2.a.

ETAPELE PROIECTĂRII PEDAGOGICE

„Un lucru bine făcut este rezultatul unui proiect bine gândit”. Unii autori (I.Jinga, D. Negreţ)
avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale, în următoarea ordine:
· Ce voi face?
· Cu ce voi face?
· Cum voi face?
· Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice: prima întrebare
vizează obiectivele educaţionale; a doua întrebare trimite către resursele educaţionale de care
dispune sau trebuie să dispună educatorul; cea de-a treia întrebare cere un răspuns concret
privind stabilirea unei strategii educaţionale coerente şi pertinente pentru atingere
obiectivelor; răspunsul la a patra întrebare pune problema conturării unei metodologii de
evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.
· Etapele proiectării didactice
1. Etapa identificării şi dimensionării obiectivelor educaţionale ale lecţiei
Precizarea clară a obiectivelor educaţionale reprezintă condiţia fundamentală a proiectării
corecte a lecţiei.
Normele de care se ţine seama în definirea unui obiectiv:

 un obiectiv descrie schimbarea care se aşteaptă să se producă în urma instruirii elevului,

şi nu activitatea profesorului;
 obiectivul trebuie formulat în termeni comportamentali expliciţi, prin utilizarea unor
verbe de acţiune;
 fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a facilita măsurarea
şi evaluarea, şi nu o asociaţie sau o multitudine de operaţii, mai mult sau mai puţin
distincte;
 Un obiectiv va fi elaborat şi exprimat în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea
la conţinutul său specific;
 obiectivele să fie integrate şi derivabile logic, pentru a fi associate construcţiei logice a
conţinutului informaţional şi a situaţiilor instructive.
Pentru delimitarea unui obiectiv se trece succesiv prin trei paşi (descrişi de
Mager):
1. identificarea performanţei finale pe care instruirea încearcă să o realizeze;
2. descrierea condiţiei esenţiale în care trebuie să se producă respectivul comportament;
3. descrierea nivelului de perfecţionare a performanţei.
2. Etapa care vizează stabilirea resurselor educaţionale se constituie din operaţii de delimitare
a conţinutului învăţării (informaţii, abilităţi, atitudini, valori), a resurselor psihologice (capacităţi
de învăţare, motivaţie) şi a resurselor materiale (spaţiu, timp, mijloace materiale).
Resursele activităţii se referă la:
 Resurse materiale: manuale , texte auxiliare, materiale didactice, mijloace audio-video,
locul de desfăşurare etc.;
 Resurse umane: elevul cu personalitatea sa, motivaţia, capacităţile de învăţare şi
exprimare, profesorul cu experienţa sa, influenţele comunităţii etc.;
 Resurse procedurale – forma de organizare a clasei, modalităţi de organizare a activităţii,
metode de învăţare, metode de predare şi alocare de timp.
Un profesor este cu atât mai bun cu cât reuşeşte să-l înveţe pe elev exact ceea ce poate elevul
şi are realmente nevoie.
3. Etapa care vizează conturarea strategiilor didactice optime, adică a unor sisteme coerente
de forme, metode, materiale şi mijloace educaţionale, pe baza cărora să se atingă obiectivele
didactice.
 Selectarea celor „Trei M” ( metode, mijloace, materiale) trebuie centrate pe îmbinare şi
dozaj, pe adecvare şi eficienţă (îmbinări şi ordonări, astfel încât fiecare „M” din
combinatorica propusă să potenţeze efectul didactic al celorlalte);
 Stabilirea scenariului didactic: previne erorile, riscurile, evenimentele nedorite în practica
didactică. Activitatea didactică este un act de creaţie şi mai puţin un şir neîntrerupt de
operaţii şablon, decantate în mod rutinier, didacticist. Nu se poate programa totul. Trebuie
lăsat suficient loc spontaneităţii şi actului liber.
4. Etapa a patra vizează stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor învăţării:
 În proiectul didactic se stabileşte de la început procedura de evaluare a nivelului de
realizare a obiectivelor propuse;
 Evaluarea vizează raportul dintre rezultatele obţinute şi rezultatele scontate;
  Prin evaluare se poate determina eficienţa activităţii didactice. O activitate didactică este
cu atât mai eficientă cu cât obiectivele ei au fost realizate într-un timp cât mai scurt, cu
cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai puţină oboseală şi cu mai multă plăcere
pentru efortul depus;
 Prin evaluare se asigură o autoreglare şi perfecţionare continuă a procesului instructiv-
educativ (C. Cucoş).
SAU

4. Proiectarea pedagogică a activităţilor de instruire:

a. Conceptul de proiectare a instruirii; funcţiile proiectării pedagogice (anticipare,
orientare, organizare, dirijare, reglare şi autoreglare, decizie, inovare)
Proiectarea didactică este o activitate de anticipare a paşilor ce urmează a fi făcuţi pentru
realizarea instructiei si educatiei. Proiectarea pedagogica se refera la ansamblul operatiilor de
anticipare a obiectivelor, continutului, metodelor si mijloacelor de invatare, a instrumentelor de
evaluare şi a relaţiilor ce se stabilesc între toate aceste elemente în contextul unui mod specific
de organizare a activitatii didactice.

- funcţiile proiectarii pedagogice:

 anticipare – proiectarea pedagogica se defineste ca ansamblu de operatii de anticipare a
desfaurarii procesului instructiv-eductiv, finalizate în programe diferentiate de instruire
 orientare – obiectivele sunt adevarate criterii de referina ce orientează proiectarea,
desfăşurarea si evaluarea tuturor activitatilor educative si permit educatorului construirea
scenariului didactic
 de organizare- proiectarea pedagogica se defineste ca un complex de operatii de
planificare şi organizare a instrurii
 de dirijare – arata posibilitatile de actiune, strategia de realizare a activitatii instructiv
educative;dirijează şi ghidează la diverse niveluri demonstratii, intrebari, prezentarea si
analiza unor modele operaţionale, atitudinale si comportamentale, indicatii si instructaj
privind modul de lucru cu sursele informationale scrise;
 de reglare-autoreglare – raportarea rezultatelor finale la obiective permite controlul si
reglarea, autoreglarea proceselor pedagogice, oferă măsura eficente activitatii si
optimizarea activitatilor educative. In functie de rezultatele obtinute, cadrul didactic
adopta modalitatile corespunzatoare pentru a inlatura distorsiunile, dificultatile si lacunele
constatate
 de decizie – vizează ameliorarea si optimizarea activitatii instructiv-educative. Rin
raportarea rezultatelor btinute de elevi, diagnostigate prin metode de verificare foosite, la
 obiectivele pedagogice formuate, cadrul didactic apreciază functionalitatea si eficienta
strategiilor utilizate, adoptand deciziile si masurile se imun: mentinerea strategiei – daca
s-a dovedit eficienta;inlocuirea ei cu ata;introducerea unor corectii in stilul si
comportamentul de predare.
 Inovare – c.d este factorul hotarator care produce schimbarea conceptiei privind:
continutul programelor si amnualelor scoalare, modele de transmitere si insusire a
cunostintelor, tipurile de invatare, relatiile pedagogice;
b. Etapele proiectării pedagogice (analiza nevoilor şi a resurselor, definirea obiectivelor,
selecţia şi structurarea conţinuturilor, stabilirea strategiilor optime de acţiune, stabilirea
criteriilor şi instrumentelor de evaluare).
„Un lucru bine făcut este rezultatul unui proiect bine gândit”. Unii autori (I.Jinga, D. Negreţ)
avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale, în următoarea ordine:
· Ce voi face?
· Cu ce voi face?
· Cum voi face?
· Cum voi şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut?
Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice: prima întrebare
vizează obiectivele educaţionale; a doua întrebare trimite către resursele educaţionale de care
dispune sau trebuie să dispună educatorul; cea de-a treia întrebare cere un răspuns concret
privind stabilirea unei strategii educaţionale coerente şi pertinente pentru atingere
obiectivelor; răspunsul la a patra întrebare pune problema conturării unei metodologii de
evaluare a eficienţei activităţii desfăşurate.

Analiza nevoilor si a resurselor

- c.d trebuie sa realizeze o anaiză detaliată a principalelor categorii de resurse necesare în
defăşurarea activităţii:
a. elevul – (trăsături de personalitate, interese, trebuinţe de învăţare etc.) si cadrul didactic
(pregatire stiintifica si psihpedagogica, competenta comunicativa etc.) si influentele comunitatii
reprezinta resursele umane
b. ansamblul valorilor educationale (cunostinte, deprinderi, priceperi, capacitati, atitudini) ce fac
obiectul procesului de predare/invatare; selectia continuturilordidactice se face în funcţie de
obiectivele identificate, pe baza planului de invatamant, a programei scolare, a manualului şcolar
si a altor materiale informative cu caracter didactic – resurse de conţinut didactic
c. materiale didactice si mijloace tehnice care pot contribui la eficientizarea activitatii – resurse
materiale
d. clasa, laborator, atelier, biblioteca, cabinet etc. reprezinta locul desfăşurării activităţii
e. timpul disponibil pentru o activitate didactica
Definirea obiectivelor si a sistemului de referinta spatio-temporal: Ce voi face?
- Precizarea clară a obiectivelor educaţionale reprezintă condiţia fundamentală a proiectării
corecte a lecţiei.
Normele de care se ţine seama în definirea unui obiectiv:

 un obiectiv descrie schimbarea care se aşteaptă să se producă în urma instruirii elevului,

şi nu activitatea profesorului;
 obiectivul trebuie formulat în termeni comportamentali expliciţi, prin utilizarea unor
verbe de acţiune;
 fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a facilita măsurarea
şi evaluarea, şi nu o asociaţie sau o multitudine de operaţii, mai mult sau mai puţin
distincte;
 Un obiectiv va fi elaborat şi exprimat în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea
la conţinutul său specific;
 obiectivele să fie integrate şi derivabile logic, pentru a fi associate construcţiei logice a
conţinutului informaţional şi a situaţiilor instructive.

- descrierea cu precizie a unui obiectiv comunică unei alte persoane ce ar trebui sa faca pentru a
observa că scopul unei lecţii a fost atins. Scopul unei lectii trebuie sa aiba in vedere ceea ce va sti
elevul dupa lectie , si nu ce ceea ce face in timpul ei.
- Pentru delimitarea unui obiectiv se trece succesiv prin trei paşi (descrişi de
Mager):
1. identificarea performanţei finale pe care instruirea încearcă să o realizeze;
2. descrierea condiţiei esenţiale în care trebuie să se producă respectivul comportament;
3. descrierea nivelului de perfecţionare a performanţei.
Selecţia şi structurarea conţinuturilor
- acestă etapă constă în organizarea şi pregătirea conţinutului procesului de instruire şi educaţie
- operaţia care se impune cu necesitate constă în analiza logico-didactică, functionala a acestuia,
avand rlul de a realiza sistematizarea continututului prin delimitarea si ordonarea unitatilor
informationale (capitole, subcapitole, teme etc.) sau alte moduri de structurare, potrivit notelor
specifice ale fiecărei discipline; identificarea pentru fiecare unitate de instruire, a elementelor
esentiale, accesibilitatea continutului in ceea ce priveste ritmul de parcurgere a acestuia, gradul de
aprofundare în funcţie de capacităţile elevilor, ordonarea logica a continutului, ierarhizarea
notiunilor, in vederea stabilirii ordinii secventelor, a pasilor invatarii lor.
Stabilirea strategiei optime de actiune:
, adică a unor sisteme coerente de forme, metode, materiale şi mijloace educaţionale, pe baza
cărora să se atingă obiectivele didactice.
 Selectarea celor „Trei M” ( metode, mijloace, materiale) trebuie centrate pe îmbinare şi
dozaj, pe adecvare şi eficienţă (îmbinări şi ordonări, astfel încât fiecare „M” din
combinatorica propusă să potenţeze efectul didactic al celorlalte);
 Stabilirea scenariului didactic: previne erorile, riscurile, evenimentele nedorite în practica
didactică. Activitatea didactică este un act de creaţie şi mai puţin un şir neîntrerupt de
operaţii şablon, decantate în mod rutinier, didacticist. Nu se poate programa totul. Trebuie
lăsat suficient loc spontaneităţii şi actului liber.
Principalii factori care contribuie la alegerea cat mai potrivita a strategiei didactice sunt:
1. Tipul activitatii (comunicare/insusire de cunostinte, evaluare, frmare de priceperi si
deprinderi)
2. Obiectivele oerationale prestabilite
3. Contextul psihopedagogic al instruirii(materiale si mijloace disponibile)
4. Personalitatea profesorului si stilul de activitete abordat de acesta.

Stabilirea criteriilor şi formelor de evaluare:

 În proiectul didactic se stabileşte de la început procedura de evaluare a nivelului de
realizare a obiectivelor propuse;
 Evaluarea vizează raportul dintre rezultatele obţinute şi rezultatele scontate;
 Prin evaluare se poate determina eficienţa activităţii didactice. O activitate didactică este
cu atât mai eficientă cu cât obiectivele ei au fost realizate într-un timp cât mai scurt, cu
cheltuieli minime de resurse materiale, cu mai puţină oboseală şi cu mai multă plăcere
pentru efortul depus;
 Prin evaluare se asigură o autoreglare şi perfecţionare continuă a procesului instructiv-
educativ (C. Cucoş).