Proverbe din înţelepciunea chinezã

Master Chin Kung

Cu sinceritate şi respect, vom fi în armonie cu cei din jur.
Gândeşte-te la ceilalţi şi mintea îţi va fi pură. Gândeşte doar la sine şi
mintea va fi poluată.
Condiţiile exterioare se schimbă odată cu mintea/inima noastră. O minte
plină de frumos va vedea numai frumosul. O minte a răului va vedea
numai rău. Atingând adevărata înţelepciune vom vedea numai
frumuseţea, frumosul.
Motivul pentru care nu toţi oamenii posedă aceleaşi bogăţii provine din
faptul că fiecare a sădit anterior seminţe diferite. Iar dacă oamenii au sădit
alt fel de seminţe, cum se pot aştepta să culeagă aceleaşi fructe?
Când eşti întâmpinat cu mânie, tratează-i pe ceilalţi cu compasiune.
Dacă în mod constant vom exersa (vom practica) bunătatea, seminţele
rele nu vor avea puterea să se dezvolte.
Pot fi ajutaţi oamenii cu o karmă dificilă?
Da. Prin corectarea gândirii, limbajului şi comportamentului nepotrivit.
Compasiunea noastră faţă de ceilalţi trebuie să fie egală pentru fiecare,
fără discriminare.
Un prieten bun poate vedea viitorul şi poate da sfaturi potrivite. Un
prieten rău nu vede decât prezentul dând sfaturi proaste.
Obstacolele sunt create de noi înşine şi astfel necesită să fie înlăturate tot
de noi înşine.
Cultivarea corectează imperfecţiunile.
A vedea propriile greşeli înseamnă a fi iluminat. A-ţi corecta greşelile
înseamnă a practica.
Existenţa este ca un nour. De la distanţă pare a fi real. Însă când treci prin
el, nu este nimic.
Adaptează-te la condiţiile date; nu le căuta pe cele propice. În acest mod
obstacolele se vor diminua.
A da fără ca nimeni sã ştie că ai dat înseamnă a câştiga o mare avere.
Un bun învăţător este grijuliu, plin de tact şi compasiune faţă de cel ce
doreşte sincer să muncească sârguincios pentru a învăţa.
Dacă minţile noastre sunt pure, pline de compasiune şi bunătate, nu vom
întâmpina niciodată boli sau dezastre.
A practica înseamnă a ne schimba proastele obiceiuri; de exemplu a-i
bârfi pe alţii. Aceste obiceiuri proaste nu ne fac rău numai nouă, ci îi
vatămă pe ceilalţi în egală măsură. A ne schimba spre binele altora, face
ca schimbarea să fie mai uşoară.
Adevărata fericire, care este o stare permanentă, îşi are izvorul în
înţelegerea adevărurilor vieţii şi ale universului.
Când mintea noastră este cuprinzătoare, deşi dăm puţin, soarta bună ni se
întoarce din abundenţă (înmiit). Dacă însă mintea ne este mărginită, deşi
dăm foarte mult, „norocul” (soarta bună) ne surâde destul de rar.
Să nu fii foarte fericit atunci când lucrurile merg aşa cum îţi doreşti, dar
nici nefericit atunci când sunt potrivnice. Totul se schimbă, nimic nu
reprezintă realitatea ultimă.
De ce nu sesizăm nici o îmbunătăţire în practica noastră? Gândurile ne
sunt prea risipite deoarece nu înţelegem adevărata realitate şi suntem
influenţaţi de lumea exterioară.
Ori de câte ori dormim, avem vise care se nasc din gândurile noastre
rătăcitoare.
Gândurile ce trec de la una la alta, sunt cele care ne consumă energia în
cea mai mare măsură. Atunci când vom avea mai puţine gânduri
rătăcitoare, vom necesita mai puţină hrană.
Practica întăreşte (măreşte) înţelegerea. Înţelegerea amplifică efectele
practicii.
Pentru a atinge adevărata înţelegere, foloseşte intuiţia – nu gândul –
atunci când audiezi o prelegere. Nu rămâne legat de cuvinte (nu te ataşa
de acestea) şi nici de discursul în sine.
Mintea liniştită, calmă, mintea în neclintire ne ajută să pătrundem în
profunzime (Master Chin Kung).
Respectă-ţi tatăl şi mama. Fii nobil în munca ta. Fii loial şi onest cu
prietenii tăi. Niciodată şi nici unde aceste legi nu pot fi încălcate
(Confucius).
Acela ce-şi îndreaptă inima spre a face numai bine, va fi întotdeauna
departe de rău (Confucius).
Acela ce caută gloria cu riscul de a-şi pierde sinele, acela nu este un
învăţat (Zhuang Zi).
Nu îl întreba pe orb care este calea (drumul).
Cel înţelept este mulţumit, calm şi netulburat; cel rău este întotdeauna
plin de nelinişti (Confucius).
Înţeleptul nu se încrede niciodată în aparenţe (Confucius).
Înţeleptul se lasă pe sine la urmă şi se regăseşte cel dintâi (Lao Zi).
Un mare om este aspru cu sine. Un om mărunt este aspru cu ceilalţi
(Confucius).