale şi tot felul de
produse industriale iau-drumul din această zonă spre diferite pieţe de
desfacere din interiorul mai apropiat sau mai îndepărtat al Transil­
vaniei şi al celorlalte provincii româneşti din Sudul şi Estul Carpaţilor.
\ ■■
Bogăţiile subsolului şi industria din zona frontierei de Vest. .Re­
giunea de frontieră din Vest, are cele mai variate bogăţii ale subso­
lului. V om aminti numai pe scurt aceste bogăţii -fără a da date statis-.*
tice mai ample cu privire la producţie din motive uşor de înţeles în
timp de răsboi (1944) . Mai cu'seamă Munţii Banatului şunt bogaţi în
zăcăminte de cărbuni, de fier,, de marmoră, în ape minerale şi în cariere
de piatră, precum şi în căderi de apă, adecă în forţă hidraulică. Forţa
hidraulică în Banat, a Timişului, a Cernei şi a Dunării între Caraş şi
Porţile de Fier, s’a evaluat la peste 230.000 C. P.1). Câteva'zeci de mii
de C. P. ar putea da apoi şi Crişurile. Din acestea a captat până în
prezent numai U D R. 15.000 C. P. • -
Cărbunii cei mai buni şi mai- mulţi se exploatează în Banat,
250.000 t. Nu este o cantitate prea mare pesta 10%> din totalul exploa­
tat în România, în schimb sunt de foarte bună calitate2). Valoarea cea
mai mare a, lor stă însă în împrejurarea, că în apropierea lor se află
•şi zăcăminte de fer. Cele mai mari exploatări se fac la Anina, Lupac,
Sacul, Biger, Doman şi Baia Nouă. In restul zonei de Vest se mai ex ­
ploatează apoi 50— 60.000 t. de cărbuni dintre cari cei mai valoroşi
sunt cei din Bazinul Zarandului dela Ţebea'şi Mesteacăn, în apropie­
rea cărora se află importantele mine aurifere din Munţii Metaliferi.
Slabele zăcăminte de cărbuni.din Ţara Ouaşului câştigă şi ele în im-

’) Industriile şi bogăţiile naturale din Ardeal şi Banat, Cluj, 1927, p. 36.

2) O. c.,
p. 50—60. : . '
I ■
84 SABIN OPREAN

portanţă prin faptul că se află în apropierea regiunii miniere dela Baia

Mare. Rezervele de cărbuni din întreagă zona de frontieră sunt eva­
luate la minimum 60— 70 milioane de tone1). #
După zăcămintele sedimentare combustibile cele mai importante
din regiune sunt cele de metale, iar dintre acestea în primul râpd cele
de.fer din Munţii Banatului dela Reşiţa şi dela Rusca2) .v.
Producţia Banatului este de cca. 45.000 t. fontă anual3). Importan­
te zăcăminte de fer mai sunt apoi în Munţii Moma, la1Văşcău şi M o-
neasa. Zăcămintele de bauxită dintre Crişul Negru şi cel Repede sunt
evaluate la 10Q milioane tone (V. Stanciu: o. c. p. 246; Protescu O .:
Problema bauxitei în România, Bucureşti, 1943). •
Regiunile aurifere din Munţii Metaliferi ,ai Zarandului şi din
Munţii Vulcanici .din Nord dau o producţie anuală de cca. 3000 kgr.
aur, 8000 kgr. argint, apoi importante cantităţi de plumb, aramă, zinc
şi antimoniu (Stanciu V .: o. c.). •
Mai amintim apoi următoarele zăcăminte de metale: mangan la
Delineşti (Caraş), crom în jud. Severin, bismut şi molibden la Băiţa
(jud. Bihor), cupru în regiunea Oraviţa, antimoniu în jud. Severin,'
necesare industriilor de armament. ,
- Foarte necesare sunt apoi pentru nevoile economice ale zonei de
' frontieră din Vest carierele de piatră de construcţie, având această zonă
pe deoparte caracter mlăştinos pe întinse suprafeţe, precum şi la tera- .
sările din regiunea viticolă din Promontoriul Aradului4), şi din Sudul
Banatului. Amintim numai pe cele mai imortante, astfel sunt carierele
dela Ciucea-Poieni din Valea Crişului Repede, cele dela Ciuci (V âr­
furi) din Valea Crişului Alb, cele depe Valea Murăşului şi cele dela
Lucareţ din Banat. Marmora dela Rusehiţa poate rivaliza cu cea dela
Cararra. Marmoră se mai exploatează şi la Vaşcău şi pe Valea Mură­
şului. Piatră de var se exploatează aproape în toate zonele calcaroase
din regiunea de munţi, aprovizionând cu var întreagă zona de frontie­
ră. Importante sunt mai cu seamă exploatările de calcar cristalin dela
Colţan (jud. Caraş) şi cele de calcar obişnuit dela Gurahonţ (jud.
Arad). Mai avem apoi în această zonă gips, talc şi alte roce de impor­
tanţă mai redusă (vezi Industria şi bogăţiile din Transilvania şi Ba­
nat, p. 68— 70).
Tot la bogăţiile subsolului amintim în zona frontierei de Vest ,şi

*) O. c., p. 60. ,
2) STANCIU VICTOR: Z ică multele minerale din Dacia superioară, In Transil­
vania, Bnnatul, Maramurăşul, Bucureşti, 1929 , p. 243—247.
' 3) Industria şi Bogăţiile naturale din Ardeal şi Banat, p. 63 şi urm.
4) OPREAN SABIN : Terase pentru culturi în România, în Lucrările Institu­
tului de Geografie al Universităţii din Cluj, V. VIII, Timişoara, 1943, p 62 şi urm.
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 85

importantele stabilimente balneare dela Băile Herculane, Buziaş, L i-

pova, Vaţa, Moneasa, Felix şi ale Episcopiei dela Oradea şi cele dela,
Bicsad din Ţara Ouaşului. Unele din ele se bucură de un renume, care .
a trecut demult hotarele Ţării1) / ^
Din cele precedente constatăm, că zona de frontieră din Vest are
în subsolul ei cele mai variate bogăţii minerale, cele mai multe dintre
ele extrem de importante ca materii prime _pentru in du strie. Faptul
acesta are un triplu interes economic. Prin repartizarea norocoasă a
zăcămintelor minerale în spaţiu, mai cu seamă în ceeace priveşte com ­
bustibilii şi metalele, cari se găseşc în apropiere unele de, altele, aceştia
au făcut- să se desvolte în zona. muntoasă 3 regiuni miniere şi indus­
triale. Una este regiunea minieră şi metalurgică, grea din Munţii Ba-'
natului, una este regiunea auriferă şi industrială din Munţii Metali­
feri ai Transilvaniei“ ş i - a . treia regiunea auriferă .şi industrială din
Nord, din Bazinurile Baia Mare— Lăpuş. Afară de aceste regiuni mai
mari miniere-industriale tot ca o urmare a materiilor prime date de
subsol, la care s’au adăugat cele dafe de agricultură şi creşterea vitelor,
au luat naştere şi multe şi variate industrii în oraşele din zona de fron­
tieră şi chiar în o mulţime de comune rurale. •
Nu vom înşira aici aceste industrii, ajunge să amintim, că în felul
acesta zona de frontieră de Vest, mai cu seamă Banatul, este provincia
cu cele mai variate industrii din Ţară. Imortanţa industriilor, mai cu
seamă a celor din cele trei regiuni industriale şi miniere din zona mun­
toasă depăşeşte cu totul interesele economice provinciale şi interesează
deaproape întreagă economia naţională.’ Aparţin deci prin produsele
lor metalurgice şi prin producţia .de metale nobile întreg spaţiului eco­
nomic şi vital al României.
Tot de aceeaş importanţă, sunt şi multe industrii'din Timişoara,
Arad, Oradea, Satu Mare şi alte localităţi mai mici de ex. Deta, Jim-
bolia, Periam, ş. a. Acesta este al doilea fapt important în funcţie de
materiile prime date de solul şi subsolul din zona graniţei de Vest a
României. ■
Al treilea fenomen economic rezultă din faptul, că în primul rând
. cele trei regiuni industriale din zona muntoasă utilizează un număr de
peste 16.000 angajaţi.
Hrana şi peste tot prevederea acestora şi a familiilor lor cca. 80.000
suflete cu cele necesare nu poate fi făcută decât într’o minimă măsură
de’ resursele dafe de regiunea de munte. Aceste nevoi le acopere zona po­
micolă a dealurilor, dar mai cu seamă zona agricolă a„ câmpiilor apro-

! ) ŢEPOSU EMIL şi PUŞCARIUV. : România balneară şi turistică, "Bucureşti, 1932;

ŢEPOSU E., în Transilvania, Banatul şi Maramurăşul, p. 533 şi u rm .
X
86 . -SABIN OPREAN •

piate. In schimbul valorii produselor industriale date de regiunile mi-

niere-industriale şi de centrele importante industriale, acestea primesc
cereale, 'fructe, zarzavaturi şi în cea mai mare parte şi îmbrăcăminte
din celelalte zone economice din Vest. Se constată şi de astădată carac­
terul economic complimentar şii de strânsă interdependenţă economică,
între regiunile industriale şi cele agricole atât din zona de frontieră,
din Vest, cât şi între alte .provincii ale României. Numai toate împreu-
nă ne dau un spaţiu unitar economic. Ca o complectare mai putem,
aminti faptul, că numărul lucrătorilor şi al angajaţilor din regiunile
de munte este! considerabil sporit şi cu cel al angajaţilor în industria
forestieră, încât putem fără nici o exagerare, evalua la aproape 100.000
numărul locuitorilor din munte angajaţi numai în minerit şi industrii,
cari trebue să fie hrăniţi din produsele'regiunilor agricole şi pomicole
din zona de Vest a României. • '

îm p ărţire a ad m in istrativ ă a zonei de frontieră din Vest între Mu-

răş şi Someş ne arată şi ea interpendenţa economică dintre regiunile •
de munte şi cele de câmpie. Este adevărat că organizarea şi întinderea
judeţelor s’a făcut progresiv dela Vest la Est pe măsura întinderii stă­
pânirii regale maghiare peste şi printre micile voivodate şi cnezate
autohtone din regiunea de munte. Dar nu este mai puţin adevărat, că
judeţele în actuala lor formă reprezintă şi o realitate economică. Ju­
deţele Sătmar, Sălaj, Bihor şi Arad se întind dela Vest la Est, dela
linia de frontieră până afund în zona muntoasă, judeţul Bihor aproape
peste tot până la cumpăna apelor; judeţul Sălaj trece chiar de această,
cumpănă la Est în Ardeal. Judeţul Arad în cea mai măre parte se în­
tinde în spaţiul ocupat odinioară de fostul judeţ Zarand, care cuprin­
dea aproape întreg bazinul Crişului Alb, dela isvoar până departe în
câmpie. Azi depresiunea din cursul superior al Crişului Alb aparţine >
din punct de vedere administrativ la judeţul Hunedoara; din punct de
vedere economic este însă într’o complecta dependenţă de câmpia din.
Vest, care îl alimentează şi face cu ea un întins comerţ de schimb, mai
cu seamă cu fructe. Astfel judeţele acestea pot fi considerate în acelaş
timp şi ca mici unităţi economice,, nu numai administrative. . .
In Banaţ judeţele au o orientare dela Nord spre .Sud, spre Dunăre.. ■
Forma lor actuală se datoreşte numai în parte unei' evoluţii, istorice..
Numai judeţul Severin poate fi considerat ca un vechiu reziduu poli­
tic al „districtelor valache“ autonome, a.1 fostului Banat al Sever inu­
lui şi al organizaţiei militare de frontieră din veacurile X V I I I şi X IX .
La crearea judeţului Caraş s’a ţinut seamă ca să i se dea şi teren de
câmp, chiar izolând de Dunăre judeţul Timiş-Torontal. Rolul judeţe- ■
lor din IJanat ca organe economice scade simjitdr prin faptul, că Ba-
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 87

• “
natul este o admirabila unitate economică cu centrul Timişoara, du-
păcum s’a arătat mai înainte acest lucru; / t

Graniţa de Vest şi căile de comunicaţii. In cele următoare vom a-

naliza pe scurt graniţa de Vest a României în funcţie de căile de co­
municaţie pe uscat , şi pe apă. Că la crearea ei s’a ţinut seamă şi de
această funcţie a ei ne asigură principalul expert consultat cu acel pri­
lej, marele geograf francez Emm. de Martonne, cel mai bun cunoscă­
tor al spaţiului dunărean şi carpatic1).
La stabilirea oricărei linii nouă de frontieră unele interese au fost
atinse, aşa şi în regiunea cuprinsă între munţi şi Tisa, în Vestul R o­
mâniei. Astfel au fost tăiate deacurmezişul uriele linii ferate impor­
tante şi mai multe şosele. Intre ele amintim liniile internaţionale Arad—
Szolnok şi Oradea— Szolnok.A şa a fost tăiată şi legătura de cale fe­
rată a Banatului cu Dunărea la Baziaş. In Banat au mai rămas retezate
liniile de interes local Timişoara— Ionel (Johanisfeld) şi Timişoara— .
Comloşul-Mic ş. a. Prin tratate internaţionale liniile amintite ap func­
ţionat însă normai şr chiar mai mult decât atât, alte două linii au fost
puse în serviciul intereselor internaţionale. Una pela Sudul zonei de
frontieră peste Banat, a fost linia Bucureşti— Timişoara— Zagreb—
Milano— Simplon— Paris, prin punctul ţie frontieră Jimnbolia şi a doua
pela Nordul acestei zone linia Bucureşti— Cluj^O radea— Satu Mare—
\ Kosice (Kassa)— Praha— Berlin, prin punctul nostru de frontieră Hal-
mei. Prin tratate speciale încheiate între România şi Jugoslavia şi între
România şi Cehoslovacia, mai târziu şi cu Polonia, n’au suferit nici
legăturile de cale ferată cu Dunărea la Baziaş şi nici cea cu Maramu­
reşul, întrucât porţiunile cje cale ferată întrerupte prin linia de fron­
tieră'au fost puse la dispoziţia României ca linii de peaj.
Cele două porţiuni de linii locale Timişoara— Ionel şi Timişoara—
Comloş întrerupte au fost întregite prin construcţii noi numai pe te-
ritor român. Lipsea însă o foarte necesară legătură de cale ferată, care
să lege paralel cu frontiera oraşele maî importante din zona de fron­
tieră începând dela Dunăre, până la Someş şi Tisa, adecă dela Baziaş
peste Oraviţa— Timişoara— Arad— Salonta— Oradea— Cărei— Satu
Mare până la Halmei. Pe o distanţă destul'de considerabilă, lungă de
peste 40 km a trebuit săr fie construită o nouă linie între Nădab— Chi-
şinău Criş şi-Salonta, lucrare îndeplinită chiar în întâii ani după 1920.
Mai târziu pe aceeaş linie în ultimii ani ai deceniului trecut, după ter­
minarea importantei linii de legătură între Transilvania de Nord—
Maramurăş şi Bucovina, adecă după construirea liniei ferate Ilva Ma-

1) BRÂTIANU O. . : O. c., p. 305.

>
 88 SABIN OPREAM

- * •
re— Vatra Dornei, s’au pus în circulaţie trenuri directe între Timişoa­
ra?—Arad— Oradea— Cluj»—Vatra Dornii— Suceava, Ţealizându-se ast­
fel una dintre cele mai importante legaturi de mare interes economic
între întreagă zona de frontieră de Vest şi întreg Nordul României.
, Totuş legăturile zonei de frontieră din Vest-cu resttjl*Ţării aveau
şi au încă nevoie de complectări. Pentru împlinirea acestei necesităţi
a fost construită- şi noua linie Reşiţa— Caransebeş în lungime de peste
50 km punând astfel în bună legătură cu capitala şi cu restul Ţării
importanta regiune industrială din Munţii Banatului. Această legătură
nu lipsia nici mai înainte de construirea acestei linii, dar se făcea cu
mare înconjur, peste-Timişoara— Lugoj. Tot pentru perfecţionarea le­
găturilor zonei de frontieră cu restul Transilvaniei şi. a întregii Ţări
. se construeşte. şi linia ferată Vaşcău— Brad— Deva cu prelungire prin
^ V a lea Jiului între Petroşeni şi Târgu-Jiu, încopciind astfel definitiv în
economia naţională bazinurile destul de izolate al Bihorului sau Beiu-
şului şi al Zarandului sau Crişului Alb, precum şi pe cel carbonifer al
Petroşenilor. Dacă s’ ar fi putut prelungi această linie, dupăcum se pro-
ectase, din Bazinul Beiuşului, dela D'obreşti, spre Nord, peste micile
depresiuni din Valea Crişului Repede, din Sălaj şi Baia Mare până’n
Maramurăş, am fi avut o a doua linie cu direcţia Nord— Sud de o im­
portanţă excepţională în dosul zonei de frontieră din Vest, dela D u­
năre (Calafat) până’n Maramurăş la Sighet. O ultimă legătură de cale
ferată, proectată şi aceasta, între Brad— Zlagna şi Abrud ar desăvârşi
şi mai mult orientarea deplină spre interiorul Ţării & zonei de fron­
tieră.
Ca să înţelegem nevoia şi până la un anumit grad chiar urgenţa
acestor adaptări, trebue să ţinem în seamă faptul, că până la 1918 toate
■construcţiile de căi de comunicaţii au orientat artificial întreagă zona
de frontieră spre interiorul Câmpiei Panonice. Astfel nu mai puţin
v de 14 linii ferate, mai rnult sau mai puţin perpendiculare pe zona dea­
lurilor şi a munţilor din. Apusul Ţării îndreptau spre Vest orientarea
economică a regiunilor de dealuri şi de munţi din zona frontierei de
Vest, ca să nu mai amintim de număroasele şosele, câţi coborau din
regiunea de dealuri şi de munţii tot" spre Vest, spre pustă. Se adunau
apoi toate în 3 fascicole mari şi erau trecute peste Tisa, pela Tokay,
Szolnok şi Szeged. Oficialitatea feudală nu s’ a gândit să realizeze cel
puţin o singură legătură de cale ferată de direcţia Nord— Sud în în­
treagă regiunea din stânga Tisei. Importantele centre economice din
această regiune nu aveau legătură directă între ele, decât cu mare în­
conjur şi piedere de timp, inconvenient remediat de regimul românesc
chiar în întâii ani ai alipirii la România a acestei zone.
• Cât de nenaturală, de artificială şi de păgubitoare pentru interesele
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 89
V ■
economice regionale ale poporului din provinciile din stânga Tisei a
fost orientarea economică dată de regimul feudal se vădeşte mai lim­
pede din faptul că oraşele, din zona-de frontieră din Vestul României'
dela 1920 încoace sunt într’o ascensiune economică pe care nimeni n’ar
fi bănuit-o măcar mai înainte, ascensiune marcată aţâţ, de plastic prin
creşterea populaţiei lor dela 1918 încoace. Astfel Timişoara avea la
1920 un număi* de 82.689 locuitori, la 1930 avea 91.580 locuitori, ca să
ajungă în prezent (1944) la 120.000 locuitori; Aradul, Oradea, Careii
şi Satu Mare deasemenea aproape şi-au dublat sub regimul românesc
numărul locuitorilor lor. . • ,
Orientarea economică din trecut a zonei de frontieră din Vest ar
fi trebuit, dacă ar fi fost o orientare sănătoasă şi naturală', să producă,
prin creiarea la 1920 a noii linii de frontieră, perturbaţiuni economice
mari în întreaga zonă de frontieră. In realitate însă n’a avut ca ur­
mare decât o slabă turburare economică de foarte mică amplitudine,
mărginindu-se la pppulaţia de munte şi la unele localităţi de frontieră.
Şi aceasta mai mult ca o uşoară criză trecătoare, până s’a făcut adap­
tarea la noile condiţiuni dictate de economia naţională şi de interesele
regionale. Aşa de ex. comuna mare Jimbolia, aşezată în nemijlocita
apropiere a frontierii era chiar înainte de 1918 destul de industriali­
zată. In primul rând marile ei fabrici de ţiglărie şi alt material de
construcţie îşi aveau piaţa de desfacere în Banatul Jugoslav şi chiar
dincolo de Tisa, fiind la Est concurată de marile fabrici de material
de construcţie din Lugoj şi Sântana. Afară de aceasta mai avea încă
câteva fabrici (de pălării, de nasturi), cari deasemenea îşi aveau de-
buşeul spre Vest, fiind în Est Concurate în primul rârîd de industria
timişoreană. Trecerea ei apoi consecutiv dela Ungaria la Jugoslavia,
apoi dela Jugoslavia la România deasemenea a influenţat defavorabil
prin anii 1918—‘1923 viaţa ei economică. In câţiva ani însă industriile
ei şi-au găsit pieţe escelente de desfacere în România, încât azi (1944)
industriile ei sunt mai înfloritoare'decât oricând. In adins am amintit
această comună, care confirmă cele spuse mai sus.
Linia de frontieră din Vest deşi a rupt unele linii de comunicaţii
şi legături economice, totuş n’a pricinuit prejudicii economice durabile
şi adaptările de ordin economic în cadrul economiei şi Sistemului de
comunicaţii român s’a făcut în întreagă zona într’un timp relativ foarte
scurt.' " V - '
Dacă şi localităţile mai mici industrializate depe linia de frontieră,
cu industrii adaptate mai mult la o piaţă mai restrânsă locală s’au în­
cadrat repede în economia naţională română, cu atât mai uşor le-a fost
să facă acest lucru centrele mai mari industriale din-zona de frontieră.
Timişoara înainte de 1918 era centrul economic al întregului Banat.
90 SABIN OPREAN

Prin noua frontieră jumătate din piaţa ei de desfacere a fost pierdută.

A câştigat în schimb pentru variatele ei industrii, prin încadrarea ei
în organismul economic al .României, pieţe în provincii întregi din
Sudul Ţării, iar unele din produsele industriei ei au desfacere generală
în întreagă Ţara, de ex. şuruburi, lanţuri, ş. a. Nici una din industriile
ei n’a suferit, ci tocmai dimpotrivă. Şi mai surprinzător este caztil Ara­
dului şi al Satului Mare. Apropierea lor de frontieră a impus mutarea
în interiorul Ţării a unor industrii importante, cari interesau apărarea
naţională. Prin pierderea acelor industrii ne-am fi aşteptat la o de­
cădere economică a lor, decădere sau stagnare cel puţin temporală. Ni­
mic însă n’a turburat totuş înflorirea economică a lor care continuă
până azi subliniată, precum am amintit şi de sporirea repentină a nu­
mărului populaţiei lor. .
Toate acestea dovedesc cu prisosinţă că locul lor şi al întregii zone _
de frontieră din Vest şi din punct de vedere economic a fost şi este în
spaţiul vital al României, loc indicat de toţi factorii geografici şi eco­
nomici.* .

Nici în trecut orientarea economică a ^onei de frontieră din Vest

n’a fost spre Câmpia Panonică, decât în parte. Căile de comunicaţii
încă din timpul Romanilor legau Banatul de spaţiul dacic pe Murăş
şi prin Porţile de f^er ale Transilvaniei, iar la rândul-ei întreagă Da­
cia prin podul dela Severip şi pe Dunăre era orientată geopolitic şi
geo-economic spre Marea Neagră şi spre Iliria, cu ocolirea stepei pa-
nonice.'In întreg evul mediu şi nou acelaş spaţiu carpatic îşi avea prin­
cipala arteră de comunicaţii pela Nordul stepei panonice, deadreptul cu
marile centre, economice din centrul Europei, cu Brun, Praga, Leipzig
. şi Breslau, ocolind de nou, de data aceasta pela Nord, Câmpia Pano­
nică. Numai sub Arpadini au fost deschise două drumuri noi, unul mai
important pe Murăş peste Sze'ged şi al doilea de importanţă mai redusă
peste Szolnok, drumuri cari făceau legătură mai mult politică decât
economică între regiunile din stânga şi cele din dreapta Tisei. Singu­
rul articol foarte important, de care avea nevoe pusta era sarea, care
erp trecută dincolo de Tisa în primul rând- pela Szeged, adusă fiind
pe Murăş din Transilvania şi în parte peste Satu Mare şi Szolnok1).
Amândouă aceste drumuri, cari nicicând n’au ajuns la importanţa
celor din Sud din timpul Romanilor sau a celui din Nord de mai târ­
ziu, au fost cu totul închise prin ocupaţia turcească a pustei. Dela
1540— 1861 zona de frontieră diji Vest s’a ţinut în/permanenţă şi po-

') ION MOGA : Siebenbürgen in dem wirtsch. Organismus des rum. Bodens,
Bukarest, 1940, p. 39 si urm. •
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI 91

liticeşte de Transilvania. In primul rând se constată .aceasta cu privire

la regiunile dintre Murăş, Crişuri, Someş şi Tisa, care-sub numirea
de Partium aparţineau Principatului Transilvaniei. Şi din Banat s’au
ţinut între timp o mare parte din regiunile muntoase şii deluroase la
Transilvania. Regiunea Lipovei, a Lugojului şi a . Caransebeşului îşi
schimbau destul de des apartenenţa politică fiind stăpânite când de
cătră Turci când de cătră principii Transilvaniei, voevodul Mihai 'V i­
teazul stăpânea la 1600 regiuni întinse până departe în Bichiş şi până
la Debreczen, regiuni întinse chiar dincolo de actuala linie de fron­
tieră1) . t
Din toate cele de mai sus rezultă că şi indicaţiile geo-politice din
trecut, asemenea realităţilor geo-economice de azi încadrează şi acum
şi au încadrat zona de frontieră din Vest şi în trecut în spaţiul
carpatic mai mult decât în cel panonic2). Faptul că Banatul, după
eliberarea lui de sub T u r c f a fost aproape. 100 de ani administrat
ca provincie autonomă având de capitală Timişoara accentuează odată
mai mult lipsa lui de legături cu spaţiul panonic, precum şi necesitatea
de a-1 considera câ o unitate economică mai mică.
O analiză sumară a densităţii căilor» de comunicaţii pe uscat ne
dă şi ea unele indicaţii de preţ. Se remarcă în primul rând un mare
nod de căi de comunicaţii la Sud: Timişoara cu nu mai puţin de 13
legături de cale ferată cu diferitele părţi ale Banatului. Celelalte cen­
tre şi noduri de căi de comunicaţii Aradul, Cu 7 legături de cale ferată,
Oradea cu 6, Satu Mare cu 5 şi Lugojul cu 4 legături de cale, ferată
sunt indicate chiar prin aceste legături, ca fiind în dependenţă prepon-
derantă de regiunea de dealuri şi de munţi. Sunt un produs esclusiv al
spaţiului economie carpatic, căruia aparţin şi regiunilor de dealuri şi
de câmpie dintre ele. Reţeaua- cea mai deasă de căi ferate o găsim în
Banat. Faptul se datoreşte pulsaţiei economice foarte vii de aici, care
la rândul ei îşi găseşte explicarea în varietatea extraordinară de bo­
găţii naturale ale provinciei. . ,. . • *
Dacă facem o scurtă analiză a-densităţii căilor de comunicaţii, căi
ferate şi şoşele naţionale şi judeţene împreună, observăm o pronunţată
zonalitate a densităţii lor. '' , . . '
, Constatăm cu totul 4 zone de densitate deosebită, cu direcţia netă
dela Nord spre Sud. Zona cu cele mai dese căi- de comunicaţie, cum de
.altcum şi era de aşteptat, este zona de contact între dealuri şi câmpie.
In această zonă se găsesc şi principalele centre economice. Fenomenul
nu are nevoie de nici o explicare deosebită, cum nu are nevoie nici

!) silviu DRAGOMIR : România, harta istorică, Editura Globus, Sibiu.

2) LUPAŞ I : Zur Geschichte der Rumänen, Sibiu, 1943, p. 93, 99, 203.
Ç2 ; SABIN OPREAN

faptul, că zona cu cele mai puţine cai de comunicaţie este zona mun­
toasă. . : :
La Vest de zona cu cele mai multe căi de comunicaţii este o zonă,
care în general coincide cu ultimele desfăşurări spre câmpie ale conurilor
de dejecţie1aşternute în evantaliu spre zona de mlaştini care cuprinde
delà Nord la Sud centrul câmpiei Tisei şi a Banatului, Scăderea frec­
venţei'şoselelor în această zonă este însă numai aparentă. Terenul de
aici fiind mai ridicat şi mai svântat comunicaţiile locale se fac pe foar­
te număroase drumuri comunale şi de hotar neîmpetruite. Deadreptul
paradoxal se pare însă fenomenul pe care ni-1 arată zona de mlaştini .
din Banat,, delà confluenţa Crişurilor şi din depresiunea Cărei— Satu
Mare— Tisa, unde iarăş constatăm o desime mare de căi de comuni­
caţii. Ne-am aştepta ca în această zonă să găsim chiar'foarte puţine,
■să nu uităm însă că azi mlaştinile în cea niai mare parte sunt drenate
■şi cultivate, iar pe de altă parte în toţi anii ploioşi terenul cu tot dre­
najul lui se îmmoaie şi. devine aproape inpenetrabil pentru comunica­
ţiile naturale. De aci nevoia de-a avea în această regiune căi ferate şi
şosele naţionale şi judeţene.cel puţin în parte pietruite mai număroase
ca în zona conurilor de dejecţie.
Zonalitatea cu direcţia delà Nord la Sud a densităţii căilor de co­
municaţii din regiunea frontierii noastre de Vestlnu ne indică nici ea
o orientare economică naturală a ei îndreptată spre Câmpia Panonică,
fapt de atâtea ori constatat în această lucrare.
Găsim însă şi în zona muntoasă două regiuni cu multe căi de co­
municaţii,, una la Sud în Munţii Banatului, în regiunea minieră şi in­
dustrială, p. Domeniilor Reşiţa şi a doua la Nord în Munţii Vulcanici,
în regiunea minieră şi industrială Baia Mare— Lăpuş. Viaţa economică
intensă din aceste două regiuni de munte explică deplin fenomenul.
Ne miră însă faptul că nu-1 găsim şi în regiunea din Munţii Metaliferi
delà izvoarele Crişului Alb, Ampoiu şi Arieş.
, Linia de frontieră din Vest trece deacurmezişul şi peste, toate a-
pele curgătoare, cari vin dinspre Est şi se varsă în Tisa. Teama ex­
primată de' unii că faptul acesta va spori primejdia inundaţiilor prin
eventuala.neglijare a îndiguirilor şi a canalelor de drenaj, tăiate şi ele
deacurmezişul de linia de frontieră, în ultimii 25 de ani-de stăpânire
românească a fost cu totul desminţită .
întreţinerea în bună stare a digurilor şi a canalelor de drenaj din
zona de frontieră românească din Vest a înlăturat cu totul orice fel de*,
teamă de această natură, deşi digurile şi canalele de drenaj deservesc
în primul rând interesele economice ale vecinilor din Vest ai României.
Mai tae în sfârşit deacurmezişul linia de frontieră şi râurile navigabile
Murăşul şi Someşul, precum şi canalul navigabil Begheiu. Pe Someş
 FRONTIERA DE VEST A ROMÂNIEI , -v * 93

s’au făcut încercări de navigaţie înainte de 1918 începând dela Satu

Mare, până la Tisa Aceste încercări încetaseră însă cu totul cu ani
de ^ile înainte de 1918 şi deatunci încoaci n’au mai fost reluate până
azi. O foarte slabă navigaţie s’a făcut şi pe Murăş începând dela Arad .
până la Szeged. întreprinderea însă n’a dat rezultatele aşteptate şi în­
cetase aproape cu totul dinainte de 1918. Plutăritul pe Murăş însă a
fost destul de activ, iar dacă dela 1918 n’a fost continuat pe Murăş
dela Arad la vale, aceasta nu se datoreşte României1).
Navigaţia pe Begheiu n’a fost cu nimic stânjenită de noua linie
de .frontieră. Tonajul mediu de cca. 100.000 de tone făcut pe Begheiu
înainte de 1918 a fost în unii ani întrecut după 1918 chiar numai pe
porţiunea .din România a canalului. Pe el în permanenţă s’a făcut în
ultimele decenii un viu schimb internaţional de mărfuri, cari ajung pe
calea apei din Timişoara până la Marea Neagră şi până la Regensburg
şi m ai‘ departe în Germania. ■ •
In concluzie, linia de frontieră prin faptul că a tăiat deacurmezi-
şul mai multe căi de comunicaţii n’a stânjenit cu nimic viaţa economică
a zonei de frontieră din Vest, ci a.ajutât numai orientarea firească a
ei spre spaţiul carpatic,, unde a încadrat-o definitiv, utilizând în acest
scop 5 căi ferate şi 10 şosele carosabile, cari fac legătura între ea şi
1 restul Ţării spre Est prin număroase porţi, păsuri şi văi. -

Alle funcţiuni ale graniţei de, Vest. Linia noastră de frontieră din
Vest se întinde dela Dunăre, la Apus de Baziaş până la Sud de Tisa
la^Halmeiu, având o lungime de peste 720 Km. Ne desparte de Jugos-
lavia dela Baziaş până la Beba Veche pe-o întindere de 260 Km. şi de
Ungaria pe-o întindere de 460 Km. dela Beba Veche la Sud de Murăş,
până la părăul Turul lângă Halmei.
Mersul acestei linii atât spre Jugoslavia cât' şi spre Ungaria este
pe câmpie, la Sud de Murăş pe câmpia Banatului (pe care aproape îl
înjumătăţeşte) lăsând totuş partea cea mai mare de câmpie Jugoslaviei.
La Nord de Murăş trece peste Câmpia Tisei, lăsând şi aici partea cea
, mai mare de câmpie Ungariei. Atât în Banat, cât şi în Ţara Crişuri-
lor, Sălaj, şi Sătmar linia trece peste regiuni în bună parte inundabile,
dacă curgerile de ape n’ar ii îndiguite, precum şi peste regiuni foarte
mlăştinoase, dacă n’ar fi drenate.
Cu toate lucrările mari de asanare care s’au făcut în ultimele 200
de ani, totuş şi âzi mai sunt încă o mulţime de mlaştini nedrenate. Ast­
fel sunt cele din regiunea dintre cele trei Crişuri, apoi cele lin regiunea

0 SABIN OPREAN: Valea Murăşului ca axă economică a Transilvaniei, in

revista „Transilvania“, Sibiu, 1941. _
94 SABIN OPREAN

râurilor Bârcău, Crasna şi Someş. Intre acestea mlaştinile cele mai in­
tinse sunt cele la Vest de Satu Mare, adică mlaştinile Ecedului .
Linia de graniţă din Apus este asemenea unei porţi'cu cele două
ţâţâni fixaţe în ultimile prelungiri ale munţilor şi dealurilor din Vest, ^
una la Dunăre, în regiunea Vârşăţului şi Baziaşului, şi alta la Tisa,
în Munţii Ouaşului. Cele două aripi ale porţii se îmbina formând un
•unghiu aproape drept, la Murăş, la Beba Veche.
Linia de frontieră a Românei din Vest nu reprezintă ceeace s’a
definit printr’o .graniţă natârală ideală. Ea este o linie de frontieră
convenţională. In general mersul ei coincide cu zona de mlaştini, care
‘ au separat en trecut şi în1bună parte mai separă şi azi spaţiul carpa­
tic de Câmpia Panonică.
Din punct de vedere politic, avându-se în vedere caracterul ei de
frontieră convenţională, Statul Român doreşte în raporturile lui cu
statele vecine pacea. Sunt deci cu totul fireşt‘1 raporturile lui de prie­
tenie şi chiar alianţă cu vecinii, care şi ei doresc aceeaş pace.
Din punct de vedere economic, bunăstarea acestei zone de fron­
tieră cére în primul rând legături de căi de comunicaţii cât mai numă-
roase, mai sigure şi mai lesnicioase, atât în interiorul acestei zone, cât
şi cu hinterlandul ei mai îndepărtat, în primul rând cu Transilvania şi
cu Oltenia. Am analizat îritr’un capitol anterior această problemă. A -
cum amintim numai necesitatea construirii a cât mai număroâse linii
ferate şi şosele paralele cu linia de frontieră şi în dosul masivelor mun­
toase, precum şi ţinerea în bună stare şi înmulţirea celor de traversare
a masivelor în toate direcţiile.. ' t ■ . .
Astfel frontiera noastră din Vest corăspunde pe deplin menirii ei
de linie de echilibrù între puteri vecine şi prietene1), care mai mult
decât oricare, alte puteri trebuie să elimine tot Ce-ar putea să turbure
iiacea dintre ele, aici în ^centrul Europei.

.i •
i) Cf. ANCEL ]. : Manuel qêoqr, de politique européenne, Paris, pag £9
 LA FONCTION GÉO-ÉCONOMIQUE DE LA FRONTIÈRE
OCOINDENTALE DE LA ROUMANIE.

par Sabin Oprean

. é . ,
Résumé :

Une analyse de la vie économique de la région de la frontière occi­

dentale de la Roumanie nous montre quatre zones économiques bien
.individualisées comprises entre les Monts Apuseni et la frontière. La
région montagneuse constitue, une zone pastorale, la région des colines
- et des dépressions sous-montanès forme une zone d’économie mixte «
composée de toutes sortes d’occupations et de modes de vies différents.
Intercalées au milieu de cette zone d’économie mixte se trouvent trois
régions industrielles-minières, l’une autour de Récita dans le Banat,
là seconde dans le Zarand aux sources du Cri§ blanc et la troisième
dans les monts Vulcanici, au nord, ayant son centre à Baia Mare. Tou­
tes ces régions produisent moins de 50% des produits alimentaires
dont elles ont besoin. La plaine, en échange, avec ses deux zones,, l’une
viti'cole-pomicole sur les terrasses et les plateformes de la bordure orien­
tale de la plaine de la Tisa et la seconde agricole sur la plaine elle-
même, toutes les deux situées a l’ouest de montagnes occidentales de ."
la Transsylvanie, possédé une grande abondance de produits alimen­
taires et même textiles. •
Cette zonalité économique, ayant une distribution très inégale de
tous les produits et qui s’étend entre la Tisa vers le nord et le Danube
au sud, conduit à un échange très actif et continu de produits et de
biens, tant entre les différentes zones, qu’avec le reste de la Roumanie.
Les zones agricole et viticole cèdent toutes sortes de produits alimen­
taires et fabriqués ou manufacturés tant à la zone pastorale ou à celle
d’économie mixte, qu’aux trois, régions industrielles-minières. Pendant
ce temps .la zone pastorale et surtout la zone d’économie mixte, laquelle
est surpeuplée, fournissent aux autres zones des bras de travail, du
bois, des fruits, du charbon, des métaux, etc. Toutes ensemble fournis- .
sent au reste de la Roumanie, et surtout à la Transsylvanie, des char­
bons, des métaux, des produits fabriqués et des aliments. Cette inter-
96 SABIN OPREAN

dépendence économique serrée englobe indissolublement et d une ma­

nière indiscutable ces régions dans l’espace économique vital roumain.
Tant dans le passé que de nos jours, la région de la frontière occi­
dentale de la Roumanie a appartenu presque sans interruption du point
de vue économique et politique à la Transsylvanie et non pas à la plaine
pannonique, dont elle a été séparrée, et l’est encore, par une zone de
marais. • . .
Les voies de communication indiquent elles aussi, une nette zona-
lité du tioriTau midi. La ligne de démarcation ne donne pas une fron­
tière naturelle, mais bien une frontière conventionnelle. Du point de
vue politique, elle peut être caractérisée comme étant une frontière
d’équilibre politique entre pays voisins et amis.

\ I'

■3

t
CÂTEVA DATE NOI PRIVITOARE LA
LIMITA SUPERIOARA A CULTURII
PORUMBULUI ÎN ROMÂNIA
*
DE

SABIN7OPREAN
*>2
 35

CÂTEVA DATE NOI PRIVITOARE LA LIMITA SUPERIOARĂ !

A CULTURII PORUMBULUI IN ROMANIA

de Sabin Oprean

Nu ne gândim să dăm- un studiu de amănunt privitor la limita

superioară a culturii porumbului în România, pentru aceasta ne lipsesc
datele locale din diferitele regiuni ale Ţării. Cu atât mai puţin s’ar
putea da azi din aceeaş lipsă de studii locale şi regionale o explicare
ştiinţifică a acestei limite — chiar dacă ar fi cunoscută cu precizie.
Totuşi noui date vor putea şi până atunci contribui la o apropiere de
precizie şi chiar la corectarea unor greşeli trecute de mult în litera­
tura geografică mondială. Suntem nevoiţi să dăm şi unele generalităţi
privitoare la cultura porumbului, ca să putem da o explicare corespun­
zătoare datelor noastre.
Patria porumbului este, Mexico. Deci în Europa cultura lui nu
are o vechime mai mare de 350 ani, iar la noi a venit prin interme­
diul Turcilor mult mai târziu. Este considerat ca una dintre cele mai
folositoare, poate chiar cea mai folositoare plantă de cultură. Are o
•extraordinară putinţă de adaptabilitate la condiţiile geografice fizice
atât pe orizontală cât şi pe verticală. Se cultivă în zonele temperate,
tropicale şi ecuatoriale aproape peste tot1). In Europa limita lui nor­
dică este paralela 45— 48°, dar poate fi împinsă şi mai spre poli2).
România este cuprinsă în întregime în zona lui de producţie.
In altitudine limita variază cu altitudinea absolută, dar adeseori
-şi cu cea relativă. In regiunea ecuatorială această limită urcă la mi­
nimum 3500 m, după E. Friedrich (W . G. I. p. 122)3), în. Peru. După
dânsul limita superioară a culturii lui este în Venezuela 2400 m, în
Bolivia 3200 m, în zona lui de predilecţie este între 2500-—3200 m, cu
*o singură recoltă anuală, în vremece în Venezuela la altitudinea sub
2400 m dă chiar 4 recolte pe an.

î) MAX. SORRE: Les fondements de la Géographie Humaine, 1, Paris 1947,

,pag. 149, 159 şi urm. ■
2) Informaţiile după E. FRIEDRICH: Wirtschaftsgeographie 1, Berlin 1936,
jp. 121, 123. '
3) E. FRIEDRICH : O. C. II. p. 440.
100 SABIN OPREAN "

Date şi mai precise privitoare la limita lui superioară găsim însă.

în studii geografice regionale. Astfel M. Sorre dă ca limită superioară:
în Mexico, patria lui, altitudinea de 3000 m. Nu lipseşte însă cultura,
lui nici din celelalte etaje inferioare1). T ot în Tierra fria delà 1600 m,.
până la peste 3000 m, este zona de predilecţie a culturii lui şi în Am e­
rica Centrală2). P . Denis ne dă pentru America Sudică următoarele-
limite: In Venezuela sub 2300 m. porumbul dă o singură recoltă anu­
ală, în Ianuarie; sub 1800 m dă două recolte anuale în Ianuarie şi im
Iulie, corespunzătoare celor două perioade de secetă3). In Columbia
cultura lui urcă până la 2700 m (o. c. p. 239), în Ecuador limita su­
perioară a culturilor este la 3200^-3600 m, (o. c. p. 275) ; ceva mai la.
Sud de Ecuator în Anzii din Peru îl găsim, la 2800 m, (o. c. p. 290), în.
vremece în depresiunile şi bazinurile înalte şi întinse ale regiunii
Maranonului urcă culturile lui şi ale grâului până la. 3900 m, de ex..
pe malurile şi insulele lacului Titicaca,. încadrat de o ramă de munţi:
înalţi (P. Denis, o. c. p. 324). In schimb însă în-Chile, la 37° lat. Şud.,.
în câmpia Malleco, la altitudinea medie de 100 m porumbul nu se mai
poate coace4)
Din cele de mai sus rezultă o constatare demnă de reţinut: cu cât:
podişurile şi depresiunile sunt încadrate de munţi mai înalţi şi simt:
mai îptinse (de ex. în Mexico, Bolivia), cu atât-limita culturilor urcă.
mai sus.
In România limita superioară a porumbului este dată de manualul-
clasic de Geografie Economică a lui E. Friedrich, ca fiind numai până-,
la altitudinea de 700 m. Dânsul însă ne spune, că nu se coaee, numai
în locurile mai joase5). Alţi autori dau numai limita superioară a cul­
turilor în. general, fără a insista asupra porumbului. Astfel D e Mar—
tonne dă în Poiana Rusca, ca limită superioară a culturilor 900 m, iar'
în Munţii Apuseni, la Mărişel, 1200 m. Porumbul, ca plantă destul de-
pretenţioasă în ce priveşte temperatura şi având şi perioada de vege­
taţie mai lungă, ar rămânea deci, în ce priveşte zona lui de cultivare,,
sub această limită cu 100— 200 m.
In realitate însă lucrurile nu se prezintă astfel. In Poiana Rusca:
din propria noastră observaţie am văzut, că şi' porumbul urcă aproape
peste tot până la 8— 900 m, în Munţii Apuseni, în depresiunea Zaran-
dului.la fel culturile lui urcă peste tot la peste 700 m. In comuna mea-.

9 M. SORRE : Mexique, Amérique Centrale, in Géographie Universelle, 1. X I V

Paris 1928, p. 49, 72.
s) M. SORRE: o. c. p. 86. \
3) P. DENÎS : Amérique du Sud, în Géogr. Univ U XV, a, Paris 1927, p. 223:
4) P. DENIS : o . c. p. 364. ' -
5) E. FRIEDRICH: Wirtschaftsgeographie, Berlin 1926, p. 83, 84, nota 7.
 j

CULTURA PORUMBULUI ! n ROMÂNIA 101

.natală Bucureşti-Rovina culturile de porumb urcă regulat până la 800

an, iar limita superioara a culturilor se opreşte pe^ alocuri la aproape
500 m. Solurile de aci sunt provenite din desagregarea rocelor şi a
-tufurilor vulcanice sau a gresiilor şistoase. Nu alege numai feţele, ci
.se cultivă şi pe locurile de dos. O -cerinţă fundamentală însă, ca să
-dea recoltă suficientă, este, ca terenul să fie bine gunoit, mai cu seamă
-prin mutările staulelor de oi. Rar 'de tot dacă nu ajunge să se coacă
în întregime. Incontestabil climatul dulce al depresiunii şi mai cu seamă
toamnele lungi şi secetoase uşurează mult culturile şi la aceste altitu-
■dini. Alte culturi urcă şi pe munţii, care încadrează depresiunea, de
»ex. grâul pe muntele Vâlcan urcă,pânăla 1200 m.
Şi pe versantul estic al Munţilor Apuseni găsim culturi de porumb
la 800 m. De ex. în comuna Sălciua în cătunul Dumeşti se cultivă în
grădini, bine gunoite, la peste 800 m 1). In jud. Năsăud, pe versantul
•sudic al M-ţilor Rodnei, în hotarul comunelor Parva, Romuli şi Telciu,
•culturile lui urcă până la 1000 m. Se fac în grădinile din jurul săla­
şelor temporale2).
Dar am găsit culturi în depresiunea mijlocie a Lotrului la peste
1200 m altitudine, cu 'prilejul excursiei din anul 1946 în tovărăşia plă­
cută a mai multor geografi. .
Dacă culturile amintite din Poiana Rusca şi din Munţii Apuseni
nu necesită o explicare mai detailată, cele din depresiunea Lotrului
'neapărat au nevoie de o cercetare explicativă mai amănunţită, chiar
prin altitudinea excepţională de peste 1200 m la care le găsim.
Culturile din depresiunea Lotrului după informaţiile primite chiar
►dela proprietarii lor nu sunt accidentale, ci sunt culturi regulate, vechi
de multe generaţii 'de oameni.
• Depresiunea mijlocie a Lotrului este după toate probabilităţile,
tectonică3). In centrul ei se află satele Ciungetul şi Voineasa. Spre
E st se întinde până la munţii la E st de valea Mălaia4) (V rf. Mălaia

1) Informaţie primită dela 41 N. BUTURÄ, şef de lucrări la Inst, de Geografie

Cluj.
2) Informaţie peimită dela dl prof. univ. T. MORARIU.
I 3) EMM. DE MARTONNE numeşte regiunea cea mai joasă a Lotrului depre-
-siunea centrală a Lotrului, iar valea longitudinală a Lotrului, spune că se află
’într’un sinclinal larg, foarte vechiu. Intre Lotru şi Latoriţa constată, citându-1 pe
Murgoci, dislocări confuze (E. DE MARTONNE: La Valachie, Paris 1902, p. 129, cf-
■E. DE MARTONNE : tAlpes de Transilvanie , Paris 1907, p. 188). h. Wa CHNER dease*
menea consideră Valea Lotrului ca o depresiune longitudinală tectonică, având in
•continuare pe cea a Jiului şi a Cernei ((H. WACHNER: Rumänien, in Geographie des
Welthandels I, Wien, 1926, p. 428)..
4) Numirile de Mălaia indică — după dl prof. univ. O. GIUGLEA — vechi cul­
turi de meiu în depresiune.

i
102 SABIN OPREAN

1832 m ), spre Vest până la munţii, din care işvorăsc Mănileasa, Ru-
dăreasa şi Latoriţa cu V rf. Turcinu 1960 m, Mănileasa 1920 m ş. a.-,
la Sud este delimitată de înălţimi care trec de 1800 m, între cari a-
mintim Repedea, V rf. Valian 2020 m, Nedelea 1820 m, ş. a., iar la
Nord de înălţimi care trec chiar de 2000 m, ca V rf. Stârpului 2146 m,
Bălândrul Mare 2210 m ş. a. De jur împrejur este deci încadrată a-
proape peste tot de o ramă de culmi înalte între 1600 m până la peste

2000 m, cari o adăpostesc admirabil de curenţii reci de aer. Singura.

eşire deschisă o are pe vale, spre Olt.
încadrarea ei cu rama înaltă a Carpaţilor de jur împrejur face-
posibil climatul potrivit chiar la peste 1300 m în centrul ei pentru cul­
tura porumbului. Grâul urcă chiar la peste 1400 m.
Geologia depresiunii partea care ne interesează cuprinde în jumă­
tatea de Est şisturi cristaline cu injecţiuni pegmatitice, iar cea de Vest.
graniţe gneisice, carie alternează cu calcare jurasice. In apropierea cal­
carelor se opresc şi culturile de porumb.
1 Solul este podzol degradat,, provenit prin dezagregarea şisturilor
 CULTURA PORUMBULUI lN ROMÂNIA 103

şi a gneiselor, iar spre Vest trece tot mai mult în podzol colorat, roşcat
amestecat şi cu terra roşa provenit din descompunerea calcarelor.
_ Este un sol greu, argilos cu o grosime considerabilă.
Cultura porumbului se face numai după un asolament de cel pu­
ţin un an şi după o gunoire abundentă prin mutări. In anul următor
după porumb se seamănă grâu, apoi Urmează o pauză de un an sau,
mai mulţi şi ciclul de culturi se repetă.
Din experienţa îndelungată a culturii porumbului deducem la o
climă potrivită. Anii când nu se coace sunt rari (după date culese pe
teren dela localnicii din Ciuget).

ţllllllllllll Calcarejurasice mebmorFozab

Fig. 2.

Nu avem în regiunea noastră nici o staţiune meteorologică mai

apropiată de 40 de Km. In ce priveşte clima regiunea noastră se gă­
seşte într’o zonă cu nebulozitate mai redusă primăvara, cu precipitaţiuni
maxime abi'a în luna August. Centrele cu maximă de precipitaţii sunt
la Est Munţii Făgăraşului, iar la Vest masivul Parâng-Sebeş. .
Date amănunţite asupra mersului temperaturii nu avem.
O scurtă privire asupra culturii porumbului în regiuni similare
din România, va lămuri şi mai bine condiţiile de cultivare a lui în
depresiunea Lotrului.
Din suprafaţa totala însămânţată a judeţului, Muscelul cu 79°/o
104 SABIN OPREAN

ocupă locul întâi în Ţară, Vâlcea cu 75% al doilea, urmează apoi G or-
jul cu 73%, Bacău cu 45% . In Transilvania locul întâi îl are Alba cu
44% . Interesant de menţionat, că Dorohoiul şi Maramurăşul deşi se
află în Nordul Ţării pe paralela 48°, totuş ocupă loc de frunte în pro­
ducţia de porumb, Dorohoiul cu peste 4 0% şi Maramurăşul cu peste
3 8% din totalul suprafeţei cultivate a judeţelor, în vremece judeţele
bucovinene Rădăuţi şi Câmpulung de pe aceeaş latitudine sunt printre
cele din urmă cu 16%. Ultimele sunt judeţele Ciuc cu 2,5%, Braşov
8,5% şi Trei Scaune cu 9 % 1).
Am dat acest scurt tablou, fiindcă deşi în aparenţă lămureşte pro­
blema culturii porumbului în raport cu latitudinea geografică, totuş
contribue într’o anumită măsură şi la lămurirea ei în raport cu limita
superioară a culturii. Anume o primă constatare, toate judeţele amin­
tite sunt cuprinse de depresiuni considerabile. Depresiunile, fie ele
intra-carpatice ca Maramurăşul, fie subcarpatice ca# Muscelul, Gorjul,
Bacăul, Vâlcea, fie periferice ca Dorohoiul, Alba, favorizează cultura
porumbului datorită faptului, că sunt adăpostite şi prin insolaţie pot
acumula în lunile de vară o cantitate suficientă de căldură necesară
culturilor de porumb, şi având şi precipitaţii suficiente. Numai jude­
ţele din Estul Transilvaniei şi cele din Bucovina nu se încadrează aici.
Solul lor'umed şi turbos pe deoparte şi populaţia de Saşi şi Săcui, cari
nu cultivă prea bucuros porumb, au făcut ca aceste judeţe să se spe­
cializeze mai mult în cultura cartofilor. In depresiunea intramuntoasă
a Dom elor, precum şi în cea mai mare parte a Giurgeului, cultura
porumbului lipseşte chiar cu totul.
Regula însă rămâne, depresiunile încadrate de o ramă corăspunză-
toare de înălţimi protectoare favorizează culturile, iar limita superioară
a culturii poate urca cu atât mai sus, cu cât. rama este mai înaltă şi
cu cât depresiunea, este mai ferită de curenţi reci şi mai întinsă.
Culturile de porumb, din podişurile Âmericei confirmă şi ele a-
ceastă constatare.
Depresiunea Lotrului este în totul asemănătoare celorlalte depre­
siuni intra-şi subcarpatice, ba chiar mai bine încadrată, de munţi şi
mai adăpostită de vânturi reci decât celelalte2). Porumbul se cultivă
în depresiunea Lotrului pe valea principală şi pe cele afluente, pe luncă
şi pe terase. Numai pe culmea dintre Lotru, Valea Mănileasa, Lato-

!) VAgriculturi en Roumanie, Atlas, Bucureşti 1929, p. 28.

2) Regretăm că nu putem da informaţii mai precise asupra climei din re»
giune. însăşi culturile de porumb presupun Insă o vară destul de lungă şi destul
de călduroasă (cu medii In Iulie—August de -f- 19°C) şi cu precipitaţii la timp
suficiente. Numai arareori porumbul nu ajunge să se coacă. In culturi mai multă
agubă fac mistreţii, decât îngheţul.
 CULTURA PORUMBULUI lN ROMÂNIA f 105

riţa şi Rudăreasa numită culmea Voineasa, urcă pe coasta expusă spre

Sud pânăla aproape 1300 m. Insolaţia puternică ajută foarte mult coa-
■cerea. Pe alocuri culturile trec depe faţa culmii puţin şi pe dosul ei.
Intensificarea culturilor în'această depresiune are. o deosebită impor­
tanţă, fiindcă exploatările forestiere, cari dădeau venitul principal lo­
cuitorilor de aici, sunt pe terminate.
Fireşte şi pentru porumb, ca şi pentru oricare alte culturi sau ve­
getaţie spontană, limitele în. altitudine au numai o valoare relativă şi
adeseori pur locală şi nu pot fi generalizate nici chiar la zone cu aceeaş
latitudine geografică. Condiţiile locale de insolaţie şi) expunere, schim­
bările în ce priveşte compoziţia solului, precum şi metoda de lucru
schimbă aceste limite dela loc-la loc, chiar şi în aceeaş regiune cu
acelaş climat. *
Importanţa permanentizării unor limite superioare celor actuale
pentru culturi, mai cu seamă cea a porumbului, nu poate să nu inte­
reseze pe omul de stat, pe economist, pe botanist sau pe geograf. A -
ceastă •împingere a limitei culturii "în altitudine poate prilejui la rân­
dul ei o repopulare a regiunilor înalte sau cel puţin o uşurare a exis­
tenţei celei actuale în regiuni, unde exploatările forestiere sunt pe
terminate, cum este şi cazul din depresiunea mijlocie a Lotrului. Fap­
tul în viitor va putea avea o mare importanţă economică şi antropo-
geografică tocmai pentru versantul sudic al Carpaţilor Meridionali,
unde condiţiile de teren şi de climă favorizează o aşezare a populaţiei
l a înălţimi mult superioare aşezărilor actrtale.
 CONTRIBUTIONS À LA LIMITE ALTITUDINALE
DU MAÏS EN ROUMANIE

par Sabin Oprean

Résumé
„L e maïs, originaire des contrées tropicales de l’Amérique centrale,,
est cultivé dans toute la zone forestière de l’Amazon; mais, en même
temps, on le'rencontre sur les plateaux anditns, dans les grandes plaines,
des États-Unis et de l’Argentine et dans notre Europe jusqu’à 47°“ ,
(M . Sorre, Les fondaments de la Géo^r. humaine, Paris, 1947, p. 159) -
Ses limités altitudinales varient avec la latitude, le sol et le climat.
Toute la Roumanie est compris dans sa zone de culture. Chez nous
sa limite altitudinale est en general considérée entre 700— 800 m. Nous •
avons cependant trouvé cultures regulieres de maïs à 1300 m. dans la
dépréssion bien abritée de moyen Lotru, aux environs des villages de-
Ciunget et Voïneasa, et surtout sur les pentes exposées des Monts
Apuseni et Rodnà jusqu’à 900 m. Cette constation signifie, que la limite
actuelle de la culture de maïs peut être portée en altitude plus haut:
qu’aujourd’hui dans les Carpathes Roumaines.
 I

RÎŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI.

DIN TA R A ZARANDULUI

VALER BUTURĂ

t
(o ?
 RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA
ZĂRANDULUI
de Vaier Butură

Ţara Zărandului e o depresiune la marginea de Vest a M unţilor

Apuseni, pe valea Crişului Alb. L a marginea ei spre N V se înalţă M a­
sivul Moma, spre NE esté capătul sudic ăl Bihariéi cu vârful Găina,,
spre Est culmi'mai scunde o despart de Ţopănime sau Ţara Moţilor şi:
Ţara Abrudului, spre S sunt Munţii Metalici iar în S V Munţii Ză­
randului. Privind-o de pe Găina (1486 m.) îţi apare ca o groapă uriaşă
cu forme vălurite, mai scunde spre mijloc, unde se menţin pe la 300 m.
altitudine, mai înalte spre margini, în rama de munţi alcătuită dintr’un
complex de formaţiuni. De altfel groapa aceasta, după cum spune R.
Ficheux, a făcut parte dintr’un întins golf intra-muntos, foarte rami­
ficat, care se întindea din Munţii Plopişului în Munţii Zărandului.
Sedimentele argilo-nisipoase ale Ponticului şi Levantinului au acoperit'
două praguri sau horsturi cari individualizau, în fundul golfului, trei
cuvete importante: Oradea— Vad la Nord, Beiuş— Vaşcău la mijloc
şi Brad— Hălmagiu la Sud. Eroziunea cvaternară, înlăturând cuvertu­
ra de sedimente pliocene, a scos în relief aceste două horsturi, contu­
rând cele trei depresiuni din Vestul Munţilor Apuseni1).
In regiunea depresionară joasă, cu înălţimi tabulare şi trepte de-
terase bine păstrate înapoia unei străpungeri epigenetice, aceea dela.
Vârfuri, sunt satie multe, dese. In jurul lor sunt ogoaire, fâneţe şi pâl­
curi de pădure. O parte din sate se înşiră în lungul văilor din rama
muntoasă a depresiunii, se risipesc pe versanţi, pe plaiuri mai scunde,,
acolo unde orizontul e mai larg, pământul e mai bun, condiţiile cli­
matice mai favorabile.
Ţara Zărandului e o ţară d i oameni mulţi, pământ puţin şi să-
' rac. Doar în unele comune agricultura a depăşit faza arhaică, tradi­
ţională şi reuşeşte prin produsele ei să asigure minimul necesar traiului. -
In oele mai multe sate e deficitară, oamenii lor au renunţat la efortu-

i) r. fiCHEUX : Bazinul Beiuşului. Bulet. Soc. R. R. de Geografie. Tom. LI,,

1932, pag. 300.
110 VALER BUTURĂ * .

:rile pentru ridicarea nivelului ei şi au început să valorifice alte produse

din cuprinsul cadrului. Ocupaţiile adoptate, pe lângă cele agricole-
;pastorale, diferă adeseori dela sait la sat. Unele antrenează toate bra­
ţele capabile de un cât mai mic efort şi oamenii trăiesc mai mult prin
■ele. Altele au o mai mică desvoltare şi aportul lor pentru ameliorarea
-condiţiilor de vieaţă este mai mic. La Blăjeni şi După-Piatră se arde
var şi cu el se pornesc oameni prin târguri şi pe sate, la Leauţ se fac
roate pe care le duc spre valorificare în târgurile regiunii, pe valea
Mureşului sau în Câmpia Tisei, ila. Dobroţ se lucrează spete, roate şi
mai ales buţi de, stejar, la Obârşia şi Tâmăviţa se fac oale, la Avram
Iancu furci de lemn, la Brusturi şi Luncşoara greble, la June fluere
ş. a. m. d. Locuitorii altor sate fac negustorie cu vite, „cheujerie“ , le
•cumpără din târgurile din munte şi le duc în cele din câmpie sau dela
poalele munţilor. Alţii fac negustorie cu cherestea, (Buceş, Mihăileni),
pe care o cumpără dela Câmpeni sau Abrud şi o duc de o vând la
Brad* şi Hălmagiu sau se duc cu ea în satele bogate ale câmpiei unde o
-dau pentru cereale. Alţii fac pe intermediarii în desfacerea variatelor
produse ale industriilor casnice amintite sau în aprovizionarea sate­
lor din munţi cu cereale. Locuitorii satelor din (regiunea Bradului lu­
crează la marile exploatări aurifere. Cei din satele ramei muntoase şi
mulţi din cei săraci ai regiunii joase depresiondre pleacă vara la munci
agricole în Câmpia Tisei sau spre Valea Mureşului.
Cadrul prin sărăcia lui a determinat, în primul rând, marele di­
namism al oamenilor lui şi ia împins pe drumuri, maii ales pe cele ale
Câmpiei Tisei şi> spre Valea Mureşului, unde se duc cea mai mare
parte din variatele produse ale industriilor casnice, unde se duc oame­
nii pentru munci agricole, de unde îşi aduc cerealele ce le lipsesc. Spre
regiunile sărace din Nord şi Est e o circulaţie mai redusă. Vieaţa este
în strânsă dependenţă de câmpia din Vest, cum de altfel au arătat şi
D-nii T., Morariu şi S. Opreanu1).
Dar cum ocupaţiile oamenilor din satele Tării Zărandului sunt va­
riate, vom prezenta un singur sat: Rîşculiţa, un sat de spătari. ,
Plecând dela Baia de Criş în sus, pe o vale mică afluenţă Crişului
Alb, valea Rîşculiţei, după ce ai trecut de Râşca şi Baldovini, ajungi
la Rîşculiţa. Spre Est şi N ord-E st'de sat se profilează culmi mai
înalte, ce se lasă printre primele văi afluente ale Crişului: Măgura,
Chicera, Grohotul, iar spre Vest şi Sud-Vest sunt forme mai domoale,
vag conturate, ale depresiunii, cu înălţimi ce se menţin în general sub
■400 m. i
Privind din depărtare satul cu biserică frumoasă, cu case adur

0 T. MORARIU—S. OPREANU: The Western Frontier o f Rumania, Cluj, 1946

 RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN fŢARA 2ĂRÂNDULUI 111

nate acoperite cu ţiglă, prima impresie este aceea a unui sat bine în­
stărit. Gospodăriile frumos orânduite, domeniuil de culturi de pe lunca
îngustă, de pe culmile mai scunde şi chiar de pe pantele mai pronunţate
a poalelor de munţii din spre Est, te fac să crezi că îndeletnicirile
-agricole, ale oamenilor aşezaţi aici la marginea depresiunii, sunt cele
■care le asigură existenţa. Rîşculiţeni insa trăiesc mai mult din spa
tărit. In nici un alt sat din ţară nu se lucrează aşa de intens la spete
pentru (războaiele de ţesut ţărăneşti ca aici. 'De altfel nu svrnt .prea
multe sate în care se lucrează spete. Inafară de un număr mult mai mic
•de spătari (2— 10) în câteva sate din regiune, aproape de Rîşculiţa
(Baldovini, Leauţ, Valea Mare, D’o broţ, Hălmăgel), se mai lucrează
spete în depresiunea vecină Ţării Zărandului, aceea a Beiuşului, la V a ­
lea Neagră de Jos, însă mult mai puţine. In număr mai mic se lu­
crează şi în alte părţi ale Transilvaniei. In regiunea Bistriţei fac
spete ţiganii de pe la Căila şi Prislop, în număr mai m ic acum ca în
trecut, deoarece înainte, cu câteva secole ohiair (sec. X V I — X V I I ), m
regiune se confecţiona multă pănură albă şi sură pentru sumane, ar­
ticol de comerţ intens, pentru unele sate, până în zilele noastre. Se mai
lucrează prin Jud. Târnava Mare în jurul Oclandului (Odorhei), în
valea superioară a Mureşului şi în alte părţi. Spetele confecţionate îrt
regiunile amintite se desfac în regiuni apropiate. Numărul celor ce
lucrează la ele este restrâns. -
La Rîşculiţa această îndeletnicire ia proporţii nebănuite, prin zelul
-şi priceperea cu care se lucrează, prin numărul mare al gospodăriilor
în care se lucrează şi prin aria întinsă de desfacere a spetelor. Această
ocupaţie este aceea care duce la completarea lipsurilor în cele mai
multe gospodării. ' . •
Rîşculiţa are 231 gospodării şi 1094 locuitori. Hotalrul comunei
este deluros, în parte muntos, stricat de puhoaie şi pornituri. Din cele
2217 ha. cuprinse în limitele satului, vatra ocupă 7 ha., 284 ha. sunt
suprafeţele cultivate,. 331 ha. păşuni, 151 ha. fâneţe, 41 ha. livezi cu
pomi fructiferi, 14 ha. neproductive şi 1388 ha. păduri. Pădurea, cu
esenţe amestecate, pe alocuri mai mult desişuri de arbuşti, ocupă maj
bine de V 2 din întinderea hotarului. In regiunea joasă depresionara
predomină stejarul iar în rama muntoasă a depresiunii, la poalele că­
reia se găseşte Rîşculiţa, fagul. In rariştile pădurii, la marginea ei,
în tăieturile unde nu s’a mai refăcut, abundă alunul şi cornul din a
căror lemn spătarii fac dinţii spetelor. Apariţia acestei îndeletniciri
este strâns legată de acest element al cadrului fizic, pădurea. In anii
când se lucrează intens se procură lemn nu numai din hotarul satului
ci şi,din regiunile învecinate sau mai îndepărtate. Pădurea i-a pus la
 112 VALER BUTURÀ

îndemâna omului dela Rîşculiţa lemnul şi o deprindere veche, în con­

fecţionarea unor produse necesare gospodăriei, a ajuns cu timpul prin­
cipală sursă de venit. (Doar vre’o 10%> din gospodării au suprafeţe -
arabile care să le asigure cantitatea de cereale necesare consumului de
peste an. Marea majoritate cumpără pe bani cantităţi mai mari sau
mai mici de cereale, grâu şi porumb, „din piaţ“ , la târgurile săptămâ­
nale dela Baia de Criş sau dela Brad, unde le aduc fie locuitorii din
câmpie, fie acei ai altor sate din regiune ca Leasa, Gura Văii, Vârfuri,.
Talagiu, care fac pe intermediarii în aprovizionarea cu cereale a sa­
telor cu băieşi sau mineri din regiunea Bradului şi a altor sate între
care şi Rîşculiţa.
Grâu şi porumb se produce puţin. Plantele furagere completează
insuficienţa furajului. Suprafeţele cultivate cu cartofi sunt destul de în­
tinse în comparaţie cu alte sate. '
Destul de întinse sunt şi suprafeţele cultivate cu cânepă. Aceasta-
nu serveşte numai la confecţionarea pânzeturilor necesare gospodăriei
ci şi la confecţionarea spetelor. Producţia locală este, pentru multe gos­
podării, insuficientă, deaceea unii şi-o procură in schimbul spetelor,,
prelucrată uneori sub formă de pânză, alteori neprelucrată, fuioare.
In Ţara Oltului şi în Câmpia Transilvaniei spătarii, de cele mai multe
ori, dau spetele pentru pânză ori fuioare. Atunci când nu se duc cu'
spete în aceste regiuni şi le lipseşte şi-o cumpără pe bani, din piaţ
dela Baia de Criş sau se duc în târgurile din câmpie, Ineu, Pâncota.,
M ic este şi numărul animalelor la Rîşculiţa. Pentru muncile agri­
cole cei mai mulţi folosesc vacile, ceeace este foarte potrivit pentru-
muncde reduse ce le au de efectuat. Multe gospodării nu au oi deloc.
Lână pentru confecţionarea îmbrăcămintei îşi procură cei mai mulţi
tot în schimb. Cu spete pentru lână se duc în Mocănimea Apusenilor,
dela Câmpeni în jos pe Arieş, în Ţara Haţegului şi în partea Caran­
sebeşului, către Mehadia1).
Mica fertilitate a solului, pulverizarea proprietăţilor agricole, res­
trânse de altfel, provocată de creşterea componentelor populaţiei, au:
determinat perfecţionarea şi intensificarea, în timp, a acestor produse
ale industriei casnice, spetele. Braţele de muncă din ce în ce mai nu­
meroase şi-au găsit o întrebuinţare în cadrul gospodăriei, contribuind
astfei la menţinerea ei şi chiar la ridicarea standardului de vieaţă. Fără:
spatarit, omului din ce în ce mai sărac dela Rîşculiţa, nu-i rămânea
altceva de făcut decât să ia dirumul câmpiei pentru munci agricole, la.
munci în marile exploatări forestiere din cuprinsul ţării, ca locuitorii--

J) Informatori : Băd Avram; Ion Negriu a Dâlvului.

 RIŞCUL1ŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA ZÀRANDULUI 11 3

celor mai multe sate din Vestul Apusenilor, sau să plece în cputarea
altui cadru de viaţă.
La Rîşculiţa toată lumea lucrează la spete. Numai în vre-o 9 gos­
podării nu se lucrează, număr în care sunt cuprinse aceea a preotului,
învăţătorilor ş. a.
Pentru confecţionarea spetelor sunt utilizate toate braţele capa­
bile de lucru. Fetele începând delà vârsta de 10—12 ani îşi au partea
lor de muncă. Ele sunt acelea care, de cele mai multe ori, răsucesc
aţa cu care se leagă dinţii spetelor. Băeţii încep să lucreze abia delà
vârsta de 14—-15 ani,«până atunci revenindu-le paza vitelor. Bătrânii
sau alţi membrii ai familiei care rămân în timpul verii pe lângă casă
pentru paza ei, dupăce termină cu treburile mărunte prin gospodărie,
lucrează la spete. Chiar în zilele de vară, după ce termină cu muncile
la câmp, seara la lumina lămpilor, oamenii mai fasonează material
pentru confecţionairea lor; crapă dinţi, cioplesc dinţi ş. a. De altfel
muncile agricole, dată fiind suprafaţa redusă a terneurilor cultivate,,
necesită puţine braţe şi periodicitatea lor, face ca activitatea spătarilor
să fie continuă, aceasta cel puţin în anii când lipsesc sau sunt scumpe,
produsele textile ale marii industrii.
Munca .se eşalonează în timp. Materialele pentru confecţionarea
spetelor sunt : .lemnul, aţa şi răşina. Acestea se procură din timp. Mai
uşor se procură vergelele din lungul spetelor, între care se prind dinţii,
numite „băbuşte“ . Băbuştele se fac din lemn de gorun, din ramurile
subţiri şi lungi şi se găsesc suficiente în pădurile din regiune.
Deşi cumpărătorilor le spun,'atunci când le solicită marfa, că
este rezistentă, că dinţii spetelor sunt din lemn de corn, aceştia de cele
mai multe ori sunt din-lemn de „tufă“ (alun). Prea puţini spătari lu­
crează spete cu dinţii de corn, dată fiind fasonarea greoaie prin marea
densitate a lemnului. Nici nu se găseşte prea mult. în regiune şi chiar
dacă se găsesc corni mulţi aceasta nu-i suficient deoarece lemnul tre­
buie sa fie gros şi drept. Nici tufă bună nu se prea găseşte în regiune
dat fiind numărul mare de spătari care l-au tot căutat prin păduri.
Sunt bune numai tulpinile mai groase, delà 5 cm- în sus, drepte, fără
noduri. De multe ori lemnul de tufă penilru confecţionare^ dinţilor îl
cumpără din „piaţ“ , delà Baia de Criş, unde îl aduc sătenii din comu­
nele Căzăneşti şi mai puţin cei delà .Prevăleni, în hotarul cărora se gă­
seşte din abundenţă, iar acolo nu are nici o întrebuinţare. II aduc în
legături mari „teancuri de tufe“ şi îl vând celor delà Rişculiţa pe bani.
Pentru formele care se pun la capetele spetelor se foloseşte lemn de
salcie, care se găseşte din abundenţă îm regiune.
Cânepă pentru aţă, cu care se leagă spetele, se cultivă şi când nu
8
114 VALER BUTURÀ

li se ajunge aduc din regiunile amintite (Ţara, Oltului, Câmpia Tran­

silvaniei sau o cumpără dela Baia de Griş, Ineu ş. a.).
Răşina de brad cu care se impregnează aţa ca să-i dea o rezistenţă
mai mare, pe lângă că se lucrează mai uşor, o aduc moţii, dela Scări­
şoara cei mai mulţi sau Vidra. Răşina, în „tiocuri“ . mari, o pun în
desagi, o încarcă pe cai şi o aduc la Rîşculiţa, uneori la cerere, alteori
o dau unde pot şi cum pot. , !
Uneltele pentru lucru sunt simple şi puţine la număr: un fieres-
trău mic pentru tăiatul tufelor, trei feluri de cuţite, unul mai gros
pentru crăpatul dinţilor, unul mai subţire penthi cioplitul dinţilor, un /
cuţitaş cârn cu care se rad dinţii în latul spetei şi „sâmceaua“ cu care
se rade spata printre dinţi.
Materialul şi-l procură pe îndelete. Se îgcepe luclrul la o spată
sau mai bine zis la spete, deoarece; se lucrează material pentru mai
multe odată, cu tăiatul tufelor în bucăţi de cca. 10— 12 cm lungime.
După ce au tăiat multe bucăţi sau în timp ce unul taie alţii crapă din
acestea dinţii. Dinţii îi crapă atât bărbaţii cât şi femeile, în dimensiuni
de 8— 10 mm lăţime şi 2— 3 mm grosime. După ce au crăpat un nu­
măr mai mare de dinţi sau în timp ce unul crapă alţii îi cioplesc, re- ■
ducându-i la grosimea de 1 mm şi chiar sub un mm. Pe genunchiul
drept se leagă o bucată de „potlog“ (piele mai groasă), pe acesta se
cioplesc dinţii, cu un cuţit cu lamă subţire. îndemânarea cu care lu­
crează atât bărbaţii cât şi femeile este mare. Se cioplesc cantităţi mari
de dinţi, 3— 6 mii şi chiar mai mulţi, numărul lot pentru o spată va­
riind între 90 bucăţi pentru spetele de obiele şi 1350— 1500 dinţi la .
spetele pentru cârpele de borangic.
Dinţii ciopliţi, în legături, se pun la uscat, vara în podul casei
iarna lângă sobă. Pentru a i i mai aspectuoase spetele „se cănesc“ dinţii,
se colorează punându-se, dupăce au fost ciopliţi, într’un decoc de coajă
sau scoarţă de arin negru şi scoarţă de prun, în care primesc o culoare
roşcată. Se lasă să stea 2— 3 ore în acest decoct, apoi se scot şi se'
pun la uscat 2— 3 zile.
Femeile torc din timp aţa de cânepă, o răsucesc şi înainte de-a
începe legatul spetelor o „răşânesc“ . Pentru aceasta se pregăteşte din
timp răşina. Se topeşte, se strecoară apoi printr’o mătură de „târş“
(nuele) ca să oprească bucăţile de scoarţă sau alte corpuri. streine şi
apoi se pune în ea scrum de salcă obţinut din cărbunii de ramuri ti­
nere, pisaţi şi cernuţi'. Scrumul se pune în răşina caldă ca să o îne-
grească. Amestecată cu scrum răşina se toarnă în troace şi se lasă să se
răcească. Cel care se apucă să răşâneâscă aţă se unge pe mâni cu un­
soare ca să nu se prindă răşina de mâni. Acaţă capătul ghemului de
un cui, ia un bruş. de răşină şi o trece în lungul aţei, în sus şi în jos:
 - N 41

RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA ZĂRANDULUI ‘ 115

Bărbaţii sunt cei care cioplesc băbuştele din gorun, câte patru pen-
■.tru fiecare saptă, lungi după dimensiunile acesteia.
Având gata băbuştele, dinţii şi aţa, încep_„să lege la spete“ . Se
iau două perechi de băbuşte, se pun aţişoarele pe ele, aţa răşânită şi
:.se leagă cornuirile. Intre cele două perechi de băbuşte se pune o bucă­
ţică de lemn mai lată, „forma de îndălit“ , care dă lăţimea spetei şi
rezistenţa la capete. Se pune apoi un dinte mai gros numit „babă“ , după
-care se pun unul după altul dinţii. Fiecare dinte se leagă între cele
■două băbuşte cu un nod, apoi se pune altul. Aşa se fac spetele obiş­
nuite, „un dinte o aţă“ . Spetele pentru „scoarţe“ şi „cergi” se leagă
altfel, se pun doi dinţi şi apoi se leagă, „doi dinţi, două aţe“ .
Pentru a ţine desfăcute băbuştele dela marginea _spetelor, ca să
introducă mai uşor dinţii, înafară de „form a de îndălit“ , se mai pune o
altă formă, în partea din.susul spetei, numită „form ă umblătoare“ ,
■care pe măsură ce se leagă dinţii se ridică în sus pe băbuşte.
:Dupăce ş’au legat toţi dinţii se scoate forma umblătoare şi se. pune
una definitivă, „form a de informat“ . La legatul spetelor lucrează cu
mare îndemânare atât bărbaţii cât şi îemeile. După ce s’a pus „forma
de informat“ , se taie capetele băbuştelor şi acelea ale dinţilor de o
parte şi de alta. Le iau apoi bărbaţii şi cu „cuţitul câirn“ rad dinţii în
lungul “spetei, netezindu-i şi egalându-i în lăţime, apoi cu „sâmceau"
îi rad pe fiecare în parte ca să nu acaţe firele şi spata este gata.
Dimensiunea spetelor, lungimea, se socoteşte în „păpuşi“ . O pă­
puşă are 30 de dinţi. Sunt spete dela 3—:50 păpuşi (90— 1500 dinţi).
La Rîşculiţa se fac mai multe, feluri de spete, după cerinţele re­
giunilor în care se duc cu ele. In număfr mai mare se fac:
1. — „Spete pentru pânză“ (12— 22 păpuşi), mai dese şi nu prea
lungi, pe care le desfac în toată ţara. ,
2. — „Spete pentru aba“ , „de şubă“ , „de cioareci” , ‘ „de haine de
lână“ ş. a. m. d. (16— 17 păpuşi) mai rare şi mai lungi, întrebuinţate
pentru ţesutul postavurilqr groase din care se confecţionează îmbră-
•cămintea de iarnă, sumane, ţundre, şube ş. a.
3. — „Spete pentru scoarţe“ , „cergi“ , mai late, mai rare, cu le-
.gătură deosebită, „doi dinţi, două aţe“ .
4. — „Spete pentru lepedeauă“ , „saci“ , mai scurte (3 păpuşi).
5. — „Spete pentru obielele“ , având lăţimea obişnuită afobielelor,
pe. care le desfac mai mult „pe Bănat, cătră Caransebeş, Alrhaş“ .
6. — ■ „Spete pentru cârpe de borangic“ , lungi având 45— 50 pă­
puşi, pe care le desfac în Vechiul Regat, în Oltenia şi Muntenia de
Vest, din care fac din ce în ce mai puţine.
La lin capăt, pe una din forme „pe cea de informat“ sau „pe cea
 4

116 VALER BUTURĂ

x
1
de îndălit“ se înseamnă ca sa ştie, atât spătarul cât şi cumpărătoarea,.
de câte păpuşi este spata. ,
Numărul spetelor ce se confecţionează î.ntr’o gospodărie este în
funcţie de numărul membrilor ce o compun, de -hărnicia lor şi de posi­
bilităţile de desfacere, de cerinţele satelor. Cei săraci lucrează, vara,
iarna, intens- Unii pleacă cu ele prin sate iar cei ce rămân acasă lucrea­
ză la altele. Moş Bădău Avram spunea că unde sunt 5— 7 oameni de
lucru, într’o casă, pot face până la 6— 700 spete pe an, unde sunt 2— 3 ,
care lucrează pot face 2— 300 spete pe an. Şi oamenii lucrează după
cum le pot vinde. înainte, până erau pânzeturi multe, se făceau mai
puţine. In timpul războiului şi acum se fac multe dată fiind cererea
mare a satelor. In serile de vară şi mai ales în serile lungi de
iarnă, aşa cum în alte sate se adună femeile la anumite case la şeză­
toare la tors,'se adună şi la Rîşculiţa la unele case lume multă de
toate vârstele şi lucrează la spete până târziu. Unii cioplesc, alţii leagă
spete, răsucesc aţă ş. a., iar din când în când se scot afară din casă
cantităţii mari de aşchii. 1- #
Luând nu media c i ,limita minimă, aceea de 100 de spete pentru
fiecare gospodărie, reese că la Rîşculiţa se fac în fiecare an, cel puţin
atunci cânţi se cer mult prin sate, peste 20.000 spete pentru cele peste
două milioane gospodării rurale din cuprinsul ţării.
In anii când produsele textile ale marei industrii se găseau din
abundenţă în comerţ, numărul spetelor ce se confecţionau la Rîşculiţa
era mult mai mic. In timpul războiului, prin lipsa acestora, revenin-
du-se la vechea pânză de cânepă şi' in, la pănură acolo unde aceasta a
fost înlocuită de postav, spetele au fost căutate peste tot. tDar chiar
înainte, în multe regiuni, pânzeturile trainice de bumbac şi cânepă ames­
tecată cu bumbac (pânză amestecată) confecţionate de ţărănci, cu răz­
boiul de ţesut primitiv, erau preferate produselor marii industrii, deşi
cereau multă muncă, pentru durabilitatea lor.'
In spre regiunile unde industria casnică este încă în' floare se în­
dreaptă cei mai mulţi spătari cu spetele lor.
Unii preferă să le vândă de acasă, mai ales atunci când gospodă­
ria se compune din mai puţini membrii şi- lipsa unuia s’ar resimţi, la
gospodăriile compuse din doi membrii capabili de muncă, bărbatul şi
soţia. Aceştia le vând uneori, la' cpnsăteni, pe bani şi în loc să cutreere-
ţara cu ele rămân acasă şi în timpul cât ar dura plasarea lor fac altele.
Astfel Băd Avram, în vara anului 1946, a dat unui consătean 100 spete
diferite cu 9500 lei bucata, în total îi revenea după ele 950.000 lei
ceeace era echivalent la acea dată, în regiune, cu costul unei vaci nui
prea bune. Preţul spetelor în târguri era între 14-—30.000 lei.. Cel care
 R1ŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA ZĂRANDULUI 117

le-a luat putea realiza, în trei, patru săptămâni, un câştig echivalent

cu costul lor.
De cele mai'multe ori însă câte'un bărbat din fiecare gospodărie
pleacă cu spetele în ţară, când au un stoc mai mare. Se întovărăşesc
câte 2— 4 atunci când se duc mai aproape şi chiar mai mulţii atunci
când se duc mai departe. Pun spetele în sac, se duc la tren la Baia de
Criş şi cu trenul se duc până la una din gările regiunii respective.
Aici se despart şi o iau câte doi, unii într’o parte alţii într’alta.
Spătarii dela Rîşculiţa îşi desfac spetele în tot cuprinsul ţării.
In regiunile mai apropiate se duc de cele mai multe ori spătarii
puţini din satele Baldovini, Valea Mare, Leaoţ. Rîşculiţenii se duc nu­
mai în târgurile mari de ţară dela Câmpeni, Abrud, Hunedoara, Deva,
Haţeg, prin aropiere.
Drumurile cu spete ale Rîşculiţenilor. înainte de Unire, înafară)
de satele din Ardeal, mulţi mergeau cu spete încolo spre Pustă şi mai
ales în spre Serbia. „ .
„In Pustă nui mereu prea mulţi, aveau ei de pe satele lor, spete
făcute din trestie;. In Sârbia mergeau mulţi. Mereau încolo cătră Ti-
moc. Mulţi treceam chiar înainte de Unire în Vechiul Regat, în Mun­
tenia şi Oltenia, cu paşaport“ , (inf. Băd. Avram şi Bădău Avram).
După Unire aria de desfacere s’a extins mai mult spre Est, cu­
prinzând Moldova şi Dobrogea. Ion Negriu Gogoi spunea că, înainte
de război, ani în şir a fost cu spete în Moldova, unde aveau o mare
căutare mai ales în satele din Podiş. In spre Dobrogea se duc şi acum
mulţi spătari.
Chiar după Unire mai treceau spătarii în Jugoslavia. Iată ce spunea
Băd Avram : „Socru meu o umblat mult.cu spete pe Sârbia. A m fost
şi eu în 1926. Am stat două săptămâni. Ne-am dus la Orşova şi acolo,
la poliţie, ne-o făcut paşaport pe 5 zile. Pe acolo, dacă treceau 5 zile,
ne duceam în oraş, la Căpitan, aşa-i spunea şi ni-1 mai prelungea 5
zile. A m fost pe la Tachia, Kladovo, Brza Palanka,'Bor, Jagobiţa,
Dobra. Numai printre rumâni umblam. Când auzeam că-i sat sârbesc
ne trăgeam la o parte că nu ne puteam înţelege cu ei. Spetele le dam pe
dinari şi când treceam graniţa îi schimbam. Am fost 3 înşi. Ceilalţi
doi- mai fuseseră pe acolo, cunoşteau drumul, erau şi mai bătrâni. La
noi era cu câte 25— 30 lei spata, acolo le dam cu 25— 30 dinari şi creş­
tea la schimbat. A m mai fi mers, da după aceea nu s’o mai putut, nu
ne-o mai lăsat să trecem. Să fac şi acolo spete. Spuneau nişte femei, că
sunt spătari încolo cătră graniţa bulgărească, de fac spete din trestie“ .
Prea puţini erau cei care treceau după Unire peste graniţă în
Jugoslavia, în momentul în care puteau trece în voie Carpaţii unde
118 VALER BUTURÀ

spetele lor aveau demult căutare peste tot, de cum treceau dela Orşova,,
până departe spre Răsărit. •
Oamenii pleacă cu spete când au mai multe gata (100— 150 buc.),
când nu sunt ocupaţi cu muncile agricole dacă au ce munci, când au-
nevoie de bani ş. a. m. d. Greu ar fi de stabilit cine şi când pleacă.
Pleacă omul când crede că le poate vinde mai bine, ca în schimbul lor~
să-şi cumpere cele necesare traiului.
In general se remarcă plecări masive de toamnă „în dulcele Cră­
ciunului“ şi apoi de iarnă „între posturi“ .
Toamna le trebuie oamenilor bani să şi cumpere bucate'ieftine.
Atunci se desfac spetele confecţionate în vară.
„Iarna cum trece Sf. Vaşile trec spetele. După Bobotează termină'
femeile cu torsul şi începe ţesutul“ spunea Gancea Ion.
Grupurile de spătari pleacă de obicei an după an cam în aceleaşi
regiuni. „Dacă se obişnuieşte omul pe acolo, tot într’acolo se duce, mai'
are prieteni, mai are cunoscuţi şi nu-i chiar pe loc străin“ spunea Ion-
Gogoi. _
In medie de fiecare gospodărie se fac două trei drumuri mari pe-
an cu spete. Toamna unii merg într’o anumită regiune, cu spete care
se cer mai mult acolo, iarna în altă regiune. Alţii în schimb, drumu­
rile mari, le fac de obiceiu în aceeaş regiune, un drum de toamnă, altul
de iarnă şi se duc pe aceleaşi locuri mai alesxând în drumul anterior-
au vândut repede spetele duse şi le-au fost solicitate altele, deoarece
femeile le spun de ce spete ar mai avea nevoie. In cazul când vânzarea
e anevoioasă drumul următor îl fac în alte părţi.
Sunt regiuni unde în general trec spete puţine. Acestea sunt re­
giunile în care se prelucrează puţină cânepă şi lână în gospodării, unde-
produsele marii industrii au luat locul celor- casnice.
In alte regiuni trec spete multe. Sunt regiunile în care industria
casnică este încă în floare, pe care spătarii le cunosc foarte bine, dar-
nu numai că le cunosc, spătarii ştiu când termină femeile cu . torsul,
când se pregătesc pentru ţesutul pânzei, ţoalelor, pănurei ş. a. şi cam:
atunci se îndreaptă spre ele cu spetele.
Mai bine se vând spetele în Ţara Oltului. „Ca pă Ţara Oltului nu
se ţese în nici o parte“ spunea Băd Avram. Şi într'adevăr, din studiul
D-lui Al. Bărbat1), asupra desvoltării ecnomice a Ţării Oltului, reese-
că în 1938, an în care se găseau suficiente produse textile, în gospo­
dăriile de acolo s’au prelucrat 200.000 Kgr. fuior brut, ţesându-se cca.
1.000.000— 1.200.000 m. de pânză de diferite calităţi, cantitate de pân-

’) AL. B Ă R B A T : Desvoltarea si structura economică a Ţării Oltului. Cluj 1938-

 RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA ZĂRANDULUI H9

ză ce dă o medie de 80 m. pentru fiecare gospodărie. Pânza ţesută pu

numai că satisface consumul în gospodărie, o mare parte este vândută
in târgurile de ţară din satele regiunii şi în mare parte la Braşov şi
Sibiu. Dar pe lângă pânză se ţes acolo „straie“ , „bubouă“ , „pănură
pentru cioareci“ , „zeghii“ ş, a. Cânepa se cultivă pe suprafeţe mult mai
mari decât în alte regiuni şi mulţi spătari iau în schimbul spetelor pân­
ză, pe care o duc acasă şi o întrebuinţează în gospodărie pentru con­
fecţionarea, îmbrăcămintei, femeile lor fiind şi ele ocupate cu lucru la
spete, iar prelucrarea ei le-ar cere'prea mult timp. Uneori se ia în
schimbul spetelor fuioare.
Inafară de Ţara Oltului spete multe trec în Câmpia Transilvaniei,
regiunea în care se ţes mai ales pânzeturi. Sunt renumite apoi satele -
din regiunea Huedinului: Bociu, Buteni, Călata, Mănăstireni, Ciuleni
ş. a. în care înainte se confecţionau „cusături" multe (broderii), cu­
noscute sub numele de „cusături de Călata“ , şi în care astăzi, prin lipsa
„arniciului", se ţes cantităţi mari de pânză. In Piaţa Naţiunii în ulti­
mii ani, înainte pe Bulevardul Brâncoveanu, erau în fiecare zi zeci de
femei, fete, flăcăi şi1bărbaţi cu pânză din aceste sate. Unii stau în Bu­
cureşti cu săptămânile, din timp în timp li se completa stocul de pânză,
de acasă. înainte împânzeau ţara. In ultimul timp înafară de pânză
vindeau şi alte produse textile cumpărate dejla fabrici.
In partea de Nord a podişului se confecţionează multă pănură-.
Renumit este mai ales Mocodul asupra căruia au publicat un docu­
ment studiu D-nii Gh. Reteganul şi Pr. V. 'Zinveliu1). Mocodenii nu
prelucrează numai lână obţinută dela oile jlor. Fiind renumiţi cultivatori
de ceapă, cu banii rezultaţi din vânzarea ei, cei mai mulţi cumpără
lână, pe care o prelucrează, iar postavul obţinut îl vând în târgurile
dela Bistriţa, Dej, Gherla, Năsăud. In anull 1938 s’au ţesut la M ocod
3872 stânjeni de pănură, dintre care numai 1526 au fost întrebuinţaţi
în sat iar restul de 2356 i-au vândut; Dar nu numai morcodenii se ocu­
pă cu confecţionarea pânzei, ci în toată regiunea văii superioare a So­
meşului Mare este bine desvoltat acest ram al industriei casnice. In
legătură cu aceasta s’a desvoitat aici şi piuăritul, mai ales în Valea
Zăgrii2). Industria este veche, iar produsele ei,, pănură pentru sumane,
albă, neagră sau sură, prin intermediul Saşilor dela Bistriţa ajungea in
Moldova. ;
In Maramurăş' iarăşi este în floare industria casnică şi se- caută
spetele. Sărăcia omului acestor plaiuri l-a făcut să rămână la produ-
—— —— :— - t
1) 6o sate româneşti. Voi. V, Bibi. de Sociologie, Etică şi Politică. Buc. 1942
2) IULIU MORARIU: Piuate şi ptuărMl în Valea Zăgrii. Arhiva Someşană
Nn 17, an. 1933. * •
*20 • ' VALÉR BUTURÂ

sele industriei casnice, la pânză de cânepă pentru cămăşi şi „gachii"

şi ţesături de lână pentru „lecric“ , „gubă” , „suman” ori „zaghii” . *
Se duc mulţi iarăşi în Oltenia, unde duc spete mai ales pentru
minunatele scoarţe româneşti, una din cele mai însemnate producţii ale
artei noastre populare, gloria necontestată a Olteniei şi a Munteniei
vecine, cum le-a calificat Dl. Gh. Oprescu1). Rîşculiţenii mai duc în
Oltenia şi spete pentru pânză, dimie, plocade ş. a.
An după an se duc în. Dobrogea, unde duc mai ales spete pentru
pânză şi aba. Pentru a da de veste cu se umblă ei pe acolo, prin ,satele
cu alte naţionalităţi, strigă: „Tarak! Tarak! Bas Tarak! Aba Tarak!“
(Inf. Bădău Avram ).
Prin satele nemţeşti când se duc strigă: „R ie! R ie!“ .
Dar cum spuneam rîşculiţenii umblă peste tot cit- sptele lor. Á enu­
mera şi cartografia aceste drumuri ar însemna să înşiri şi să repro­
duci harta căilor de comunicaţii, cu toate şoselele naţionale, judeţene
şi comunele, cu satele înşirate pe ele, din lungul şi latul* ţării. •
Cât priveşte rezultatul material al acestei îndeletniciri, e o pro­
blemă mai delicată pe care rîşculiţenii nu o destăinuiesc uşor. D e o
constantă a rentabilităţii! ei nu poate fi vorba, deoarece: „spetele se
vând după cum îi lumea, îi scumpă, is scumpe şi ele, îs lesne îs lesne
şi ele“ spunea Gancea Ion. Pentru vremurile de azi, ca şi în trecut de
altfel, în gospodăriile cu oameni harnici se aduc din drumuri banii ne­
cesari cumpărării cerealelor de care au nevoie, procurării articolelor
de îmbrăcăminte şi satisfacerea altor cerinţe în gospodărie. Dată fiind
greutatea cu care sé câştigă banul la Rîşculiţa se trăieşte cu multă chib­
zuinţă şi grijă pentru ziua de mâine.
Drumurile pentru desfacerea spetelor, în regiunile mai apropiate
durează 3— 6 zile când deplasările se fac numai pentru târguri mari
de ţară, o săptămână două în regiunile mai apropiate prin Ardeal, Ba­
nat şi trei patru săptămâni în regiunile mai îndepărtate, Oltenia, Mun­
tenia, Dobrogea, Maramureş ş. a.
Mai ales la anumite epoci ale anului bărbaţii roiesc în toate păr­
ţile cu spate. Dar nu pleacă numai atunci. Oamenii pleacă când au mai
multe gata, când au lipsă de bani-, pleacă. însă mai mulţi atunci când
se caută spetele, când termină femeile cu torsul, şi se pregătesc pentru
ţesut, toamna şi iarna. Atunci pleacă cei mai mulţi. •
Drumurile de toamnă a celor mai mulţi sunt spre Oltenia, Mun­
tenia şi Dobrogea. , t
' „Intre posturi“ , după Crăciun, cei mai mulţi se duc în Maramu-

1) GH. OPRESCU: Arta ţărănească la Români. Pg. 3G.

J
 RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN TARA ZÂRANDULUI 121

. V;
-reş, în partea Lăpuşului, pe Câmpia Transilvaniei, în Ţara Oltului,
în Banat, pe Valea Mureşului în sus, pe Târnave ş. a.
In timpul verii se împrăştie peste tot. Numărul plecărilor este
-mai mic.
Vorfl indica drumurile făcute de câţiva spătari dela Rişculiţa în­
cepând cu toamna anului 1945 până la 6 August 1946 şi unul mai
'vechiu.

Fig, 1. — Drumuri făcute de câţiva spătari dela Rişculiţa, începând

din toamna anului 1945 până în August 1946 şî unul făcut în anul
1926. 1. drumuri făcute de Bădău Avram; 2. drumuri făcute de Ion
. Negriu Gogoi; 3. drumuri făcute de Gancea Ion; 4. drumuri făcute
de Ion Megriu a Dâlvului; 5, drumuri făcute de Băd. Avram.

Badău Avram a fost în toamna anului 1945 cu spete în Dobrogea.

■Mergea des pe acolo. A mers cu trenul până la Constanţa, iar de aici
: a luat-o pe litoralul mării în sus trecând prin satele: Palasul Mare,
Ovidiu, Valea Neagră, Năvodari, Corbul de jos, Corbul de sus, Istria,
Mihai Viteazul, Baia, Canagia, Slava Rusă, Babadag, Mihail -Kogăl-
niceanul, Cataloi, Tulcea, Nicoliţel, Isacea, Rochel, Luncaviţa, Măcin,
Brăila, unde s’a urcat în tren şi s’a reîntors acasă, după trei săptămâni.
„Intre posturi“ , după Crăciun, a fost cu spete în Ţara Oltului. A
-plecat cu trenul pe la Arad, Deva, Vinţul de jos, Sibiu, de unde a mers
 122 VALER BUTURÀ

'pe jos-prin satele: Şelimbăr, Veştem, Tălmaciul, Tălmăcel, Boiţa, Ra-

coviţa, Avrig, Porumbacul de Sus, Oprea Cârţişoara, Streja Cârţi-
şoara, Arpaşul de sus, Ucea de sus, Viiştea de sus, Drăguş, Sâmbăta
de sus, Lisa, Breaza, Netotul, Mărgineni, Şinca-Nouă, Zărneşti, Toha-
nul Nou, Sohodol, Bran, Moeciul de jos şi de sus, Fundatq, Sinea,
Peştera, de unde s’a reîntors acasă, după două săptămâni.
In postul Paştilor a fost cu spete „în partea Clujului şi a Some­
şului“ . A mers cu trenul pe la Arad, Oradea până la Cluj de unde a
plecat pe jos prin satele: Someşeni, Apahida, Jucul de mijloc, Jucul
de sus, Bonţida, Sic, Bonţ, Gherla, Mintiul Gherlei, Dej, Cuzdrioara,
Reteag, Uriul, Căianul Mic, Spermezău, Borleasa, Târlişua, Agireş,
‘ Suciul de sus, Dămăcuşeni, Târgul Lăpuşului, Răzoare, Peterte, Vina
Mică, Boiul Mare, Mesteacăn, Răstoci, Letea, Băbeni, Surduc, Gâlgău,
Racăş, Hida, Dragul, Ugruţiul, Aşchileul Mic, Aşchileul Mare, Fo-
dora, Şoimeni, Deuşul, Chinteni, Cluj, de unde cu trenul, după trei
săptămâni, s’ a întors acasă.
De atunci n’a mai fost, are însă spete gata pentru drumurile ce
urmează să le facă în toamnă şi' iarnă. Cu banii rezultaţi din vânzarea
spetelor şi-a cumpărat bucate, deoarece trăieşte cu familia numai din
spătării.

Ion Negriu Gogoi a făcut în anul 1946 (dela 1 Ian. până la 6 A u­

gust) trei drumuri. Â fost după Crăciun de două ori în Dobrogea. A '
mers cu trenul până la Brăila, de aici a trecut Dunărea şi a cuţreerat
satele: Macin, Jijila, Garvăn, Văcăreni, Luncaviţa, Răchel, Princi­
pele, Isaccea, Nicoliţei, Maidachioi, Alba, Regina Maria, Mircea Vodă,.
Cerna, Turcoaia, Traian, Pecineaga, Dorobanţul, Coiumpunar, Regina
Elisabeta, Făgăraşul Nou, Dăeni, Gârliciul, Saraiul, Cartalul, Topalul,
Cernavoda, de unde după pâtru săptămâni s’a întors acasă.
Al treilea drum l-a făcut în „Mocănimea Apusenilor“ , pe valea
Arieşului îrr jos, mergând cu spetele pentru lână. A plecat după Ru­
salii, în vremea când se tund oile şi se dă mai uşor lâna. A trecut mun­
tele la'Câmpeni iar de acolo a trecut prin comunele şi satele: Bistra,
Lupşa, de aici peste munte la Orăşti, Săgaje, Muntele Băişorii, Runc,
Ocoliş, Lunca, Sălciua, Ponor, şi pe la Mogoş-Abrud s’a întors acasă-

Ion Negriu a Dălvului a fost, înainte de Crăciun „în dulcele Cră­

ciunului“ şi după Crăciun, cu spete în Maramureş. S’a dus cu trenul
pe la Oradea, Satu-Mare, Baia Mare, Baia Sprie. Dela Baia Sprie a
trecut Dealul Hotinului şi apoi a cutreerat comunele: Strâmbu, Serbe-
şti, Vad, Bârsana,' Strâmtară, Petrova, Leordjna, Vişeul de jos, V i -
şeul de sus, Borşa. S’a întors înapoi şi a luat-o pe Iza în sus, iar'dela-.
 RIŞCULIŢA, UN SAT DE SPĂTARI DIN ŢARA ZÂRANDULUI 1 2 3 >:

Săcel a trecut în jud. Năsăud luând trenul spre casă dela Beclean. I n 1'
Maramureş spunea el în dulcele Crăciunului trec mai bine.
Mai în spre primăvară, în postul Paştilor, a fost în Romanaţi. S’a
dus cu trenul, până la Piatra Olt iar de acolo a trecut prin satele: Ro-
mula, Stoeneşti, Curtişoara, Plăviceni, Băbiciu, Tia, Doanca, Rusăneşti,.
Izbiceni, Islazu, Ursa, Corabia, Vişina, Brastavăţ, Studini, Grădinile,
Caracal, de unde a luat trenul şi s’a întors acasă.
' Ion Gancea, în 1945, mai în vară, a fost cu spete în Muntenia. S’a
dus cu trenul până la Roşiorii de Vede, iar de acolo pe jos prin comu­
nele: Peret, Belitori, Băneasa, Salcia, Segarcea de deal, Segarcea de -
vale, Liţa, Odaia, T. Măgurele, Ciuperceni, Flămânda, Traian, Seaca,
Cioara, Vânători, Lissa, Piatra, Voivo'da, Ologi, Dracea, Pustnicul,
Salcea, de unde s’a urcat în tren şi s’a întors acasă după trei săptămâni.
In „dulcele Crăciunului“ a fost cu spete în Oltenia. S ’a dus cu
trenul până la Caracal, iar de acolo a trecut prin comunele: Comanca,
Devesellul, Vlădaia, Studina, Grădinile, Cruşovul, Brastavăţul, Vădas-
tra, Vişina Nouă, Vişina Veche, Corabia, Celei, Orlea, Gura Padinei,
Grojdibodul, Potelul, Ianca, Dăbuleni, Afnărăşti, Redea, Caracal de •
unde cu trenul s’a întors acasă. . .
A l treilea drum l-a făcut în vară numai pentru un „târg de ţară“
la Câmpeni.
Băd Avram, în 1926 după cum am spus, a fost cu spete în Jugo-
slavia pe la Tachia, Kladovo, Brza Palanka, Jabukovac, Bor. Zagu-
bica, Tachia.
In toamna anului 1946 a fost cu spete în Banat. S’a dus cu trenul
până la Caransebeş iar de acolo pe jos prin satele: Cârpa, Petroşriiţa,
Vălişoara, Bucoşniţa, Goleţi, Slatina Timişului, . Armeni, Teregova,
Poarta, Domaşnea, Cornea, Cruşovăţ, Plugova, Mehadia, Pecinişca,
Bârza, Topleţ, Orşova, Ieşelniţa, Ogradena, Sviniţa, Berzasca, Liub-
cova, Sicheviţa, Cărbunari, Stipănari, Şopotul nou, Lăpuşnic, Bozo-
vici, Prilipeţi, Prigor, Borlovenii noi, Pârvova, Mehadica, Lunca-
viţa, Teregova, de unde s’a reîntors spre casă.
Sunt numai câteva drumuri făcute de câţiva spătari dela Rîşcu-
liţa. Ca şi moţii văsari fac în fiecare an 2— 3 drumuri, mai lungi, prin
ţară. Moţii văsafi pleacă cu căruţe încărcate cu vase, rîşculiţenii cu
sacii cu spete. Se duc cu trenul în regiunea unde urmează a le desface
iar acolo câte. doi, de obicei, pleacă prin sate. Mâncare îşi iau de acasă,
mai capătă pe drum dela cumpărătorii spetelor, mai cumpără pe bani.
D orm pe unde pot, unde-i apucă noaptea, pe la cunoscuţi ori străini,
îndrăzneţi, ca de altfel aproape toţi locuitorii Apusenilor, nu pierd
 124 . VALER BUTURÀ

ocaziile ce li se oferă pentru a şi uşura drumul şi fac uz de toate mij:

loacdle ce li se ivesc în cale; căruţe, maşini, tren, ca să ajungă dintr’un
sat în altul cât mai repede. •
Atunci când se găsesc suficiente produse textile pe piaţă spetele
nu prea trec. Se lucrează mai puţine, iarna, vara mulţi oameni săraci
- dela Rîşculiţa pleacă la munci agricole în Câmpia Tisei.

J
i

<?

■u

t
 \
\
RISCULIŢA UN VILLAGE DE FABRICANTS DE ROS
DU PAYS DU ZARAND.

RÉSUMÉ.
par: Vaier B utură\

Le Pays du Zarand (Ţara Zărandului) est une dépression assez,

pauvre, drainée par les eaux du Crişul Alb, qui se trouve à l’Ouest
des Monts Apuseni. Dans la basse dépression et dans le cadre des mon­
tagnes qui l’entourent on trouve pas mal de villages, dont les terres
récompensent d’une façon assez ingrate l’effort que mettent les hom­
mes à les cultiver. D'ans Ha plupart de ces villages, les habitants n’arri­
vent pas à s’assurer, par les seules occupations agricoles et pastorales,
les subsides nécessaires; c’est pourquoi, à travers les siècles, ils ont en-
recours à,de nombreux emplois accessoires. Dans certaine villages on
calcine la chaux, dans d’autres on fabrique des vases de terre et d’ou­
tils divers, nécessaires aux habitants de la plaine de Tisa. qui s’étend
aux pieds des montagnes du côte de l’Ouest. -
A Rîşcuiliţa les hommes ainsi que les femmes s’emploient a fabri­
quer des ros, nécessaires aux métiers à tisser des paysans ; ce sont des -
produits très recherchés dans des régions où l ’ industrie textille ména­
gère est encore bien développée, (sourtout en Oltenie, Pays de 1 Oit,
Maramureş, Basin de Transylvanie, etc.). -
On fabrique des ros dans presque toutes les habitations paysannes, ,
dont le nombre dépasse 200. Ce sont des outils entièrement en bois,,
liés par des ficelles de chanvre qu’on enduit de la résine de sapin. Une -
habitation composée de deux personnes seulement est à même d’en
' produire plus d’une centaine; celles plus nombreuses en produisant en­
tre 200 et 400. Le travail est plus ou moins intense suivant les possi­
bilités de vente. Quand 100 à 200 ros sont prêts, les hommes s en vont
les placer dans le pays. Avant 1919 ils pérégrinaient ainsi jusqu en.
Serbie. Apres l’Union de 1918, beacoup les emportent jusqu’en il’ancien-
ne Roumanie, en passant par l’Olténie, la Valaohie et la Dobrogea.
Ces pérégrinations, vers des régions plus lointaines, durent 2 ou 3-
semaines. Avec l’ argent qu’ils gagnent ainsi, les paysans pourvoient
aux nécessités ménagères. Dans certaines régions on pratique le troc;
on échange les ros contre la laine dans les Monts Apuseni et le Pays
du Haţeg, contre des filasses et de la toile de chanvre dans le Pays de -
l’ Olt et le Bassin Transylvain.
h'îţ)
NOUI CONTRIBUŢ1UNI GEOMORFOLOGICE
PRIVITOARE LA CURSUL INFERIOR AL
MUREŞULUI.
\ 4
VECHIUL CURS MURES-BEGA
>
DE * ■

GHEORGHE POP
\lï

"\

I
 \

N O U I C O N ÎR IB U Ţ IU N I g e o m o r f o l o g i c e p r i v i t o a r e
L A C U R SU L IN F E R IO R A L M U R E Ş U LU I;
V E C H IU L CURS M UREŞ— B E G A

de Gheotghe Pop

I. Introducere.. -

Prefacerile reţelei hidrografice din regiunea apuseană a pămân­

tului românesc, sunt probleme deosebit de interesante, dar totodată prea
puţin studiate până azi.
Una din aceste probleme este cea a cursului inferior al Mureşului,
în deosebi cea a schimbărilor repetate suferite de cursul său, atât pe
traseul de străbatere a masivului muntos al Frontului Carpatic Apu­
sean, cât şi cele de pe cursul său din regiunea de şes, până la conflu­
enţa cu Tisa.
Cel care pentru întâia dată a dat o explicaţie plauzibilă, de an­
samblu, schiţând liniile generale ale acestei interesante probleme, este
distinsul m orfolog francez R. Ficheux, binecunoscutul cercetător al
Munţilor Apuseni.
Intr’o lucrare mai veche asupra Munţilor Apuseni, ocupându-se de
prefacerile reţelei hidrografice ale acestui masiv, R. Ficheux1) amin­
teşte la o notă de subsol de „un veohiu curs Mureş— Bega care exista
în vremea ciclului de 300 m., şi pe care l-a capturat Mureşul, de jos
lângă Tătăreşti aproape de Ilia“ . ,
Mai târziu, cu ocazia-unei expuneri în cadrul şedinţei din 11 Mai
1934 a Soc. Reg. Rom. de Geografie2), asupra căreia din nefericire ne-a
, rămas abia o scurtă dare de seamă de câteva rânduri, acelaş autor se
ocupă de astădată de două cursuri vechi alle Mureşului, unul din drep­
tul Iliei, spre actuala vale a râului Bega, către Banatul sudic şi altul
dela Lipova spre SV. Menţionează apoi, că prin captări Succesive din
spre Nord, Mureşul s’a îndreptat spre cursul său actual. Căutând să

’ ) FICHEUX R .: Munţii Apuseni, 1. c. p g . 169.

2) FICHEUX R .; Doua cursuri vechi ale Mureşului, 1. c. p g . 389. V>

O
130 OHEORGHE POP
\ •

dea explicarea acestor devieri ale cursului Mureşului, emite cu această ^

ocazie ipoteza lăsării întregului masiv muntos al Munţilor Apuseni spre
N— N V şi a răsfirării vechiului bloc cristalin în timpul unei mişcări
de compensaţie spre Vest.
In comunicarea de faţă, ne permitem să reluăm parţial această pro­
blemă a schimbării cursului Mureşului, căutând a da explicaţie con­
formă cu ultimele cercetări privitoare la Basinul Panonic şi ne vom
ocupa mai pe larg de vechiul curs Mureş— Bega. A m căutat sa recons­
tituim câteva'din detaliile orohidrografice ale acestui vechiu curs, prin
cercetări pe' teren, a căror rezultate le publicăm, în speranţa de a adăoga
unele date noui privitoare la această problemă.

II. Aşezarea regiunii.

Regiunea acestui vechiu curs este situată in hotarul judeţelor H u­

nedoara şi Severih, pe traseul căii ferate şi şoselei care leagă Valea
Mureşului, din dreptul comunei Ilia, cu valea râului Bega spre Lugoj,
de-a-lungul unui ţinut jos, cu aspect de coridor, alungit în direcţie a-
proape —V , aşezat între poalele masivului muntos Poiana-Ruscă şi
Dealurile Făgetului. Pe acest traseu se înşirue o seamă de comune cu
populaţie exclusiv românească, dintre care amintim: Grind, Lăsău,
Teiu, Lăpugiul de Jos, Coşeşti, Baştea, Fintoag şi Holdea, aparţinând
din punct de vedere administrativ judeţului Hunedoara, apoi Coşteiul
de Sus, Coşeviţa, Nemeşeşti, Homoşdia, Coşava şi Margina, aparţi­
nând judeţului Severin.
i . : '
III. Cadrul geologic.

Din punct de vedere geologic, regiunea este alcătuită din trei zone
structurale perfect-distincte (v. fig. 1), care au influenţat şi configu­
raţia morfologică: la N masivul eruptiv andezitic dela Bulza, mai
înalt, ce se întinde până în Valea Mureşului, fiind prelungirea unei
zone eruptive din dreapta lui. La S, masivul cristalinului filitos al Mun­
ţilor Poiana-Ruscă şi o m assă.de aglomerate andezitice breciforme,
strâns legată de acest cristalin1), alcătuind seria dealurilor ce se în-
•tind din dreptul comunelor Petroasa şi Crivina, spre Lăpugiul de Sus-
Ohaba-Lăpugiul de Jos, până aproape de Valea Mureşului, în dreptul
comunei Roşcanul Mic. Intre, aceste două zone se întinde o cuvetă sin-
clinală depresionară, mai coborîtă, de origine tectonică. Aceasta a luat
naştere în urma unor serii de fracturi cu scufundări de direcţie E— V,

») NIŢULESCU O .: Contributiuni la studiul geologic al regiunii Lăpugiul de

Sus, 1. c. p g . 29.
 CONTRIBUŢIUNI GEOMCRFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 131

care au afectat cristalinul din regiunea-Mureşului, în Tortonianul in­

ferior. De-a-lungul fracturilor au apărut şi erupţiunile andesitice din
regiune, care au dat şi aglomeratele andezitice. Cuveta sinclinală, orien­
tată E— V , este ocupată de formaţiunile marnoase-nisipioase ale M io-
cenului superior (Tortonian), şi de cele ale' Pliocenului, alcătuite din
nisipuri cu intercalaţiuni de gresii aparţinând Panonianului, prezen­
tând în acoperiş petrişuri, considerate levantine1) 2). Toate aceste for­
maţiuni sunt acoperite, parţial, sub forma unor petece, de formaţiunile
diluviale şi aluviale ale Cvaternarului, alcătuite din argile ferugiooase
şi petrişuri.

LEGENDA:
> a .= A lu viu
q. = Diluviu
p. = Pontian ( Panonian)
m.= Miocen (Tortonian)
i. = Jurasic Mjp.(Thithonic)
C2 =T retacic sup.
ci=r Cretacic inr.
5 = Cristalin filitos
= Complex eruptiv mezozoic
aoC*= Aglomerate andezitice
oc. = A n d d zit
• p. = B a z a lt.

Fig. 1. — Schiţa geologică a regiunii Ilia—Zaţţi—Lăpugiu.

Straiele pliocen-panoniene sunt răspândite în regiunea joasă a co­

ridorului sinclinal sedimentar, atât pe marginea versantului nordic, în­
cepând din dreptul comunei Lăsău până departe spre V , cât şi pe mar­
ginea versantului sudic, în jurul comunei Coşeviţa şi prezintă după
cum am amintit, în acoperiş, un strat de petrişuri grosiere, de grosimi
variabile. Mai spre V , acolo unde coridorul se îmbină cu lunca largă
a râului Bega, regiune care după aspect aminteşte o conformaţie de
g o lf3), aceste strate de petrişuri ajung să fie acoperite din ce în ce mai
mult de pătura argilei feruginoase, considerată de vârstă diluvială4).

1) RĂDIC 0.: A Maros bal partján, Tisza, Dobra .és Lapugy környékén el­
terülő hegyvidék geológiai viszonyát, l.ec. pg. 95.
2) KADlC'o.: A Bega felső folyásában, Facset, Kostej és Kurtya környékén
elterülő dombságnak geológiai viszonyai, 1. c. pg. 134.
• 3) MIHĂILESCU V.: România, Geografia Fizică, 1. c. pg. 53.
4) KADií O.: A Bega felső folyásában,. . . . 1. c. pg. 134.
132 QHEORGHE POP

Poziţia stratigrafică a acestor petrişuri, între formaţiunile net pa-

noniene (ponţiene) şi argila feruginoasă diluviallă, precum şi strati-
ficaţia lor mixtă, cu intercalaţiuni de argile fine, din regiunea de „g o lf”
amintit, le imprimă mai mult un caracter coluvial decât marin1). Ge­
ologul maghiar K a d ic O .2) a găsit în aceste petrişuri resturi de Mas-
todon Arvernensis,- la Temereşti, ceeace l-a determinat să le considere
de vârstă levantină. Deşi resturile fosile precum şi raporturile lor stra-
tigrafice pledează pentru vârsta levantină, atribuită de Iţa d ic, ele pot
fi mai recente, provenite prin remaniere. Argila feruginoasă, a cărei
vârstă nu a fost precis indicată, în baza cercetărilor mai noui ale lui
) şi S im e g h y J A ) , a fost' atribuită Pleistocenului su­
P á va i V ájná F .34
perior. Caracterul, fluviatil al petrişurilor, răspândirea lor în strânsă
legătură cu anumite forme m orfologice sculpturale fluviatile, atât pe
traseul coridorului amintit, cât şi de-a-lungul unei zone cu caracter,
de litoral lacustru, ne dovedit cu certitudine pe versantul' nordic al
văii râului Bega din imediata vecinătate5), până la cercetări mai mi­
nuţioase, ne îndeamnă să credem că aceste formaţiuni de petrişuri sunt
mai recente. Ele au putut fi lăsate de un vechiu ţurs al Mureşului, care
folosea coridorul amintit şi îşi încrucişa aluviunile cu cele ale afluen­
ţilor ce-i'primea dinspre masivul Poiana-Ruscă..
Ne vom ocupa mai îndeaproape de petrişurile care sunt în directă
corelaţie cu formele morfologice, care prin natura şi conformaţia lor
indică mai sigur urmele vechiului curs al Mureşului. Poziţia lor stra­
tigrafică, faţă de sedimentarul regiunii, nu invocă un raport prea strâns
cu aceste formaţiuni. De altfel natura petrografică a petrişurilor indică
mai mult o provenienţă îndepărtată de regiunea înconjurătoare.
Mai la E, în regiunea Lăpugiului de Sus, straiele miocen-tortonie-
ne, binet desvoltate şi fosilifere, au fost depuse în cuveta sinclinală,
alungită în direcţie'E— V, de apele mării mediteraneene ce înaintau în
acest timp de-a-lungul coridorului, din spre Câmpia Panonică prin re­
giunea comunelor Coşteiul de Sus— Crivina— Lăpugiul de Sus, făcând
legătura cu Basir»-' Transilvaniei6). Acest golf a fost invadat, probabil
numai parţial, şi , Lo apele pliocene7).
’) k a d ic o : 1- c. pg. 134. ‘
2) IBIDEM. '
3) PÁVAI VÁJNÁ E.: A Marosvölgy kialakulása, 1. c. Autorul găseşte aproape
pretutindeni această argilă feruginoasă, in acoperişul terasei de -f- 20 m. (pleisto-
cen sup.) pe Valea Mureşului, intre Aiud şi Lipova.
4) SÜMEGHY J.: A Tiszántúl, 1. c. » '
5) VERGEZ TRICOM: Regiunile naturale şi unitatea Banatului românesc, 1. c.
pg. 149. 1
6) NIŢULESCU O : 1. c . pg. 32 ş i VOITEŞTI I. P .: Evoluţia Geologico-Paleogeo-
grafică a Pământului Românesc, 1. c. p g . 98.
7) IBIDEM.
 /

C0NTRIBUŢ1UNI GEOMORFOLOG1CE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 133

Mai târziu, după exondârea regiunii, această depresiune sinclinală

a fost folosită şi de Mureş pentru drenarea apelor saie spre Banatul
sudic, întâlnind aici nu numai o regiune mai joasă, dar şi roce sedi-,
mentare mai uşor de erodat.

IV . Morfologia şi hidro grafia regiunii.

Fxaminarea atentă a unei hărţi topografice a acestei- regiuni, ne
arată în mod evident o perfectă adaptare a formelor morfologice la
structura geologică. La N şi la S de coridorul folosit de vechiul curs,
se. află două ţinuturi mai înalte, al căror substrat sunt roce mai com­
pacte, roce eruptive şi cristaline ce alcătuesc Dealurile Făgetului şi
ultimele înălţimi de pe versantul nordic al M. Poiana-Ruscă. Intre ele \
este regiunea depresionară mài joasă, alungită E — V, alcătuită din roce
sedimentare mai moi de vârstă mio-pliocenă, care leagă Valea Mure­
şului din dreptul comunei Ilia cu basinul larg al râului Bega, în drep­
tul comunelor Făget şi Margina1).
Delimitarea .coridorului la S se evidenţiază prin o serie de creste
deluroase paralele, ce coboară în trepte din masivul Poiana-Ruscă, care
în imediata apropiere a acestei regiuni depresionare, ating înălţimi în­
tre 350— 50Öm. (D. Crucilor 356 m., D. Corbului 404 m., D. Jurjului
398 m., D. Gurbanu 390 m., D. Vulcanului 428 m., D. Caselor 389 m.,
D. Teiului 384 m„ D. Măgura 455 m.). Toate aceste înălţimi, mai ales
cele sub altitudinea de 500 m „ sunt situate deja în zona formaţiunilor
sedimentare. Imediat deasupra acestei serii de înălţimi, mai spre S,
regiunea se înalţă şi mai mult, urmând înălţimi ce variază ca altitudine
între 600-—900 m., aceasta datorită subasamentului cristalin, ce intră
în alcătuirea masivului Poiana Ruscă2).
Spre N, delimitarea acestui coridor larg este şi mái evidentă, prin-
tr’o serie de dealuri, a căror creastă principală este paralelă cu direc­
ţia lui. Sunt Dealurile Făgetului, ce cuprind masivul eruptiv andezitic
dela Bulza. Din punct de vedere orografie, aceste dealuri sunt ultimele
prelungiri spre Răsărit ale ţinutului colinar,Podişul Lipovei, situat
între Bega şi Mureş, care se lărgeşte treptat pe măsură ce înaintăm
spre Vest. Altitudinea Dealurilor Făgetului trece de 400 m., datorită
desigur materialului eruptiv mai rezistent din care sunt alcătuite, (D.
-------- ------ ; I
') Detaliile se pot urmări pe hărţile topografice 1 1 76.000, foile Z. 22, col.
XXVI Făget, Z. 22 col. XXVII llia, sau 1:100.000, 2055 Lugoj şi 2060 Săvârşin*.
2) SAWICKI L.: In Morphologie Siebenbürgens, 1. c. pg. 188, consideră zona
deluroasă cuprinsă între 650—350 m dela poalele masivului Poiana Ruscă, din
dreptul comunelor Lăpuşnic, Dumbrăviţa, Ohaba, Strigoanea, Panc-Sălişte, Lăpu-
giul de Sus până spre Crivina, drept un nivel de litoral marin pontic.

1
134 QHEORGHE POP

Cornului 439 m., deasupra comunei Bulza, Calea Albă 430 m., D. Cor­
bului 446 m „ D. Peştişului 466 m-, D. Drimocsa 493 m., situate dea­
supra comunelor Coşteiul de Sus, Fintoag' şi Tisa), depăşind cu mult
altitudinea medie a Podişului Lipovei, care se menţine pe la 2— 300 m.
1. Reţeaua hidrografică actuală. In regiunea acestui coridor larg,
se află o reţea hidrografică sărăcăcioasă, reprezentată prin câteva pâ-
rae cu debit de apă redus, foarte mult influenţat de terenul sedimentar
pe care curg. Debitul lor variază şi în raport cu clima anotimpurilor,
provocând la unele din ele o secare completă în perioadele de seceta ale
lunilor de vară. Pierderea prin absorbţie în stratele permeabile şi eva-
poraţie este mult mai mare decât cantitatea de apă provenită din sur­
sele pânzelor de apă freatică.
Pâraele care străbat regiunea joasă a coridorului, urmăresc fidel
panta generală E— V-tică a lui, unele îndreptându-şi cursul spre cele
două basine principale: Mureşul şi Bega, deoparte şi de alta a cumpe­
nei apelor situată transversal. Cel mai important dintre ele este pârâul
Văii Mari, care isvoreşte din imediata vecinătate a comunei Holdea şi
îşi scurge apele sărace de-a-lungul unei văi puţin adânci faţă de ni­
velul general al regiunii joase a coridorului. Are versanţii domoli, larg
deschişi şi o pantă de scurgere de 8 m./km. Culege apele pârăului Fin-
toagului şi ale Bregitului din spre N V şi ale Văii Lăpugiului din spre
S. îşi schimba direcţia de scurgere V — E spre N, făcând în dreptul
comunelor Ţeiu şi Grind o mare curbură, ca apoi să-şi continue cur­
sul leneş prin lunca ‘aluvionară a Mureşului. Se varsă în el în apro­
pierea defileului dela Tătăreşti-Zam.
Dintre pâraele tributare Văii Bega,' merită să fie amintite: Pâ­
râul Coşteiului sau Ilcui, numire ce o poartă dela Coşteiu în jos, care
isvoreşte din dealurile masivului eruptiv andezitic dela Bulza, curge în
spre SV, culegând numeroşi afluenţi mărunţi numai din partea dreap­
tă, şi se varsă în Bega la Margina. Paralele cu -acesta sunt mai spre
S alte două pârae, Nandreasca şi Homoşdia, care se unesc în dreptul
Comunei Coşâva şi se varsă în Bega mai jos de Curtea. Al treilea a-
fluent vrednic de amintit este Valea Râului, care isvoreşte de pe ver­
santul nordic al V f. Rusca 1359 m., unul din punctele culminante ale
masivului, curge în direcţia S— V până în dreptul comunei Crivina,
de unde îşi schimbă brusc direcţia cursului spre V şi se varsă în Bega
aproape de comuna Curtea.
2. Morfologia vechei văi. Intre cele două zone mai înalte, poala
masivului Poiana-Ruscă la S şi Dealurile Făgetului la N, se poate
urmări un nivel de eroziune ce se menţine la altitudinea medie de 310 m.,
cu uşoare variaţiuni între 300— 315 m., denivelări datorite acţiunii ero­
 CbNTRIBUŢIUNI GEOMORFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 1 35

zive ulterioare a reţelei hidrografice actuale, pe această suprafaţă m or­

fologică iniţială.
Lungimea, în linie dreaptă, a acestui coridor este de aproximativ
20 km., socotită între Valea Mureşului şi Bega la Coşava, iar lărgimea
lui variază între 4 şi 6 km, între cele două zone deluroase care o măr­
ginesc la N şi la S.

Fig. 2. — Sectorul de E al vechei văi, văzut de pe D. Crucilor dela

Coşeviţa. < .
‘ • # •
Aspectul general al coridorului, dela prima cercetare sumară, tră-,
dează caracterul 4e veche vale, deşi profund modificată şi fragmentată
păstrează totuşi părţile ei constitutive iniţiale.
Analizând mai deaproape morfologia vechei văi, constatăm că din ,
patul ei s’au păstrat numai resturi, care se pot urmări cu destulă uşu­
rinţă după uniformitatea şi continuitatea nivelelor lor, în deosebi pe
marginile coridorului, acolo unde netezimea acestora contrastează preg­

nant cu seria de înălţimi mărginaşe, printr’o schimbare relativ bruscă .

a pantei, amintind vechii versanţi ai văii. In special pe versantul nor-*
dic, al sectorului dela E, această caracteristică este foarte evidentă. Aici
resturile vechiului pat de vale se recunosc imediat, prin surprinzătoa­
rea lor netezime; începând din împrejurimile comunei Eintoag până
 '\

136 ' , GHEORGHE POP

deasupra comunei Lăsau, deşi aici, continuitatea lor a fost turiburată

de săparea văilor a două pârae, a Bregitului şi Fintoagului'împreună cu
afluenţii lor. Aceste văi taie în direcţie N— S nivelul neted al patului
de vale, provocând în acelaş timp o denivelare uşoară în direcţie S— SE
şi E, spre Valea Mare. şi Mureş (v. Fig. 2 şi 3).
Nivelul iniţial al patului văii' în această regiune s’a păstrat prin
câteva altitudini mărturii, pe D. Sărături 310 m., la S. de Fintoag, şi
D. Ţarina de Sus 300 m., la V de Lăsau. Resturile acestea, reterasate,
fragmentate şi denivelate ulterior prin adâncirea văilor amintite, au
fost semnalate şi de Sawicki1), înglobându-le greşit în sistemul III
(+ 6 0 m.) de terase stabilite de el pe actuala vale a Mureşului din
imediata vecinătate, cu care prezintă o legătură vizibilă, fără să re­
marce anomalia morfologică a dispoziţiei şi orientării lor spre V.
înglobarea lor în. sistemul III de terase este inexactă, cu atât mai
mult că însuşi Sawicki2) indică resturile de terasă ale acestui nivel
la capătul vestic al defileului Tătăreşti-Zam, în apropiere de Tămăşeşti,
la altitudinea de cca. 300 m. (sist. IV ), legătura fiind mai naturală cu
acestea din urmă decât cu primele.
Nu se cunoaşte până In prezent, în lipsa unei cercetări mai amă­
nunţite, dacă există ori nu aluviunile fluviatile caracteristice formelor
morfologice din acest sector al văii, afară doar de petrişurile conside­
rate pliocene (levantine), care ar putea fi, după toate consideraţiunile
arătate mai sus, tocmai petrişurile corespunzătoare3).
Sectorul apusean al coridorului, dincolo de actuala cumpănă a a-
pelor delà Holdea, până în regiunea de îmbinare cu basinul râului Be-
ga, păstrează resturile din nivelul patului vechei văi, de-a-lungul unor
creste .paralele separate prin văile Coşteiului (Ilcui), Nandreasca şi
/ Homoşdia, afluenţii râului Bega.'
Pe versantul drept al Văii Coşteiului, între comunele Coşteiul de
Sus şi Nemeşeşti, deasupra obârşii văilor numeroşilor afluenţi mă­
runţi pe care îi primeşte pe dreapta această vale, se înşiră resturile sus­
pendate ale vechiului pat de vale, sub forma unei zone dantelate, la un
nivel constant de 300— 310m., care pe măsură ce înaintăm spre V , se
şterge treptat pierzând din altitudine şi contopindu-se cu linia cumpe­
nei apelor dintre Mureş şi Bega. Aceste resturi se pot recunoaşte în

0 SAWICKI L. : 1. c. pg. 174.

!) SAWICKI l. : 1. c. pg. 183. ,
s) Cercetarea amănunţită a răspândirii petrişurilor, precum şi analiza morfo­
logică detailată din piinct de vedere altimétrie, în scopül racordărilor cu nivelele
corespunzătoare de pe V. Mureşului, din îndemnul şi cu sprijinul D-lui Prof. T.
Morariu, va fi obiectul unui viitor studiu.
 CONTRIBUŢIUNI QEOMORFOLOG1CE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 13 7

dreptul următoarelor puncte altimetrice:. D. Scorci 302 m., D. Măgura

309 m „ ambele în vecinătatea comunei Coşteiul-de Sus, apoi D'. Hota­
rul Mare 311 m. şi D. Cioaca 301 m-, la NV, deasupra comunei Neme-
şeşti; acestea din urmă sunt situate deja pe linia cumpenei apelor a-
mintită.
Pe creasta dintre Valea Coşteiului şi Valea Nandreasca acest nivel
este păstrat mult mai bine şi mai continuu, începând de pe actuala cum­
pănă a apelor dela Holdea, în dreptul înălţimilor: D'. Chiciora 309 m.,
Gomiila cu Răchită 305 mi, şi D'. Gurgulăului 303 m. Nivelul se pierde
apoi în împrejurimile comunei Goşava, printr’o pantă ce coboară uni­
form spre lunca râului Bega.
Creasta următoare, situată între Vadea .Nandreasca şi Valea H o-
moşdia, care se prelungeşte spre V din dreptul comunei Coşeviţa, pre­
zintă o denivelare mai accentuată faţă de nivelul general amintit. Ea

indică zona de schimbare a pantei dintre patul vechei văi suspendate

şi versantul ei sudic, stâng. Această zonă este demarcată prin următoa­
rele altitudini: D. Căpăţâna Ungurului 357 m., D. Mare 340 m., şi D.
• Crucilor 356 m. Aici, ca şi în cazurile precedente, se observă aceeaşi
coborîre lentă a pantei spre lunca Văii Bega.
Singurul rest bine conservat, împreună cu stratul de aluviuni trans­
portate de Mureş, este şeaua joasă din vecinătatea comunelor Holdea şi
Coşeviţa, care azi este situată transversal pe direcţia principală* a co-
•ridorullui, formând totodată şi cumpăna apelor tributare Mureşului şi
Văii Bega. (v. Fig. 4). Deşi aceasta prezintă o slabă lăsare, provocată
de către eroziunea posterioară schimbării vechiului curs, continuitatea
nivelului ei se evidenţiază prin resturile vechiului pat descris, atât spre
E, cât şi spre V . . .
Tot aici se află, mai bine conservat ca oriunde, stratul de aluviuni
v transportate de Mureş. Aceasta şea, coborîta până la 283 m. altitudine,
în regiunea mediana, în vecinatatea " c o m u n e i Holdea, este alcatuita din
strate de petrişuri alternând cu nisipuri argiloase, conformaţie strati-
138 GHEORGHE POP

grafică tipică de sediment aluvionar fluviatil, probând în fayoarea pro­

venienţei sale. Stratul de petrişuri se pote urmări pe o întindere mare,
urcând pe linia cumpenei apelor, până deasupra comunei Coşeviţa, pe
povârnişul nordic al D. Crucilor şi între Coşeviţa şi Homoşdia, până
la altitudinea de cca. 350 m. (v. Fig. 5). Se pare că aceasta este altitudi­
nea limită maximă, până la care sunt răspândite aluviunile pe traectul
vechei văi în formă de coridor, deoarece nicăeri nu le întâlnim lla un
nivel superior de 300— 310 m „ deşi caracteristioele morfologice de vale.

Fig: 5. — Profilul transversal desfăşurat al cumpenei apelor dela Holdea.

la zona de îmbinare cu versanţii, le reclamă la nivele superioare iden- .

tice cu altitudinea maximă amintită. De asemenea, sub nivelul de 300
m., petrişurile lipsesc, exceptând cazul când ele au fost remaniate.
Dacă luăm în considerare diferenţa de nivel maxim şi' minim de
răspândire a petrişurilor aluvionare, observăm că el este aproximativ
40-—50 m. A r fi greu de admis că aceasta este grosimea stratului de
aluviuni flluviatile depus de Mureş în albia vechiului său curs. Prezen­
ţa lor la altitudini atât de diferite, nu poate fi explicată decât admiţând

S,. N

un nivel mai vechiu pe la 350 m. şi al douilea cel de 300 310 ni., re­
zultate în urma unui fenomen de terasare. De altfel, nivelul de 350 m.
prezintă urmele unei terasări în regiunea mediană a coridorului, de-a-
lungul cumpenei apelor şi în imediata vecinătate a ei. Cele două nivele
amintite, au umeri de vale corespunzători şi pe versantul drept al Văii
Mureşului actual deasupra comunelor Dobra şi Abucea (v. Fig. 6).
 C0NTR1BUŢIUNI GEOMORFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 139

/
Altitudinea ultimului talveg reconstituit al vechei văi, este soco­
tită de Ficheux R. la 300 m. In acest timp, Mureşul şi-a schimbat cursul
spre actuala lui vale1). Totuşi, prin cercetarea resturilor vechiului pat
a1 văii, din punct de vedere altimetric, reese clar că majoritatea lor
întrec în valoare altitudinea de 300 m „ fapt care ne determină să sta­
bilim altitudinea ultimului talveg la nivelul de 310 m., atât pe traseul
vechei văi, cât şi pe cel actual al Mureşului, din regiunea Ilia-Dobra;
3. Descrierea materialului aluvionar. Examinarea atentă din punct
de vedere petrografic a petrişurilor, conduce Ia concluzii preţioase şi
hotărîtoare în legătură cu provenienţa lor, servind drept o dovadă con­
vingătoare în sprijinul caracterelor morfologice de veche vale, pe care
curgea altădată Mureşul, spre basinul râului Bega.
Pretutindeni, acolo unde se întâlnesc aceste petrişuri de-a-lungul
toridorului, ele au un caracter net fluviatil. Initr’adevăr, ele sunt alcă­
tuite din elemente frumos rulate, de'dimensiuni ce variază între 0,5 cm.
şi 20— 25 cm. diametru, amestecate cu un nisip grosier, uneori argi-
los. Materialul, în ordinea frecvenţei, este alcătuit din cvarţite albe,
cenuşii sau roşietice, uneori cu incluziuni de calcedonie, apoi roce erup­
tive cu structură porfirică, între care se pot distinge andezite, dacite,
bazalte, riolite foarte desagregate şi în sfârşit roce sedimentare ca g re­
sii fin grăunţoase, apoi urt callcar compact alb-cenuşiu cu vine de cal-
cită. Gresia fină s’a dovedit că este provenită din formaţiunile Creta-
cicului superior din regiunea Dobra— Ohaba, iar calcarul alb-cenuşiu
este un calcar tithonic din Jurasicul superior ce se găseşte în dreapta
Mureşului' sub forma unei fâşii ce merge începând dela Zam -spre E,
pe bordura M. Metalici, tăiată transversal de văile numeroşilor afluenţi
de pe dreapta Mureşului.
Din punct de vedere petrografic, elementele de natură eruptivă şi
metamorfică, prezintă multe asemănări cu rocele din vecinătate (ande-
zitele, dacitele, bazailtele şi riojitele din eruptivul dela Bulza, care măr­
gineşte versantul nordic al coridorului, apoi diferitele varietăţi de cvar­
ţite atât de frecvente în cristalinul M. Poiana-Ruscă). Ele se întâlnesc
şi în regiunea Mureşului din sus de Ilia. Prezenţa gresiei cretacice şi
a calcarului tithonic trădează provenienţa unei bune părţi din mate­
rialul aluvionar din regiunile amintite, şi deci n’au putut fi transpor­
tate în acest loc decât numai de Mureş. Chiar natura bazaltului din pe­
trişuri, este discutabilă, deoarece acesta este întrucâtva diferit :de cele
care se semnalează în câteva apariţiuni mici în D. Boghiii, deasupra
comunei Fintoag şi care sunt mai mult varietăţi de andezit foarte bd-

i) ficheux R.: Munţii Apuseni, 1. c. pg. 169.

140 GHEORGHE POP

zic1). O singură apariţiune mare de bazalt tipic, identic cu cel găsit

în petrişul descris, se află pe V. Mureşului la Bretea, comună situată
la 7 km. de Ilia, alcătuind D. Măgura 352 m., izolat în chip de po-
pină, şi deci este foarte probabil că provine de aici.
De altă parte, mărimea şi forma perfect rotunjită a elementelor, ,
precum şi cantitatea petrişului, acolo unde s’a păstrat mai bine, cum
este câzul dela Hol dea, denotă că a fost transportat de un curs de apă
cu debit mai important, condiţie îndeplinită numai de Mureş în re­
giunea înconjurătoare^
Aspectul general m orfologic de coridor alungit, pe care-s’au păs­
trat relativ bine nivelele, resturilor din patul văii, precum şi versanţii,
apoi prezenţa unui petriş aluvionar caracteristic, provenit din basinul
afluenţilor Mureşului din regiunea Ilia, conduc la concluzia că această
suprafaţă morofologică este un vechiu segment de vale părăsită şi ră­
masă suspendată, a unui Mureş care odată îşi drena apele sale spre ba-
sinull râului Bega. .

V. Cauzele care au determinat schimbarea vechiului curs.

Cât priveşte cauza primordială care a determinat schimbarea a-

cestui vechiu curs al Mureşului spre actuala vale, trebuie să admitem
un fenomen de captare, explicaţie dată de Ficheux R.2) 3).
încercând să reconstituim vechea reţea hidrografică, ajungem la
concluzia că acest proces de captare s’a săvârşit în favoarea unui râu
ce curgea de-a-lungul văii actuale a Mureşului inferior, spre Basinul
Panonic (v. Fig. 7).
Referitor la modul în care s’a produs captarea, avem mărturii deo­
sebit de bine păstrate, la un afluent al Mureşului din regiunea defileu­
lui. dela Tătăreşti— Zam. Această exemplificare lămureşte, pe deplin
fenomenul perfect identic petrecut cu Mureşul, la care urmele au fost
complet şterse, în perioada de eroziune' posterioară captării.
Pârâul Glodghileştilor, un vechiu afluent- al râului tributar Basi-
nului Panonic, în favoarea căruia s’a schimbat şi cursul Mureşului,
prin eroziunea regresivă a văii sale, â reuşit printr’o captură în flanc
să întoarcă apele Văii Godineşti-Petreşti, care curgea înainte în direcţie
N-S şi. se vărsa în vechiul Mureş mai jos de comuna Tătăreşti. In
dreptul cotului de captură, dela Brădăţel-Qlodghileşti, se poate vedea,

’ ) P1NKERT E.: Adatok a Bulzai hegycsoport eruptivus kőzeteinek isr,tetthez,

1. c. pg. 228.
2) FICHEUX R.: Munţii Apuseni, 1. c. pg. 169.
3) FICHEUX R.: Două cursuri vechi ale Mureşului, 1. c. pg. 389.
 CONTRIBUŢIUNI GEOMORFOLOG1CE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 141

în direcţia iniţială N-S. urma vechei văi suspendate, păstrată sub for­
ma unei şei, la altitudinea de cca. 360 m., între D'. Măgura 440 m. şi
D. Chihu 541 m „ şea care apoi se prelungeşte de-a-lungul actualei văi
a P. Tătăreştilor. Acesta din urmă, este un curs de apă scurt, cu ca-
(

Fig. 7. — Reţeaua hidrografică înainte şi după captare.

racter torenţial şi fără importanţă, nejustificând aspectul m orfologic

foarte avansat al văii sale.
Captarea Mureşului s’a petrecut în condiţiuni identice. Un alt a-
tiuent, sau mai curând capul văii aceluiaş râu şi cu multă probabilitate
142 GHEORGHE POP ' ' ' . ’

în aceeaşi perioadă, dar la o altitudine relativ puţin inferioară, a reu­

şit să pătrundă prin eroziune regresivă delà N N V în Valea Mure­
şului vechiu. Talvegul Mureşului în acea vreme se afla la altitudinea
de coa. 310 m., iar cel al văii care a pătruns în basinul său la un nivel
puţin inferior, diferenţa fiind de abia câţiva, metri. După ce creasta
de separaţie a fost tăiată complet în dreptul comunelor Grindu-Lăsău, •
—- aceasta mai probabil decât la Tătăreşti, punct indicat de Ficheux
R., deoarece linia axială a vechei văi se îmbină cu cea a văii Mureşului
actual în dreptul acestor localităţi — Mureşul a început să-şi .schimbe
treptat cursul.
Desigur că ultima fază, a desăvârşirii procesului de captare, este
întru câtva diferită. Captarea a avut drept rezultat revărsarea totală
a apelor Mureşului spre noua lui vale. După captare a urmat imediat
o perioadă de eroziune intensă, în care s’a adâncit mult noua vale, pe
tot traseul până la Lipova, proces foarte mult ajutat de noul debit de
apă afluent. Deasemenea, procesul de ferăstruire epigenetică a defileu­
lui delà Tătăreşti-Zam1), a fost mult accentuat, în momentul captării,
acesta fiind abia Ta începutul lui. Putem deduce aceasta, dacă luăm
în considerare altitudinea de cca. 310 m. la cane s’a propus captarea,
faţă de altitudinea medie a sâmburelui mai rezistent, alcătuit din^ roce
de origine eruptivă, care de bună seamă a fost acoperit de sedimente
moi pliocene.
După cum am arătat, nivelele talvegurilor celor două văi, în mo­
mentul. captării, trebuiau să fie foarte apropiate, fapt atestat şi de
Sawicki L., care indică resturile de terasă ale sistemului IV (300 m.)
la capătul de Vest al defileului delà Zam. Acestea corespund cu nive­
lul vechiului pat de vale descris, situat la o altitudine de 310 m. şi au
fost înglobate greşit în sistemul III de terase.
Este important de amintit şi faptul că singurele terase care pre­
zintă o continuitate sigură pe Valea Mureşului, între Deva şi Lipova,
în special de-a-lungul defileului delà Tătăreşti-Zam, sunt: cea superioa­
ră de + 6 0 m., de vârsta pleistocen inferioară, cea medie de + 2 0 m.
pleistocen superioară şi cea inferioară de + 1 0 m. holocenă. (aluviu
vechiu)2). In acest caz, încercând să stabilim în timp procesul de cap­
tare, conchidem că n’a putut avea loc decât înainte de formarea terasei
superioare (+ 6 0 m.) din Rleistocenul inferior, probabil la sfârşitul
Levantinului sau începutul Cuaternarului.
Dată fiind apropierea nivelului celor două talveguri în momentul

0 s a w ic k i l . : 1. c. p g . 183.
-) Orizontarea precisă a teraselor şi stabilirea vârstei lor, pe bază de fosile,
se datoreşte geologului maghiar PÁVAI VÁJNÁ F.. L e.
 /
CONTRIBUŢlUNI GEOMORFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI . 143

captării, n’am putea admite cazul clasic al fenomenului, cel puţin cât
priveşte ultima fază a ei, anume 6 captare în favoarea unui râu cu ni­
velul de bază mult coborît, ci mai mult un caz special de captare prin
-revărsare. Foarte probabil, şi din aceleaşi motive, a avut loc şi un fe­
nomen de difluenţă a apelor Mureşului, pentru o durată oarecare de
timp.
Cauza captării, după Ficheux R 1), se datoreşte unor mişcări am­
ple de ordin tectonic. După Dsa, întregul bloc muntos al regiunilor apu­
sene transilvane, a suferit o mişcare de lăsare spre N -N V , spre regiu­
nea Tisei superioare, regiune de scufundare semnalată, de multă vreme.
In urma acestei lăsări, vechiul bloc cristalin al masivului a. fost îmbu-1
cătăţit după falii radiare, în timpul unor mişcări de compensaţie spre
V , proces care a ocazionat naşterea depresiunilor marginale, Vad, Be-
iuş şi Zarand, precum şi deplasarea spre N a cursurilor celor trei Cri-
şuri şi a cursului Mureşului spre actuala vale. In cazul Crişurilor, a-
ceastă mişcare având ca efect abaterea spre N a cursurilor, a provocat
o desvoltare foarte pronunţată a teraselor pe versantul stâng al văilor,
imprimând profilului transversal un caracter de pronunţată asime­
trie2). _
Dar, condiţia esenţială pentru ca un fenomen de captare să poată
fi, posibil, este diferenţa de nivel a talvegurilor celor două cursuri de
apă în cauză. Această condiţie a existat de bunăseamă şi în cazul M u­
reşului, însă credem că motivele creerii ei au fost ceva mai complexe
decât explicaţia cu caracter general dată de Ficheux R. Deşi această
explicare ingenioasă satisface în ansamblu problema schimbării cursuri­
lor de apă afluente Tisei, totuşi, credem că nu explică satisfăcător
cauza primordială a fenomenelor de captare de pe traseul acestor
cursuri de apă. Mişcarea tectonică de lăsare a întregului bloc muntos
apusean spre N, a influenţat fără îndoială schimbarea direcţiilor de
scurgere şi a favorizat desăvârşirea captărilor, dar nu este originea
şi cauza determinantă a lor. Astfel, explicaţia dată de Ficheux R.) este
incompletă, credem, atât în cazul captării Mureşului, cât şi la cele de
pe traseul Crişului Repede mai ales, descrise şi dovedite de ilustrul
cercetător3). Ambele cazuri, implică o însemnată cobôrîre a punctului
de bază a râurilor menţionate; ceea ce nu putea fi determinată numai
prin lăsarea unilaterală a blocului muntos apusean spre N.

1) FICHEUX R. : Două cursuri vechi ale Mureşului, 1. c . pg. 389.-

2) FICHEUX R. : Terrasses et niveaux d’érosion dans les vallées des Munţii
Apuseni, 1. c. pg. 25.
3) ficheux R.: Remarques sur le réseau hydrographique du. Bihor Septen­
trional, 1. c. pg. 1 0 4 — 105.
 /

144 f GHEORGHE POP

De o parte, nu cunoaştem până în prezent amplitudinea sau valoa­

rea acestei înclinări, pentru a ne putea da seama de măsura în care a
influenţat punctul şi apoi nivelul de bază al râurilor. Pe de altă parte
intensitatea şi frecvenţa captărilor de pe Valea Crişului Repede, toc­
mai în sectorul mai afectat de această mişcare tectonică, nu este spri- .
jinită satisfăcător de această prezumţie.
Cauza determinantă a captărilor,^ deci şi în cazul Mureşului, tre-
.bue căutată mai de grabă în mişcările tectonice mai recente care au
afectat Basinul Panonic, în regiunea limitrofă a Frontului Carpatic
Apusean.
, Aceste mişcări sunt destul de bine şi complet cunoscute în ultima
vreme, în baza cercetărilor întreprinse de geologii şi geofizicienii ma­
ghiari.
După Prins /., Schmidt E. R., Sümeghy I. şi alţii, în locul de as­
tăzi al Câmpiei^ Panonice a fost o regiune înaltă, care făcea parte inte­
grantă din masivul varisc central european. Această regiune înaltă a
fost puternic erodată şi apoi acoperită de apele marine, în cea mai maire
parte, dâr din punct de vedere tectonic, s’a separat din el un masiv
central maghiar, blocul „Tisia“ 1).
Acest compartiment central a fost strivit- şi fracturat, iar presiu­
nile tangenţiale la care a dat naştere, au contribuit *la cutarea brâului
muntos înconjurător aii Carpaţilor2) . , ;
Scufundarea definitivă a blocului „Tisia“ , s’a săvârşit în Terţiar,
iar paroxismul acestei scufundări a fost în Miocénül mediu şi este
marcată prin numeroase erupţiuni vulcanice riolitice şi andezitice, mai
ales în regiunile periferice. Peste frânturile acestui bloc scufundat au
urmat o serie de transgresiuni marine, dintre care cea mai importantă
a fost cea din Oligocenul Mediu şi a ţinut până în Panonian (Pliocen).
In timpul Panonianului a avut loc scufundarea cea mai puternică, ra­
pidă şi definitivă, a blocului „Tisia“ , urmată de o intensă sedimentare
care a dat naştere la un sistem de depozite pe o grosime de cca. 1500—■
2000 m. T ot în acest interval sunt depuse pretutindeni numeroase sedi­
mente lacustre şi fluviatile pe o grosime de 300 m.3).
Acest complex stratigrafie, suferă o nouă scufundare importantă
în Levantin. Blocul situat la S de linia Baja-Kunszentmârton—-Satu
Mare s’a scufundat pe mai multe sute de metri, iar în regiunea Sege-'

0 Numire dată de PRINZ i; în Magyarország Földrajza, 1. c. pg. 43, LOCZY I.

sen. numeşte acest bloc: „Ös pannon hegység“, KÖBÉR: „Ungarisches Zwischen-
gebirg“, BÖCKH H . : „Median Mass“, SCHMIDT E. R.: „Közbenső Tömeg“.
2) SCHMIDT E. R . : A-m agyar közbenső tömeg töréses szerkezete, 1. c . p g . 4.
3) SÜMEGHY I .: A z Alföld földtani felépítése is belvizek feltörése, 1. c. p g . 2.
 CONTRIBUŢIUNI GEOMORFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 145

din pe 1000 m. Sincronic cu această scufundare principală au avut loc

şi altele, cum este cea din regiunea de confluenţă Tisa-Zagyva, şi alta
mult mai importantă pe teritoriul judeţelor Bihor şi Bichiş, în direcţie
N-S. Aceste depresiuni au fost umplute apoi cu sedimente lacustre
şi fluviatile1).
In timpul Diluviuiui, regiunile afectate de-scufundările levantine,
suferă noui mişcări de coborîre. E ste. important de reţinut, faptul că
în sectorul din regiunea judeţelor Bihor şi Bichiş, scufundarea dilu-,
vială măsoară 3— 400 m. şi este cea mai importantă din Basinul Pa-
nonic2) .
Toate aceste mişcări de scufundare se caracterizează prin aceea că
au afectat compartimente mai mari sau mai mici, conturate prin linii
de falii. •
Desigur că aceste importante mişcări tectonice recente sunt acelea
• care lămuresc şi pun într’o lumină nouă cauza care a determinat schim-
‘ barea nivelului de bază al râurilor din sectorul apusean al ţării. In
deosebi regiunea depresionară Bihor-Bichiş, a avut o influenţă hotărâ-
' toare asupra Beretăului, Crişuriilor şi Mureşului, care au tins şi tind
până şi astăzi spre ea. '
începând chiar din Levantin, râurile amintite şi-au împins piuit
conurile de dejecţie spre interiorul acestei depresiuni, umplând-o cu
aluviuni. Ulterior, pe această suprafaţă aluvionară, râurile s’au des­
făcut în numeroase braţe, dîvagând puternic şi imprimând cursurilor
lor o instabilitate remarcabilă, trăsătură caracteristică uşor de recu­
noscut pe orice hartă topografică, prilejuind naşterea vestitelor mlaş­
tini ale Sárrét-ului.
Reese deci în mod clar că scufundarea levantină, repetată cu mare
intensitate în Diluviu, este cauza esenţială’ care a determinat eroziu­
nea regresivă, prin puternica adâncire ,a punctului de bază a râului
care a captat Mureşul la Grindu, în apropiere de Iliâ şi a Crişului Re­
pede care a captat în flanc cei mai importanţi afluenţi ai „golfului“
delà Şimleu3).
înclinarea unilaterală a’ blocului muntos apusean, a avut, credem,
mai mult o influenţă de favorizare, în cazul captării Mureşului, ■im­
primând apelor vechiului curs, o gravitare pronunţată spre valea râu­
lui care l-a captat. L a văile Crişurilor, această mişcare tectonică, ‘se
traduce prin asimetria văilor lor.

!) SÜMEGHY I. : A s Alföld földtani felépítése és belvizek feltörése, 1, c. pg. 2.

2) IBIDEM, pg. 3. •
3) FICHEUX R. Remarques sur , le réseau hidrographiqe du Bihor septentrional
1. c. pg. 104—105.
10
146. GHEORGHE POP

Deoarece procesele de captare şi de abatere a cursurilor, nu se

pot separa în timp, este foarte probabil că şi cauzele determinate-ale lor,
scufundarea din V şi înclinarea spre N a blocului muntos, sunt strâns
legate în timp, dacă nu chiar sincron^. ,
De altă parte, există o strânsă corelaţie între procesul de captare
al Mureşului şi schimbările direcţiilor de scurgere ale acestui râu, în­
cepând dela eşirea lui din munţi la Lipova şi până la •confluenţa cu
Tisa. Deşi nu există până în prezent suficiente argumente, este foarte
probabil că direcţia iniţială de curgere a râului care a captat Mureşul,
era dela Lipova spre SV, al douilea vechiu curs esmnalat de Ficheux
R .1), spre Naidorf-Fibiş. In virtutea scufundării levantin-diluviale
şi acesta a fost atras spre N V, în spre regiunea judeţelor Bihor şi
Bichiş, în direcţia.Lipova-Panatul Nou-Livada. In perioada acestui curs
s’a produs şi captarea. Mureşului, precum şi a tuturor cursurilor de
apă mai mici de pe versantul sudic al masivului Highiş-Drocea, care^
curgeau în direcţie S-SV, peste Podişul Lipovei, fapt care ar putea
explica în parte lipsa completă a afluenţilor din stânga actualului curs
al Mureşului, de pe traseul de străpungere al masivului muntos apusean.
Este important de remarcat că defileul epigenetic deila Lipova*2), săpat
într’un pinten de roce dure — roce granitice şi şisturi cristaline sub cu- _
vertură de depozite terţiare — de râul care a captat Mureşul la Grind
a funcţionat ca un punct fix, asemănător unui cleşte, care n’a permis
deplasarea cursului de. apă decât numai din jos de defileu.
Regiunea Bichiş-Bihor â fost relativ repede umplută, cu aluviunile
cărate în mare cantitate (grosimea lor măsoară 3— 400 m .), de nume­
roasele cursuri de apă care au fost atrase spre ea. Suprafaţa aluviona­
ră care a luat naştere, a provocat o nouă instabilitate a cursurilor, di-
vagându-le şi desfăcându-le în numeroase braţe secundare. In această
fază, Mureşul tinzând să-şi stabilizeze cursul, atinge cu unul din braţe
un nou punct coborît, situat mult mai la V , în regiunea Seghedinului,
unde după cum am amintit, scufundarea levantină a avut cea mai mare
amplitudine. Odată acest punct de bază găsit, fixarea şi adâncirea a-
cestui. braţ a atras definitiv apele Mureşului spre actualul, său curs.
' In procesul de stabilizare şi fixare a acestei noui albii, a jucat; un
rol deosebit de important şi platoul mai ridicat dela Vinga, prelungi­
rea mai joasă spre V a Podişului Lipovei, care după toate aparenţele
n’ a fost afectat prea mult de mişcările de scufundare mai recente. Acest
platou a oferit un reazim Mureşului spre S, de-a-lungul unei linii de

J) FICHEUX R.: Două cursuri vechi ale Mureşului, 1. c. pg. 389.

2) CH0LN0KY J . : A földfelszín formáinak ismerete (Morfológia), 1. c. p g . 4 1
 CONTRIBUŢIUNI GEOMORFOLOGICE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 147

ffalie1), de orientare E -V , care marchează pragul sudic al scufundării

Uevântin-diluviale descrise. ”> ‘
Lupta pentru stabilizare nu este terminată nici astăzi, deoarece
- unul din braţele vechi ale Mureşului, Aranca, până în timpurile re­
cente primea o cantitate importantă de apă, care putea să întreţină
-m ori de apă. Acum, este pe cale de completă mlăştinire şi secare. In se-
~colul trecut, un alt braţ vechiu, situat la N de Arad, a fost' invadat
-vremelnic de apa Mureşului, cu ocazia unui an bogat în precipitaţiuni,
•>dar feonmenul nu s’a mai repetat de atunci. . "

V I. Concluzii. •

In baza celor enumerate până aici, suntem în măsură să stabilim

-următoarele concluzii:
1. Coridorul dela Holdea este un tip de vale părăsită şi suspendată,
-care după dimensiuni, configuraţia morfologică de maturitate avansa-.
- tă şi orientare, denotă că a fost modelată de un curs. de apă important.
2. Părţile constitutive ,ale văii, în deosebi versanţii şi patul, au
fost mult modificate ulterior, prin activitatea erozivă a actualei reţele
'hidrografice, care urmăreşte în de aproape direcţia generală a ei, Est-
'V est. Versantul nordic a fost deosebit de bine păstrat, cel sudic este
■cu mult mai şters. Din patul văii au rămas numeroase resturi bine
conservate, ce se menţin la un nivel de 300— 310 m. altitudine. Nive­
lul ultimului talveg a fost la cca. 310 m. Şeaua joasă a cumpenei ac-
■tuale a apelor de lângă comuna Holdea, deşi modificată, este linia cea
. -m ai fidelă a profilului transversal al veohei -văi. ,
3. Stratul de aluviuni s’a păstrat pe resturile vechiului pat de vale
numai pe alocuri, deoarece a fost îndepărtat ulterior prin spălare, spre
locuri mai joase. Ele au un caracter n et. fluviatil, fiind alcătuite din
elemente perfect rotunjite, a căror mărime variază între 0,5— 25 cm.
: Natura petrografică a unora din elemente, gresii cretacice, calcare
•'tithonice şi bazalt, indică provenienţa lor din basinul Mureşului, din
•regiunea Ilia-Dobra-Bretea Mdreşană.
4. Prezenţa petrişurilor la altitudini diferite, 300— 350 m., nivele
' la care se pot recunoaşte urme de forme sculpturale fluviâtile (umeri
* de vale, terase), atât pe traseul vechei văi cât şi pe actuala vale a Mu­
reşului, ne îndreptăţeşte să admitem şi un proces de terasare.
5. Vechea vale a, fost folosită de Mureş, care curgea în această

i) Sondajele recente efectuate'lângă Arad, la Gai, îndreaptă Mureşului sila

.Zădăreni în stânga lui, atestă o însemnată denive’are a subasmentului cristalin
t între cele două localităţi apropiate.
148 GHEORGHE POP

regiune spre basinul râului Bega, fapt dovedit atât prin racordarea,
nivelelor formelor sculpturale fluviatile de pe vechea şi noua vale a.
Mureşului, cât şi prin prezenţa, dimensiunea, forma şi natura petro-
grafică a aluviunilor. . . .
6. Schimbarea cursului Mureşului, spre actuala vale, în direcţie
N V , a fost cauzată de o captare desăvârşită în favoarea unui râu tri­
butar Basinului. Panonic, care a pătruns prin eroziune regresivă, în-
basimul Mureşului, din dreptul defileului.dela Tătăreşti Zam. Captarea
a avut loc la sfârşitul Levantinului sau cel mult începutul Cvaternaru-
lui, în orice caz într’o perioadă imediat premergătoare formării tera­
sei superioare de + 6 0 m., considerată pleistocenă inferioară. Indicii
păstrate, relativ la modul în care s’a produs fenomenul, avem la un
afluent al Mureşului, pârâul Glodghileştiilor. Captarea Mureşului s a
produs în dreptul comunei Grind şi se caracterizează printro revăr­
sare a apelor sale spre valea râului amintit, având în vedere stadiul
de eroziune, nivelul foarte apropiat al celor doua talveguri, precum şi
debitul lor diferit.
Cauza care a provocat captarea, a fost puternica scufundare lo­
cală levantină şi diluvială din regiunea judeţelor Bihor şi Bichiş, care
a determinat o intensă eroziune regresivă, prin coborîrea punctului
de bază al râului în favoarea căruia s’a produs captarea. Acestui râu
trebuesc atribuite de asemenea şi începuturile proceselor de epigeneză.
de pe cursul inferior al Mureşului, cea mai clasică fiind epigeneză dela.
Lîpova-Şoimuş. Mureşul, reluând epigenezele incipiente, le-a desăvâr­
şit, graţie noului său debit de apă important. înclinarea iii bloc a ma­
sivului muntos apusean, spre N, a favorizat mult desăvârşirea proce­
sului de captare, în acelaş timp a imprimat schimbări importante şi ce­
lorlalte râuri tributare Tisei.

< BIBLIOGRAFIE.

1. Cholnoky J.: A földfelszín formáinak ismerete .(Morfológia). Budapest 1926.

2. Ficheux F .: Munţii Apuseni. Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918—
1928. Vol. I, pg. 161—197. Bucureşti 1929. *
3. Ficheux F. : Remarques sur le réseau hydrographique du Bihor septentrional
(Munţii Apuseni). Mélangés 1928. Bibliothèque de 1''Institut Français de
Hautes Etudes en Roumanie, II. pg.'85—110. Bucureşti 1929.
4. Ficheux F. : Două cursuri vechi ale Mureşului. BuL Soc. Reg. Rom. de Geogr.,
Tom. L in . 1934.
5. Ficheux1 Fi: Terrasséss et niveaux d'érosion dans les vallées dés Munţii Apuseni-
- Comptes Rendus des Séances. Intitut Géologique de Roumanie, Tome XXI»
1932—33. Bucureşti 1937. , ,
 C0NTRIBUŢ1UNI GEOMORFOLOG1CE PRIVITOARE LA CURSUL MUREŞULUI 149

■6. Kadic O.: A Bega felső folyásában, Facset, Kostej és Kurtya környékén elterülő
dombságnak geológiai viszonyai. A Magyar Kir. Földtani Intézet évi jelen­
tése 1903-ról. pg. 121—137. Budapest 1904.
.7. Kadic O.: A Maros bal partján Tisza, Dobra és Lapugy környékén elterülő hegy­
vidék geológiai ■viszonyai. A Magyar Kir. Földtani Intézet évi jelentése
1906-ról pg. 90—96. Budapest 1907.
8. Lóczy L .: Geológiai jegyzetek Krassó-megye éjszaki részéből. Földtani Közlöny
XII. Budapest 1882.
9. Mihăilesm V.: Bomânia. Geografie Fizică. Bucureşti 1936.
'IO. Niţulescu O.: Contribuţiuni la studiul geologic al regiunii Lăpugiul de Sus (Hu-
\ nedoara). Rev. Muz. Geol.-Miner. al Univ. din Cluj. Voi. IV. No. 1, 1930,
pg. 27—46. _ '
-1Í Kávai Vájná F .: A Marosvölgy kialakulásáról Földtani Közlöny 1914, pg. 256—
280. Budapest 1914.
12. Pirikért E .: Adatok a Bulzai hegycsoport eruptivus kőzeteinek ismeretéhez. Föld­
tani Közlöny XXXVII, pg. 213—238. Budapest 1907.
.13. Prinz Gy.: Magyarország Földrajza. Budapest 1942. '
• -14. Sawicki L .: Beiträge zur Morphologie Siebenbürgens. BulL Intern, de l ’Acad.
des Sciences de Cracovie. No, 2A—3A .1912.
15. Schmidt E. E.: A magyar közbenső tömeg töréses szerkezete. Sep. ex. Debreczeni
Szemle, Iunie 1931. ; •
16. Sümeghy J .: Az Alföld földtani felépítése és a'belvizek'feltörése. Sep. ex. Tisza-
Dunavölgyi Társulat Kiadványa, No. 1, 1942.
17. Sümeghy J.: A Tiszántúl. Magyar Tájak Földtani Leirása (Geologische Beschrei­
bung Ungarischer Landschaften) VI. Budapest, 1944.
IS. Vergez-Tricom: Regiunile naturale şi unitatea Banatului Românesc. Transilvania,
Banatul, Crişana, Maramureşul, 1918—1928. Voi. I,- pg. 183—197. Bucu­
reşti 1929.
19. Voiteşti 1. P .: Evoluţia Geologico-Paleogeografică a Pământului Românesc. Rev.
Muz. Geol.-Miner.' al Univ. din Cluj. Voi. V,No. 2, 1935.
"20. Harta Geologică a României .Edit. Institutul Geologic al României. Atlas Fizio-
grafic şi Statistic al României. Atlas Geologic, Foaia Nö. 1. Scara;.
1:1.000.000. Berliner Litographisch.es Institut, Berlin 1926.
: 21. A Magyar Birodalom és a szomszédos országok' határos területeinek földtani tér­
képe. întocmită de Lóczy L. sen., Teleki P. şi Papp K. Edit: Magyar Föld­
rajzi Társaság. Scara: 1:900.000. Budapest 1922.
~22. Magyarország és vele határos területek földtani térképe. Délkeleti lap. Edit. M.
Kir. Földtani Intézet. Scara: 1:500.000. Budapest 1928.
"23. Hărţile topografice Scara 1:100.000, 1:75.000, 1:25.000 şi 1:20.000.

/ . ■ , . . ■
 /

N O U V E A U X C O N TR IB U TIO N S G É O M O R P H O LO G IQ U E S R E L A T I­
VES A U COURS IN F É R IE U R D U M UREŞ. '
L ’A N C IE N CO U RS M U R E Ş-B E G A , ' ,

Résumé.;

Le col de Holdea, dans la région Ilia-Făget, est un segment de-

l’ancienne vallée du Mureş inférieur, de l’époque de son parcours par
cette région dépressionnaire, vers le bassin actuel de la rivière Bega.
La configuration morphologique, l’orientation ainsi que la nature
des alluvions conservées, prouvent l’origine fluviatile de cètte surface-
morphologique. Les éléments constitutifs en onit été plus ou moins
conservés, malgré les fragmentations et dérangements dus à 1érosion
du réseau hydrographique actuel. Le lit de lia vallée conserve surtout -
de nombreux restes à l’altitude moyenne de 310 m. On distingue en­
core les traces d’un terrassement à l ’altitude de 350 m.
' La nature ■pétrographique de quelques-uns des éléments constitu­
tifs du cailloutis (grès crétaciques, calcaires tithoniques, basalte) in-
- dique sa provenance du bassin du Mureş de lia région de Uia-Dobra-
Bretea. - . '
Le changement du cours du Mureş vers l’actuelle vallée est dû à
la capture au cycle de 310 m., par,une rivière tributaire du Bassin Pan-
nonique. Le façon dont elle s’est réalisée est mise en évidence par la
valée de Glodghileşti, de la région du défilé de Tătăreşti-Zam.
La raison de cette capture est le profond affaissement levantin-
diluvial de la région Bichiş-Bihor, dans le secteur Est du Bassin P an-
• nonique. Sans en être la cause primordiale, l’inclinaison unilatérale vers»
\ le Nord du massif des Monts Apuseni, l’ a beaucoup favorisée tout em
~ imprimant des changements importants à d’autres affluents de Tisa..
 M O R IL E Ţ Ă R Ă N E Ş T I CtJ T U R B IN Ă IN R O M Â N IA
\
de Marius Bizerea

Dela începutul existenţei sale ca fiinţă raţională, de când grija

viitorului l-a silit să-şi dozeze eforturile pentru câştigarea existenţei
după un anumit plan, preocuparea de căpetenie a omului — ca şi as­
tăzi de altfel — a fost. asigurarea hranei şi pregătirea ei.
Oamenii au observat din bură vreme că grăunţele sfrărîmate se
mestecă şi digeră mai uşor, şi astfel în urma tendinţei de a înlocui
eforturile maxilarelor prin cele manuale'— din pietrele între care-erau
sfărîmate diversele boabe — a. luat fiinţă prima moară.
Primitive şi rudimentare — la început • — ca şi omenirea ale cărei
stadiu de civilizaţie îl reprezentau, aparatele de transformare a grăun­
ţelor în făină — morile — au evoluat şi s’au perfecţionat^ desăvârşin-
du-şi produsele, pe măsură ce evolua şi se desăvârşea civilizaţia ome­
nirii.
Rând pe rând apar morile de mână rotative, apoi morile cu trac­
ţiune animală, iar una' dintre primele sarcini impuse întâiului element
al naturii supus de om ----- apa — a fost învârtirea roţilor de moară.
Strâns legate de sursa de energie — apa — dar şi avantajate prin
ea, morile de apă se răspândesc, peste întreg cuprinsul Europei, al
Asiei Sud-Vestice şi Indiei.
Apărute după unele teorii (1) pe timpul imperiului roman, ar fi
fost introduse în ţara noastră în perioada ce urmează cuceririi Daciei
de către Romani. Sărăcia izvoarelor istorice în intervalul de timp scurs
dela părăsirea Daciei de către Romani până în secolul X III, nu permit
stabilirea precisă a timpului când, şi a influenţelor în urma cărora,
s’au introdus la noi morile de apă, amintite deja în primele documente
ale sec. X II I (2) şi a căror proprietate constituia un drept knezial în
ţările româneşti de pe ambele părţi ale Carpaţilor (3).
Astăzi, aproape peste tot cuprinsul României, acolo unde şerpuieşte
o şuviţă de apă, aceasta e folosita la învârtirea roţilor de moara. In
satele de munte prin care trece vre-un pârău, micile mori, ce macină
152 MARIUS BIZEREA

în special porumb, se înşiruiesc ca mărgelele. De-a-lungul râurilor ce

străbat câmpiile, morile sistematice care folosesc puterea apei, concu­
rează cu cele cu motor, iar valurile marilor ape româneşti poartă mo­
rile plutitoare. Chiar şi' acolo unde râurile seacă în timpul verii, inge­
niozitatea omului a ştiut să remedieze vitregia naturii, reţinând apa
prin baraje artificiale, făcând astfel rezervorii ce alimentează morile
în sezonul uscat.
Adaptarea la condiţiile mediului geografic a determinat la noi des-
voltarea următoarelor sisteme de mori de apă:
A ) Mori plutitoare
B) M ori fixe
. — cu roată verticală
• — cu roată orizontală-
Morile cu roata orizontală sau morile ţărăneşti cu turbină for­
mează subiectul studiului de faţă.
Aria lor de răspândire în ţara noastră cuprinde întreaga bordură
sudică a Carpaţilor,, din Mehedinţi până în Vrancea, Văile Trotuşului
şi Tazlăului din Carpaţii Orientali (4), Ţara Haţegului şi Sud-Estul
Banatului între Dunăre— Carpaţii Meridionali şi o linie ce trece prin
comunele Lescaviţa (inclusiv), Maidan, Târnova, N. Caransebeş, V a­
lea Bistrei.
Numirea lor variază după regiuni. In Banat sunt numite „mori
cu linguri“ sau „cu ciutură“ , in Oltenia şi Haţeg „mori cu ciutură” ,
în Muscel, Prahova şi Buzău „m ori cu făcău“ , iar în Vrancea „mori
cu titirez“ . ' ,
Ca forma, construcţie şi sistem de obţinere a forţei sunt cele mai
simple dintre morile de apă. ”
Forţa mecanică o produce apa, condusă până la moară printr.uri
canal săpat în mâlul râului, de obiceiu paralel cu acesta şi întărit cu
gard de nuiele sau chiar zid de piatră, canal numit „iaz iar în Sud-
Vestul Banatului „ierugă“ şi „borugă“ . Lungimea iazului variază dela
câţiva zeci de metri până la 2— 300 m„ în raport invers cu panta
dela locul de captare sau abatere al apei „iezătura“ (în S V Banatului
„zătoni“ ), putând însă să şi lipsească atunci când debitul apei e regu­
lat neexistând pericolul creşterilor prea mari ale nivelului râului şi
când căderea de pantă imediată e.destul de mare (Izvarna Mare— Me­
hedinţi) (5).
Din iaz printr’un canal de lemn (scoc, uluc, lăptoc, vălău) înclinat
cu 30°— 60° şi lung de 1,50— 2 m. apa cade asupra roţii izbind-o late­
ral şi dândui- o mişcare de rotaţie orizontală. (6) .
 MORILE TARÂNEŞTI 'CU TURBINĂ IN ROMÂNIA 1Bd

Roata (7) e compusă dintr’ un bucium de lemn, numit „ciutură

‘în Banat, Oltenia şi Haţeg, în formă de cilindru, în care sunt înfipte
-oblic-, un număr de 8— 16 linguri (8) aşezate perpendicular pe direcţia
de izbire a apei. Prin intermediul unui ax (9) odată cu roata se mişcă
şi piatra superioară „alergătoarea“ . Numărul turaţiilor pietrei este
-egal cu numărul turaţiilor roţii, viteza obişnuit obţinută fiind de apro­
ximativ 50— 60 turaţii pe minut,, putând oscila însă între 30—150 (Te-
regova) în raport direct cu debitul de apa al canalului de alimentare,
al căderii şi vitezei de izbire.
Fusul se sprijină pe „talpa m orii“ (10), care e prevăzută cu un
‘dispozitiv (pârghie) de ridicare sau coborîre a roţii (pentru a fi mereu
în zona curentului celui mai puternic de apă) numit „ridicătoare“ .
Sistemul de obţinere şi transmitere a forţei, pe cât de simplu pe
:atât de ingenios, le deosebeşte complet de celelalte tipuri de mori de
apă. "
-Aparatura internă e şi ea foarte simplă. Deasupra roţilor e coşul,
în care se toarnă grăunţele, căruia i se imprimă o mişcare oscilatorie
printr’o rotiţă dinţată pusă în legătură cu „alergătoarea“ printr’un
băţ de lemn. La gura coşului scurgerea boabelor e reglată cu ajutorul
unei scândurele ce permite lărgirea sau strâmtarea, după dorinţă, a
gurii, în scopul de a măcina făină mai grosolană sau mai fină. Făina
-cade printr’un jghiab .de lemn într’o ladă sau într’un sac larg. Ca ac­
cesorii, sau mobilier în moară putem aminti butucul pe care stă'm o­
rarul sau omul care macină şi uşa. In cele mai multe cazuri moara nu
-are ferestre, deoarece stă mai tot timpul singură, iar pe fereastră ar
putea intra cu destulă uşurinţă şi oaspeţi nepoftiţi.
' Materialul din care sunt făcute, cu excepţia pietrelor, uneori, a
■pânzei şi cuielor (de lemn şi ele în cele mai multe cazuri) este lemnul,
Meşterii sunt ori localnici, ori din satele vecine.
Forma de proprietate, astăzi, e de cele mai multe ori, cea indivi­
duală. In Banat şi Oltenia, deci în regiunea de maximă răspândire, se
■păstrează încă şi forma proprietăţii colective, probabil prima formă
<de proprietate sau posesiune, cel puţin a morilor (11). Moara aparţine
-unui grup de, gospodării legate prin rudenie, sau proprietarilor din
'lungul iazului.
Exploatarea, în cazul proprietăţii colective se face pe rând, fie­
care coproprietar avâild una sau mai multe zile — după numărul păr­
ţilor posedate — în care dispune dar şi îngrijeşte moara, reparând
-eventualele stricăciuni produse pe timpul cât ,a avut folosinţa morii. R e­
paraturile radicale ale morii, iazului sau iezăturei, se fac în comun, de
«către toţi coproprietarii. Părţile sunt indivizibile.
154 MARIUS BIZEREA

Randamentul e mic. Capacitatea de măciniş e în medie de 100—

150 kg. pe zii pentru o piatră, nedepăşind 300 kg. pe zi.
Cu toată ieftinătatea întreţinerei, din cauza randamentului minim
aria lor de răspândire se restrânge din ce în ce mai mult. înfiinţarea
unei singure mori cu motor atrage după sine desfiinţarea a o mulţime-
dintre cele de apă. Chiar înfiinţarea unei mori cu roata verticală, cu
capacitate de măciniş înzecită, aduce desfiinţarea a zece din cele cu
roata orizontală, aşa încât în regiuni unde până acum 20— 30 de ani
morile cu roata orizontală predominau, numărul ilor a scăzut simţitor
sau chiar au dispărut cu desăvârşire. Aşa s’a întâmplat la Clopotiva.
în Haţeg, unde din 7 mori de apă una singură mai e azi „cu ciutură“ ,
aşa e la Nerejeu— Vrancea^ unde a mai rămas „cu titirez“ una din 6
mori de apă, la Sooeni-—Caraş unde au dispărut cu desăvârşire, sau pe
Valea Trotuşului unde în curând vor rămâne numai joagărele care să-
folosească acest sistem de obţinere a forţei hidraulice, aşa s’a întâm­
plat în Bucovina şi Bihor unde au dispărut cu desăvârşire încă înain­
tea primului război mondial şi pesite tot unde necesităţile de consuma­
ţie devin mai mari. '
Strâns legate de factorii geografici fizici, morile ţărăneşti cu roata
orizontală s’au născut, desvdltat şi menţinut acolo unde există condiţii
optime pentru âceasta. Factorii determinaţi au fost fără îndoială în
primul rând cei de natură fizică: panta râului suficientă pentru a,asi­
gura o rotaţie orizontală rapidă, fie direct (Bosnia), fie înlocuind ia­
zul printr’un stăvilar primitiv (Izvarna), şi debitul mare al râului în
tot timpul anului.
După toate probabilităţile morile cu. roata <orizontală sunt cele mai
vechi dintre toate morile de apă. Cu toate că prima roată acţionată de ■
apă a fost cea verticală, întrebuinţată în'irigaţii, utilizare în învârti­
rea pietrelor de moară nu a putut avea, cel puţin până la descoperirea,
sistemului de transformare a mişcării circulare pe verticală, în mişca­
re circulară pe orizontală, invenţie destul de târzie de altfel. Pentru
măcinat s’a întrebuinţat prima daltă roata orizontală (turbina) desco­
perită fie printr’un simplu accident, fie produs al inventivităţii omului,
moară care nu avea nevoie de apartura de transformare a mişcării atât
mişcarea roţii cât şi a pietrei făcându-se orizontal. Aceste prime mori
de apă sunt străvechile mori ale popoarelor arice (12) ce apar pentru-:
prima oară în istòrie pe tinpul Romanilor (13).
Aria actuală de răspândire a lor, ce cuprinde Scandinavia, Penin­
sula Balcanică, România, Caucazul şi1 NE provinciei Pangiab din In­
dia, ca şi cea din trecut care includea Italia şi Germania (14) dovedesc-
strânsa dependenţă a lor atât de răspândirea popoarelor arice, cât mai
cu seamă de factorii geografici'..
 m o r il e ţ ă r ă n e ş t i c u t u r b in ă In r o m ă n ia 155 >

Şi în ţara noastră regiunile în care le găsim astăzi răspândite co­

respund întru totul condiţiilor factorului fizic: pantă şi debit de apă. .
Să privim pentru edificare panta râurilor .din diferitele regiuni ale
ariei lor de .răspândire din România:

Părăul Sulţa la Sulţa 47,7 m /k m ..

Regiunea Trotuşului — Părăul Asău la Asău 30 m/km.

Vrancea — — — — Zăbala la Nereju 14,5 m/km. ^

t
Bâsca Mare la Gura Teghii 8,8 m /km ..
Basca Ghi'ojdului la Chiojd 16,6, m /km ..
Buzăul între Gura Siriu-
Buzău şi Prahova — —1 lui şi Nehoiaşu 12,7 m/km. .
Qoftana intre Trestieni
şi .Teşila 16,1 m/km.

Valea Oltului — — — Piscuţelul ia Jiblea 11 m/km.

Luncaviţa între Horez şi •
/ Vaideeni 25 m /k m ..
Obârşia intre Obârşia
Oltenia — — — -— Cloşanilor şi Mărăşeşti 38,9 m/km.
Motrul intre Cloşani şi
Orzeşti ' 25 m/km...

Haţeg — — — Râul mare la Clopotiva 14,5 m/km. ..

r 156 MARIUS BIZEREA \

Teregoviţa la Teregova 33.3 m/km.

Timişul la Teregova 20.3 m/km.
Domaşnea la Domaşnea 27,8 m/km.
Banat Bela Reca între Corne-
reva Bogoltin 30.3 m/km.
Minisül la Bozovici 5,8 m/km.
Lişava la Maidan 9,7 m/km.
Vedem că panta variază între 5,8— 41,7 m/km., în majoritatea
cazurilor între 10— 30 m/km. Veci o. cădere de 3°— 5° 15'.
Marea cădere de pantă permite chiar construirea de iazuri, etajate
pe acelaş versant al văii (15) permiţând îndoita sau întreita folosire
- a iazurilor pe o porţiune redusă.
Şi debitul râurilor, datorită cantităţii mari de precipitaţiuni pri­
mite de munţi (800— 1100 mm. anual) ca şi a indicelui ridicat de scur-
_ gere 45— 6 0 % ) e mare, iar constanţa lui e asigurată mai bine decât în
alte regiuni de minunatul regulator natural — pădurea.
Perfecta adaptare la condiţiile fizice reiese şi mai clar din com­
paraţia între aria de răspândire a morilor ţărăneşti cu turbină şi harta
indicelui de scurgere din România (16). Dintr’o simplă privire se poa­
te constata că răspândirea morilor cu turbină coincide cu regiunea în
care indicele de scurgere este maxim — 45— 60% — mai ales în par­
tea de Sud ş* Est a Carpaţilor. In partea de Nord a României (Mara­
mureş— Bucovina) deşi indicele de. scurgere e de 45— 60%, azi nu
există astfel de mori, sau cel puţin nu mi-au fost semnalate ca exis­
tând, dar înaintea primului război mondial existau în regiunea D or- .
■nelor. ,
In trecutul îndepărtat aria lor de răspândire în ţara noastră de­
păşea cu mult limitele cadrului geografic ce le oferea, condiţii optime
pentru desvoltare. Fără a vorbi de regiunile unde au dispărut în ultimi
- 50. de ani, din toponimie se poate constata că s’au întins pe întreaga
câmpie a Dunării. Aşa în Vlaşca e satul Făcău (com. Gorneni), în Ia­
lomiţa Făcăeni (com. Cegani), în Prahova Făcău, iar în Dolj da Sud
•de Craiova pe un braţ al Jiului unde existau în trecut două mori de
apă, locul e numit „la făcaie“ (17). In folklórul din regiunea de dea­
luri a Argeşului, în Muscel şi Dâmboviţa există termenul „la moară
-la făcău“ . Aceasta mai dovedeşte că în trecut denumirea întrebuinţată
în Muntenia şi Ol teni'a' era cea de „M oară cu făcău“ , termen care
» există şi azi dar numai în regiunile de munte ale Munteniei.
De aci putem trage următoarele concluzii:
a) Că centrele de răspândire au fost cele di'n regiunile muntoase,
■de unde. s’au întins peste câmpie aduse fiind de populaţiile ce s’au
-răspândit aci din spre munte, iar când din cauze economice ele au fost
 MORILE ŢĂRĂNEŞTI CU TURBINĂ lN ROMÂNIA ' 157 ~

silite să-şi restrângă aria de răspândire s’au retras tot spre locurile -
sau regiunile de origin e;'
b) Că în Oltenia, Haţeg şi Banat — unde numele sub care sunt
cunoscute este cel de „moară cu ciutură“ a fost a doua regiune de ira­
diere a lor (19).
Dispariţia ilor din regiunile de câmpie a' fost determinată de fac­
tori economici': desvoltarea agriculturii, mărirea consumului intern; şi
de evoluţia pe scara civilizaţiei: introducerea la şes a morilor cu motor -
iar la dealuri a celor cu roata verticală, mori al căror randament e cu -
mult superior celui al morilor cu oata orizontală.
Acestea se menţin însă ca mori de consum local, destinate exclusiv
măcinării porumbului şi sării (19), în regiunile în care au luat naş­
tere, acolo unde factorii fizici le avantajează faţă de celelalte tipuri de ‘
mori1 care ar necesita investiţii de capital cu muilt mai mari, şi unde •
necesităţile economice nu impun înlocuirea lor.
Condiţiile geografice care au determinat dispariţia lor din regiu­
nile de câmpie, şi deal, contribuie la menţinerea lor în cele de munte.
Celelalte regiuni (Scandinavia, Caucaz, Balcani, Pangiab) în care
le mai găsim azi răspândite îndeplinesc şi ele condiţiile, fizice şi eco­
nomice. E lucru olar, deci, că cel puţin răspândirea lor actuală e nua
numai în strânsă dependenţă ii determinată hotărîtor de factorii geo­
grafici. •
Dacă din punct de vedere geogjrafic regiunea sau regiunile de ori­
gine ale acestui sistem de mori pare a fi ttămurit, rămâne încă de sta­
bilit care anume din ariile actuale sau trecute de răspândire a fost aceea
în care ele au luat naştere. , .
Regiunile în care le găsim astăzi sunt situate la extremităţile ariei
de răspândire a'popoarelor arice. In toate aceste regiuni factorii fizici
corespund condiţiilor pentru apariţia lor. Numeroasele râuri bogate în
apă şi repezişuri din Scandinavia, Caucaz şi Pangiab ca şi din Penin­
sula Balcanică, iar în Nordul Italiei şi Sudul Germaniei, nu au făcut
necesară moara cu roata verticală, care poate funcţiona şi pe râuri cu.^
debit mic şi variabil. Aceasta a fost impusă de necesităţile fizice, ca şi
cea cu roata orizontală, dar reprezintă un stadiu de civilizaţie mult mai
înaintat şi deci mult mai târziu. Pe de altă parte prezenţa morilor cu .,
roata orizontală jn extremităţi şi; lipsa lor în Centrul şi Vestul Europei
nu trebue să ne surprindă ştiut fiind că elementele culturale arhaice se-
păstrează deobiceiu în regiunile marginale şi foarte rar în cele interi­
oare ale unui spaţiu cultural.
- O primă ipoteză ar fi deci acea amintită mai sus, că aceste mori
I '
"1 5 8 MARIUS B1ZEREA

: sunt o creaţiune a popoarelor arice şi deci răspândirea lor în spaţiu

- este în strânsă legătură cu răspândirea acestor popoare.
Admiţându-le ca o veche creaţiune ariană, anterioară chiar apa-
: riţiei' lor în istorie se pune totuşi întrebarea: care a fost regiunea .unde
. au luat naştere. Pentru a ilămuri aceasta trebue să studiem şi să anali-
: zăm complexitatea factorilor ce au putut determina înfiinţarea şi răs-
- pândirea lor, factorii fizici, economici şi culturali.
Factorii fizici sunt similari în toate regiunile susamintite.
Factorul cultural, important în special pentru studiul răspândirii
lor ulterioare, e depăşit însă de cgl economic, atunci când se pune pro­
blema originei unei invenţii de natura morilor de apă, invenţie ce pre­
tinde existenţa unui complex de factori dintre care predomină fără
/ posibilitate de negare cei geografici,
f Ca centre de iradiere ar putea fi socotite Centrul Europei, Penin­
sula Balcanică, Scandinavia, Caucazul sau India.
Dela început mi se pare exclusă posibilitatea apariţiei lor la popoa­
rele germanice sau chiar slave, populaţii ce practicau până la data in­
trării lor în istorie o agricultură destul de rudimentară, iar atunci
, când devin agricole, morile cu turbină sunt semnalate deja ,de mult ca
- existente în Nordul Italiei. Nu se poate admite nici India ca centru
de iradiere al lor, căci ar trebui să admitem fie existenţa lor cu cel
puţin 2000— 2500 ani înainte de Hristos, fie venirea în Italia prin in­
termediul Perşilor şi Grecilor, popoare la care.nu se găsesc astfel de
mori în tot cursul istoriei lor.
La Georgienii şi Ossetii din Caucaz, atât condiţiile fizice cât şi
•cele economice sunt' proprii existenţei şi apariţiei morilor cu turbină.
. Admiţând teoriile şcoalei istorice germane, după care Etruscii ar fi
de origine de pe coasta de SE a Mării Negre, centrul de iradiere ar
putea fi Caucazul, cel puţin, pentru Indii şi Italia, iar de aci şi pentru
Peninsula Balcanică şi România. - Prezenţa acestor mori e semnalată’
însă în Italia abia pe timpul lui Hristos, iar în Asiaa Mică, învecinată
cu Caucazul lipsesq. Deci argumente contra originei lor caucaziene,
-care ar fi exclusă cu desăvârşire dacă admitem teoriile şcoalei istorice
italiene (originea italică a Etruscilor) (20).
' In ce priveşte originea lor Carpato-Alpină, prezenţa în Indii con-
. stitue un impediment atât de serios încât o exclude.
A r mai putea fi de origine celtiqă şi în acest caz să fi fost aduse
- de valul năvălitorilor Celţi în Italia, Dacia şi până în Asia Mică, unde
nu s’au menţinut din cauza lipsei condiţiilor fizice, iâr de aci prin Cau-
«caz spre Indii.
Deci în cel mai bun caz o iradiere dela Apus spre Răsărit. ^
 MORILE ŢĂRĂNEŞTI-CU TURBINĂ lN ROMĂNIA 159 .

A doua ipoteză, bazată pe teoria lui Bastian, este aceea a apari-

".ţiiei ilor în mai multe regiuni, care ar putea fi Europa, Caucazul şi' In-
-dia, sau numai Europa şi India, în care acest sistem de mori a luat
fiinţă, independent de influenţele culturale, datorită doar identităţii
-condiţiilor geografice.
Pentru spaţiul' European, excluzând din motivele arătate mai sus
popoarele germane şi slave, mai plauzibilă mi se pare descoperirea m o­
rilor cu turbină de către Traco-Iliri decât de Italici, ştiut fiind că până
în secolul I, nu poate fi vorba de influenţe culturale italice în aceste
regiuni, care au stat în sfera de influenţă a culturii greceşti şi celtice,
în timp ce din Peninsula Balcanică în Italia migraţii şi influenţe au
■existat până în’ sec. IV a. Chr.
Bogăţia în grâne a Daciei, întinderea holdelor până pe plaiurile
munţilor, râurile repezi şi bogate în apă, constituie suficiente motive
pentru a mă face să cred în originea morilor cu roata orizontală în
Dacia. De altfel primele mori de apă amintite de documentele sec.
X I I I atât în ţările de sub munte cât şi în Loviştea din interiorul Car-
paţilor, cele din Ardeal şi Banat ca proprietăţi kneziale (21) ca şi do­
naţia făcută de Doamna Cakinichia în Sec. X I V mănăstirii Tismana
(Vlădica Basea) (22) au fost aceste mori păstrate azi în regiunile cele
mai arhaice şi mai refractare faţă de inovaţiile civilizaţiei, ale Româ­
niei.
Indiferent dacă morile ţărăneşti cu turbină d'n România sunt in­
troduse ca elemente de civilizaţie romană sau sunt produse culturale
autohtone, existenţa lor constituie o dovadă hotărîtă de persistenţa
aici.a unei populaţii statornice, agricole, care a fost capabilă să păs­
treze neschimbate timp de două mii de ani moştenirile culturale ale
-strămoşilor ei Daci sau Romani.

' N O T E B IB L IO G R A F IC E .

1. D r. G e o r g B u s c h ä n : Illustrierte Völkerkunde, pag. 336, Stuttgart, 1922.

:2 . M á rk i S á n d or : A rad várm egye története, vol. I, pag. 426. I n a. 1214 B oleslav
vlădica de V ácz, dă prepozitului din Leles 2 m ori pe Criş (deci m ori de
apă N . aut.) la p u s t a 'M ager şi 2 locuri de m oară lângă Vadász.
3. D iplom a din 1227 dată de B éla I V Cavalerilor T oaniţi.
4. D atele au fo s t culese în anii 1942— 44. I n f. U rsii I . din T g . Ocna.
■5. Caz aproape general là m orile de acelâş f e l din Bosnia, aşezate d irect pe apă şi
prevăzute cu -un dispozitiv de înălţare sau coborîre a roţii pentru a f i m e-
' reu în plin curent. J . B r u n h e s : G éographie H um aine vol. I. pag. 195— 198
şi v. I I I , pag. 52, f ig . 107— 109.
'6 . M oara din Izv a m a M are — M ehedinţi nu are iaz. E aşezată pe izvorul vauclu-
160 MARIUS BIZEREA

sian şi are doar stăvilar şi canalul de lem n. I . C onca şi G . D o p cs eu * T is—

mana, şi îm prejurim ile, B. S. K. G. a. 1932, Tom . LI, pag. 332 b. planşa I -
7. Denumirea de „roa tă “ am luat-o arbitrar, în n ici-o regiune nezicându-i-se a stfel.
8. „cau ce“ în Banat, „lo p e ţi“ în Prahova.
9. „ fu s “ în Banat, Oltenia şi H aţeg, „ fă c ă u “ — Prahova, „titirez“ — Vrancea.
10. „tălpoan e“ în Banat.
11. Leseoviţa, Valea A lm ăjului— Caraş, Teregova, Cornereva— Severin.
12. D r . B o m u lu s V u i a : Curs de etn og ra fie 1940— 41, Sibiu.
43. D r . G. B u s c h ă n : op. cit., pag. 336. .
14. Id e m , p a g. 337. , , \
15. P e T eregoviţa în amonte de T eregova sunt 2 ia zuri etajate p e stânga văii. Pe-
o distanţă de 300 m. se găsesc a ci 3 mori.
16. D upă E . d e M a rto n n e.
17. I n f. D l G. P lo p ş o r , D irectorul A rhivelor Olteniei.
' î s . L a B om ânii din dreapta D unării (C raina) aceste m ori sunt num ite to t „m o ri cu:
ciutură' ‘ . ...
19. Grâul se m acină la m orile sistem atice.
20. D r. C. D a i c o v ic i : Curs de istorie antică 1940— 4 1 , Sibiu.
21. Olopotiva, un sat din H aţeg, Inst. de Ştiinţe Sociale a l Eom âniei, Bucureşti, 1938 r
m oara cu ciutură din corn. Clopotiva este proprietatea lu i B o cia t Luiza, des­
cendent al -vechilor „domni* ‘ .
22. Proprietarul actual se numeşte „B ăsescu “ . I n f . prim ită dela D l P lo p ş o r , D irec­
torul Arhivelor Olteniei în 12. I I . 1947. .
 I

LES MOULINS À ROUE HORIZONTALE DE ROUMANIE.

* par M. Bizerea
• ' Résumé.

Les plus répandus moulins de notre pays sont les moulins à eau.
Selon le système d’obtention de la force mécanique, les moulins sont
partagés en deux Catégories: 1. Les moulins flottants, 2. Les moulins
fixes, qui sont de deux catégories : a) à roué verticale, et b) à roue
horizontale. •
Les dernierés sont les plus simples de tous îles moulins ,et peut-
être les plus anciens. Leur aire de dispersion comprend-la Scandinavie,-
la peninsule Balcanique, le Caucase, le Nord-Est de là province Pand-
jab de l’ Inde, et dans notre pays la vallée de Trotuş et de Taslău dans
les (Îarpathes Orientales, toute la bordure de Sud des Carpathes, de
Vrancea jusqu’à Mehedinţi, Haţeg et Sud-Est du Banat entre le Da­
nube, les Carpathes la vallée de Bistra— Caransebeş— Târnova— Mai­
dan— Lescoviţa. - •
Leur nom varie-d-âprès les régions: Dans le Banat ils sont nom­
més „ moulins à cuillère“ et „à s c e a u Ils sont aussi nommés „m ou­
lins à sceau“ dans le district H atzeg et en Oltenie, tandis que dans les
districts de Prahova et Buzău „moulins à bras“ — et dans la région
de Vrancea ^moulins à clauquet“ . •
Ces moulins se différencient des autres moulins a eau selon le
système par laquel on obtient la force. L ’eaii. frappe latéralement la
roue horizontale en lu i.imprimant un mouvement de rotation horizon­
tale: La roue du moulin met en mouvement la meule „courante“ par
l’ interede d’un ^volant.
Les matériaux qui entrent dans la construction des moulins sont,
a côté des meules <— les bois. La propriété est individuelle dans les
régions de l’Est, a l’ Ouest étant•prédominante la propriété collective
(surtout en 'Banat). : . /
Les moulins a roue horizontale sont les plus anciennes moulins a
l’eau, les très anciens moulins des'peuples ariens (d’après Mr. Dr. R.
, • il
 162 MARIUS BIZEREA
/ ' .
Vuia professeur a la Faculté des Lettres du Cluj), apparues au Nord
de l’Italie au temps de l’empire romain (D ’après G. Buschàn). Ils sont
étroiterdent liés aux facteurs géographiques, aussi physique qu’econo­
miques, qui ont détérminé leur aparition, leur dispersion et leur main­
tien dans les régions qui présentaient les meilleures conditions pour
celiT’la pente, le debit de l’eau et une agriculture- ancienne. Si nous
observons leur aire de dispersion chez nous, nous constatons, qu’elle
coincide avec le maximum d’index d’écoulement (45— 60% ), argument
qui confirme notre hypothèse. Dans les autres régions la situation est
la même. i
Autrefois leur aire de dispersion était plus large, en comprenant
aussi le centre de l’Europe (l’Italie et l’Allemagne), et chez nous toute
la plaine du Danube, la preuve étant faite par la toponymie (les villa­
ges „Făcău“ ou „Făcăem“ =moulins a bras, en Vlaşca, Ialomiţa, et
„la făcaie“ une place en D olj)..
'En ce qui concerne leur origine on peut émettre deux hypothèses:.
1. celle de l’origine arienne, hypothèse qui ne peut être soutenue par
des arguments et. des preuves historiques et 2. leur apparition dans
plusieurs régions conformément à la théorie de Bastien.
Chez nous ils sont probablement des produits de culture autoch­
tone et prouvent •l’anciennétét dans ces régions de peuples sédentaires
agricoles.

\
 I

CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR

CĂLIMANI1). :
de Laurian Someşan

Introducere. k
V
Faţă de localnici care sub denumirea de Călimani înţeleg doar
cele câteva masive centrale acoperite cu păşuni alpine; (Cerbuc. Isvbr,
Bradul Ciont, Negoiul, Răcicişul, Petrosul, etc.), noi consdierăm că
munţii aceştia ocupă toată suprafaţa împrejmuită de Mureş, Valea Bis­
triţei, Valea Şieului, Depresiunea'D'ornei, Neoagra Şarului, Drăgoiasa-
Pălniş, Bilbor, Borsec.şi basinul Topliţei.
De şi de origină -vulcanică la fel cu a Munţilor Gurghiu, Har-
ghitaf Tibleş, Oaş, Gutin, etc. Călimanii se deosebesc de primii prin
"masivitatea, altitudinea, dimensiunea, fragmentarea tectonică şi com-
_ plexitatea structurii lor geologice.
In timp ce Călimanii au o poziţie geografică dominantă prin alti­
tudinea, dimensiunea, şi aşezarea lor centrală, Munţii Harghitei —
Gurghiu, deoparte/ şi Ţibleşul, Gutinul, Oaşul de altă parte, nu sunt
decât prelungirile mai joase şi mai înguste a celor dintâi
In timp ce Călimanii au suferit în evoluţia lor, atâtea prefaceri
cauzate de: scufundări tectonice parţiale şi succesive, de repetatele ci­
cluri de erupţiune care au produs pe spinarea muntelui o mulţime de
conuri şi cratere; de' eroziunea gheţarilor quaternari, lăsând căldări '
/ suspendate pe versantele nordice, de nivaţiune, care a scobit adâncituri
pe versantele sudice şi în fine desagregarea mecanică, care a imprimat
suprafeţelor inalte, ţancuri ascuţite, celelalte masive vulcanice, au o
fizionomie mai simplă, căci în afară de câteva conuri ştirbite de ero­
ziune şi abea eşite la iveală, relieful lor are o înfăţişare mai donioaîă •*
şi mai liniştită. ’ ,
Caracterul cel mai tipic al Căi imanilor însă, care îi face să'iasă
■din nota comună a vecinilor de aceiaş origină, a fost imprimat de întin­
derea uriaşă a podişului său suspendat la 1.300— 1.600 m.. pe care e

b Vezi harta topografică 1; 75.000.

• /
 t \

164 ' LAURIAN SOMEŞAN . \

I | ,
aşezată, o cupolă impresionantă, alcătuită din curente de lavă rezisten­
tă, ce se ridică brusc până la 2.000— 2.100 m.
In timp oe versantele interioare ale uriaşului crater central oferă
aspectul unui grandios perete abrupt, crestat,de torenţi, mâncat de ghe­
ţari şi ştirbit până la temelie, de cei doi a'fluenţi ai Bistriţei moldo­
vene, fapt pentru care ciobanii l-au numit „Faţa Gardului“ ,^versantele
externe ale cupolei, profilează nişte scări uriaşe pe care apar din loc
în loc cocoaşe, asemenea unor morminte lungueţe, modelate de vreme.
Deasupra pe podiş, apar formele cele mai caracteristice, platformele
structurale încadrate în diferite niveile de eroziune, pe care ciobanii le-au
botezat: Dealul Lat, Lopata? Şesul-Paltinului, Şesul-Porcului, Şesuţul,
.. etc... _ ' ' •'
Pe această suprafaţă ‘imensă, brăzdată spre periferic de văi strâm­
te şi adânci asemenea unor canioane, sunt risipite o serie întreagă de
forme topografice deosebite, atât prin înălţime şi configuraţie, cât şi
prin structura lor geologică. .,
Unele imitează forma greoie a culmilor Transilvaniei, purtând nu--
miri de Dealul Deluganului, Dealul Bucimşului, Dealul Lat, Dealul
. Frăsineşti, Dealul Cumilor, etc., şi sunt alcătuite, mai totdeauna din
materiale explosive detritice, dar cimentate puternic, pe care totuş a-
pele l’au modelat mai uşor, altele mai proeminente, mai ascuţite şi cu»
pante mai abrupte, purtând numele de „bâtcă“ fiind alcătuite din blo­
curi ■de lavă rezistentă, iar o parte din ele, sunt rezultatele vechilor
conuri şi cratere parazitare, unele mai noui, altele deshumate de eroziu­
nea apelor curgătoare, de. sub formaţiunile vulcanice.
I. '
Deasupra, în.subzona alpină inferioară, spinarea, muntelui e stră­
bătută de o serie de văi mature largi cu lunci mlăştinoase şi cu pante
uriaşe, în timp ce mai jos, ele se adâncesc în canioane strâmte descriind
profile longitudinale în trepte, fie din cauza lespezilor de lavă în alter­
nanţă cu formaţiuni mai moi, fie că exprimă cicluri deosebite în evo­
luţia lor morfologică. încolo, spre periferie, podişul vulcanic al Căli-
maniior, sfârşeştfe aproape pretutindeni, în pante abrupte,' unele — la
răsărit — retezate de falii, altele; mai ales la apus, rămase datorită,
diferenţei de duritate între formaţiunile m oi ponţiene şi aglomeratele
^cimentate încălecate de pânzele de lavă mai rezistentă, care nu a putut
ţine pas cu primele, procesului de modelare săvârşit de eroziunea apelor.
Geneza şi vechimea. Călimanii au o istorie complicată, ce nu poate
fi înţeleasă decât cunoscând cauzele îndepărtate care le-au dat naştere.
y In evoluţia formării Călimanilor, se desprind două faze mai im­
portante. Prima e aceea în care geneza lor e. pregătită de o serie de
fenomene mai vechi, care s’au petrecut pe linia frământătă di-n vecină
 CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CĂL1MANI 16 5

tatea crustei cristaline podolice. Pe această linie veche de dislocaţiie cu

direcţie N. N W — S, SE, a apărut în hercinian sâmburele cristalin al
■Garpaţilor Răsăriteni cu cea mai durabilă insulă în-Munţii R o d n e ia
doua e aceea care a dat naştere cutelor flişului' carpatic, subcarpaţilor
şi primelor manifestări vulcanice de pe linia Căliman, Gurghiu, H ar­
ghita, Tibleş, Oaş, Gutin, cărora mai târziu, s’au adăogat depresiunile
tectonice: Dorna, Neagra-Şarului, Păltiniş, Drăgoiasa; Bilbor, Boriec,
Topliţa, Gurghiu, etc., ce se conturează sub forma lor actuală, abea
în levantinul superior. Aşa dar, Călimanii nu sunt decât un petec des­
tul de mic al acestui sector în cáré s’au repetat atâtea frământări: scu­
fundări, ridicări, cutări, failieri şi erupţiuni vulcanice.
Pentru a lărpuri mai .bine geneza Călimanilor, rezumăm următoa­
rele constatări ale lui Zoltán Török2) şi anume: 1. JJinia Bistriţa, Mo--
nor, Gurghiu„ indică axa zonei unde sloiurile şisterilor cristalinii de la
temelia masivului eruptiv, ating cea mai mare adâncime. 2. Paleoge-
nul care alcătuieşte spinarea superioară în Munţii Bârgăului, e străpuns
de centre eruptive izolate contemporane Călimanilor. 3. Autorul e de
părere că poziţia sloiur iilor'cristaline din adâncime, cu cutarea sedimen­
telor aşezate pe ele şi încreţirea Carpaţilor Răsăriteni, sunt determinate
de o.acţiune de-împingere w-estică, a căror extremităţi răsăritene, iau
forma pânzelor de şariaj produse în cretacic şi indicate înainte de
Uhlig, Kober, Voiteşti.
4. In privinţa formaţiunilor paleogene, şi mediteraniene de o par­
te, sarmaţiene şi panoniene de altă parte, aiitorul constată că ele^au o
aşezare discordantă unele faţă de altele şi anume, în timp ce primele
două-sunt cutate destul de puternic,'ultimele abea ,au suferit o ondulare
spre periferia apuseană a masivului cu O înclinare generală uşoară.
Mai amintim de asemenea, că între .primele şi ultimele două forma­
ţiuni, s’a produs o regresiune corespunzătoare unei epoci de eroziune.
Cutarea primelor se datoreşte ciclului orogenetic mediteranian pre­
cedat de unul cretacic de pe linia Ţibleş, Vihoiilut, Gutin, Ilva mică,
Heniul, Mureşenii Bârgăului, Colibiţa, Zebracs Acestei epoce cores-
. punde erupţiunea lavelor acide a andezitelor c u ,biotit* dela Mureşeni,
Bistricioara, Drăgoioasa, Văcaria. Acum se deschide golful în care
apoi a luat naştere uriaşul crater din centrul -masivului Căliman.
5. Ciclul .mişcărilor sarmaţiene, produce erupţiunile andezitelor cic.
amphibol de pe.axa nord-sudică, unde se deschide marele crater al Că-
'' limanrlor, Tarniţa, Leul şi Fâncelul, a căror materii s’au aşternut peste
sloiurile cristaline ;(Voivodeasa, Topliţa, Remetea), descoperite recent
, . - *
2) A Kelemen havasok. Muzeúm Füzetek. Cluj. 1943. An. I, V. IV. p. 5 —12.
/
166 LAURIAN SOMEŞAN

de eroziunea apelor curgătoare. In epoca. aceasta încep să se contureze

pentru prima dată cutele diapire de pe linia Praid, Gurghiu, Sărăţel.
6. In timp ce andezitele de vârstă sarmaţiană cu amphibol, domi-
nează ca dimensiune în regiunea centrală şi răsăriteană Călimanilor,
andezitele cu piroxen apărute în ciclul (Panonian, cu ocazia celor mai
violente erupţiuni,, ocupă o suprafaţă mai mare. Prin redeschiderea
activităţii celor două cratere: Căliman, Fâncel, andezitele cu piroxen
se suprapun andezitelor cu' amphibol imprimând spinărilor înalte o
înfăţişare conică strato-vulcanică, iar în partea apuseană prin deschi­
derea unor cratere noui/(Scaunul, Gişa, Vulturul, Sillioioasa, Piatra
Arsă) pe o'linie N. S., dominează exclusiv primele. Vârsta recentă a
andezitelor cu piroxen, o arată însăşi aşezarea lor pe formaţiunile pon-
' ţiene, aile lacului transilvan. ,
Merită să amintim că dislocările şi odată cu. ele activitatea centre­
lor 'eruptive, pe intervalul dintre cretacic şi levantin emigrează la fel
cu liniile de ruptură petrecute în masa şisturilor cristaline dela temelie,
din spre răsărit spre apus. '
‘7. Revenind în sectorul răsăritean, se va constata începând cu le>
varitinul, că mişcările tectonice reîncep iarăş de unde au început în cra-
tecic, căci epoca aceasta, corespunde formării unor basine lacustre, în
regiunile: Bilbor, Borsec, Topliţa, Gurghiu, etc.; umplute cu timpul
de sedimente şi materiale rulate de apele curgătoare.
Drept consecinţă scufundărilor levantine petrecute în basinele
amintite, Zoltán Török3) mai stabileşte un ciolu eruptiv numit postle-
vantin, de proporţie mai redusă decât cefle anterioare, caracteristic prin
formaţiunile lui de andezité piroxenice, bazaltice, bazice, care au creiat
spinarea Obcinelor din preajma Bilborului. Autorul consideră dease-
menea, dislocarea,formaţiunilor sarmaţiene şi ponţiene sub formă de
trepte suprapuse pe sloiurile cristaline'din adâncime pe direcţia Est-
West, între eruptiv şi cutele diapire, ca rezultât al aceloraşi mişcări
postlevantine. î ’
Cu toate că cercetările tectonice şi geologice în regiunea munţilor
Căllmani au atins un stadiu atât de înaintat, mai ales prin contribuţia
•lui Zoltán Török, lipsa hărţilor geologice şi topografice, la scară po­
trivită, 1 : 20.000— 1 : 25.000, prin care se putea obţine profile necesare,
â împiedicat mult obţinerea rezultatelor dorite, în sectorul evoluţiei
m orfologice/
Limitele şi suprafeţele de contact. Pentru a avea o imagine .clară
despre structura geologică, vechimea şi configuraţia reliefului Căli-

■. 3) TÖRÖK ZOLTÁN 1. c. p. 16. . - ,

 CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CÂLIMANI 16 7

manilor, se impune înaintfe de toate cunoaşterea raporturilor de contract ?

cu regiunile. învecinate. Primele dificultăţi în chestiunea aceasta se da-
toresc faptului că apariţia Călimanilor ca masiv în forma lui actuală,
se produce treptat în diferite cicluri cu caractere eruptive şi petrogra-
fice deosebite, reprezentate lămurit, sau puţin lămurit, după locuri şi
împrejurări — din Mediteraneanul superior, ţijhiă în Levantin.
In perioadele eruptive şi intereruptive,- linia de contact a forma­
ţiunilor sedimentare şi suprafaţa topografică a Călimanilor, a suferit
o mulţime de prefaceri fundamentale, de natură tectonică, orogenetică
şi epirogenetică, în'legătură cu transgresiunile şi regresiunile lacului
transilvan, cu apariţia unor noui materiale eruptive la suprafaţă, sau
cu eroziuneti apelor curgătoare, în perioadele inter-eruptive.f Din m o­
tivele •arătate înainte, contacţul eruptivului cu formaţiunile dela teme­
lia masivului, sau cu cele sedimentare dela periferie, prezintă raporturi -
şi împrejurări deosebite dela un caz la altul. Pentru a păstra în timp
şi în spaţiu, legătura organică necesară înţelegerii problemei, accen­
tuăm că la temelia Călimanilor stă un bloc de şisturi cristaline cutate,
faliate rupte şi scufundate la diferite adâncimi pe direcţia est-vestică
din spre Drăgoioasa-BiîBor, spre linia cutelor diapire dela marginea
răsăriteană a Basinului Transilvaniei.
Eruptivul din basinul Colibiţei, ia contafct cu paleogenul. şi oligo-
cenul, ,1a 'Bistricioara Bârgăului, cu formaţiunile sedimentare medite- ,
raniene, în partea nordică â liniei de contact cu basinul Transilvaniei,
eruptivul -se-suprapune pe Sarmaţian, spre Mureş, pe Panonian, iar în
basinul Drăgoioasa, Bilbor, Borsec, Topliţa,- problema contactului, în­
tre formaţiunile vulcanice şi celelalte roci e mai complexă, căci ele,
vin în atingere când cu şisturile cristaline şi calcarele cristaline ce se
ridică sub formă de,masive cutate în Carpaţii Orientali, sau sloiuri ,
scufundate pe fundul basinelor amintite, fie cu sedimentele noui levan­
tine acumulate pe fundul lacurilor apărute în vremea aceasta.
■ Contactul cu Podişul Transilvaniei — Regiunea de tranziţie. —
. ’ Avâncf de a'face cu două formaţiuni geologice sedimentare recente
şi cu materiile eruptive atât de distincte prin originea, compoziţia,
structura şi duritatea lor, raporturile straiigrafice şi morfologice din­
tre ele nu sunt atât de complicate ca în alte părţi unde Călimanii, v a
în atingere cu alte sectoare. Fenomenele ce merită a 'f i semnalate aici
sunt: 1) o fâşie îngustă de argile şi nisipuri ponţiene ca ultime depo- -
zite ale lacului transilvan1), ce se păstrează mai ales în imediata ve­
cinătate cu masivul eruptiv şi în contact cu acesta, lipsind cu desăvâr-

i) Ele fac ca limita culturilor de cereale în condiţiuni bune să poată fi îm­

pinsă aici până la poala muntelui.
168 LAURIAN SOMEŞAN

şire pe spinările dealurilor din Transilvania — între Mureş, Someş şi

Valea Bistriţei ardelene, — cu toate că apele lacustre au întârziat aici
mai mult decât în vecinătatea Călimanilor.- 2) Mai spre apus, pe axa
Porceşti, Monor, Soimuş, Budacul-săsesc, Bistriţa, ies la iveală de sub
formaţiunile ponţiene, argilele şi marnele sarmaţiene; mai compacte
şi mai rezistente, în cor^ordanţă cu primele, iar pe linia'întortochiată;
Gurghiu, Jabeniţa, Ideci, -Săcal, Uilla, Teaca, Pintic, perihaza, Neţ,
Domneşti (Bileag), Sărăţel-Şumfalău, alături de formaţiunile sarmaţiene
apar la suprafaţă şi formaţiunile mediteraniene superioare cutate, care
adăpostesc depozite de sare -
In prima făşie, adecă în imediata vecinătate a masivului vulcanic,
straiele sedimentelor ponţiene superioare sunt abia ondulate împreună
cu cele sarmaţiene pe care se suprapun, dar ambele Se înclină cu 9—
1 0 i spre-E, sub puternica massă groasă de 500— 600 m. a aglomerate­
lor vulcanice, ceeace contribuie la anemierea pânzei de apă freatică şi a
isvoarelor pe pantele apusene. Contactul între cele două formaţiuni
(eruptive şi sedimentare), se face la ,o altitudine medie de .750 WÎ! nu
însă pe o suprafaţă orizontală. Aceasta_înşemnează-că-nivelul de con­
tact a fost modificat de mişcări negative, sau pozitive, după aşezarea
aglomeratelor vulcanice pe nisipurile porţianului superior.
Aşa dar nivelul iniţial superior al Podişului Transilvaniei în aceas-^
tă parte, trebue considerat la 750— 800 m., mai ridicat deci, sau cel
puţin la aceiaşi altitudine, cu suprafaţa actuală a celor mai înalte punc­
te din basinul Topliţei, sau de pe spinarea depresiunii Gurghiului.
Ne interesează racordarea între cele două nivele iniţiale, fiindcă ;ea
ne va ajuta în cele ce urmează, să'înţelegem problema trecerii M ure­
şului prin pragul Topliţa— Deda. ‘ '
Dar în timp ce spinările dealurilor din imediata vecinătate a ma­
sivului eruptiv păstrează înălţimi atât de ridicate, suprafaţa ce urinează 1
la V., pe linia Porceşti— Manor— Bistriţa, constituie o covată mai joa­
să, în medie cu 150— 200 m., adăpostită parcă în dosul înălţimilor de
pe linia a treia, Gurghiu, Jabeniţa, Uila, Teaca, Sărăţel, care au fost
ridicate de mişcările cutelor diapire a căror apariţie a adus un element
nou mai variat în monotonia peisajului Podişului Transilvaniei.
Această covată mai ospitalieră de cât regiunile care o. încadrează,
adăposteşte cefe mai vechi urme de aşezări omeneşti, şi o populaţia mai
deasă de cât periferia muntelui, sau de cât zona cutelor diapire. .
In afară de altitudinea reliefului, zonă cutelor diapire se distinge,
1) prin proeminenţa culmilor orientate pe o direcţie sud-estică, nord-
vestică, 2) prin înclinarea'accentuată a pantelor, 3) prin apariţia masive­
lor şi a isvoarelor de sare Ha suprafaţă, 4) prin o perturbaţie în orientarea
 CONSIDERAŢI UNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CALIMAN1 16 9

apelor curgătoare cu văi mai strâmte şi mai noroioase decât în regiu- ,

nile învecinate. E interesant, că pe spinarea cutelor diapire se suprapune
•o haină de pădure' mai compactă şi mai omogenă, decât în vecinătatea
.munţilor, iar între cele două blocuri de populaţie românească caracte­
ristice în câmpia Transilvaniei şi la poalele munţilor, a pătruns un
tentacul mai recent ,■de elemente germane care fac legătura între Bis­
triţa şi Reghinul Săsesc. ,
Dar dacă în această privire generală asupra regiunii de tranziţie
între Călimani şi Câmpia Transilvaniei, se gonstată o diferenţiere atât
de distinctă între cele trei sectoare subliniate înainte, apar alte feno­
mene geologice, geografice sau hidrografice, ce vin să arăte că între
ele există şi o oarecare legătură.
Şi într’adevăr, contactul între Panonian şi eruptiv, nu se produce \
pe o simplă linie, aşa cum apare la o simplă aruncătură de ochi asupra J
topografiei regiunii, căci aglomeratele şi/ lavdle vulcanice smulse de a- ■
pele curgătoare din peretele apusean al Călimanilor, au fost aşternute •
ca o saltea uriaşă sub formă de nisipuri, prundişuri şi bolovănişuri, j
uneori rotunzite,. alteori poliedrice, .pe formaţiunile sedimentare, uneori!
până în vecinătatea cutelor diapire. Acolo undie apare această saltea, eaj
imprimă o notă.contrară terenurilor alcătuite din nisipuri pontiene, căcil
•cil toată înfăţişarea domoală a pantelor, din cauza materialului rulat,
ele nu pot adăposti de cât păşuni şi păduri. - "
Din salteaua pietrişurilor amintite, n’au mai rămas până în mo­
mentul'de faţă decât insule izolate şi suspendate pe spinarea. culmelor
mai înalte sculptate de eroziunea apelor curgătoare*1) 2)p-tot tim­
pul! quaternârului. Aceste insule de materiale rulate sau autohtone
aparţinând podişului vulcanic de care au fost izolate — ca în cazul ce­
lor cimentate pe spinarea Muncelului — deasupra Dumbravei, aduc o
şerif de indicii preţioase în înţelegerea evoluţiei morfologice a regiu­
nii de contact cu Călimanii. Aşa dar întinderea materialului detritic
rulat şi* masa aglomeratelor, pătrundea la finele ponţianului, sub for­
ma lor de saltele îmbinate, mult mai la apus decât în momentul de faţă
şi această realitate-se constată mai ales din pâlniile îndreptate spre
răsărit pe care le formează în masivul Călimanilor, cele două râuri cu
eroziune mai viguroasă; Mureş— Bistriţa, /la eşirea lor, în podişul Tran­
silvaniei. In. legătură cu aceasta, accentuăm că ceeace a făcut să per­
siste fâşia formaţiunilor ponţiene atât de moi numai !la periferia 'Căli-

. !) TÖRÖK ZOLTÁN: Raport asupra cercetărilor geologice în regiunea apuseană

•a munţilor Călimani. — D ări de seamă ale Şedinţelor Inst. Geol. Rom. Voi-XVIII
1930 p. 177 si 2) A Görgeny és Sajó völgyek közötti medence szegély földtani vi­
szonyai. Múzeumi Füzetek, 1944. f. 2—4.
I ' -
17 0 '> LAURI AN SOMEŞAN

manilor, în timp ce mai la apus în dosul cutelor diapire, a fost sculpta­

tă Covata— Monor— Bistriţa, se datoreşte tocmai protecţiei aglomerate­
lor vulcanice şi materialelor rulate, care le-a apărat de eroziunea apelor
curgătoare. '
Nu dispunem încă de date suficiente asupra mişcărilof toctonice în
regiunea periferiei de V. pentru a putea conclude; în ce măsură a in­
fluenţat acest fenomen relieful, dar într’o lucrare recentă Zoltán
Török5), arată că teritoriul dintre masa eruptivă şi linia cutelor dia­
pire, coboară în sloiuri faliate, din ce în ce mai adâncite pe direcţia
E. W . Şi fiindcă ne găsim în vecinătatea migraţiunii sării de pe linia
Sărăţel— Praid, spre suprafaţă, autorul amintit, crede că* această linie
corespunde cu zona cea mai adâncită a sloiurilor cristaline dela temelia
Călimanilor. Ele nu fusese alunecate. încă pe locul lor actual, în me-
diteranian şi sarmaţian, şi aceasta, se poate bănui, din compoziţia con­
glomeratelor miocéné (Monor, Gledin, Luer) alcătuite din materialul
blocurilor cristaline, alunecat în adâncime. U n' rol deosebit în topo­
grafia regiunii, l’a avut însă poziţia straielor dislocate sau înclinate
spre răsărit. Această înclinare a făcut ca apele curgătoare dela poalele
apusene ale Călimanilor, după ce au scăpat de masa formaţiunilor erup­
tive (începând cu Mureşul şi Bistriţa), să devieze în concordanţă cu
înclinarea straielor şi cu bariera cutelor diapire, care dé ţineau calea
I
spre apus. ,
Din motivul acesta, în general, văile au o fizionomie disimetrică.
Mureşul, la Deda— Bistriţa, după ce iese din defileu, se abate spre
răsărit, lăsând la dreapta o serie de terase, sau pseudo-terase largi,
foarte bine evidenţiate, în timp ce pe stânga, pantele sunt uneori aproa­
pe abrupte, cu toate că apa râului manifestă aici semnele de instabili­
tate lineară, caracteristică râurilor la eşirea, sau la intrarea lor într’un
defileú. ’ ■ - ' ■ •
In cazul Mureşului, a mai intervenit pragul apropiat al cutelor
diapire pe care a. fost nevoit să-l ferestruiască. In primul caz, (la eşi­
rea din sânul muntelui) oscilaţia cursului spre cele două maluri, dar
cu tendinţă continuă de abatere la stânga^ a fost provocată de masa
pietrişurilor rulate depuse la gura defileului, iar în al doilea caz, pra­
gul cutelor diapire, care în sectorul Deda— Bistra— Aluniş, 'a accentuat
oarecum mai mult eroziunea laterală.
Constatările făcute la Mureş, sunt aproape identice şi provocate
de aceleaşi fenomene ca şi în cazúl Bistriţei. Mai jos de Prundul Bâr-
găului, după ce atinge formaţiunile sedimentare, Bistriţa se lărgeşte3

3) TÖRÖK ZOLTÁN 1. C. p. 235.

 m
CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CÂLIMANI 171’

brusc, sculptează terase pe malul drept, se abate' la stânga, iar la Să-

răţel, unde întâlneşte linia cutelor diapire, a fost nevoită să ferestruias-
că un mic defileu, la fel cu Mureşul, în dreptul masivului de sare dela
Ideci, sau cu Luţul, care mai jos de Monor la „Murătoare“ (fântână .
de sare), a fost nevoit să-şi croiască şi el un defileu prin pragul cu­
telor diapire. Dacă râurile amintite au putut străbate atât de uşor, din-
tr’o regiune relativ mai joasă, peste un asemenea prag, aceasta dove­
deşte că ele sunt antecedente, şi că ridicarea .masivului de sare de pe
linia Sărăţel— Jabeniţâ— Sovata, nu sfârşise'incă la finele panonianului
când regiunea se eliberase de sub apa lacului transilvan.
Dacă lucrurile s’au petrecut astfel, cum se face că, Valea Şieului
pornită din Poiana Tomii, cu direcţie normală, se îndoaie atât de brusc
spre N N W . după ce întâlneşte în cale pragul cutelor diapire fără a’l
putea străbate până la Sărăţel, unde se uneşte cu forţele Bistriţei?
In tot cazul, această împrejurare ar apare aproape inexplicabilă, .
dacă nu ne-ar veni 'în ajutor elementele morfologice din valea înveci­
nată a Budacului. Abaterea acesteia spre dreapta, după ,ce a părăsit
sectorul eruptiv, e atât de bruscă, încât pune dela început întrebarea
dacă nu e cazul unui fenomen de captare. Desigur abaterea Văii Bu­
dacului, spre poala muntelui împreună cu relieful deprimat pe care îl
străbate se datoreşte nu numai, unei depresiuni tectonice ci şi înclinării
formaţiunilor ponţiene spre E. Fără a combate constatarea făcută,
înainte în depresiunea Budacului s’a petrecut însă şi- o captare şi aceas­
ta în qtiaternar, !la nivelul de 467 m., al şesului Măgurii, care era vechiul
Ţurs al Budacului pe sub vârful Măgurii mici spre Domneşti (Bileag).
Prima dovadă în privinţa aceasta, sunt bolovanii mari şi rotunzi
de andezit pe care nu-î putea aduce din Poiana Tomii, decât un râ u -
viguros, ca Budacul. A doua dovadă e lunca largă a pârâiaşului ce cur­
g e r e sub Măgura, care nu putea fi lărgită atât de mult de el, ca să
poată lua numele de şes. Ţinând seamă de celle afirmate înainte, atra­
gem atenţia asupra unor eventuale captări mai vechi decât în cazul
Budacului, şi în privinţa Văii Ardanului şi a Şieului superior. Ca di­
recţie şi poziţie, cursul superior al acestora corespunde cu al pârâiaşu- t
lui dintre Pasmoş şi Teaca, dar mai corespunde şi cu al Văii Comlo-
dului. Pe linia lor, spinarea pragurilor cutelor diapire adăposteşte pe
ici pe colo câte o urmă de pietriş andezkic. Acest material rar nu ar
putea constitui însă o probă sigură de captare dacă pe umerii de terase
ai Comlodului, la vărsarea lui în Mureş, nu s’ar afla aceleaşi pietrişuri
andezitice. Se poate bănui deci, că pe linia Şieu— Comlod, s’a petre­
cut mai întâi captarea Şieului superior, de un râu ce venea dinspre-
Sărăţel, ca mai târziu a efoua captare să se facă la Teaca, din partea-.
 172 ' LAURIAN SOMEŞAN

Văii Lechinţa. Fenomenul nu poate fi exclus, dacă ţinem seama de

-ceea ce afirmasem înainte, că ascensiunea blocului salifer pe zona cu­
telor diapire, pare a se fi continuat mult după finele ponţianului, şi că
Valea Bistriţei reuşind să-şi sape albia mai adânc decât Mureşul, îşi
împinge ^cumpăna apelor mereu în dauna acestuia. ^
Limita răsăriteană. In timp ce la apus avem deaface cú seria sedi­
mentelor mediteraniene, sarmaţiene şi ponţiene pe care la finele pano-
nianului se suprapune masa aproape omogenă a andezitelor cu piro-,
xen, la răsărit apar, de o 'parte andezitele cu amphibol în mediterania-
nul superior, curentele de lavă, care au dat'naştere cupolei centrale de
vârstă jfonţiană inferioară, conglomeratele andezitelor cu piroxen' între
primele două, la periferia cupolei şi pe Valea Lomaşului, tufurile şi
breciile levantine de pe marginea' răsăriteană a masivului şi insulele
• de lavă compactă ale vechilor cratere descoperite de eroziune, de altă
parte, sedimentele levantine din basinele Drăgoiasa, Bilbor, Borsec, sau
pietrişurile ş i' turufile, de origine 'eruptivă, care au umplut groapa
.‘ basinului Topliţei. Seria formaţiunilor amintite înainte, se spri-
jineşte pe masa* unor sloiuri cristaline alunecate în adâncime, din care,
unele mai ridicate, ca la Piatra Albă pe Valea Voivodesii, şi îh depre­
siu n ea Bilborului, au fost descoperite de eroziunea apelor curgătoare,
ceeace dovedeşte că şisturile .-cristaline dela temelia Călimanilor, în a-
- ceastă parte, se află aproape de suprafaţă. .
Contrar cercetărilor- de mai’nainte, ale lui W achner, Szadessky,
.Sawicki, etc., care anexează basinul Topliţei, depresiunii, Gurghiului,
.Zoltán Török1)-, dovedeşte într-o lucrare recentă, că această regiune
"'alcătuită aproape în întregime1din sfărămături de andezité porfirice
sedimentate, uneori pe o grosime de 650— 1000 m., constitue o supra-
, faţă tectonică aparte. Constatarea lui Z. Török, are şi o bază geo-mor-'
fologică, deoarece basinul Topliţei, se deosebeşte de şesul Gurghiului,
atât prin topografia cât şi prin evoluţia deosebită a reliefului său.
In ’ depresiunea Bilbor şi Drăgoiasa, şisturile cristaline şi calca-
' rele cristaline, apar de o parte, ca masă compactă aparţinătoare Carpa-
- ţilor Răsăriteni, de altă parte, ele sunt scufundate spre V ;, dar la o
. adâncime mai mică decât la Topliţa. Acestea sunt despărţite, unele de
altele printf’o serie de linii tectonice, nord-sudice sau est-vestice, cele
mai vechi deschise în mediteranian, altele (est-vestice) în ponţianul
-mijlociu şi superior2). Cristalinul dela Drăgăioasa şi Negrişoara, vine
în atingere cu dacitele, la Bilbor, cu'aglomeratele andezitice, iar în

V A Maroshéoizi Medence tektonikai és vulkánologiai viszonya, „Muzeum

, iEüzetek“ Cluj, 1945, a III. f 1 4 p. 1.
2) Z. TŐRÖK: 1. c. p. 172 (15). •
 CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOG1CE ASUPRA MUNŢILOR CĂL1MANI 173-

părţile mai joase a celor două basine, atât cristalinul cât şi eruptivul
ân părţile corespunzătoare, sunt acoperite de o lentilă de sedimente
levantine, contimporane cu ultimele formaţiuni eruptive, care au dat
naştere Obcinelor dela apus, despărţite de şesul Bilborului printr’o fa­
lie recentă. ..
Ljmita nordică, L. Scnmcky1), arată că Munţii Bârgăului cu bor­
dura nordică a Podişului Transilvaniei (străbătută de* Someş spre Sur-
duc) în eocenul superior, fusese regiune de coastă litorală, alcătuită
azurdin sedimente eocene şi oligocene în transgresiune peste un prag
cristalin, ce se contiiiuă în adâncime sub Munţii Bârgăului, depresiunea
Dornei,. şi'masa eruptivului din Călimani. Acestei borduri aparţine şi
sedimentarul din Munţii Bârgăului, străpuns mai târziu de formaţiu­
nile eruptive, care au dat naştere aici culmilor cocoţate: Piatra Fân-
tânelilor, Măgura Calului, Tomnaticul, Perişel, Heniul, D. Măguriţei
şi D. Ariilor. . ' ,
Dar dacă formaţiunile eocene şi oligocene din Munţii Bârgăului
dominează ca altitudine faţă de cele corespunzătoare din depresiunile
Coşna, Dorna, Neagra-Şarului, aceasta dovedeşte că scufundările pro­
duse în levantin pe linia Topliţa, Borsec, Bilbor, Drăgoioasa au fost
generale (dar mai reduse) şi în »regiunea Dom elor.
In legătură cu cele afirmafe înainte, ajungem la concluzia că la
. finele ponţianului, actualul prag al Munţilor Bârgăului, nu constituia
un baraj jmpotriva. cursului, Bistriţei superioare spre Transilvania2),
după cum .nici erupţiunile care au dat primul contur Călimanilor nu
au putut săvârşi acest lucru, împotriva râurilor de pe versantele Interne
ale Carpaţilor Răsăriteni. '
Evoluţia reliefului. — Suprafaţa primitivă. — Pentru a ne face o
• idee clară despre suprafaţa primitivă a Călimanilor, suntem nevoiţi a
repeta concluziile la care a ajuns în lucrarea sa.Z. Torok şi anume că.
acest masiv, vulcanic a luat naştere - succesiv în patru cicluri eruptive^;
cu intervale îndelungate de tlinişte, începând din Mediteranian, până în
Levantinul superior. '
Ciclul eruptiv Mediteranian a scos la suprafaţă dacitele cu biolit
din sectorul răsăritean (basinul Drăgoioasei), ciclul Sarmaţian al an de-:
ziteilor cu ampofiboli a ridicat sectorul central descoperit la poalele nor­
dice a marelui crater (Găliman Cerbuc, Isvor, Răsiciş, Petrosifl, Ne-
goiul, etc.), ciclul Pandnian al'ândezitelor'cu piroxen, a clădit versan­
tele apusene, -ridicând în acelaş timp cupola centrală iar ciclul' postle-

y Morfologie Siebenbürgen. Krakovia. .

.2) e m . d e m a r t o n n e . Alpii Bucovinei Lucrările Inst. de Geografie ale Univ...
din Cluj, Voi. I. 1922. Bucureşti, 1924, p. 283. 1 .
■ 174 LAURIAN 'SOMEŞAN

.va'ntin a dat naştere liniei obcinelor, aliniate pe direcţia nord-sudică,

■ între basinul Bilborului şi Masivul Călimanilor propriu zişi, alcătuiţi
: din andezite piroxenice şi bazalte. Subliniem faptul că pe lângă cate-
.. goriile de lavă rezistentă|revărsată radiar ca nişte lentile uriaşe, care
în unele părţi au ridicat numeroasele centre eruptive, înşirate pe liniile
de ruptură dela temelie, Masivul Călimanilor, în cea mai mare parte e
alcătuit din lave sfărmate, (aglomerate) cenuşă, sau .tufuri vulcanice.
Spre deosebire de primul şi" ulţimul, -ciclurile eruptive care au im­
primat Călimanilor masivitatea, înălţimea şi configuraţia caracţgţjs-
<tică, a fost ale andezitelor cu amphiboli, cu piroxen, tufuri şi aglome­
rate, dominante în sectorul central şi apusean,, pe linia Petrosul— Făn-1
celui şi Vulturul— Scaunul. '*
Aşa dar, formaţiunea Sarmaţiană şi Panoniană, a dat .naştere în
acelaş timp atât giganticul con central strato-vulcanic, alcătuit din
plăci de lave andezitice suprapuse, cât şi uriaşei suprafeţe de podiş, în
care predomină mai mult aglomeratele şi tufurile alternând cu pânze
: de lavă străpunse, pe alocuri de centrele eruptive laterale ale panonia-
nului.
In tot cazul, la începutul Diluviului, topografia Călimanilor, pre­
zenta două aspecte distincte şi originale. De o parte o cupolă proemi-
nentă centrală străpunsă de două, trei cratere, alcătuită din lave an-
dezitice rezistente, de altă parte, o suprafaţă de podiş înclinată uşor.
. spre periferie, străpunsă de cratere laterale ca Drăgosul, Leul, Ţarniţa,
Scaunul, Gişa, Piatra Arsă, Vulturul, .etc. Desigur că'limitele podi­
şului vulcanic — mai ales spre bazinul Transilvaniei — se terminau
■cu o pantă destul de accentuată — aproximativ pe linia Nord-Vestică,
Muncel — Dealul Ardanului, unde aglomeratele vulcanice se păstrează
-ca nişte insule izolate, suprapuse pe sedimentele panoniene, la 800—
820 m. Ceeace ne face să credem mai ales, că la începutul Quatefnarului
. suprafaţa primitivă a podişului, pătrundea atât de mult spre apus, sunt
resturile unor blocuri uriaşe de lavă andezitică şi aglomerate eruptive
; cimentate deasupra Glediului, între Măliniş şi Rogina Făgeţului, care
n’au putut' fi aduse acolo de torenţi. .
La sud, suprafaţa primitivă a Călimanilor se termină pe linia de
. şea unde se îhtâlnea materialul eruptiv provenit din Făncel şi Căli-
mani> pe care a luat naştere apoi, defileul Mureşului între Gudea şi
Deda— Bistra, în timp ce la nord, spre Munţii Bârgăului şi spre de-
■ presiunea Coşna-Neagra-Şarului, relieful Călimanilor sfârşeşte brusc
- cu spinări a căror altitudine se păstrează între 1.500 şi 1680 de m.
,• faţă de altitudinea generală de 1.000— 1.200 m. în regiunile Neagra
..Şarului, Coşria, Tihuţa.
 C0NSIDERAŢ1UNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CĂLIMAN! 175

Prăbuşirile tectonice produse în Levantin în bazinele Drăgoeseî, Bil-

borului, şi Topliţei, au creiat într’o oarecare măsură o linie de deşpăr- ,
ţi re naturală şi destul de bruscă, între-blocurile şisturilor cristaline '
dela răsărit şi formaţiunile eruptive dela apus, ce se coboară în'pantă ^
domoală dela 2.000 în Cerbuc la. 1400 la 1350 m. deasupra Drăgoeseî.
Aşa dar o vădită disimetrie între aspectul topografiei Călimanilor
la apus unde se termină într’o suprafaţă primitivă de podiş şi între
■cupolele masive şi înalte ce se ridică în sectorul nord-estic. Vom accen­
tua deci, că la-: finele panonianulpi, topografia Călimanilor era'm ult
mai simplă decât în momentul de faţă.
Cupola centrală se-ridica, la o altitudine mai înaltă decât cea ac­
tuală,, iar diametrul craterului care o străpungea nu a putut fi mai
mare de trei km.
Contactul între cupolă şi podiş se făcea aproximativ pe actuala li­
nie care la 'sud şi răsărit, leagă cotele Drăguş 1.770 m ; 1536, 1523,
3-542, 1547, .1552, 1514 şi 1525 în Piciorul Ţiganului, iar la W de Dra-
guş linia care leagă cotele: 1548, 1597, 1436, (sud-est de Dundeţul)
1493, 1582 (Bâtca Poenii), 1685 (Piatra Dornei la N. etc.).
Considerăm că în cazul Dundeţuluir Bistriciorului şi Dălbidonu-
luij avem de a face cu muguri vulcanici laterali., răsăriţi pe dorsola
cupolei centrale şi că această cupolă, e străpunsă de două cratere; unul
corespunzător bazinului Părăului Haita şi celălalt mai puternic, bazi­
nului Văii Negre, despărţite de linia care leagă culmile Vârful Haitii
şi Dumitrelul.
Linia de împrejmuire a craterului din Valea Neagră, în forma lui
. primitivă, — corespunde cu actualele cote; 1427; 1613; 1425; 1520 şi
1540. ' *
Dar dacă în Panonian, se stabileşte definitiv forma primitivă a cu­
polei Călimanilor şi a sectorului apusean de pe axa centrelor eruptive:
t Vulturul, Gişa, Piatra Arsă, Scaunul, în intervalul de timp între ciclul
sarmatic al andezitelor cu amphfiboli, şi al andezitelor cu piroxen
dominante în sectorul apusean, agenţii externi, — •desagregarea şi
eroziunea apelor curgătoare, au modificat rnullt suprafaţa iniţială a-
Călimanlor. Aceasta se constată mai ales din forma reliefului în bazi­
nul Văilor Ilva Mare, Ilişoara, Valea Răstoliţei, etc., mult mai ma­
ture decât în sectorull apusean şi răsăritean al’ Călimanilor. ,
Evoluţia văilor. Reţeaua hidrografică a Călimanilor, e mai tânără '
decât a Carpaţilor Orientali şi a suferit o mulţime de modificări în evo­
luţia ei. Iniţiali, până în Panonian, — după ce se conturează forma co­
nică a masivului central, — râurile aveau o direcţie radjară pe care
şi-o păstrează cu mici modificări până în momentul de f-aţă pe supra­

%
 176 LAURIAN SOMEŞAN

faţa superioară a Călimanilor. Se poate presupune încă dela început,,

că' cele-de pe versantele nordic şi răsăritean, s’au adaptat nouilor con-
diţiuni impuse de apariţia barierei eruptive, creindu-şi drum prin Car-
paţii Orientali. Nu putem dovedi deocamndată cu date precise această
afirmaţiune, dar subliniem faptul, că până în levantin când iau naştere-
depresiunile Drăgoioasa, Bi%>r, Topliţa— Giurgeu, contactul între r e - _ j
lieful nouilor formaţiunf eruptive ridicate "la peste 2.000 m. şi nivelul
Munţilor Bistriţei, modelat de vreme,— ambele înclinate spre răsărit —
se făcea fără actuala ruptură de-pantă, care marchează marginea răsă­
riteană a depresiunilor, levantine.' De altfel, altitudinea celor mai înalte
umere ce însoţesc văile dela răsărit, care se coboară îh pantă în acord cu
spinarea conului vulcanic, se ' racordează aproape perfect umerilor co­
respunzători de pe văile, Neagra, Bistricioara, afluentele Bistriţei ar­
delene. Dâcă racordul lipseşte la terasele mijlocii de pe cursul acestora,
recâştigându-se iarăş la cele inferioare, aceasta însemnează că prelun­
gi re^. depresiunilor Drăgoioasa, Bilbor, a întrerupt pentru un timp con­
tactul hidrografic între Călimani şi suprafaţa montană dela răsărit.
' Spre Transilvania, reţeaua apelor curgătoare îşi creiase drumul
normal, atrasă.de nivelul de bază relativ jos al lacului transilvan.
Ciclul erUpţiunilor Panoniene al arîdezitelor cu amphiboli care d a -
•.desc^bariera -înălţimilor de pe linia Vulturul— Gişa, Piatra-Arsâ,-Scau­
nul, a modificat total reţeaua hidrografică iniţială, ce îşi croise drum .
- încă din Sarmaţian pe pantele apusene ale masivului vulcanic central-,
iar actuala vale â Mureşuldiiprin defileu, nu poate fii nici- ea anterioară
panomânului. O împrejurare similară s’a petrecut şi in cazul scufun­
dărilor tectonice“ petrecute în Levantin pe linia Drăgoioasa, Bilbor,
Borsec, Topliţa,, Giurgeu, şi mai târziu prin apariţia po'stlevantină a -
eruptivului de pe linia obcinelor — între Bistricioara şi Valea Loma-
şului.
Constatarea lui Zoltán Török, despre adausul ^de material pe oare «
îl aduce sectorului central al Călimanilor, (la apus) ciclul post-levantin,
pe linia Olfcinelor, poate fi dovedită şi pe plan morfologic. De .fapt in­
tervenţia formaţiunilor panoiiiene în sectorul apusean, a creiat aici noui
condiţiuni hidrografice, ceeace se vede atât din 'direcţia cât şi din ti­
nereţea văilor şi a reliefului corespunzător. In timp ce apele tinere cu
direcţie apuseană de pe versantele Dealului Duca, Poiana Tomii, Scau­
nul, n’au utut înainta decât pe o distanţă de câţiva km. în interiorul
munţilor, — , Văile Gdibiţa şi Râstoşnea — mai vechi, adâncite încă în
zonele sarmaţianului în dosul nivelului ridicat al Dealului Negru
Moldoveanca, au avut timp să ferestruiască toată suprafaţa podişului
« vulcanic până în inima masivului. De sigur că primele rod mai ales
 CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CALIMANI 177
i ~

în blocuri puternice de lavă-scoasă la iveală de centrele eruptive-pan-'

noniene, iar ultimele (apele din bazinul V . Râstoşnea), străbat în de­
osebi formaţiuni detritice. F. interesant că cele două ape (Colibiţa - -
Râstoşnea), prin întâlnirea bazinului lor superior şi prin tendinţa lor
- de a ocoli masa mai rezistentă a 'masiVfelor Dealul Negru— Moldovean­
ca, delimitează însăş limita răsăriteană a centrelor eruptive panncmene.
Aşaxu'm cele două masive, născute în Panonian au imprimat şgelor
din basinul Colibiţei şi Râstoşnei/un curs nord-vestic, nord-sudic, sau.
nord-vestic-sud estic, la fel s’a întâmplat şi cu Valea Lomaşului.şi Pâ­
râul Negru pe versantul răsăritean al Gălimanilor prin intervenţia erufn
ţiunilorpost levantine,ale Obcinelor,-care, atu închis direcţia iniţială siidv
estică, sau răsăriteană a apelor de pe versaiitul estic al Gălimanilor.
Valea Lomaşului atrasă' şi de bazinul^ Topi iţei a fost nevoită să^şi
croiască drumul spre Sud, iar Pârâul Ndgru. spre. nord, către D ră­
goioasa.'

„ Nivelele de bază. O altă împrejurare care a imprimat văilor şi'to­

pografiei Călimanilor caractere deosebite dela o regiune ia alta, o con­
stituie naşterea, repartizarea şi altitudinea nivelelor de bază locală. A -
cestea sunt: depresiunile Domelor, Goşna şi Neagra Şarului, Dră­
goioasa, Bilbor, Topliţa şi bazinul Transilvaniei: N’am putut determi­
na încă vârsta precisă a depresiunilor din bazinul Domei, dar chiar nu­
mai compoziţia lor geologică fără sedimente pannoniene şi configura­
ţia reliefului, cu forme mature, arată că ele sunt antepannoniene şi
deci sunt mai vechi decât depresiunile Drăgoiesei, Bilborului, Borsecu-
lui sau bazinul Topliţei, dar mai noui decât groapa Transilvaniei.
In ceeace priveşte nivelele de bază locale a hidrografici' Călimani-
. lor, vom încerca să stabilim mai-întâi altitudinea lor iniţială, cane nu
corespunde cu punctele mai ridicate ale reliefului lor actual. ;
Dacă sedimentele levantine în bazinele Drăgoioasa şi Bilbor se
află la 1029— 925 m., la 853 m. în depresiunea Topliţei, iar cele pan­
noniene dela periferia apuseană a Călimanilor, la peste 750 m. (Dealul
Muncelului), aceasta însemnează că nivelul lacurilor levantine (la pri­
mele trei) şi cel ponţian în depresiunea'Transilvaniei, trebue să fi avut
o altitudine cu cel puţin 100 până la 150 m. mai înaltă. Aşa dar, în ca­
zul bazinului Transilvaniei, acest nivel trebue să fie considerat la .apro­
ximativ 850— 900 m-, *iar la Drăgoioasa, Bilbor şi Topliţa, la 1100—
115ÎLm. De fapt blocurile andezitelor rotunzite deasupra Râpii de Sus
şi Gledinului, risipite pe^o suprafaţă aproape plană, înclinată uşor spre
Vest, la o altitudine medie de 780— 835 m- (la Regina Făgetului)- par
a fi resturi modelate die apă, pe o platformă de abraziurie contemporană
cu ultimele valuri ale lacului transilvan pannonian.

12
17 8 LAURIAN SOMEŞAN

Dar dacă apele, lacului transilvan se retrag atât de timpuriu şi

dacă noua reţea hidrografică a roş atât de uşor argilele sau nisipurile
ponţiene şi sarmaţiene, ruptura de pantă între sectorul sedimentar şi
eruptiv a devenit mult rfiai accentuată decât înainte, iar apele curgă­
toare mai vechi de pe versantuf apusean aii Calimanilor şi cu un nivel
de bază locală atât de coborît, au străpuns mai uşor suprafaţa podişu­
lui vulcanic spre inima masivului. Adevărat că în dreptul Dealului
Duca şi Poiana Tomii, eroziunea apelor curgătoare a întâmpinat re­
zistenţa materialului dur, scos la suprafaţă de\ centrele eruptive panno-
niene, dar pe alocuri între Drăguş şi D. Moldoveanca, afluenţii Mu-
reşului au putut sculpta o suprafaţa de eroziune destul de matură, tnai'
joasă decât nivelul ■Moldoveanca, care se întâlneşte şi se racondtează cu
nivelul bazinului Colibiţa. Cele două golfuri de eroziune înaintată, care
au pătruns atât de adânc în interiorul masivului eruptiv, vor lămuri o
problemă destul de interesantă în legătură cu evoluţia reliefului Căh-
manilor. In împrejurarea aceasta, se ascunde criteriul care ne duce spre
lămurirea ferestruirii defileului Mureşului.
In tot cazul, spre deosebire de apele versantelor nordice şi mai ales
răsăritene, mai scurte, cu văi uneori suspendate pe înălţimi, ^străbătând
;terenuri mlăştinoase ca în cazul Pârâului Puturos de pe Răciciş, g u ­
rile orientate spre Sud, sau spre Apus,'sunt mai lungi şi mai adânci, iar
relieful sculptat de ele prezintă pe alocuri caractere aproape de matu­
ritate. Desigur că această particularitate a lor a fost determinată m-
tr’o oareca/e măsură şi de structura formaţiunilor geologice în care
şi-au săpat albia. Un exemplu tipic despre vigurozitatea eroziunii a-
cestora — cu toate că nu aparţine Călimanilor ■ îl dă Pârâul Silhoe-
sei, afluent al Iliuţei, care ă pătruns atât d(e adânc în bazinul Coşnei,
încât ultimii săi, afluenţi din stânga, între care şi pârâul Larion, au
fost captaţi din bazinul Dornei. Dar şi în Călimani râurile orientate
• spre Transilvania, au împins cumpăna apelor atât de mult spre .N, în
cât izvoarele lor au atins însăş marginea actuală a craterului vulcanic
central, în Negoiul, Petrosul, Petricelul etc. Aceasta însemnează ca,
aici dorsala apuseană a conului vulcanic a fost sculptată neasemuit mai-
puternic decât la Sud şi Răsărit de Lunca Raciciş, Bradul Ciont, Izvor,
Cerbuc, unde ea .exprimă o configuraţie aproape intactă. ,
La nord în bazinul Dornei, reţeaua hidrografică prezintă caractere
cu totul deosebite de cea orientată spre bazinul Transilvaniei. Cele din
Neagra Şarului, au ferestruit atât de mult dorsala conului, până ce au
reuşit să pătrundă în interiorul craterului vulcanic. .
In bazinul superior văile profilează 6 pantă repede care pe o distanţă
de 10 km. coboară 800— 1000 de m. iar în bazinul inferior surit atât
 ' CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CÂLIMANI 179

de leneşe, încât pe alocuri îşi schimbă şi îşi împotmolesc albiile, sau

străbat lunci atât dle mlăştinoase, încât unul din ele a primit numele
de Teşna împuţită. Cauzele acestei împrejurări sunt:
1. Pragul cristalin rezistent pe care e nevoit să-l străbată Bistriţa.
2. Nivelul de bază local ridicat la 800— 820 m.
3. Trecerea bruscă dela o pantă puternică la o pantă domoală, unde
apele simt nevoite să depună multe aluviuni.
4. Maturitatea înaintată a reliefului în depresiunea Dornei, care
pare a fi luat naştere mai de timpuriu decât cele dela Drăgoioasa, Bil-
bor, Borsec şi Topliţa.
De fapt, Sava Athanasiu e de părere că, străbaterea Bistriţei prin
„toance“ •— adecă ferestruirea pragului cristalin — nu s’a putut-face
decât cel mai târziu la sfârşitul Miocenului1), adecă tocmai la finele
ciclului sarmaţian al andezitelor cu amphiboli, care au dat naştere sec­
torului central al Câlimanilor şi care, prin bararea râurilor răsăritene,
au înlesnit fomarea unui lac. Nu se poate dovedi mai pecis timpul în
care a luat naştere depresiunea Dbrnei şi momentul captării lacului de
aici, de către apa Bistriţei moldovene, se poate afirma însă cu sigu­
ranţă că prăbuşirea bazinului e anterioară formării depresiunilor:
Drăgoioasa, Bilbor, Borsec, Topliţa şi pătrunderea Bistriţei în Bazi­
nul Dornei, adecă ferestruirea toancelor, e anterioară captării lacurilor
levantine Drăgoioasa, Bilbor, Topliţa, primele două de către Părăul
Neagra şi Bistricioara, ultimul de către Mureş. ,
Realizarea afirmaţiunilor noastre se desprinde: ^
1. Din absenţa sedimenelor ponţiene şi levantine în depresiunea
D om elor; 2. Din relieful deprimat şi stadiul înaintat al acestora; 3. Din
maturitatea văilor Neagra Şarului, Haita, Dornişoara, în cursul su­
perior; 4. Din faptul că primele două au reuşit să străpungă dorsala
conului vulcanic central, până în interiorul craterului, în ,timp ce cape­
tele superioare ale văilor tributare bazinelor Drăgoioasa, Bilbor, T o ­
pliţa n’au izbutit să macine decât superficial versantul sudic şi răsări­
tean al conului vulcanic. Analizând mai detailat formele de teren, sta­
diul şi configuraţia văilor pe versantele nordice, ajungem la copcluzia
ca eliberarea depresiunii Dornei de apele lacului corespunzător s au
făcut mai înainte decât străbaterea Mureşului prin defileul Topliţa-Deda.
Faptul că ia finele pannonianului, după terminarea ciclului andezitelor
cu amphiboli, pragul defileului era încă intact, în timp ce apele de pe
versantul nordic au putut lua naştere încă din sarmaţian, constituie o
dovadă destul de convingătoare în favorul presupunerii noastre. Totuş

v i) ATHANASIU S. C ă lim a n ii ş i b a zin u l N e g r e i. Bul, S o c , Ş tiin ţe N o . 3 4. Buc.

1905, p a g . 9 .

i ■. \
 180 LAURIAN SOMEŞAN

până în levantin, când a luat naştere depresiunea Topliţei umplută apoi

cu apă, Mureşul a putut adânci considerabil pragul defileului sărn Să
"nu se* uite că, înainte de prăbuşirea bazinului Topliţei, care se pro­
duce în levantin, nimic nu închidea calea acestui râu spre Transilva­
nia. Aşa dar, prăbuşirea bazinului Topliţei a retezat o veche reţea
•hidrografică ce aparţinea Mureşului superior, iar adâncirea lui în
actualul său defileu, la nivelul apelor din Transilvania e -cu totul
recentă, dar în tot cazul anterioară captării lacurilor levantine Drăgo-
ioasa, Bilbor sau Borsec, unde stăruie încă sedimentele levantine şi
suprafaţa aproape orizontală a reliefului. ,
Dar ceeace mai intervine pe lângă o mai veche captare în bazinul
Topliţei, decât la Drăgoioasa şi Bilbor, e maturitatea văii inferioare a
\ Lomaşului, eroziunea înaintată a depresiunii, cu văi evoluate şi sculp-
\ tate destul de adânc într’o veche suprafaţă orizontală de umplutură cu
i aglomerate vulcanice şi în fine faptul că afluenţii văii Topliţei au
1 muşcat mai adânc în partea corespunzătoare spinării conului vulcanic,
decât afluenţii Negrei, Drăgoioesei şi Bistricioarei Bilborului.
Ajungem deci la concluzia că străpungerea acestora prin Munţii
Bistriţei, trebue să fie de dată recentă. \
•3=^ Aşa dar, cât timp bazinul Topliţei a rămas acoperit cu apa lacului .
j corespunzător, râurile versantului sudic; începând cu Zebracul, termi-
; nând cu Călimănelul şi Valea Topliţei, au rămas tributare suprafeţei
I lacustre a cărei limită nordică pătrundea până în Valea Ulmului, la
| Apus până în preajma Gurii Zebracului, iar la Sud până în regiunea
I Ditrăului, unde începe şesul, aproape orizontal, al Giurgeului. Faptul că
’ I apele curgătoare din sectorul acesta se îndreaptă concentric spre cătu-
1 nul Moglăneşti, e o dovadă deştul de lămuritoare despre intensitatea
prăbuşirilor tectonice, în bazinul Topliţei. Adevărat că după ieşirea lor
din munţi, apele curgătoare mai principale, ca Topliţa şi Călimănelul,
se îndreaptă brusc la dreapta în direcţia Mureşului, dar această Aba-'
f tere începe numai după scurgerea apei_ lacului care acoperea bazinul
pe linia defileului. Că această abatere recentă a Topliţei şi Călifnăne-
I lului spre dreapta — alcătuind până în cele din urmă coturi atât de
j puternice.,.-—' reprezintă o realitate, o dovedeşte înălţimea malului lor
. ! drept desfăşurarea teraselor în evantaliu pe stânga şi umerii teraselor
i superioare în preajma cotei 962, nu departe de gura pârâului Secul.

Aspecte topografice. Dacă în structura geologică a Călimanilor, se

desprind cele trei formaţiuni principale: aglomerate,—lave, intercalate_
cu tufuri şi andezite amfibolice, acelaş lucru se desprinde în linii ge­
nerale şi din configuraţia reliefului. El este sintetizat prin trei zone
deosebite: 1. Un relief interfluvial foarte crestai:, în masa aglomeratelor
 CONSIDERAŢIUNI QEOMORFOLOQICE ASUPRA MUNŢILOR CÂLIMANI 181

vulcanice; 2. O suprafaţă structurală (spinarea podişului) la o altitu­

dine medie de 1200— 1400 m„ alcătuită din aglomerate şi lave andezi-
•tice; 3. O suprafaţă înaltă, cu versante mai repezi, aşezată ca o claie
imensă pe spinarea podişului .vulcanic. Ultima reprezintă conul central
al masivului, fierestruit la Nord de părăul Neagra, care, asociat ulterior
•gheţarilor, quatemari print’o viguroasă activitaţe de eroziune, a lăr­
git la un diametru de aproximativ 9 km. craterul vulcanic.
Nu ne vom opri deocamdată îrj mod amănunţit asupra evoluţiei
topografice a aparatului vulcanic central, dar vom anticipa prin a ară­
ta, că eroziunea torenţială, glacială, nivaţiunea (adică eroziunea mase­
lor de zăpadă prin apăsare şi alunecare) şi diversitatea formelor de
desagregare au schimbat mult topografia iniţială a Călimanilor. Ast­
fel distingem dela început, că o curiozitate ce se va lămuri în paginile
următoare, că dorsala răsăriteană a culmilor: Cerbuc, Căliman Izvor,
Voevodeasa, Bradul Ciont, Răciciş, alcătuite din andezite cu piroxen,
este singurul rest care mai păstrează evidentă vechea configuraţie a
marelui con vulcanic central. .
Se pune întrebarea, prin ce împrejurări s’a putut conserva aici,
această ţeastă atât de puţin alterată? Motivul trebue să fie persistenţa
îndelungată a nivelului de bază local ridicat, pe care-1 forma nivelul
lacului ce acoperea depresiunea Giurgeu, Bilbor şi Drăgoioasa, al că­
ror bazin hidrografic trebue să fi fost captat mult mai târziu decât al
apelor din depresiunea D om elor şi a Bilborului. Prezenţă acestui rest
de con vulcanic^se evidenţiază de altfel şi prin panta lui mai accentuată
pe linia care uneşte înălţimea de 1500— 1550 m., şi mai ales prin orien­
tarea radială a torenţilor. Spre periferia muntelui, relieful înfăţişează
spinări tabulare (până la 1000— 1100 m.) foarte uşor ondulate. Pe su­
prafaţa povârnişului superior însă, în afară de relieful treptelor uriaşe,
se desprind o serie de mici domuri, asemănătoare ţiclelor sau copârşae-
lor din Câmpia Transilvaniei. Ele sunt martorii vechilor pânze supra­
puse de lavă, măcinate de desagregarea mecanică şi de ni-vaţiune.
De fapt din cauza consideraţiunillor arătate înainte, ar fi greu, de
1 restabilit poziţia şi configuraţia precisă a craterului iniţial şi a ver­
santelor care alcătuiau vechea spinare a conului vulcanic. Resturile
rămase cu o fizionomie atât de minunată între“Cerbuc şi Răciciş, ne
servesc însă ca un punct de plecare pentru a-putea.lămuri cu destulă
, aproximaţie vechea fizionomie a aparatului central eruptiv, căci dacă
ţeasta conului vulcanic încetează pe linia nord-sudică' Răciciş— Dră-
guş, ea se poate urmări însă, fragmentată la Apus, în bazinul superior
al Ilvei şi al văii Răşstosnei, Ha Sud de Negoiul Unguresc, între cota
2046— 1604 şi între vârful Pietrosului. Cele două tentacule de lavă,
 182 LAURIAN SOMEŞAN

care pleacă din vârful Dundeţului ocolul pe care-1 face vârful Tihului,
deallul Ruştii, D'undeţul prelungit la S— V pe spinarea cotelor de
1549— 1534 m. pare a sublinia un crater parazitar, ieşit pe, spinarea
marelui con central. In miniatură, acest con reprezintă aceeaşi configu­
raţie pe care o are configuraţia actuală a craterului lărgit, ce se distin­
ge pe linia Căliman— Cerbuc, Căliman— Izvor, Răciciş, Negoiul, Pie­
trosul, Mărişelul, Tămăul şi Pietrele Roşii. •
Forma de altădată a craterului central este — precum am arătat
-— alterată de măcinarea laterală a pereţilor, mai ales. sub acţiunea ghe­
ţarilor. Această eroziune în pereţii laterali ai craterului a fost mai
pronunţată tocmai din,cauza discordanţei între direcţia de alunecare
a gheţarilor sau a torenţilor şi între înclinarea externă a plachetelor
de lavă andezitică/Măsura în care a fost lărgit craterul: se constată
şi din seria martorilor de eroziune rămaşi în interiorul aparatului
eruptiv, reprezentaţi prin cotele proeminente de 1693 m., în dreptul
Cerbucului,, urmând. la S prin cotele-1520 , 1544, 1551, 1608, 1613,
1693, 1754, 1514, 1669 etc. Legate cu o linie, ele descriu configuraţia
şi dimensiunea primitivă a craterului vulcanic. In tot cazul Negoiul
Românesc, vârful Haitei şi culmea cu înălţimea de 1754 m., la N de
Pietrosul, sunt de sigur martorii marginei vechiului crater vulcanic,
lărgit până lla actuala sa linie.
Dar dacă până în acest loc, vechea fizionomie a craterului vulca­
nic pare a fi clară, custura ce se orientează la N de Negoiul (prin vâr­
ful Dumitrelului), opune o oarecare piedecă în lămurirea completă a
acestei probleme. Nu ne rămâne deci decât s’o considerăm ca făcând
parte din restul unui con vulcanic, mai recent ieşit ca o pâlnie din cra­
terul centrali al Călimanilor. Părăul Neagra, venit dinspre N, a pătruns
•deci cu o arteră în cavitatea craterului mai nou, iar printr’o altă ar­
teră în valea Haitei, în şeaua formată pe intervalul limitelor dintre
crateriil vechiu şi craterul mai recent. Acest proces pare chiar foarte
natural dacă părerea noastră exprimă o realitate, căci talwegul văii
Haltei curge la un nivel mult mai înalt decât valea Neagră,' care a
pătruns în cavitatea adâncă a craterului recent.
f Aparatul vulcanic central a suferit deci în decursul vremurilor o
!• profundă modificare, nu numai în topografia sa propriu zisă care pă-
\ . strează pe versantele externe, o serie de suprafeţe structurale, identifi-
\ cate mai ales prin configuraţia plană a treptelor şi a spinărilor de pe
vârfuri, ci şi prin seria planezelor înguste, ce se profilează în interio­
rul craterului. Prezenţa cotelor de 1435— 1520— 1544—-1613, în interio­
rul masivului, având un suport de brecii şi aglomerate, sunt alcătuite
^ din blocuri andezitice }variate, intercalate cu pânze de lavă, iar pereţii
 C0NSIDERAŢIUN1 GEOMORFOLOGICE ASUPRA MUNŢILOR CĂLIM ANI 183
* r t

abrupţi, ce se ridică deasupra lor, pe culmea Călimanilor, sunt scurgeri

de lavă compactă. Primele sunt urmele unui nivel de eroziune, a cărei
suprafaţă urcă. încet spre Sud.
Dacă. pe spinarea conului vulcanic (chiar şi în punctele cele mai
înalte), se disting etajele unor suprafeţe structurale, cu înclinaţiune
uşoară spre( periferia muntelui, aceeaşi constatare se poate face şi mai
jos, pe spinarea podişului vulcanic. Bine înţeles că treptele, de aici au
o suprafaţă mai mare şi sunt aproape orizontale, ceea ce a făcut să
poarte numirea de şesuri. In realitate ele sunt suprafeţe structurale,
ce scot la, iveală nişte carapace de lavă andezitică. Conturul suprafe­
ţelor structurale este marcat prin puternice pante abrupte şi prin dife­
riţi umeri ieşiţi în afară, până-deasupra talwegului văilor principale.
Altitudinea acestor spinări tabulare variază între 1000— 1560 m. La
•răsărit în basinul văii Topliţei carapacea de andezit a fost mult mai
sculptată, mai ales pe malul stâng al acestei văi, iar imediat sub ver­
santul conului vulcanic, în dreptul Bradului Ciont (regiunea Dealului
Alb, Bâtca Steşei, Rotunda, Dbluţul şi Dealul Lat), păstrează o ori­
zontalitate impresionantă. Din cauza aceasta şi numirea lor toponi­
mică aminteşte mâi mult configuraţia de dealuri, podişuri, şi şesuri,
decât de munţi. Adevărat că diferenţa de nivel între talwegul văilor
şi spinarea platformelor 'structurale este relativ abia de 100— 150 m.,
dar diferenţa între ele variază cu câteva sute de metri, căci dela îndoi-
tura spre răsărit a văii Lomaşului, deasupra căruia, dominează cotele
de 1100— 1200 m-, altitudinea plantformelor structurale urcă spre N,
la 1415— 1450 şi 1595 m.
- Diferenţele de nivel între diversele platforme structurale sunt la
fel şi în jumătatea apuseană a podişului vulcanic,, căci în Şesul Căpă-
ţânei dominează altitudinile ,de 1000— 1040 m., păstrându-se la fel la
N, în şesul Paltinului, urcând apoi în şesul Porcului 1168 m., în Dealul
Şesului 1200— 1250 m., în dealul Culmilor 1400 ni. in Moldoveanca, şi
în Dealul Negru 1500— 1550.
Desigur că între cele două suprafeţe de podiş (oriental şi occi­
dental) există o concordanţă* care se poate urmări uşor, nu numai în
configuraţia şi altitudinea lor, ci şi în frecvenţa diverselor suprafeţe
structurale, mai înguste în bazinul mijlociu al' văii Ilvei şi Răstoşnei;
Totuş în jumătatea răsăriteană a podişului vulcanic orizontalitatea
suprafeţelor structurale este mai evidentă.
Interesant de văzut e şi faptul că spinarea carapacei de andezit,
aşezată întrd Mureş (la N de Răstoşnia) şi basinul Colibiţei, se ridică
din ce în ce, spre cursul, superior •'al Bistriţei, terminându-se într’un
abrupt (Dealul Negru) şi printr’o pantă mai domoală, prin vârful
Ţiganca şi Poiana Calului. . .
Jo* LAURIAN SOMEŞAN
»

In legătură cu această suprafaţă e interesant să cităm câteva pro­

bleme locale semnalate de Nordon1). In partea nordică şi occidentală
suprafaţa structurală contrastează cu un lung plan înclinat, pe care*l
vom descrie. Aici carapacea andezitică are aspectul unui lung platou,
ce se termină spre Vest în pante abrupte şi se menţine la altitudini de
o riguroasă concordanţă. Spre Vest şi spre Sud-Vest, abia-se observă
o înclinare uşoară, căci delà dlealul Moldoveanca (1570), până la dea-
llul Vultur, găsim următoarele cote: 1521, 1545, 1589, 1550, 1549,
1531, 1516, 1456, 1488 m. Această coborîre se observă.la fel, atât spre
Ghişa Mare— Poiana Tomii, cât şi spre Scaunul şi Şesul Porcului.
Orizontalitatea acestei suprafeţe e cu atât mai bătătoare la ochi, cu cât
ea sfârşeşte la N în creste înguste şi profund spălate de afluenţii din
stânga Bistriţei. Micile şiroaie de apă ajle Bistriţei superioare iau naş­
tere în văile largi, abia sub nivdlul general al platoului andezitic. Din
întâmplare, cele mai viguroase au reuşit să-şi formeze un talweg demn
de volumul lor. Versantele oferă numaidecât ieşituri structurale, sub­
liniind prezenţa bancurilor de andezite^compacte.
Un deosebit interes în această reţea hidrografică îl prezintă Pâ­
râul Secului. In vecinătatea izvorului său, acest curs urmează o largă
depresiune, cu versante domoale, care se strâmtează progresiv, făcând
loc unui coridor cu fundul lat, apoi unei veritabile chei, pe care părăul
coboară în cascade, Vom zice: simplu contrast între forme aparţinând
la două cicluri inegal înaintate. Această' vale superioară foarte scurtă
însă (abia un km.), se termină brusc spre talwegul părăului Părnule-
ţul, afluent al Bistriţei superioare. Ori acest părău, al cărui curs pă­
trunde adânc în spinarea carapacei structurale a Dealului Moldovean­
ca, urmează în vecinătatea izvoarelor sale, o văile tot atât de matură,
ca şi valea superioară â Părăului Secului. Se pare deci că şi alinierea
perfectă a talwegurilor confirmă că cèle două văi erau lipite şi că nu-
mâi Pănuleţul în eroziunea sa regresivă a ciopârţit organismul Secu-'
lui, adaptat atât de perfect condiţiuniilor structurale.
„Această captură, de un caracter cu totul local, are mai ales inte­
resul de a ilustra puternica eroziune regresivă, care a făcut să se re­
tragă înapoi marginile primitive ale păturilor de andezit, în favoarea
unui nivel de bază, locul, în deosebi deprimat“ . Fenomenul captării
trebue să se fi petrecut, după ce Bistriţa prin adâncirea talwegului său
a reuşit să pătrundă în anticlinalele formaţiunilor moi burdigaliene şi
aquitanieine delà Colibiţa, pe care apele le-au spălat atât de uşor încât,
au dat naştere unei depresiuni de eroziune, împrejmuită la S de masa

’ ) N ote in ed ite. în p o s e s ia D lu i R o b e r t, F icheux.

 /

CONSIDERAŢIUNI GEOMORFOLOGICE ASUPRA. MUNŢILOR CÂLIMANI 186

aglomeratelor vulcanice şi carapacea andezitică de pe Moldoveanca, '

iar la Vest, de aceleaşi roci sedimentare, străpunse de dyckeuri. L a <
Vest.suprafaţa structurală Moldoveanca— Dealul Negru devine ciopâr­
ţită în mici pinteni, de lavă andezitică, ce se pot urmări până în Dealul
Vultur (1501 m.), Dealul Duca (1490 m.) şi Poiana Tom ii (1469 m.).-
Jumătatea inferioară a versantelor, la fel cu-‘ultimul şir de.pinteni pro-
" eminenţi, sunt din aglomerate şi brecii destul de rezistente, dar care
din pricina varietăţii elementelor, din care sunt constituite, dau ver­
sante râpoase. Uneori chiar şi aceăteâ sunt intercalate cu mici pânze
de lavă. Aceasta le face să fie mai rezistente. Aşa este cazul umerilor
din vecinătatea Dealului Vultur, Piatra Tătarcei. Piatra Grozavului,
Piatra Cuşmei, Dealul Bălţii şi Dealul Vătăvii, la Sud de Poiana T o ­
mii. Aceasta face ca râurile să străbată mici cascade şi cataracte.
Contrastul de forme, pe care l-am observat înainte, între Spinările
tabulare de andezit (la Moldoveanca, Şesul. Paltinului, Şesul Porcului-
etc.) şi reţeaua de aglomerate, se constată şi între formaţiunile vulca­
nice şi relieful ultimelor sedimente terţiare. .
In legătură cu problema raporturilor topografice, între formaţiu­
nile vulcanice şi sedimentare, Nordon spune următoarele: „Pentru a
aprecia veritabilele relaţiuni, ce există între formaţiunile vulcanice şi
temelia lor sedimentară, sau între aglomeratele vulcanice şi grupa su­
perioară a scurgerilor de lavă, vom examina formele, care modelează
versantul merional al Bistriţei superioare (Valea Colibiţei). Din Poiana
Lungă la Părăul lui Orban, placa andezitică a-dealului Moldovanca,
profilează clădirea sa sinuoasă, din care se desface la' N ca un martor,
Ciura lui Pasere (1300 m.). Mai jos se desfăşoară nişte spinări gre-
oaieL sculptate în formaţiuni moi aquitaniene, Acest relief coboară
domol pe o echidistanţă de 1300 m. până in Vârful Colibiţei, fără nicio
ruptură de pantă“ . Dacă urmărim această topografie, se constată că
ea se ten tacul ează spre N— V fără modificări demne de remarcat, pe­
ste depresiunea Colibiţei, până în Murăşenii Bârgăului, Relieful carac­
teristic în regiunea Colibiţei se termină însă la Sud-Est într’un perete
abrupt, alcătuit din gresii şi conglomerate burdigaliene*1) , urmând mai
sus tufuri andezitice şi apoi aglomerate andezitice, suprapuse toate pe
argilele moi aquitaniene, ce dorhinează în depresiunea Colibiţei. La ,
Nord, în Tomnatic, Făgeţel, Dealul Ariilor etc-, toate culmile coco- . 4
ţaţe deasupra formaţiunilor sedimentare sunt aglomerate şi străpun­
geri de lavă sau dyckeuri. Iată deci că există o concordanţă locală per-

2) th . KRĂUTNER, O bserva ţiu n i g eo l. în M u n ţii B istriţei ş i B â rg ă u lu i. P la n şa

1. Inst. Geol. al riom Dări de seamă voi. XIV. 1925—26. Buc. 1930
i
186 • LAURÎAN SOMEŞAN

fectă între temelia sedimentară şi baza grupului formaţiunilor ande-

zitice. , ' •

Suprafeţele de eroziune. Acţiunea de eroziune a apelor curgătoare

şi a gheţarilor n’au putut şterge cu desăvârşire caracterul vulcanic al
reliefului Călimanilor. Topografia masivului mai păstrează încă con­
figuraţia mutilată a unui uriaş con şi crater vulcanic, suprafaţa vastă
a unui podiş periferic alcătuit din aglomerate şi câteva conuri parazi­
tare, care au străpuns spinarea podişului. ‘ ,
Agenţii externi (eroziunea şi desagregarea mecanică) au impri­
mat însă şi ei o serie întreagă de forme tipice în topografia primitivă
a reliefului vulcanic. Acestea.sunt în primul rând ţiclele, un fel de co­
coaşe turtite, risipite pe suprafeţele înalte. Ele sunt resturile unor pânze
de lavă vulcanică rezistentă, suprapusă pe formaţiuni de tufuri, care
au rezistat acţiunii de giluire a gheţarilor, sau a zăpezilor şi desagre- ■
gării mecanice. O topografie mai simplă şi mai caracteristică o pre­
zintă însă culmile ciopârţite, cu mantaua grohotişurilor, ca rezultat al
desâgregării mecanice şi circurile glaciale, scobite de gheţari quater-
nari suspendaţi între 1700— 2000 m. pe versantele nordice şi răsăritene
ale culmilor Răciciş, Bradul Ciont, Pietrosul, Petriceaua, Căliman-Izvor
Căliman-Ciuc etc. în interiorul craterului2).
Cea mai puternică prefacere însă în topografia iniţială a munţi­
lor Călimani a produs-o eroziunea apelor curgătoare, care au sculptat
în suprafaţa podişului văi strâmte şi adânci, asemănătoare unor ade­
vărate canioane, o serie de trepte orizontale (platforme structurale) şi
aşa numitele suprafeţe de eroziune. Ultimele forme (suprafeţele de ero­
ziune), configuraţia şi altitudinea lor, trebuesc pusă în legătură cu nive­
lele de bază deosebite ale râurilor (din basinul Transilvaniei, Giurgeu,
Bilbor, Dorna) şi cu mişcările de scufundare şi ascensiune, pe care le-a
suferit întreg lanţul carpatic la sfârşitul terţiarului şi la începutul qua-
ternarului. ,
Suprafeţele de eroziune în Călimani nu reprezintă, ca în Munţii
Apuseni, simpile niveluri ondulate mai mult sau mai puţin înclinate
spre periferia masivului. In interiorul lo r ’ se încadrează complexul
unei game de platforme structurale, cu dimensiuni deosebite. Ele co­
respund unor cuverturi suprapuse de-plăci alcătuite din lavă andezi-
' tică. Acesta este un argument important în a nu putea considera su­
prafaţa podişului vulcanic, ca fiind.numai rezultatul unei simple asvâr-
liri de aglomerate, acumulate în partea aceasta. Ea, suprafaţa iniţialăi)

i) Detalii în chestiunea glaciaţiunii se află la L. SOMEŞAN: Urme glaciale în

M . Călimani. Bul. Soc. Reg. Rom. de Geogr., voi. II. Buc, 932, pag. 1297.
 C0NS1DERAŢIUNI GEOMORFOLQGICE ASUPRA MUNŢILOR CALIMANI 187

a podişului este mai degrabă o veritabilă formaţiune detritică ce a luat

naştere pe socoteala primelor reliefuri vulcanice la 1400, 1300, 1200,
1100 m. '
In afară de spinarea conului vulcanic ciopârţit de gheţari de ac­
ţiunea desagregării mecanice şi a maselor de zăpadă, pe spinarea Căli-
manilor se profilează destul de lămurit, patru suprafeţe de eroziune.
Cea mai înaltă este aşezată între 1500— 1600 m. la periferia conului
central. Pe versantele de Est şi Sud-Est, această suprafaţă este repre­
zentată de Dealul Bucinişului, Dealul Lat, Lopata, Deluţul, Rotunda
şi o serie de umeri aşezaţi între Părăul Puturosul şi Valea Lomaşu-
lui. Spre V ea se continuă prin crâmpee de spinări, cu suprafaţa mai
redusă, lărgindu-se din nou în Dealul Moldoveanca şi în Dealul Negru.
Majoritatea reliefului acestei suprafeţe de eroziune se evidenţiază chiar
şi numai în frecvenţa numirilor toponimice: Dealul, Lopata, Deluţul,
Rotunda. Pe alocuri suprafaţa reliefului este, atât de orizontală încât
s’ au putut forma mlaştini şi turbării, iar unele văi păstrează intra-
devăr un caracter de senilitate. De aici numirea de părăul puturos,
împotmolit şi mocirlos. Fiind aşezată pe zona pădurilor de conifere,
suprafaţa de 1500— 1600— 1750 m. este cea mai populată parte a Căli-
manilor. -
Ţinând seamă de uniformitatea'altitudinii sale pe toate versan­
tele Călimanilor şi de configuraţia-simetrică a .profilului său, mai, ales
pe versantele nordice, apusene, sudice şi răsăritene, această suprafaţă
pare a fi consecinţa unei mişcări de ascensiune recentă pe întreg cu­
prinsul ..Transilvaniei. Cât timp au durat însă nivelele ridicate ale
lacurilor depresiunilor Bilbor, Giurgeu, Basinul Transilvaniei, după ri­
dicarea în masă a Călimanilor, eroziunea apelor curgătoare a avut
timp suficient să croiască d altă platformă pe spinarea podişului vul­
canic. Aceasta corespunde cu suprafaţa de eroziune 1330— 1350 m. Au
urmat apoi fenomenele de captare succesive ale lacurilor, prin care s’a
reîntinerit eroziunea aparatului hidrografic. Bineînţeles, că această
■reîntineire a urmat succesiv dinspre bazinul Transilvaniei spre
Giurgeu şi apoi spre basinul Bilborului. Foarte probabil, din cauza
aceasta provine deosebirea altitudinilor dela-un basin la altul, în ca­
drul aceleiaşi suprafeţe dle eroziune. In tot cazul, bazaţi pe acest criteriu
(al altitudinii), intervalul de timp între captarea lacului Giurgeu de
către Mureş şi al Bilborului de către" Bistricioara, nu pare a fi prea
mare.
Suprafaţa de 1300— 1350 m. apare deci ca o a doua treaptă a Că-
limaniilor.- Ea este reprezentată la E. prin înălţimile: Dealul Buzela-
nului (1350 m.), Dealul Alb (1300 m.), Obcinele Bilborului (1350 m.),
188 LAURIAN SOMEŞAN

la S: Dealul Boului (1341 m.), Vârful'Hurductaşului. (1285 m.), P o­

iana Câmpului (1322 m.), Dealul Scurtului"* (1299 m.), Dealul Secului
(1284 m.), Păltinişoara (1277 m.) etc., iar la N : poalele Călimanilor
se’ termină în Bâtca Bombei* Vârful Obcinei, Poiana Spânzului, etc:
înălţimile cu numirea de Tarniţa, Dealul Deşălătura, Şesul Că-
păţânei, Şesul Porcului, Dealul Şesului, pe,versantul de S al Călima­
nilor, împreună cu cele care împrejmuesc suprafaţa mai joasă a depre­
siunilor (Bâtca Steşinii, Piciorul Bilborului, Bâtca Ruşilor etc.), alcă­
tuiesc o suprafaţă de eroziune mai joasă (1050— 1150m.).
Pe versantele de V ale Călimanilor, această suprafaţă este repre­
zentată numai de crâmpee rotunjite, cu o întindere redusă. In munţii
Bârgăului însă ea se lărgeşte şi devine aproape orizontală, mai ales
acolo, unde sunt risipite casele Ti-huţei. Configuraţia acestui nivel de
eroziune se desprinde ca şi în cazurile precedente, din numirile topo­
nimice: Şesul Căpăţânei, Şesul Paltinului, Tarniţa etc. Aici apele curg
pe o pantă destul de domoală, faţă de cursul lor'm ijlociu şi inferior,
formând uneori văi suspendate,' largi şi cu vefsante domoale. Umerii,
care însoţesc cursul superior al râurilor ce atraversează podişul vulca­
nic, se racordează suprafeţei- de eroziune (1050— 1150 m.).
Cea mai joasă-suprafaţă de eroziune (750— 900 m.) o formează
înălţimile periferice, nişte crâmpee ciorpârţite, a căror altitudine se ra­
cordează cu o serie de umeri din cursul mijlociu al râurilor cu supra-,
faţa Depresiunilor Bilbor, Neagra Şarului, C6şna şi cu spinarea ori­
zontală a terasei aşezată între Valea Topliţei şi Călimănel.
Culmile sedimentare, acoperite cu o cuvertură de aglomerate, de
pe bordura apuseană a Călimanilor, aparţin acestei- suprafeţe de 750—
900 m. In defileul Mureşului eâ se limitează la câteva umere ridicate
deasupfa celei mai superioare terase, pentruca în regiunea Topliţei să
se întindă pe toată suprafaţa cuprinsă între cursul inferior al văilor
Topliţa, Călimănel şi Zebrac, îmbinându-se mai sus cu Şesul Giurgeu-
lui. Dar pentrucă suprafeţele sedimentare, care marchează limita de V
a Călimanilor, sunt rezultatul primelor faze de eroziune a râurilor
după eliberarea podişului Transilvaniei de sub apă, ele n’au avut^
aceeaşi evoluţie ca -suprafeţele corespunzătoare în bazinul Giurgeului,’
sau în regiunea Bilborului, ceeace însemnează că sunt de aceeaş vechi­
me. In tot cazul terasele superioare ale văii Topliţei şi ale Bistriciorei
sunt mult mai recente decât ultimul nivel de eroziune sculptat în peri­
feria apuseană' a Călimanilor. . -
 A $ *>

EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU

DE

' SABIN OPREAN

\
\^<o

\»
 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU1)

de Sabin Oprean

1. Scurt istoric al oraşului şi evoluţia lui teritorială. Sibiiul n’a fost

creat la ordin oraş, ci el a devenit oraş prin hărnicia locuitorilor lui şi
a populaţiei din împrejurimi. La începutul veacului 13 (poate chiar la
sfârşitul celui al 12-lea) era o modestă aşezare rurală, Vilia Hermani,
la poala terasei din Sudul Cibinului cu o bisericuţă de lemn, înlocuită
mai târziu cu o bazilică de piatră în stil roman, sus pe buza terasei, ba­
zilică întărită cu fortificaţii de lemn şi de pământ. Satul de jos a de­
venit cu timpul Oraşul de Jos. Pe locul acestei bazilici s’a construit mai
târziu în v- 15 biserica-actuală evangelieă în stil gotic. Fulgerătoarea şi
pustiitoarea năvălire tătară din 1242 a nimicit aproape total aşezarea,
care era dealungul străzilor Guşteriţei şi Faurului şi care acoperea
la acea dată circa 12 hectare. Abia 100 de suflete s’au putut mântui de
năpraznica catastrofă. Vechiul Burg al bisericii avea o singură intrare
prin Poarta Preoţilor Ia capătul străzii Mitropoliei.
Năvălirea tătară a învăţat pe supraveţuitori şi pe cei, cari între
timp s’au mai adunat în jurul bisericuţei fortificate de pe terasă, cât
folos şi mântuire poate să aducă o cetate fortificată şi s’au apucat de
treabă. In veacul 13 era gata din zid Burgul, cetatea, care cuprindea în­
treaga Piaţă Huet şi Piaţa Mică, Cetatea avea mai multe intrări, de»
jos din luncă urcau trei scări la cetate, una pe Strada Firlinger la Poar­
ta' Preoţilor, a doua la Turnul Ocnei, a treia, direct la Biserica din
P-ţa Huet, din Str. Turnului şi a patra era pe sub Tum ul Sfatului, ri­
dicat şi el în veacul 13, această ultimă venea dinspre terasă. In acest
veac Sibiiul avea o întindere de 53 hectare, deci o suprafaţă clădită con­
siderabilă.'Cetatea, ca loc de refugiu în caz de primejdie, garanta des-
voltarea oraşului atât în lunca Cibinului spre gara de astăzi, cât mai
cu seamă sus pe terasa din Sud-Estul cetăţii. Vedem deci că doi fac­
tori au fost hotărîtori:ca Sibiiul să dlevină oraş: unul istoric — năvă-

1) Comunicare preliminară.
192 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU

lirea Tătarilor — care a determinat construirea cetăţii de pe terasă şi

altul geografic — terasa — , cu teren admirabil pentru întinderea aşe­
zării în jurul cetăţii. Numai de lipsă de apă sufereau cei de pe terasă,
care erau ceva mai departe de apa Cibinului. Chiar din jumătatea I-a a
veacului 13, prin siguranţa pe care o oferea, Sibiiul devine sedi pi Co-
mesului Săsesc, Judecătorul Suprem al Germanilor autonomi din A r­
deal. Aşezarea depe terasă a devenit cu timpul Oraşul de Sus-Ober-
stadt. f . \ '
Populaţia Sibiiului a sporit atât de mult în aceste veacriri, încât în
v. 14 sé construeşte, alăturându-se la cele două anterioare, a treia cen­
tură de zid de apărare care dela Tum ul. Sfatului ocolea pela N, E, şi
. SE întreaga margine a terasei până la Piaţa Unirii, unde traversa dea-
curmezişul terasa şi pe marginea ei de Nord-Vest, la Poarta Preoţilor
se lega cu centura veche. Tot în veacul 14 şi lipsa de apă din cetate a
fost înlăturată prin construirea unui apaduct, care venea prin Pădurea
Dumbrăvii, din părăul Dumbrăvii (M ittelbach/ şi trecea tocmai .prin
mijlocul cetăţii. Cetatea singură avea la acea dată. o suprafaţă de 44
ha., iar întreg oraşul, adică Città Alta — Oraşul de Sus, Cetatea — cu
44 ha şi Città Bassa — Oraşul de Jos — cu 26 hectare, avea o întin­
dere totală de 70 ha. Importanţa şi vaza lui au făcut ca la 1360 Sibiiul
să fie decretat oraş. O bună parte din aceste ziduri se păstrează până
azi. 2 porţi noi deschideau intrarea în Cetate: Poarta Gisnădiei dinspre
Sud-est şi Poarta Sării dinspre ,Nord-est. In Cetate locuiau mai muţţi "
slujbaşi şi comercianţi, iar în Oraşul de Jos meşteri şi agricultori.
Prin sporirea necontenită a populaţiei din Oraşul de Jos, constătă-
toare precum amintim mai cu seamă din diferiţi meseriaşi — chiar
în veacul 14 avea 19 bresle — şi prin ivirea unei noui primejdii,’ cea
a invaziilor turceşti, o a patra centură de ziduri a »trebuit' în v. 15 să
apere şi avutul considerabil al locuitorilor din Oraşul de Jos. Aşa a fost
»construit zidul care pornea în continuarea celui vechiu din parciil A s-‘
trei, cobora în lunca Cibinului şi împrejmuia întreg Oraşul de Jos de
atunci şi se alătura din nou la zidul cetăţii de . pe terasă la; biserica
Ursulinelor. La acea dată întreg oraşul devenise o cetate puternic for­
tificată şi avea o suprafaţă de 83 hectare. La adăpostul acestor ziduri
Sibiiul lucrează, prosperează şi se îmbogăţeşte prin întinsele legături
comerciale, pe care le avea cu Muntenia şi Orientul pe de o parte şi cu
Occidentul de altă parte, , /
In veacul 16— 17 şi jumătatea l-a a v. 18 Sibiiul nu se mai în-
tin.de pe orizontală, în schimb sporeşte foarte mult numărul străzilor
şi al clădirilor din interiorul cetăţii, expansiunea de data aceasta se face
şi pe verticală. In oraşul de Sus se construesc în aceste veacuri case
 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU 193

mari cu multe apartamente şi din zid. E adevărat că unele stampe din

acel timp ne arată începuturi de cartiere suburbane, dincolo de ziduri,
dar fără continuitate în timp, fiind în continuu distruse şi dislocate de

EVO LU TÌA
ORAŞULUI

\Y a SÍBÜU
OÍ
S A B IN OPREAM
O H 500 WOOm.

II-----. 1IL >7 "‘

LEGENDA:
..... . întâia, intemeere a Evoluţia oraşului
"•'•A aşez inii. v xvm.-
Biserica întărită Evoluţia oraşului
W adm V XII-X/ll. ± tm până ta 1875-
Centura cetăti Evoluţia oraşului
din * XIII. i-2_2J până la 1980..
Centura cetătii I I Evoluţia oraşului
din V. XIV..' ' după ' 1920 -
Centura celati! Limita actuală a
dm V X V -X V i. Q intravitanu/ui-

□
f r ià r d e te s i d ublu ra de
z id u ri Hm k XV/l~ X W r

Fig. 1.

număroasele asedii ale ’ oraşului şi de nevoile apărării Cetăţii prin nu-

măroase lacuri, şanţuri şi parapete de pământ ridicate de jur împrejurul
cetăţii. Nici aceste întărituri nu putură mulţumi pe locuitorii îngri-

«
 / .

^ 194 SABIN OPREAN

i . .

joraţi de periedül turcesc. In v. 16 fură ridicate mai multe cetăţui şi

turnuri la colţurile cetăţii şi ţLa intrările în cetate. Aşa au fost construite
cetăţuile din faţa porţilor Cisnădiei, Turnului şi Ocnei; urmă apoi la
1662 cetăţuia Soldisch şi Haller, care se afla în colţul nörd-
estic al cetăţii. Cetăţuia-Soldisch şi Haller se păstrează până azi, îm- ţ
preună cu trei turnuri şi cu zidurile dintre ele dealungul Străzii Har- .
tenek. La începutul veacului 17 sistemul fortificaţiilor Sibiene număra
39 turnuri, 6 cetăţui întărite şi zidurile de cetate dintre ele, precum
ş i-p a t r u porţi mari de legătură cu regiunea: a Cisnădiei, a Turnului,
a Ocnei-şi a Sării, la acestea trebue să numărăm apoi lacurile, tranşeele
şi parapetele de apărare din jurul cetăţii. ^Cetatea domina întreagă V a­
lea Cibinului şi prin tăria ei ajunsese la mare faimă în întreaga lume
creştină şi musulmană. Turnurile erau apărate de bresle, fiecare având,
atât în vreme de pace cât şi de război, în grija şi paza ei câte un turn.
D in turnuri se mai păstrează până azi 5, cele trei amintite, apoi imul
la capătul străzii Maria şi altul lângă podul Ocnei.
La 1692 Sibiul devine capitala Ardealului care întră în stăpâni­
rea Habsburgilor din Viena. In veacul 18 Sibiului nu i -se mai dau
întărituri noi. Pericolul turcesc trecuse. In jumătatea a doua a veacu­
lui 18 zidurile şi turnurile cetăţii începură a se dărâma, fără a mai fi
reparate. Deacum încolo începe o nouă epocă în evoluţia lui. Iau naş­
tere suburbii afară de zidurile cetăţii: în Vest suburbia Turnului locui- ■
tă mai mult de agricultori români, în Nord-Vest a Ocnei cu colonii
de Ţigani şi meşteri, în Nord Elisabetinul cu populaţie mixtă, în Sud,
suburbia Cisnădiei cu Români şi cu Ţigan*, iar în Sud-Vest o subur-
.bîe aristocratică, I olefinül, cu edificii publice şi cu vile. La 1800 su-,
prafaţa oraşului era de 260 ha.
In v. 19, prin mărirea continuă a cartierelor amintite şi crearea de
cartiere noi de locuit şi militare, suprafaţa oraşului ajunge la întinde­
rea dé 470 ha. în 1914.. Ultima întrebuinţare a vestitei cetăţii sibiene
a fost în anul 1848— 9. După această dată începe dărâmarea treptată
a turnurilor şi înlăturarea zidurilor; astuparea şanţurilor, precum şi
drenarea lacurilor din jurul cetăţii începuse chiar cu 100 de ani mai
înainte. Pela 1800 cetatea nu mai avea decât vre-o 30 turnuri. La 1839
fu dărâmat turnul Cisnădiei, la 1852 Poarta' Turnului, la 1859 pieri
cetăţuia cu poarta Ocnei, la 1865 cea a Sării. In schimb însă Sibiul a
câştigat din punct de vedere economic, edilitar şi în populaţie.
Cea mai simţită creştere a avut-o însă Sibiul după unirea Ardea­
lului cu Patria Română. Parcelările reformei agrare şi parcelările par­
ticulare, adoperite pe rând de cartiere noi, au dus suprafaţa Sibiului
la întinderea de 1192, cât este şi azi suprafaţa intravilanului oraşului,
 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU 395 '

adică în mai puţin de 30 ani suprafaţa oraşului a sporit cu 153 procente

faţă de 1914. :
2. Evoluţia edilitară — urbanistică a oraşului. Această evoluţie,
precum şi cea dtemografică, se vede în liniile ei mari şi din cele pre­
mergătoare. Aci amintim clădirile mai importante şi alte lucrări edili­
tare în diferite veacuri, fără a mai vorbi despre fortificaţii. Din în-
tâile veacuri clădirile fiind din lemn nu ni s’au prea păstrat. Din v.
13 ni se păstrează biserica Spitalului amintită într’un document la 1292.
Din v. .14 avem casa.Nr. 16 din Str. Avram Iancu, în stil gotic,-apoi
■casa de lângă Turnul Sfatului şi o parte a Turnului Sfatului^ amândouă
poate chiar din v. 13. Tot din v. 14 sunt: Casa Măcelarilor din Piaţa
Mică, Casa în care se află Azilul Infirmilor, apoi biserica Francisca­
nilor. - i - .
Din v. 15 avem biserica gotică lutherană din Piaţa Huet, partea,
veche a actualei Primării din acelaş timp. T ot de atunci datează şi ac­
tuala reşedinţă de iarnă-a Mitropolitului Român Ort., casa Nr. 36 din
Str..9 Mai şi palatul Universităţii Săseşti.
Din veacul 16 se păstrează clădiri şi turnuri în stilul renaşterii,
cum sunt turnurile din Str. Harteneck, un uscior de uşă în Str. Livezii
Nr. 4, mai multe case în Str. Avram Iancu cu uşi şi ferestre tot in
stilul .renaşterii, la fel partea cea mai mare a actualei Primării. Tòt
de atunci datează şi portalul casei Nr. 1 din Piaţa Mică. în stil gotic. In
veacul 16 Sibiul obţine primul apaduct constând dintr’un lac aflător pe
locul parcului Elisabeta die azi, cu funcţia de a decanta, apa adusă de
iazull care venea din pădurea Dumbrăvii, săpat încă din veacurile ante­
rioare. Din lac apa trecea într’o-conductă de bazalt şi alimenta o fân­
tână din Piaţa Mare. Mai târziu apa a fost distribuită prin mài multè
conducte de lemn, înmulţindu-se şi numărul fântânilor în diferite pieţe
şi străzi. • '
Din veacul 17 avéni casa din Piaţa Mare Nr. 23, apoi curtea din
Piaţa Mare Nr. 19, toate în stilul renaşterii. Jjjară valoarea artistică,
dar din acelaş veac sunt casa de lângă Palatul Bruckenthal, apoi’ hanul
la „Mielul Alb“ din Str. Faurului şi altele, desvoltarea oraşului în
veacul 18 este caracterizată prin influenţa venită din Viena, ajungând
Ardealul sub stăpânirea imperialilor. : Cetatea obţine aspecte noi prin
biserici, parcuri, siatui şi cazărmi ridicate atunci. Menţionăm a.ici : bi­
serica iezuită din Piaţa Mare (1733), mănăstirea Ursulinelor (1734) şi
promenada dealungul zidului sudic al cetăţii. Baronul Bruckenthal îşi
clădeşte palatul său din Piaţa Mare în stil baroc şi cu decoruri rococo
' (1785) şi reşedinţa sa de vară în acelaş timp în Strada Tum u Roşu.
Construcţiile acestea se impun ca modele locuitorilor. Apare o serie în-*
196 SABIN OPREAN

I
semnată de clădiri cu balcoane suportate de 2 coloane şi clădiri cu aco­
perişuri înalte în stil baroc, adică în formă de trapez. Se interzice în “
1768 construirea caselor şi acoperişurilor diin lemn, iar în 1771 apare
primul regulament al pompierilor. La sfârşitul v. 18 apar cele 3 bise­
rici româneşti şi anume: cea greco-catolică de dincolo de Cibin (1783),
cea ortodoxă din Strl Lungă (1787) şi cea ortodoxă din Str. Bisericii.
Dintre lucrările edilitare executate în acest secol, trebue amintite: pa-
varea străzilor cu bolovani şi regularea Cibinului. Ideia unui ansam­
blu de locuit o găsim pentru prima dată la Sibiu în 1752, când pentru ,•
emigrânţii austrieci se construeşte un cartier întreg de case parter cu
peste 100 de locuinţe, lipite una de alta, Terezianum, care dăinueşte
până azi. In veacul al 19-lea pânăla Unire începe şi se continuă urba­
nismul modern şi anume începe cu o, faptă destul de regretabilă la în­
cep u tu l secolului, când zidurile, porţile şi turnurile cetăţii.în mare par­
te sunt înlăturate în mod brutal,' fără a se găsi soluţia înţeleaptă care
să împace respectarea monumentelor istorice cu cerinţele desvoltării
moderne a oraşului. Dintre celelalte clădiri care apar in cursul seco­
lului 19 cele mai numeroase se datoresc armatei cu scopul de a face o .
garnizoană mare producătoare de venituri importante pentru oraş. Pri­
ma cazarmă a fost cea a ’ infanteriei din Piaţa Unirii, urmând apoi c e ­
lelalte. Dintre clădirile civile din a doua jumătate a secolului al, 19-lea
amintim, Spitalul Public, Hotelul împăratul Romanilor, Internatul şi
Şcoala de fete a Astrei din Str. Şaguna, Liceul Statului din'Str. Reis-
-senfels, Muzeul din Str. Haller, clădirea Consistoriului .ortodox, zis
palatul Habermann din Piaţa Unirii, Spitalul de boli Mintale,şi altele;
creaţiile cele mai importante ale timpului din punct de vedere urba­
nistic sunt: Parcul Arinilor, introducerea electricităţii (1896) şi apa- -
duetului (1894). înşirăm încă următoarele date urbanistice din secolul
al 19-lea: 1820: instalarea lămpilor de petrol pentru iluminatul străzi­
lor, 1929: înfiinţarea Şcolii de înnot, 1832: măsurătoarea topografică
a hotarului Sibiu, urmează apoi executarea unui pod de fier deasupra
Străzii Ocnei, înfiinţarea unui teren de patinaj, regularea Cibinului. In
1872 soseşte primul tren de cale ferată din Copşa Mică în Sibiu. Se
înfiinţează apoi Parcul Soldisch, se deschide abatorul nou, în 1897 se
termină calea ferată până la fosta frontieră Turnu Roşu...
Clădirile mai de seamă din epoca 1900 până la Unire: Catedrala.
Mitropoliei Ortodoxe, Muzeul Astrei, Tribunalul, Baia Populară. D in -/
tre lucrările edilitare amintim: cele două poduri' mari peste Cibin, unul
dm beton, altul de fier, introducerea canalizării (1906), modernizarea
pavajului cu câlâpuri de bazalt şi granit şi a străzilor principale cu
asfalt, amplificarea apaductului şi uzina de ozonizare, cimitirul central
 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU 197
I

comunal din Dumbrava, tramvaiele electrice (1904), barajul betonat al

Cibinului lângă Tum işor, viaductul peste gara de mărfuri şi altele. La
sfârşitul secolului 19 şi începutul sec. 20,se creează noi cartiere pe baza
planurilor sistematizate de parcelare. '
După Unire Sibiul şi-a continuat desvoltârea într’un ritm accele­
rat prin întemeierea diferitelor industrii şi prin instalarea aici a multor
autorităţi şi instituţiuni culturale. Populaţia rurală românească din :
împrejurimi pătrunde în număr mare în oraş, în legătură cu aceasta
reforma agrară creiază un număr de peste, 2100 loturi dle casă, la care
se adaugă şi parcelările particulare, dublând astfel suprafaţa oraşului.
Din cauza lipsei unui plan' de sistematizare întocmit la timp întinderea
enormă s’a desfăşurat însă în mod anorganic şi fără considerarea ce­
rinţelor şi normelor elementare ale urbanismului modern. încercările,
ulterioare de a rectifica şi elimina greşelile făcute n’au reuşit însă în
mare parte fiind tardive. Dintre clădirile publice construite în această
epocă, cele mai multe şi mai de seamă aparţin învăţământului şcolar ;
amintim câteva numai, Internatul Liceului de Băieţi, Liceul de Fete,
Şc. Normală ortodoxă de băieţi şi altele. Dar şi alte clădiri publice
din cele mai felurite au răsărit în acest timp, ca de exemplu, Arsenalul
Militar, Stadionul de Educaţie Fizică d'e lângă Parcul Arinilor, Ştran­
dul nou, Abatorul nou, hala de expoziţie pentru animalele dfe rasă,
complexul de hale şi alte construcţiuni din ansamblul Târgului perma­
nent de Mostre şi altele.
Privitor la stilurile arhitectonice din decursul veacurilor, putem
constata, că stilul roman,nu mai este reprezentat astăzi decât prin plas­
tica cu lei dela Turnul Sfatului. Biserica Sf. Marii, predecesoara ca­
tedralei, lutherane dej5e aoelaş loc, a fost şi ea construită în stilul unei
bazilici romane. In schimb ni s’au păstrat destule monumente în stilul
gotic, al renaşterii şi în stilul baroc', cari sunt tot. atâtea monumente
istorice, demne de păstrat, cum sunt şi interesantele pasagii tunel, apoi
zidurile de cetate, precum şi treptele de urcare din Oraşul dle Jos în
cel de Sus. Clădirile moderne sunt în diferite stiluri.
Materiale întrebuinţate pentru ^construcţia clădirilor în trecutul
Sibiului, până pela 1550, era lemnul şi buştenii sau paianta de grinzi
învelite cu scânduri pentru construirea caselor. Acoperişurile erau exe­
cutate în cele mai multe cazuri cu şindrilă, rare ori şi cu paie. Cără­
mizile apar prima dată în combinaţie cu pietre la construcţia zidurilor
de fortificaţie din veacul 16; în*veacul 15 aceste ziduri erau executate
exclusiv din cărămizi arse. Pentru casele de locuit,, cărămizile devin
materialul principal numai în veacul 17. Pietrele prelucrate au fost
întrebuinţate numai pentru detalii decorative. In veacul 16 dispar înce-
 198 ' SABIN OPREAN
♦

'tu l cu 'încetul acoperişurile clin lemn şi apar cele de ţiglă. Geamuri de;
sticlă găsesc întrebuinţare generală numai începând 'cu veacul 15, iar
până atunci deschiderile mici ale ferestrelor erau închise cu hârtie sau.
cu piele oleată.
3. Evoluţia demografică. Apare şi ea destul de evildientă din întin­
derea continuă a teritoriului oraşului în decursul veacurilor. Ştim, că
după. năvălirea Tătardor n’au mai rămas în Sibiiu decât vreo 100 de
locuitori. După liniştirea furtunii numărul lor a sporit treptat în vea­
curile următoare. O numărătoare din 1458 dă pentru Sibiiu 893 gos­
podării, corăspunzând la circa 3500— 4000 suflete. L a 1510 Sibiiul
avea peste 1300 case, cu aproximativ 6000 suflete, deci oraş in toată
legea. La 1765 singură comunitatea evanghelică număra 6557 suflete,
la care se mai adăuga un număr considerabil de credincioşi romano-
catolici, de Români greco-catolici şi ortodoxi ş. a. La 1790 oraşul avea
vreo 15.000 locuitori împreună cu armata şi un număr de 1145 case
în oraş şi 492 în cartiere. In cartiere la acea dată locuiau şi circa 2000
de Români.
In întreg veacul 19, numărul populaţiei creşte treptat..
In 1818, era populaţie civilă 12.396
>> 1829 yy yy şi Armată 18.337
>> 1857 yy yy 13.872 (Germani 10.800)
yf 1869. yy yy 15.998 . ..
yy 1880 yy yy ' yy 19.694
yy 1890 yy yy yy ■ 21.414
1890 yy yy 21.414 •\
yy yy

yy 1901 ■ yy yy yy 26.743 ■v

yy 1911 yy * yy yy 30.035
yy 1918 yy yy yy 26.200 (scalde în urma războiului).
După unire numărul populaţiei creşte repede.
In 1925 era populaţie civilă 44.643 '
„ 1930 „ „ ., 49.345, dintre aceştia erau Români7
18,620, Germani 21.598, Unguri plus Evrei -6521', alte naţionalităţi
2606; în 1941 era în Sibiiu populaţie civilă 59.815, civili plus arrnaţă
63.765 dintre care erau Români 33.829, Germani 23.574, Unguri 4262,
1 Evrei 1361 şi alţii 739. Din numărul total 4733 erau refugiaţi. Vedem
deci că numărul Românilor ajunge în preponderanţă, deţinând m ajo­
ritatea absolută a. populaţiei». Numărătoarea din 1948 ne dă pentru Si­
biiu un total de 60.602 locuitori inclusiv armata, dintre cari: Români
37.371, Germani *16.359, Unguriv 5060, Evrei 1220, alte naţionalităţi
592. Scăderea se explică prin reîntoarcerea refugiaţilor la căminurile-
»lor. - , ' . ,

\
 . EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU

" Paralel cu numărul locuitorilor a crescut şi cel al gospodăriilor şi

caselor' Numărul clădirilor era la 1785 de 1637
1787 1785 '
- 1841 „ 1976
1905 „ 2575
1930 „ 5081
1941 •„ 6792. -
4. Evoluţia funcţională a oraşului. precum şi cea administrativă,
politică şi cultural-bisericească. Creaţie în primul ,rând a factorilor
geografici şi umani locali şi regionali,_ şi numai prea puţm a marilor
evenimente istorico-politioe din jurul său, Sibiiul în decursul veacu­
rilor a evoluat în adevăratul înţeles al cuvântului, fără a-şi schimba
esenţial funcţiunile sale urbane. In veacul 13 era o aşezare de tip rural
şi aşa a rămas până pela jumătatea veacului următor, al patrusprezece­
lea. Cetatea a atras însă o mulţime de meşteri, îndemnând tot mai mult
şi pe localnici să deprindă d ifer le meşteşuguri. Pela mijlocul veacului
14 avea 19 bresle cu 25 meşteşuguri, era deci o aşezare cu muncitori ,
urbani. Nici o mifare dar, că satul pela 1360 a fost decretat oraş. Era
oraş de tip mixt şi aşa a rămas până în zilele'noastre. Jos pe lunca Ci-
binului locuiau la acea dată agricultorii şi cărăuşii sibiem, acolo îi gă­
sim şi azi, dar azi mai mult pe ţărmurele stâng al lui. Cei de pe cel
■drept au îmbrăţişat meşteşugurile, care aveau în primul rând nevoie şi
de apă, ca: pielăria, tăbăcăria, vopsitoria, mdrăritul, dărăcitul şi al­
tele, pe lângă apa Cibinului şi a iazurilor dealungul lui, iazuri cons­
truite pe măsura nevoilor meşteşugăreşti, şi pe lângă ele au rămas pana
astăzi. Sus în cetate pe atunci se vor, fi aşezat meşteşuguri şi ateliere
care n’aveau nevoie de apă ca să funcţioneze, de exemplu, argintari,
aurari, tinichigii, clopotari, cazangii şi alţii şi în cetate îi găsim pana
azi, amestecaţi cu negustori, slujbaşi şi militari, cum cil siguranţă au
fost şi în veacul 14. Deci dela început Sibiul a fost un oraş de tip mixt
şi aşa a evoluat mai departe.
In anumite epoci însă câte o anumită funcţie s’a evidenţiat mai mult
decât celelalte, chiar a predominat faţă de altele. Aşa în întreg evul
mediu viaţa economică şi socială, în cea 'mai mare parte^şi cea militară
şi într’o anumită măsură chiar cea politică, a Sibiulţii a fost dată de
organizaţiile de breaslă, de bresle.. .
- Breasla era organizaţia închisă care cuprindea îp sânul său. pe toţi
meşterii de-âcelaş fel sau pe cei cu meşteşuguri înrudite. Organizaţia
îşi avea legile, regulamentul ei, demulte ori foarte sever de conducere.
Primirea în breaslă se făcea numai după ce se împlineau din partea so­
licitatorului anumite cerinţe, ca stăpânirea deplină a meşteşugului, prac-
200 SABIN OPREAN

tica onestă a lui şi comportare civică ireproşabilă. Se făcea deci o se­

veră selecţionare printre membri. Nu este deci de mirare că breslele
Sibiului au ajuns cu timpul la mare preţuire şi că această formă eco­
nomică a -fost hotărîtoare pentru soarta oraşului. La început activitatea
breslelor a fost învelită de neînţelegeri cu autoritatea politică a ora­
şului. Breslele însă prin felul lor de a lucra s’au întărit repede. La 1376
s’a obţinut o constituire legală a lor, subordonate fiind puterii politice
şi scaunului de judecată regnicolar săsesc.
înflorirea cea mai mare au avut-o breslele în veacul 15 şi 16. Fai­
ma lor era cunoscută şi în centrul şi apusul Europei şi mulţi meseriaşi
veneau chiar dela Rin să fîe primiţi în breslele Sibiului. Cu ei a venit
şi influenţă culturală şi artistică din apus. Mulţi meşteri erau adevă­
raţi artişti ai meşteşugului lor. Prin munca lor breslele au ajuns la bo­
găţie-cumpărând casele şi avutul nobililor sărăciţi, şi puterea lor poli­
tică a crescut tot fhai mult răzimată pe o puternică solidaritate de clasă.
Ijn răstimpuri chiar conducerea oraşului era în mâinile lor. In grija lo r .
era dată şi paza militară a turnurilor de apărare ale cetăţii. Breslele au
dăinuit până cătră sfârşitul veacului 19, când locul Jor a fost luat de
corporaţiunile. industriale.
Luând ca pildă breslele săseşti, şi meseriaşii români s’au organizat
die timpuriu şi s’au unit la 1867 în Reuniunea Şodalilor din Sibiu, cu
un puternic răsunet în întreg 'Ardealul.
Pe lângă clasa socială a meşteşugarilor, Sibiul de timpuriu, cum
era şi firesc, avea şi O/dasă de iscusiţi negustori, deşi comercializarea
produselor industriale la început se făcea de cătră însuşi producătorii
lor, în zilele de* târguri Funcţiunea propriu zisă a .comerţului sibian
mergea însă mai departe de piaţa locală sau chiar regională. Chiar de
prin veacul 15 comerţul sibian era unul de proporţii continentale, chiar
inter-continentale. Pe de o parte legături politice şi economice strânse"
cu Ţara Românească, şi prin mijlocirea ei cu Levantul, — legături
uşurate şi de factori geografici şi atropogeografici, ca de ex. Pasul T u r -'
nul Roşu, acelaş popor pe amândoi versanţiii munţilor, aceeaş primej­
die turcească, care îi ameninţa pe toţi din. Sud şi altele. —*, iar pe de
altă parte legăturile Saşilor cu Centrul şi Apusul Europei au făcut ca
negustorii lor să cunoască tot atât dle bine, încă de prin veacul 15, Pra-
ga, Viena/Lipsca, Danzig şi Hamburg, ca şi Curtea de Argeş, Craio-
va şi Levantul. '
Iată Ca exemplu cam ce mărfuri se aduceau la Sibiu din Ţara R o­
mânească pela 1503: peşte, blăni, piei de oaie, de capră; vidră, vulpe,
castor, etc. apoi ceară, său, slănină, lână, vite şi porci, produse ale in­
dustriei ţărăneşti, cojoace, rogojini şi altete. Din Levant primea Si-
 EVOLUŢIA ORAŞULUI SIBIU 201

T>iul piper, cuişoare şi alte mirodenii, apoi stafide, orez, lămâi, mătă­
suri, covoare şi altele. In schimb Sibiul exporta prin vama Turnu R o-'
şu diferite produse industriale, ca: şele, căldări, cuţite, funii, săpun, pă­
lării, seceri, sape, coase, clopote ş. â. sau transita postavuri de Niiren-
berg, Colonia, Bresslau, Gbrlitz ş. a. Multele vămi prin care treceau
aceste mărfuri, "ca: Vama săsească dela Turnu Roşu, păzită încă din
veacul 14, apoi vama româriească dela vadul Oltului numită Genune
şi Vama dela Slatina, dovedesc intensitatea acestor legături comerciale
ale Sibiului cu Muntenia şi Levantul. O dovadă mai şunt apoi socote­
lile Sibiului şi scrisorile domnilor munteni către Sibieni. Mai vindeau
apoi Sibienii în Muntenia multe arme, policandre, sfeşnice, iar Munte­
nia dădea în schimb cai, vite, şi porci. In veacul 16 Sibienii vindeau
multă argintărie, Muntenii ■cereau Sibienilor şi meşteri şi cărturari,
precum şi odăjdii; iar Sibienii cumpărau .tot pe atunci cărămizi smăl­
ţuite die'diferite culori, lucrate la Curtea de Argeş. In veacul 17 în com­
paniile negustoreşti sibiene se aflau şi Români.
Din toate acestea rezultă că Sibiul a fost, în urma aşezării lui ge­
ografice, strâns legat de Ţara Românească, nu numai din punct de
vedere economic, ci şi politic.
Paralel cu acest comerţ internaţional cu mult mâi intens era comer­
ţul lui cu regiunea lui naturală, de unde îşi procura alimentele, lemnul
şi materiile prime, în primul rânid lâna şi dădea în schimbul lor măr­
furi prelucrate în cele mai felurite ateliere. Cea mai mare parte din
legăturile economice cu Levantul le-a. pierdut Sibiul prin ocuparea A r­
dealului de cătră Habsburgi, iar cu România prin războiul vamal dela
sfârşitul veacului 19. In epoca mercatilismului Sibiul s’a îmbogăţit
enorm-, dar tot în acea epocă apasă asupra lui ponosul unui foarte pro­
nunţat excluzivişm şovin şi al unui spirit de exploatare nemiloasă. Ade­
vărat regim feudal.
Să nu uităm că afară de clasele amintite Sibiul a avut şi o clasă
' feudală care exploata satele româneşti agricole şi pastorale din jur.
Abia cu trecerea lui în stàpàniréa Habsburgilor îşi face loc în Sibiu
un spirit mai liberal.’ .Sibiul în decursul veacului 18 devine un oraş ti­
pic de garnizoană militară, iar dela 1690 îj^coace este şi capitala poli­
tică a Ardealului. Funcţia lui militară şi politică umbreşte pe încetul
funcţiunile lui anterioare, dar un spirit nou pătrunde între zidurile lui,
un spirit de toleranţă şi mai progresist.
Cătră sfârşitul veacului 18 îi.g ă sim 1în Sibiu alături de Saşi, şi
pe Româtii. încă din. veacul 13 Sibiul era un centru cultural-bisericesc
al Saşiilor. începând cu sfârşitul veacului 18 şi începutul veacului 19
-devine un1centru cultural important şi pentru Românii ortodoxi ai A r-

».
/
./

V
202 ' SABIN OPREAN

dealului, prin aşezarea aici a sediului Episcopiei, devenită dela mijlocul

veacului 19 Mitropolia Românilor ortodocşi. T ot in Sibiu şi-a început:
şi Gheorghe Lazăr apostolia. La 1811 se întemeiază tot aici seminarul
teologic, în care profesează ca dascăl. In 1861 tot în Sibiu ia fiinţă aso­
ciaţia pentru cultura poporului român din Transilvania, „Astra“ .
Chiar de pe la sfârşitul veacului 18, Sibiul devine centrul dirigui
tor ăl politicii Românilor din Ardeal şi .Ungaria, fapt care durează
până în anul 1905. Aici apare vestitul ziar Tribuna, un protagonist al
luptei pentru drepturi egale tuturor. Sibiul devine şi un centru economic
al Românilor din Ardeal.
Am schiţat numai .pe scurt evoluţia funcţională a Sibiului, evo­
luţie în care s’au împletit în decursul veacurilor atâtea elemente dis­
parate geografice, politice şi istorice, dar cele mai permanente au rămas
totuş-cele locale-regionale, care dăinuesc până azi; după cum vedem
acest lucru la analiza actuală a funcţiunilor oraşului. , ■ _
Din funcţiunile-lui din trecut Sibiul şi-a pierdut-o pe cea'de capi­
tală politică a Ardealului, pe cea de centru cultural şi politic al Româ­
nilor din.Ardeal, precum şi pe cea de mijlocitor al comerţului între-
Apusul şi Răsăritul Europei. Şi-a păstrat în schimb pe toate celelalte,,
intensificându-şi foarte mult în ultimii 60 de ani funcţia industrială,
prin crearea unui înoeput de mare industrie şi prin încopcierea lui în
marea arteră de comunicaţii internaţionale, prin autostrada Viena Bu­
dapesta— Oradea— Cluj'— Sibiu-—Bucureşti— Constanţa.

(
 i %<Q3

ROLUL MACEDO.ROMANILOR
ÎN DESVOLTAREA ECONOMICĂ K
ORAŞELOR
.)
ARDELENE -)
DE

ŞTEFAN MAN CIULEA

\
*oM

»»

i
 V
\

ROLUL MACEDO ROMÂNILOR IN DESVOLTAREA ECONOMICĂ

A ORAŞELOR ARDELENE1)

de Ştefan Manciulea-
t ’ »
' ; ■ /
Aromânii, odată .cu începutul veacului al XVII-lea pătrund în nu­
măr din ce-în ce mai mare aproape în toate oraşele şi târgurile Unga­
riei şi Transilvaniei, resfirându-se deacolo şi în multe din satele acestor
state. La Miskolcz — cea mai veche colonie aromână din Ungaria —
s’au stabilit la anul 1606. Tot acum sunt amintiţi şi la: Panciova, Zem-
lin, Neusatz', Ruda, Pesta, Kecskemét, Kalocsa, Gyöngyös, Szentes,
Borsod, Komárom; Eger, Tokaj, Pozsony, Ungvár, Toţi, Szereda, V ie- '
na, Kassa, Debreczen, Munkács, Beregszász şi ailte centre. Pe teritoriul
Transilvaniei deasemeni îi întâlnim tot mai numeroşi, odată cu înce­
putul acestui veac. Astfel sunt pomeniţi Aromânii la: Cluj, Sibiu, Bra­
şov, Oradea, Beiuş, Făgăraş, Tg. Mureş, Haţeg, Zlatna, Orăştie, D o­
bra, Blaj, Răşinari, Lugoj, Dleva, Caransebeş, Aitid, Alba-Iulia, Tim i­
şoara, Arad, Satu-Mare şi in alte centre rurale şi urbane.
Odată cu’ veacul al XVTII-lea revărsările Aromânilor spre statele
. Monarchiei Austriace, vor fi din ce în oe mai numeroase, datorită în
locul întâi multelor şi deselor războaie ce se purtau din partea statelor
creştine contra împărăţiei turceşti, cât şi numeroaselor turburări cari
aveau loc în părţile Nord-Vestice şi Sud-Vestice ale imperiului otoman,
unde liniştea şi pacea deveneau din ce în ce mai iluzorii. Aceşti A ro-
. mâni, stabiliţi în Ungaria şi Transilvania, se îndeletniceau cu de toate
„T o t ce ajuta lă schimbul de valori constituia obiectul ocupaţiunii lor,
— comerţul, dela cel mai neînsemnat cu pânza ţărănească, până la cel.
/ mai considerabil, comerţul de bancă şi cele mai înalţe combinaţiuni fi­
nanciare cu caracter european: tot comerţul ambulant până la marele
comerţ engross, monopoluri şi celebrele case de expediţie şi de com i­
sion: toate meşteşugurile — dela cismărie până la ârgintăria artistică,,
fabricarea mătăsurilor şi industria textilă în fabrici. Dela zidărie la

1) Capitolul XI, din lucrarea în manuscris, intitulată: „Oraşele Tran­

silvaniei''•
 I

;2 0 6 ŞTEFAN MANC1ULEA • ,

construcţia navală şi înalta ştiinţă medicală şi filosofică:.tot comerţul

ilicit până la contrabandele de arme, de bijut'erii-şi monede metalice
etc.: aceste erau îndeletnicirile ce le exercitau aceşti oameni neobosiţi
şi întrepizi peste tot cuprinsul monarhiei (Austro-Ungare) dm secolul
XVI-lea şi până aproape de finele celui al X lX-lea, când dispar, asi-
milându-se cu massa majoritară. Aromânii ca supuşi, austriacă, erau
un număr mic. In calitate de supuşi turci puteau face negoţ cu privi­
legii în Austria, rămânând totodată liber^ să circule peste tot cuprin­
sul imperiului otoman, unde se mai bucurau şi de avantagiul, că în
■schimbul unei neînsemnate taxe de exoneraţiune militară, erau scutiţi
de serviciul ostăşesc. Astfel că domeniul lor de activitate era imens. Şi
totuşi în asemenea condiţiuni riscurile lor erau nenumărate: ei nu a-
veau siguranţa averii şi personei, ca ortodocşi nu erau bine văzuţi, ne­
gustorii localnici şi autorităţile, le pricinuiau mari dificultăţi .. -
In curând, după stabilirea lor în oraşele Monarhiei Austro-Ungare
şi-au înjghebat vestitele companii sau tovărăşii, de negoţ, „Toate aceste
-"companii de negustori constituie în cuprinsul monarhiei, ca şi acelea
cari activau în teritoriile turceşti, precum şi stipulaţiunile ce decurgeau
din tratatele de pace, toate aceste veneau în favoarea supuşilor turci,
şi nici decum în aceea a cetăţenilor austriaci, cari nu aveau rutina şi
priceperea de a face negoţ în teritoriile Sultanului, şi nici curajul acelor
elemente etnice autohtone, cari ştiau să se strecoare până în cele mai
îndepărtate şi ascunse colţuri ale provinciilor. Nu numai atâta. Austria
—•ca să contracteze activitatea şi influenţa Rusiei în O rien t— 's’a de­
clarat formal apărătoarea creştinilor, stipulând libertatea religioasă a
popoarelor de sub stăpânirea celor două puteri contractante în trata­
tele dela Pojarevatz (1718) şi Belgrad (17391 după cum Leopold I sti­
pulase acestea în tratatul dela Carlovitz (1699).
La aceste două metode de promovare a economiei naţionale Austro-
Ungare şi a espansiunii. spre Sud-Est, se adăugau altele, ca politica^
■de atragere, de naţionalizare, de încetăţenire în provinciile monarhiei a
negustorilor nemusulmani-creştini sau evrei supuşi turci — iar ca să
atragă pe creştini se trimiteau în Turcia agenţi acoperiţi. Fiindcă dacă
străduinţele politice au fost destul de mari şi asiduu urmărite, factorul
economic a fost în primul rând precumpănitor: numai prin aceste ele­
mente (Aromâneşti) îşi puteau lărgi zona de influenţă politică şi econo­
mică în Balcani, şi numai prin Aromâni îşi puteau creia o clasă de
burghezi îndrăzneţi şi pricepuţi.
Şi. în adevăr. Ca cei mai bine dotaţi şi chemaţi erau Aromânii,
cari deşi -t- după statisticile până acum cunoscute — ar fi fost în nu­
m ăr relativ mic, totuşi, ei însemnau capital, meserie, comerţ şi indus-
 ROLUL MACEDO-ROMÂNILOR IN DESVOLTAREA ORAŞELOR ARDELENE ^07

trie: cu un cuvânt îndeplineau toate condiţiile pentru ridicarea econo­

m ică a forţelor ţării“ . •
Privilegiate sub toate raporturile elementele sud-balcanice, ap ajuns
să acapareze tot comerţul de articole orientale şi imperiale, şi In avân­
tul lor după câştig, au ajuns până la Breslau, Frankfurt, Colonia şi
Hamburg. Ei erau presăraţi ca o pulbere prin toate oraşele şi orăşelele, -
pe la moşiile şi prin satele provinciilor imperiale, oriunde li se îngăduia
aşezarea şi negoţul. Afluenţa acestora ajunsese imediat după pacea dela
Pojarevatz — care s’a dovedit a avantaja numai pe negustorii oto­
mani — atât de mare încât 'de abia- după 8 ani au trebuit să. se ia mă­
suri de stăvilire.
Scopul urmărit de Austria, ca prin oamenii ei de afaceri să-şi în­
tindă activitatea în teritoriile turceşti nu putea fi atins. După cum am
accentuat mai sus, negustorii austriac! nu aveau rutina şi curajul, nici
experienţa, să activeze în ţări,, unde luptele interne şi atacurile bandi­
teşti nu conteneau, unde abuzul de autoritate, ridicări de taxe şi impozit,
fără nici o autorizaţiune. anihilau şi puterile Sultanilor şi avantagiile
câştigate: unde foametea, lipsurile de tot felul, bolile molipsitoare şi
nemulţumirile reţineau pe negustorii imperiali, la ei acasă. Nici câşti­
gurile realizate mai târziu prin Sinderiul de comerţ prin care se înlă-
. turau monopoliştii din Turcia — adecă negustorii turci, indivizi sau
âsoeiaţiuni împuterniciţi cu privilegii deosebite, cu drept •de cumpă­
rarea exclusivă a unor mărfuri ce se aduceă în ţinutul cu privilegii —
nici stipulaţiunile din acest tratat încheiat la 1784, zic, nu asigurau
mari avantagii negoţului direct prin negustorii austriaci. Astfel că sin­
gurii factori în stare să reziste la toate pieidlecile ce se puneau acestor
negiistori, şi- deci, să introducă manufacturile imperiale şi apusene sau
cele turceşti în cuprinsul amânduror ţărilor, rămâneau tot elementele
balcanice, -în fruntea lor stând... . Aromânii. .
In veacul al XV III-lea Morjiarhia Austro-Ungară a luat o serie.de
■măsuri şi de ordin restrictiv, pentru a opri sau stăvili pătrunderea de
’ -elemente balcanice între graniţele ei. Intre altele s’a adus o dispoziţie
după care companiştii nu aveau voie să-şi: aducă aici familiile din
, ţara turcească, nici să vândă mărfurile cu mărunţişul, nici prăvălii des­
chise spre stradă nu le era îngăduit să aibă. Toate acestea şi alte' ordine
de felul de mai sus, n’ au putut stăvili aşezarea Aromânilor în Ungaria
şi Transilvania, tocmai fiindcă ei erau aproape singurii specialişti în
negoţul cu mărfuri orientale. In a doua jumătate a veacului XVI-lea,
de pe urma distrugerii celor mai dle seamă centre Aromâneşti din Pe-
rninsula Balcanică, numărul acelora cari vor căuta refugiul în Monar­
hia Austro-Ungară, va fi din ce în ce mai mare. Ei au renunţat acum

A
4
208 ŞTEFAN MANCIULEA
v t _
la supuşenia otomană şi s’au aşezat definitiv in o mulţime de centre
urbane şi rurale, cărora în curând le-au imprimat o puternică înflorire
economică, necunoscută până atunci. Iosif all II-lea prin patenta de to ­
leranţă dela 1781, ia luat pe aceşti negustori sub ocrotirea sa, , ca pe
unii cari aduceu realmente beneficii în marele comerţ al statului. Ast­
fel Aromânii au fost apreciaţi în toate statele Monarhiei, pentru acti­
vitatea lor economică, de toţi, la justa lor valoare, fiindcă ei făceau un
mare comerţ şi pe (lângă aceiea mai erau şi pioneri valoroşi în espansiu-
nea economică a monarchiei spre Sud-Est.
D'eşvoltarea vieţii economice şi înflorirea materială a atâtor centre
, urbane din Ungaria şi Transilvania, a fost ajutată şi sprijinită astfel,
veacuri dearândul, şi din partea elementului aromânesc venit aici din­
spre Peninsula Balcanică, şi cunoscut mai ales sub numele de „Greci“ .
Mulţii din aceşti negustorila început s’au aşezat în Ţara Românească,
de unde au trecut şi) s’au stabilit în oraşele şi târgurile Transilvaniei.
Aici, prin negoţul lor din ce în ce mai intens, ei au.pricinuit pagube'
însemnate multora din oraşele săseşti, stânjenind considerabil comerţul
acestora cu Muntenia şi Moldova.
Saşii din Braşov în veacul all XVI-lea, îngrijoraţi tot mai mult de
numărul'mare al acestor negustori veniţi din Muntenia, s’au adresat
Domnului Radu, Paisie, oerându-i să-i împiedice ■să mai pătrundă în
Ardeal. Domnul Munteniei le răspunde că nu stă în puterea lui să-i o-
prească, fiindcă: „Ţara noastră este a Domnului nostru, cinstitul îm­
părat (Sultanul) cum e şi a voastră“ . Sibienii la rândul lor încă să'gră­
besc să ia măsuri contra acestor negustori aromâni, şi 'totodată şi con­
tra Românilor băştinaşi. — La 1545 cetăţenii acestui centru împreună
cu sfatul orăşenesc alcătuiesc un regulament, în sensul căruia, toate
mărfurile pe care le aduc Grecii şi Românii la Sibiu, sunt datori să le
depună la Casa negustorilor. Fără voia Comitetului nu e îngăduit ni­
mănui a- vinde zilnic în oraş, nici a desface marfa cu amănuntul pela
sate, ci numai în ziua târgului din Sibiu; Saşii, mai hotăresc acum şi
alte măsuri, menite (să restrângă cât mâi mult negoţul acestor Aromâni
şi Greci. Negustorii Aromâni stabiliţi în Transilvania în ultimele de­
cenii ale veacului al XVI-lea, prezentau o primejdie tot mai accen­
tuată pentru prosperarea comerţului săsesc din această-provincie, aşa în­
cât dietele ţării s’au văzut nevoite să discute de mai multeori problema
lor. Astfel dietă ţinută la Cluj în anii 1577 şi 1578 hotăreşte, că nici
Grecii nici streinii nici Caransebeşenii nu pot face liber negoţ cu vite
în Transilvania, ci sunt obligaţi să se oprească la anumite târguri fi-
. xate: cei din Muntenia la Şelimbăr, cei din Moldova la Braşov, iar
cei din Caransebeş, Lugoj şi Lipova la Sebeşul-săsesc. Aceia cari nu ser

■ % -
 ROLUL MACEDO-ROMÂNILOR ÍN DESVOLTATEA ORAŞELOR ARDELENE 209

vor ţinea de aceste hotărîri vor fi pedepsiţi cu luarea vitelor. Exportul

d’e oi, capre, berbeci şi ţapi din Ardeal în alte ţări, a fost oprit. Dieta
ţinută în toamna anului 1578 să tânguie, că niciodată atâţia negustori
Greci şi Evrei, n’au intrat în ţara ca acuma, la târgul din ziua Sfân­
tului Gal. Acestora li se interzice din nou desfacerea mărfurilor lor, în
afară de anumite oraşe fixate de dietă. Discuţiile asupra negustorilor
din Peninsula Balcanică, continuă şi în dieta dela Turda, ţinută la 1579.
„In contra hotărârii dietelor ardelene negustorii Greci nu se mulţu­
mesc cu târgurile fixate pentru desfacerea şi cumpărarea mărfurilor
lor, ci cu o îndrăzneala oarba umbla prin ţară în sus şii în jos, luând
cu ei şi negustorii turci: cumpără şi exportă spre sărăcirea ţării, şi a
negustorilor pământeni, oile şi berbecii“ . Sub domnia lui Cristofor
Báthory, dieta din Turda hotăreşte, la 1585, că numai acei negustori
greci şi italieni pot face comerţ în Transilvania, cari au un privilegiu
în acest sens dela Principe, dar şi acestora le era oprit a duce afară din
ţară taleri şi aur. Dieta dela Mediaş ţinută sub domnia lui Sigismund
Báthory, a îngăduit acestor negustori circulaţia liberă prin toate târ­
gurile ardelene, cu condiţia, ca mărfurile lor să nu le scumpească ci să
le vândă cu preţul obicinuit, şi să nu exporte din ţară nici taleri nici
aur. Dieta ţinută la Alba-Iulia la 1591, aduce — între altele — urmă­
toarele hotărîri referitoare la comerţul acestor negustori din Penin-
sula Balcanică, pe care-1 făceau în Transilvania: „intrarea şi umblarea
liberă a Grecilor în ţara aceasta, totdeauna am văzut-o şi judecat-o de
periculoasă: dacă totuşi i-am lăsat să facă negoţ am făcut — ca marfa
turcească să se lesnească, dlar taleri şi. aur nu le-a fost îngăduit să ex­
porte din ţară, din care cauză au'scumpit şi scumpesc zilnic toate măr­
furile lor. Aceasta nu-i destul, ci cumpără marfă pentru câştig dela
„Czismani“ . De aceea tuturor Grecilor cári n’au proprietate şi case
în ţară, li se. interzice să umble mai departe, decât oraşele fixate pentru
desfacerea mărfurilor lor. Acei Greci cari au case şi proprietate nu
pot trece peste târgurile hotărâte, şi să facă negoţ numai cu mărfuri
turceşti. Cari nu se ţin de porunca aceasta, să părăsească cu totul ţara
pană la Crăciun“ . Coloniile macedo-române în veacul al X V II-lea sunt
semnalate în o mulţime de oraşe din Ungaria şi Transilvania. Aici a-
jung din ce în ce mai puternice mai ales în centrele urbane ridicate pe
aşa numitul „pământ crăiesc“ . Unii dintre aceşti negustori, datorită
comerţului intens pe care-1 practicau, au ajuns atât de bogaţi încât cu
banu lor au contribuit în o mare măsură la prosperarea materială a
multor oraşe ardelene. In acest veac doi negustori aromâni au ridicat
m Cluj mănăstirea ortodoxă din Mănăştur, fapt care dovedeşte existen­
ţa aici a unei colonii destul ,de puternică alcătuită de aceşti comercianţi.

14
 ŞTEFAN MANCIULEA
210

Cea mai de seamă colonie este în veacul al XVII-lea aceea a ne­

gustorilor aromâni din Sibiu. Ea reuşeşte, după multe lupte purtate
cu Saşii să obţină un teren în partea de Sud a cetăţii, unde a şi ridicat
întâia biserică ortodoxă din acest oraş, atât de ,,intolerant“ şi duşman
elementului românesc. „Numeroşii“ „Greci“ stabiliţi în acest centru au
alcătuit apoi o companie de negoţ, care a ajuns în curând cea mai pu­
ternică din toată Transilvania. înfiinţarea ei s’a făcut de pe urma celor
două privilegii acordate acestor comercianţi de Principele Gheorghe
Râkocy I la 8 Iulie 1636, şi al doilea .la 29 Decemvrie 1641. Conform
acestor privilegii aşa numiţii „Greci“ primeau dreptul de a fi judecaţi
de un tribunal alcătuit din un judeţ sau staroste, şi din 12 asesori sau
pârgari, juraţi aleşi de negustori în deplină libertate.,Prin haragern
lor, ei erau datori să strângă birul pe care aveau obligaţia sa-1 achite
Craiului, impozit pe care-1 puteau împărţi după bună înţelegere între
ai lor, dar care era statornicit pentru comunitatea intreagă; la o anu­
mită sumă. In schimb „Grecii se obligau a umbla pe drurrid mare a
nu se furişa şi ascunde de punctele de vamă, şi a nu săvârşi acte de
tradare contra Principatului.
Aromânii din Braşov — după modelul celor din Sibiu — s au con­
stituit şi ei în companie de negoţ. Drepturi aparte au mai primit la anu
1678 când li se stabileşte impozitul anual la suma de 300 florem. Aceste
privilegii' le-au fost teînoite şi la 1701, din partea Comisiunei noua
austriacă, în aşa fel încât ei au rămas şi de acum înainte cu Preotul
şi icu judecătorii lor, fiind în dependenţă'deadreptul de camera .fiscala
a ţării. După rânduiala companiilor din Sibiu şi Braşov, s’au înjghe­
bat în a doua. jumătate a veacului al X V II-lea astfel, de tovărăşii negu-
ţătoreşti alcătuite din Macedo-români sau Aromâni, şi în alte centre
urbane ale Transilvaniei. Astfel de companii sunt semnalate, acum la:
Oradea-Mare, Beiuş, Făgăraş, Zlatna, Haţeg, Orăştie, Lugoj, Deva;
Caransebeş, Aiud, Alba-Iulia şi în alte oraşe şi târguri ardelene. Aceşti
negustori încă înainte de anul 1700 se amestecă tot mai^mult cu R o­
mânii localnici, şi astfel încep a alcătui clasa orăşenească romaneasca
a centrelor urbane ardelene. In aceste companii greceşti cu timpul s’au
. introdus atâţia Români indigeni, încât, încă din 1769 compania gre­
cească — din Braşov, de pildă— era grecească numai cu numele .
Prezenţa atât de numeroasă a negustorilor „Greci în oraşele ar-
delene a contribuit în o mare măsură la desvoltarea economică din ce
în ce mai intensă atât a centrelor acestora, câţ şi a întregii provincii.
, .In Ardeal negustorii şi companiile greceşti ajung repede la o situaţie
înfloritoare. Vorbind de aceste două cetăţi comerciale Sibiu şi Bra­
şov __sasul Iohan Trosţer scria — în 1666 — că erau două localităţi
 ROLUL MACEDO-ROMÂNILOR IN DESVOLTAREA ORAŞELOR ARDELENE 211

excelente pentru comerţul între răsărit şi apus, locuite de Greci, Valahi,

Turci şi Germani, cari făceau comerţ nu numai cu localităţile înveci­
nate, ci ajungând departe de tot la Viena şi Lipsea- Ei îşi întindeau co­
merţul prim 1737 până în ţările ereditare ale Imperiului“— în Saxonîa
şi Silezia — până în Veneţia şi Constantinopol, Ungaria şi Germania. ..
Braşovul 'devenise cea mai însemnată piaţă de tranzit a întregului A r­
deal, pentru produsele Orientului şi fabricatele Occidentului. Prin a-
ceste „Griechische' handelsleute“ în cari pătrunseră şi Românii în nu­
măr mare, se exportau găetane până în Anatolia, precum şi pături .—
lucrate şi unele şi altele de Scheience — în Banat şi Saxonia, în Mun­
tenia şi Moldova. Atât produsele acestor 'două Principate, cât şi acele
ale întregului Sud-Est european, luau prin aceşti „Greci“ drumul peste
Carpaţi, şi erau duse până departe pe piaţa Leipzigului: duceau peste
munţi mărfurile turceşti şi se înapoiau cu lipscănii. Companiştii făceau
şi comerţ de vite în Banat. Companiştii ca „Cives graeci ritus“ pro­
prietari, deţineau prin 1760, optzeci firme mari pe piaţa Braşovului“ .
Odată cu veacul al XVIII-lea, stabilirea elementului macedo-ro-
mân în Ungaria şi Transilvania ajunge tot mai intensă. Macedo-ro-
mânii sunt luaţi şi puşi acum sub ocrotirea directă a împăratului Leo-
. pold I, care prin diploma.dela 12 Septemvrie 1701, le acordă însemnate
•drepturi comerciale. Monarhul le îngăduie s|-şi deschidă prăvălii în
oraşele Ungariei, aşa. precum aveau această libertate societăţile lor din
vechime. L i'se permite să facă negoţ în vremea când se ţineau târgurile
anuale, şi afară de acelea, în toate satele şi oraşele Transilvaniei, unde
aveau dreptul să-şi vândă marfa cu ruptul şi cu amănuntul. Negustorii'
Macedo-români aveau dreptul să facă negoţ cu orice mărfuri, cumpă­
rate atât în Transilvania cât şi în Ungaria, sau în celelalte provincii
ale impărăţiei Habsburgice. Li s’a îngăduit apoi să-şi aleagă juzi şi
asesori, fără de ştirea şi învoirea cărora nimeni nu putea fi primit în '
societăţile lor neguţătoreşti. Datorită acestor privilegii, în curând ne­
gustorii au reuşit să acapareze o bună parte din comerţul ardelean, în
paguba oraşelor săseşti.
Pe negustorii aromâni îi găsim şi la toate Târgurile anuale cari
aveau loc în oraşele Transilvaniei, unde-şi aduceau spre vânzare măr­
furile lor. O hotărâre a târgului din Aiud — dela 8 Mai 1703 — ne
înfăţişează împrejurările în cari se făcea negoţul ardelean la începutul
_ veacului al X VIII-lea. Din cuprinsul ei aflăm că „toţi negustorii Greci
ai companiei Sibiului, împreună cu toată compania Aromânilor, carii
pe unde se află şezători, şi cu alţii care se află la Făgăraş, la Braşov,
La Vasarhei: Grecii negustori aici-în Ardeal văzând ce s’a întâmplat
la Kezdivâsârhely, şi în mai multe locuri unde au ars negustorii, cer
212 ŞTEFAN MANC1ULEA

voie sfatului -oraşului Aiud să Ii se îngăduie să-şi ridice şetrile afară de

târg, unde au mai fost şi altădată, nu înlăuntru. ca«astfel să-şi poată
vinde mărfurile fără de primejdie, şi de altă parte să nu strice obiceiul
cel vechiu. Sfatul oraşului n’a acceptat propunerea negustorilor Greci.
Totuşi, ei temându-se a-şi ridica şatrele înlăuntrul târgului au hotărât că
„mai bine ne lipsim de târgu, şi care din noi... ar face şatră, să vină
să vânză, stricând tocmeala ce am llegat cu toţii, să fieisub gloaba M ă­
riei Sale dumnealui Tejauraşul Apor, legat a da galbeni 100“ . '
Aceşti Macedo-români s’au organizat în companii şi bresle şi în
târgurile şi oraşele ardelene ridicate pe teritoriul comitatelor, în centrele
săseşti — datorită opoziţiei elementului german de aici — organizarea
lor în astfel de tovărăşii s’a putut face mult mai pe încetul şi mai târ-
ziu. Astfel, întâlnim la Haţeg în anul 1672 „ţehul“ cismarilor şi al tăl-
parilor iar :1a Caransebeş pe acel al cojocarilor. La Făgăraş breasla
„timarilor“ sau a pielarilor era pela 1643 în întregime românească. La
Beiuş, pela jumătatea a doua a veacului al X VIII-lea, se păstrau nu­
mai privilegiile companiei zise „greceşti“ , însă membri ei erau în intre-
. gime Români. In Oradea-Mare, Sârbii, Grecii şi Românii, se ameste- t
cau' în a două jumătate a veacului al XVII-lea, în aşa numitul „oraş
sârbesc“ şi în satul vecin Velenţa. Negustorii „Greci“ din acest centru
la anul 1754, au pus temelia vechii şcoli ortodoxe. In veacul al X V III-
lea întâlnim un însemnat număr ide negustori români şi în Vasarhely.
La Alba-Iulia colonia acestor comercianţi era foarte bogată. Ei sunt
pomeniţi aici încă în a doua jumătate a veacului al XVII-lea. Tot acum
întâlnim negustori români numeroşi şi vestiţi şi la Orăştie. La Făgăraş,
pela anul 1732 breasla negustorilor locali români era foarte puternică.
O parte din ei erau boieri „nemeşi“ , alţii „m ujici“ „iobagi“ şi „măie-
neni” dovedind astfel originea lor. In Sebeşul-Săsesc la 1736, alături de
negustorii „Greci” erau semnalaţi şi cei din Râmnic „jelepii” veniţi ;
aici din Caransebeşul ajuns sub stăpânirea turcească. „Grecii” din Ba­
nat au alcătuit o puternică companie neguţătorească, la anul 1759, cu
sediul la Timişoara, pentru comerţul cu bumbac şi în special cu mărfu­
ri turceşti.
Dar alături de negustorii Macedo-români atât de numeroşi, sta­
biliţi prin centrele urbane ale Ungariei şi Transilvaniei, odată cu vea­
cul al XV III-lea se ridică şi alţii, veniţi aici de prin satele din jurul
oraşelor. Pe aceştia actele îi menţionează cu numirea de „negustori de
ai noştri“ , spre deosebire de aceia cari făceau parte din aşa numitele
companii „greceşti“ de negoţ; Viaţa economică a Ungarienşi Transil­
vaniei îrt veacul al XVIII-lea, a ajuns în cea mai mare măsură în mâi­
nile Macedo-românilor.
 rolu l m a c e d o - r o m An i l o r In d e s v o l t a r e a o r a ş e l o r a r d e l e n e 213

Primejdia aceasta o prezentau negustorii Macedo-români, şi ală­

turi de ei cei băştinaşi, şi pentru Transilvania, unde supremaţia eco­
nomică o deţineau Saşii. Negoţul săsesc al acestei provincii oidată cu
a doua jumătate a veacului XVII-lea începe a primi lovituri din ce în ce
mai grele, aşa încât nu s’a mai putut ridica niciodată la însemnătatea
lui de odinioară. Saşii văzându-şi ameninţată însăşi existenţa corner- .
ţullui lor mai ales din partea Macedo-românilor, au început o luptă grea
contra lor, cu gândul să-i distrugă. Lupta au purtat-o îndeosebi cu aşa
numita companie „grecească ‘ din Sibiu, care era cea mai puternică
din tot Ardealul. Ei n’au încetat să pună la cale fel de fel de greutăţi,
pentru a face cu neputinţă viaţa negustorilor Macedo-români din ora­
şele lor. Datorită purtării Saşilor, compania grecească din Sibiu, la
anul 1726, să vede nevoită să se plângă guvernului ardelean, arătând,
că magistratul orăşenesc întru atâta o îngrădeşte, că nu îngăduie mem­
brilor ei să cumpere nici macar un miel, în zilele de târg, dela ţărani,
ci sunt siliţi să-şi. procure hrana în alte zile, şi numai dela cetăţenii
Sibiului, umblând din casă în casă, deşi membri companiei şi-au înde­
plinit totdeauna toate obligaţiunile, plătind contribuţia fixată de gu­
vern, taxa anuala comercială, chiria convenită cu orăşenii pentru pră­
vălii şi locuinţă, precum şi trigesima după mărfurile importate, Gu­
vernul ardelean constatând legitimitatea plângerilor acestor negustori,
pune în vedere sfatului orăşenesc, să nu mai producă neplăceri şi ne­
mulţumiri membrilor companiei, prin astfel de măsuri nedrepte. Dar
magistratul săsesc nu s’a dat bătut, el răspunde din nou guvernului
prin un memoriu, în care arată abuzurile pe cari le-au săvârşit aceşti
negustori „Greci“ în Sibiu, în vremea'din urmă. Totuşi pentru a satis­
face în oarecare măsură ordinul guvernului, magistratul se arată dispus
a trata mai blând cu ei, în cazul când membri companiei ar fi gata a
iscăli o obligaţie, prin care se leagă că vor respecta condiţiunile impuse
de sfatul orăşenesc şi acceptate de ei încă dela anul 1656. Guvernul ar­
delean repetă din nou ordinul, său, obligând magistratul din Sibiu să
ţină seama de întâia dispoziţie, şi să nu îndrăznească a mai lua vreo ho­
tărâre privitoare la îngrădirea activităţii „Grecilor“ , sau expulzării lor,
înainte de a se fi pronunţat forurile superioare în aceasta chestiune.
Magistratul sibian la rândul său a trimis împăratului toate actele, ca
acesta să decidă în calitatea lui de for suprem. . . •
Dela Curte însă, n’a venit nici un răspuns. După doi ani, societa- -
tea negustorilor Saşi din Sibiu reîncepe stăruinţele şi insistenţele pen­
tru aprobarea statutelor ei, ca pe această cale să poată face inoperante
— cel puţin în acest oraş — drepturile câştigate de negustorii „G reci“
prin diploma Leopoldină, restrângându-i la îngrădirile impuse la anul
214 ŞTEFAN MANCIULESCU

1656. Magistratul sibian înaintează apoi o astfel de cerere şi guvernului

ardelean, solicitând luarea de masuri urgente pentru restrângerea ne­
gustorilor streini, a celor imigraţi, şi a comercianţilor clandestini am­
bulanţi, de pe urma activităţii cărora ţara nu are nici un folos, dar
cari în schimb ruinează interesele şi rosturile băştinaşilor. •
Lupta între Saşi şi negustorii „Greci“ din Sibiu nu -s a terminat
nici acum. Membri companiei greceşti din acest oraş — de pe urma
hotărârilor dietei Ungariei dela 1741, referitoare la negustorii veniţi
din imperiul otoman — s’au grăbit a obţine reîmoirea diplomei Leopol-
dine dela 1700, pentru a se pune la adăpostull libertăţilor garantate de
ea. Cum însă Saşii, în ciuda acestei întăriri, le aplicau negustorilor li­
tera legii, sprijinindu-se şi pe convenţia dela 1656, membri companiei
greceşti dela Sibiu, cer la anul 1747, să li se îngăduie să facă în ţară
şi comerţ mărunt cu cotul sau cu bucata, apoi să participe şi la târgu­
rile anuale, şi să-şi poată săvârşi slujbele religioase, nu numai în bise­
rica clădită de ei la Bălgrad, ci şi în acest oraş „într’-o casă cu chi­
rie“ . Dorinţa din urmă le-a fost satisfăcută, celelalte au rămas^doar
simpie deziderate, pentru realizarea cărora au fost nevoiţi să ducă mai
departe lupta cu Saşii atotputernici.
> Societatea Saşilor din Sibiu în toamna anului 1748 a reuşit să ob
ţină aprobarea statutelor ei, în cari se prevedea între altele ca toţi aceea
cari _ indiferent de religie — nu pot obţine dreptul de cetăţean, să fie
opriţi a face negoţ cu mărfuri în oraşele, târgurile şi^satele districtului
Sibiu, cu excepţia bâlciurilor anuale. Protecţia nimănui să nu poată
avea vreo putere asupra'acestei oprelişti, şi unde vor fi găsiţi asemenea
- oameni, mărfurile lor să fie confiscate de magistratul local, reţinând
jumătate.din ele pentru sine, iar cealaltă jumătate revenind societăţii'.
Comercianţii streini aveau dlreptul să facă negoţ numai în cele trei zile
de târg ale bâlciului anual, şi pe locul anume fixat. Negustorii Saşi
din celelalte oraşe ale Transilvaniei, .daca voesc sa se uneasca cu socie
tatea din Sibiu, sunt obligaţi a se supune întru toate dispoziţiilor sta­
tutelor ei. Statutele societăţii au fost înaintate spre aprobare dietei, la
anul 1751. Dar ele au întâmpinat opoziţia puternică a directorului fiscal,
şi protestele energice ale Armenilor şi ale membrilor companiei greceşti.
In toamna anului următor lucrurile au ajuns la o oarecare soluţie îm­
păciuitoare, anume, Saşii au fost nevoiţi să-şi modifice statutele socie­
tăţii, după cum au cerut Armenii şi membrii companiei greceşti in pro­
testele lor. In felul acesta negustorii Macedo-români din Sibiu, au reu­
şit să asigure libertatea de acţiune pentru membri companiei în ^cele­
lalte oraşe şi,târguri ale ţării, în Sibiu însă, Saşii i-au obligat să ob­
serve strâns dispoziţiile acceptate de dieta dela 1752.
 ROLUL MACEDOROMÂNILOR IN DESVOLTAREA ORAŞELOR ARDELENE 21 &

Conflictul a dăinuit astfel şi pe mai departe, până când în cele din

urmă reclamaţiile membrilor companiei greceşti din Sibiu, îndreptate
contra Saşilor, au ajuns înaintea Măriei Terezia. împărăteasa, la 19
Martie 1771, rezolvă controversa dintre ei în sensul că, compania gre-
. ceaşcă din Sibiu şi Braşov, primeşte îngăduinţa de a face negoţ! ca
mărfuri apusene şi indigene, numai în mare — cu ridicata — cu escep-
ţia zilelor de târg, cu mărfurile turceşti în schimb, poate face comerţ
şi mare şi mărunt, oricând. Atitudinea duşmănoasă a Saşilor faţă de
membri companiei greceşti, nici de data aceasta nu a luat sfârşit. Cei
dintâi nu s’au putut împăca cu hotărârea vânzării mărfurilor orientale
şi a negoţului mărunt. „Grecii“ la rândul lor, la insistenţa guvernului
ardelean au căutat să execute toate dispoziţiile date de către acesta, în
legătură cu negoţul amintit, precum şi acele impuse de dietă, ca astfel
juraţii, cari au a judeca diferendele ivite între membri companiei, sau
băştinaşi. Astfel reuşesc companiile greceşti din Sibiu şi Braşov, să
obţină dela Maria Terezia, la 4 August 1777, un nou privilegiu, prin
care li se fixează dreptul de a face comerţ liber în oraşele unde locuesc,
îngăduinduli-se să ţină prăvălii şi cu uşi deschise spre stradă. Privile­
giul le mai acordă dreptul să-şi aleagă liberi din sânul lor, judele şi
'juraţii, cari au a judeca diferendele ivite între membri companiei, sau
între aceştia şi alţi „G reci“ . Drept recunoştinţă, membri companiilor
din aceste două oraşe, vor plăti casei centrale taxa obicinuită de până
acum, precum şi toate contribuţiunile, şi vor suporta toate sarcinile,
de care nu sunt în mod espres scutiţi prin dispoziţiile de mai sus ale
acestui privilegiu, ele obligându-ii ca şi pe ceilalţi supuşi streini.
Saşii din Sibiu şi. Braşov au ridicat din nou Contestaţii contra pri­
vilegiilor acordate celor două companii greceşti din aceste oraşe. Con­
flictul între ei şi negustorii „Greci“ şi Macedo-români, dăinuieşte mai
departe până în veacul al XIX-lea, când a fost soluţionat în favorul a-
cestora din urmă, cărora li s’a îngăduit completă libertate de a exercita
negoţul peste întreg cuprinsul Transilvaniei şi Ungariei.
Elementul neguţătoresc Macedo-român, aromân — sau cum a fost
cunoscut veacuri dearândul sub numirea de „G reci“' care a dat o atât
de puternică desvoltare vieţii economice oraşelor Ungariei şi Transil­
vaniei, mai ales în secolele X V II— X V III-lea, a fost nevoit mai târziu
să plece din multe centre urbane, prin faptul că odată cu veacul al X IX -
lea marele comerţ va întră din ce în ce mai mult în mâinile altor nea­
muri. Astfel importanţa economică a negustorilor Macedo-români sau
Aromâni a scăzut zi de zi tot mai mult. Iar aceia cari au rămas şi pe
mai departe în centrele unde s’au stabilit la venire din Peninsula Balca­
nică, s’au asimilat şi contopit încetul, definitiv în massa populaţiei ro-
 o
216 ' ŞTEFAN MANC1ULESCU

mâneşti sau ungureşti a oraşelor, târgurilor şi satelor din Ungaria şi

Transilvania.

BIBLIOGRAFIE:

1. N. Iorga: Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria. Bucureşti, 1915.

2. Takács S.: Rajzok a török világból. Budapest, 1915, voi. I—II—III.
3. A- Hâciu: Aromânii. Focşani, 1936.
4. /• Moga: Războiul vamal austro-ungar şi principatele române. Sibiu 1942.
EVOLUŢIA TERITORIALA
A ORAŞULUI CLUJ
DE

ALEXANDRINA M. HAŢIEGANU
2 1 2

f
 EVOLUŢIA TERITORIALA A ORAŞULUI CLUJ1).
' de Alexandrina M. Iiaţieganu ,

Preistorie.

Oraşul Cluj este situat îh partea de Nord-Vest a basinului tran­

silvan, pe ambele maluri ale Someşului Mic, la zona de contact a Câm­
piei transilvane cu ultimele ramificaţii ale Pericarpaţilor Apuseni.
Zona de contact a fost regiunea cea mai preferată pentru aşezările
omeneşti, în timpurile vechi istorice şi preistarice, deoarece aci se pu­
teau găsi cele mai numeroase elemente necesare vieţii umane. Câmpia
şi dealul ofereau teren potrivit pentru culturi şi în acelaş timp dealul
putea servi şi la apărare. Tot aşa apa, element de primă.necesitate omu­
lui, era folosită şi ca factor strategic.
Oraşul Cluj, născut într’o astfel de zonă, a avut deci la îndemână
cele mai importante forţe generatoare de aşezări, pe care omul le-a
ştiut exploata după necesităţile lui, în decursul timpului.
Urmele primelor aşezări pe teritorul Clujului datează din epoca
neolitică. Din această epocă s’au găsit pe terasa Cetăţuii şi pe terasa
de Sud a oraşului (în cartierul Andrei Murăşanu şi str. Kogălniceanu),
numeroase fragmente din uneltele de piatră folosite de om.
Urme din epoca cuprului s’au descoperit de asemenea pe terasa
de Sud, în Hajongard şi Mănăştur, la Vest.
La începutul mileniului al Il-lea, a. Ch. în epoca bronzului, ur­
mele 'aşezărilor umane de aci sunt mult mai numeroase.- Astfel s’au
aflat o mulţime de obiecte caracteristice epocii, în apropiere de Dâm­
bul Rotund precum şi în str. Turzii.
Dela începutul'epocii fierului au rămas urme de locuinţe tot pe
drumul Turzii. Reiese deci clar, că în toate epocile preistoriei omul
căuta regiunile mai înalte ale Văii Someşului, terasele, unde era ferit
de inundaţii şi se putea apăra- mai uşor, având totodată şi teren bun
penrtu câştigarea hranei. Astfel se explică existenţa acestor mici nuclee

1) Studiul de fa ţă prezintă schiţa unui capitol din lucrarea „M o n o g ra fia ora ­

şului C luj“ . • - \
220 ALEXANDRINA M. HAŢIEGANlJ

de aşezări, răspândite pretutindeni pe terasele superioare ale oraşului,

atât la Nord cât şi la Sud.
La sfârşitul-milenului I, în epoca scito-dacă, exista o aşezare dacă
pe locul ocupat azi de oraşul central, cunoscută sub numele de Napoca.- .
Centrul acestei aşezări, era în Cetatea Veche (Ovar) şi în Piaţa Liber­
tăţii de azi. Din epoca aceasta există descoperiri răsleţe în mai multe
părţi ale oraşului, descoperiri făcute cu ocazia diferitelor săpături, gă-
siindu-se urme ale civilizaţiei dace (vase, unelte de lemn, etc.).
In epoca romană cuceritorii Daciei preiau odată cu aşezarea dacă
şi numele ei de „Napoca“ , păstrânflti-l şi pe mai departe. La început
Romanii au întemeiat aci un sat „vicus“ , reprezentând un mic centru
militar. Sub domnia lui Traian, aşezarea s’a desvoltat foarte mult, a-
jungând la rang de municipiu şi colonie romană. Din săpăturile făcute
s’a constatat că centrul oraşului roman (forul şi piaţa publică) se gă­
seau tocmai pe locul actualei pieţi a Libertăţii. In linii mari; oraşul
roman ocupa următoarea suprafaţă: la Nord ajungea până la Canalul
Someş, la Vest limita o forma str. 1 Mai, la Sud actuala stradă Molo-
tov de unde apoi trecea pe lângă catedrala ortodoxă, până la Canalul-
Someş. Deci Napoca era o cetate destul de mare, având o suprafaţă
egală cu aceea a careului central din oraşul de azi. Ea era apărată la
Nord de Valea Someş, iar de celelalte părţi de' ziduri şi tunuri. In afara
zidului, după obiceiul roman, era un şanţ umplut cu apă.
Cetatea era legată, prin drumuri bine construite, cu alte cetăţi ro­
mane. Menţionăm drumul care o lega cu cetatea Porolissum la Nord,
şi prin Potaissa cu Apulum şi Sarmisegetuza la Sud. Se mai construesc,
în acest timp, şi alte drumuri secundare, care se îndreptau spre Est şi
Vest. Astfel Napoca romană devine şi un important nod de căi de
comunicaţii. '
După descoperirea resturilor de clădiri, băi, apaduct, coloane, etc.
s’a stabilit că oraşul roman ajunsese la o stare de mare înflorire eco­
nomică şi culturală. -
In anul 275 d. Ch. oficialităţile se retrag din Napoca şi timp de
100 ani se pare că a mai existat încă o viaţă destul de activă în oraş.
Unii istorici susţin că Goţii, care au alungat pe Romani, au distrus
tot ce au găsit în urma lor şi deci odată cu venirea acestora în.oraş
încetează orice activitate.
In anul 375 apar Hunii, când toate oraşele, inclusiv Clujul, sunt
părăsite. Din epoca următoare a Gepizilor şi Avarilor, nu se ştie nimic
precis despre situaţia acestei aşezări părăsite. In orice caz oraşul s’a
distrus complet, după cum dovedesc vechile ruine.
Castrul roman şi-a datorat evoluţia şi mai ales stadiu de civilizaţie ■

\
 EVOLUŢIA TERITORIALA A ORAŞULUI CLUJ 221

la care a ajuns, factorilor fizici şi economici bine utilizaţi şi exploataţi

de om, care a făcut din Napoca în acele timpuri o cetate puternică şi
un mare centru comercial şi cultural al epocii. Când acţiunea genera­
toare a factorului uman încetează, oraşul începe să decadă treptat până
la dispariţia totală.
Toate nucleele de aşezări amintite (preistorice şi istorice) pot fi
considerate ca temeliile Clujului de azi, care a luat naştere pe ruinele lor.

. Secolul XII -XIII .

Primele documente în care se vorbeşte despre Cluj sunt din jumă­

tatea a doua a secolului al X ll-lea, când se aminteşte de înfiinţarea unei
cetăţi „Clus“ , zidită pe malul Someşului Mic, în apropiere de Abaţiâ
din Mănăştur (1173— 75).
Despre Abaţie — biserică cetate —•zidită pe o popină a Someşu­
lui la Vest de Cluj, se face amintire în hrisoave la începutul secolului
al X ll-lea, ceea ce ne arată că ea a fost înfiinţată înaintea cetăţii. Aba-
ţia aparţinea preoţilor romano-catolici, iar gospodăriile din jurul ei
erau locuite de populaţia autohtonă. ■
Cetatea „Clus“ a fost zidită pe ruinele vechiului centru roman şi
de sigur pentru a servi unui scop strategic. Este probabil că ruinele ce­
tăţii de odinioară să fi fost factorul principal care a determinat naş­
terea burgului „Clus“ în acest loc. Burgul era aşezat între Canalul
Someş, limita, de Nord, şi Piaţa Libertăţii, la Sud, limita de Vest o
forma strada 1 Mai, iar la Est ajungea până în strada Dozsa. La în­
ceput burgul era înconjurat cu un perete de scânduri şi pământ, cu tur­
nuri la colţuri şi un şanţ de apărare la exterior. Când au venit Tătarii
(1242) sistemul acesta de apărare a fost distrus, construindu-se în loc
un zid de piatră cu turnuri. Cetatea avea două porţi mari la Est şi Sud,
precum şi două mai mici situate la Nord şi Vestj prin care se făcea
circulaţia. In mijlocul ei era o piaţă, piaţa Carolina de azi şi o biserică
a Franciscanilor, construită Ia înfiinţarea burguilui (vezi harta). Popu­
laţia cetăţii, puţin numeroasă era constituită din Germani, care o pă­
zeau. Ei reprezentau populaţia urbană spre deosebire de locuitorii din
afara zidului care formau populaţia rurală, agricolă. Casele acestor lo­
cuitori erau grupate câte 2— 3 la un loc şi numai mai târziu se strâng
mai multe laolaltă rânduindu-se pe străzi. Acest sistem de grupare a
caselor reprezenta un fel de cătune din care au luat naştere suburbiile
de m a i' târziu. Populaţia rurală lucra pământul cetăţii, fiind obligată
în schimb a ajuta la apărarea ei, în timp de răsboiu. De burg mai ţi­
neau numeroase „viile“ , sate din împrejurimi, ca de pildă Supur, Sala,
222 ALEXANDRINA M. HAŢIEGANU

Boş, Suat, Viştea, Lomb, ş. a., care plăteau dări la visteria cetăţii şi
dădeau şi miliţie pe timp de răsboiu, cu dreptul de a se putea adăposti
în interiorul ei. Ele reprezentau zona apropiată de aprovizionare a ce­
tăţii- ' w
Către sfârşitul secolului al XIII-lea, cetatea decade din cauza nă­
vălirii Cumanilor şi a Tătarilor, care au ’pustiit-o împreună' cu casele
din apropiere. Odată cu refacerea ei se fac noi colonizări de Germani,
înlocuind astfel populaţia dispărută. O parte din colonişti sunt aşezaţi
în cetate, altă parte în afara ei, unde li s’a dat pământ pentru agricul­
tură. Din cauză că după răsboiul cu Tătarii a rămas puţină populaţie
rurală, numărul noilor colonişti întrece pe acela al populaţiei autoh­
tone. Rezultatul ultimei colonizări este deci înmulţirea populaţiei, în ^
special în suburbii, unde în secolul al X III-lea se aminteşte despre exis-"
tenţa unor străzi, care mergeau diin cetate spre Est, în direcţia cătu­
nului Sft. Petru, la Vest în Mănăştur, iar spre Nord pleca o stradă
din Valea Someşului.
In timpul acela oraşele şi cetăţile aparţineau clerului. Cetatea Clus
a fost la început proprietatea A.baţiei din Mănăştur, dar spre sfârşitul
secolului al XIII-lea (1267) a fost dăruită episcopiei de Alba-Iulia.
Faptul că în partea de Est a cetăţii se contura suburbia cea mai
mare ne dovedeşte că aci era cadrul geografic cel mai favorabil aşeză­
rilor omeneşti. Intr’adevăr aci era terenul agricol mai întins; la Nord
de Someş erau extinse mai mult păşunile şi cultura viţei de vie. La fel
în partea de Sud şi Vest predominau aceleaşi culturi.
In secolul al X III-lea începe a se desvolta mica industrie, datorită'
coloniştilor Saşi care au adus cu ei meşteşugurile practicate în ţara
lor. Comerţul era doar în faşe, reducându-se la schimbul în natură al
produselor locale şi acelea aduse din satele din jur.
Din cele atnintite reese că cetatea ,.Clus“ , înfiinţată în secolul al
X ll-lea şi refăcută în al XIII-lea, reprezenta un centru strategic im­
portant al regiunii. Dintre clădirile vechei cetăţi ne-a rămas până azi
biserica Franciscanilor şi părţi din zidul .cetăţii integrat în diferite
clădiri. A rămas apoi structura ei de odinioară, cu străzi înguste şi aglo­
merate, care o diferenţiază complet de restul oraşului. La sfârşitul se­
colului al X III-lea cetatea decade din cauza exploatării clerului, care
urmărea numai interesele proprii, sărăcind foarte mult populaţia.

Secolul al X lV -X V -lea .

La începutul secolului al XIV-lea cetatea scapă de influenţa ne­

fastă a preoţilor, cărora li se iau drepturile avute, rămânând să-şi exer­
 EVOLUŢIA TERITORIALĂ A ORAŞULUI CLUJ 223

cite dominaţia numai asupra iobagilor care le aparţinea. Tot în acest

timp se fac din nou colonizări cu „hospites“ Germani, colonizări despre
care au rămas şi documente (1211). Noii colonişti primesc pământ şi
diferite privilegii. Regele le-a dăruit, printre altele şi „Pădurea Nea­
gră“ (pădurea Feleacului), s’o exploateze pentru necesităţile lor.
■ Datorită noilor colonişti agricultura ia o desvoltare mare, fapt care
reiese din vechile hrisoave, în care se vorbeşte despre dările plătite ora­
şului şi despre activitatea celor două mori din cetate. Viile se răspân­
desc pe suprafeţe noi, pe Dealul Cetăţuii şi Hoia, iar vinul se comer­
cializează în cetate. In industrie începe organizarea breslelor după m o­
delul scaunelor săseşti. Primul regulament este al breslei ţesătorilor
(1369), apoi al tăbăcarilor şi postăvarilor. Comerţul încă ia o mare
desvoltare. In afară de schimbul în natură se vinidleau animale, vin,
peşte (scos din lacul Someşenilor) şi postav. Valorificarea acestor ar­
ticole se făcea mult în regiunea de dincolo de pădure.
Din cauza înmulţirii populaţiei piaţa din cetate nu mai era sufi­
cientă, mai ales pentru târgul de animale. De aceea se formează o nouă
piaţă de târg în afara zidului, la colţul de Sud-Est al cetăţii. Acesta era
locul cel mai apropiat de burg, dar mai era şi punctul de intersecţie al
drumurilor principale care mergeau la cetate, venind din patru direcţii
opuse. Mai important era drumul de Vest, drum economic care făcea
legătura cu şesul Tisei, debuşeul de dincolo de pădure al cetăţii. A l doi­
lea ca importanţă era drumul de Est, tot economic cu caracter local,
indispensabil aprovizionării .cetăţii cu alimente. Drumurile de Sud şi
Nord făceau legătura cu regiuni mai îndepărtate şi mai puţin frecven­
tate în acel timp.
Este uşor de închipuit că noua piaţă a devenit şi un focar de atrac­
ţie pentru aşezările omeneşti, care se grupează de acum tot mai nume­
roase în apropierea ei. Ca rezultat al bunei stări din secolul al X lV -lea
avem o creştere mare a populaţiei, cetatea devenind neîncăpătoare pen­
tru adăpostirea ei în caz de răsboiu. In consecinţă, la începutul secolu­
lui al X V4ea, se iau dispoziţii pentru construirea unui nou zid de
apărare, care să cuprindă în interiorul lui toate aşezările grupate în ve­
cinătatea vechiului burg. Construirea zidului începe în anul 1405, con-
tinuându-se în tot secolul al XV-lea. Noul zid se face în prelungirea
celui vechi. Astfel în partea de Vest el se continuă spre Sud până a-
proape de strada Avram lancu, unde coteşte spre Est, mergând în linie
dreaptă pe strada Kogălniceanu până la Casa învăţătorilor. De, aci zi­
dul se îndreaptă spre Nord, trece pe marginea pieţii Ştefan cel Mare
şi Malinovschi, până la Canalul Someş. Continuarea zidului se face
spre Vest de-alungul canalului, unindu-se cu vechiul zid. Terenul ocu-
 i . .
224 ALEXANDRINA M. HAŢIEGANU

pat de noua cetate este tot un patrat, dar cu o suprafaţă cam de 6 Ori
mai mare ca primul (45,2 ha.), care rămâne înglobat în colţul de Nord-
Vest al careului.
Noua centură de apărare cuprindea în interiorul ei marea majo­
ritate a caselor din apropierea fortăreţei vechi, case grupate în jurul
câtorva străzi şi anume: la Est actuala stradă Kogălniceanu, Budai N.
Antal, Armata Roşie; la Vest strada Mănăştur, iar la Nord strada Mare- .
Dozsa de. azi. Toate străzile vechi'aveau direcţie Vest-Est, deci para­
lele cu Valea Someşului, exceptând strada Mare , perpendiculară pe i
cursul râului. Pe lângă aceste străzi primordiale şi principale s’au con- '•
struit şi altele noi, paralele şi perpendiculare cu cele dintâi. Piaţa târ­
gului, odinioară în afara zidului, ajunge acum în centrul cetăţii Noi.
Structura străzilor şi a pieţii, cu foarte mici modificări, s’a păstrat
întocmai până în ziua de azi. Se poate spune că planul de atunci al ora­
şului, care arăta influenţa Apusului, a fost o adevărată operă de artă
în care ingeniozitatea arhitectului a ştiut combina utilul cu frumosul,
dând directiva de desvoltare oraşului pentru câteva secole înainte.
De acum. începe organizarea internă a cetăţii, decretată oraş liber
şi mai târziu oraş regesc, deoarece' era vizitat adesea de monarhi şi
principi. Conducătorii oraşului erau prefectul şi primarul. Din punct
de vedere judiciar demnitarii statului nu aveau drept să se amestece
în afacerile oraşului, cetăţenii Clujului putând fi judecaţi numai de
judecătorii oraşului. Oraşul avea şi drept de „gladii“ , adică de con-,
damnare la moarte.
In cetate exista şi o monetărie precum şi oficiul de schimb, care
aducea un important venit în bugetul oraşului. Industria se desvoltă
foarte mult. Meşteşugarii, ştiindu-se la adăpostul zidurilor, încep a se
organiza, întemeind numeroase bresle şi anume: giuvaergii, croitori,
tâmplari, măcelari, cismari, etc. L or li s’a încredinţat întreţinerea şi
apărarea zidului şi a diferitelor bastioane şi turnuri. Asemenea indus­
triei şi comerţul ia un mare avânt, în urma unor legi, cum era scuti­
rea de vamă' pe teritorul Transilvaniei, a negustorilor Clujeni. începe
desvoltarea comerţului extern, negustorii cetăţii ajungând până la Vie-
na, Veneţia, Praga, etc. Desvoltarea comerţului măreşte bogăţia popu­
laţiei şi a oraşului. ,
Pe teren edilitar este de amintit clădirea unor noi biserici, Sft.
Mihai din Piaţă, un spital, mai multe şcoli şi numeroase case mari bur­
gheze cu ziduri solide, de o înfăţişare sumbră. La sfârşitul secolului
al XV-lea se construeşte în strada Kogălniceanu o biserică şi o mănăs­
tire de surori. " ,
 EVOLUŢIA TERITORIALĂ A ORAŞULUI CLUJ

Pe plan cultural se înregistrează înfiinţarea primei tipografii (H e i-.

tai). •
Pentru a se sprijini .popularea cât mai intensă a oraşului se dă voie
iobagilor fugiţi de pe moşiile nobililor să se aşeze în cetate. Conse­
cinţa a fost de fapt o creştere rapidă a populaţiei. In schimb nobilii şi
preoţii nu aveau drept de a-şi cumpăra case sau proprietăţi în oraş,
fiind doar toleraţi fn interiorul lui numai dacă renunţau la drepturile
nobiliare.
La sfârşitul secolului al XV-lea centura de apărare este aproape
complet terminată. Ea consta dintr’un zid intern cu 22 turnuri şi bas­
tioane, cu 5 porţi mari, 2 la Est, una la Sud, la Vest şi Nord şi 2 uşi
mici la Sud şi Nord. Spre exterior zidul era însoţit de un altul mai
mic, aşezat la o distanţă de 18— 20 m. In exteriorul acestuia urma un
şanţ care se umplea cu apă şi în afara -lui un teren lat de 300— 400
metri numit cordon de pustiu cu care se încheia sistemul de apărare al
cetăţii (vezi harta).
O atare cetate nu putea fi decât .rezultatul unei stări de înflorire
şi bună stare. Odată cu noua cetate se adaugă o mare întindere terito­
rială cetăţii vechi. Fortăreaţa nouă este bine organizată şi reprezintă
zona fundamentală de evoluţie a oraşului, formând baza pe care s’au
clădit zonele ulterioare. Structura morfologică a cetăţii noi s’a păstrat,
cu mici modificări, până azi, corespunzând întru totul noilor necesităţi
şi regulilor urbanistice.

Secolul X V I - X V I I .

In prima jumătate a secolului al XVI-lea, desvoltarea oraşului în­

registrează o epocă de stagnare. Cauza este influenţa turcească exerci­
tată supra Transilvaniei, a cărui capitală se mută la Alba Iulia. Clujul
pierde astfel importanţa politică avută până acum. O altă cauză nefa­
vorabilă desvoltării populaţiei este armata de mercenari, care păzea ce­
tatea, şi era întreţinută de locuitorii autohtoni. Soldaţii afară de impo­
zitul pe care-1 cereau pentru întreţinerea lor, mai'produceau tot felul
de alte greutăţi şi neajunsuri populaţiei.
In jumătatea a doua a secolului al XVI-lea începe o redresare eco­
nomică a burgului, datorită mai multor factori. Intâiu pe teren agricol,
se iau măsuri pentru protecţia culturilor, organizându-se paza câmpu­
lui. In industrie se protejează breasla cojocarilor, oprindu-se exportul
de piei brute. Pentru croitorii din Mănăştur se admite vânzarea şi
schimbul m ărfii şi în târgurile săptămânale, nu numai la cele de ţară,
ca până acum. Cea mai importantă breaslă este cea a aurarilor, numă­
8 ALEXANDRINA M. HAŢiEGANU

rând 52 de patroni. Acestui fapt se datoreşte marea activitate desfăşu­

rată de ei, determinată fiind de două cauze: 1. obiectele preţioase re­
prezentau bogăţia cea mai sigură şi mai uşor de transportat în timp de
răsboiu, şi 2. principii Transilvaniei făceau multe cadouri de obiecte
preţioase Turcilor. *
Pe teren comercial se -asigură negustorilor, din nou, scutirea de
impozit pentru comerţul din Ardeal. Se fixează patru târguri anuale,
în loc de 2 ca până acum, importante în special pentru negustorii străini
şi cei de piei brute, care-şi puteau vinde marfa cu această ocazie. Pen­
tru mărfurile străine se plăteau un impozit de 3 zecimi, ceea ce însem­
na un venit măre pentru oraş. Spre a veni în ajutorul oamenilor săraci
s’a interzis vânzarea de oi şi capre străinilor, împiedecându-se mărirea
preţurilor. Negustorii Macedo-Români, Greci, Români, Maghiari, Evrei
făceau pe mediatorii între comerţul din Levant şi cel din Apus.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, pentru a sprijini şi mai mult des-
voltarea comerţului, s’a dat voie negustorilor, care nu stăteau în Cluj
(Armeni, .Greci, Români, Evrei)' să-şi poată vinde marfa, timp de o
săptămână, în oraş.
Oraşul îşi măreşte domeniile prin posesiunea cetăţii Lita cu satul
Filea de Sus iş de Jos şi cu Valea Seacă. Alte posesiuni sunt minele de
sare dela Cojocna şi Sic, luate zălog. El capătă drept de a ţine mone-
tărie,. lucrând pentru tot Ardealul (prima monetărie a fost mutată la
Sibiu). Pe lângă aceste venite mai are impozitele încasate dela cele cinci
cartiere, corespunzătoare următoarelor străzi: la Vest str. Mănăştur, la
Nord str. Gării, la Est str. Armata Roşie, Budai N. Antal şi str. Ko-
gălniceanu. Mai era impozitul plătit de comuna Feleac, comună subur­
bană. împăratul împărţea dijma cuvenită lui cu oraşul; partea încasată
astfel folosindu-se pentru reparaţia zidului şi bastioanelor. Pentru ad­
ministrarea cât mai bună a veniturilor oraşului se angajează funcţio-
. nari speciali, punându-se bază unei administraţii noi; iar ca să ajute '
organizarea internă a municipiului se dau dispoziţii ca suma încasată
din impozitul de 2— 3 zecimi, a negustorilor, să fie folosită pentru ne-
necesităţile oraşului. Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, se fixează un
impozit special de lux, mai ales pentru îmbrăcămintea femeilor, cu
care se făcea mare risipă, după importul din Orient şi Occident.
Activitatea culturală este manifestată prin şcoli şi presă. Pentru
necesităţile tipografiei se construeşte o fabrică de hârtie la digul dela
Someş. Preoţii catolici înfiinţează un colegiu pentru întreţinerea căruia
primesc Abaţia dela Mănăştur, împreună cu vechiul sat Mănăştur, care
ajungea acum până aproape de Cluj, şi cu satele din judeţ aparţină­
toare Abaţiei. In jurul bisericii din piaţă — Sf. Mihai — se construesc
 EVOLUŢIA TERITORIALĂ A ORAŞULUI CLUJ ZCŢ~

prăvălii, a căror venite revin bisericii. Apariţia prăvăliilor ne dove­

deşte o specializare a pieţii pentru mărfuri mai fine, pentru celelalte
mărfuri creindu-se noi pieţe în afara zidurilor.
In viaţa internă a burgului-este importantă dispoziţia dată în legă­
tură cu reglementarea aşezării străinilor în oraş. Desvoltarea mare a
industriei a adus după sine o mare afluenţă de populaţie, care voia să
se stabilească în cetate. Conform noilor dispoziţii în oraş se puteau
stabili numai acei străini care aveau recomandaţia a-doi trei cetăţeni
vechi. Noii locuitori plăteau apoi o taxă de intrarea şi se obligau să
respecte legile oraşului. Din documentele de atunci reiese că s’au aşe­
zat în oraş locuitori din toată ţara şi chiar şi din Germania, fiind a-
proape toţi meseriaşi. Este natural că acei meşteri care n’ au reuşit să
se aşeze în oraş s’au stabilit în suburbii, sporind populaţia acestora şi
mai ales numărul meşteşugarilor. £)in cauza înmulţirii populaţiei în
cetate cimitirele erau insuficiente, fiind nevoie de noi amenaj'eri. Pen­
tru acest scop se designează o mare grădină în partea ‘die Sud a cetăţii
fstr. Avram Iancu), care reprezntă vechiul cimitir de astăzi.
La începutul secolului al X VII-lea se curmă aproape brusc marele
progres economic al oraşului. Cauzele sunt: răsboaiele dintre principi,
apoi impozitele mari cerute populaţiei pentru întreţinerea armatei. La
aceste greutăţi se mai adaugă calamităţile naturii care au distrus pro­
dusele pământului, cum a fost.îngheţul din anul 1618— 19, apoi seceta,
urmată de epidemii, care au avut ca rezultat o depopulare a Clujului.
Pentru a se micşora pericdlul incendiilor, foarte frecvente, pe lângă
paza pusă într’un turn (turnul de azi al pompierilor) se interzice aco­
perirea caselor cu paie. Se construeşte un pod peste Someş, în locul
unde este astăzi. Un incendiu foarte mare (1655) a distrus din ca­
sele oraşului, arzând şi turnurile bisericilor din piaţă. La reclădirea
oraşului ajută toată Transilvania, oprindu-se totodată exportul materia­
lului de construcţie. ’ '
Un nou răsboiu între principii Transilvaniei şi Turci aduce după
sine greutăţi materiale şi mai mari. Turcii cer despăgubiri de 75.000
taleri, plătiţi în bani şi natură. Cu această ocazie s’au dus din oraş
toate bogăţiile strânse în obiecte dle artă, în decursul secolului. Apare
din nou ciuma, ceea ce face ca locuitorii să fugă din oraş. Deci de o
evdluţie a cetăţii în acest secol nu poate fi vorba. întinderea oraşului
indicată pe un plan, în secolul al X V II-lea (vezi harta) în care se con-
turează*noile suburbii din jurul cetăţii, se datoreşte expansiunii terito­
riale din secolul al XVI-lea, când o mulţime de factori au conlucrat la
progresul şi bunăstarea Clujului. Noile suburbii au o întindere de 135

/
10 ALEXANDRINA M. HAŢ1EOANU

ha. In secolul următor — al X V lI-lea — s’a păstrat doar extinderea

Clujului atât cât a fost în secolul anterior, însă fără bogăţia din interior.

Secolul XVI I I .

In primele decade ale secolului, oraşul Cluj nu prezintă nici un

progres, cauza fiind răsboiul cu Tătarii şi luptele Curuţilor cu Lobonţii.
La acestea se mai adaugă întreţinerea armatei nemţeşti, care reprezenta
un mare factor de consumaţie, făcând diferite pagube populaţiei. Intre
altele aduceau vin străin în cetate, micşorând astfel vânzarea celui local.
Venitul oraşului se micşorează mult şi din cauza sării, ajunsă mo­
nopol regal. Se fixează o cotă pentru fiecare persoană, iar restul revine
casei domnitoare. Altă pierdere este acea a satelor, de unde se încasau
biruri, de care apoi oraşul nu a mai beneficiat din cauza impozitelor
plătite.Turcilor. Se percepe acum impozit pentru vin şi bere. Oraşul este
decretat reşedinţa comitatului Cluj (1787) dar după câţiva ani noua
împărţire se desfiinţează, pentru a se reînfiinţa mai târziu.
Industria breslelor dă semne de regres, cauza fiind începutul în- .
temeierii fabricilor, de ex. fabrica de ţesut dela Gilău. Din cauza de-
populării oraşului, în urma răsboaielor şi epidemiilor, se face un re­
censământ în anul 1713— 14, numărându-se populaţia după categorii şi
anume: cetăţenii aveau un număr de 776 capi de familie, nobilii şi mag­
naţii 80 şi iobagii 43. Oraşul are numeroase vii, teren arabil, şi păşuni
întinse la Nord. Numărul vitelor era mare, ceea ce arată că viaţa pas­
torală era bine desvoltată: Pentru repopularea oraşului se fac colonizări
intense,' cu .Români şi Maghiari, atât în interiorul oraşului cât şi în
suburbii.
Pe vârful dealului Hoia începe clădirea unei cetăţui de pământ,
care avea un bastion şi cazărmi. întreţinerea garnizoanei de aci cădea
tot în sarcina populaţiei. După ridicarea micului burg încep a se clădi
case pe panta de Nord-Nord-Est a dealului, care aparţineau armatei,
Astfel ia naştere un nou cartier „Hochstadt“ , oraşul de sus, care azi re­
prezintă partea inferioară a cartierului Elisabeta. După numele cartie­
rului locuitorii sunt numiţi „hoştezeni". numire care s’a generalizat
mai târziu pentru toată populaţia agricolă a suburbiilor de Nord şi
Est.- Numirea toponimică se transformă astfel într’o numire profe­
sională. 1
In oraş încep a se. înfiinţa cârciumi, 3 în oraşul centrali şi 3 în sub­
urbii; la fel măcelării, toate plătind oraşului dări. Municipiul mai ia
impozit dela cele cinci sectoare ale lui şi anume: 1. sectorul str. Mănăş-
tur, 2, sectorul Cetatea Veche, Cetatea Nouă şi suburbia de Nord,' 3,
 EVOLUŢIA TERITORIALĂ A ORAŞULUI CLUJ 7

sectorul str. Armata Roşie, 4. sectorul str. Budai N. Antal şi 5. secto­

rul str. Kogălniceanu.
Pe terenul dintre strada Gheorgheni şi strada Turzii încep a se
construi numeroase case mici. In restul regiunii de Sud a oraşului erau
ferme şi vii. In partea de Sud-Vest (terenul ocupat de Clinici) erau
proprietăţile preoţilor. Referitor la ferme se putea face repartiţia lor,
în sensul căreia fermele^ oraşului se găsesc în partea de Nord. In par­
tea de Est-Nord-Est erau cele particulare şi în Sud acelea ale preoţilor.
De altfel în suburbii au fost întotdeauna ferme, grădini mari şi gospo­
dării risipite. O statistică a fermelor (1706) arată că ele erau în nu­
măr de 30, .ceea ce este totuş mult, deoarece exploatau un teren întins.
In schimb casele erau mici şi din lemn, deosebindu-se complet de cele
din oraş, unde pe parcele înguste şi mici se zideau case mari de piatră,
l o t la începutul secolului al X V III-lea începe prima ramificare a stră­
zilor, deci evoluţia lor. se afirmă însă că pe drumurile din afara zidu­
lui noroiul era aşa de mare că aproape nu se putea circula. In cetate
începe pavarea străzilor cu piatră. ' *
Comercianţii Macedo-Români, Armeni şi Greci în jumătatea a
doua a secolului îşi construesc case în sectorul de Sud al Clujului, şi
anume pe panta terasei astfel se pune bază primului nucleu de locuinţe
în suburbia de Sud. După aşezarea lor Românii clădesc aci o biserică
ortodoxă (1795), strada numindu-se până recent strada grecească (azi
Biserica Ortodoxă).
Paralel cu evoluţia suburbiilor şi a străzilor se poate urmări şi o
evoluţie a pieţelor. Piaţa centrală a oraşului a fost la început piaţă de
târg, pentru toate produsele. Mai târziu rămân aci articole mai fine,
dovadă apariţia prăvăliilor şi. gheretelor, iar pentru celelalte mărfuri
se înfiinţează pieţe mari. Noile pieţe se găessc, ca şi în secolul al X III-
lea în afara zidului, şi anume în partea de Vest, la poarta Mănăştur, -
iar la Est piaţa numită Trentsin (azi Ştefan cel Mare şi ■Malinovschi)
şi mai la Nord-Est piaţa Mihai Viteazul. Importanţa de odinioară a
drumului comercial de Vest ar fi trebuit să determine desvoltarea pieţii
principale la poarta Mănăştur, însă nu s’a întâmplat aşa. Piaţa cea ma.i •
mare a ajuns piaţa de Est, la punctul de întâlnire a drumului Turzii
cu acela al Someşenilor, ceea ce ne arată că importanţa celui dintâi era
acum superioară drumului dela Mănăştur. -
r Expansiunea teritorială a oraşului prezintă (aşa cum se vede pe
hartă) expansiunea cea mai întinsă în regiunea, de Nord, datorită co­
loniei dela poalele Cetăţuiei. De aci marginea suburbiei urmăreşte dru- *
mul principal'(strada Lungă), până la linia ferată de azi. In partea,
de Est Nord-Est la fel se constată o întindere mai mare, începând dela

i
n* ALEXANDRINA M. HAŢIEGANU

Valea Someşului, pela Sud de Abator, marginea suburbiei trece dea-

lungul străzilor Porumbeilor, Mărăşeşti, Moara de Scoarţă şi apoi, în­
globând cătunul Sft. Petru, ajunge până la Nord de strada Ciocârliei.
. De aci se îndreaptă spre Sud, pe, marginea străzii Budai N. Antal şi
Eţostoiewschi, până la centrul burgului. In cartierul Mănăştur subur­
bia câştigă teren în partea de Sud, unde clădirile urcă pe terasă până
la strada Haşdeu, pe care se continuă până la Facultatea de Agronomie.
Este cert că pe teritoriul amintit s’au creat puţine străzi, în majoritatea
cazului ele fiind prelungirile străzilor din suprafaţa anterioară a fobur­
gului. 1 1 : •
Rezultatul este o extindere nouă a mahalalelor care cresc cu 171
ha. în suprafaţă, ceea ce este mult dacă ne gândim că tot progresul
acesta s’a făcut numai în jumătatea a doua a secolului. Populaţia totală
a oraşului şi suburbiilor era de 10.660 suflete, la sfârşitul secolului
(1790). ; '

..ţ Secolul XI X,

încă la sfârşitul secolului anterior se termină cu dominaţia Aus­

triecilor şi deci cu influenţa nemţească. In viaţa oraşului se face tot
mai evidentă dominaţia nobililor Unguri, care stabilesc centrul politic
al Transilvaniei la Cluj. Acuma se termină şi epoca de dominaţie a ce­
tăţii şi începe epoca de desvoltare a foburgului. Se. purcede la dărâma­
rea zidurilor şi bastioanelor, care şi-au încheiat misiunea, şi pentru a
căror întreţinere nu se mai găseau bani. Cetăţenii cer exproprierea te­
renurilor din afara zidurilor. Locul rămas după dărâmarea lor a fost
folosit pentru creare de străzi noi, a străzilor de legătură între oraşul
intern şi cel extern, iar în interiorul zidurilor pentru noi construiri..
In agricultură se constată o stagnare. Industria breslelor decade
tot mai mult, iar cu ajutorul capitalismului ia avânt industria mare. Se
vînfiinţează o fabrică de parchete, de bere, alcool, cărămizi, etc.
Comerţul extern decade şi el, dar comerţul intern începe a face
progres.
Din jiunct de vedere edilitar transformarea oraşului se accelerează,
atât în ce priveşte dărâmarea cât şi reclădirea. Mărirea oraşului nece­
sită şl o pază a lui. Astfel, la-începutul secolului, ia naştere,paza poli­
ţienească. Şcoala militară care funcţiona în singurul hotel al oraşului
„Calul Bălan“ (Cercul-Militar), este mutată la Turda şi oraşul scapă
’ de greutatea întreţinerii acestei şcoli. Se termină clădirea Teatrului
Naţional (din strada Kogălniceanu), şi la fel Primăria de azi (1846).
O necesitate foarte simţită era luminatul străzilor. In anul 1827
 EVOLUŢIA TERITORIA! ĂA ORAŞULUI CLUJ

se instalează 247 felinare îngrijite de 34 lampagii. Şi cum în otaş se

iveşte iar holera, se înfiinţează un lazaret şi Serviciul Sanitar (185.^),
In anul 1843 luă fiinţă prima baie în oraş care a fost distrusă la ju­
mătatea secolului şi înlocuită cu alta (Diana). Tot acum se organizează
parcul actual, făcându-se tot felul de plantaţii pe teritoriul lui.
La rândul ei populaţia încă indîcă o stare de progres. Recensă­
mântul din anul 1850 arată că în Cluj erau 16.886 suflete, îar la sfâr­
şitul secolului, 1891, populaţia este de 32.756 locuitori. Documentele
vorbesc despre o mare sporire a numărului Românilor, în acest secol.
Spre sfârşitul secolului se transformă luminatul cu petrol în acela
cu gaz aerian (1870). Câţiva ani mai târziu se construeşte apaductul
şi se face canalizarea Clujului.
Pe teren cultural sunt de amintit înfiinţarea de şcoli, în primul
rând Universitatea (1872), apoi biserici şi tipografii. Acum îşi clădesc
şi greco-catolieri o biserică în strada Bob (1801), până aci ei ţineau de
biserica din Mănăştur. In locul breslelor se înfiinţează la început aso-
ciaţiuni, iar în anul 1877 se constitue corporaţia industriaşilor. Oraşul
ajunge din nou capitală de judeţ.
Pentru uşurarea circulaţiei se taie mai multe străzi în oraşul in­
tern şi se crează noi ramificaţii în cel extern. Astfel se deschide strada
Xenopol, pentru a lega Piaţa Carolina cu strada Gării (D'ozsa), apoi
strada David între Piaţa Mihai Viteazul şi strada Armata Roşie: stra­
da 6 Martie, etc. Paralel cu străzile îşi continuă evoluţia şi pieţele.
Acum se pune în discuţie prioritatea celor două pieţe, din Est, Ştefan
ceti Mare şi Mihai Viteazul. Cumpăna se pare că înclină spre piaţa
Ştefan cel Mare, când apare calea ferată construită la sfârşitul secolului
(1870), care hotărăşte imediat dominaţia pentru piaţa. Mihai Viteazul.
Din nou învinge drumul cel mai puternic din punct de vedere economic.
Expansiunea teritorială din secolul al X lX -lea este reprezentată
mai mult printr’o fâşie continuă de. teren clădit, care înconjoară de jur
împrejur oraşul extern, marcând primele străzi ale suburbiei de Sud
(vezi harta). Noul teren adăugat oraşului avea o suprafaţă de 170,5 ha.
întinderea spaţiului de expansiune nu este prea mare. dar la aceasta
se mai adaugă şi suprafeţele clădite în interiorul oraşului, care repre­
zentau adevărate insule de construcţii noi.
Din toată măreţia de odinioară a cetăţii vechi şi noi a rămas doar
micul burg al Cetăţuiei, care priveşte uimit, de pe înălţimea terasei So­
meşului, metamorfozarea rapidă a fostelor fortăreţe,
 ALEXANDrlNA M HAŢIEGANU
>*
Secolul X X .
i ‘

Evoluţia Clujului se continuă în acelaş. ritm şi în primul dieceniu

al secolului al XX-lea, până la începutul celui dintâi răsboiu mondial.
Industria mare sporeşte cu noi fabrici, şi anume de maşini, textile,
piele, etc. întreprinderi care se grupează mai mult în apropierea căilor
ferate.
Comerţul, datorită drumului feroviar, se extinde şi dincolo le gra­
niţele Transilvaniei. Reforma edilitară a oraşului se continuă pe drumul
început. Din vechea cetate cu ziduri, bastioane, turnuri, etc. n’a mai
rămas aproape nimic. Clădirile şi drumurile nou construite au făcut
completă unificarea celor două oraşe: intern şi extern. Unificarea a-
ceasta nu s’a făcut numai din punct de vedere urbanistic, ci şi din acel
economic. Azi întreg oraşul este producător şi consumator. In suburbii,
unde până acum ocupaţia principală era cea agricolă, iar industria era
secundară, se inversează situaţia, ajungând ca industria să alimenteze
majoritatea populaţiei. Deci factorul vital al oraşului rămâne industria
şi comerţul.
Din punct de vedere urbanistic se continuă cu trasarea şi ramifi­
carea străzilor, iar în anul 1906 se face electrificarea lor.
Piaţa Mihai Viteazul începe a evolua, expediindu-şi târgul de vite,
cereale, lemne — toate mărfurile mari — spre pieţele din jurul abato­
rului ; în cuprinsul ei apar halele. Piaţa din centrul oraşului devine piaţă
publică, şi nu se mai foloseşte pentru târguri. Locul pieţelor din Sud-
Est, Ştefan cel Mare şi Malinovschi au primit altă destinaţie: de par­
curi şi clădiri publice (Administraţia Financiară, Tribunal, Camera de
-Comerţ, Camera Agricolă, Casa învăţătorilor, Cazărmi, etc.). In cen­
trul oraşului evoluţia se face pe verticală. Se clădesc case mari cu etaje
şi palate (palatul Statusului, Hotel Central, etc.).
Suprafaţa noului teritoriu urbanizat este de 448 ha, în anul 1910—
11, iar populaţia a crescut la 60.808 locuitori. Noul teritoriu de expan­
siune se măreşte cu încă o întindere de 96 ha. echivalentă cu suprafaţa
satului Mănăştur, care la sfârşitul secolului anterior (1893) a-fost ane­
xat Clujului.
Cea mai mare extindere a oraşului se face în partea de Nord-Est,
fapt explicabil, având în vedere forţa de atracţie a căilor ferate. In par­
tea de Sud-Est creşterea se face mai mult sub formă tentaculară, tenta­
culele reprezentând străzile care se desvoltă, urcând pe panta teraselor.
La Nord-Vest de Valea Someşului apare primul nucleu al unui cartier
de funcţionari — Grigorescu — format mai mult din vile.
Evoluţia spaţială a primului deceniu din secolul al XX-lea încetează
 EVOLUTA TFRITORTAIĂ A ORAŞULUI CLUJ

odată cu începerea răsboiului din 1914. şi la fel stagnează şi progresul

economic; industria şi comerţul devin paralizate.
A doua perioadă de evoluţie a oraşului începe după terminarea
răsboiului, în 1919, când Clujul ajunge sub dominaţie românească, de­
venind oraşul principal al vieţii intelectuale româneşti, din Ardeal.
După o stagnare de 6 ani oraşul reînvie, odată cu redresarea co­
merţului şi industriei. Acesteia i se adaugă un al treilea factor, care
produce o adevărată revoluţie urbanistică, şi anume reforma agrara.
Datorită ei se face împroprietărirea funcţionarilor, veniţi din toate păr­
ţile tării, să se stabilească în Cluj. In anul 1926 se fixează aici defini­
tiv capitala judeţului.
Pe teren industrial sunt de amintit câteva noi fabrici mari. cum
este fabrica Iris, apoi de ţiglă. dve basmale, fabrica Tacâmul. Industria
Sârmii, etc. Tot aici aparţin diferite Fundaţii Industriale, cum este
Camera de comerţ şi Industrie, Camera de Muncă, Agricolă, ş. a.
La fel se înfiinţează unele institutiuni 'de binefacere, (de ex. In­
stitutul Surdo-Mutilor, Institutul de Orbi, Institutul D'ebilo-mintali,
etc.'). dovedind sentimentele filantropice ale populaţiei.
Progresul edilitar este tot atât de important. Se clădesc o mulţime
de instituţii publice si palate impozante Cea de ex. Colegiul Academic,
palatul nou al Clinicilor, palatul Uzinei Electrice. Episcopia green-ca-
tolică. Muzeul Botanic, ş. a.), centrul oraşului luând' tot mai mult as­
pect de metropolă. La acestea se adaugă numeroase sedii si biserici,
dintre care cea mai impozantă este Catedrala Ortodoxă, apoi biserica
de pe strada Horea, Şcoala de Menaj, Liceul Gh. Bariţiiu, ş. a.
In continuarea parcului orăşenesc se amenajează un mare parc
sportiv, iar în cartierul de Süd al municipiului noua Grădină Botanică,
cea mai mare din tară.
Parcelarea terenului a dat un rezultat ne mai întâlnit în evoluţia
oraşului. Străzi noui apar ca din pământ, formând cartiere mari şi fru­
m oase.,pe toată întinderea oraşului. Cel mai rapid s’a desvoltat totuşi
cartierul de Sud, Andrei Murăşanu. cartier de vile. T ot ne terasa de
Sud a Someşului se măreşte cartierul din jurul străzii Republicii si
Pasteur. La Nord-Vest de Valea Someşului micul cartier de funcţionari
din deceniul anterior, creşte pe fiecare zi, 3uându-se la întrecere cu car­
tierul similar de pe partea opusă. La Nord1şi Nord-Vest de el şi calea
ferată, se taie câteva străzi paralele şi perpendiculare pe Valea Nadă-
şului, străzi în jurul cărora se desvoltă un mare nucleu de case munci­
toreşti. Este cartier C. F. R. La Nord-Est de gară, până la Valea
Chinteni ia naştere un al doilea cartier muncitoresc, care cuprinde toată
lunca înaltă a Someşului; cartierul Iris. Paralel cu el, dar pe lunca <fin
 ALEXANDRINA M. HAŢ1EGANU
¥

dreapta râului, vechiul cartier al fermelor înaintează spre Est, luând

în stăpânire toată terasa joasă a râului, şi chiar o parte din terasa mij­
locie (cartierul Pata). •
Suprafaţa noului teritoriu urbanizat este de 862 ha. în anul 1930,
iar în 1948 de 107 ha., reprezentând ultima suprafaţă de expansiune
a Clujului.
La aglomeratul mare de clădiri, zidite în cartierele amintite, tre-
buesc adăugate şi numeroasele case care au umplut locurile virane şi
grădinile rămase în oraşul central şi în unele străzi vechi ale oraşului
periferic. O mică comparaţie între statistica actuală a clădirilor şi cea
din prima decadă a secolului al XX-lea ne va arăta şi mai precis extra­
ordinara evoluţie teritorială a Clujului. Astfel în anul 1920 numărul
clădirilor a fost de 6283 iar în 1948 se cifrează la '15.305. De fapt sta­
tistica din urmă arată progresul făcut între anii 1920— 40, deci în timp
de 20 ani, deoarece în timpul răsboiului toată activitatea evolutivă a
oraşului stagnează, reîncepând abia în timpul de faţă.
Numărului mare de clădiri îi corespunde şi o populaţie numeroasă
şi anume de 83.542 locuitori în anul 1920, iar în 1948, ultimul recen­
sământ arată că numărul ei a crescut la 117.915 suflete.
. întinderea oraşului în ultima decadă se face aproape uniform în
toate direcţiile. O mică excepţie ar fi partea de Vest a Clujului, unde
din cauza văii, care s’a îngustat mereu, oraşul nu s’a putut desvolta
aşa mult, ea în celelalte sectoare. Pentru viitor terenul cel mai potrivit
de întindere este cel de Est, unde factorul- fizic şi economic oferă con­
diţiile cele mai avantajoase.

Funcţiunile oraşului.

Este cunoscut faptul că oraşul reprezintă o aşezare care îndepli­

neşte mai multe funcţiuni. Ele ne înfăţişează viaţa profesională a ora­
şului. '
In secolul al XH-lea zidurile burgului „Clus“ s’au făcut cu un anu­
me scop — strategic — , deci el corespunde unei singure funcţiuni,
aceea de apărare.
Burgul primordial se transformă în secolul al X lII-lea într’o ce­
tate bine apărată, în care pe lângă funcţiunea de origine apare şi a
doua, aceea agricolă, datorită aşezărilor din jur.
In epocile următoare secolele X lV -X V -lea , cetatea veche evoluiaza
mult în spaţiu, şi paralel cu ea evoluiază şi funcţiunile. Pe primul plan
se menţine funcţiunea de origine, cea sţrategică-mjlitară, căreia i se
 EVOLUŢIA TERITORIALA a o r a şu lu i cluj w

adaugă funcţiunea industrială, şi anume a industriei breslelor, supra-

punându-se funcţiunii agricole.
Spre sfârşitul secolului al XV-lea şi mai ales în decursul secolu­
lui al XVI-lea era bine definită şi cea de a treia funcţiune — cea co­
mercială, pe lângă comerţul intern, ajungând la mare desvoltare şi cel
extern. Rezultatul progresului industrial şi comercial s’a evidenţiat şi
în clasele sociale: burghezimea ajunge la o mare bogăţie şi putere po­
litică. O altă consecinţă a bunei stări, materiale este apariţia funcţiunii
intelectuale, alături de celelalte profesiuni.
Desvoltarea oraşului cetate din epocile următoare, secolele X V II-
X V III-lea se datoreşte funcţiunilor economice amintite,, care reprezintă
factorul vital al lui. Acestor ocupaţii principale, industrie, comerţ, agri­
cultură, i se adaugă vechea funcţiune — militară — , care se găseşte
acum într’o perioadă de stagnare. In schimb câştigă tot mai multă
importanţă funcţiunea culturală.
In secolul al X lX -lea ia definitiv sfârşit dominaţia cetăţii, şi pa­
ralel cu ea se termină şi misiunea funcţiunii care a creat-o — cea stra­
tegică — . Ca un simbol al dominaţiei de odinioară rămâne doar mica
Cetăţuie depe deal. .
Tot acum se sfârşeşte şi cu o altă ocupaţie a cetăţii — industria
breslelor — , înlocuită de marea industrie. NouaVfuncţiune economică,
împreună cu cea comercială, eclipsează aproape complet pe cea agricolă.
Dar rolul conducător în viaţa profesională a Clujului revine func- „
ţiunii intelectuale, care reprezintă ocupaţia unei majorităţi de populaţie.
Epoca actuală a secolului al XX-lea este, pentru viaţa oraşului,
epoca de cea mai mare evoluţie internă; paralel cu ea face un mare pro­
gres şi viaţa profesională.
Dominaţia rămâne funcţiunii intelectuale şi culturale, urmată de
cea industrială şi comercială. La acestea se adaugă funcţiunea adminis-
■trativă şi politică, exercitată şi asupra regiunii din jur. Ca funcţiuni
secundare se adaugă, celor dintâi, cea agricolă, religioasă şi militară.
In concluzie, evoluţiei urbane, posibilă numai în epoci de pace- şi
linişte internă, îi corespunde o evoluţie a funcţiunilor care le îndepli­
nea. Unele din acestea s’au menţinut de-a-lungul secolelor (agricolă,
industrială, comercială şi intelectuală), altele au fost părăsite după.în­
deplinirea scopului avut (strategică), iar o altă categorie de funcţiune
a fost înlocuită cu una similară, dar de tip nou (breslele cu industria
mare). . » .
Rezultatul evoluţiei este un complex de funcţiuni; unele de o im­
portanţă capitală, iar altele de ordin secundar, toate împreună creind
,18 A l e x a n d r i n ă m . h a Ţ ie Cia NU

acest aglomerat de oraş nou, care este Clujul de azi, oraş de tip mixt
cu predominarea vieţii intelectuale şi culturale,

B IB L IO G R A F IE SU M ARĂ

1. 1. B ed ă u s, Antichităţi' găsite în Cluj în anul 1922, Anuar. Comis. Monum. Ist.

Cluj 1929.
2. O. B u ş e a , Clujul 1929— 1939, Cluj.
3. N . D . C o n d u , D escoperiri arheologice în Cluj, Anuar. Comis. Monujn. Ist. an.
1926— 28, Cluj 1929.
4. C luju l, E d iţia L ig ii Culturale, Secţia Cluj 1929.
5. C sik y B é la , K olozsvár részletes leírása K olozsm egye és az crdély részek rövid
föld ra jza , K olozsvár 1889.
6. A l. D o b o s i, D in istoria econom ică a oraşului Chij în veacul X V I , Cluj 1947, Érd.
T;ud. Intézet. ' -
7. H a n to s G yu la, K étvizközti m a jorok, Cluj 1943.
8. J a k a b E le k , K olozsvár története, B udán 1870— 1888, V , 1— I I I . ,
9. J a k a b E le k , Oklevéltár K olozsvár története első kötetéhez, Budán 1870.
10. K o lo z s v á r tö r t é n e te , világositó ra jza i, Budán 1870.
11. L e n e k v o n T reu tm feld , Siebcnbürgens geographisch,. topographisch, atatistisch
Lexikon, W ien, 1839.
12. V . H ih ă ile s c u , Bucureştii, ediit. Cartea Rom ânească, Bucureşti, 1935.
13. M a r tin o v ic i-I s tr a te , D icţionarul Transilvaniei, B anatului şi. celorlalte ţinuturi ali­
pite, Cluj 1921. '
14. V . M e r u ţiu , Judeţele din Ardeal, extras. Lucr. In stit. de G eografie, Cluj 1929.
15. Ş t. P a seu , Transilvania în epoca Principatului, Cluj 1948.
*16. M . B o şk a , Cercetări preistorice în Ardeal, A nuar. Comis. M onum. Ist. Cluj,
1926— 28.
17. Recensământul general ál populaţiei Rom âniei 1930, Edit. In stit. Central Statis­
tic, Bucureşti.
18. S za bó A ., K olozsvár települése a X I X . század végéig, Cluj, 1946.
19. I . S z ig e th y , M on ogra fia Clujului, 1939, Cluj.
20. T ib o r B a r á th , K lausenburg das Ile rz Siebcnbürgens, Cluj 1944.

Cluj 15 D ecem vrie 1948.

 L’ÉVOLUTION TERITORIALE DE LA VILLÈ DE CLUJ.

. Résumé '

La ville de Cluj, telle qu’elle se présente actuellement, .est le ré­

sultat d’une vie de presque huit siècles, durant laquelle elle a passé
par des époques de prospérité et -de progrès, alternant avec des épo­
ques de stagnations ou même de regrès.
Les premiers documents, mentionnant l’existence de la ville, da­
tent du XH-ème siècle; on y affirme que sur les bords du Petit Someş
une cité appelée „Clus“ a été fondé à l’aides des Teutons-Flamands.
Le vieux bourg était situé entre la canal du Someş et la place publique
centrale, avait une forme carrée et couvrait une superficie de 6,8 hecta-^
res ^voir la charte).
Aux X lII-èm e et XIV-èm e siècle, la citadelle garda la même éten­
due; à son intérieur s’organisait la vie de la population militaire et au
delà de ses murailles celle de la population rurale. •
Au XV-èm e siècle, par suite de l’aocroisement de la population on
construisit une nouvelle citadelle tout autour de l’ancienne, mieuz for­
tifiée, couvrant une étendue six fois plus grande que la première (45,2
hectares). C’est la prospérité économique qui a été la raison de cette
grande extension.
. Au debut du siècle suivant (le, XVI-èm e) il y a à enregistrer une
stagnation dans la vie de la cité. Cependant vers le milieu de ce siècle,
par suite du développement de l’industrie et du commerce, •elle marque
une nouvelle époque de progrès. Il s’ensuit la création des premiers
quartiers, de banlieue dans le parte l’Est, No'rd— Est et Ouest de la
cité, dont l’étendue s’accroit de 135 hectares.
Le XVII-èm e siècle représente pour la cité une époque de regrès,
et même de décadence. Ceci est dû aux impôts excessifs qu’exigèrent
à la population les Turcs et les princes, aux épidémies et à d’autre fac­
teurs économiques. Ce n’est qu’à la fin du siècle que commence le re­
dressement économique, par l’essor de l’industrie et de l’agriculture.
Ce progres continue au X V III-èm e siècle, quand la ville agrandit
son territoire par un nouveau quartiére, le „Hochstadt“ , créé dans la
 A l e x a n d r in a m . h a ţ ie g a n u

partie de Nord— Ouest du Someş, Ainsi que par les nouveaux terri­
toires attachés aux secteurs d’Est et d’Ouest. C'est, ainsi que la ville
entérieure a’accroit de 177 hectares-
Le XIX-ème siècle constitue une véritable révolution urbanistique
de la 'ville. La ceinture de fortifications est supprimée, de nouvelles
rues et de nouveaux batiments apparaissent, unifient complètement la
ville intérieure (la cité) avec celle extérieure (la banlieue). C’est un
grand changement que subit également la petite industrie artisanale qui
tend à être remplacée par la grande industrie. La superficiè de la ville
ne s’accroît que de 170,5 hectares, forment une zòne continue tout' au­
tour.
Mais l’évolution teritoriale la plus marquée üc la ville est celle
du XX-ème siècle, ou l ’on peut distinguer deux époques de .progrès.
La première s’étend du début du siècle jusquà la première guerre mon­
diale, de 1914. Dans cet intervalle de temps la ville s’agrandit encore
de nouveaux quartiers dans la région du Nord— Nord— Est, par de
nouveaux quartier, résultant du développement des chemis de fer.
Dans ,le Sud apparaissent les premièrs rues sur la terasse de la
ville représentant le commencement d’un grand quartièr. Au Nord—
Ouest du Someş prend naissance un quartier habité par des employés
(la quartier Grigoresco). A la même époque, le village de Mănăştur se
rattache à la ville du coté de l’Ouest. L ’eccroisement de la surface de
la ville est de 488 hectares.
La seconde période de progrès de notre siècle est celle à partir
de 1919; c’est l’époque de la domination roumaine. Entre 1920— 1940,
jusqu’au commencement de la dernière guerre, on a créé de nombreux
quartiers nouveaux. C’est ainsi que dans le Sud on trouve les quar­
tiers Andrei Mureşan, des Arts, Pasteur, etc. Dans le Nord— Ouest h
quartier Grigoresco se développe sensiblement' et à proximité il en est
de même du quartier Donath. Au Nord de la colline de la „Citadelle“
prennent naissance de nouveaux quartièrs d’ouvriers, tels que le C.F.R.,
iris et à l’Est, le quartier agricole s’élargit également. En tout, la ville
s’àccroit de presque 2000 hectares, ce qui represente plus du double de
l’ancien teritoirè. Ce grand essor est dû, en partie, eux fonctions cul­
turelles, politiques et administratives qui incombent à la ville'de Cluj,
en tant que la plus grande de Transylvanie. Il faut y ajouter les facteurs
industrie et commerce, dont l’importence dépasse la frontière.
La dernière grande guerre a interrompu pour quelques années ce
grand essor évolutif de la ville, mais une fois cette période de stag-.
nation dépassée, il se met de nouveau en évidence.
m 662 «8 «85 m BS «,? 6.6 ruha.
 2A(<j

ZONELE DE APROVIZIONARE ALE ORAŞULUI DEJ.

de Fabiu Dumbravă
••
Aprovizionarea centrelor urbane cu alimente, îmbrăcăminte şi ma­
terii prime în general,. depinde în primul rând de desvoltarea şi varie­
tatea căilor şi mijloacelor de comunicaţie, cât şi de abhndenţa şi dis­
tanţa la care se găsesc aceste articole.
Oraşul Dej este susţinut în aprovizionarea sa de mai multe zone,
unele mai apropiate şi altele mai depărtate, după cum urmează:

a) Zona de aprovizionare imediată.

Ea este formată din comunele cele mai apropiate, la o distanţă de

3— 8 km. în jurul oraşului. Aceste comune aprovizionează zilnic popu­
laţia din oraş .cu lapte, iar cu alte produse alimentare în zilele de târg.
In general transportul se face pe jos, în deosebi (ie băieţi, fete şi oameni
bătrâni. In majoritatea cazurilor laptele este dus la domiciliu şi numai
o foarte mică cantitate este plasat pe piaţă în fiecare dimineaţă.

16
212 FABIU DUMBRAVĂ

Aceste comune din jurul şi imediata apropiere ai oraşului suni ur-,

mătoarele: Urişor, Căşei, Cuzdrioara, Mica, Mănăstirea, Salatiu, Nima,
Ocna-Dejului, Codor, Jichişul de Jos şi suburbia Y i f e Dejului.
Comunele acestea aprovizionează zilnic oraşul,, atât în timpul verii
cât şi în timpul iernii cu lapte, smântână şi ouă;.
Cea mai mare cantitate de lapte este adusă din Cuzdrioara cu 279
litri zilnic, apoi urmează Nima cu 243 litri şii Codor cu 215 litri, iar
periferia oraşului, ca Valea Codrului, Mulatăul, Dealul Tirului şîM ifaii
Viteazu cu 235 litri. v _
Urmează apoi comunele Mănăstirea cu 128 litri, Mica cu 92 lrtn,
Ocna Dejului cu 87 litri, Căşei cu 86 litri şi Urişor cu 75 litri, iar
Viile Dejului cu 97 litri (care duce majoritatea lapteui la spital).
Cu smântână, unt şi ouă oraşul se aprovizionează zilnic în .canti­
tate mai mică, iar în cantitate mai mare în zilele de târg săptamanal,
când participă şi comune' mai îndepărtate. Aceste produse se plasează
direct în piaţă şi mai rar la domiciliu.

b) Zona de aprovizionare apropiată.

Comunele care participă la târgul săptămânal pe lângă cele amin­

tite mai sunt şi altele până la o rază de 30— 40 km. depărtare. In deo­
sebi în zilele de Marţi participarea la târg este foarte mare, iar Vinerea
şi Dumineca mai redusă.
In general nu poate fi vorba de o anumită participare pe anotim­
puri, deoarece toate comunele din această zonă de aprovizionare vin la
fel, doar că iarna într’o proporţie mai redusă.
Comunele mai îndepărtate care participă la târgurile săptămânale
pe lângă cele apropiate de oraş sunt următoarele: Rugăşeşti, Chiueşti,
Măgoaja, Guga, Coplean, Cetan, Sălişca, Câţcău, Vad, Valea Groşilor,
Gâlgău, Poiana BÎenchii' Baba, Gârbăul Dejului. Nănăşturel, Ciceu,
Mihăeşti, Baţa, Reteag, Beclean, Ciceu Giurgeşti, Negrileşti, Sânmăr-
ghita, Braniştea, Cireşoaia, Unguraş, Nireş, Petreşti, Mintiul Gherlei,
Gherla, Fizeşul_ Gherlei, Tărpiu, Şomcutul Mic, Peştera, Jichişul de
Sus, Şigău şi Pintic. >
Participanţii dela distanţe mai mari vin la târg cu căruţele iar
unde e posibil şi au mijloace de comunicaţie, cu autobusul sau cu tre­
nul, iar din comunele mai apropiate vin pe jos şi numai când aduc pro­
vizii grele şi mai multe, vin cu căruţa sau carul.
Aprovizionarea cu lapte şi derivate, se face de cătră comunele din
jur zilnic, iar în zile de târg săptămânal mai aduc lapte dar în cantitate
mai mică şi alte comune din apropiere. In schimb acestea desfac pe
 243
ZONELE DE APROVIZIONARE ALE ORAŞULUI DEJ

piaţă mai multe, produse derivate, ca unt, smântână, urdă, brânză şi

caş. Este foarte căutat caşul din Nireş, care e foarte bun şi mare, de
câte 15— 20 kg. In timpul sezonului se aduce la târg cca. 4— 500 kr._caş.
Aprovizionarea cu ouă fi păsări. In ce priveşte stocul lor Dejul şi
tot judeţul Someş formează un ţinut foarte bogat, de unde.se fac apro­
vizionări de către societăţi organizate ca Eggs, pentru colectarea şi ex­
portul ouălor. S’ a ajuns ca din întreg judeţul să se colecteze săptămâni
peste 60.000 de ouă, iar în cursul lunei Iulie 1948, s’au exportat din .
împrejurimile oraşului cca. 300.000 bucăţi ouă la Viena.
Producţia de păsări în general este foarte mare în deosebi găinile,
raţele şi gâştele sunt din belşug. Celelalte păsări ca bibilici şi curci se
cultivă mai puţin. In cazul când măsurile sanitar-veterinare ar putea
fi aplicate cu eficacitate din punct de vedere administrativ, incontes­
tabil, că numărul păsărilor ar putea fi şi mai mare şi ca atare şi pro­
ducţia ar fi mai ridicată.
Comunele Chiueşti, Nireş, Cuzdrioara, Codor, aprovizionează săp­
tămânal cu 400— 600 bucăţi ouă fiecare, iar Mica, Şomcutul M ic cu
mai puţin. Urmează celelalte comune într’o proporţie destul de însem­
nată.
Cu păsări oraşul se aprovizionează în aceeaşi proporţie.
Aprovizionarea cu zarzavat. In general grădinăritul la Dej şi îm­
prejurimi lasă mult de dorit, din lipsa unei atenţii mai deosebite asupra
acestui gen de agricultură s’a ajuns ca productivitatea să fie puţină şi
de calitate inferioară. De aceea, în zile de târg întâlnim în piaţa din
Dej, pe lângă localnici şi din apropiere (hotarul Dejului, Viile Dejului,
Mănăstirea şi Cuzdrioara), mai mulţi zarzavagii veniţi dela depărtări
mâi mari cum sunt cei din Gherla, Fizeşul Gherlei, Sic, apoi Reteag,
Beclean şi chiar din alte judeţe, din Năsăud (M ocod), Cluj, Sălaj şi
Satu Mare.
Cu cartofi aprovizionează hotarele Dejului (fermele de stat A.F.S.
M .), dar în deosebi Reteagul, Uri, Ciceu, Mihăeşti, Baţa şi Cristeştii
Ciceului, apoi Jichişul de Sus, Şigău, Coplean şi Chiueşti.
Ceapă se aduce din M ocod (Năsăud), R ogoz (din spre Lăpuş),
Şintereag şi Chiuza.
Fasolea din toate comunele din jur, iar
Varza din Coplean, Baţa şi Reteag.
Aprovizionarea cu fructe. In anii normali piaţa oraşului Dej este
suficient aprovizionată întrucât în regiunea din jur pomicultura este
foarte desvoltâtă. ,
Anul acesta, din cauza îngheţului, toată recolta regiunii a fost
compromisă, de aceea aprovizionarea cu fructe a trebuit sa se faca
244 FABIU DUMBRAVĂ

dela distanţe mari. Astfel struguri se aduceau dela Arad şi Oradea, pe­
peni şi lebeniţe dela Timişoara, mere şi pere din Oltenia (R. Vâlcea),
iar prune din regiunea Moldovei (Iaşi). Fructele aduse astfel fiind în
cantitate foarte redusă nu puteau satisface nevoile populaţiei şi erau
scumpe. ^
In mod obişnuit cantitatea de fructe cea mai, mare şi de calitate
foarte bună, adusă pe piaţa oraşului, este din Cireşoaia, care-i vestită,
de asemenea şi Unguraşul. Aceste două comune la coptul fructelor, în
zile de târg, aduc săptămânal câte 40 de care. Urmează apoi Jichişul de
Sus, Pinticul, apoi Nima. Salatiu, Ocna Dejului şi Cetan.
Aprovizionarea cu cereale şi făină. Vânzarea cerealelor pe piaţa
oraşului Dej, de către comunele participante, se face în ordinea urmă­
toare: Şomcutul Mic, Cetan, Jichişul de Sus, Coplean, Ghiueşti, Ciceu
Mihăeşti şi Nireş, apoi Şigău, Baţa şi Reteag.
Făina se aduce din comunele Cuzdrioara, Codor, Mica, Salatiu,
Jichişul de Jos, Urişor şi Căşei.
Aprovizionarea cu fân. Cantitatea de nutreţ adus spre vânzare în
Dej este destul de mare. Comunele Cuzdrioara, Salatiu, Nima şi Ocna
Dejului, aduc fiecare câte 20 care săptămânal. Urmează apoi Mica,
Mănăstirea, Codor, Jichişul de Jos, U rişor, Căşei, Şomcutul Mic şi
Cetan cu câte 15 care, iar Nireş şi Coplean cu câte 10 care, restul într’o
proporţie mai redusă.
Aprovizionarea cu lemne de foc. Oraşul Dej are nevoe anual apro­
ximativ de o cantitate de 1400 vagoane lemne, din care jumătate se
acopere din regiunea Dejului, iar restul necesar mai ales pentihl insti-
tuţiuni, din regiuni mai îndepărtate.
Cantitatea de lemne adusă săptămânal pe piaţa Dejului se ridică
la aproximativ 300 care şi se repartizează astfel: Cetan şi Şomcutul
M ic câte 40 care, Jichişul de Sus, Tărpiu, Rugăşeşti, Guga, Ghiueşti,
câte 25 30 care, apoi Gârbăul Dejului, Ciceu Giurgeşti, până la 20
care, iar restul provine din alte comune.
Aprovizionarea cu animale. Din datele obţinute dela Oborul oraşu­
lui, pe timp de un an (1. IX . 1947— 1. IX . 1948), avem următoarea
situaţie oficială. '

Animalele vândute Cabaline Bovine Ovine Porcine

Din ju d e ţ ..................... 109 3.817 1.B40 1.682

Din alte judeţe . . . . . — 63 58 5
T o t a l............................ 109 3.880 1.598 1.687
 ZONELE DE APROVIZIONARE ALE ORAŞULUI DEJ 245

Din acest tablou rezultă următoarele: '

Cabalinele au o productivitate minimă faţă de celelalte animale.
Bovinele în schimb sunt cele mai numeroase şi se repartizează ast­
fel: Cuzdrioara cu 498, Căşei 327, Maia,307, Dej 294, Câţcău 225, Ru-
găşeşti 177, Vad Î58, Mica 147, Ocna Dejului 137, Ciceu Mihăeşti 131,
Jichişul de Jos. 120 şi Poiana Blenchii 100, restul comunelor icu mai
puţin.
Ovinele sunt distribuite în felul următor: Dej 685, Căşei 158, Mica
120, Nima 50, Uriul de Sus 48, Unguraş 46, Ocna Dejului 44, Rugă-
şeşti 40, Mintiul Gherlei 40, Măgoaja 40 şi Cuzdrioara 33. Celelalte
comune cu mai puţin sau nu participă de loc la târg.
Porcinele au următoarea repartiţie: Rugăşeşti 185, Dej 179, Căşei
152, Câţcău 121, Cuzdioara 101, Poiana Blenchi 91, Maia 89 şi Vad
85, restul comunelor eu mai puţin.
Pentru a cunoaşte care este tăierea animalelor în timp de un an
(1. IX . 1947— 1. IX . 1948) la abatorul comunal, dăm următoarea si­
tuaţie oficială.

L u n i 1 e
Animale Total
IX X XI XII I II in IV V v i VII VIII

Bovine 112 54 23 — — — 53 21 38 21 21 22 365

Ovine 262 58 - — — — 111 10536 15150 69 — 74 26260
Porcine - — — - 5 — 63 6 — — — — 74

In lunile de iarnă aproape fiecare familie tăindu-şi câte un porc

aprovizionarea cu carne dela măcelari este foarte redusă.
Aprovizionaera cu peşte, se face mai mult din localitate şi din co­
munele învecinate de pe malul Someşului, ca Cetanul, Urişorul şi Mica.
Se pescueşte mai ales cleanul în greutate până la 4— 6 kg., iar somnul
în greutate considerabilă şi mreana de câte 2— 4 kg. Cea mai mare par-
Je din cantitatea pescuită se plasează şi consumă în localitate, iar restul
se vinde la Cluj. ' ■
Aprovizionarea cu vin, se face din următoarele podgorii din apro­
pierea oraşului: Dealul Viilor pe valea Şomcutului, dealul Sft. Petru
spre Ocna Dejului şi podgoria de pe dealul Tirului. Aceste regiuni fac
aprovizionarea în proporţie de 15— 20% dând un produs de o calitate
destul de bună, mai ales cel din Dealul Viilor, unde sunt două vii mari
şi de soi renumit. c
Comuna Ocna Dejului livrează tot cam 10— 15°/o iar Baţa şi Mi-
246 FAB1U DUMBRAVĂ

hăeşti deşi au un vin bun şi căutat se găseşte însă într’o proporţie mai
mică. Urmează Braniştea şi Unguraşul cu cantităţi puţin însemnate.
Aprovizionarea cu vin din comunele apropiate se face direct de
către negustorii din Dej dela producători. Vin de calitate mai superioa­
ră şi în cantitate mai mare, se aduce din judeţul vecin* Năsăud şi anume
din vestitele comune Lechinţa, Vermiş şi mai aels Viişoara (fost Be-
şineu), de lângă oraşul Bistriţa. ■ ,
Asemenea, se mai aduce vin. în mare cantitate, dela Aiud, Teaca şi
Târnăveni,*. Dinspre Sălaj deşi ar fi mult mai aproape, nu se aduce vin
nefiind de calitate şi nici căutat de populaţie.
Aprovizionarea cu var. La Dej aprovizionarea cu var nu se face
prin depozite, ci de către ţărani; care vin la târgurile săptămânale cu
câte IO1—20 căruţe încărcate, dela depărtări de 30— 45 km., mai ales
din carierele de piatră de var dela Ileanda şi Cheile Babei. Comunele
care aprovizionează oraşul cu var sunt următoarele: Baba, -Poiana
Blenchi, Bârsăuţa, Dolheni şi Şasea. , ■
Aprovizionarea cu mangan sau cărbuni de lemn se face dlela de- ■
părtări de peste 20 km., din comunele Negrileşti şi Ciceu Poieni, care
aduc câte 5— 6 care săptămânal. •
Diverse alte aprovizionări. Articolele ţărăneşti ca linguri, fuse, co-
veţi din lemn şi mături,, sunt lucrate de meşteri ţigani, care vin dm
comunele Rugăşeşti şi Guga. Transportul îl fac pe jos cu marfa în spate
dela distanţe de 14 şi 17 km., aproape în fiecare Marţi la târgurile săp­
tămânale. *
•' Măturile sunt confecţionate diin nuele de mesteacăn şi aduse în spa­
te câte 20 bucăţi.
Lingurile se fac din lemn de plop, fusele din „salcă“ (adică loznă
cum îi spun ei), iar coşurile (cotărcile) din alun.
Aceşti meşteri îşi' desfac marfa cam la 2— 3 săptămâni după cum
şi-o pot confecţiona.
Vasele de bucătărie din tinichea, ca oale, vedre, tave, strecurătoare,-
sunt confecţionate de un meşter român din comuna Mihăeşti; el vine
cu căruţă angajată când timpul este frumos.
Oalele de lut ars se aduc la fiecare târg săptămânal de către olari
unguri de pe Mulatău din Dej. .
Cu articole de industrie casnică, cum este cânepa, lâna, pânzeturi
de casă şi aşa zisele ţoale din lână confecţionate de ţafani participă la
târg aproape toate satele din jur.
Opincile de cauciuc se aduc dela Tg. Lăpuşului, Gârbău, Rus şi
Cozla.
1 Cu ciubere, vase de lemn şi fluere, vin Moţii şi aproape în fiecare

i
 IZONELE DE APROVIZIONARE ALE ORAŞULUI DE]

'Marţi sunt câte'.2— 3 care încărcate cu marfă, care cutreeră ţara făcând
•popasuri în zile<de târg pentru a-şi vinde produsele.
Mai sunt -şi negustori ambulanţi cu şatre, unii cu pieptene, cărţi
de rugăciuni, icoane, cuţite, creioane, alţii cu flanele, panglici, stămburi,,
mărgele şi' mărunţişuri. Iar alţii cu zaharicale, turte de miere şi siro­
puri colorate, •.provenind din D ej, Gherla, Nicula, Ileanda, Coldău, Mă-
goaja şi Urişor.

■c) Zona de ■aprovizionare depărtată.

întreprinderile industriale şi comerciale din localitate se aprovi­

zionează cu materii brute şi fabricate din diferite regiuni ale ţării
transportate aparte cu autocamioane şi î n ' cantităţi mai mari cu trenul.
Fabrica Trassia este cea mai mare întreprindere industrială din
localitate, ea îşi aduce materia primă, calcarul, pentru fabricarea cimen­
tului, dela cariera proprie din Glodul Someşului, dela o distanţă de peste
30 km., pe căîlje ferate şi în medie lunară de 100— 150 vagoane. Apoi
haematita ''(zgura) dela tcpitoarele statului din Baia Mare, în medie
lunară de 25— 30 vagoane. Pentru uşurarea transporturilor Uzina este
deservită de o linie ferată de garaj.
, Fabrica de marmeladă se aprovizionează cu fructe, în timpul se­
zonului, din cuprinsul judeţului Someş şi Năsăud, în medie anuală de
10— 12 vagoane. Ele sunt transportate- mai mult cu camioane şi căruţe.
Anul .acesta însă, lipsind fructele în împrejurimi din cauza îngheţului
urma ca fabrica să se aprovizioneze dela R. Vâlcea cu aproximativ 25
vagoane.
Uzina electrică din Mănăstirea se aprovizionează cu combustibil
pentru motoarele Diesel, din regiunea petroliferă, anual cam 10 va­
goane, prin staţia Dej.
Magazinele de stat şi celelalte întreprinderi comerciale, ca coope*
rativele, se aprovizionează cu produse fabricate, sau semifabricate din
diferite centre industriale şi comerciale din ţară. Aceste aprovizionări
se fac astăzi numai prin centrele comerciale de stat din Bucureşti, sau
filialele lor din Cluj, care au drept scop dirijarea şi distribuirea raţi­
onală a tuturor produselor din ţară. f
Centrele de unde vin mărfurile fabricate sunt: Pentru produsele
coloniale, Centro-Com-Colonial, îndeosebi fabricele din Bucureşti, Cluj,
•Oradea, Arad, Timişoara şi Braşpv.
Produsele manufacturate sunt procurate din diferite centre indu­
striale ca. Centrala Lânei, a Bumbacului, a Mătăsii, a Cânepii, a Inului,
248 FAB1U DUMBRAVA

a Tricotajelor, care aprovizionează cu tot felul de articole necesare

pentru îmbrăcăminte ca stofe, pânzături, flanele, mătăsuri, ciorapi, aţă.
Produsele de pielărie şi cauciuc, se obţin prin Centrala Industrială
a Pielei, a Tălpii şi Cauciucului, în deosebi din Cluj, Bucureşti, Me­
diaş şi Braşov sub formă de confecţiuni, ca îmbrăcăminte, articole din
piele (genţi, portmonee, poşete), şoşoni. ■
Sticlăria vine dela Centrală Sticlei din Turda şi Mediaş sub formă
de geamuri, oglinzi şi articole casnice.
Articolele metalurgice sunt furnizate de Centro-Com-Metal din
Reşiţa, Titan, Nădrag, Călan şi Brăila sub formă de materiale de fiei
brut (ca şine de roate, tablă neagră şi galvanizată, unelte agricole şi
tucerie).
Din Câmpia Turzii se aduc cuie, sârmă de fier, de oţel şi cabluri.
Dini Mediaş şuruburi, vase emailate din tablă,, accesorii pentru bi­
ciclete.
Din Braşov tablă de alamă, scule, broaşte pentru uşi şi ferestre.
Sinaia furnizează şuruburi, Satu Mare articole de menaj, Topliţa
şi Sibiu maşini agricole, Cugir scule şi diferite articole de vânătoare,
Timişoara împletituri de aramă şi articole de iluminat ca baterii elec­
trice, etc.
Material pentru construcţii se aduce din Bistriţa şi Topliţa (ma­
terial lemnos), din Turda, Cluj) Mureşenii de Câmpie (ţiglă).
Diverse produse. Din Cluj se aduc articole de porţelan şi sobe de te­
racotă; din Bucureşti, Ploeşti şi Mărăşeşti articole chimicale, sanitare
şi faianţerie. .
•«*

d) Zona de participare ta iarmarocul periodic.

Necesităţile de schimb şi aprovizionare ale populaţiei se fac pe

lângă târgurile săptămânale şi la târgurile ide ţară sau iarmarocul pe­
riodic. Populaţia locală, dar în deosebi cea din jur şi depărtări mai
mari, participă masiv fie pentru a-şi valorifica produsele, fie pentru a
se aproviziona, în mod mai deosebit.
Târgurile de ţară se ţin la anumite zile hotărâte din an a căror
diată diferă după regiuni şi oraşe. L a 'D ej iarmarocul periodic a fost
fixat astfel: la 3 Martie, 6 Aprilie, 1 Iunie, 3 August, 5,Octomvrie şi
7 Decemvrie. Nu toate aceste târguri au aceeaşi importanţă, că cel din
luna August denumit „Târgul Pepenilor“ , sau cel din Decemvrie zis
,jTârgul Crăciunului“ , întrucât cele din Aprilie şi Gctomvrie sunt mai
puţin cercetate.
 ZONELE DE APROVIZIONARE ALE ORAŞULUI DEJ 24 9

Aceste târguri actualmente ţin câte o zi, iar în trecut durau câte
2— 3 zile, mai ales „Târgul Pepenilor“ . Pentru populaţia rurală târ­
gurile erau aşteptate şi considerate ca o adevărată sărbătoare, căci sfâr­
şitul lor, ocaziona petreceri şi joc pentru tineret.
O bună parte din populaţia orăşănească cu această ocazie îşi face
aprovizionările, mai mari de iarnă cu zarzavaturi, cartofi, ceapă, cerea-
.le, chiar lemne, sau îmbrăcăminte. înainte de război multă lume îşi cum­
păra la aceste târguri haine, paltoane şi încălţăminte dela şatre, cânid
negustori din centre mari ca Oradea, Cluj şi chiar Timişoara îşi des­
făceau produsele lor aci.
Odată Cu înfiinţarea magazinelor de stat modul de aprovizionare
se schimbă radical. Comercianţii nu-şi mai au rostul, iar populaţia este
deservită de aceste.a la preţuri fixe şi populare.
Cu ocazia târgurilor ţărănimea din regiunile sărace se aprovizio-
naeză cu cereale, în deosebi cu mălai. Iar, restul populaţiei cu articole
de îmbrăcăminte, cojoace, pănuri, bocanci, opinci, cizme, pălării, că­
ciuli, stămburi sau articole de gospodărie (oale, cratiţe, strecurătoare,
cuţite, linguri şi farfurii), unelte agricole (pluguri, grape, sape, coase)
şi mobilă (paturi, dulapuri, lăzi, mese şi scaune).
Azi la aceste târguri vin mai mult negustori ambulanţi cu mărun­
ţişuri, basmale, panglici, stambe, mărgele, pălării, sticle, oglinzi, săpun,
oale, vase de fier, precum şi ciubere şi coveţi.
Zonele de participare sunt cam aceleaşi ca şi la târgurile săptă­
mânale. '
‘ . Din cele din mai sus reese, că drumurile din diferite direcţii, dar
'î n deosebi încrucişarea celor trei şosele naţionale, care se face la Dej,
precum şi liniile de cale ferată avantaj ază foarte mult modul de apro­
vizionare al oraşului cu tot felul de produse, dându-i posibilitatea în
viitor, ca paralel cu desvoltarea şi amplificarea mijloacelor de comu­
nicaţie, starea sa economică să prospere şi să evolueze şi mâi mult.
C ÂTEVA CONSIDERAŢ1UNI GEOGRAFICE
PRIVITOARE LA ODORHE1
DE

C. CIURTEA
Ite
 C Â T E V A C O N S ID E R A Ţ IU N I G E O G R A FIC E P R IV IT O A R E
L A O D O R H E I.

de C. Ciurtea

Odorheiul este aşezat la poalele munţilor Harghita, într’o depre­

siune sub-carpatică, largă de 10— 15 km. alungită pe direcţia N V — SE,
având o altitudine medie de 504 m.
Originea oraşului este veche şi după istoricii unguri (Orbán Ba­
lázs) ea începp în preistorie. Din primele aşezări primitive s’a desvoltat
treptat, oraşul de astăzi.
Cauzele care au determinat aşezarea şi desvoltarea de mai târziu
a oraşului, au fost următoarele: 1. regiunea de contact între basinul
Transilvaniei şi partea apuseană a Carpaţilor Orientali, loc die schimb-
de produse între aceste două regiuni bine distincte.
2. Importanţa strategică a regiunei a determinat desvoltarea aşe­
zării în epoca Romană. „D ouă drumuri principale romane străbat ţi­
nutul nostru. Unul la Vest de şirul vulcanic cu direcţia N— S, iar altul
la Sud, pe Olt şi peste Trei Scaune, cu direcţia Est— Vest. întâiul uti­
lizează admirabil şi aproape pas cu pas linia de contact dintre Basinul
Transilvaniei şi Munţii Vulcanici. începea la Mureş, la Deda, unde era
ultimul post roman, şi peste Gurghiu cobora în interesantele depresiuni
din văile superioare ale Nirajului şi Târnavelor, apoi peste oraşul Odor-
heiu de astăzi cobora în valea Homorodului“ 1). >,
Castrul del'a Odorheiu apăra hotarul contra unui duşman ce ar fi
venit din Giurgeu peste curmătura Szekaszo, sau din Ciuc prin curmă­
tura Tolvajos.
3. Pe lângă importanţa strategică drumul dintre Mureş şi Olt, pre­
cum şi cele care se ramificau din el spre centrul Daciei, aveau şi în­
semnătate economică, trecând la contactul terţiarului cu Munţii Vul­
canic, linia pe care ies la suprafaţă zăcămintele de sare. Romanii exploa­
1) S. Opreanu: Ţinutul Săeuilor, contribuţiuni de geografie umană şi de et­
nografie — Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, Voi. III —
1926—1927).
254 C. C1URTEA .

tau minele dela Praid şi pe cele de pe Homorod. Merită să fie relevat

şi faptul că centrul er,a la Odorheiu, aşezat în punctul cel mai împor
tant geografic, la mijlocul drumului dintre Mureş şi Olt şi la încru
cişarea cu drumul care urca dela Alba Iulia pe Târnava Mare la Zetea.
In adevăr, până în veacul al X lX -lea Odorheiul a păstrat această în-
tâetate, singur în întreg Ţinutul Secuilor, predestinat fiind la aceasta
de factorii geografici, care au făcut din el cel mai important centru de
energie geografică*1). ^
4. Funcţiunile administrative ce i-au fost acordate odată cu aşeza­
rea Secuilor în regiune, cu fiecare nou privilegiu dat, au contribuit şi
ele la desvoltarea oraşului.
Astăzi îndeplineşte toate funcţiunile administrative pendinte de o
capitală de judeţ. . ^
Suprafaţa teritorială a oraşului este de 4.881 jugăre, dintre care
138 jugăre intravilan şi 4743 jug. extravilan. •

Relieful regiunei şi vetrei oraşului. •

După cum' am spus, Odorheiul este aşezat într’o depresiune sub­

carpatică. In cuprinsul regiunei joase depresionare şi a ramei muntoase
se adăpostesc peste 20 sate care dau o densitate de populaţie de aproape
o sută locuitori la Km 2.
„D in acest punct de vedere depresiunea Odorheiului se poate com­
para cu cele mai multe din depresiunile subcarpatice dela exteriorul
Carpaţilor“ 1).
In cuprinsul depresiunei subcarpatice Odorheiul are oarecum o
poziţie centrală, fiind aşezat şi el într’un mic compartiment al acestei
unităţi geografice. Aceasta este impresia ce ţi-o dă perspectiva oraşu­
lui de pe ori care înălţime din imediata lui apropiere, doar pe direcţia
NE— SV este un culoar sculptat de Târnava Mare.
Micul compartiment al oraşului Odorheiu este închis la Sud— Est
de dealurile Szarkako 887 m şi M ondo 751 m, dealuri împădurite în păr­
ţile lor superioare, a căror altitudine scade în pantă mai lină până la
504 m, înălţime, pe care se găsesc clădirile oraşului, ce coboară pe panta
dealului spre valea largă a Tâmavei Mari. Panta acestor dealuri, cu­
prinsă între 600 m şi 504 m, este ocupată de păşunile oraşului şi de cul­
turi de grâu şi porumb.
i) S. Opream, o. p.
i) Martiniuc C., Problema unei regiuni subcarpatice şi a unităţilor geografice
învecinate pe ramma de Vest a Munţilor Harghita—Perşam. In: Bev. Geogr. An.
III, fasc. IV. 1946.
 CÂTEVA CONSIDERAŢIUNI GEOGRAFICE PRIVITOARE LA ODORHEI

In partea de N V, oraşul e conturat de un aít şir de dealuri ma>

scunde, care ating însă la băile Szeike 517 m, mai spre S V şi S la Bud-
var 589m, iar la Cicer 576 m. .
Regiunea băilor Szeike este complect despădurită şi ocupată de
culturi. Un mic petec de pădure de brad este'restul unui parc, pe partea
stângă a şoselei ce duce spre T g. Mureş. Dealurile Budvár şi Cicer au
mai păstrat pe vârful lor pădure, însă pantele lor sunt pline cu semă­
nături.
La poalele lor se întind culturile de zarzavat ale grădinarilor ora­
şului. Intre aceste şiruri de deaulri Târnava Mare şi-a sculptat albia,
care are aici un aspect de maturitate avansată.
Pe teritoriul oraşului, după geologul I. Bányai, se desting 4 terase,
(I. Bányai cuprinde în numărul teraselor şi două niveluri mai vechi
d'e eroziune, indicându-le ca terasa a .treia şi a patra), dintre care cea
inferioară este mai evidentă.
1. Terasa de 10— 12 m este netedă şi destul de largă. Ea se întinde
între cele două şiruri de înălţimi ce înconjoară oraşul şi pe această te­
rasă este aşezat oraşul, în cea mai mare parte- a lui.
2. Terasa de 30 m, a cărei fragment se află la Sud de oraş pe Cse­
rehát, se poate observa pe malul stâng al Târnavei Mari între oraş şi
Beclean, iar pe malul drept între Sâmbăteşti şi Cădişeni. Baza acestei
terase este alcătuită din strate sarmaţiene peste care s’au aşternut pie­
trişuri cu gresii, andezité transportate din Harghita, precum şi argile
nisipoase gălbui şi roşiatice.
3. A treia terasă la 100 m este reprezentată în Budvár şi) Biikkhegy.
4. A patra terasă ar fi la nivelul de 200 m identificată în Budvár
şi Cicer, de câtre geologul Bányai (probabil pliocenă).
Terasele sunt deformate, în special în două locuri de alunecări şi
prăbuşiri. In partea de SV a oraşului chiar lângă clădirile cazarmei se
produc prăbuşiri, iar în regiunea băilor Szeike sunt alunecări de teren.
Alunecările dăunează culturilor dar şi circulaţiei, având în vedere
că şoseaua ce duce la Tg. Mureş trebuieşte mereu refăcută, tocmai pen­
tru acest fapt oraşul nu se poate extinde în această parte.
Regiunea în care oraşul poate fi extins -este cea dinspre NE, pe
şoseaua ce duce spre Beclean; aici terasa e largă şi bine consolidată în­
cât poate susţine orice fel de construcţii. .
înclinarea povârnişurilor în dreapta văii variază între 45—“-62 gra­
de, versanţii fiind mai abrupţi.
In stânga văii versanţii sunt mai domoli, înclinarea lor variază
între 32— 40 grade.
Punotele cele mai adânci ale talvegului văii Târnavei Mari sunt
256 C. CIURTEA

la ştrand, în partea de E a oraşului 482 m, iar la podul dela poalele Bud-

vârului, în partea de V a oraşului 470 m, deci căderea de pantă a Târ-
navei Mari, pe teritoriul oraşului, (4 km) este de 12 m, ceea ce ar co­
respunde cu 3 m la km.

Solul şi subsolul1).

a) Solul. Pe teritoriul oraşului găsim sol aluvionar în partea Nord-

Estică, puţin mai spre Sud şi Sud— Est sol marnos destul de fertil cu
intercalaţii de prundiş şi zone salifere. In regiunea de Vest se întâlneşte
tot sol marnos, la fel cu cel din partea de N— NE.
b) Subsolul. Oraşul este aşezat pe terasa de 30 m a Târnavei Mari.
Valea Târnavei s’a adâncit în formaţiunile terţiare a depresiunii
Odorheiului.
In terţiar regiunea a fost ocupată pe rând de marea Sarmatică şi
Pontică. Aceste mări s’au retras spre regiuni mai joase în urma unor
mişcări tectonice, astfel că regiunea Odorheiului s’a exondat.
După ce regiunea s’a eliberat de ape, prin eroziune s’a modelat
conturul morfologic actual. '
In unele sectoare, mai joase, s’au păstrat mlaştini a căror apă să­
rată, cu timpul, a fost îndulcită. In orizonturile superioare ale unora din
aceste mlaştini au luat naştere turbării (Szejke), iar în orizontul mai
adânci s’au format zăcăminte de lignit (Marefalva):
.Apele curgătoare au sculptat suprafaţa exondată, după cum am
spus, adâncindu-şi văile, dând naştere la terase şi cenuri de dejecţie,
conturând configuraţia .morfologică actuală a regiunii.
Subsolul din vecinătatea imediată a oraşului este alcătuit din marne
argiloase cenuşii albăstrui şistoase, care în orizonturile mai superioare
sunt colorate în galben, prin oxidare. Această argilă albătruie apare
în hotarul de Nord a oraşului, între fabrica de cherestea şi fabrica de
spirt, şi se întinde sub forma unei fâşii, pe vale, până la comuna Fe-
nyed, apoi ocoleşte spre Sud şi Sud-—Vest urcând treptat, acoperind, în-
mare parte, versanţii dealurilor, din înprejurimile oraşului. Se poate
vedea mai bine în văile pâraielor (Sospatak-Budvarpatak) şi în al­
bia Târnavei. Sunt considerate de H offer de vârstă mediteraneiană.
In valea pârâului Budvâr înclinarea acestor strate este spre S— V,
în timp ce conglomeratele sarmatice ce le acoperă discordant, se înclină
spre N V, Sarmaţianul alcătuieşte astfel crestele mai înalte.
Conglomeratele sarmatice sunt identice cu cele dela poalele Mun-.,-

1) Datele privitoare la sol şi subsol ne-au fost comunicate de către dl. Dr. I.
Bânyai. ' ' ,
N*
 %

fi*
if
«