Energii regenerabile (cunoscute și ca „energii verzi”) sunt considerate în
practică, energiile ce provin din surse care fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibilor fosili, așa cum ar fi petrolul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general (a se vedea teoria academicianului român Ludovic Mrazec de formare anorganică a țițeiului și a gazelor naturale) ne-regenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:
● energia eoliană, uzual exprimat - energia vântului
● energia solară ● energia apei ● energia hidraulică, energia apelor curgătoare ● energia mareelor, energia flux/refluxului mărilor și oceanelor ● energie potențială osmotică ● energia geotermică, energie câștigată din căldura de adâncime a Pământului ● energie de biomasă: biodiesel, bioetanol, biogaz
Investițiile globale anuale în energia regenerabilă au crescut în ultimii ani
de la 39 de miliarde de dolari în 2005 la 55 de miliarde de dolari în 2006. Pentru anul 2007 investițiile au atins un nivel de 100 miliarde dolari. În anul 2010, tehnologiile verzi au atras 243 miliarde de dolari în finanțări și investiții.
Directiva europeană din anul 2005, cunoscută sub sintagma „20/20/20”
stabilește că până în 2020, UE trebuie să-și reducă cu 20% emisiile de noxe și să producă 20% din totalul energiei din surse regenerabile.
De asemenea statele Uniunii Europene trebuie să amestece treptat
combustibilul tradițional utilizat în transport cu biocombustibil, astfel încât, până în 2010, biodieselul să reprezinte 5,75% din motorina de pe piață, urmând ca, în 2020, ponderea să crească la 20%.