10 Georgeta Bandoc Geografia resurselor energetice marine

1.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
NECESITATEA UTILIZĂRII SURSELOR
REGENERABILE DE ENERGIE

În acest prim capitol se prezintă, în mod succint, aspecte generale legate de

dezvoltarea durabilă şi de sursele de energie convenţionale. De asemenea, se prezintă
evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste gaze (dioxidul de carbon, metanul,
clorurile şi oxizii de azot) rezultă în urma arderii combustibililor minerali pentru obţinerea
de energie din surse convenţionale. Gazele cu efect de seră emise în atmosferă formează o
barieră protectoare care împiedică realizarea schimbului de căldură dintre Pământ şi
spaţiul interplanetar. Rezultatul acestui proces este efectul de seră care duce la creşterea
temperaturii atmosferice. În ultima parte a acestui capitol sunt trecute în revistă sursele
regenerabile de energie identificate în spaţiul marin.

1.1. SURSELE DE ENERGIE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ

● Energia deţine un rol cheie în dezvoltarea a societăţii, fiind un element de
infrastructură necesar vieţii şi, de aceea, trebuie să fie disponibilă tuturor membrilor
colectivităţii umane.
● Conform declaraţiei Consiliului Mondial al Energiei, există 3 obiective prioritare
legate de energie: accesibilitate, disponibilitate şi acceptabilitate pentru asigurarea unei
dezvoltări durabile.
● Consiliul Mondial al Energiei (World Energy Council) este cea mai mare
organizaţie mondială cu activitate în domeniul energiei, a fost înfiinţată în anul 1924 şi
are în prezent comitete membre din aproape 100 de ţări printre care şi România. Acest
consiliu şi-a concentrat atenţia mai bine de 89 de ani asupra cercetărilor, studiilor şi
programelor regionale şi tehnice privind stimularea producţiei durabile de energie şi a
utilizării energiei în beneficiul tuturor [90].
● În anul 1993, Consiliul Mondial al Energiei a publicat lucrarea Energie pentru
lumea de mâine, un studiu extrem de important pentru dezvoltarea energetică la nivel
global, regional şi naţional.
● Această lucrare conţine o Agendă de realizare până în anul 2020, bazată pe
lucrările a peste 500 de experţi din întreaga lume care acoperă cele mai importante
probleme în dezvoltarea durabilă din prezent până în anul 2020.
 1. Noţiuni introductive privind necesitatea utilizării surselor regenerabile de energie 11

● Până în anul 2020, dependenţa globală de combustibilii fosili şi de marile

hidrocentrale va rămâne puternică, cu toate că un accent special se va pune pe rolul
gazelor naturale şi al sistemelor eficiente mai curate care utilizează combustibili fosili
[90].
● Dependenţa totală de aceste surse de energie în scopul satisfacerii consumului în
creştere de electricitate nu poate fi acceptată ca o soluţie durabilă.
● Ţinând cont de inerţia considerabilă a sistemelor energetice, este nevoie de
implementarea unor politici pentru dezvoltarea şi finanţarea utilizării de sisteme de
producere a energiei prin hidrocentrale, materiale refolosibile şi sisteme hibride în zonele
în care există un potenţial semnificativ [60].
● Oceanul Planetar ocupă aproape 70% din suprafaţa Pământului, ceea ce îi
conferă rolul de cel mai mare captator şi rezervor de energie.
● Astfel, curenţii oceanici, valurile, mareele, energia eoliană offshore, energia
termică înmagazinată în apa oceanelor, reprezintă o vastă sursă de energie regenerabilă.
Utilizarea acestor surse de energie poate contribui în mod substanţial la aprovizionarea cu
energie a zonelor de coastă. Această sursă de energie poate contribui la susţinerea pe mai
departe a dezvoltării economice şi la crearea durabilă de locuri de muncă în aceste zone
costiere.
● Dezvoltarea energetică durabilă este definită ca un model de dezvoltare prin care
se maximizează bunăstarea pe termen lung a societăţii, în paralel cu păstrarea unui
echilibru dinamic rezonabil între siguranţa în aprovizionare, competitivitatea serviciilor
energetice şi protecţia mediului, ca răspuns la provocările industriei energetice.
● Instrumentele unei politici energetice durabile sunt legate de: diversificarea
furnizorilor de energie, inclusiv utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie;
creşterea eficienţei energetice, respectiv reducerea pierderilor energetice; progrese pe linia
reducerii impactului energiei asupra mediului; realizarea unei structuri industriale
moderne cu tehnologii puţin poluante şi eficiente din punct de vedere energetic;
îmbunătăţirea climatului concurenţial şi a funcţionării pieţei de energie [60].
● Evaluarea situaţiei energetice actuale a Uniunii Europene a pus în evidenţă faptul
că, în proporţie de 50%, Uniunea este dependentă de sursele primare externe de energie
(în special gazele naturale din Federaţia Rusă şi de petrolul din Orientul Apropiat),
perspectiva fiind că, în anul 2030, această dependenţă are să fie de 70% (prin aplicarea
modelului economic Business as usual).
● Uniunea Europeană a adoptat o strategie integrată pentru energie şi schimbări
climatice, cu obiectivul strategic de reducere a emisiilor cu efect de seră (în special de
dioxid de carbon) cu 20% până în anul 2020, avându-se în vedere limitarea efectului de
încălzire globală la 20C în plus faţă de temperaturile din era preindustrială (sectorul
energetic contribuie în proporţie de 80% la volumul total de emisii).
● O ţintă în domeniul energeticii adoptate de Uniunea Europeană prin Directive
obligatorii, constă în:
- reducerea consumului de energie prin creşterea eficienţei energetice cu 20% până
în anul 202;
12 Georgeta Bandoc Geografia resurselor energetice marine

- dublarea ponderii surselor regenerabile de energie în consumul brut de energie al

Uniunii Europene de la 12% în anul 2010 la 20% în anul 2020;
- creşterea ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în
totalul consumului, de la 14% în prezent la 22% în anul 2020;
- creşterea biocombustibililor în transporturi de la 5,75% în anul 2010 la 10% în
anul 2020.

1.2. EVOLUŢIA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN

ATMOSFERĂ
● În prezent, cea mai mare parte a energiei pentru consumul zilnic este obţinută
prin arderea combustibililor fosili (energie convenţională).
● Prognozele pentru rezervele de combustibili fosili ajung, la consumul actual al
omenirii, pentru următoarele perioade (după Oil & Gas Journal, World Oil):
- cărbune: 252 de ani;
- petrol: 32 de ani;
- gaze naturale: 72 de ani.
● Referitor la ultimele secole:
- secolul al XIX – lea – este secolul aburului;
- secolul al XX –lea – este secolul electricităţii;
- secolul al XXI – lea - este secolul energiilor regenerabile.
● Astăzi, se poate vorbi despre:
- politică energetică mondială;
- strategie concentrată de reducere a emisiilor poluante în atmosferă, acestea
fiind fundamentate pe:
- soluţii tehnico-economice concertate de utilizarea raţională a rezervelor de
combustibili fosili;
- valorificarea pe o scară tot mai largă a resurselor energetice neconvenţionale
(energii curate sau energii regenerabile);
● Măsurătorile recente sugerează faptul că, în prezent, Planeta absoarbe cu 0,85 ±
0,15 W/m2 mai mult decât emite în spaţiul cosmic.
● Această creştere asociată cu încălzirea globală, se consideră că este cauzată de
creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră [82] [93].
● În figura 1.1 se prezintă, în mod schematic, efectul de seră:
- între spaţiul cosmic, atmosferă şi suprafata Pământului se manifestă fluxuri de
energie;
● Fluxurile de energie se combină:
- pentru generarea căldurii aproape de suprafaţa terenului şi
- creează efectul de seră;
● Schimburile de energii sunt exprimate în W/m2 şi au fost calculate de Kiehl şi
Tremblay în anul 2005 [82].
● Concentrarea gazelor cu efect de seră (GES):
- este direct răspunzătoare pentru încălzirea globală;
 1. Noţiuni introductive privind necesitatea utilizării surselor regenerabile de energie 13

- are un rol decisiv în reglarea temperaturii Planetei.

● Componentele principale ale combustibililor fosili sunt:
- carbonul şi hidrogenul care, la ardere, produc dioxid de carbon (CO2).

Fig. 1.1. Schema fluxurilor de energie şi a afectului de seră [W/m2] [82]

În figura 1.2 se prezintă variaţia concentraţiei de CO2 în atmosferă pentru o

perioadă de 1 000 de ani, în intervalul anilor 1000 – 2000 [36].

Fig. 1.2. Variaţia concentraţiei dioxidului de carbon în atmosferă

în perioada cuprinsă între anii 1000 şi 2000
14 Georgeta Bandoc Geografia resurselor energetice marine

● Adaosul de gaze cu efect de seră (GES) provoacă creşterea temperaturii

suprafeţei solului la nivel global (IPCC).
● S-a stabilit o corelaţie directă între concentraţia particulelor de GES şi
temperatura medie la suprafaţa solului, temperatură care se modifică în timp.
● În figura 1.3 este reprezentată abaterea valorilor medii anuale faţă de perioada de
referinţă 1860 – 2000 [47]. Din grafic rezultă că, începând cu anul 1940, are loc o creştere
a temperaturii solului, după care urmează o perioadă de scădere a valorilor abaterilor faţă
de media multianuală. Începând cu anul 1980 are loc o creştere evidentă a temperaturii
solului.

Fig. 1.3. Variaţia abaterilor temperaturii solului din fiecare an faţă

de perioada de referinţă 1860 - 2000

● Factorii umani influenţează schimbarea climei prin diversele activităţi, având

drept consecinţă creşterea nivelului de CO2 din atmosferă.
● În figura 1.4 se prezintă, schematic, procentele emisiilor anuale de gaze cu efect
de seră (GES), pentru diversele domenii de activitate [21].
● Emisiile CO2, SO2, şi de protoxizi de azot exercită influenţă nefastă asupra
mediului:
- poluarea aerului şi apei, cu influenţe asupra sănătăţii umane şi vegetale;
- apariţia ploilor acide, datorită creşterii concentraţiei de CO2 şi SO2, este extrem de
dăunătoare asupra lumii vegetale, determinând şi o creştere a acidităţii apelor oceanelor
care destabilizează ecosistemele marine.
● Estimările şi pronosticurile pentru perioada 1990 – 2025 vis-a-vis de emisiile
globale de carbon nu sunt bune, lucru pus în evidenţă de graficele din figura 1.5 care
prezintă emisiile de dioxid de carbon pe această perioadă [36].
 1. Noţiuni introductive privind necesitatea utilizării surselor regenerabile de energie 15

Fig. 1.4. Emisiile anuale de gaze cu efect de seră pe domenii de activitate

Fig. 1.5. Emisia globală de dioxid de carbon în perioada 1990 – 2025

● Creşterea concentraţia atmosferice de CO2 a condus la creşterea temperaturii pe

perioada ultimilor 1 000 de ani, aceasta fiind prezentată sintetic în graficele din figura 1.6
[36].
16 Georgeta Bandoc Geografia resurselor energetice marine

Fig. 1.6. Variaţia temperaturii medii şi a concentraţiei dioxidului de carbon, pe

glob, în perioada 1000 -2000

1.3. CĂI DE PRODUCERE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE

SERĂ
● Sursele energetice convenţionale bazate pe:
- petrol,
- cărbune şi
- gaze naturale,
care sunt motoare eficiente pentru progresul economic, pun în pericol:
- mediul şi
- sănătatea umană.
● Menţinerea nivelului concentraţiei atmosferice de CO2 sub cota de 550 ppmv nu
poate să se bazeze pe o economie bazată pe petrol şi cărbune.
● Deoarece consumul de energie electrică va creşte în mod constant, o soluţie ar fi
utilizarea surselor alternative de energie.
● Cele mai cunoscute surse regenerabile de energie (SRE):
- energia solară (directă, fotovoltaică, termică),
- eoliană,
- hidraulică (prin utilizarea energiei potenţiale şi cinetice a apei),
- geotermală,
- bioenergia etc.
● Dezvoltarea energiilor regenerabile necesită o susţinere din partea guvernelor.
● Doar câteva ţări ca Austria, Finlanda, Grecia, Luxemburg, Olanda, Suedia şi
Elveţia, au acordat pentru energiile regenerabile subsidii mai mari decât pentru
combustibilii fosili şi nucleari.
 1. Noţiuni introductive privind necesitatea utilizării surselor regenerabile de energie 17

1.4. SURSE REGENERABILE DE ENERGIE (SRE)

● Energiile obţinute din fluxurile existente în mediul ambiant au un caracter continuu şi
repetitiv (fig. 1.7) [85].

Fig. 1.7. Caracterul continuu şi repetitiv al energiilor

obţinute din fluxurile din mediu

● Fluxul de energie din surse regenerabile de energie (SRE) are un caracter închis
(fig. 1.8), iar cel din surse fosile de energie (SFE) are un caracter deschis (fig. 1.9) [85].
● Referitor la producerea de energie la nivel mondial:
- în anul 1930 se produceau circa 300 mld. kWh;
- în prezent se producea peste 25 000 mld. kWh;
- cele mai mari rezerve de energie acumulate se află în oceane;
- apele oceanului Planetar deţin cel mai mare potenţial energetic care poate fi
valorificat pentru producerea energiei electrice.
● Principalele surse de energie oceanică luate în considerare, cel puţin la nivelul
tehnicii actuale, sunt următoarele:
- mareele;
- valurile;
- curenţii marini;
- diferenţele de temperatură ale structurilor de apă marină;
- gradientul de salinitate;
- diferenţa de presiune osmotică;
- hidrogenul;
- petrolul şi gazele;
- cărbunele;
- vântul şi soarele offshore;
- algele marine.
● Utilizarea energiei mărilor şi oceanelor lumii se află în urma celei eoliene şi a
altor surse regenerabile.
● Cantitatea anuală de energie din surse energetice marine, estimată pentru
principalele surse specifice, este:
- din maree (energie potenţială) – 300 TWh/an;
18 Georgeta Bandoc Geografia resurselor energetice marine

Mediu
Flux de
energie
neutilizat SER

Instalaţie de
conversie

Consumator
Fig. 1.8. Caracterul închis al fluxului de energic din surse regenerabile de energie (SRE)

SFE

Flux de Instalaţie
energie
neutilizat
Consumator

Mediu

Fig. 1.9. Caracterul deschis al fluxului de energie din surse fosile de energie (SFE)
 1. Noţiuni introductive privind necesitatea utilizării surselor regenerabile de energie 19

- din valuri (energie potenţială şi cinetică) – 80 000 TWh/an;

- din curenţi marini/mareici (energie cinetică) – 800 TWh/an;
- din gradient termic (energie termală) – 10 000 TWH/an;
- din diferenţa de presiune osmotică (energie osmotică) – 2 000 TWh/an;
● Comparativ cu alte surse de energie, producţia de energie reprezintă procentual:
- din petrol - 35 %;
- din cărbune - 25,3 %;
- din gaz - 20,7 %;
- din hidro - 2,2 %;
- din nuclear 6,3 %;
- din energie regenerabilă 10 %;
- din geotermală, solar, vânt - 0,5 %.