Muzica bizantină în Biserica Ortodoxă Română în perioada post-comunistă.

Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale din București

Diacon drd. Vlăduț - Iulian ROȘU

După anul 1948, Biserica Ortodoxă Română a traversat o perioadă nefastă, pe

care creștinismul grec a cunoscut-o poate, doar în perioada ocupației turcești: preoții
ortodocși au fost întemnițați sau uciși, bisericile au fost dărâmate sau strămutate,
creștinii au fost persecutați sau alungați. Practic, toată elita societății românești cu
rădăcini adânci în spiritualitatea creștină a fost năucită de “dușmanul de la Răsărit” și
anume, comunismul. În toată această perioadă, Biserica din România a încercat cât i-a
fost cu putință să supraviețuiască, ca bisericile să nu rămână fără preot, iar oamenii să
nu rămână fără cuvântul lui Dumnezeu, fie el rostit sau cântat.
Astfel, odată cu asuprirea comunistă asupra Bisericii, instituția psaltului
aproape că dispare din cadrul liturgic, adoptându-se o cântare de tip “uniformizat”.
Acest cânt reprezenta mai precis o simplificare a unor melodii bisericești existente,
pentru ca oricine să le poată interpreta și astfel, bisericile să nu rămână fără slujbele
divine. Pe termen scurt s-a dovedit a fi decizie înțeleaptă, însă pe termen lung, acest
lucru va dăuna muzicii autentice bizantine compusă și cântată odinioară de vechi
protopsalți români, ca Anton Pann sau Macarie Ieromonahul.
Odată cu prăbușirea comunismului, după anul 1989, a avut loc o reînviere a
muzicii bisericești din România. Făclia aproape stinsă a melodierii bizantine ținută
parcă în taină în unele mănăstiri de tradiție precum Neamț sau Putna, începea să se
reaprindă la unele din stranele bisericilor din România. La începutul anilor ’90 se
formau primele grupuri psaltice, care, printre ruinile unei societăți păgubite sufletește,
aveau să redescopere modul de cântare bizantin. Astfel, au luat ființă grupurile
Stavropoleos și Nectarie Protopsaltul, care, adunând tineri iubitori de Hristos și
Liturghie, aveau să răsune la stranele marilor biserici din București.
Cu toate că și în prezent activitatea acestor grupuri psalticeeste demnă de luat
în considerare, cea mai considerabilă contribuție la renașterea muzicii bizantine din
România o reprezintă venirea protopsaltului Mihail Bucă la strana Catedralei
Patriarhale din București începând cu anul 1997. Fost colaborator al celor două
grupuri psaltice amintite, prin dragostea sa față de Biserică și față de cântul bizantin,
acesta a adunat lângă el mulți tineri teologi, formând un nou grup psaltic, intitulat
inițial Psalții Catedralei Patriarhale. Datorită fidelității cu care aceștia interpretau
stilul bizantin, aveau să concerteze în marile orașe din România, ajungând la începutul
anilor 2000 să fie cunoscuți și apreciați chiar și la nivel internațional. Astfel, din anul
1997 până în 2007 au susținut concerte alături de marii protopsalți Theodoros
Vasilikos (Cluj-Napoca, Romania) și Achileias Chadaiakis (Atena, Grecia),
înregistrând un număr însemnat de compact-disk-uri.
Începând cu anul 2007, prin venirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la
cârma Bisericii Ortodoxe Române, fenomenul Mihail Bucă ia amploare. Acest lucru
s-a datorat înființării postului de televiziune Trinitas, primul de acest fel cu profil
religios din România, care difuza zilnic slujbele oficiate în Catedrala Patriarhală din
București, unde grupul își desfășura activitatea. Calitatea acestor slujbe transmise la
nivel național a determinat o atașare în rândul populației față de acest mod de cântare,
precum și la o infuzie a tinerilor care îmbrățișau și doreau a învăța a canta acest tip de
muzică.
Astfel, în anul 2009, grupul a ajuns să numere peste 50 de membri, fiind cel
mai numeros grup de muzică bizantină din România și printre cele mai mari din
lumea ortodoxă. În anul 2010, cu ocazia unui concert extraordinar la București alături
de marele protopsalt Theodoros Vasilikos, acesta avea constate și să afirme
următoarele: Am de spus numai lucruri bune despre muzica bizantină românească şi,
în special, despre grupul de psalţi Tronos pe care îl îndrăgesc foarte mult, mai ales
că dirijorul lui, maestrul Mihail Bucă, mi-a mărturisit că el a învăţat să cânte după
casetele mele şi a luat foarte mult din ceea ce cântam eu. De aceea, mă bucur foarte
mult, iar acum, după ce a muncit 15 ani în acest domeniu, văd că rezultatele sunt
mult peste aşteptările pe care le aveam şi mă regăsesc în stilul lui de a cânta şi, de
asemenea, în stilul întregului grup. Am auzit că muzica bizantină nu se cântă numai
la Patriarhie, ci se cântă şi în alte biserici, lucru care mă bucură nespus, deoarece
văd că muzica autentică este iubită, iar tinerii arată din ce în ce mai mult interes
pentru ea. Apreciez, de asemenea, şi iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh
Daniel, care promovează această muzică şi o consideră adevărata muzică a
Ortodoxiei.
Sub numele de Tronos, grupul psaltic a susținut până în prezent un număr de
peste 150 de concerte la nivel național, și peste 20 de concerte la nivel internațional
dintre care amintim: Mannheim, Stuttgart, München, Nürnberg, Insula Corsica,
Oxford, Luton-Londra, Cracovia, Roma, Drama, Thesalonic, Atena, etc. La acestea se
adaugă participarea la numeroase evenimente organizate de Patriarhia Română,
precum și sutele de slujbe oficiate la Catedrala Patriarhală din București.
Redescoperirea muzicii bizantine, nu ține doar de interpretarea sau
reinterpretarea ei, ci și de repunerea în lumină a vechilor manuscrise ale psalților
români, precum și de compunerea unor piese noi puse pe notație în duhul muzical al
Bizanțului. În această direcție s-au remarcat unii dintre psalții grupului și anume:
preoții Cristian Todireanu și Cristian Alexandru, psalții Mihail Qaramah și Marian
Cotigă.
Pentru activitatea muzicală, cât și pentru cea misionară, grupul avea să fie
apreciat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în nenumărate rânduri, acordând
distincții de vrednicie atât părintelui Mihail Bucă, cât și corului.