AUREL VI OVAN

cu concursul lui
GHEORGHE ANDREICA

DUMNEZEUL MEU,
DUMNEZEUL MEU,
PENTRU CE M-AI P R SIT ?

Acolo unde teroarea a transformat clipa în

(Reeducarea de la închisoarea Pite ti) ve nicie.
EDI IA A II-a

Mul umim camaradului nostru

Aurel Vlad din New York pentru ajutorul dat în
publicarea prezentei lucr ri.

Aurel Vi ovan Gheorghe Andreica

1 2

În toamna anului 1948 am fost adus de la securitate
la închisoarea din Sighetul Marma iei i introdus în celula
72 de la etajul doi. Privind de jur împrejur am observat doar
dou vase specifice unei celule de pu c rie. Nimic altceva.
Atunci mi-am zis : Iat -m la un început de drum pentru
care m preg tisem . . .
Doamne ajut -m !
Era straniu acel spa iu atât de gol. Nici vorb de pat,
de scaun sau altceva. Doar o presupus fereastr f cut
cioburi (probabil din cauza vântului). Astfel c gratiile
ap rau mai mult de frig i ploaie decât geamul care nu- i
merita numele.
Iat -m fa în fa cu mine însumi. Lipseau
anchetatorii de care sc pasem -cel pu in pentru un timp.
Trebuia s -mi fie frig, foame, dar nu sim eam nimic
din toate acestea.
Gândurile mele erau la prietenii mai tineri de prin
celulele vecine. Mereu m întrebam : De ce c l ii securi ti
m-au chinuit atât, când ei de ineau -de nu tiu unde- o list
cu nume i date exacte ?!
N-am reu it nici pân ast zi s în eleg (de i am
c utat mereu) cum de a fost cu putin ca într-o mi care cu
caracter subversiv s se lucreze cu date scrise, care s
circule nu numai în ar , dar i peste hotare !
R mas singur în mijlocul celulei m-am întrebat :
Oare voi fii în stare s rezist a a dup cum aveam atâtea
pilde ale înainta ilor ?
3 4
Am rostit -mai întâi- o rug ciune Celui de Sus
pentru a m încuraja. Apoi încet am început s fredonez
<Sfânt tinere e legionar ! . . .<
Sim]eam c -mi cresc puterile . . .
La un moment dat ajung la versul “Nu-i temni s
ne-nsp imânte . . . “ Înviorat mi-am zis :
Acesta trebuie s -mi fie îndemnul. Drept pentru care,
cu un ciob din geamul presupusei ferestre, am zgâriat în
vopseaua de deasupra u ii versul “Nu-i temni s
ne-nsp imânte . . .”
Mi-am zis c cei dinaintea noastr care au trecut prin
prigoan au reu it s ajung la aceast înalt atitudine.
Trecând prin “p durea cu fiarele s lbatice” mi-a
r sunat în minte acest cântec legionar, pân când am ajuns
la îngrozitoarea închisoare Pite ti.
Iat -m ajuns în “mla tina dezn dejdii”, când
puterile fizice i psihice m p r siser demult. Când îmi
întindeam în disperare bra ele spre cer strigând :
“O, Doamne, unde e ti ?”
“De ce n-aprinzi minuni cere ti ?”
“O, Doamne, unde e ti ?”
. . .Mai târziu nu reu eam nici m car s m rog în
gând, întrucât urlam : “M-am rugat ! M-am rugat !” . . .
La urletele mele mi se admnistrau alte b t i i alte
torturi din partea comitetului de tortur .
Aceste versuri, “Nu-i temni s ne-nsp imânte” ,
mi se înf i au de acum ca un mare semn de reflexie.
Desigur, versurile au fost concepute într-un demers
-oarecum- normal al anormalului. Pe timpuri torturile aveau
limitele lor, iar moartea i atunci - i poate mai mult acum-
era o izb vire.
Sunt sigur c absolut to i cei trecu i pe la Pite ti i
supu i acelor satanice metode doreau s moar . Ori la Pite ti
-cu pu ine excep ii- nu se putea muri. Nu te l sau s scapi
prin moarte.
 Ne-a umilit Dumnezeu, pedepsindu-ne astfel pentru
mândria noastr .
Desigur, mâdria-i p cat de moarte. Dar oare dorin a,
convingerea c vei putea înfrunta orice prigoan (prigoana
fiind încadrat în limitele unor experien e) poate fi
considerat mândrie ?
. . . i totu i, în fa având acele crude realit i,
trebuie s recunosc c prea am fost mândru i pentru aceasta
am fost confruntat cu imposibilul.
Îl c utam disperat pe Dumnezeu. Îi invocam
prezen a pentru a g si puteri . . . Zadarnic, El nu se f cea
sim it, ci dimpotriv . . .
Privind retrospectiv descop r c Dumnezeu nu m-a
p r sit niciodat . Altminteri, cum a putea s -mi explic c ,
p r sit de orice putere fizic i psihic , când orice gând îl
d deam în vileag f r a-l putea re ine -într-un mod
patologic . . . Totu i, în cei doi ani de Pite ti -zdrobit fiind-
n-am ajuns în tab ra tor ionarilor.
Am o în elegere deosebit fa de cei care au crezut
(ca i mine) c Nu-i temni s ne-nsp imânte . . .
. . . dar dup torturi supraomene ti n-au mai rezistat
i s-au trezit la un moment dat (sigur f r voia lor) în
cealalt tab r .
Atunci când m c lcau în picioare, m loveau, m
înjurau vechii i bunii mei camarazi, sim eam tragedia
imens pe care ei o tr iau.
Sunt atâtea lucruri care omene te nu pot fi explicate.
...
* trecutului . . .
Marea virtute a umilin ei -care într-adev r face pe
oameni s fie mari- nu m-a caracterizat.
E ceea ce (poate) a lipsit din educa]ia mea i a
noastr în general.
5 6
Poate, acesta este motivul pentru care Cerul a
rev rsat acea urgie asupra noastr la Pite ti, adeverindu-se i
pentru noi cuvintele Sfintei Scripturi c “cel ce se înal se
va smeri”.
*
Evenimentele pot fi m surate prin dimensiunea
oamenilor care s-au confruntat cu ele.
B rba i de talia lui Costache Opri an, Pop Cornel,
Gioga Parizianu i atâ ia al ii . . . Ca brazii de înal i, au
rezistat atâtor furtuni r mânând neclinti i . . . Sunt acum
frân i la Pite ti !
Urgia cap t forme demoniace.
Acolo istoria s-a oprit din mers pentru moment,
f când loc apocalipsei.
Cum a fost cu putin c Cerul nu S-a f cut auzit ?
Doar lupta noastr a fost dus în numele Lui .
P catul mândriei se cerea pedepsit i reevaluat,
f când loc umilin ei i prin umilin -pe urm - prezen ei lui
Dumnezeu.
Au trecut ani i zeci de ani de zile de la acele
evenimente. S-au succedat atâtea transform ri sociale care
-de-acum- permiteau deblocarea memoriei (atât cât mai
r m sese din ea) . . . Totu i gândurile mele refuzau s se
întoarc spre dezastrul pe care-l tr isem.
i totu i minunea s-a înf ptuit :
Cu o insisten proverbial i cu un tact deosebit,
bunul i mai tân rul meu camarad Gheorghe Andreica a
reu it s m ajute s deschid atât de ruginita poart a
Aurel Vi ovan.
 ...
...
Din nep truns
nici un r spuns
...
Pite ti, Pite ti, Pite ti.
Aurel Vi ovan.
PITE TI.

Opri i-v din hohote, nebuni !!!

În râsul vostru negru
Fierb clocote de sânge
Din rânjetul satanicei furtuni.

Pe cine-a i r stignit din nou, nebuni ?!

Ce cântec sfânt în scrâ net greu se frânge . . .

O! . . . Dans în ritm macabru

Apocaliptic ropot
de prohodiri ciudate
Cer negru
negru clopot
Ce-ntunecat se bate
i
bate . . . bate . . . bate . . .

Mor i vii,
Stafii, i câte-un înger mat
Ce a-nghe at
Plecat în ve nicii

Mor i vii
Stafii i urlete surpate de nebuni
...
O, Doamne, unde e ti ?!
De ce n-aprinzi minuni,
minuni cere ti ?
Pe unde e ti, o, Doamne, unde e ti ?!

7 8

Camera 4 spital
...
Un monstru îmi urca greoi din piept spre gât. M
sufoca într-un huruit îngrozitor cu urlete, cu gemete. Nu
în elegeam ce se întâmpl , unde sunt ?
Simt o mân pe frunte i aud un glas stins :
-Aurel, mai tr ie ti ?
Am recunoscut cu greu vocea lui Silviu Murgu i iar
n-am mai sim it nimic.
Cu un efort de negr it încerc s -mi deschid ochii. În
semiîntunericul de sub prici am realizat unde sunt . . .
Numai gemete i sânge.
Îmi str fulgera un gând : E ziua de Cr ciun. Oare
s-a pr v lit Cerul peste noi ?
...
-Nu mi ca i, bandi ilor ! Gura ! Aici e mormântul
vostru. !
Vocea asta am mai auzit-o cu câteva momente mai
înainte. Era vocea lui urcanu.
Dar ce se întâmplase ? . . . i de ce ?
Încet, printre gâfâiturile monstrului ce-mi ap sa
pieptul, cu senza ia c dintr-un moment într-altul cad într-o
pr pastie, mi se leag gândurile :
Sunt în camera 4 Spital de la închisoarea Pite ti. E
ziua de Cr ciun. Am sim it o lovitur în cap i alta peste
ochi i am fost doborât împreun cu al ii. Mâna lui Silviu
Murgu st ruia pe fa a mea. I-am auzit glasul stins de tot :
-M-am speriat c te-au omorât.
...
-Gura, bandi ilor ! Aici e mormântul vostru !
9 10
*
E ziua de Cr ciun 1949.
În imensa camer 4 Spital din închisoarea Pite ti
dep nam amintiri de Cr ciun împreun cu câ iva camarazi,
cu gândul la cei de acas în a c ror închipuire eram prezen i.
Când la un semnal tun vocea lui urcanu :
- La treab , m !
. . . Un zgomot infernal . . . i parc s-a pr v lit
închisoarea pe noi. Am c zut i nu mai tiu nimic.
...
Sosirea la închisoarea Pite ti
(retrospectiv )
Am ajuns la închisoarea Pite ti în toamna anului
1949, venind de la Jilava, unde m-am desp r it de bunii mei
camarazi -elevii din Fr ia de Cruce - din Sighetul
Marma iei, care plecau în alt direc ie.
Nu tiam nici unii cu certitudine, care, unde plec m,
dar entuziasmul de a putea birui închisorile cu crezul nostru
tineresc, cu credin a biruin ei în suflet, ne f cea s fim tari,
încrez tori.
Zvonurile care circulau în închisoarea Jilava erau c
elevilor le era destinat închisoarea Târg or, iar studentilor,
închisoarea Pite ti.
Ce bucurie s te tii în mijlocul celor de vârsta ta,
între tinerii lupt tori anima i de acela i crez al biruin ei
binelui asupra r ului !
*
La Pite ti am fost introdu i într-o camer imens ,
macabru de mare, în care înc peau pân la 100 de oameni
-bineîn eles, la mare înghesuial , a a cum s-a dovedit- . Trei
sferturi din aceast camer era deja plin .
Aflu de îndat c majoritatea de inu ilor provenea
din Moldova i c din primele momente o mare parte din
studen ii moldoveni se grupaser într-un cerc de
reeducare.
Ce deziluzie !
Tot dintre moldoveni -o parte din ei- ne-au atras
aten ia, punându-ne în gard , s nu avem încredere în
ceilal i care vin de la Suceava. Ace tia erau înc sub
obl duirea lui Bogdanovici (un student mai în vârst ) care
ini iase acest proces de terfelire în speran a punerii în
libertate.
Eram -îns - i noi, ceilal i, care împ rt isem
acelea i gânduri de mai bine i care ne-am spus c vom
merge neînfricat pe drumul nostru înainte împotriva tuturor
tendin elor de compromitere.
Regimul închisorii.
Regimul închisorii era foarte aspru, începând cu
dormitul pe prici unde, datorit num rului mare de oameni,
nu ne puteam odihni. Nu aveam loc s st m pe spate. Eram
înghesui i ca sardelele în cutie . . . Ca s te întorci pe
cealalt parte trebuia s -i antrenezi i pe ceilal i, ceea ce nu
era un lucru u or.
Mâncarea era sub orice nivel de existen i consta
-în special- din zeam de varz murat cu o buc ic
de m m lig sau pâine ce totaliza -dup calculul unora din
noi- în jur de 800-1000 de calorii.
În scurt timp am îceput s ne cl tin m pe picioare,
ceea ce -îns - nu ne-a descurajat.
Greu era -îns - cu nevoile fiziologice.
11
În acea camer imens erau vreo 4-5 tinete i care
-în special- datorit faptului c varza era atât de
diuretic , acestea erau cu totul neînc p toare.
Sim eai c plezne ti sub presiunea urinei i a jenei c
nu puteai s o elimini. Unii au ajuns la a a exasperare încât
s urineze în epcile pe care le aveau i s arunce con inutul
pe fereastr . Al ii, în striden a neputin ei de a rezista, urinau
în gamelele din care mâncau.
La WC eram sco i o dat pe zi în ture de câte 10-15
in i pentru 2 locuri. Nu dura -poate- nici un minut, c erai
scos afar cu bâta de c tre gardian.
Mul i nu reu eam s evacu m i r mâneam a a sub
presiunea organic de pe o zi pe alta.
Cred c era prima metod de tortur pe care i-au
imaginat-o farsorii ocultei iudeo-comuniste. Acum o aplicau
pentru sl birea sistemului nervos.
Nici foamea, nici b t ile de la securitate n-au reu it
s ne chinuie mai îngrozitor.
*
Faptul c o dat pe s pt mân trebuia s te
b rbiere ti cu un brici pe care îl aducea gardianul i care
-dup cum spunea el- î i t ia unghiile de la picioare, era cea
de a doua tortur , nu aveai s pun de b rbierit, nici ap
suficient , nici dezinfectant dup b rbierit . . . În timpul
b rbieritului se produceau r ni îngrozitoare, ceea ce ne
aducea la disperare.
În atmosfera aceasta atât de ap s toare, în tab ra
reeduca ilor se lansase ideea c toate aceste necazuri se
datoreaz nou , celor care r mâneam pe pozi ia idealului
pentru care am pornit la lupt . Astfel, un murmur din ce în
ce mai puternic se ridica împotriva noastr .
...
12

Un uruit de tancuri
Starea noastr de spirit c utam s o între inem prin
tr ire interioar i în grup, cât mai erau i acele zvonuri pe
care le auzisem înainte de arestare, cum c americanii nu
vor întârzia a mai l sa aceast ar pe mâna comuni tilor.
Într-o noapte, un uruit puternic de tancuri s-a auzit
trecând prin ora ul Pite ti. Dup p rerea noastr era o
coloan destul de lung .
Printre noi se afla un ofi er de tancuri, invalid de
r zboi. În situa ia lui, urma cursurile unui institut
politehnic. Pentru aceasta -arestat fiind- a ajuns cu noi
studen ii la Pite ti. Numele lui era Cucu.
El (acest Cucu) a comentat pe larg trecerea coloanei
de tancuri, sugerând c se îndreapt spre grani a cu sârbii, pe
unde -probabil- urmau s intre for ele americane.
Acest episod va avea un ecou mai târziu, în timpul
torturilor denumite demasc ri, precum i la mina Baia-Sprie
unde -culmea- ne-a fost dat s ne întâlnim chiar cu
comandantul deta amentului de tancuri, colonelul
Stoianovici, arestat i el .
...
Oameni noi intr în camer
Într-o bun zi sunt introdu i în camer câ iva noi de inu i.
Nu-mi amintesc la to i numele i nici anume num rul lor exact.
Mi-l amintesc pe Cori Gherman -notar de prin p r ile
Adealului- i care s-a ata at de mine foarte prietenos, punându-
mi o serie întreag de întreb ri cu privire la activitatea ce am
desf urat-o afar , înainte de arestare . . .
13
P rea foarte simpatic. Nu puteam b nui ce se ascunde sub
acel ata ament.
Tot atunci veni i Nuti P tr canu. Era un tip înalt, bine
legat, care s-a prezentat ca nepot al lui Lucre]iu P tr canu
-ministrul Justi iei- binecunoscutul comunist. Se zvonise c era i
el arestat i încarcerat în acea închisoare, la etajul II, la sec ia
invizibili.
Nuti P tr canu se ata ase de grupul nostru perorând
întruna împotriva comuni tilor.
M gândeam în sinea mea c sosesc înt riri, întrucât în
grupa din cealalt parte a camerei -adic a reeduca ilor se
observa o forfot deosebit .
Era acolo un tip înalt pe care îl chema ( ura )
Bogdanovici i care se zicea c era promotorul acestei ac iuni.
Dar el nu se vedea a fi mai mobil printre reeduca i , ci unul
mai mic de statur , smead, ce îmi arunca priviri perfide. Avea o
figur destul de dizgra ioas . Numele lui : Sobolevschi.
Mai erau i al ii la fel de dizgra io i : Pu ca u, Livinschi,
Bordeianu Virgil, etc . . .
Interesant este c pe ace ti indivizi dizgra io i mi-i
amintesc -parc - mai mult decât pe bunii mei prieteni cu care
împreun am f cut proba focului.
S încerc –totu i- a aminti numele bunilor mei
camarazi :
-Murgu Silviu
-Titi Moroianu
-E anu
-Gicu M tase
-Ticu Str chinaru
-Neteanu
-Ap v loaie
-Oarg
,.. i atâ ia al ii a c ror nume s-au ters din memorie.
Fiecare din ace ti prieteni bravi au avut puterea lor de
rezisten i povestea lor cu deznod minte din cele mai variate.
14
 Cert este c nota dominant la noi, la acest început de
încle tare, era o doz mare de mândrie pe care o cultivam i care
ne-a orbit.
Poate c aceast mândrie s-a r zbunat împotriva noastr ,
adep i ai moralei i înv turii cre tine ce propov duie te
umilin a.
Trebuie s facem recurs i la umilin pentru a ne evalua
mai bine for ele, capacitatea i rezisten a. Acest lucru l-am
remarcat abia mai târziu.
Cer scuze pentru inconsecven a în a relata când la
persoana întâia singular, când la întâia plural. O fac sub impresia
acelor evenimente îndep rtate i -totu i, prin urm rile lor- atât de
prezente în r ni ce par a nu se închide vreodat .
Era stupid s vezi o sal imens ca aceea numit
4 Spital cu oameni care erai obligat s presupui c luptaser to i
pentru acela i ideal i care în închisoare îi vedeai împ r i i
în dou tabere. O parte eram noi cei ce ne men ineam pe
pozi iile noastre pentru a înfrunta rigorile închisorii. Ceilal i î i
conturau alte idealuri, idealuri adverse, i se uitau la noi cu ochi
plini de du m nie, considerând c datorit men inerii noastre pe
aceea i pozi ie, pentru care am fost aresta i, ei nu pot fi pu i în
libertate.
Auzisem c li se spusese, c de i au rupt-o cu trecutul
împotriva c ruia luau atitudine, ei nu vor fi pu i în libertate atâta
timp cât în închisoare erau oameni care se închinau în acela i crez
în care au fost crescu i.
Înfruntarea necazurilor prin
rug ciune
Timpul trecea destul de greu, în special sub presiunea
necazurilor fiziologice de care am amintit.
Din aceast cauz deveneam din ce în ce mai nervo i, mai
pu in accesibili.
15
Mâncarea slab conta mai pu in. C utam -totu i- s ne
men inem moralul, ridicându-ne deasupra acestor mizerii care ne
împrejmuiau.
Rug ciunea noastr de zi i de noapte, contactul nostru cu
Cerul, erau momentele ce ne înseninau frun ile, care ne uneau mai
strâns i care ne d deau încrederea c pân la urm for ele
r ului vor fi înfrânte, chiar cu pu inele noastre for e ce ne-au
mai r mas.
Era o atmosfer îmbâcsit în acea camer
supraaglomerat .
Prin geamurile deschise ce d deau spre curte intra un
miros greu de urin amestecat cu paie.
Or fi fost ceva gunoaie (paie) în curtea în care noaptea
-tinetele fiind pline ochi, iar noi nemaiputând rezista la presiune
din cauza verzei acre ce ne-o d deau- eram obliga i -cu toat
ru inea posibil i imposibil - s urin m în te miri ce : epci,
borcane, gamelele din care mâncam i în tot ce mai aveam,
aruncând con inutul pe fereastr .
Gunoaiele din curte exhalau un miros pestilen ial pe care
tot noi eram obliga i s -l inhal m.
Astfel, încet-încet se apropia Cr ciunul anului 1949,
Cr ciun la care ne gândeam cu acea nostalgie a celui departe de
familia lui drag în mijlocul c reia ar fi str lucit bucuria.
Men ionez c nu aveam nici o leg tur cu casa. Nu
existau nici pachete, nici scrisori ; nu mai vorbim de
vorbitoare sau alte drepturi specifice de inu ilor politici.
Trecuse mult vreme de când nu mai tiam nimic de
acas . Nici în închisoarea de la Sighetul Marma iei, unde mai
sosea câte o scrisoare, eu personal n-am primit nici una. Scrisorile
mele se opreau la securitate i acolo r mâneau.
Re in când într-o zi (pe când eram înc la Sighet) dus
fiind de la închisoare la securitate pentru anchet , gardianul avea
în mân o scrisoare pe care am reu it pe furi s descifrez
(poate chiar cu asentimentul gardianului) scrisul surorii mele i
numele meu. Bineîn eles, nu am primit-o niciodat .
Dealtminteri, pe tot parcursul deten iei de mai bine de 15
ani nu am putut scrie decât de dou ori : o dat la Pite ti în vara
16
lui 1950, când ni s-a dat la to i câte o carte po tal s scriem dup
lenjerie, iar a doua scrisoare ni s-a dat în vara lui 1964 pu in
înainte de eliberare. i cea de a doua carte po tal a avut
aceea i ra iune : s ne trimit haine în vederea eliber rii.
În ultimul pachet de haine primit era o scrisoare scris de
sora mea. Aceasta a fost singura scrisoare pe care am primit-o în
to i ace ti ani de deten ie, scrisoare prin care am aflat c mama
tr ie te.
Terciul -atât de pl cutul terci- pe care-l savuram la
închisorile din Sighet i Cluj - i care constituia singura mâncare
din închisoare- care consta în 250 grame de ap fiart cu m lai i
în care se punea un strop de zah r (erau prev zute 8 grame pe zi),
pân i acest terci, la Pite ti, a disp rut.
Terciul -care d dea o cât de mic satisfac ie de satura ie
i care era a teptat de cu seara, fusese înlocuit cu o por ie de 250
de grame ap colorat i c reia i se spunea când ceai când cafea.
Dup ce-l beam, acesta l sa o senza ie cumplit de foame.
Mi-amintesc de versurile poetului-martir Radu Gyr :
- “ i parc din str buni sau din scripturi,
de la-nceputul lumii ne e foame “ .
i totu i nu foamea ne-a d râmat. Dac ar fi fost numai
aceasta, noi am fi fost biruitori.
Se apropie Cr ciunul
Încercam s ne amintim colindele, atât pentru a ne
mângâia sufletele, cât i pentru a intra -cât de cât- în
atmosfera s rb toreasc a Na terii Pruncului Iisus pe care o
a teptam ca pe o minune.
Mai erau vreo 2-3 s pt mâni, când i-a f cut
apari ia grupul Nuti P tr canu, Burcule , Cori Gherman, etc
. . . i care aduceau cu dân ii un fel de prospe ime. Burcule
-în special- , fiu de profesor universitar-medic, avea un aer
vesel, mai neastâmp rat.
17
Nu presim eam nimic din ceea ce ar putea s se
întâmple. Înduram un regim de temni grea, dar ne
mândream s -l putem înfrunta.
Acum, când dup atâ ia zeci de ani încerc s -mi aduc
aminte numele prietenilor, acelor cu care am împ r it i
împ rt it închisoarea, aproape c nu reu esc.
Dar ce s m mir ? Când numai la doi ani de la
furtuna de la Pite ti -la Baia-Sprie fiind- se apropie de
mine un tân r care m întâmpin cu bucurie :
-Aurel, ce mai faci ?
Tân rul, v zând c nu reac ionez la paritate (efectiv
nu-l recuno team) îmi zise :
-Nu- i mai aminte ti din noaptea Pite tiului
însângerat ?
M uit la el cu ochi mari i tot nu puteam s -mi
amintesc. Atunci îmi spuse :
-Gojinschi.
Ca o str fulgerare din adâncul unui abis . . . pe
undeva pe unde -la început- nu-l mai puteam localiza în
timp, îi refac imaginea.
Eram împreun în acel infern i de atunci nu mi-l
mai aminteam.
Ce zdruncinare puternic ne-a zguduit !
Într-adev r, o vreme refuzam s -mi amintesc. Mi-era
groaz de revenirea imaginilor cât -mai ales- a st rilor
suflete ti de atunci.
Acum, peste timp, amintirile se refac greu. Uneori
ce os, alteori ca o pat neagr ce st ruie.
Îmi amintesc îns în mod cert c la camera 4 Spital
nu la data de 6 decembrie 1949 a început urgia -a a dup
cum afirm unii care relateaz despre evenimente.
Eu eram acolo la 6 decembrie 1949 (la camera 4
Spital).
Marele cutremur s-a produs la 25 decembrie 1949.
18
 Într-adev r, la 6 decembrie -dar în anul 1950- a fost
o nou i puternic dezl n uire a urgiei care -de altfel- nu
încetase dup ziua de Cr ciun 1949, fapt care probabil
determin aceast confuzie nesemnificativ .
Cum ne apropiem de Cr ciun -într-una din zile-
vine gardianul cu o list i cite te o serie de nume,
printre care o parte din bunii mei prieteni, spunându-le s - i
fac bagajul.
Realizam c cei care se d duser elevi la intrarea în
închisoarea Pite ti (erau elevi la coala de subingineri Baia-
Mare) plecau spre Târg or. Nu i-au putut nici ei imagina la
ora aceea de ce anume sc paser , mai ales c erau to i în
tab ra noastr a rezisten ilor.
În timpul încrâncen rilor de mai târziu, se mai auzea
câte un tor ionar c utându-i i blestemându-i, cum de au
sc pat.
Într-adev r, la intrarea în închisoarea Pite ti puteai s
declari cum voiai i erai consemnat ca atare.
Mi se sugerase i mie de c tre prietenii mei ,
aflându-se c la Târg or este un regim mai blând, s m dau
drept elev.
Refuzasem cu îndârjire aceast propunere. De când
doream s fiu cu studen ii, cu floarea tinere ii acestui
neam.
Peste ani îmi este greu s gândesc ce s-ar fi
întâmplat în cealalt alternativ . Dar sunt sigur c acesta a
fost drumul meu, drum pe care dinainte mi-l alesesem i
care, cu toate dezastrele prin care a trebuit s trec, era
singurul meu drum.
Îmi zic : Dumnezeu mi l-a ales !
19
Mâine e Cr ciunul
Noii veni i -Cori Gherman, Nuti P tr canu,
Burcule , Anghelescu, etc . . . - erau foarte activi în
rândurile noastre.
Adev rul e c ne sim eam bine în preajma lor. Ei
veneau cu tiri proaspete, încurajatoare i ne solicitau mereu
s le povestim din lupta noastr anterioar , despre anchetele
de la securitate, etc . . .
Nu am putut realiza atunci -decât mult mai târziu-
faptul c tab ra reeduca ilor nu putea ob ine nici un fel de
informa ie de la noi, întrucât ne-am deta at net de ace tia.
Astfel a fost necesar introducerea acestui grup care,
prin încrederea ce ne-o inspirau, au reu it s ne descoase fir
cu fir.
Eram foarte naivi. Dar cum puteam fi altfel ? Nu- i
putea nimeni imagina toate mâr viile comunismului.
i a a zilele i nop ile treceau cu greu, când t cute
sau în rug ciune, când prin dep nare de amintiri sau f urire
de idealuri, c utând a ne ridica deasupra condi iilor fizice
din ce în ce mai grele.
Se apropia Cr ciunul.
Ne aminteam împreun obiceiurile de pe locurile
fiec ruia i începur m s fredon m colindele.
Suntem în ajunul Cr ciunului pu in mai însenina i de
s rb toarea care b tea la u spre a ne anun a vestea Na terii
Pruncului Iisus.
Înv asem pe de rost < O, brad frumos > în varianta
de închisoare de Radu Gyr -colid atât de frumos i atât de
trist- S rb toarea voiam s o întâmpin m cu bucurie, dar
i cu îndârjire mai mare în lupta pe care am pornit-o.
Burcule ne anun cu zâmbetul lui pe care-l
afi a aproape tot timpul :
- Mâine v sorcovim .
20
 Nu cuno team povestea cu sorcova. Pe la noi
prin Ardeal nu era obiceiul acesta. Gândisem c ei, prietenii
lui Burcule , au improvizat ceva în acest gen spre a ne
introduce în obiceiurile din acea parte a rii . . .
* Noi n-am dat nici o aten ie la tot ce s-a debitat i
Cu câteva zile înainte de Cr ciun se deschide u a i
intr în camer un de inut mai robust decât noi care era
cunoscut de moldoveni. Acesta este urcanu, zise unul din
preajm , promotor al reeduc rii împreun cu Bogdanovici.
Am mai auzit c între urcanu i Bogdanovici s-au ivit
disensiuni în privin a modului în care s se fac reeducarea.
Bogdanovici era considerat mai mult un om al
formelor, pe când urcanu sus inea c numai prin fapte
de inu ii pot s dea dovad c într-adev r s-au reeducat, ca
astfel s fie pu i în libertate, unde s duc mai departe lupta
lor de convingere a popula iei în idealurile comuniste.
Toate acestea mi se p reau ni te abera ii c rora nu
le-am dat nici o importan .
Intrat în camer , urcanu a fost întâmpinat de îndat
de Bogdanovici, de Popa anu, Sobolevschi i al ii . . . Apoi
s-au retras în partea camerei unde erau reeduca ii i-au
început cu u otelile.
În acea parte a camerei sosirea lui urcanu a produs
un reviriment.
Spre sear s-a f cut apel la noi s ne mai strângem
-dac putem- c mai era necesar de înc un loc pentru
urcanu . . . urcanu, cu un fel de orgoliu dispre uitor, a zis
c va dormi pe o lavi (banc ) ce se g sea în camer .
A doua zi Popa anu (pare-mi-se) cere un moment
de ascultare întregii camere .
Dup o introducere plin de maniere elegante i cu o
polite e mai mult decât exagerat , adresându-se nou celor
din partea opus ne anun (de parc noi n-am fi tiut) c ei
sunt un grup care s-a trezit la realitate, c s-au organizat într-
o grupare care i-a propus s lupte împotriva trecutului
21
pentru un viitor mai luminos -viitorul comunist- i s-a
exprimat c ei sunt plini de aceast convingere.
Ni s-a cerut s privim adev rul în fa i s trecem
de partea lor, dând dovezi de reeducare, pentru c numai în
felul acesta vom fi elibera i.
ne-am v zut de treburile noastre. Nu am legat nici o discu ie
în contradictoriu. Nu aveam ce discuta.
Ziua de Cr ciun
Noaptea de Cr ciun -respectiv cea dinspre ziua de
Cr ciun- r suna de colinde, de clopo ei i de vocile
colind torilor (din ora ul Pite ti) a trecut cu greu. Tr iam în
aceea i atmosfer de supraînghesuial în care, pe de-o parte
erai obligat s stai culcat, iar pe de alt parte nu puteai s
stai nici pe spate, nici în alt pozi ie comod , fiind atât
de înghesui i, încât ne auzeam respira ia i se amestecau
transpira iile.
Sarabanda vergelelor metalice lovite într-un anumit
fel de gardieni anun a de teptarea în ziua de Cr ciun.
Nu-mi amintesc dac aveam posibilitatea de a ne
sp la cât de cât mâinile i fa a, întrucât chiuveta din cele
dou WC-uri era mai mult iluzorie pentru noi cei
aproximativ 100 de oameni.
Am respirat cât de cât u ura i când am început s ne
mi c m i s ne spunem în gând rug ciunea.
Recitam rozarul în fiecare zi i noapte, în orice
moment posibil.
În sfâr it sosi i terciul (sau apa colorat ) din ziua de
Cr ciun 1949 . . .
22
 Am început s ne strângem mâinile unii altora cu
ur rile cuvenite acestei datini i culmea, observam cum din
rândurile reeduca ilor se strecurau din ce în ce mai mul i.
Ce gest fratern ! mi-am zis . . . Uite c pân i
reeduca ii simt nevoia ambian ei fr e ti în aceast zi a
bucuriei -cum se mai nume te ziua de Cr ciun-.
Deodat -brusc- un semnal, un strig t i sunt
lovit f r s apuc s v d de cine peste ochi, în cap, în burt ,
. . . parc s-ar fi pr v lit cerul în jurul meu. Gemete,
urlete . . . V d cum unii cad la p mânt. Simt cum cad i eu i
nu mai tiu nimic.
Într-un târziu m trezesc cu mâna lui Silviu Murgu
pe frunte - i el plin de sânge- realizând c suntem mai
mul i îngr m di i sub priciul de la camera 4 Spital.
Ce s-a întâmplat ? Nu puteam realiza. Sim eam
cum sunt tras de picioare în urlete :
-Ie i i afar , bandi ilor ! La lumin , s fi i v zu i !
Suntem sco i de sub prici to i cei b tu i, iar în
camer , la lumina zilei, gardienii cu bâte în mân se
uitau la noi. Printre ei îi recunosc pe urcanu,
Sobolevschi, Popa anu i mul i al ii . . .
Culmea ! Iat i figurile lui Cori Gherman, Nuti
P tr canu, Burcule i al ii pe care-i credeam c sunt al turi
de noi.
-Au vrut s ne omoare legionarii ! striga urcanu
adresându-se gardienilor. Atunci un alt râpâit de bastoane,
ciomege, poate chiar r ngi, lovituri de cizme s-au ab tut
asupra noastr .
Regizarea a fost mai mult decât pueril , dar specific
ideologiei comuniste pentru aplicarea terorii prin orice
mijloace.
Dac sc pase vreun centimetru de pe noi neînvine it
de fra ii no tri, gardienii ne-au acoperit într-o baie de sânge.
Nu în elegeam, nu realizam de ce se întâmpl aceste
lucruri tocmai în aceast zi a bucuriei, a Na terii Domnului
nostru Iisus Hristos ?
23
Nu aveam cu ce s ne oblojim r nile, care
r m seser deschise i sângerau.
Era deja c tre sear . Nici vorb de mâncare în acea
zi. Dealtminteri, cine ar fi putut mânca ?
Unii dintre reeduca i au r mas printre noi ca s
ne p zeasc . Ceilal i s-au strâns în partea opus i
începuser s cânte un mar comunist pe care îl repetau
neîncetat.
-Banditilor ! tun vocea lui urcanu. O s spune i
tot ; o s v rsa i din voi tot ce n-a i spus la securitate.
(Termenul întrebuin at de urcanu era acela de borât : O s
borâ i tot ce ave i în voi). Aceasta-i treaba voastr acum :
s v scormoni i min ile. S nu mai r mân nimic din ce ar
putea periclita securitatea statului comunist.
Eram cu adev rat distru i. B taia gardienilor ne-a
confirmat c nu mai aveam cui -pe acest p mânt- s ne
adres m. Ne-am sim it abandona i în mâinile acestor c l i.
i totu i era ziua de Cr ciun. Ziua în care S-a n scut
Pruncul Iisus, dar pentru noi era o Vinere Mare,
Vinerea Calvarului i a dezn dejdii.
Un strop de lumin -parc - m-a înt rit un pic la
gândul c Iisus pe Cruce a fost -pân i El- în
dezn dejde . . . Dar nu voia Mea, ci voia Ta s fie . . .
O alt avalan de lovituri s-a n pustit asupra
noastr . De data aceasta îl v d deslu it pe Cori Gherman
izbindu-m cu putere.
-Cum, i tu ? . . .
-Gura, banditule! Te cunosc bine ! S spui tot, tot ce
n-ai spus la securitate. S nu mai r mân nimic în tine.
Se amestecau loviturile lui urcanu cu ale lui
Sobolevschi, Burcule , Nuti P tr canu . . . Cu to ii loveau
în ni te fiin e r nite de moarte, neputincioase. Eram
zdrobi i i trupe te i suflete te.
24
 Directorul Alexandru Dumitrescu
A doua zi de Cr ciun se deschide u a brusc i apare
directorul Alexandru Dumitrescu încruntat i cu un ciomag în
mân .
urcanu raporteaz c legionarii au s rit la reeduca i
ca s -i omoare, deoarece vor s se reeduce !
-Care-s bandi]ii ia care nu vor reeducarea ? Care-s efii
lor ?
Agresa ii au fost 20. Cu to ii eram efi de grupuri
legionare. Agresorii de dou -trei ori mai mul i. Restul s-au
retras îngrozi i în fundul camerei.
Atunci urcanu începu s strige câte un nume :
-Banditul cutare ! Ie i în fa !
De abia târându-se, bunii mei camarazi ie eau în fa .
Regret din suflet c nu-mi amintesc nici un nume al
scumpilor mei prieteni. Dar nu pot uita clipa când urcanu a tunat
numele meu.
Eram în total 5-7 in i (nu mai tiu exact). Eu am fost
strigat ultimul. Ace tia eram instigatorii.
Directorul Dumitrescu a început s ne loveasc cu
ciomagul plin de furie, luându-ne pe rând unul câte unul.
Re in c atunci când a ajuns la mine, m-a întrebat cum m
cheam . Am observat c atunci când m-a privit, figura lui era
îngrozit . Cred c eram desfigurat complet, c nu m-a lovit.
A mai spus câteva cuvinte pe care nu le mai re in exact.
Oricum, erau în leg tur cu ceea ce nu se spusese la ancheta de la
securitate, deci, sta era scopul lor primordial la ora respectiv :
depistarea tuturor celor ce au mai r mas în libertate.
25
Oportuni tii
A mai trecut o noapte în gemete, dureri i r ni ce trebuiau
oblojite i nu era cu ce.
Am fost zdrobi i în pumni i picioare de la cine nu te-ai
fi a teptat.
Mare mi-a fost mirarea când l-am v zut în mijlocul nostru
pe Bogdanovici, însângerat i el din cap pân -n picioare,
precum i al ii din tab ra advers eticheta i ca oportuni ti
nesinceri care au vrut s duc în eroare partidul.
...
Politrucul I icovici Marina
...
Iar se deschide u a i iar apar gardienii împreun cu
urcanu. Citesc o list pe care apare i numele meu i suntem
condu i într-o camer al turat .
În camer -o mas lung , câteva lavi e i pe mas erau
în iruite coli de hârtie alb , peni e i cerneal .
-S scrie i totul ! tun urcanu. . . Bandi ilor ! Absolut tot
ce n-a i spus la securitate.
Vede i c vine domnul locotenent politic Marina. S nu
cumva s face i vreo figur , c v întoarce i voi în camer i va
fi vai de oasele voastre !
urcanu iese i în urm torul moment intr un domn în
civil, elegant, i care ne salut foarte politicos -culmea-
pref cându-se c nu vede toate vân t ile i r nile pe care le
purtam. Ni se adreseaz :
-Sunt locotenentul politic Marina. Mi s-a adus la
cuno tin c dumneavoastr v-a i hot rât s o rupe i cu trecutul,
pentru care v felicit din inim .
Întrucât mi s-a spus c v-au mai r mas lucruri
nedeclarate, ave i la dispozi ie hârtie, peni e, cerneal i timp la
discre ie. Nu v for eaz nimeni . . .
26
 Cât perfidie strig toare la cer ! De parc noi, cei Ce s le spunem ? Ce anume pot afla ei de la al ii ajun i
schingiui i i care de-abia reu eam s st m pe scaun, am fi fost în situa ie similar ? . . .
atât de naivi încât s nu credem c el era la curent cu toat B nuiam - i a a ni s-a spus- c aceste violen e au fost
tragedia care se consumase. declan ate i în alte camere, precum i în alte închisori i c
Am aflat mai târziu c acest individ -Marina- era un toat ara este supus violen ei demasc rii for elor care se opun
evreu de prin p r ile Maramure ului, ale Maramure ului meu regimului comunist.
drag. Am aflat abia dup revolu ie numele s u întreg : I icovici Începusem s cred asta i acest gând m chinuia la fel de
Marina. tare ca loviturile care c deau mereu, mereu . . .
M îmb rb tam la gândul c -totu i- în mun ii
Maramure ului erau câ iva dintre noi care reu iser s scape de la
arestare i dintre care unul . . ., - i nu oricare ! -Lic Pop a-
c zuse în lupt cu securitatea. . . Ei îns erau acolo în mun i. În
mod sigur c nu- i puteau imagina ce se întâmpl cu noi aici.
V zându-m cu foaie alb de hârtie în fa , zdrobit f r
Ne mut m în alt camer
putin de rezisten , m-am întrebat : Ce m fac ?
Pe la începutul lui ianuarie 1950 vine un gardian cu o
De revoltat îmi era imposibil s m revolt în halul în care
list întocmit împreun cu urcanu -dup nu tiu ce criterii- i
eram. Mi-a venit în gând s scriu ceea ce n-a figurat în ancheta
ne trezim la parter. Acolo suntem aranja i noi cei izola i (cei ce
mea de la securitate, dar am aflat mai târziu . . .c datorit altor
n-am trecut de partea reeduc rii eram numi i izola ii). Dormeam
declara ii, doi dintre prietenii mei nedeclara i fuseser aresta i.
pe ciment. N-aveam nici prici, nici pat.
Asa c recunoscusem în acea declara ie c i-am cunoscut i c
irul izola ilor începea cu mine, urmând apoi
n-am voit s declar la anchet .
Bogdanovici, Ap v loaie, Moroianu, Gicu M tase . . . Nu-i mai
Într-un târziu am fost sco i i du i înapoi în camera 4
re in pe ceilal i. Pentru restul camerei era -pare-mi-se- un prici
Spital, unde ne a teptau acelea i scene îngrozitoare i amenin area
i apoi, în cap t, paturi unde -de bun seam - s l luia
lui urcanu, c dac n-am spus tot, vai de noi va fi.
comitetul.
Îmi b teau ciocane în cap de parc s -l sparg .
Aici urcanu a numit un comitet din care mi-i amintesc
Presim eam deja ceea ce urma s se întâmple.
pe Sobolevschi, Virgil Bordeianu, Caziuc . . .
La întoarcerea de la locotenentul politic, urcanu ne
Când ne-am întins jos pe ciment era deja ora stingerii.
întâmpin cu :
Culmea ! Am sim it cimentul cald. Nedumerirea mea mi-a
-M i, bandi ilor, sunt sigur c nu a i spus tot i am s v
citit-o Bogdanovici care era al turi i care mi-a optit
demasc eu pe voi i atunci ve i vedea c ce a fost pân acum n-a
ar tându-mi : Dedesubt e centrala termic . De-ar fi tiut
fost nimic.
comitetul, sigur c ne-ar fi schimbat imediat.
R mâne i în pozi ie de nemi cat ! N-ave i voie s mi ca i
Programul era acela i ca i la camera 4 Spital. În timpul
un deget ! Nu vorbi i decât în momentul în care o s spune i
zilei b t i sau pozi ia fix în care trebuia s ne not m pe câte o
complet ceea ce n-a i declarat pân acum. !
buc ic de s pun ce mai aveam de declarat. Pe urm , în timp ce
Se formase un comitet de tor ionari care ne
reeduca ii erau ocupa i cu citirea din c r i de propagand
supavegheau îndeaproape i nu se sfiau s ne loveasc în cele
comunist sau cu cântatul mar urilor revolu ionare comuniste, de
mai sensibile locuri ori de câte ori treceau prin fa a noastr .
noi ceilal i se ocupa câte un delegat din partea comitetului.
Eram teroriza i.
in minte c în col ul în care eram eu era ca
propagandist unul din studen ii moldoveni, pe nume Caziuc.
27 28
Începuse s ne explice ce este dialectica marxist i din istoria
P.C.R.
Interesant este faptul c , de i dovedise mult zel în b t i,
Caziuc -acum abia, dup impresia creat - încerca o în elegere
tacit .
Naivitatea mea mi-a l sat aceast impresie sau, poate, era
real .
Tot astfel de scânteieri de omenie observam i la Virgil
Bordeianu la care am fost pentru d d ceal , dup ce celelalte
e aloane nu reu iser s m l mureasc .
Eu, m rturisindu-mi sincer credin a, nu m-a brutalizat,
l sându-mi impresia c este o cale de dialog. Da, dar în
camer se petreceau lucruri crâncene.
...
Vine Costache Opri an
Într-o bun zi vine urcanu i ne anun c va fi adus în
camer Costache Opri an - eful Fr iilor de Cruce pe ar -.
-Voi, bandi]ilor, -ni se adreseaz nou celor izola i- s
nu scoate i o vorb i s v ascunde i fe ele s nu vi se vad
vân t ile, c altminteri o p i i mai r u ca înainte !
Dup care d duse dispozi ii în oapt comitetului
respectiv i celorlal i din cealalt parte a camerei.
M îngrozisem la gândul a ceea ce tiam c va urma.
Într-adev r, nu peste mult timp u a se deschide, iar
gardianul împinge în untru un b rbat pu in mai în vârst decât
noi, cu ni te ochi mari ce exprimau un gen de nedumerire i -
desigur- team de necunoscut.
De cum a intrat în camer l-au înconjurat o serie de
reeduca i -probabil din cunoscu ii dinainte- i care, f când pe
oamenii de rezisten curajo i, au început s -l întrebe fel de fel . .
pref cându-se c e în admira ia lor.
Costache Opri an sim ea c ceva nu-i în regul . Nu tiu
ce le r spundea, dar î i mi ca mereu capul în toate p r ile ,
c utând s deslu easc ce se întâmpl .
29
Vizibilitatea din partea noastr era oprit de c tre ni te
grupuri de reeduca I . . .
Nu a durat mult aceast stare de espectativ , c la un
semnal, cu un urlet ce aducea cu urletul fiarelor din p dure, au
n v lit cu to ii asupra lui.
C lcat în picioare, lovit din toate p r ile, în scurt timp i-a
pierdut cuno tinta. Dar loviturile n-au încetat. Pân la urm a fost
întins pe un prici i cu ni te curele (de unde or fi ap rut
curelele ?) a fost luat sistematic din cap pân la picioare i de la
picioare pân la cap.
Când obosea o echip de tor ionari, se schimba cu alta.
Cred c a durat acest supliciu ore întregi.
S-au aruncat multe gamele cu ap peste el ca s -l
trezeasc i s -i urle în urechi :
-Noi, tinerii reeduca i, cei care înainte am fost sub
comanda ta, te vom distruge. Tu e ti vinovat de soarta noastr ,
iar noi vom smulge de la tine tot ce tii, tot ce n-ai declarat la
securitate . . .
Nu mai tiu câte zile a durat acest supliciu, îmi amintesc
doar când, dup o perioad în care n-a mai fost lovit, a fost
întrebat (nu mai tiu de cine, de urcanu ? de Sobolevschi ? ) :
-Ce p rere ai, m i banditule, despre noi, fo tii t i
subalterni ? La care dup o mic pauz -exprimându-se
greu- Opri an r spunde :
-Fac o asem nare cu judec torii din Australia veche,
care au fost selec iona i din rândurile fo tilor infractori.
Am apreciat atunci acest r spuns ca fiind pe m sura atât a
inteligen]ei sale, cât i a circumstan elor deosebite în care se afla.
Chinurile au continuat, înscriindu-se îns în normalul
ce caracteriza aceast perioad .
A început i Opri an s fie dus la urcanu s - i fac
demascarea. Nu tiu ce anume o fi spus.
În sfâr it, ne-a v zut i pe noi ceilal i izola i care purtam
pe noi însemnele umanismului comunist i probabil gândul c
nu este singur s -i fi adus o cât de mic consolare.
...
30

Activitatea de diminea
Dimine ile erau îngrozitoare.
Eram trezi i brusc de sarabanda grilajelor lovite de c tre
gardieni precum i de urletele plantoanelor.
Dac seara adormeam frân i de chinuri i de oboseal cu
gândurile ame ite i ele, diminea a, când ne trezeau brusc i luam
contact cu groaznicul situa iei ce ne înconjura, disperarea nu
cuno tea margini.
Tot f r margini era i timpul, care pentru noi nu se mai
m sura nici în ceasuri, nici în zile, a c ror denumire am pierdut-o.
Nu mai tiam dac -i duminic sau luni . . .
Nici în ani nu se mai m sura nimic.
Sim eam cum nimeni, nic ieri în lume, nu se mi c
pentru noi, ci eram arunca i . . .neputând nici muri.
Eram arunca i în dezn dejdea ve niciei cea f r de
n dejde.
Gioga Parizianu
Într-o zi, urcanu ne anun din nou :
-M i bandi ilor, vede i c v aduc aici pe unul din vitejii
vo tri legionari. Un macedonean verde. S nu cumva s sufla i o
vorb despre ce se întâmpl aici !
Peste pu in timp se deschide u a i apare gardianul
înso ind un de inut mai scund, dar bine legat, cu ni te ochi vii i
întreb tori. Auzisem o oapt în jur : E Gioga Parizianu.
Gioga era cu adev rat un tân r despre care se vorbea
cu mult simpatie, fiind de felul lui o fiin vesel i de mare
rezisten .
Mai auzisem c fusese implicat într-o ac iune la Bac u
(dac nu m în el) unde unitatea din care f cea parte neavând
31
arme decât un singur pistol se gândiser s le procure de la
solda ii ru i care împânziser ora ul.
Era prin 1945-1946, ori trupele ruse ti le g seai
pretutindeni în ar . Probabil acesta era motivul pentru care
urcanu voia s afle din gura lui cum s-a desf urat aceast
ac iune i cine a fost implicat.
Scenariul s-a repetat la fel.
Gioga a fost înconjurat imediat de fo tii s i prieteni,
acum reeduca i, i care îi puneau fel de fel de întreb ri, f cându-l
s cread c în camer este o atmosfer frumoas , legionar .
Procedaser în a a fel ca în momentul ofensivei
asupra lui s fie cât mai zguduitor.
La un semnal, to i ace ti prieteni au s rit asupra lui cu
bocanci, pumni i obiecte contondente ce mai aveau la
îndemân .
-M i banditule, crezi c noi am r mas bandi i ca tine?
Noi ne-am trezit la realitate. i d i, i d i . . . îl b teau cu
schimbul. Cum oboseau unii, începeau al ii.
Într-un târziu sose te gardianul care-l introdusese în
camer aducându-i bocceaua cu te miri ce haine din celula din
care venise.
Când l-a v zut pe Gioga , încremenise. Era o mas
diform de carne aproape imposibil de recunoscut. Îl
desfiguraser în b t i.
-Ie i i imediat afar din camer f r s spune i nici un
cuvânt ! porunci gardianul.
...
Ce o fi fost în sufletul acestor gardieni, care tiau tot ce se
întâmpl , care participaser i ei la început la acest masacru,
iar acum supravegheau prin vizete la tot ce se petrece în
camer ?
Aveau i ei familii. Când plecau seara la terminarea
programului -ajun i acas - puteau ei s - i îmbr i eze so iile,
copiii ? Putea exista pentru ei i o alt via pe care noi nici n-o
puteam concepe ? i atâtea altele . . . Erau întreb ri la care nu
g seam r spuns.
Dup multe zile de tortur , Gioga a început s
vorbeasc .
32
 A povestit cum împreun cu al i prieteni i înarmat cu
pistolul pe care-l avea, au a teptat la un loc mai potrivit ca s
apar un soldat rus înarmat. A ap rut i soldatul cu pistolul
mitralier pe spate.
Rândul izola ilor se r re te
El, f cându- i curaj, cu inima în din]i, a tras un foc de
irul nostru, al izola ilor, se r rea.
pistol asupra rusului. Ecoul zgomotului produs de arm a fost atât
Unul câte unul, f cându- i demascarea i f când proba
de mare încât, speriindu-se, a rupt-o la fug , uitând de pistolul
b t ii aplicat altuia din izolare, era considerat cinstit i trecut în
mitralier al rusului.
cealalt parte, a celor care se puteau plimba prin camer , ce
Spunea acum c nu-i sigur dac l-a nimerit pe rus. I s-a
puteau discuta, puteau dormi în paturi, mânca mai bine.
p rut c soldatul s-a aplecat în momentul când a tras asupra lui.
Ace tia asistau i participau la lec ii doctrinare comuniste
Putea s se plece ca s se fereasc de glon ?
i, ori de câte ori li se cerea, s reau asupra noastr , a celor r ma i
Cert este c dup un timp, dup ce i-a trecut spaima, i s-a
în postur de izola i.
p rut c a f cut un gest temerar i povestea altora cu mult orgoliu
...
despre fapta lui.
Se vorbea cu mult admira ie -în special în rândul
macedonenilor- despre Gioga Parizianu.
A intrat i el în rândul nostru, al izola ilor, Pr bu irea lui Ap v loaie
supunându-se aceluia i regim i timpului care încremene te
acolo la Pite ti. Camaradul i bunul meu prieten Ap v loaie rezistase la
... toate probele de pân acum . . .
Dar iat c într-o sear se apropie discret de urechea mea
i-mi spune optind :
Vin Pa tile lui 1950 -Auric , eu le-am dat în tr znet pe toate !
N-am fost prea surprins. Însemna c a ajuns la cap tul
Era prim var . Se sim ea c se mai înc lzise timpul. r bd rilor lui i c trecea în cealalt tab r .
M întrebam : ce zi o fi ast zi ? Mai târziu am auzit vorbindu-se lucruri groaznice despre
tiam c trebuie s se apropie Pa tile 1950. Nu tiam el, dar i-am apreciat rezisten a pân în acel moment i faptul c
când este duminic , toate zilele fiind la fel. -în felul lui- m-a avertizat.
Într-o bun zi am auzit un soldat din turel strig$nd ...
la altul :
-M i . . ., peste o s pt mân sunt Pa tile. Plec în
permisie. A a am dedus c eram în duminica Floriilor i am putut
s -mi refac cât de cât calendarul.
... Plecarea unui lot de studen i la
Canal
Printre reeduca i se auzea vorbindu-se c se vor face
plec ri la canalul Dun re-Marea Neagr .

33 34
 Mi se p rea ceva de domeniul extraordinarului s po i Ce ar fi sim it ei ? . . . Dar ce am sim it noi cei ce nu
sc pa i s ajungi s po i munci sub cerul liber, oricât de grea ar fi plecar m, cei care am constatat c într-adev r nu mai era nici o
fost munca, chiar dac te-ar omorî, dar, . . . mureai sub cerul liber sc pare.
. . . îmi lic ri o gean de speran . Dar, dac . . . Mai târziu am aflat c i la canal se aplicau acelea i
metode ca la Pite ti.
Peste câteva zile, când a început s se împart masa , am
v zut cum în gamele se pune carne împreun cu sl nin . Mi s-au
scurs ochii, a teptând s -mi vin i mie rândul. Numai c mie nu
mi-a ajuns.
Se spunea despre m$ncare c este o mas înt ritoare
Oare timpul s-a oprit ? . . .
pentru plecarea la canal. Am r mas cu un gol imens în stomac i
Oscila ia aceasta z natic între tortur i frig,
cu ochii plini de invidie, uitându-m în gamelele celorlal i.
preferând întotdeauna una celeilalte, timpul se deformase.
A sosit i gardianul cu lista celor care urmau s plece. A
Zilele nu mai aveau nume. S rb torile disp ruser într-un
început s citeasc unul câte unul. Am constatat c cite te i
h u de parc n-ar fi existat niciodat .
nume a celor de la izolare. M-a cuprins dintr-odat o speran
Când a fost Cr ciunul (1950) n-am tiut . . . Dup cum
: oare sc pa-voi i eu ?
n-am tiut c ar fi putut s existe a a ceva.
Lista a fost destul de lung i la fiecare nume inima
Dac cu un an înainte, în ajunul Cr ciunului când s-a
îmi tres rea. Dar, n-a fost s fie.
dezl n uit urgia . . . Dac cu un an mai înainte -repet- auzeam
Când la sfâr it m-am v zut în camera aproape goal ,
clinchetul clopo eilor i glasul copiilor ce vesteau na terea lui
numai cu Sobolevschi -care era i el vizibil marcat- de i tia c
Iisus, Cr ciunul din 1950 -în acest oc al groazei- nici n-a
r mâne ca s conduc mai departe ac iunile de reeducare.
existat.
M-am sim it atât de lovit . . . Mi se luase i ultima
Acelea i chinuri de clip de clip . . . Acela i frig ce ne
speran . tiam c în camer vor sosi al ii, continuându-se acela i
înghe a pân i respira ia. Nici nu gândeam c putea exista
proces de a a-zis reeducare.
undeva prin lumea larg un Cr ciun al bucuriei. Pur i simplu,
Urla Sobolevschi :
Cr ciunul -pentru noi cei din închisoarea Pite ti- nu a existat.
-Din cauza voastr , m bandi ilor, care nu vre i s v
reeduca i, trebuie s r mân i eu în aceast închisoare.

*
Zilele treceau i mai greu ca înainte . . .Când, brusc, u a
se deschise i câ iva din cei ce plecaser pentru canal au fost
azvârli i în camer , vizibil b tu i, însângera i. Dup ei venea
urcanu, care cu o mutr scârbit , anun a în camer :
-Ace ti bandi i în care am avut încredere, ajun i la
Jilava , întâlnindu-se cu al i de inuti din alte închisori ce trebuiau
s plece la canal, au început s vorbeasc despre reeducarea
noastr de la Pite ti.
Au fost imediat depista i i acum uita i-v la ei cu scârb .
Vai mie ! Am g sit ceva prin
ruinile min ii sf râmate
Trebuia s ne scormonim min ile sau trebuia s ne
imagin m tot ce am fi fost în stare s facem cândva
împotriva comunismului pentru a avea ce spune la ve nicele
interogatorii.
Parc ne bucuram când mai g seam câte ceva ce spus
putea s mai r reasc din chinuri.

35 36
 În aceast ve nic scormonire a unei memorii deja
bolnave, am realizat imagini, care pe de o parte m-au speriat, iar
pe de alt parte m-au bucurat, deoarece totul a fost numai
aparen .
Iat despre ce era vorba :
În prim vara lui 1948 împreun cu Lic Pop a
(Dumnezeu s -l ierte c a murit împu cat de securitate) am
imaginat un scenariu de verificare a curajului unit ii de studen i
din grupul maramure an (Rusu, fra ii Sofron, etc . . .) Astfel
le-am comunicat c la o anumit dat -pe la 11 noaptea- va
sosi un curier din partea Comandantului într-un anumit loc pe
câmp în imediata apropiere a grani ei pe Tisa. Curierul trebuia s
aduc un ordin de la Comandant, ordin pe care Lic Pop a trebuia
s -l duc la Bucure ti.
Era o ac iune destul de temerar , întrucât pe grani
circulau gr niceri care puteau s ne ia la întreb ri, dar
mizasem pe curaj, precum i pe abilitatea de a ne descurca într-o
atare situa ie.
L sasem unitatea la vreo 200 m de frontier , iar eu cu
Lic ne-am apropiat prin b l rii de frontier , adic de râul Tisa.
Am stat vreun sfert de or piti i lâng ap ca i cum chiar am fi
luat leg tura cu cineva, dup care ne-am întors la cei ce ne p zeau
de la distan .
Le-am spus celorlal i c misiunea s-a executat. A doua zi
Lic Pop a trebuia s plece la Bucuresti pentru a duce
mesajul, apoi ne-am întors pe la casele noastre f r s dezv lui c
totul a fost doar o înscenare pentru verificarea curajului.
înscenarea a reu it, întrucât nici unul n-a dat înapoi.
Ceilal i care st teau la pând aveau datoria, în cazul c
noi am fi fost surprin i de gr niceri, s ne elibereze.
Ce or fi crezut ceilal i ? . . . Or fi fost convin i c
situa ia a fost chiar asa ? . . . sau i-au dat seama c e
imposibil ca un curier din Germania s vin tocmai la
grani a cu U.R.S.S. în Sighet ?
Nu tiu ce au crezut, pentru c acest lucru nu a mai fost
comentat. In aceast faz ne-au prins arest rile.
Suficient c atunci ( în timpul demasc rilor ),
gândindu-m la aceast situa ie, m îngrozeam ca vreunul dintre
cei ce au luat parte la aceast înscenare s fi spus la anchet totul
37
ca pe un fapt real. Cum puteam t g dui ? Mai ales c Lic Pop a
a fost împu cat.
Am m rturisit aceasta în fa a comitetului de
demascare sperând -pe de o parte- c o vor lua ca pe un gest de
cedare din partea mea, iar pe de alt parte, f când apel la ra iunea
(dac asta mai exista) c toat aceast înscenare reprezenta o
imposibilitate.
Mai târziu am fost anchetat în leg tur cu aceast situa ie
când -probabil- unul din cei fugi i a fost arestat i a declarat cele
de mai sus, eu am negat c ar fi fost un fapt real.
Aceast încercare de a scormoni în ungherele
inimaginabilului i imaginabilului era caracteristica tuturor
celor care se g seau la izolare.
Dar zilele, noptile, orele i clipele treceau la fel , sufocant
de la fel.
A a trecusem de Cr ciunul lui 1950 i anul nou 1951
ne tiind c am intrat într-un an nou. Abia mai târziu am realizat
c este un nou an (dintre atâ ia ani de chinuri).
Marea i ultima speran
În faza în care am ajuns b taia era cel mai u or mijloc de
tortur . Preferam b taia -oricât de greu ar fi fost- celorlalte
mijloace de tortur .
Dup ce i ultima încercare de a sc pa n-a reu it, m-am
sim it abandonat de Cer i de tot ce m înconjura, ca niciodat .
Gânduri negre ce trebuiau exprimate îmi b teau în cap ca ni te
ciocane. Alergam umilit la cei din comitetul de demascare ca s le
spun i s pot sc pa de ele, în timp ce ace tia m batjocoreau
v zându-m în pragul nebuniei.
i ultimul refugiu, de a m scufunda în rug ciune, mi-a
fost luat . . . Când -dintr-odat - o mic raz de speran , parc ,
îmi mijise, iar judecata -pe cât de simplist p rea- era oarecum
încurajatoare.
Mi-am zis :
-Aceste torturi se arat a fi ve nice dar, ( i aici e raza de
care vorbeam) eu nu sunt ve nic. Pe undeva în acest timp eu am o
38
limit . O limit dup care acest dar de la Dumnezeu ca omul s
aib o via limitat va opera i pentru mine . . .
Deci, chiar dac ar mai ine aceste chinuri ani la rând,
chiar dac a ajunge s tr iesc vârsta de 100 de ani (au mai fost
oameni care au dep it vârsta de 100 de ani), dar s fi tr it cineva
vârsta de 200 de ani n-am auzit.
Ei bine, peste 200 de ani voi sc pa.
A a am ajuns la singura mea raz de speran cu care
reu eam din când în când s m consolez. Pe cât de absurd , pe
atât de real pentru mine.
I-am mul]umit lui Dumnezeu c n-a f cut omul
ve nic.
Acest gând a fost sprijinul meu atunci . . . i de atunci
de-a lungul anilor mei tri ti.
Pa tile anului 1950
Pa tile ar fi trecut în aceea i atmosfer cenu ie,
fiecare cu gândurile lui, dac n-ar fi intervenit un mic
incident caracteristic :
Primul gardian Ciobanu, când a venit la deschidere, ne-a
zis : La mul i ani, care pentru noi avea valoarea de Hristos
a-nviat !
Am r mas surprins de acest salut din partea unui om dur.
Ceea ce însemna c totu i pe undeva avea o lic rire de omenie pe
care voia s ne-o comunice.
Cei din comitet -din tab ra reeduca ilor- au fost foarte
indigna i de acest salut care însemna o fraternizare cu de inu ii i
au hot rât s -i comunice aceasta lui urcanu.
Eu am reu it -totu i- s schimb un Hristos a ^nviat ! cu
Silviu Murgu, cu care -de altfel- comunicam tot timpul, dar
numai cu ochii.
M gândeam c poate Pa tile din anul viitor va fi
într-adev r fericit, neputând ghici c dezl n uirea aceasta a
for elor r ului n-avea margini. N-am b nuit cât de groaznic va
fi Pa tile viitor.
...
39
Ne mut m, se v ruiesc celulele
Fiecare plecare la canal era pentru mine câte o lovitur
grea , v zându-m r mas în aceea i închisoare.
De i tiam c aceea i opera iune de reeducare continua i
acolo, totu i voiam din tot sufletul o schimbare.
În aceast perioad am tr it un r stimp de acalmie în
Pite ti.
Într-o zi gardianul ne-a scos din camer , ducându-ne
undeva pe celular. Astfel m pomenesc dus împreun cu
Ap v loaie, cu Chiril -un b iat foarte bun (pe care numai acum
mi l-am amintit) într-o celul unde g sim un student mai în vârst
pe nume Dinescu (sau Dinulescu). Un om lini tit care se vedea c
nu tie ce se întâmpl în Pite ti.
F cusem în a a fel ca s nimeresc în patul de la etaj la
nivelul la care era i Dinulescu, ferindu-m -pe cât posibil- de
prezen a lui Ap v loaie care -dup cum am mai spus- m
anun ase c î i schimb atitudinea.
Chiar în seara aceea Ap v loaie îmi spusese c -l va
anun a pe urcanu de acest Dinescu care ducea o via mistic pe
fa .
M-a cutremurat pu in acest plan al lui Ap v loaie,
întrucât eu însumi aveam tr irea mea în rug ciune pe care
reu isem s mi-o maschez. Fiind îns pe patul superior la nivel cu
Dinescu am profitat i pentru o comunicare sufleteasc . Seara,
când cei de la parter aveau discu ii aprinse, am înv at pe de rost
-de la Dinescu- psalmul 50.
M obi nuisem în aceast celul s m trezesc la o
anumit or i s recit rozariul. M sim eam astfel destul de
lini tit, nu m tulbura nimeni. To i dormeau, reu ind astfel s -mi
refac cât de cât for ele.
Printr-o gaur a u ii reu isem s v d cealalt parte a
sec iei.
M uitam când auzeam c sunt sco i aceia la plimbare-
lucru criticat de Ap v loaie.
Am observat astfel c într-o celul de vizavi era Ionic
Cur scu -fostul ef al Fr iilor de Cruce pe Ardeal i pe care -
demult tare- a fi dorit s -l întâlnesc.
40
 M chinuise înc de la arestare gândul cum de am fost
aresta i i mai ales maniera arest rii, dup o list exact . Eram
sigur c Ionic Cur scu trebuie s tie, întrucât el a confirmat
aceast list ajuns la securitatea Sighet. M preocupa intens acest
gând de cum ar fi fost posibil s -l întâlnesc pe Ionic , f r s
b nuiesc c aceast punere în practic va avea cele mai tragice
consecin e asupra mea.
Se p rea c o parte din teroarea pe care o sim isem
disp ruse, fiind înlocuit cu un curaj imprevizibil. Probabil c
rug ciunile mele de noaptea din ultimul timp au reu it s m
reconforteze i s -mi dea noi puteri.
Puteri, nu speran e. Nu-mi f ceam nici o iluzie asupra
viitorului.
...
Din nou ne mut m
V ruirea celulelor continua. În felul acesta la prima
mi care de golire a celulei pentru v ruit i când era s fim
repartiza i tot câte unul în celulele de vizavi, m-am potrivit în a a
fel încât s ajung în celul cu Ionic Ciur scu.
Mare bucurie. Nici lui Cur scu nu-i venea s cread
c suntem împreun .
În aceea i celul mai erau o serie de b ie i, to i unul i
unul. Mi-l amintesc pe Chiril Balani cu fost i el ef de regional
FDC, Gheorghe Calciu Dumitreasa -student la facultatea de
medicin -, Vamanu -teolog- un caracter deosebit, Andreescu,
Sp taru, etc . . .
Intrat în celul mi-am dat seama c cei de acolo nu tiau
nimic despre cele întâmplate la camera 4 Spital. Auziser doar
urlete i gemete pe care nu le puteau interpreta, dar eram în
închisoare, unde gemetele i urletele nu sunt de mirare.
Sub un impuls deosebit, uitând -parc - prin tot ce
trecusem, am început s le povestesc pe scurt cele înt$mplate pe
la celelalte camere. Le-am atras atentia c se rezist extrem de
greu i c mul i, foarte mul i, c zuser .
41
Am fost ascultat cu mult aten ie i preocupare, dar unul
dintre cei mai pu in cunoscu i de mine (Andreescu sau Sp taru)
au s rit nervo i zicând : Eu a fi murit de gât cu ei. Nu m
zdrobeau ei pe mine .
M sim eam umilit. Îmi d deam seama c ei nu tiu ce
spun. Poate c eu nu reu isem s le povestesc conving tor toat
tragedia întâmplat .
În celul era o atmosfer destul de senin . M-am apropiat
de Ionic Cur scu i l-am întrebat cum de a fost posibil arestarea
noastr . La care mi-a spus c i el a fost confruntat cu liste
minu ios alc tuite i c numai dup ce a fost zdrobit în b t i i
i-a dat seama c orice rezisten ar fi inutil , a confirmat numele
de pe liste.
Mi-a mai spus c a aflat c asemenea liste au fost
întocmite pe ar i c în naivitatea lor cei de la centru le-au
încredin]at unui curier pentru a le duce în str in tate spre a
convinge apusul c rezisten a în România era în ac iune,
comunicându-le astfel nu numai num rul ci i numele celor care
activau.
Ce naivitate ! Curierul a fost prins cu toate
documentele asupra lui i am fost lua i ca din oal .
Cel mai probabil este c cineva a jucat dublu, fie în
str in tate, fie în ar , fie în amândou locurile.
M-am sim it bine în aceast celul , cu excep ia
bravismelor afi ate -de care am mai pomenit- i care m f ceau
s m gândesc înc o dat dac într-adev r nu puteam fi mai
demni i mai tari.
Timpul trecea frumos. in minte c Chiric Balani cu -
student la matematic - mi-a ar tat, scriind pe un fund de gamel
cu s pun, demonstra ia formulei lui Cardan de rezolvare a
ecua iilor de gradul 3 în anumite condi ii.
Îmi pl cea mult matematica, chiar m pasiona. Cu acesta
reu eam s facem s treac timpul mai u or, uitând de foame
i de mizerie.
Mult mai târziu am auzit c Balani cu a intrat în
demasc ri, murind în timpul torturilor.
Deosebit era studentul teolog Vamanu. Un credincios
profund cu care am împ rt it momente de reculegere sufleteasc .
42
 Din nou într-o camer spa ioas -Treci acolo ! Îmi ar tase un loc în partea opus a
camerei, dup care citise de pe list mai multe nume.
-Acolo, banditilor! O s v ar t eu vou , legionarilor !
Dup mai multe schimb ri (pentru v ruit) era deja
Apoi adresându-se numai mie strig :
toamn .Am ajuns într-o camer mai mare la parter ( mi se pare
- Pentru tine, Vi ovane, am ceva deosebit.
1 Biseric ).
La un semnal al lui urcanu s rise asupra noastr o parte
Dintre cei cunoscu i anterior numai Vamanu era cu mine.
din cei ce erau cu noi în camer , dar nu-i b nuisem.
În camer erau în jur de 20 de persoane.
Au urmat lovituri de bocanci, bâte, etc . . .
Am avut o senza ie stranie la intrarea în aceast camer
C zut la p mânt, nu sim eam durerea loviturilor, c ci îmi
care-mi aducea aminte de camera de tortur . Încercam s citesc pe
înghe ase sângele în vine la amenin area deosebit cu care m-a
fe ele celor din camer dac erau i dintre cei trecu i prin
avertizat urcanu.
demasc ri, eventual tor ionari. Nu am reu it s -mi dau seama.
Eu care trecusem prin atâtea i atâtea metode i acum
M-am p strat rezervat, discutând doar cu Vamanu.
urma acel deosebit . . .
În privin a mânc rii pot s spun c a fost o perioad mai
Nu mai tiu când au încetat b t ile. Nu mai tiu ce
bun . Gamelele se umpleau cu sup de ro ii sau vinete care se
comitet s-a format . . . Am sim it doar c mi se pr bu ise mintea
vedea c prisoseau în gr dinile închisorii. De vreo dou ori pe
i sufletul, iar încercarea de a spune “Tat l nostru” în gând mi
s pt mân primeam ciorb de burt , care i dup p rerea celor din
s-a blocat la “Fie voia Ta . . .” i n-am mai putut s continui.
vechiul regat, -unde acest meniu era obi nuit- mâncarea era
M sim eam pierdut. Sim eam c nu mai am
f cut în condi ii deosebite. Aflasem mai t$rziu c mâncarea era
controlul gândurilor mele.
preg tit de un de inut fost buc tar al casei regale i care a reu it
O pat neagr se a ezase peste tot.
s - i impun re eta în condi ii deosebite.
În mine nu r m sese decât acea groaznic a teptare de
Timpul trecea greu, nel sând s treac nici o tire din
clip cu clip a unei i mai groaznice torturi -pe care nu mi-o
exterior.
puteam imagina- promis de urcanu.
Îmi amintesc de amurgurile deosebit de frumoase care se
Doamne, de ce m-ai p r sit ?
conturau dinspre Trivale. Erau ni te amurguri dureros de
Era întrebarea mea pe care o sim eam h uind spre infinit
frumoase. Le priveam cu to ii din camer într-o t cere total
de unde nu primeam nici un r spuns.
pân se stingeau, într-un târziu, sângerânde.
Ce anume o fi aflat urcanu despre mine ca s vin cu o
C utam s ne împletim gândurile noastre cu a celor de
asemenea groaznic amenin are . . .?
acas despre care nu tiam nimic i care -desigur- nici dân ii nu
Am aflat mai târziu c cel pu in unul din vitejii din
tiau nimic de noi.
camera cu Ionic Cur scu -care s-a l udat c-ar fi murit cu
...
oamenii lui urcanu de gât- i-a spus tot, tot ce am vorbit în
camera respectiv .
Culmea ironiei a fost c doar la trei s pt mâni dup ce eu
Apare Satana i-am dezv luit sl biciunile mele, marele erou ajunsese ef de
comitet de reeducare.
Astfel intr m încet în luna decembrie i iat -ne ajun i în ...
ziua de Sf. Nicolae (6 decembrie 1950). Când -brusc- se
deschide u a i în cadrul ei , înfior tor, urcanu.
-Unde-i Vi ovan ? urlase din toate puterile.

43 44
 Pr bu irea Îmi amintesc i acum de Paul Limberia care ajunsese
pân la 1200 de genoflexiuni (dac nu m în eal memoria).
Nu tiu ce legi fizice ar putea explica aceasta.
În camera aceasta unica cuno tin era Vamanu cu care
S rmanul Paul s-a îmboln vit. A fost scos din camer i
fusesem în celula respectiv i pe care nu-l puteam b nui.
nu peste mult a murit.
Eram îns sigur c el tie tot. A a c în momentul în care
Paul Limberia avea domiciliul tocmai în ora ul Pite ti.
am fost obligat s -mi fac demascarea n-am mai fost în stare s
Vestea mor ii lui s-a auzit în ora ul Pite ti. Diagnosticul
re in nimic i am spus totul, pân i (vai !) discu iile pe care le
de pneumonie nu i-a satisf cut pe p rin ii lui. Nu tiu prin ce
avusesem cu Vamanu care acum nu era n tab ra izola ilor.
interven ii au reusit s ob in deshumarea.
Am sim it atâta umilin privindu-l pe bunul meu prieten
La autopsie s-a constatat c o bun parte din coaste erau
Vamanu care era în partea opus tiind c în curând, foarte
rupte. Probabil un gardian mai inimos i-o fi optit ceva familiei.
curând, va trebui s i-o spun în fa , iar el va fi obligat s vin
Era iarn de-a binelea. Frig . . . Noi cei de la izolare
al turi de mine la izolare. A fi preferat s se pr v leasc o stânc
trebuia s dormim pe ni te paturi metalice rupte, f r saltele.
peste mine.
Geamul de la cap tul camerei care d dea spre rândul
Se declan ase în mine un proces de refulare, încât tot ce
nostru era tot timpul deschis. Noaptea era un chin. Nu se putea
aveam impresia c era socotit banditism i pe care eu îl
dormi, atât din cauza fiarelor patului, cât i a frigului. Eram
cuno team trebuia în mod imperios s -l spun. Atât de imperios,
obliga i s st m nemi ca i cu fa a în sus, cu mâinile întinse de-a
încât -dac cei din comitet nu m-ar fi ascultat- eram în stare s
lungul corpului. Orice mi care era sanc ionat pe loc de
urlu . . .
plantoanele care f ceau cu schimbul pentru a ne trezi.
M priveam îngrozit pe mine însumi care nu m mai
Încercam cel pu in un deget s -l pot ascunde sub clinul
puteam asculta, cum nu m mai puteam nici controla. Era
hainei pentru un pic de c ldur . Tremuram din toat fiin a de frig,
îngrozitor . . .
a teptând diminea a care tiam c începe cu torturile ei, dar cel
A venit i momentul în care Vamanu a fost chemat, iar
putin m mai înc lzeam.
eu cu vocea în bu it am repetat discu iile noastre
O situa ie pu in nostim :
considerate du m noase.
Chiar la cap tul irului celor izola i, chiar sub geam,
M-a privit cu ni te ochi mari de nu-i venea s cread i
dormea Rogobete -un student din Oltenia- pu in mai vârstnic
a a a fost i el trecut în rând cu mine printre izola i.
decât noi. Îl invidiam. La pu in timp dup culcare Rogobete
Nu tiu dac a fost b tut în momentul acela, dar noi cei de
adormea i sfor ia de se cutremura pu c ria.
la izolare eram b tu i continuu.
Nu-mi imaginam cum este posibil . . . , când eu nu
...
reu eam s a ipesc nici o clip m car.
În tortur a teptam noaptea ca s sc p m de chinurile
zilei i toat noaptea a teptam ziua ca s sc p m de frig.
Torturi diabolice Cea mai grea lovitur o sim eam în faptul c nu mai
puteam s m rog. Încercasem de vreo dou ori, dar m speriasem
Se introduseser noi genuri de torturi din ce în ce mai de mine însumi.
diabolice. De câte ori am încercat -diminea a m duceam la comitet
Printre altele, trebuia s facem genoflexiuni cu mâinile s -i spun c m-am rugat.
ridicate. La început cu zecile, apoi cu sutele i chiar cu miile.
Când c deam la p mânt, s reau tor ionarii cu bocancii pe
tine. Era ceva de apocalips . . .
45 46
 Nu reu eam s m gândesc la absolut nimic. Mai bine zis
nu îndr zneam s aduc în memorie nimic din ce ar putea fi
considerat gând banditesc.
Groz via consta în faptul c eram con tient de toate
aceste neputin e ale mele ce mi le reprobam.
Dac un nebun face nebunii, el fiind fericit c le face, în
cazul meu, eu însumi îmi cream tragedia.
Chinurile dimine ii
Diminea a, cum suna de teptarea, trebuia s s rim prin
pantaloni direct în bocanci. Cred c aveam cel mult 10 secunde
pentru aceasta . . . Dup care, înainte ca plantonul s ne poat
lovi, s fim cu mâna pe cârp (pe care noi o l sam de cu sear la
îndemân ) i începeam frecatul mozaicului în cerc, unul dup
altul, to i cei izola i.
Frecatul se f cea în genunchi, iar în mod ritmic cu o mân
frecam mozaicul, iar cu cealalt f cut pumn trebuia s lovim
pe cel din fa a noastr . A a a teptam venirea terciului de
diminea .
La sosirea hârd ului cu terci trebuia s intr m cu to ii pe
burt sub paturile care erau i a a destul de joase. Pozi ia era de
întins pe burt cu mâinile la spate i cu capul ridicat pentru a ni
se introduce sub b rbie terciul fierbinte. La un semn trebuia s ne
b g m fa a în terciul care ne ardea i s sorbim din gamel .
N-aveam voie s ne servim de mâini, care trebuia s r mân la
spate. Pozi ia era extrem de chinuitoare. Terciul ardea, dar i
foamea trebuia satisf cut , sorbind din gamel .
La un alt semnal trebuia s termin m. La întrebarea : A
fost bun terciul ? trebuia s r spundem : Groh . . . ca porcii. Eram
considera i porci pentru c nu d deam dovad de ata ament fa
de reeducare.
Nu aveam voie s vorbim între noi, pentru c porcii
nu vorbesc.
Mâncarea era a teptat sub imperiul foamei, dar i cu
groaza manierei în care trebuia s-o servim.
47
Trebuia tot timpul s not m pe coaja de s pun lucruri
pe care nu le spusesem.
Spusesem c f cusem i poezii legionare, c compusesem
i poemul “Rapsodia Maramure ului” . . .
Groaznic era momentul în care nu mai aveai ce spune i
trebuia s inventezi, întrucât ei tot nu te credeau c ai spus totul.
Sub aceast teroare unii au debitat inimaginabile abera ii
doar ca s poat sc pa de suplicii.
Se înjosiser pân a declara despre rela ii incestuoase în
familie, despre abera ii sexuale zoofile. Tot ceea ce putea fi mai
obscen, mai groaznic i mai pu in dicibil, considerând c
doar-doar vor fi crezu i.
Mul umesc lui Dumnezeu c pe mine m-a ferit de
asemenea nenorociri.
Trebuia s ajungi ca ie însu i s - i fie scârb de tine.
Câte unul era -în sfâr it- crezut i trecut în cealalt parte,
unde trebuia s fac proba violen ei asupra noastr a celorlal i.
Nu mai re in numele efilor de comitete care se
perindaser prin camere i care au aplicat metode de teroare.
Într-o zi - in minte- cum am fost pus s stau într-un
picior cu mâinile-n sus, iar dup o perioad de timp au pus pe
mine haine, p turi (cei reeduca i aveau p turi). Au îngr m dit pe
mine un munte de lucruri, iar dup ce transpira ia începuse s
curg gârl pe mine, m-au obligat s beau dou gamele cu ap
rece. Era evident c voiau s -mi provoace pneumonie.
Dumnezeu, îns , a vrut altfel…
Vreau s m sinucid
Începuse s mi se infiltreze în minte ideea sinuciderii.
Îmi anihilaser voin a, îmi provocaser acea refulare
patologic de a nu mai tolera nici un gând real sau ireal pe care s
nu-l spun.
M îngrozeam la gândul c , dac -cine tie cum- a
ajunge acas i a auzi-o pe mama vorbind împotriva regimului,
cu lacrimi în ochi a alerga la securitate pentru a o denun a.
Nu tiu dac poate fi ceva mai groaznic.
48
 A a c într-o zi, în timp ce frecam mozaicul în cerc, dând
ritmic pumni celor din fa i primind de la cei din spate, am
v zut la tineta pe lâng care treceam var cloros pentru dezinfec ie.
N-am stat mult pe gânduri, tiind c dac nu ac ionez
Nelu Fuic
imediat m voi duce la comitet s le spun ce am gândit. În acest
Printre altele, îmi amintesc de Nelu Fuic , asistent la
fel partida era ratat .
filozofie.
Trebuia s scap de acest infern. Singura posibilitate
Era un b iat de o condi ie moral i cultural
era moartea.
deosebit .
Astfel mi-am f cut planul i punerea lui în aplicare
Înainte de 6 decembrie 1950 ne inea prelegeri
rapid .
filozofice i-l ascultam cu mult interes.
În ritmul frec rii mozaicului cu stânga i lovitul cu
Când la 6 decembrie 1950 începuser demasc rile în
dreapta, în momentul în care mâna îmi era ridicat , în loc s o las
camera aceasta, urcanu îl trecuse i pe el în rândul
pe spatele celui din fa , am introdus-o brusc în cutia cu var
izola ilor,
cloros i apoi direct în gur .
urcanu îi spusese :
Nu mai tiu ce s-a întâmplat. tiu doar c m-am trezit
-De tine nu m voi atinge, m i banditule. Tu vei sta i vei
într-un col al camerei într-o pozi ie oarecum lejer i cu cei din
privi la cele ce se întâmpl în camer . Sunt sigur c o s ceri tu
comitet cu ochii holba i asupra mea.
s - i faci demascarea. Acest lucru s-a adeverit întocmai.
Nu mi-au spus nimic. Dimpotriv -m-au l sat mai lejer-,
Numai privind la cele ce ni se întâmpl nou , îngrozit,
în sensul c nu m-au mai obligat s fac cercul cu cârpa, ci m-au
dup un timp -nu mai tiu cât- a început s vorbeasc . . . i nu a
pus s stau în pozi ie fix la izolare.
fost l sat pân când tot, absolut tot ceea ce vorbise mai înainte nu
...
a fost interpretat pe dos.
...
Disperarea era i mai mare v zând c n-am reu it s mor.
Aveau ace ti tor ionari -b nuiesc- ordine precise ca
tortura s fie dus pân la hotarul mor ii. De aceea cei care au
murit la Pite ti au fost ferici i, dar relativ pu ini. Un nou plan de sinucidere
- tim c vre i s muri i, bandi ilor, dar n-apuca i voi Timpul trecea enorm de greu. Parc se diluaser clipele,
fericirea asta. Noi avem nevoie de voi s ac iona i a a cum vrem m rindu-se astfel durata supliciilor. Pierdusem no iunea zilelor ce
noi. fiecare în parte p reau o ve nicie. Imi r suna în inim acel
Doamne, nu mai pot . . . De ce nu m iei la Tine ?
Peste tot acest marasm, gândul la amenin area lui Trebuia s g sesc o metod de a m elibera de acest
urcanu c pentru mine preg te te ceva special era ucig tor. infern, convins fiind c singura metod era sinuciderea.
La orice mi care a clan ei de la u m a teptam s -l v d Dar oare sinuciderea nu însemna infern ?
pe urcanu în f cându-m i aruncându-m în cine tie ce gropi Într-o noapte, zb tându-m în gândurile mele, sim eam
cu erpi, crocodili, obolani . . . nevoia s m rog. Groaza c a doua zi -îns - voi m rturisi
Imagina ia mea era în fl c ri. comitetului c m-am rugat i la care s mi se spun : -Vezi,
... banditule, c tot nu te-ai rupt de misticism ! . . . m înfiora.
Mi-a venit în minte o idee care -îns - m-a lini tit.

49 50
 Când eram du i -din când în când- la plimbare în curte,
am observat c la ie irea de la parter spre curte era o diferen de
nivel mai mare decât cea obi nuit .
Ie irea din corpul închisorii în curte se f cea pe ni te
trepte de piatr str juite de o balustrad relativ scund . În l imea
parterului fa de curte era -dup aprecierea mea- de 2 metri.
Numai bun pentru s rit cu capul în jos. Mi-am f cut planul :
Când ajung la capul sc rilor, m arunc direct în cap i astfel voi
reu i s termin cu toate.
Un val de lini te m-a cuprins acum. Voi reu i s m rog
f r s mai spun comitetului diminea a c m-am rugat. Eram
convins c plec în ve nicie.
. . . A a c mi-am spus “Tat l nostru”. M-am rugat ca
Dumnezeu s m ierte, întrucât El era Cel care a permis s -
mi fie dep ite toate puterile i apoi am adormit lini tit.
Diminea a m-am trezit cu zâmbetul pe buze. Am trecut
prin toate furcile caudine -ca de obicei- i am a teptat
momentul ie irii la plimbare f r s -i cer comitetului s -i spun
c m-am rugat ast noapte . . .
Acum -oarecum- eram st pân pe mine.
Când ni s-a spus s ne preg tim pentru plimbare,
m-am a ezat în rând s vin momentul decisiv.
Dar, culmea ! În locul din capul sc rii de unde voiam s
m arunc -cu fa a spre noi i cu mâinile desf cute lateral- era
Gicu M tase (pre edintele comitetului de demasc ri) care parc
b nuia ceva . . .
Am sim it o pr bu ire interioar v zându-mi ultima
speran n ruit i astfel am coborât umil sc rile.
O fi fost un semn de la Dumnezeu de l-a a ezat pe Gicu
M tase acolo, cum n-o f cuse mai înainte ?! Era acesta un semn
c firul suferintelor mele trebuie s continue ? Ori calvarul meu
nu se putea sfâr i în felul acesta ? . . .
De acum pluteam în neant ca o frunz purtat de vânt,
sim indu-m definitiv pierdut.
Un gând m chinuia îngrozitor. Gândul la fr iorii
mei de cruce din Sighetul Marma iei. Îmi imaginam c i în
închisorile în care sunt dân ii se întâmpl acelea i lucruri ca
i aici. Cel pu in a a ne-a spus urcanu, c aceast ac iune de
51
demascare s-a extins în toate închisorile din ar , ba mai mult, în
toat ara.
Ei, i aici e aici :
Dac-a putea negocia cu suferin a lor, a fi acceptat-o
bucuros peste ale mele i -culmea- ar fi fost un moment în care
mi-a fi dus mai u or crucea.
Într-o zi dup mas se porni un iure de pumni i de
palme împotriva noastr a izola ilor. De ce ? Greu de spus. Poate
din sadism sau poate a a erau ordinele.
Când cu greu m scol de la p mânt constat c nu mai pot
c lca cu piciorul drept. C laba piciorului îmi spânzura ca un
obiect str in.
Din acel moment îmi târam piciorul ce nu m mai asculta,
iar la plimbarea din curte -în timpul alerg rilor- eram a ezat
întotdeauna la urm ca s nu-i încurc pe ceilal i.
A durat mai multe luni aceast situa ie pe care o
consideram nerecuperabil (definitiv ), când la un moment dat
-incredibil- chiar f r s -mi dau seama, constat c p esc normal.
Laba piciorului m asculta întru totul.
Valeric Teodoru (un bun prieten, om deosebit care
trecuse prin toate chinurile de acolo) îmi explicase c a fost
întrerupt fluxul neuronilor de la articula ia respectiv din cauza
loviturilor.
...
Pa tile lui 1951
Se apropiau Pa tile unui nou an sub cerul
demasc rilor de la Pite ti.
De data asta tiam c se apropie marea s rb toare,
întrucât tor ionarii ne anun aser .
Primiser -probabil- i ei ordine de la oculta care
manevra din umbr aceste nenorociri i trebuia ca r ul s -l fac i
mai r u i mai infam.
Observam cum cei din partea advers începur s
organizeze scene -scene din ce în ce mai blasfemiatoare- la
adresa Mântuitorului i a Sfintei Fecioare.
52
 Se proferau cuvinte din cele mai scârboase posibile, scene
care profanau tot ce este sfânt în chipul cel mai dezgust tor, iar
noi cei de la izolare trebuia s ne închin m în fa]a lor i s
repet m expresii de domeniul absurdului.
Dac Pa tile lui 1950 au fost sub semnul chinurilor fizice,
celor din 1951 li s-a ad ugat degradarea moral dus pân dincolo
de limita inimaginabilului.
Nu mai r m sese nimic din ce s nu fie pâng rit. De
partea opozi iei nu mai r m sesem decât câ iva.
Regret din suflet c nu-mi mai amintesc numele lor.
...
Din nou se pleac la Canal
Se mai f cuse o plecare la canal.
La fel -ca la prima plecare- când s-a citit lista
frem tam la gândul c poate-poate scap din acest infern. Chiar
dac ar fi s ajung în altul , numai s pot respira între cele dou . .
Dar, iar i n-a fost s fie. Iar i m vedeam r mas în acel
loc de pedeaps . Se perindaser atâtea comitete, atâ ia efi de
comitete peste mine, iar eu r mâneam mereu acolo la izolare
a teptând cu groaz acel supliciu deosebit promis de urcanu i
care, cu cât întârzia, cu atât era mai groaznic.
...
Umor sarcastic în Pite ti
Îmi amintesc cu durere o secven de umor sarcastic
la închisoarea Pite ti :
Într-un grup supus reeduc rii prin îndoctrinare este
surprins o discu ie între doi , care s-a derulat cam a a :
-Deci trebuie s fim convin i c nu exist Dumnezeu.
Cel lalt, cu îndoiala în suflet, îi r spunde :
-Dar dac totu i exist ?
53
-Atunci am rupt cuiul, r spunde prompt primul (pe care îl
chema Maxim).
Discu ia a fost dat ca exemplu de c tre unul din
comitetul de reeducare care surprinsese discu ia i voia s
dovedeasc prin aceasta cât de greu bandi ii de legionari vor s
priveasc adev rul în fa .
...
Cear aful misterios
Din când în când eram du i la camera 4 spital fiecare cu
s punul lui.
Ni se d duse o frunz de s pun. Nu pentru igien , ci
pentru a zgâria cu un vârf de pai lucrurile pe care trebuia s le
declari.
Pe acea suprafa mic trebuia s not m tot ce inusem
ascuns pân atunci. Urma ca la camera 4 spital s le citim în fa a
lui urcanu care aprecia cât banditism a mai r mas în tine .
Tot timpul ne scormoneam min ile ca s g sim lucruri
nedeclarate, întrucât orice declarai nu-l putea satisface pe
urcanu. De aceea inventam, improvizam lucruri care s fie
plauzibile, dar care pe cât posibil s nu ating pe al ii.
Doamne, chinuitoare mai era aceast stoarcere de minte
f cut sub groaza iminen ei unor noi i inimaginabile torturi.
Cu ocazia unei asemenea peregrin ri la camera 4 spital
observ c lâng u peretele era acoperit cu un cear af fixat
vertical.
Mintea mi-a luat din nou foc :
Oare ce se ascunde în spatele cear afului ?
O camer de tortur ? . . .
Cum ar putea fi acea tortur inut atât de secret ? Doar
cunoscusem atâtea pân atunci.
Or fi acolo erpi, obolani . . .? Mintea mi-o lua razna
c utând s -mi imaginez tot ce putea fi mai îngrozitor i mai mult
decât atât.
De fiecare dat când eram du i la camera 4 spital
priveam îngrozi i spre acel cear af ascunz tor de orori.
54
 Mult mai târziu am aflat c în spatele cear afului se
ascundea un ziar de perete.
Conform obiceiului timpului, cei reeduca i scriau
articole elogioase la adresa partidului comunist sau cum au reu it
respectivii s fac a nu mai fi bandi i.
Când noi, marii bandi i, eram du i în acea camer pentru
demascare, ziarul de perete se acoperea cu un cear af.
Aceste duceri i înapoieri de la camera 4 spital le f ceam
fie condu i de urcanu însu i, fie de mili ieni.
Dup cât de liber se plimba urcanu prin toat
închisoarea i dup respectul pe care i-l acordau gardienii
f cea impresia c el trebuie s fie un securist cu grad mare care,
pentru a- i îndeplini misiunea, poza în pu c ria .
Destinderea
Începuse s apar soarele mai cald al verii i observam c
ceva se întâmplase.
urcanu venea mai rar prin camer , iar tor ionarii se pare
c obosiser i ei.
La un moment dat unii din efii de comitete ne anun :
-Hai, m i voi izola ilor, veni i i voi s sta i pe marginea
patului (în partea reeduca ilor erau ni te paturi libere cu saltea i
p tur ).
E de neimaginat senza ia ce o ai, când, dup atâta vreme
de stat pe ciment, puteai s stai pe un pat cu saltea, care cât
ar fi fost ea de tare, i se p rea moale ca un jil împ r tesc.
-M i bandi ilor, -ne zise urcanu- mi-a fost mil de voi,
dar b ga i-v min ile în cap i scormoni i tot-tot ce n-a i
demascat i încerca i s v îndrepta i gândurile spre reeducare.
Mintea mea, îns , r mase la fel de bolnav . . . i nu
numai a mea . . .
in minte c fiind la plimbare, cineva de la etajul 2 se
uita pe furi pe fereastr la noi cei de la plimbare. Cu toat
umilin a pe care o sim eam i a degrad rii în care am ajuns,
alergam s -i spunem gardianului despre marea crim ce se
produsese.
55
Procesul de refulare se declan ase. Eram con tient de
aceasta, dar nu-l mai puteam opri. M sim eam pedepsit pe via .
Îmi sunau în urechi urletele, hohotele de râs ale celor care ne
torturau.
Cu toate c se încerca (aveam impresia) o u oar
destindere în sensul c ne introduseser într-o camer mai mare
cu al ii dintre cei despre care auzisem, dar nu-i cuno team
personal.
Era vizibil de constatat c to i -mai mult sau mai pu in-
trecuser prin demasc ri.
Sufletul îmi r mase la fel de încremenit la acel special al
lui urcanu care plana asupra mea.
i totu i în acea camer (s fi fost prin iulie-august 1951)
nu se înfiin ase nici un comitet i nu se constata nota for at a
discu iilor care -înc - era nota reeduc rii.
La prânz au început s ni se dea por ii duble de mâncare
i am auzit c ne preg tim pentru plecare la Gherla.
Sosirea la închisoarea Gherla
...
Îmi f cea impresia c suntem o mul ime de robotiza i
fiecare, tr indu- i tragedia în sine, dar c rora li se mai l sa un
spa iu s mai poat i zâmbi din când în când.
M gândeam oare ce urmeaz ? i dac nu cumva se vor
repeta acelea i lovituri pe care le sim eam dup fiecare plecare (la
canal, a unora), iar eu r mâneam tot la Pite ti.
De data asta sc pa-voi oare ? . . . Indiferent unde, doar c
scap din acest loc blestemat -închisoarea Pite ti.
Într-o bun zi gardianul -f r ca s mai citeasc o list i
s -mi bat inima la fiecare nume auzit dac voi urma sau nu i eu-
de data aceasta ni s-a spus la întreaga camer : Face i-v bagajul,
pleca i la Gherla.
Am respirat u ura i tiind c plec m din acest loc i c la
Gherla se munce te în fabric i este o cât de cât libertate de
mi care.
...
56
 Nu-mi amintesc cum a fost drumul. Ceea ce îmi amintesc
e c de la gar pân la închisoare am fost du i pe jos încadra i de
gardieni, solda i, securi ti . . .
Era pe înserate când pe drum z resc pe jos, la îndemâna
mea, un m r sau mai multe. Se pare c se înc rcase vreun vagon
cu mere, iar din l di ele cu care se transportau s fi sc pat i pe
jos câteva.
Cum eram tare fl mând, f r ca s gândesc, m-am
aplecat, am luat m rul i l-am vârât în buzunar . . . nu tiu dac
am fost observat. tiu doar c nu mi-a spus nimeni nimic, dar c
m rul din buzunar m ardea . . . Am f cut un lucru tic los -
mi-am zis- i trebuie s m demasc imediat ce ajung la
închisoare.
Blestematul angrenaj care mi-a distrus mintea la Pite ti
func iona în continuare.
Am ajuns -în sfâr it- la închisoare într-o camer imens
unde la scurt timp am observat cum pe u a deschis intra
urcanu i al i câ iva binecunoscu i din Pite ti.
Înghe ase sângele în mine i am sim it cum urlau toate
celulele din mine : Ce mai vor ? i de la cine ?
Am putut vedea cum se înfiripa comitetul de camer .
Cum se d deau dispozi ii de la unii mai mari la al ii mai mici
dintre reeduca i. Mi-am dat seama c to i din camer au trecut
prin demasc ri.
La un moment dat tun vocea lui urcanu :
-M , bandi ilor. Aici sunte i la Gherla. S nu crede i
cumva c demasc rile s-au terminat. Ve i fi introdu i în
fabric la lucru, dar nu cumva s sufla i o vorb despre ce a fost
la Pite ti, c alte vorbe n-o s pute i sufla !
Mi-am amintit de groaznica amenin are de la camera 1
Biseric Pite ti, când mi-a spus c pentru mine are ceva deosebit,
amintire care m urm rea în continuare ca un co mar.
Ce putea fi mai groaznic decât cele tr ite i v zute de
mine ?!
Ni s-a spus -în continuare- c în fabric lucreaz i
bandi i i c noi trebuie de fiecare dat -la întoarcerea din
fabric - s declar m tot ce am vorbit cu cei cu care eram în
contact.
57
Sunt mul i -ne-a spus în continuare- n-au declarat totul
la securitate i astfel în ar au mai r mas elemente du m noase
care uneltesc împotriva regimului comunist i care trebuie s le
depist m.
Voi trebuie s v comporta i ca i cum a i fi bandi i ca
ei , ca s le câ tiga i încrederea, ca ei s v spun totul i voi s
ne spune i nou .
Eram îngrozit.
Faptul de a m afla într-o fabric , de a m putea mi ca
-în sfâr it- de a nu sta într-o pozi ie fix -în te miri ce pozi ie
chinuitoare- m lini tea, dar mintea mi se întuneca complet la
gândul c trebuie s relatez toate discu iile.
Mai era i dubiul c -cine tie- poate c i cel cu care
discu i trecuse prin reeducare i c el poate relata totul despre
tine.
La mine îns partea cea mai groaznic consta în acea
stare patologic de refulare, de a nu mai putea ine nimic în mine.
Ce puteam face ?
M-am gândit c voi încerca s evit -pe cât posibil- orice
discu ie . . .
În fabric
În sfâr it suntem sco i din camer .
Eu nimeresc la o ma in de geluit (abricht) unde ef era
un neam -spre marele meu noroc foarte taciturn- i care, pe
deasupra, era i foarte con tiincios.
Mi-a ar tat ce trebuie s fac. Am deprins oarecum munca.
Sub rezerva t cerii lui m sim eam destul de ap rat. Dar nu tot la
fel a fost când la ie irea din fabric a trebuit s raportez cele
discutate.
Faptul c ortacul meu nu vorbea n-a mul]umit de loc pe
cei din comitet. Ba mai mult, s-a concluzionat c am r mas tot
bandit care nu vrea s se reeduce.
Era un adev rat marasm de a c uta s scap din aceast
situa ie sub obsesia de a nu vorbi nimic. Tr iam sub amenin area
58
mai mare a neputin ei mele de a p stra i a nu divulga cele auzite,
decât a represiunii celor din comitet.
Aici Dumnezeu mi-a ajutat. Nu neg nici chiar dup atâta
timp cât a trecut de atunci . . . Ba mai mult, confirm prezen a lui
Dumnezeu lâng mine de-a lungul acelor ani.
Într-o noapte, lucrând la ma in i trebuind s geluiesc
ni te ipci sub iri, la un moment dat o ipc se rupe sub ap sarea
palmei mele chiar deasupra cu itelor care se învârteau vertiginos
i mâna îmi intr în cu ite.
Neam ul a v zut.
A oprit imediat ma ina, mi-a scos mâna din cu ite i a
chemat medicul de serviciu -tot un fost de inut trecut prin Pite ti.
Este inimaginabil de crezut bucuria pe care am sim it-o
v zându-mi mâna zdren uit . N-am sim it durerea de marea
bucurie ce m-a cuprins, tiind c m duc la infirmerie i astfel
scap de camera reeduc rii.
Parc pluteam . . . condus cu mare grij i tact de medicul
respectiv, dar în vitez pentru c pierdeam mult sânge.
Ajuns pe patul din infirmerie, dup ce mâna mi-a fost
operat , cur at , bandajat , am respirat u urat, tiind c în
aceast situa ie nu-mi mai putea cere nimeni nimic.
De i r nile erau adânci ( se v d i acum urmele
cu itelor ), nu re in -în toat perioada de tratament la
infirmerie- s fi sim it durere. Aceasta era anihilat de faptul de a
fi în afara câmpului de aten ie al reeduc rii.
Un înger : Radu Macri
În camera infirmeriei, cu mine, erau mai mul i bolnavi
grav. Ceea ce îmi aduc aminte cu mult triste e era un b ie el de
vreo 14-15 ani sau poate mai pu in, al c rui nume mi-l amintesc :
RADU MACRI . . . Elev -fiul unui pilot de marin din Br ila.
Avea dubl pneumonie. Fusese arestat cu grupul Generalul
Franco.
Prin anii 1948 sau 1949, un grup de elevi având vârsta în
jur de 12-13 ani s-au hot rât s -i scrie o scrisoare generalului
59
Franco -despre care auziser c a luptat împotriva
comunismului- i s - i exprime indignarea cum ei, copiii, erau
for a i s intre în asocia ii cu caracter comunist (U.A.E.R.).
Zis i f cut. Pe o carte po tal , în câteva rânduri i-au
exprimat p sul, au semnat cât mai descifrabil posibil i trecând
adresa Domnului General Franco - Madrid au pus-o cu
non alan la cutia po tal .
Ceea ce a urmat se poate b nui.
În închisoare erau numi i copiii generalului Franco.
B ie elul era întins pe un pat cu ochii extrem de
str lucitori datorit febrei. Str veziu de slab se stingea clip de
clip ca o lumânare.
Dup câteva zile de la sosirea mea, Radu n-a mai mi cat.
A r mas a a cum am s exprim mai târziu în poezia “Pite ti”.
“Ca un înger mat, ce a-nghe at, plecat în ve nici”.
Nu mai in minte cât timp am stat la infirmerie, unde
trebuie s mi se schimbe pansamentul, dup care am fost luat i
reintrodus într-o camer de reeducare.
Din nou în cloac .
În camera în care fusesem introdus atmosfera era
asem n toare cu cea de la Pite ti din ultima perioad . Cu comitete
de demasc ri, scormoneli continui prin cutele cele mai dosnice
ale creierului dup cine tie ce f râm de amintire r t cit pe
acolo.
Pluteam ca pe un ocean de smoal în care negura groazei
acoperise totul. Nu tiam nici unde-i r s ritul, apusul, nici
miazanoapte sau miazazi. Timpul trecea, dar nu tiam c trece.
Doar umbre ale groazei se perindau pe dinaintea mea, fioruri
demonice îmi fulgerau prin ira spin rii, de la stânga la dreapta,
numai co mare . . .
În felul acesta s-au furi at pe lâng mine f r s
sesizez s rb torile Cr ciunului anului 1951 i s rb toarea anului
nou 1952.
Când m gândesc retroactiv, am impresia c nici nu a fost
Cr ciun în anul 1951, cum nici an nou în anul 1952.
60
 În una din zilele lui ianuarie 1952 au fost anun a i c cei
cu pedepse de peste 10 ani i peste, plec m la min .
Am tres rit punându-mi speran a în plecare. Poate-poate
voi sc pa i de la Gherla, care devenise la fel de grea ca i
Pite tiul.
Dup ce ne-am f cut bagajele cei cu pedepsele respective,
vine un gardian înso it de unul din reeduca i -fost elev- Stoian
Ion.
Suntem trecu i în revist , iar când ajunge la mine,
Stoian m împinge cu mâna spunând : tu nu pleci, banditule!
Am sim it de parc mi s-a r sucit un cu it în inim .
Din nou -la fel ca la Pite ti- mi se t ia speran a de a
putea sc pa din infern, dac nu, cel pu in de a-l schimba cu altul.
M-am întors în camer înfrânt, zdrobit, zicându-mi : Ce
mai vor oare ? Nu v d ace tia c eu nu mai exist ?
Eram un om înfrânt, cu voin a distrus i despre care mai auzeam
i eu pe câte unul i altul spunând c n-a fi în toate min ile . . .
A fi acceptat cu bucurie epitetul de nebun, dac m-a fi
bucurat i de reversul nebuniei, acela de a nu mai suferi pentru
aceasta. Ori eu tr iam suferin a în toat dimensiunea ei.
i totu i, Dumnezeu nu m-a
p r sit
Dup câteva ore vine un alt gardian i strig în camer ,
c dac este vreunul cu pedeapsa de zece ani i peste, s - i fac
bagajul.
Am în eles c num rul celor selec iona i n-a fost
suficient, iar gardianul voia s completeze num rul.
Mi-am în f cat bagajul ce nu apucasem s -l desfac i am
rupt-o la fug spre curte, ca nu cumva s m observe iar
Stoian sau un altul dintre ai lor i s m opreasc .
În curte erau deja aduna i vreo 100, dac nu mai bine, de
detinu i. M-am strecurat printre ei i m-am f cut cât mai mic ca
s nu pot fi observat de cei de la reeducare. Am reu it s m
trec i pe lista pe care o f cea un gardian i nu dup mult m-am
61
v zut ie ind cu coloana de de inu i cu care m îndreptam spre
gar .
Din când în când m uitam pe furi înapoi cu groaza
de a nu fi remarcat plecarea mea spre min .
Eu consideram aceast plecare -la ora respectiv - ca o
evadare . . .
Am fost atât de înghesui i încât drumul spre min mi s-a
p rut din cele mai groaznice posibile. Fiind prins cu un picior
ridicat nu mai puteai s -l pui jos. N-aveai cum.
Am observat pe dub , c în afar de studen ii de la Pite ti
i Gherla, mai erau i alte persoane pe care nu le cuno team i nu
tiam dac ace tia au fost sau nu trecu i prin reeducare.
La mina Baia Sprie
Am ajuns -în sfâr it- la Baia Sprie. Parc am ajuns pe
alt lume. Ni te bar ci i mul i oameni g l gio i care se plimbau
încoace i încolo prin curte. Gardul de sârm ghimpat ce
împrejmuia bar cile, pentru mine nu avea semnifica ia pu c riei,
conta ca o împrejmuire oarecare a unei gospod rii de ar . . .
Am fost du i în ni te s li mari pentru a ni se face
vizita medical i au venit buc tarii ca s ne dea de mâncare.
Incredibil ! Pâinea i marmelada la discre ie. Nu ne venea
s credem ochilor. Înfulecam ca ni te lupi.
Ni s-a atras aten ia s nu mânc m cu prea mult
l comie pentru a evita deranjamentele i bolile de stomac.
Mul i -într-adev r- s-au îmboln vit de stomac.
A sosit apoi vizita medical pentru min .
Doream din tot sufletul s intru cât mai repede i cât mai
adânc în min . Speram ca acolo în m runtaiele p mântului mi
se vor mai domoli groz viile din cap.
La vizita medical se constat c pe lâng alte
debilit i mai sunt i foarte slab. Aveam 52 de kilograme la
în l imea de 1,82 m.
Concluzia : nu pot intra în min i va trebui s prestez
munca la suprafa .
Alt lovitur !
62
 Voiam s intru dinadins în inima p mântului crezând
c acolo s scap de oameni. Aveam nevoie de singur tate, s fiu
doar cu mine însumi, s -mi oblojesc r nile. Înc de la plecarea din
Gherla mi-am f cut planul ca ajuns în m runtaiele p mântului,
Vai mie ! Co marul
dezastrul meu interior se va mai lini ti. Pite tiului apare iar i !
...
La suprafa erau mul i oameni,în afar de cei pe care îi
cuno team de la Pite ti, amesteca i cu reeduca i ce aveau creierele
sp late. Nu-i cuno team pe to i. tiindu-m atât de r v it în
Am luptat i am învins sufletul meu i cuprins de acea stare patologic în care nu mai
puteam nimic s in în mine f r s nu divulg imediat, m ineam
Decizia cabinetului de a nu intra în min m-a r v it.
deoparte, singuratic.
Auzisem c cel care conduce din interior (adic din
Deodat , ca umbra lui satan, se apropie de mine un fost
partea de inu ilor ) era inginerul BUJOIU, fost ministru, c ruia
student reeducat de la Pite ti, -nu-i re in cu certitudine numele,
i se înscenase un proces de tr dare na ional . Fusese condamnat la
de aceea nici nu încerc s -l ghicesc spre a nu gre i- i-mi
munc silnic pe via .
comunic r spicat c i aici la min va continua cu demascarea,
Adus la min datorit cuno tin elor i practicii lui de
c exist un comitet format i c se a teapt sosirea lui
mare valoare în domeniul mineritului, administra ia i-a oferit
urcanu. Deci, va trebui s demasc în fa a lui tot ce aud i tot ce
posibilitatea de a conduce mina i a o rentabiliza.
v d în juru-mi.
Auzisem c era un om deosebit de bun i în eleg tor.
E greu de imaginat ce am sim it când am auzit c va
A a c l-am c utat cu febrilitate printre mineri. L-am g sit în
trebui s -i demasc pe bandi i.
biroul lui i i-am expus p sul meu.
Îmi pierise toat bucuria de a fi ajuns la min . Nu tiam
I-am spus c la vizita medical am fost exclus de la
cum s ocolesc oamenii, fiind con tient de starea mea patologic
munca în subteran datorit st rii mele de sl biciune, dar c eu
de a nu putea re ine nimic secret. Era imposibil . . .
cred c voi putea rezista i vreau s muncesc în min .
Ajun i în curte am fost înconjura i cu mult prietenie
Desigur, nu puteam s -i vorbesc despre cele petrecute
de veteranii minei.
la Pite ti i Gherla, dar i-am relatat c am un anumit zbucium
Ne întrebau de unde venim, cum a fost pe la alte
sufletesc i cred c munca în min m-ar ajuta s m lini tesc. De
închisori, etc . . .
altfel asemenea svârcoliri erau destul de frecvente printre de inu i.
Dintre to i ace tia se desprinsese unul cu o fa foarte
M-a privit cu oarecare compasiune i mi-a promis c -mi
vesel care veni direct la mine zicându-mi :
va g si o munc mai u oar în subteran . . .
-Am aflat c e ti din Maramure . . . i m
Astfel, m-a dat ca ajutor de miner la un sârb (arestat în
îmbr i eaz . De unde din Maramure ?
cazul Tito). Era acest sârb un uria despre care se spunea c e cel
-Din Sighet.
mai puternic om din min .
-Bravo. i eu sunt din Sighet i m cheam Vasile
Mare lucru nu aveam de f cut , deoarece Ghedos
Boaru.
Ravoschi -sârbul- f cea totul. Mai era i taciturn, pe deasupra,
Numele lui mi se p rea cunoscut. Mi-a spus c a plecat
lucru ce îmi convenea cel mai mult.
din Sighet în 1940, s-a stabilit în Bucure ti unde urma o coal de
Când au aflat cei din colonie de zorul meu de a munci în
pilotaj. Îmi zise c atunci când voi putea coborî în min m va lua
subteran s-au mirat i m-au criticat deoarece to i ar fi dorit s
în echipa lui, c ci era ef de echip sau ceva mai mare. M-a tratat
munceasc la suprafa în aer liber.
cu biscui i.
63 64
 În creier i-n suflet au început din nou s bat
ciocanele de team s nu-mi spun ceva ca pe urm eu s m
Miracolul
demasc comitetului.
Eram , nu galben, ci verde la culoare.
Am încercat sî fiu cât se poate de rezervat, dar . . .
Îmi aduc aminte cum cei doi doctori de inu i m
degeaba.
vegheau în timpul nop ii.
La un moment dat m întreab dac ai mei de acas
tiam c -i S t mâna Mare 1952.
tiu despre mine, pentru c el ar putea s le transmit unele
În culmea disper rii, am strigat în gând c tre
informa ii.
Dumnezeu s -mi ajute. Am avut impresia c strig tul meu din
Dac -mi exploda un obuz în cap nu-mi era mai greu decât
gând a str b tut genunea pân la marginea universului . . .
ce am sim it în acel moment.
. . . Cum era în timpul nop ii, în febr mare ( de obicei
Eram sigur c sunt v zut c discut cu Boaru de c tre
hepatita nu se face cu febr ) am strania impresie c deasupra u ii
vreun reeducat. Dar nu-mi era atât de fric de ace tia, cât îmi era
de la intrare a ap rut o cruce în fl c ri care ardea cum ardeam i
fric de neputin a mea de a-mi re ine gândurile i c va trebui s
eu.
spun totul în fa a comitetului despre aceast situa ie.
Brusc -miraculos de brusc- simt c pot rosti “Tatãl
Nu mai tiu ce i-am spus lui Boaru la întrebare, îns a fi
nostru” ( am relatat c nu puteam s -mi fac rug ciunea înc
preferat s mor, decât s aud întrebarea.
de la Pite ti ).
O pat neagr mi s-a a ezat pe gânduri i de aici
Am sim it cum mi se deschide sufletul i un val de
relatarea mea va urma dou c i datorit nesiguran ei realit ii
bucurie , de sfânt bucurie, m înv luie.
din acel moment.
M-am ridicat brusc din pat sim ind, nu numai c sunt
Prima cale :
vindecat, dar sim indu-m puternic, chiar foarte puternic. Doctorii
M-am dus direct la respectivul cu reeducarea i i-am spus
au r mas nedumeri]i :
cele auzite de la Boaru -(nu puteam s nu-i spun. Îmi urlau
-Vezi ce faci, Vi ovane !
gândurile)- c Boaru m-a întrebat dac am ceva de transmis
-M simt bine. Nu mai am nimic.
acas , ceea ce -implicit- însemna c putea lua leg tura cu
I-am mirat pe to i cei din salon care s-au trezit
exteriorul.
auzindu-mi mi carea i aten ion rile doctorilor.
La un timp extrem de scurt, doar la câteva minute,
Am sim]it c nu mi-e fric nici de urcanu, nici de
dându-mi seama de groz via consecin elor pentru Boaru i al i
reeducare. Tot Pite tiul i Gherla c zuser -parc - la picioarele
oameni binevoitori i nevinova i, am fost atât de ocat, încât
mele. A teptam cu ner bdare s se fac ziu . . .
numai dup o zi cad grav bolnav , diagnosticat : hepatit
Când -în sfâr it- s-a luminat de zi, eu, bolnavul pân cu
evolutiv febril >. câteva ore înainte intuit la pat de febr i de boal , am alergat
M-au internat la infirmerie cu temperatur de 40 de grade.
într-un suflet s -l g sesc pe Vasile Boaru.
Am aflat mai târziu c doctorii mi-au prezis c acolo îmi este
L-am g sit.
sfâr itul.
Gâfâind de fug , de jen , dar i de bucuria revenirii,
i-am cerut iertare i i-am explicat pe scurt, cum zdrobit fiind înc
din Pite ti, l-am turnat comitetului de reeduca i despre faptul c
el, Boaru, a promis c -mi va anun a familia c tr iesc.
Nu tiu ce a sim it Vasile Boaru i cât de mult s-a speriat.
Nu re in s -mi fi spus ceva, pentru c eu, cuprins de imensa
bucurie a revenirii, alergam prin curte (eu, atât de bolnavul cu
65 66
câteva ore mai înainte), ca s -mi anun prietenii de ceea ce
sim eam.
Putea s -mi apar acum urcanu cu to i tor ionarii lui, c
i-a fi scuipat în ochi.
Din nou sabia sus !
Considerând c respectivul reeducat, c ruia i-am spus ce
Marea minune se s vâr ise.
am discutat cu Boaru, a anun at administra ia, a teptam f r
Mi-am revenit. Eram iar i cel de alt dat .
team s fiu dus la anchet , s fiu confruntat cu Boaru, c ruia
N-am crezut c mi se va întâmpla vreodat . Mi-am
i-am spus s nege , c i eu voi nega.
revenit în for . M sim eam chiar mai tare ca înainte de a intra în
Dar n-am fost dus la nici o anchet .
pu c rie.
Începusem o confruntare temerar cu administra ia i cu
A doua cale :
tic lo ii. Confruntarea am pl tit-o -în continuare- cu pedepse,
Acum, dup atâ ia ani de zile, regândind situa ia de
izol ri, lan uri. De acum nimic nu m mai speria, ci dimpotriv ,
atunci, m întreb dac eu am spus comitetului de reeducare despre
îmi ap reau toate u oare. Chiar foarte u oare fa de groz viile
convorbirea cu Boaru ? Dac nu cumva situa ia a fost alta.
prin care trecusem.
Dup ce Boaru mi-a spus c poate s anun e pe ai mei,
Mi-am reg sit prietenii, dintre care unii trecuser prin
ocul a fost atât de puternic (doar eram sub imperiul morbid al
Pite ti i reu iser i ei s - i revin . Mi-l amintesc pe RISTEL
Pite tiului), încât a determinat acea form de hepatit groaznic .
NEDELCU (Dumnezeu s -l ierte) !
Consider c în aceast stare, am avut doar impresia
Îmi amintesc de al ii, care nu trecuser prin Pite ti, dar
patologic c am spus aceasta comitetului. Cum a fi putut ?
erau de o inut exemplar : VASILE ALUPEI, IONIC
Doar eram în febr i internat la infirmerie . . .
UNGUREANU. Împreun cu ace tia doi am fost izola i într-o
Aceast impresie mi s-a întip rit în minte ca o
barac , considerându-se c avem o mare influen asupra
certitudine.
celorlal i, înt râtându-i împotriva regimului.
De ce spun acest lucru ?
Îmi pare r u c nu-mi amintesc numele atâtor bravi
Pentru c , dac eu într-adev r a fi relatat cazul acesta
camarazi cu care am tr it clipe frumoase, ne mai p sându-ne de
reeducatului, cazul ar fi ajuns imediat la ofi erul politic care -
greul pu c riei.
obligat- ar fi declan at o anchet . L-ar fi anchetat pe Boaru, el
...
fiind încriminatul . . . M-ar fi dus i pe mine pentru
confruntare. Ori eu n-am fost dus la nici o confruntare
-recte- Boaru n-a fost anchetat.
De aici concluzia mea actual este c toat aceast
nenorocire s-a întâmplat numai în imagina ia mea bolnav , iar Colonelul Stoianovici, comandantul
lui Vasile Boaru i-am m rturisit un p cat nes vâr it. unit ii de tancuri din Pite ti
Un prieten îmi spune c este un domn mai în vârst -fost
colonel- care ar vrea s m cunoasc .
Fac cuno tin cu colonelul Stoianovici, care îmi spuse c
auzise de cele ce am petrecut la Pite ti. Îl interesa , pe lâng
dezastrul ce s-a petrecut acolo, i aprecierile mele, deoarece în

67 68
perioada respectiv era comandantul deta amentului de
tancuri Pite ti.
Tresar i întreb :
Domnule colonel, într-o zi din toamna (sau iarna) anului
1949 s-au auzit ni te uruite puternice de tancuri prin Pite ti . . . La
care colonelul se uit la mine zâmbind :
-Da, am f cut manevre de lupt . . .
-Dumneavoastr zâmbi i, domnule colonel, dar de-a i ti
ce b taie s-a luat în urma acestor manevre ale dumneavoastr
. . . pe care noi le-am interpretat c sunt preg tiri de lupt ,
deoarece în toate discu iile noastre sosirea americanilor era
iminent .
Dup începutul reeduc rii, toate aceste discu ii au fost
interpretate ca du m noase i ni s-au aplicat pedepsele în
consecin .
Cum de a ajuns în închisoare colonelul Stoianovici nu-mi
mai amintesc exact. Îmi amintesc doar faptul c în timpul
campaniei din r s rit a cunoscut o rusoaic -pare-mi-se-
farmacist , pe care a adus-o în ar , dar care dup o vreme l-a
denun at la securitate drept criminal de r zboi.
Preo ii greco-catolici. Doi evrei
Între timp sosise în colonie, venind de la alt închisoare,
p rintele DUNCA IOAN JOLDEA, din Ieud, tat l camaradului
meu Nelu Dunca -preot greco-catolic-.
Ne-am bucurat foarte mult. Ne-am povestit multe i i-a
exprimat mândria c Nelu -b iatul meu- este un lupt tor pentru
Credin i Neam.
P rintele Joldea era un exemplu de credin i demnitate,
dar totodat i de modestie printre cei din lag r.
În curând a fost îndr git de to i, printre care i de evreul
GRUBER -unul dintre cei doi evrei- altminteri singurii ce erau
închi i la Baia Sprie.
GRUBER -în special- era foarte simpatic. Nu mai tiu
pentru ce a fost arestat. tiu doar c povestea c a trecut i prin
69
lag rul de la Auschwitz. Concluzia lui era c închisorile
rom ne ti erau mult mai mizerabile decât cele nem e ti.
Gruber s-a împrietenit i cu legionarii, constatând astfel
nu numai c legionarii nu m nânc oameni, ci dimpotriv erau
oameni cu o inut aleas i c idealurile lor nu pot fi represate.
A ajuns pân acolo încât cu un pic de umor -pu in
sarcastic- specific evreilor, de Bunavestire, considerat i
s rb toare legionar , s se adreseze unui camarad zicând :
-M i Ghi , m . S dea Dumnezeu s vin biruin a
legionar , iar eu s fiu în Palestina !
Au mai sosit i doi tineri preo i romano-catolici din
Moldova : p rintele Dumitra i Rotaru, care dup interzicerea
cultului greco-catolic -ca protest- au trecut chiar ei la greco-
catolici. De ace tia doi îmi aduc aminte cu mare pl cere. Tineri,
deschi i la suflet, mereu cu zâmbetul pe fa i cu ni te voci
minunate ce r sunau în subteran, umplându- i inima cu bucurie
cre tin .
Haiducul Ba ot
În colonie se afla un fost haiduc cunoscut prin N s ud i
Maramure sub numele de BA OT .
Nu avea un anumit el politic bine conturat. Haiducea
înc de pe timpul când Ardealul era sub ocupa ie maghiar ,
atacând pe unde apuca pe cei mai avu i, în special unguri i evrei,
i împ r indu- i prada cu s tenii.
Pe timpul ungurilor evadase dintr-o închisoare din
Budapesta cu lan urile la picioare. A ajuns apoi în mun ii
Maramure ului, unde i-a continuat activitatea de haiduc.
Dup venirea comuni tilor jefuise -pare-mi-se- ni te
evrei i ajunsese în închisoare ca semipolitic.
La Baia-Sprie administra ia c uta s -l foloseasc ca
informator (el nu ascundea acest lucru fa de de inu i).
Într-o zi poveste te într-un cerc mai restrâns, c a fost
chemat la politruc care i-a zis :
-M i Ba ot , se pare c aici în lag r legionarii se
organizeaz . Afl tu cine ar fi eful lor ?
70
 Dup o perioad -rechemat fiind- ofi erul politic îl
întreab : Ei, ai aflat ?
La care Ba ot a r spuns :
-Domnule locotenent, e greu de spus, pentru c to i par a
fi efi . . .
...
Am auzit mai târziu c ar fi avut un accident de min i
c ar fi murit la penitenciarul V c re ti.
Moartea p rintelui Codil
Într-una din zile, coborând în min cu Ristel Nedelcu
( tiam c -i ziua lui de na tere), ziceam c o s -i anivers m ziua în
felul nostru la locul de munc .
Ristel era ajutor de miner la p rintele Codil de prin
p r ile Or zii (Oradiei).
Era acest preot un om ce r spândea în jurul lui senin tate.
În timp ce st team pe o bucat de scândur la orizontul
12, p rintele ne spune , luându- i ranga, c pleac s coptureasc
(copturit=opera ie de doborâre a buc ilor de roc r mase pe
pere i i tavan dup explozia dinamitei), la locul unde a r mas.
Dup câteva minute auzim un strig t de ajutor.
Alerg m imediat la locul de unde venea strig tul.
P rintele era îngropat sub o uria balen (balen =bucat mai
mare de roc desprins ). Mai gemea înc .
O mul ime de oameni, cu mare greutate , am mi cat din
loc balena, dar în zadar. Pe când l-am scos era mort.
Am aflat mai pe urm cum s-a întâmplat toat tragedia :
Copturitul se face într-o anumit ordine. Cineva i-a zis p rintelui
c a r mas o bucat necopturit . Când a introdus ranga, balena,
prin alunecare, l-a prins . . .
71
Moartea lui Stalin
Prin cineva s-a strecurat în colonie tirea c Stalin a
murit.
Eram prea învechi i în închisoare pentru a da o
importan excep ional acestui eveniment. Speram totu i c ceva
se va schimba.
Prea a domnit sângeros acest tiran ca s ne a tept m la o
schimbare dup dispari ia lui.
Mai tiam prea bine c deasupra acestui satrap era o
ocult care asigura longevitate sistemului de teroare . . .
...
Ajunsese pân la urechile ofi erului politic c se aflase
printre de inu i despre acest eveniment, ceea ce, desigur, nu le
convenea.
Tentativa ofi erului politic de a afla cum a p truns în
colonie tirea, a fost dejucat într-un mod pe cât de inteligent, pe
atât de comic :
Este chemat la ofi]erul politic unul dintre camarazii care
afirmase în public c Stalin a murit i care trebuia s r spund de
unde tie.
Ofi erul politic îl întreab :
-De unde tii c a murit tovar ul Stalin ?
La care de inutul r spunde :
-A murit domnul Stalin ?
Politrucul, dându- i seama de caraghioslâcul situa iei, i-a
tras o înjur tur i l-a scos afar din birou.
În continuare, în lag r circula svonul c de la ofi erul
politic s-a aflat de moartea lui Stalin.
72
 Osânda maiorului
Simulacru de destindere dup
moartea lui Stalin Într-o zi sose te în inspec ie un maior de securitate de la
Ministerul Afacerilor Interne. Aflasem c îl cheam CAZABAN.
Ajuns la un loc în min unde se înc rca minereu în
Nou ni s-a p rut c a urmat un moment de mare
vagonet i unde înc rc torul lua pe lopat cam cât credea el c
destindere. Dar aceasta numai prin compara ie cu ceea ce
poate ridica . . .
îndurasem pân atunci.
Maiorul se declar nemul umit i schimb metoda de
De exemplu, la Cr ciunul din 1953, Ghi Dip e reu ise
înc rcare.
s fac rost de o creang de brad pe care o împodobe te cu hârtii
Aduce o cov ic metalic ce se înc rca jos -desigur mai
colorate i ce se mai g sea prin cantin . În jurul acestei crengi s-a
u or- dar care plin avea mai mult de 20 de kilograme. Aceasta
colindat , s-au recitat poezii, s-au dep nat amintiri. (Bineîn eles c
trebuia ridicat i r sturnat în vagonet. Randamentul cre tea, dar
n-au fost i gardienii . . .). Destinderea s-a concretizat în faptul c
odat cu el cre tea i efortul de ridicare a cove ii. Prea mare ca,
nu mai eram supraveghea i cu atâta asprime ca mai înainte.
realizându-l, s nu ne epuizeze for ele.
De Pa ti, slujba Învierii s-a f cut în adâncurile
Când -peste un an, prin nu tiu ce minune- fostul maior
p mântului la lumina l mpilor de carbid. Acolo ne-a fost dat s
Cazaban apare la min ca de inut.
cânt m acel <Hristos a înviat> din toate inimile, iar melodia s-a
Ce anume s-a întâmplat, nu tiu. Suficient c fra ii din
unduit prelung de ecourile stâncilor de minereu.
min l-au pus s încarce vagonetul cu propria lui inova ie, adic
Acestea sunt momente care peste ani se amintesc atât cu
cu cov ica . . .
triste e, cât i cu bucurie.
Ce scuze i-a mai cerut Cazaban . . . C n-a tiut . . . C
...
nu i-a dat seama . . . C a fost for at la rându-i . . .
Administra ia c uta s -i stimuleze pe oameni la munc . Îi
Zadarnic. To i îl priveau cu ochi neprieteno i.
îndemna s realizeze acea norm de 7 tone de minereu, promi ând
pachete , scrisori, ba chiar punerea în libertate.
Unii dintre oameni, mai creduli, au început s - i m reasc
efortul. Mul i dintre ei s-au îmboln vit. Unii au murit în
a teptarea promisiunilor f cute. Confruntarea cu un gardian
Munca în min era foarte grea. S nu uit m c era min
de plumb. Or dac civilii -care munceau pentru bani- realizau 2- Dup brusca revenire din întunericul reeduc rii, îmi
3 tone de minereu pe zi, nou ni se pretindeau 7 tone. exprimam convingerile f r rezerve i f r s m simt timorat în
Ce însemna oare aceasta decât exterminare ? . . . fa a oricui. Nu d deam prea mare importan cadrelor militare.
Într-o diminea , ie ind din min dup un ut de noapte,
m îndreptam obosit, dar non alant, spre buc t rie s beau a a-
numita cafea de orz care -de altfel- era foarte apreciat , având în
vedere setea aproape continu determinat de transpira ia în min .
În drumul meu - un gardian.
Dup câ iva pa i aud un stai ! puternic.
-Ia vino ,m , încoace.
Cum ai zis m i ?

73 74
 -Bun diminea a. Am zis eu cu voce tare crezând c
prima dat nu s-a auzit i dau s plec mai departe.
-Stai ! strig din nou gardianul.
Nu mai în elegeam nimic. Ce nu era bine ?
Gardianului i se spunea Atila pentru modul lui dur de a se
comporta cu de inu ii la min .
-Cum te chiam ?
Îi r spund . . .
-De unde e ti ?
R spund din nou . . .
Mi-am zis în sinea mea : sta-mi face raport de pedepsire
i nici m car nu tiu pentru ce.
De data asta m adresez eu gardianului :
-Domnule gardian, l sa i-m s m duc, sunt obosit,
tocmai acum ies din min .
El :
-Cum ai salutat, m i ?
Eu :
-Bun diminea a . . . dar acum mi-am dat seama de
gravitatea erorii.
Între timp iar dau s plec spre buc t rie, iar el dup mine.
- i cum trebuia s salu i ?
-S tr i i, domnule plutonier.
Cât era de de tept acest Atila c ruia îi pl cea s fac i pe
grozavul (ca de altfel tuturor gardienilor) ne putem da seama din
urm toarea scen :
Adresându-se câtorva de inu i, vorbind despre altcineva,
afirma :
-``Las` c -i ar t eu subsemnatului``.
Bineîn eles c am început s -l ocolesc pe cât posibil, în
timp ce el m urm rea mai insistent decât al ii.
Aicea îmi dau seama din nou de puternica i completa
zdruncinare a sistemului nervos, a memoriei i a tuturor
facult ilor nervoase -în timpul terorii din Pite ti.
Acest gardian nu era altcineva decât un fost prieten de
maidan în copil rie i cu care m întâlneam pân cu pu in timp
înainte de arestare în anul 1948.
75
Printre noii de inu i (pe când eram la izolare) era i un
croitor bun pe care administra]ia îl luase ca s lucreze i pentru
gardieni. În aceast postur cuno tea numele real al gardienilor.
Astfel am aflat c pe Atila îl chema Coverniuc Gheorghe.
Abia atunci mi s-a aprins becule ul . . . I-am ref cut
imaginea i mi-am zis :
Cum e posibil ? Doar Gyuri mi-era prieten din copil rie.
Ne jucam împreun pe maidan. El n-a urmat vreo coal , dar
pentru copii asta nu conteaz . Conta cine juca mai bine mingea.
i atunci îmi amintesc c înainte de arestare -el fiind
chelner la un restaurant- ne întâlneam pe strad . Eu îi zic Servus
Gyuri ! iar el (avea atunci maniere de chelner) îmi r spunde : M i
Aurel, eu nu mai pot s - i spun Servus !, c tu e ti profesor.
Acum mi-am dat seama motivul pentru care m urm rea
prin colonie. M-a recunoscut.
Chiar dac înainte nu m-a recunoscut -atunci cu bun
diminea a, m-a recunoscut dup ce m-a întrebat cum m cheam
i de unde sunt . . .
O, tempora, o, mores.
Mai târziu mama mi-a spus :
- tiindu-l pe Gyuri gardian de pu c rie i fiindu-mi vecin
l-am întrebat dac eventual a auzit de tine. La care el d dea din
cap negativ : Nu, doamn Vi ovan, nu tiu nimic . . .
Lampagiul
Printre noi se g sea i un fost spion pe nume Toni
B rbulescu. Acesta cutreiera cu circul lumea întreag .
Depistându-l comuni tii, l-au ^nchis.
Acest Toni B rbulescu era un b iat simpatic i de un
comic rar întâlnit. Se tia i învârti, astfel c la min a reu it s
ob in rolul de lampagiu.
La intrarea în min era o gheret unde pe un panou erau
ag ate cele vreo 800 de l mpi cu carbid, având fiecare un num r
corespunz tor cu num rul nostru de de inut.
Avea Toni o memorie formidabil . Ne tia la fiecare
numele precum i num rul corespunz tor de de inut. În felul
76
acesta, de departe când ne vedea, Toni ne i alegea lampa
corespunz toare.
Pe lâng de inu i -la punctele principale- mai trebuia s
intre i gardienii. Dar, ce te faci ? Numele gardienilor nu erau
cunoscute. În plus ace tia nu aveau nici un fel de num r.
N-or fi avut ei nume i numere, în schimb aveau porecle
date de de inu i :
Unuia îi ziceau Cap de cal, altuia Atila, Morcov,
Zdrean , Cârp -n cur . . . i altele mai porcoase.
Toate aceste nume Toni le trecuse pe o list pentru
memorare.
Într-o zi, la o perchezi ie care i se f cu lui Toni la gheret
se g si i lista cu pricina.
Ofi erul politic, gândindu-se la cine tie ce nume
subversive, l-a luat la întreb ri pe Toni.
Toni, cu tot respectul cuvenit, i-a r spuns :
-Domnule ofi]er, eu ce era s fac ? Dac nu v cuno team
numele . . .Trebuia s tiu cui dau lampa. Am luat i eu numele pe
care-l folosesc de inu ii.
Pentru aceasta Toni a fost pedepsit cu câteva ore de
carcer . Apoi i-a reluat func ia de lampagiu, c ci se p rea c este
de neînlocuit în acest post.
Frumuse]ea a fost alta : dup ce gardienii au aflat de
pozna ele nume cu care au fost boteza i de c tre de inu i, au
început i ei între ei s se strige cu aceste nume.
La un moment dat observ m c s-au luat m suri de paz
i supraveghere asupra de inu ilor. Nu în elegeam care-i cauza.
Ne-am dumirit mai târziu când am aflat c la Cavnic i Valea
Nistrului au avut loc evad ri din lag r -culmea- chiar în aceea i
zi.
...
Exterminarea prin abunden
...
Lucru interesant . . .
Noi cei intransigen i -când ne-am reg sit în barac -
ne-am bucurat, c ci gândeam la fel.
77
Ne întrebam : Ce-o fi însemnând asta ?
În fond aceast izolare, în asemenea condi ii, o
consideram excelent .
Printre noi se afla comandorul de avia ie Ionic - om de o
cultur deosebit . Printre altele avea i licen a în litere i filozofie.
Un povestitor minunat, având i un sim bun al umorului.
-Fra ilor, zise el : Comuni tii i-au schimbat metodele de
exterminare. Vor s ne omoare prin abunden .
Numai c dup câteva zile intr în camer comandantul
coloniei, Sabo Zoltan, i uitându-se încruntat la noi zice
gardienilor, în româneasca lui stricat :
-S fie muta i imediat în pavilionul…, o clãdire veche i
jilavã.
Suntem condu i la pavilionul respectiv în care s-a eliberat
o camerã cu intrare separatã pentru noi. Acolo ne a teptau vreo 20
de paturi de fier rupte, fãrã saltele. În ce prive te mâncarea, ni s-a
servit cam jumãtate por ia de pu cãrie.
-Ehei, domnule comandor, cum stãm cu <exterminarea
prin abundentã ? i se adreseazã unul pe nume…La care
comandorul -cu umorul care nu-l pãrãsise nici de data aceasta-
i-a rãspuns :
-Ã tia-s comuni tii. Modificã politica din mers…
Ghi Dip e, mare me ter i strateg
…
Ne-am adaptat noi noilor condi ii, considerând cã a a e
mai nimerit în noua împrejurare.
Nea Ionicã -comandorul- ne inea prelegeri de filozofie,
ba ne mai povestea i despre bombardamentele de la Stalingrad la
care participase. Al ii vorbeau din specialitã ile lor i timpul
trecea -cu toatã foamea ce începu sã se simtã- relativ u or. Mai
greu era noaptea, când cu toatã echilibristica de care eram
capabili, era greu sã ne gãsim o pozi ie de repaus pe neregulatele
i ruptele fierãtanii ale patului.
78
 La toate aceste grave inconveniente se mai adãuga frigul
acelei ierni din 1953. În camera noastrã frigul acelei ierni s-a
sim it din plin.
Se apropie Crãciunul. De data asta un Crãciun cu colinde
murmurate de cãtre noi i cu bucuria na terii Pruncului Iisus în
suflete.
Camera avea douã u i : o u ã ce dãdea spre exterior i
prin care veneau gardienii, iar altã u ã ce ne despãr ea de o
camerã în care erau de inu i neizola i care lucrau în minã. Prin
aceastã u ã reu eam sã comunicãm cu ceilal i camarazi ai no tri
considera i liberi.
U a aceasta era de tip vechi. Era bãtutã în cuie ca sã nu
putem circula i era formatã din douã tãblii prin care -însã- se
putea vorbi cu grijã fãrã a fi auzi i de gardian.
Într-o searã bate la u ã discret un bun prieten al meu.
Era Ghi ã Dip e – om cu totul i cu totul deosebit. Fãcuse
închisoare i sub regimul generalului Antonescu. Era absolvent al
colii de arte i meserii. Ne întreabã dacã mai rezistãm la foame,
deoarece ra ia noastrã ce o primeam era cam de patru ori mai
micã decât ra ia celorlal i din colonie. Era aproape inexistentã.
Ceilal i camarazi ai no tri erau de-a dreptul alarma i de soarta
noastrã. Le era teamã sã nu ne îmbolnãvim. Ne-a comunicat cã va
încerca o anumitã solu ie ca sã putem fi ajuta i.
Dupã un timp oarecare, am auzit ni te zgârâieturi la u ã i
ni te ciocãnituri u oare…Oare ce s-a apucat sã facã – ne întrebam
noi.
La un moment dat am observat cum tãblia inferioarã a
u ii este scoasã i prin gaura respectivã puteam comunica direct
cu cei din camera vecinã.
Marele me ter Ghi ã Dip e -zis filozoful- ne-a
demonstrat cã poate scoate tãblia i a o pune la loc fãrã sã se
observe cã s-a lucrat la ea. Gardienii, care intrau zilnic în camerã,
n-au observat cã s-a lucrat la u ã.
Seara -dupã ora stingerii- Ghi ã scotea tãblia de la u ã i
prin acest orificiu primeam din abunden ã pâine i marmeladã pe
care cei ce lucrau la minã aveau posibilitatea sã le cumpere de la
o cantinã din interiorul coloniei.
Eram cople i i de atâtea bunãtã i primite de la cei din
colonie. Ne bucuram -mai ales- cã se apropia Crãciunul i se
79
dorea ca i noi sã ne putem bucura de darurile pãmânte ti ale
marii sãrbãtori.
Desigur, era un risc destul de mare, mai ales pentru cei ce
ne aduceau aceste ajutoare, dar noi pândeam cu înfrigurare în
toate direc iile, cu sim ul ascu it de fiarã al de inutului i astfel
n-am fost prin i niciodatã.
În una din seri -însã- (mai precis în seara de Crãciun)
dupã primirea acestor daruri, auzim un zgomot la lacãtul u ii ce
dãdea spre curte.
Înghe aserãm.
Ne era fricã pentru cei ce ne ajutau întrucât, dacã am fi
fost prinsi, s-ar fi declan at o teribilã anchetã atât printre noi ,cât
i printre cei din camera vecinã. Ce sã facem ?
Am pus imediat aceste daruri pe sub paturi i pe paturi,
acoperindu-le pe cât s-a putut cu pãturile i a a am încremenit cu
frica în suflet la ceea ce se putea întâmpla.
Eram siguri cã cineva (vreun informator) a anun at de
ceea ce se întâmpla la noi.
U a s-a deschis i câ iva gardieni au intrat în camerã.
Noi ne-am ridicat în picioare pe lângã paturi ca sã
acoperim vizibilitatea gardienilor i cu inima bãtând a teptam sã
vedem ce urmeazã.
Gardienii au traversat camera. S-au uitat la noi, s-au uitat
la paturi. S-au uitat la cealaltã u ã care dãdea spre camera vecinã.
Au for at-o putin sã vadã dacã e tot bãtutã în cuie, dupã care -
spre marea noastrã u urare- gardienii s-au retras fãrã a spune
mãcar un singur cuvânt.
Dupã plecarea gardienilor ne uitam unul la altul i nu ne
venea a crede…
Oare chiar nu vãzuserã nimic ?
Am rãmas cu un semn de întrebare. Cert este cã mâna lui
Dumnezeu a fost deasupra noastrã.
A fost un Crãciun pe lege, cu colinde, mâncare din
bel ug, cu bucurie.
Se apropia anul 1954.
Doamne, ce diferen ã de Pite ti i Gherla unde nu mai
tiam numele zilelor !…
80
 ANESTE DOBRE ÎI “ALDUIE TE”
PE COMUNI TI
În noaptea de anul nou 1954, exact la cumpãna dintre ani,
ne-am îmbrã i at i ne-am urat La mul i ani liberi, când unul
dintre noi -un grec- pe nume ANESTE DOBRE, dupã ce î i
cere scuze de la noi pentru ce o sã zicã, a proferat o înjurãturã din
cele mai stridente la adresa comuni tilor.
-Le-am zis-o, fra ilor. tiu cã comuni tii o sã mã înjure
tot anul, dar eu am prioritatea. Le-am spus-o primul.
Într-adevãr, Aneste era o figurã…
Nu tiu din ce organiza ie fãcea parte, dar a fost izolat
împreunã cu noi deoarece nu voia sã munceascã în minã.
-Nu muncesc eu pentru voi, comuni tilor -zicea Aneste-
i mai tot timpul era în har ã cu gardienii.
Anchete
Trecusem în noul an i iatã cã într-o zi vine un gardian i
îl scoate pe unul dintre noi la anchetã. Dupã vreun sfert de orã se
întoarce i îl scoate pe altul (pare-mi-se, în ordine alfabeticã).
Cei ancheta i ziceau cã este un maior de la Ministerul de
Interne care vorbea o româneascã aproximativã i care venise sã
ne ancheteze pe noi cei de la izolare.
Mi-a venit rândul i mie.
Sunt dus într-o cãmãru ã din colonie în care era un tip
elegant, ferche , galonat (nu prea eram eu la curent cu noile grade
din armatã).
Ofi erul mi se adreseazã într-o manierã for at de
politicoasã :
-Domnule Vi ovan ai fost izolat pentru atitudinea
dumitale legionarã i care mã surprinde.
Cu toate închisorile -de loc u oare- prin care ai trecut,
se pare cã nu te-au schimbat.
Î i pun o singurã întrebare :
- tii cã Horia Sima -comandantul vostru- a fost agent al
lui Moruzov ?
81
La care eu îi rãspund :
-Eu tiu un singur lucru : cã dumneavoastrã sunte i cel
care afirma i.
S-a uitat lung la mine i m-a expediat la camerã.
Ne-am lãmurit. Respectivul a venit sã afle starea de spirit
i sã strecoare neîncrederea în rândurile noastre, întrucât celelalte
metode se dovediserã ineficiente.
Aspirantul de marin PUIU VIRGIL
Timpul a început sã se încãlzeascã. Cu excep ia grilajelor
pe care trebuia sã dormim noaptea - i care ne intrau în oase-
atmosfera de la aceastã izolare era destul de plãcutã.
Acum îmi amintesc cã printre noi la izolare era un bãiat
simpatic : PUIU VIRGIL - fost aspirant de marinã. Ne-a
povestit încercarea lui de a pãrãsi tara împreunã cu câ iva ofi eri
cu o barcã cu motor. Ghinionul lor… datoritã unei defec iuni la
motor, barca s-a oprit i au fost prin i.
Povestea cu mult umor, cum la securitatea Constan a -la
interogatoriu- unul din ace ti ofi eri fugari este întrebat :
-Unde a i vrut sã fugi i ?
-În occident.
-De ce a i vrut sã fugi i ?
-Suntem ofi eri vechi. tiam cã vom fi sco i din cadrele
armatei i voiam sã lucrãm în continuare în marinã.
-Bine, mãi bandi ilor, zice anchetatorul, de ce n-a i fugit
în U.R.S.S. care este patria muncii ?
Întrebare fãrã rãspuns.
Spre Aiud
Începuserã sã aparã primele raze ale primãverii, când
într-o bunã zi suntem sco i din camerã i du i într-o baracã din
colonie.
82
 În baraca respectivã am întâlnit pe ceilal i legionari care
au fost selec iona i din rândul celor ce munceau în minã,
spunându-li-se cã to i legionarii vor pleca la Aiud.
Toatã baraca avea regim de izolare, cu mâncare foarte
slabã i prost gãtitã. La un moment dat am refuzat-o ca semn de
protest.
Cât era de mare foamea, mâncarea care ni se servea era
imposibil de înghi it.
Urmare refuzului nostru, mâncarea s-a mai îmbunãtã it,
dar nu cu mult.
Dupã câteva zile am fost încãrca i în dube auto i
transporta i la garã, apoi în duba tren cu destina ia Aiud.
În duba tren ne-am întâlnit i cu al i legionari care veneau
de la minele Valea Nistrului i Cavnic. Mul i dintre ace tia îmi
erau cunoscu i. Printre ei era unul foarte simpatic pe nume
DÃRÃU. Acestuia îi plãcea mult <Rapsodia Maramure ului>
compusã de mine în primele luni de deten ie la închisoarea din
Sighetul Marma iei.
În dubã s-a alcãtuit la repezealã un cor din cei mai buni
cântãre i de la cele trei mine i în surdinã am repetat <Rapsodia
Maramure ului> pe sãturate i apoi am luat-o pe drum înapoi în
timp pânã la cele mai vechi cântece legionare.
Astfel, drumul spre Aiud l-am fãcut cântând i aproape cã
n-am sesizat când am sosit la destina ie în gara Aiudului.
La închisoarea Aiud
Ajun i la Aiud am fost repartiza i pe celular.
Regimul cel mai obi nuit la Aiud : cu mâncare foarte
slabã, cu plimbare din când în când i cu vizite medicale foarte
rare.
De i le re in chipurile camarazilor de celulã, nu-mi mai
amintesc numele lor. Re in doar cã în ciuda mâncãrii foarte slabe,
atmosfera era destul de destinsã.
A a am ajuns spre iarna anului 1954. Era în preajma
Crãciunului, când un gardian ungur -pe nume Zoltan- ne-a
83
surprins tocmai când topãiam mai tare si ne hârjoneam. Cu o
bucurie sadicã în coltul gurii ne-a fãcut raport de izolare.
Suntem du i unul câte unul la izolare la parter.
În celula de izolare, pe ciment, am gãsit o rogojinã atât de
uzatã, încât era ca i inexistentã. Seara am primit o pãturã atât de
ruptã, încât am numãrat zece gãuri mari prin care intra capul, fãrã
sã le pun la socotealã pe cele mai mici. În col ul camerei era o
tinetã i lângã ea o cofã cu apã.
Acolo am petrecut sãrbãtorile cu o supã servitã la trei zile
i o bucã icã de pâine.
Era un frig teribil. Trebuia sã opãi tot timpul ca sã nu
înghe .
Acolo am stat vreo apte sau zece zile…
Timpul trecea foarte greu datoritã foamei i frigului. În
schimb mã puteam ruga. Gândindu-mã la ce am suportat la
Pite ti, pedeapsa mi se pãrea -totu i- u oarã.
Prin infirmerie i prin spital
Am fost sco i de la izolare i regrupa i într-o celulã foarte
friguroasã de pe ramura de rãsãrit a celularului.
Incepuserã sã mi se umfle mâinile i aveam impresia din
când în când cã mã pierd. Am început sã le in.
În una din zile, chiar dupã ce terminasem rugãciunea, am
avut senza ia mor ii… Le-am spus celor din celulã situa ia în care
mã zbat. L-am rugat pe COJINSCHI –un medicinust- sã
transmitã acasã cã am murit gândindu-mã la ei.
Mi-am pierdut cuno tin a.
M-am trezit într-un târziu, însã nu mi-am dat seama unde
sunt. Eram la infirmerie i mi-am dat seama cã am trecut printr-un
moment deosebit.
La infirmerie mi-au fãcut investiga iile necesare,
spunându-mi cã am hepatitã i cã voi fi internat în spital.
Eram atât de slãbit încât a trebuit sã fiu dus pe targã la
spital.
În camera spitalului am gãsit o atmosferã destul de
destinsã. Medici erau dintre ai no tri – de inu i.
84
 Mi-a rãmas în minte unul foarte simpatic –bolnav i
dânsul- pe nume STROE.
Fusese director la spitalul din Re i a. Acesta a venit lângã
mine încercând sã mã facã a intra în atmosfera camerei.
De la spital am fost dus la Roentgen. Dupã ce m-a
examinat amãnun it, doctorul respectiv mã întrebã dacã a suporta
pneumotoraxul.
Mai auzisem cândva de acest termen. Nu-i cuno team
exact sensul, dar tiam cã era legat de o interven ie la plãmâni.
Am rãspuns fãrã sã gândesc : Da. Dupã care medicul îmi spune
cã am o cavernã la plãmânul drept cu un diametru de vreo 2
centimetri.
Nu m-am speriat, ba dimpotrivã, eram resemnat pentru
toate… Mã bucurasem cã am ajuns într-un salon mare, luminos i
cu o atmosferã mai liberã ca la celulã.
Aveam febrã i transpiram îngrozitor. M-a vãzut i
doctorul civil al spitalului pe nume BOGÃ EANU. Eram o
problemã pentru medic, deoarece plãmânii solicitau o hranã
abundentã pe care hepatita nu o permitea.
Ne tot întrebam : De unde , asa subit , i-a apucat pe
asupritori grija pentru tratamentul bolnavilor ?
Am aflat mai târziu cã în 1955 România semnase cu ãrile
din occident un tratat pentru drepturile omului în care era
prevãzutã i îngrijirea de inu ilor bolnavi…
… lui.
Datoritã atmosferei mai libere din camerã i a insisten ei
celorlal i bolnavi -în câteva zile- am reu it sã mã pot alimenta.
S-a gãsit un regim combinat care sã protejeze ficatul , dar
care s protejeze i plãmânii… Încet-încet am reu it sã mã ridic
din pat.
În aceastã camerã am gãsit doi prieteni cu totul deosebi i,
grav bolnavi i ei, la care mã gândesc i astãzi cu dragoste i
respect. Erau inginerul Gigi Dragon i profesorul Tase Berzescu.
Cel mai bolnav din camerã -însã- era inginerul Leonea
Lupa cu, fecior de preot din Basarabia, un exemplu de rãbdare i
credin ã.
Avea inflama i to i ganglionii. Nu se putea mi ca în pat,
nici chiar mâinile nu i le putea mi ca . Era hrãnit cu linguri a.
85
Pentru febra lui mare i continuã i se administrau injec ii
cu <ulei-camforat>. Era resemnat cu moartea i nu se revolta. Se
strãduia sã facã un fitil din a ã scoasã dintr-o cãma ã pe care s-o
introducã într-o fiolã de ulei-camforat i care sã fie aprinsã în
momentul mor ii lui.
Era iarnã i fiind foc în soba din salon, aprinderea fitilului
nu era o problemã.
Acest om era un exemplu de dãruire totalã :
În camerã mai era un grav bolnav pe nume SEBASTIAN
DÃNILÃ. Bolnavul era în corset de ghips. Avea tuberculozã
osoasã i suporta foarte greu boala.
La un moment dat vine doctorul i zice cã a ob inut
pentru Leonea Lupa cu medicamentul <aureomicinã> care se zice
cã ar fi extraordinar de eficace.
În momentul în care doctorul a pus medicamentul pe
noptiera de lângã Lonea, Sebastian Dãnilã a fãcut ni te ochi mari
i îngândura i, gândindu-se cã el nu a putut primi acest
medicament.
Leonea a în eles -din priviri- i a cerut în mod categoric
sã împartã pastilele cu Sebastian.
To i am rãmas înmãrmuri i de acest gest…
Cu toate cã nu- i putea mi ca decât gura i ochii, Leonea
avea o judecatã clarã i o memorie destul de bun . Era inginer
chimist i putea discuta multe lucruri interesante în specialitatea
La anul nou (1954 sau 1955) este adus grav bolnav în
salon inginerul DAMIAN VIOREL.
Fãcând cuno tintã cu noi, când ajunsese la patul lui
Leonea -privindu-l- i-a zis :
-La mul i ani !
La care Leonea a rãspuns :
-Poate vreo trei zile…
86
 Un fenomen ce i ast zi m pune pe
gânduri
N-au fost trei zile, ci au fost opt.
Atunci s-a petrecut un fenomen ciudat.
-În ziua de 8 ianuarie 1954 sau 1955, cei care puteam ie i la
plimbare am fost sco i în curte.
Era o zi de iarnã însoritã.
La ie irea din spital spre curte, unul dintre noi -un
macedonean pe nume PA A DINCÃ- strigã brusc :
-Privi i un sfânt !
Pe cer, deasupra închisorii trecea un obiect foarte luminos
de mãrimea unui om care stãtea vertical.
Sã fi durat cel mult o jumãtate de minut -aceastã arãtare-
cât a strãbãtut toatã por iunea de cer vizibilã de noi.
N-am tiut ce sã spunem. S-a dat pãrerea cã ar fi un
O.Z.N.
Pe când ne-am întors în salon, inginerul Leonea murise.
Un preot din salonul vecin (cu care aveam o u ã comunã
neînchisã) era lângã patul lui Leonea. Din fiola cu ulei camforat
încã mai fumega fitilul…
Dupã vreo trei luni ne-a pãrãsit pentru ve nicie i
Sebastian Dãnilã.
Disciplinar la sec ia T.B.C.
În salonul vecin cu care aveam u ã omunã, dar i
interdic ie de a trece dintr-o camerã în alta, aveam mai mul i
prieteni buni : GILI IOANID, MIHAI TIMARU,
GROSOLINA, (mã mir mereu cum pot sã-mi amintesc aceste
nume i cum nu-mi amintesc pe cei de la Pite ti i Gherla cu care
am suportat supliciile satanicei reeducãri).
Îmi revenisem destul de bine. Mi se fãcea periodic
pneumotorax la plãmânul drept i de acum mã mi cam mai u or.
Într-una din zile am trecut la prietenii mei din salonul
vecin prin intrarea interzisã.
87
Ghinionul meu. Tocmai atunci intrã în salon un felcer
tânãr, plin de sine, care mã întreabã ce caut în celãlalt salon. Eu,
negãsind un rãspuns adecvat zic : “Nu pot sã vã spun”.
Felcerul respectiv îmi face raport disciplinar în care scrie
cã rãspunsul meu a fost :”Nu vreau sã vã spun”. Drept pedeapsã –
am fost scos din spital i trecut la sec ia T.B.C.
De i i pe sec ia T.B.C. se acorda aceea i asisten ã, nu era
chiar spital. Aici eram în celulã.
Dupã pu in timp boala se agraveazã din nou, trebuind sã
fiu scos la aer în curte pe targã.
…
Prin alte camere
M-au mutat din aceastã camerã, nimerind în una cu ni te
oameni cu totul i cu totul deosebi i, dintre care îmi amintesc
urmãtoarele nume :
GHI Ã JIJIE, ALUPEI VASILE, TASE BERZESCU…
La ini iativa lui Ghi ã Jijie se începe un curs de limba
englezã pe care i el i-o însu ise de la profesorul Gheorghe Manu
cu care fusese în celulã.
M-am antrenat mult în aceastã limbã i cu plãcere…
…
Într-una din zile intrã doctorul Bogã eanu în celulã i
vãzând paturile -la noi erau suprapuse (ca sã avem pu in spa iu de
mi cat în celulã), dã dispozitie sã punem toate paturile jos ; eu,
nervos fiind, vãzând cã ni se ia si putinul loc de plimbat, am
ripostat -poate- putin mai energic, drept pentru care sunt
pedepsit i trescut pe cealaltã parte a sec iei cu orientare spre nord
într-un salon imens cu bolnavi -în general- bãtrâni.
in minte cã mo ul STANA de prin preajma Aradului
avea cãtre 70 de ani.
Aici atmosfera era mai morbidã, mai insalubrã. În
consecin ã timpul trecea mai greu.
…
Dupã o perioadã -nu mai in minte cât de lungã- sunt
reintrodus în celula din care plecasem.
A fost o bucurie imensã, atât pentru mine, cât i pentru
ceilal i.
88
 Re in cum inginerul Ghi ã Jijie declarã solemn :
-“Problema a fost rezolvatã” !
Ce se întâmplase ?
În timp ce eram la plimbare în curte, o cioarã scapã din
cioc o nucã. Au cules-o de pe jos bãie ii i reveni i în celulã
trebuie s-o împartã.
i-au frãmântat cu to ii min ile cum ar putea sã împartã în
mod echitabil o nucã la apte in i. Tocmai atunci am intrat eu în
camerã, spre bucuria tuturor.
Propunerea lui Ghi ã Jijie ca nuca sã-mi fie datã mie în
întregime, ca un dar de bun venit, a fost aprobatã de toatã lumea.
Astfel dupã aproape nouã ani de închisoare m-am ospãtat cu un
miez de nucã primit de la cei mai buni camarazi ai mei.
Atmosfera din aceastã camerã era foarte plãcutã i
datoritã faptului cã pe sec ie se afla un tânãr gardian cu grad de
plutonier, pe nume Filimon. Era unul din cei mai cumsecade
oameni pe care i-am întâlnit vreodatã.
Când era el de serviciu puteam circula între celule i toate
astea fãrã teamã. Filomon ne pãzea. Când apãrea vreun superior,
ne atrãgea aten ia i fiecare stãteam cumin i la locul nostru.
Sub domnia plutonierului Filimon
Unii din camerã au reu it sã ciopleascã, chiar sã
sculpteze, ni te piese de sah. Erau printre noi pasiona i în jocul de
ah.
Întrucât piesele erau prea frumoase s-a pus problema ce
ar trebui sã facem în cazul cã vom fi surprin i jucând. Prinderea
în flagrant s-ar fi soldat -pe pu in- cu confiscarea lor.
Pentru aceasta s-a cioplit încã un rând de piese mult mai
rudimentare i care abia cã semãnau cu piesele de ah.
La o eventualã surprindere în timpul jocului sã fie date
piesele cele brute i ascunse cele frumoase.
În una din seri, în timp ce era de serviciu plutonierul
Filimon (deci se putea juca destul de lejer), -fãrã a fi prevãzãtori-
se juca o partidã tare de ah. To i cei din celulã erau în jurul tablei
de ah i urmãreau cu aten ie mi cãrile. Se juca cu piesele
frumoase.
89
La un moment dat o mânã se întinde peste to i, prinde o
piesã de ah, i fãcând o mi care, zice : “mat” !
Surprin i, ne-am uitat cine a fãcut mi carea. Când colo,
domnul plutonier Filimon cu un zâmbet ãgalnic pe buze.
Deschisese u a atât de încet, cum numai temnicerii se
pricep. Intrase i dãduse “matul” fãrã ca nimeni sã sesizeze.
Ne-am cam speriat…Cât era el de bun – era totu i
gardian.
- i acum da i piesele încoace, zise Filimon.
Unul din jucãtori, vãzând cã se pierd piesele cele
frumoase, împinse imediat punga cu piesele cele brute, la care
Filimon riposteazã :
-Aha… Voi aveti i alte piese. Da i-le i pe alea. A a cã,
mai în glumã, mai în serios, piesele au fost confiscate. Dar pe
Filimon nu ne puteam supãra ; era un om bun i nu ne-a fãcut
raport pentru a fi trimi i la izolare.
Înc un gardian de omenie
Mai exista un gardian de omenie. Nu chiar ca Filimon,
dar nici acesta nu fãcea raport pentru nimica toatã. Pe deasupra
avea un desvoltat sim al umorului.
Într-o zi se încinsese o discu ie foarte aprinsã în celulã.
Nu mai tiu pe ce temã. Putea fi o discu ie de filozofie sau o temã
banalã despre închiderea i deschiderea geamului…
Se vocifera, unul sus inând una, celãlalt alta exact
opus … Când la un moment dat se deschise u a i apare o mânã
cu un ciomag. Apoi vocea gardianului care zice :
-Lua i-o pe asta, fra ilor…
Desigur discu ia a încetat i s-a gustat din plin gluma
gardianului.
Asta spre deosebire de al i gardieni (precum Biro, Hasiu
i marea lor majoritate ) care pentru orice fleac, numai sã te fi
auzit vorbind ceva mai tare, i te trezeai dus la izolare.
90
 Din nou la anchet
Nu stãpânesc exact cronologia evenimentelor.
…
Îmi amintesc cum într-o zi fiind la spital sunt examinat de
medicul ef al spitalului ce mai multã aten ie ca de obicei, dupã
care aflu cã voi fi trimis în anchetã la securitatea din Baia Mare.
Nu-mi dãdeam seama despre ce ar fi vorba.
Sunt dus cu duba-tren pânã la Satu-Mare i încarcerat
într-o celulã din închisoarea ora ului.
Dupã câteva zile vine un medic -colonel de securitate-
din Baia Mare i împreunã cu câ iva gardieni sunt transportat cu
un jeep la securitatea din Baia Mare i depus într-o celulã singur.
Nu a trecut o orã cã sunt scos din celulã, mi se pun ni te
ochelari negri la ochi… Simt cã sunt scos în afara clãdirii dupã
care mi se spune cã voi urca câteva trepte, sã am grijã sã nu dau
cu capul i simt o mânã protectoare pe frunte. Îmi dau seama cã
intru într-o dubi ã.
Când mi s-au scos ochelarii, am vãzut cã cel care mã
condusese i care mi-a protejat capul sã nu lovesc partea
superioarã a u ii, era un ofi er care mã privea cu multã
compãtimire.
… i totu i, mai existau “oameni” i printre ei…
Mi-a rãmas în amintire acea mânã care mã protejase i mã
gândeam cã acest ofi er trebuie sã fi avut o mamã foarte bunã.
Mi se comunicã cã sunt dus înapoi la Satu Mare, întrucât
datoritã stãrii mele de sãnãtate (se vede cã doctorul de la Aiud a
întocmit bine dosarul meu medical) nu puteam fi anchetat de
securitate.
Nu-mi vine sã cred urechilor. De unde atâta
umanism ?!… Dupã cum am mai spus -la ora respectivã
România semnase “ceva” acorduri interna ionale cu privire la
drepturile de inu ilor politici.
Deci, sunt la închisoarea din Satu Mare.
Dupã câteva zile sunt scos din celulã i dus într-o camerã
în care erau doi ofi eri.
Unul dintre ei a scos dintr-o mapã un plic pe care l-a
desfãcut în fa a celuilalt ofi er…
Sunt întrebat dacã l-am cunoscut pe inginerul Pop Mihai.
91
Cu toatã sinceritatea i-am spus cã nu l-am cunoscut.
Dupã rãspunsul meu categoric - i sincer în acela i timp-
cei doi ofi eri s-au retras, iar eu am fost dus la celulã.
Înapoi la Aiud
Dupã câteva zile m-am întors cu duba-tren la închisoarea
Aiud.
Pe drum m-a obsedat povestea cu întrebarea pusã de
ofi er. Oare cine o fi acel POP ?
Deodatã mintea mi se lumineazã i deslu esc printre
gânduri :
Acel Pop Mihai nu era altul decât Kokenejdi Mihai -un
bun camarad de-al meu- student la Timi oara
Mâna providen ei a fost deasupra lui, protejându-l.
Eu îl tiam pe dânsul fugit în apus. În realitate se
ascundea prin arã, ferindu-se de arestare.
În timpul anchetelor eu îmi creasem un fel de lejeritate în
declara ii. Pentru cei fugi i nu fãceam prea multã opozi ie,
tiindu-i în siguran ã.
Spre norocul camaradului meu, când anchetatorul mi-a
pus întrebarea, nu mi-am amintit cã omul i-a schimbat numele i
astfel a scãpat de nãpastã. tiindu-l departe, nu mi-a fi fãcut nici
un scrupul în a declara cã-l cunosc i cã a activat împreunã cu
mine.
Securitatea avea nevoie de o declara ie din partea mea
pentru a-l înfunda în pu cãrie. Mâna lui Dumnezeu l-a protejat.
(Kokenejdi) Pop Mihai era foarte credincios. Îmi
amintesc cum înainte de arestarea mea, intrând în biserica din
Sighetul Marma iei, l-am gãsit îngenuncheat la icoana Sfintei
Fecioare Maria…
*
La întoarcerea în spitalul închisorii din Aiud mi se
agravase boala.
Îmi aduc aminte cum un tânãr medic al Ministerului de
Interne , pe nume erban, cum a intrat în salon ca nou venit, ne-a
92
spus cã el este un “om în alb” i cã trateazã la fel pe orice de inut Cineva a avut o idee salvatoare : puneam laptele într-un
fãrã a ine cont de aspectul politic. borcan, apoi borcanul îl a ezam deasupra u ii în firida unde era
Dumnezeu sã-l binecuvinteze pentru faptele lui becul. A doua zi devenea lapte acru pe care îl puteam consuma.
omenoase. Noi primeam zilnic (la regimul TBC) câte o bucã icã de
Vãzând starea mea, care mã aflu confruntat cu douã boli unt pe care nu-l puteam mânca. Îmi fãcea rãu datoritã afec iunilor
antagoniste –plãmânii i ficatul- a cãror medicamenta ie se hepato-gastrice.
opunea una alteia, a gãsit solu ia cea mai curajoasã i destul de Cu medicamenta ia intensã datã de doctorul eban, cu
periculoasã pentru dânsul. zahãrul i biscui ii primi i, am reu it sã mã refac u or. Doctorul
Mã întreabã dacã am ceva bani la CEC, pentru cã necesit erban declarase cã sunt persoana cea mai bolnavã de pe sec ie.
un tratament cu mult zahãr i lãmâie – benefic pentru ambele boli.
Cei care au lucrat în minã aveau ceva bani (sume infime
pentru munca prestatã). Eu, care am fost mai mult bolnav i pe la
diferite izolãri, normal cã nu aveam.
Zgomote în urechi
Atunci -actul de mare curaj- a întrebat pe cei din salon
Mi s-a administrat atunci 70 de grame de streptomicinã.
dacã nu cumva are vreunul bani la CEC, cã el îmi va cumpãra
Datoritã cantitã ii mari de antibiotic mi-au apãrut ni te vâjâituri în
zahãrul i lãmâile necesare.
urechi care persistau zi si noapte i care mã exasperau.
Imediat a sãrit cu bucurie Vasile Alupei -care era în patul
Nu am putut gãsi nici un remediu pentru a scãpa de
vecin-, rugându-l sã cumpere cele necesare din banii sãi pe care îi
aceastã stare. Îmi înfundam urechile cu te-miri-ce gãseam, ca în
are la CEC.
felul acesta sã amplific zgomotele, ca dupã ce scoteam dopul,
Acest Vasile Alupei era un om de o delicate e sufleteascã
zgomotul sã se mic oreze, dându-mi oarecare senza ie de u urare.
rar întâlnitã. Poate mai pu in bolnav decât mine, m-a asistat tot
Dupã pu in timp zgomotele reveneau la normal.
timpul cât am fost împreunã.
M-a chinuit mult aceastã stare, pânã când în urma unor
Am avut o perioadã grea de boalã cu febrã i transpira ii
evenimente deosebite pe care le voi relata mai târziu -fa ã de
îngrozitoare.
situa ia nou creatã- zgomotele au trecut pe planul doi. i astfel
Vasilicã Alupei îmi punea cãmã ile la uscat, pregãtindu-
m-am obi nuit cu ele.
mi altele de schimb.
Aceste zgomote n-au dispãrut niciodatã. Le simt i în
Scuipam sânge i parcã aceastã hemoragie înceatã nu mai
prezent. M-am obi nuit atât de mult cu ele încât când scad din
voia sã se opreascã. Poate a fi cãzut în disperare ; dar compara ia
intensitate mã nelini tesc…
pe care o fãceam cu Pite tiul mã fãcea sã mã simt mai bine…
in minte cã mi s-a cumpãrat atunci 5 kg. de zahãr, mai
multe lãmâi i biscui i. Vasile Alupei era cel care-mi doza ra ia i
mi-o dãdea, dojenindu-mã cã nu mãnânc destul…
Greva foamei
Mai aveam o problemã. Marea mea problemã din
copilãrie : nu suportam laptele dulce. Ori aici, la sec ia T.B.C., Fiind în spital, auzisem c cei de la sec ia T.B.C. au fãcut
primeam câte jumãtate de litru de lapte pe zi, pe care to i mã greva foamei, cerând ni te drepturi, printre care i o duratã mai
sfãtuiau sã-l beau, dar eu nu puteam. mare a plimbãrii.
Auzeam cum greva dureazã de multe zile, cum erau
alimentati for at. Îmi amintesc cum dupã vreo 30 de zile de greva
foamei, a fost adus în salonul în care eram la spital un de inut pe
93 94
targã în stare de incon tien ã. Se numea Lale Burecu, un ãran
macedonean -adevãrat monument de rezistentã i caracter. Îl
cuno team dinainte, de la Baia Sprie.
S-au fãcut mari eforturi sã-l aducã în sim iri. Boala pe
care o avea se agravase i dupã un timp a murit.
* Prin ce miracol…? Nu s-a întãmpla nimic.
… i timpul trecea , când mai greu, când mai u or. Mã
reconforta prezenta lui Gigi Dragon, Tase Berzescu, Vasile
Alupei, Tavi Rãdulescu, Mihai Timaru… care de-a lungul
timpului mi-au fost ca adevãra i fra i i care m-au ajutat sã mã
pun pe picioare.
Rug ciunea, poeziile, nout ile i
cerneala
Rugãciunea era prezentã, recomfortantã i dãtãtoare de
speran e. Nu de speran ã în eliberare. Aceastã speran ã o
pierdusem încã de la Pite ti… ci speran a unui mai bine ce se
putea contura transcedental.
Învã am poezii de Radu Gyr, poezii care circulau
transmise prin pere i cu ajutorul alfabetului morse.
Mai reu eam i eu sã-mi transform gândurile în versuri pe
care le comunicam celor din jur.
tiri din exterior nu prea aveam. Doar când venea cineva
nou de pe la alte închisori, mai ales de la Jilava, unde era o
mi care mai mare printre de inu i. A a cã noutã ile noastre cele
mai recente aveau mai bine de un an sau chiar doi…
Cineva dintre noi a reu it sã facã cernealã din florile de
regina nop ii care erau din abunden ã în curte. Ie ise un albastru
(aproximativ) care cu un betiga pe câte o hârtie de ambalaj gãsitã
prin curte lãsa urme cât de cât vizibile.
Desigur, riscul de a fi prin i era mare. O pedeapsã pentru
noi cei atât de bolnavi putea fi fatalã.
in minte cum pãrintele MITROI a început sã scrie pe
bucã i de hârtie de ambalaj, Istoria Bisericii…
La o perchezi ie a reu it sã subtilizeze rapid hârtiu ele în
saltea, dar nu i sticlu a cu licoarea albastrã.
95
-Ce-i asta ? , l-a întrebat gardianul
La care pãrintele Mitroi a rãspuns :
-Sunt intelectual i nu pot trãi fãrã sã scriu.
Gardianul a luat sticlu a. L-a amenin at cu carcera, iar noi
to i a teptam cu groazã sã vedem ce se va întâmpla cu pãrintele.
…
Pãrintele Mitroi era un om de o mare valoare intelectualã.
Reu ise sã refacã istoria bisericii din primele timpuri. Numai cu
alfabetul morse stãtea mai pu in bine.
Noi, ceilal i, comunicam cu u urin ã prin acest alfabet
(desigur -–cu pazã la u ã spre a nu fi surprin i i pedepsi i).
Pãrintele Mitroi fãcea eforturi considerabile sã deprindã
alfabetul, dar în zadar…Nimic nu se lega de dânsul. De i într-o
vreme era violonist în orchestra radio Bucure ti. Probabil -de la o
anumitã vârstã- unele deprinderi nu pot fi însu ite.
Într-o zi Tase Berzescu a încercat sã ia legãtura prin
morse cu pãrintele, care era în celula vecinã. Bate Tase în perete,
dar prime te ni te semnale confuze…Bate din nou… Dar se aude
atunci deschizându-se geamul da la celula pãrintelui i i-am
recunoscut glasul :
-“Ce vrei sã spui, mãi Tase ?”
Scena a produs mult haz. Se asemãna cu scenele din
filmele cu Stan i Bran când vorbeau la telefon din camere vecine
i cu u a deschisã.
…
Obiectivul principal : buna dispozi ie
Timpul trecea mai cu una mai cu alta, încercând a
face sã fie cât mai mult zâmbet în camerã.
Într-o searã -în timp ce voiam sã mã spãl pe din i-
inginerul Jijie se adreseazã celorlal i din caamerã :
-Mãi fra ilor, mãi…Privi i ce vrea sã facã Auricã.
Ceilalti se uitã la mine i încep sã râdã, iar eu cu periu a
în mânã, gata de a o pune în func ie, priveam intrigat , ne tiind ce
se întâmplã.
96
 Râsul celorlal i se transformã în hohote…Când mã uit
mai atent la periu ã observ cã pusesem pasta pe spatele periu ei.
Periu ã i pastã aveam încã de la Baia Sprie unde se putea
cumpãra a a ceva. Chiar dacã eu nu aveam bani, aveau al ii. A a
cã m-am ales cu o periu ã i câteva paste.
O notã dominantã a acestei perioade era men inerea cu
orice pre a bunei dispozitii. Aceasta -mai ales- cã nu erau pu ine
momentele când îmi rãsunau în minte urletele celor de la Pite ti
ce topãiau furibund în jurul victimei, rãcnind i hohotind în râs
sarcastic. Un amestec infernal de sunete… O simfonie a
întunericului min ii.
… Dupã ce ceruse -în zadar- tratament ca sã-i aline durerile
Azi îmi este peste putintã sã mã plasez cu certitudine în
timp.
Eram în camerã cu Ionicã Ungureanu -unul din prietenii
mei buni- când am învã at pe de rost (nu tiu de la cine)
Evanghelia dupã Matei.
Acum mi se pare acest lucru incredibil… i totu i a a a
fost.
Moartea camaradului “Teicu u”
Într-o zi de varã -prin iunie sau iulie- s-a auzit o
împu cãturã. Dupã împu cãturã ni te strigãte… Se împãr eau
ordine… zgomotul cre tea. De la ferestrele noastre nu se putea
vedea spre curtea centralã, dar am în eles cã ceva groaznic se
întâmplase.
În scurt timp zgomote uria e se auzeau dinspre celular.
Cred cã se bãtea în toate u ile de fier. Zgomotele se amestecau cu
strigãte : Asasini, asasini !
A început sã func ioneze intens sistemul de comunica ii
prin morse, între camere i etaje. Între pavilioane ve tile se
transmiteau mai ales prin macedoneni în dialectul lor pe care
gardienii nu-l întelegeau.
Asa am aflat cã POPA IOAN zis “TEICU U”pentru firea
blândã pe care o avea – era închis din 1941- fusese împu cat.
97
Am aflat cum Coler -directorul pu cãriei- alerga ca un
descreierat prin curte împãr ind ordine gardienilor care coborâserã
înarma i i cerând -probabil- întãriri.
În acest timp se auzeau din zidurile închisorii strigãtele
de inu ilor : “Asasinilor, asasinilor !”
Aceste strigãte s-au auzit pânã dincolo de ora . Erau mii
de voci care strigau i un numãr dublu de pumni care bãteau în
u i.
Aflasem pe urmã cum s-a întâmplat cazul :
Teicu u era bolnav cu stomacul i avea dureri îngrozitoare
de multã vreme, dureri ce nu le mai putea suporta.
(dar nu primise) a cerut sã fie scos la comandantul închisorii,
colonelul Coler, sperând cã poate îl va îndupleca sã poatã fi tratat.
La multele insisten e ale “Tãicu ului” este dus la Coler,
comandantul închisorii.
La întoarcere de la Coler, Tãicu u a relatat cã plângându-
se directorului despre durerile lui - i cã sunt atât de mari, încât îi
vine sã se sinucidã- Coler i-a rãspuns :
-Bine, aruncã-te în sârme i va fi mai pu in cu un bandit.
Nu tiu dacã dialogul s-a de fãsurat în ace ti termeni, dar
con inutul a fost cel de mai sus.
În interiorul zidurilor închisorii, la câ iva metri de zid, era
un gard de sârmã înalt de vreo 2 metri i de care nu aveai voie sã
te apropii. Sentinelele de pe ziduri aveau ordin sã tragã fãrã
soma ie în cei ce se apropiau de acest gard de sârmã.
Lui Teicu u îi rãmãsese în minte vorbele lui Coler i- i
fãcuse un plan pe care nu l-a spus celor din celulã.
Când cei din celulã au fost anun a i cã vor ie i la
plimbare, Teicu u, simulând o durere de cap (poate o i avea) i-a
legat o batistã peste frunte i a coborât în curte.
La plimbare, profitând de o neaten ie a gardianului, a
fugit spre gardul de sârmã, trãgându- i batista peste ochi.
Cu un singur glonte tras în regiunea capului, sentinela l-a
doborât.
Ce buni inta i erau securi tii !
Am aflat, apoi, cã “româna ul” care a tras -fecior de
ãran de pe nu tiu unde- a fost înaintat în grad, a primit permisie
98
 i o recompensã în bani pentru “marele act de vitejie”, ucigând un
român chinuit i lipsit de apãrare.
Prin giurgiuvelele de la ferestrele celularului mai exista
câte un orificiu prin care se putea vedea în curte. Când s-a auzit
împu cãtura unii au vãzut toatã scena. Au urmat bãtãile în u ile
de fier care aveau o rezonan ã puternicã i apoi strigãtele
detinu ilor.
Cetã enilor din orasul Aiud nu le-a fost greu sã afle ce s-a
întâmplat în închisoare.
Mul i gardieni erau localnici i nu to i ineau consemnul
tãcerii. A a se face cã în aceea i zi vestea a ajuns pânã în Teiu ul
lui Teicu u.
A doua zi am auzit sunet de clopot de la mare depãrtare
ce ne-a fãcut sã credem cã-l plâng pe camaradul Popa Ioan zis
Tãicu u.
A urmat o înãsprire drasticã a regimului de închisoare.
Nu mai eram sco i la plimbare, mâncarea slãbise mult…
Am aflat (prin sistemul de comunicare morse) cã unii
ofi eri politici securi ti umblau din celulã în celulã i acolo unde
depistau urme de var pe deasupra u ii sau cãzute pe jos, deduceau
rapid cã acolo s-a bãtut în u ã. De inu ii din acele camere au fost
pu i în lanturi -mul i dintre ei fiind trimi i în lan uri la Gherla-.
Se instaurase o atmosferã de teroare. Se dublaserã
gardienii pe sec ii, iar în afara zidurilor -cei de la etajele 2 i 3-
i-au vãzut circulând înarma i.
-De ce se temeau oare ?
-Ce “imens” pericol reprezentam noi cei strâmbi, chirci i,
ologi, ce ne târam pe brânci i coate ?
Noi cei rosi de boli i îmbãtrâni i în închisoare.
i totu i, îi speriasem…Totu i, eram o for ã.
Asta o confirmau chiar ei, du manii no tri.
Plcare dubioas din Aiud
Într-o zi se deschide u a, intrã gardianul zicând :
-Vi ovan, fã- i bagajul i urmeazã-mã.
În aceastã atmosferã tensionatã de dupã împu carea lui
99
Teicu u, cu anchete, punere în lan uri, trimiteri la alte închisori.…
nu mi-a fost chiar la îndemânã de ce se întâmpla.
Cu toate cã sec ia noastrã de bolnavi T.B.C. a fost în afara
cicuitului de manifestãri de revoltã în urma împu cãrii lui
Teicu u, noi aflarãm mai târziu de cele întâmplate… Totu i
psihoza terorii securitã ii i în special a “Pite tiului” în care erai
învinuit de te miri ce -de care tu habar nu aveai- persista.
i mai groaznic este ca sã fii învinuit de ceva ce nu
cuno ti, deoarece nu po i sã- i formulezi nicicum apãrarea.
Altceva e când e ti învinuit de ceva real. Atunci ai curajul
rãspunderii sau î i formulezi refugii în cuno tin ã de cauzã.
Mintea mea -de i mult amelioratã- rãmãsese totu i
bolnavã în urma Pite tiului. Reu eam destul de eficient sã mi-o
menajez. De data asta -însã- urmându-l pe gardian mã gândeam :
Ce or fi vrând ?… Ce or mai fi nãscocit?…
Sunt introdus într-o camerã micã unde exista doar o masã
i o banchetã.
Mi-am imaginat cã aici vor veni anchetatorii sã mã
interogheze. Oare despre ce ?
Dupã câteva ore mi se pun ochelari negri i sunt
transportat într-un loc despre care mi-am dat seama cã e gara
C.F.R.
Curând aud o anima ie în rândul celor care mã
transportau i urechea surprinde o frazã din discu iile gardienilor :
…”În dubã nu existã nici o carcerã liberã”…
Sunt condus din nou la ma inã i de acolo la închisoare ,
în aceea i camerã din care plecasem.
Eram speriat.
De ce oare -pentru mine- trebuie sã fie carcerã separatã
în dubã ? Unde urma sã fiu dus ?
Îmi trecea prin minte : Desigur la Ministerul de Interne…
Oare de ce ?
Auzisem mai înainte cã se încerca sã se inventeze un
“comandament legionar” care sã fi “organizat” manifestãrile
explozive din ziua uciderii lui Teicu u.
Cum sã se fi organizat ?… Doar manifestarea a fost
explozivã la auzul împu cãturii…!
Mintea mi se inflamase, inventând tot felul de scenarii
care de care mai groaznice.
100
 Oare se organizeazã un nou Pite ti ?
Totu i, de data aceasta ra ionam mai deta at tiind cã am
reu it sã mã ridic deasupra acelei groaznice situa ii. Apoi, aveam
rugãciunea la îndemânã. Puteam sã mã rog i sã zic : “Fie,
Doamne, voia Ta”.
Încã de când am sosit la Aiud de la Baia Sprie, dupã ce
m-am îmbolnãvit , fiind slãbit peste mãsurã, am început sã am din
când în când ni te crize nervoase… Erau urmãrile Pite tiului.
Aceste crize mã duceau pânã la inconstien ã.
Odatã cu refacerea organismului au început sã se mai
rãreascã i acest crize.
Am primit ceva tratament i chiar aveam la mine o
sticlu ã cu-te-miri-ce sedative pentru asemenea situa ii.
Rãmas în cãmãru a respectivã m-am gândit sã transmit
prin morse unora care ar fi putut recep iona mesajul meu.
Am spus cine sunt i cã sunt expediat în condi ii cu totul
i cu totul deosebite la o destina ie necunoscutã. Dacã voi dispare
sã fie anun atã familia – i mi-am dat adresa mea.
Peste câ iva ani, tot în închisoare (dar lungã a mai fost
închisoarea asta !) un camarad îmi spune cã a recep ionat mesajul
meu, întrebându-mã ce s-a întâmplat cu mine atunci.
… “pedeapsa” a fost însã i amenin area.
Au trecut mai multe zile în acea încãpere, zile de mare
nelini te a necunoscutului.
La un moment dat mi se spune sã-mi fac bagajul.
Sunt dus în curtea închisorii unde mã a teaptã o dubã-
ma inã de mare capacitate.
Mi se spune sã urc în dubã. Nu micã mi-a fost
surprinderea când u ile interioare erau toate deschise. Duba era
complet goalã. Atât compartimentul mare, cât i cele mici. Sunt
introdus într-o celul mic , poate nici chiar jumãtate cât carcera
din duba-tren. Trebuie sã stau într-o pozi ie foarte incomodã.
Când duba s-a pus în mi care, mi-am dat seama cã sunt
singurul pasager. Deci pentru mine se punea la dispozitie o dubã
atât de mare, dar înghesuit într-un spa iu atât de strâmt.
Gândurile iar mi-au luat-o razna, închipuindu-mi cât de
periculos sunt considerat. Mã îngrozeam de ce mã a tepta…
101
Era o cãldurã îngrozitoare…Sim eam cã mi se face rãu.
Am le inat. Când m-am trezit, eram întins la marginea oselei, iar
gardienii se uitau la mine i mã stropeau cu apã.
Cel mai mare în grad -probabil conducãtorul escortei- pe
care îl chema (pare-mi-se) Petrescu era un tip înalt, negricios, cu
o expresie foarte rea. Mã întreabã dacã am medicamente la mine.
tia cã sunt grav bolnav deoarece avea i dosarul medical.
Eu, cotrobãind prin bagaj, gãsesc o sticlu ã cu o licoare ce
am primit-o pentru potolirea crizelor mele nervoase i speram sã
mã ajute...
Respectivul îmi cere sticlu a, se uitã la ea, i spre groaza
mea, o sparge de asfalt. Eu a teptam sã-mi dea câteva picãturi ca
sã mã refac cât de cât.
Am fost reintrodus în dubã i duba i-a continuat drumul.
Oare spre unde ?…Desigur spre Ministerul de Interne, deoarece
numai acolo puteai fi dus cu asemenea restric ii.
La întrebarea pe care mi-o puneam –“Oare de ce ?” îmi
veneau în minte cele mai teribile scenarii posibile. Ca atunci când
asteptam acea pedeapsã “deosebitã” cu care mã amenin ase
urcanu.
Cumpãnind -dupã ani de zile- îmi dau seama cã
Cred cã e mult mai simplu sã treci printr-o greutate oricât
de groaznicã ar fi ea, decât sã stai sub amenin area perpetuã a
unor grozãvii pe care i le inventa mintea bolnavã.
Pe drum se lãsase deja seara. Puteam oarecum sã respir
mai bine…
Simt cã ma ina se opreste, iar dupã discu iile gardienilor
(pe care le puteam auzi) i dupã mi cãrile pe care le intuiam, am
realizat cã bravii mei gardieni au dat de un lan de porumb i
aruncau din abunden ã tiuleti în dubã.
De… Eram în socialism i totul apar inea tuturora.
Într-un târziu în noapte consideram cã am ajuns în
Bucure ti i a teptam sã aud zgomote de ma ini, de tramvaie,
chiar mai pu ine (fiind noapte), dar totu i sã aud, cãci Ministerul
de Interne se gãsea în centrul Capitalei.
Spre surprinderea mea, dupã câteva zgomote mai
deosebite a urmat iar o perioadã lungã de tãcere dupã care ma ina
st . Mai merge câteva sute de metri i iar st . Din depãrtare aud :
102
Fortul numãrul unu ?… Bineeee! Postul numãrul doi ?…
O… de-ar fi Jilava -gândeam în sinea mea- ar însemna cã
lucrurile nu sunt atât de precipitate i a avea un moment de
respiro.
Când în cele din urmã duba se opri i mi se spune sã
cobor, cu to i ochelarii care-mi blocau vederea, ace tia fiindu-mi
pu i destul de stângaci, observ cã sunt la Jilava.
Pe cât de hidoasã era Jilava, nu pot sã-mi exprim bucuria
pe care am avut-o vãzând aceastã închisoare.
Faptul de a nu fi dus diresct la Ministerul de Interne –cum
îmi imaginam- spre a fi anchetat pentru cine tie ce “crime” pe
care nu le fãcusem, mã lini tea. Faptul de a avea un moment de
respiro mã încuraja…
În sfâr it, am descoperit, sunt martor
…Mai apoi am fost introdus într-o camerã numai în
chilo i i bocanci i cu spaima Pite tiului în oase.
Dupã prima impresie, m-am lini tit. În camerã erau
oameni lini ti i fãrã tor ionari stil Pite ti.
M-au înconjurat cei de acolo i m-au întrebat de unde vin.
Le-am povestit toatã tãrã ania cu cãlãtoria mea cea sprincenatã
în condi ii de maximã securitate pe care acum chiar cã nu o mai
în elegeam. Doar fusesem introdus cu al i oameni…
Eu le spuneam din ale mele, ceilal i îmi spuneau din ale
lor. Unii mergeau la judecatã, al ii fiind judeca i se îndreptau spre
alte închisori. Jilava era loc de trecere.
A doua zi mi s-au dat haine de pu cãrie i sunt mutat
într-o altã camerã. Acolo erau câ iva care auziserã despre mine i
eu despre ei.
Gândul la ceea ce poate sã urmeze persista , ridicând
mereu semne de întrebare. Dar faptul cã nici în prima zi, nici în a
doua nu s-a întâmplat nimic, mã fãcea sã fiu mai lini tit.
Peste câteva zile sunt dus la o ma inã micã stil dubã. Îmi
dau seama cã strãbat Bucure tiul, iar când cobor mi se spune cã
sunt la Tribunalul Militar.
Oare vor sã mã condamne din nou ?
103
Întrebarea mã tot fura mereu…
Sunt introdus într-o salã de a teptare în care era i
Alexandru Constant – fost ministru legionar.
Schimb câteva cuvinte cu el. Nu- i putea nici el da seama
despre ce ar fi vorba. La rândul lui îmi spune motivul pentru care
era acolo i pe care nu-l mai re in.
Dupã un timp vine un gardian care îmi spune sã îl urmez
i mã vãd dus înapoi la dubi ã.
Ajuns la dubi ã îmi spune doar atât :
-Acuzatul nu s-a putut prezenta.
Am sim it un sentiment de u urare, afãnd cã eu nu sunt
acuzatul. Dar atunci ce poate fi ? Cine este acuzatul ?
…
Intors în camera de la Jilava le spun celorlal i cum stau
lucrurile. Între timp mai fuseserã introdu i în camerã câ iva
de inu i i care s-au dovedit a ti câte ceva.
Astfel aflu cã un student în medicinã MUNTEANU
(Eugen ?) care trecuse prin Pite ti, de inând func ii prin
comitetele de torturã a fost eliberat . La eliberare a primit de la
securitate anumite însãrcinãri din parte securitã ii…Omul ajuns în
libertate n-a mai vrut sã fie executor fidel al misiunii primite.
Drept pedeapsã pentru aceasta a fost rearestat i acum cãutau
motive pentru a-l condamna.
tiindu-se cã la Pite ti a fãcut parte dintr-o echipã de
tor ionari, iar din declara iile unora a reie it cã eu am fost una din
victimile sale, am fost citat pentru a-l acuza.
Trebuie sã men ionez cã dupã anul 1952 nu s-a mai putut
ine secretul asupra celor petrecute la Pite ti. Se aflaserã multe în
arã… Atunci oculta iudeo-masonicã –care condusese din umbrã
masacrele- a recurs la o înscenare , insinuând cã ceea ce s-a
petrecut la Pite ti a fost la ordinul lui Horia Sima pentru a
compromite partidul comunist.
Atunci au fost executa i 17 in i dintre care -cei mai
mul i- victime total nevinovate. Aceasta numai ca sã reu eascã
înscenarea. Cu tot sângele nevinovat vãrsat de aceste fãpturi ale
întunericului, adevãrul gol-golu a ie it la ivealã.
Cineva din cei cu care eram în camerã a stat în celulã cu
acel Munteanu – dupã arestarea sa. Munteanu îi spusese cã m-a
torturat i pe mine.
104
 Munteanu mai spunea cã în timpul cât a fost liber s-a tãrie din na tere ca sã reziste pânã la capãt. Paharul tãriei lui a fost
cãsãtorit i avea o feti ã. El –Munteanu- era grav bolnav de mai mic decât al meu. Nu pentru cã el ar fi vrut, ci pentru cã a a a
meningitã. vrut Dumnezeu.
Am rãmas surprins de toatã povestea asta. În primul rând Peste vreo douã luni am auzit cã Munteanu a murit.
pentru cã nu mi-l aminteam.
M-au torturat atâ ia…
Nu puteam sã-mi amintesc pe bunii prieteni care au
suferit alãturi de mine i pe care voiam sã mi-i amintesc. Cu atât
mai mult pe tor ionari. Desigur, cu excep ia lui urcanu i
ajutoarelor lui apropiate…
R t cit i uitat la închisoarea Jilava
Personal mã sim eam lini tit i nu puteam sã-mi explic
La Jilava mâncarea era ceva mai consistentã ca la Aiud.
arsenalul de secret i rigurozitate cu care am fost transportat la
Cu toate acestea eu nu puteam mânca. Afec iunea mea hepato-
Jilava i care în mintea mea încã bolnavã luase propor ii
gastricã se accentuase i nu mã puteam alimenta.
monstruoase.
Am cerut sã mi se dea separat por ia de cartofi doar fiartã,
Peste vreo douã sãptãmâni sunt dus din nou la Tribunalul
fãrã altceva. Deasemeni i por ia de ulei separat , tiind cã în felul
Militar unde chemat din sala de asteptare sunt introdus în sala de
acesta voi putea mânca. N-am reu it sã primesc. Am reu it -însã-
judecatã.
sã fiu schimbat, pe baza dosarului meu medical, într-o anexã a
În boxã stãtea un individ palid, slab, cu ochii în pãmânt.
spitalului Jilava cu un regim cât de cât mai dietetic…
Sunt întrebat din nou cum mã cheamã (de parcã n-ar fi
i iarã i încã o teamã. Se lãsase frigul. Atmosfera din
tiut), ce condamnare am, dacã am fost la închisoarea Pite ti i în
închisoare era jilavã…
ce perioadã i dacã am fost torturat.
Am nimerit într-o camerã cu oameni deosebi i, buni
Rãspund afirmativ.
camarazi care tiau sã facã trecerea timpului mai u oarã.
Pe urmã, arãtându-mi-l pe inculpat, mã întreabã dacã îl
Aici l-au reîntâlnit pe Mihai Timaru adus i el de la Aiud
cunosc.
pentru un proces. L-am cunoscut pe fostul cãpitan IVÃNICÃ din
Rãspund sincer cã nu-mi amintesc sã-l fi cunoscut
Giurgiu – om plin de bunã dispozi ie.
vreodatã. Apoi pre edintele îi spune numele i-mi spune cã sunt
Într-o zi, fiind la plimbare, pe lângã noi trec câ iva dintr-o
declara ii care atestã faptul cã m-a torturat. La care eu rãspund cã
altã camerã ce erau de la baie. Printre ei -unul extrem de slab, cu
au fost atâ ia care m-au torturat încât nu-l mai pot recunoa te.
o zeghe aruncatã peste trupul proaspãt scos din apã. Avea
Cu asta am fost scos din salã i trimis înapoi la Jilava.
picioarele goale în ni te bocanci mari ce-i târa dupã el cu un râs
Mi-am fãcut procesul de con tiin ã.
nãtâng pe fa ã…
Dacã al ii au spus cã respectivul a fost tor ionar i m-a
Îmi spuse cineva cã este NONU SASU.
torturat i pe mine, n-ar fi fost drept sã-l acuz ?
Auzisem despre Nonu Sasu cã a fost un om de o valoare
-În primul rând nu mi-l aminteam.
deosebitã, dar -datoritã greutã ilor din închisoare- ajunsese acum
-În al doilea rând, fiind pus în libertate n-a mai vrut sã
într-o formã nelucidã.
facã jocul securitã ii.
Era evident cã pe acest frig a ie it din baie astfel anume
-În al treilea rând, era grav bolnav de meningitã.
ca sã moarã.
-În al patrulea rând , n-a torturat el de bunãvoie pe al ii, ci
M-am bucurat când peste ani am auzit cã Nonu Sasu i-a
numai dupã ce a fost supus i el la torturi groaznice pânã i-a fost
revenit, cã era sãnãtos i cã lucra ca inginer pe undeva…Mai cã
spãlat creierul i transformat în bestie comunistã. N-a avut acest
nu mi-a venit sã cred.
105 106

O vizit medical la Jilava
Am relatat mai înainte despre zgomotul infernal ce mi-a
apãrut în cap i în urechi la închisoarea Aiud i care mã urmãrea
obsedant tot timpul.
Cu aceste evenimente precipitate din ultima perioadã,
zgomotul trecuse pe planul al doilea. Pe planul întâi erau
gândurile la ceea ce se întâmpla.
Zgomotul, de i era persistent, nu era atât de supãrãtor.
Totu i, fiind la Jilava i aflând cã aici vin din când în când medici
de la penitenciarul Vãcãre ti pentru a consulta bolnavii, m-am
înscris i eu pentru vizita de consult O.R.L.
Au trecut zile, poate chiar sãptãmâni, pânã când -într-o
zi- gardianul ne anun ã cã cei care ne-am înscris pentru consult sã
poftim la infirmerie.
Ne adunaserãm cam mul i. Atunci am aflat cã medicul
O.R.L.-ist vine la consult de douã ori pe an.
Dupã un timp vine gardianul nervos i ne spune cã trebuie
sã ne întoarcem în camerã, cã doctorul -pe care îl chema
ASCHENAZIE- i-a fãcut norma de 16 oameni pe zi. Restul era
sã fim consulta i altã datã, adicã peste jumãtate de an.
Gardianul însu i era revoltat de atitudinea doctorului i a
zis cã merge la comandant sã-i raporteze despre acest caz.
Ce a fãcut, ce n-a fãcut acest gardian, care se dovedi a fi
om de omenie, cã s-a întors nu peste mult i ne-a zis :
-Înapoi la infirmerie…Mama lui de doctor…16 oameni
norma ?!
Nu-i vorbã cã i doctorul ne-a consultat pe mãsura : doi
in i pe minut.
Când a ajuns la mine (sau am ajuns eu la el) i-am spus
despre zgomotele din urechi (cap).
Îl vãd cum face un cornet din hârtie, prive te la urechi,
dar nu se uitã la ele, apoi îmi vârã cornetul într-o ureche
(Doamne, iartã-mã) i î i apropie urechea sa de gura cornetului ca
i cum i el ar vrea sã audã zgomotele mele din cap i urechi.
N-am în eles niciodatã acest gest. Mi-a prescris sã iau
luminal.
107
Zgomotele persistã chiar i în acest moment în care
relatez aceste lucruri, dar nu mã mai deranjeazã. Am impresia cã
m-ar deranja dacã nu le-a auzi.
Marea surpriz
Era toamnã. Se rãcise vremea cãci era 14 octombrie 1957
–ziua Cuvioasei Parascheva.
Cam pe la ora 10.00 intrã în camerã un plutonier cu un
dosar i întreabã :
-Care-i Vi ovan Aurel ?
Tresar putin emo ionat deoarece nu prea aveam situa ii
plãcute atunci când eram cãutat.
Rãspund prezent. Plutonierul îmi spune sã mã apropii.
Mi se iau toate datele de stare civilã i penitenciarã , care
sunt comparate cu o fi ã pe care o avea la dosar. Dupã ce toatã
aceastã verificare fu terminatã, plutonierul îmi comunicã :
-În conformitate cu -nu tiu ce reglementare juridicã-
avându-se în vedere perioada de muncã prestatã la Gherla si
Baia Sprie, raportatã la pedeapsa de 10 ani, pe care o executam
atunci, am intrat în conditional. Adicã beneficiez de 9 luni
reducere de pedeapsã i urmeazã sã fiu pus în libertate. Mã pune
sã semnez i plutonierul pleacã.
Nu pot sã exprim sentimentul pe care-l încercam. Era un
lucru pe care nu-l a teptam i nu credeam -în ruptul capului- cã
ar fi posibil.
tiam cã la expirarea pedepsei erai trimis la domiciliu
obligatoriu. A a cã am început sã râd , neacordând sanse acestui
anun .
Gândindu-mã -însã- cã e ziua Sfintei Parascheva, iar
mama era tocmai Paraschiva, ceva-ceva s-a modificat în aceastã
privin ã. Consideram cã ar putea fi un semn ceresc… Dar, pânã la
urmã, lucrurile le-am lãsat sã treacã tot ca pânã atunci fãrã sã-mi
fac iluzii.
108
 Faptul, însã, cã eu eram la Jilava, închisoare cu regim de
trecere, i nu la Aiud cu un regim strict, mai ales pentru legionari,
mã fãcea ca din când în când sã mã mai gândesc i la ce urmeazã.
Iatã ce a urmat :
Pe data de 6 noiembrie 1957 mi se spune sã-mi fac
bagajul i sã-l urmez pe gardian.
Sunt condus la grefa penitenciarului unde mi se iau toate
datele. Sunt comparate cu cele de pe registrul lor i mi se spune
cã mâine, 7 noiembrie 1957, voi fi pus în libertate. Formalitã ile
le fac acum pe data de 6 noiembrie, pe 7 noiembrie fiind
sãrbãtoare.
Mi se înmâneazã biletul de eliberare cu data de 7
noiembrie, primesc 66 lei bani de tren pânã la Sighet, un pache el
cu hranã rece i mi se spune ca nu cumva sã spun de unde vin.
Dupã aceasta sunt condus într-o camerã cu multe paturi
goale, dar unde mai gãsesc un tânãr cu numele MOLDOVAN.
Noul meu ortac de camerã îmi spune cã avusese un an
condamnare în legãturã cu revolu ia din Ungaria. Expirându-i
pedeapsa, a tepta ca a doua zi sã fie pus în libertate.
Eu tot nu aveam încredere în aceastã eliberare, mai ales
cã auzisem de atâtea farse pe care le fãceau ace ti “domni”
comuni ti unora, special pentru a le zdrobi i mai tare sistemul
nervos.
Astfel, de exemplu, doctorului Brancovici (un nume în
radiologie) i se spune cã va fi eliberat. I se simuleazã formele de
eliberare… A ajuns pânã la poarta din afarã cuprins de bucuria
eliberãrii. Dupã ce a cãlcat pe pãmântul liber, a fost întors i
reintrodus în celulã.
Este de imaginat ce prãbu ire interioarã se poate întâmpla
în acest caz.
Eu? Ce ironie ! Mi-am zis : dacã-mi fac i mie una ca
asta, arunc cei 66 lei la tinetã. Asta da rãzbunare !
A a cã a doua zi -7 noiembrie- la ora apte ne-am
îndreptat cu gardianul spre prima poartã unde s-a înscris ceva
într-un registru. Când am ajuns la poarta a doua gardianul ne
întreabã dacã cunoa tem Bucure tiul…
Ne explicã sã mergem pe jos pânã dãm de linia de
tramvai. Ne-a întrebat dacã avem bani de tramvai. Am rãspuns cã
nu avem decât banii de tren. Gardianul a tãcut o clipã apoi ne-a
109
zis : Nu-i nimic, spune i casierului cã veni i de la Jilava – fi i
siguri cã n-o sã vã ia bani.
Am zâmbit în sinea mea de contradic iile indica iilor
primite la grefã fa ã de cele primite la poarta de ie ire.
Astfel am fãcut primul pas în afara por ii închisorii.
…
De la Bucure ti la Sighetul
Marma iei
…
Am privit înapoi sã vãd dacã nu cumva aleargã cineva în
urma noastrã ca sã ne întoarcã.
Nu alerga nimeni.
Împreunã cu Moldovan mergeam la pas tãcu i spre
tramvai.
Avem un sentiment ciudat de a nu se fi întâmplat un lucru
extraordinar. Aceasta -poate- i datoritã faptului cã dupã atâta
vreme se estompase chiar i bucuria.
Nu mã puteam bucura suficient. i apoi nu tiam dacã
mai am pe cineva acasã. Dacã mai trãie te mama i sora mea.
Am urcat în tramvai i ni s-a cerut taxa. N-avem…Venim
de la Jilava. Asta se putea vedea bine pe fe ele noastre. Casiera
n-a zis nimic, în elegându-ne.
Ceea ce m-a surprins cu totul în mod deosebit, a fost când
am auzit primul glas de femeie. Mi s-a pãrut atât de stranie,
aproape irealã vocea aceea subtire i melodioasã…D-apoi când
am vãzut primii copii, ace ti oameni în miniaturã de care uitasem
demult-demult.
Am ajuns la Biserica de lângã Palat, unde am intrat sã ne
închinãm i sã mul umim lui Dumnezeu cã totu i se pare cã
suntem liberi.
Aici m-am despãr it de prietenul Moldovan care mi-a dat
indica ii cum sã ajung la garã.
M-am urcat într-un alt tramvai cu direc ia garã. De data
asta nu mi-a mers chiar ca înainte. Când am zis cã vin de la Jilava
i nu am bani, mi s-a rãspuns pe un ton cam apãsat (o fi fost
110
comunist) cã ei n-au dispozi ii sã ducã gratuit pe cei de la Jilava.
Dar nici nu m-a dat jos din tramvai.
Ajuns la Gara de Nord pe care o vedeam pentru prima
datã i mã îndrept direct spre casa de bilete de unde cer un bilet
pentru Sighet…
Eram obosit i -culmea- blazat. Nu radiam de bucurie.
Mergeam în necunoscut. Sim eam imperios nevoia sã mã
odihnesc.
Mã îndrept spre sala de a teptare. Vreau sã intru, dar un
cetã ean postat în u ã îmi cere biletul de peron. N-aveam a a
ceva. Mi s-a spus cã nu pot sã intru fãrã bilet de peron, dar dacã
sunt bãiat de tept… Ce voia sã spunã respectivul ? M-am
dumirit pu in mai târziu cã a teaptã bani. I-am spus cã vin de la
Jilava, dar pe ãsta nu-l interesa acest lucru…
Cu un sentiment de dezgust mã îndepãrtez de sala de
asteptare i vãzând un gardian, mã îndrept spre el i-i spun cã vin
de la Jilava, sunt bolnav i trebuie sã mã odihnesc, iar tren nu am
decât disearã.
Omul a fost în elegãtor i m-a îndreptat spre punctul de
Cruce Ro ie din garã.
Acolo o asistentã m-a introdus într-o camerã cu mai
multe paturi i mi-a oferit un pat pe care m-am întins imediat
Eram atât de blazat încât aproape nu mai fãceam diferen a
între patul acesta i cel de la Jilava, nici faptul cã vãd cum
oamenii se mi cã liberi, nici mãcar faptul cã pot sã ies din camerã
i sã merg la tren.
Seara mã urc în tren i mã a ez într-un compartiment cu
al i oameni.
De i se putea vedea vãdit -pe mine- cã vin de undeva de
pe alte tãrâmuri, nu m-a luat nimeni în seamã sã mã întrebe de
unde vin. Dar nici eu nu i-am luat în seamã.
Asist la discu ii anoste, stereotipe, dupã care am adormit.
Adorm cu gândul pe cine voi gãsi acasã.
Era un drum lung i plictisitor. Parcã de când lumea eram
pe tren. Am mai fãcut i o întrerupere de mai multe ore în
Beclean.
La Sighet ajung în noaptea urmãtoare cam pe la 1 sau 2.
Mã dau jos din tren, vãd gara care nu tiu dacã mai
semãna cu cea lãsatã în urmã cu vreo 10 ani.
111
Zãresc o ci mea. Mã duc sã mã spãl pe fa ã, pe ochi, ca sã
mã trezesc mai bine, am ajuns -doar- în ora ul meu.
Ce puteam face la ora 2 noaptea ?
Sã mã duc acasã ?… A fi mers în necunoscut. Iar dacã
gãseam pe cineva la miez de noapte s-ar fi speriat de mine. A a cã
mai bine m-am întins pe o bancã în sala de a teptare i am dormit
pânã diminea a.
În zori m-am trezit, m-am primenit din nou cu apã rece la
cismea i am luat-o încet pe drum spre casã.
M-am gândit cã totu i ar fi bine sã aflu ceva despre ai mei
înainte de a sosi acasã.
Cuno team o familie care bãnuiam cã locuie te tot acolo
i aceasta era tocmai în calea mea…
Bat la poartã. Vine un domn bãtrân, dar cunoscut.
Când îi spun cine sunt, tresare de bucurie i mã îmbrã i eazã.
Astfel aflu cã mama i sora mea trãiau.
Când ajung aproape de casã întâlnesc douã doamne care
veneau în sens invers – spre ora .
Una din ele mi se pare a fi sora mea Viorica.
Persoana respectivã mã prive te mai atent i dintr-odatã
aud un strigãt : Aurel !
Era Viorica ce cãzu în bra ele mele îmbrã i ându-mã.
Urmeazã întrebãrile i incredibilul nepotolit, dupã care sora mea,
adresându-se celeilalte cu care venise, o roagã sã meargã la birou
unde lucra Viorica sã spunã cã fratele ei Aurel s-a eliberat i se
întoarce cu el acasã.
Nu mai tiu ce am putut vorbi cu Viorica pânã acasã. Cert
este cã i-am spus sã o pregãteascã pe mama pentru a nu face un
oc de bucurie.
Lucrurile însã s-au precipitat rapid. Ajuns în fa a por ii,
mama fiind în curte, Viorica intrã si-i spune :
-Mamã, a venit un om cu ve ti de la Aurel.
Mama s-a repezit la poartã i când a dat cu ochii de mine
era sã se prãbu eascã într-un hohot de plâns.
Am prins-o în brate i ea a continuat sã plângã privindu-
mã i îmbrã i ându-mã.
…
De unde aveam sã tiu cã numai peste douã sãptãmâni,
înso it de doi gardieni voi face drumul înapoi ?
112
 Întâi domiciliu obligatoriu pe Bãrãgan, apoi lagãr la 9
Culme, apoi securitatea de la Baia Mare, din nou condamnat la 25
de ani muncã silnicã i iarã i la Aiud pânã în anul 1964.

SFÂRSITUL PRIMEI PÃR I.

01 septembrie 1997. POSTFA Ã
În sfâr it, o mãrturie sigurã a celei mai abominabile
tragedii pe care a întâlnit-o istoria :
Spãlarea creierelor prin torturã neîntreruptã.
Oculta comunistã a botezat aceastã opera iune cu
termenul confuz de reeducare…
Victimele care au suportat supliciul au denumit-o
desumanizare.
*
Torturarea du manilor e cunoscutã de la începutul
istoriei.
Depã irea pragului ce poate fi numit torturã a fost realizat
abia acum la închisoarea Pite ti.
Abia acum, comuni tii i-au propus sã modifice chiar i
ce este dumnezeiesc în crea ia divinã :
Sufletul omului.
…
Au reu it…Dar, numai par ial i pentru pu inã vreme.
*
Cu tot secretul desãvâr it pe care l-au esut în jurul acestei
opera ii, ticãlo ia a fost deconspiratã.
Atât de secretã a fost aceastã mi elie încât nici securitatea
-în întregul ei- nu a cunoscut-o.
Au cunoscut-o numai vârfurile securitã ii i ale
comitetului central al partidului comunist care erau constituite din
STRÃINI DE NEAM BOL EVIZA I. Crima le apar ine
acestora în întregime. Participarea unor grade inferioare,
constituite în majoritate din gardieni semianalfabe i, nu poate fi
luatã în considerare.
Ini ial s-a crezut cã aceastã experien ã s-a fãcut pentru
prima datã la Pite ti.
Numai cã din documentele cercetate dupã anul 1989 s-a
constatat cã nemernicia este marfã de împort.
113 114
 Nu la Pite ti s-au fãcut primele experien e !
Nu ! Categoric nu !
Lec ia era cunoscutã… Avea i o denumire specialã
anchet prin metoda demasc rilor.
În cadrul direc iei penitenciarelor –care era subordonatã
securitã ii- exista un compartiment special al informa iilor
printre de inu i>.
De aici rezultã cã metoda a mai fost eficient folositã i în
Uniunea Sovieticã de unde a fost importatã.
Acolo, în imensul imperiu al întunericului, toate s-au
experimentat, realizat, apoi au dispãrut într-o cea ã densã,
neaflându-se nimic în exterior.
* mâr ave i oarbe a ocultei comuniste.
Aurel Vi ovan nu face nici un comentariu în mãrturia sa.
Ce zice el este o mãrturie a unui bãrbat care a rezistat supliciilor
(asa cum s-a putut rezista la Pite ti)…de la prãbu ire pânã la
interven ia divinã.
Analizând patimile îndurate de Aurel Vi ovan, am ajuns
la concluzia cã singura tãrie pe care te po i sprijini în vremuri de
furtunã este mila lui Dumnezeu.
Când intervine mila lui Dumnezeu, î i dai seama cã toate
celelalte tãrii de sorginte omeneascã nu valoreazã mai mult decât
sprijinirea pe o umbrã.
* *
Procedura demascãrilor (a spãlãrii creierelor) a început
la închisoarea Pite ti -aproximativ- pe data de 15-20 mai 1949.
Un agent al securitã ii perfect instruit i satanizat (pe
nume urcanu) i-a recrutat câteva cãzãturi din rândurile
de inu ilor (încã pe când era în închisoarea Suceava) i cu ace tia
a început opera iunea de torturare a de inu ilor.
A fost supravegheat, atât de aproape, cât i de la distan ã,
de ocultã spre a nu da gre .
… fostelor victime se tulburã i se revoltã încât nu suportã nici o
Prin torturã neîntreruptã sufletele s-au prãbu it rând pe
rând.
Reflexele condi ionate însu ite prin educa ie i experien e
au fost terse de pe suprafa a i din profunzimea celulelor
nervoase , fiind înlocuite cu alte reflexe cu con inut comunist.
115
S-a ajuns la performan a îndobitocirii tinerilor, a
transformãrii lor în simpli robo i ce ac ioneazã fãrã sã gândeascã
– la comandã.
Prin mijlocirea acestor robo i crea i artificial s-a trecut –în
continuare- la distrugerea celorlal i studen i sub formã de cascadã
în trepte :
Reeduca ii (robo ii) îi tortureazã pe cei ce încã rezistau
pânã ce i ace tia se prãbu eau a a cum i dân ii (tor ionarii) s-au
prãbu it.
*
Nu comentez nimic asupra gradului de vinovã ie a celor
din echipa ini ialã care au acceptat de nevoie sã devinã unelte
Asemenea oameni au existat, existã i acum i vor exista
cât timp va vie ui spe a umanã pe pãmânt.
Ace tia sunt mi eii. Polul opus al eroilor.
*
Pãrerea mea este cã la data de 25 decembrie 1949, în
camera 4 spital, au fost introdu i din timp aproximativ 60 de
robo i pentru a înfãptui acel atac fulgerãtor împotriva a circa 20
de tineri -to i efi de grupuri legionare sau elemente legionare de
elitã-.
…
Rãnile fizice i psihice produse de acel masacru
nemaiîntâlnit sunt atât de adânci încât nu suportã nici o privire
retrospectivã din partea victimelor. Mai ales cã torturile nu s-au
limitat la un simplu atac. Ele au durat doi ani de zile cu
perspectivã nelimitatã…
Orice amintire despre acea cumplitate cutremurã în
adâncuri pe fostele victime.
Când se vorbe te despre Pite ti, întreg sistemul nervos al
aducere aminte.
A a se explicã de ce victimele Pite tiului pãstreazã - în
majoritatea lor- tãcerea.
*
116
 Au trebuit sã treacã aproape 50 de ani de la acele
evenimente ca Aurel Vi ovan sã poatã rupe zãgazul cercului de
întuneric ce îi încolãcise de multe ori mintea.
La început , prin anul 1990 -cu greu- am reu it sã ob in
câteva mãrturii de la dânsul.
N-am disperat…Reluând mereu-mereu acela i subiect de
la capãt, întunericul s-a fisurat, pãtrunzând lumina…
La decizia luatã de Aurel Vi ovan de a- i scrie memoriile
au contribuit i interesele fo tilor sãi camarazi studen i.
Astfel a sosit i bucuria zilei cele mult a teptate când am
primit o scrisoare de la Aurel cã î i va scrie memoriile cu ajutorul
meu.
…
Încã nu s-a terminat anul i lucrul a fost realizat.

01 decembrie 1997.

Gheorghe Andreica.

117