Dinozaurii sunt un grup de reptile care au dominat pământul timp de peste 140 de milioane de ani

(160 de milioane de ani în unele părți ale lumii). Ei au evoluat în diferite forme și dimensiuni, de la
uriașul și ferocele Spinosaurus, la micuțul Microraptor (de mărimea unui pui) și au supraviețuit în
diferite tipuri de ecosisteme.
Unul dintre motivele pentru care dinozaurii au proliferat este faptul că prezentau membrele
posterioare drepte, perpendicular pe corp. Aceasta le-a permis să utilizeze mai puțină energie pentru
a se deplasa, comparativ cu reptilele care se târau (cum ar fi șopârlele și crocodilii de astăzi).
Greutatea corpului era mai bine susținută de picioare, care erau poziționate dedesubtul corpului, nu
în părțile laterale ale acestuia.

Dinozaurii fac parte din grupul archozaurilor, un grup mare de reptile care au apărut pentru prima
data în urmă cu 251 de milioane de ani, la începutul Triasicului.

Din acest grup fac parte și alte reptile care nu sunt dinozauri, cum ar fi pterozaurii (reptile zburătoare
acum dispărute) și crocodilii moderni și strămoșii acestora. Aceste reptile ancestrale sunt adeseori
numite în mod greșit dinozauri. Reptilele marine, cum ar fi ichthyozaurii, plesiozaurii și mosazaurii nu
sunt dinozauri, la fel ca Dimetrodon și alte reptile din același grup. Niciunul dintre aceste grupuri de
reptile astăzi dispărute nu prezentau postura verticală a corpului caracteristică dinozaurilor.

Când au trăit dinozaurii?

Dinozaurii au trăit în urmă cu între 245 și 66 de milioane de ani, într-o perioadă numită Era
Mezozoică. Aceasta a fost cu multe milioane de înaintea apariției primilor oameni moderni (Homo
sapiens).
Era Mezezoică a fost împărțită în trei perioade: Triasic, Jurasic și Cretacic. În această eră, pământul
s-a fragmentat treptat dintr-un singur continent în mai multe continente mai mici. Modificările
climatice și de vegetație asociate cu aceste schimbări au influențat evoluția dinozaurilor.

Triasic (în urmă cu 252-201 milioane de ani). În Triasic exista o singură masă continentală numită Pangaea,
ceea ce înseamnă că diferențele dintre animale sau plante din diferitele zone erau minore. Clima era relativ
caldă și uscată, iar multe zone ale continentului erau acoperite cu deșert. Nu exista gheață la poli. Dinozaurii
au evoluat în acest mediu. Reptilele tind să prolifereze în climat cald, deoarece pielea lor este mai puțin
poroasă decât cea a mamiferelor, deci pierde mai puțină apă la căldură. De asemenea, rinichii reptilelor
conservă mai bine apa. Spre sfârșitul Triasicului, o serie de cutremure și erupții vulcanice masive a făcut că
Pangaea să înceapă să se fragmenteze în două continente. Acesta este momentul nașterii Oceanului Atlantic
de Nord.
Jurasic (în urmă cu 201-145 milioane de ani). La sfârșitul Triasicului, a avut loc o extincție în masă, a cărei
cauză încă nu a fost stabilită cu certitudine. Multe animale de dimensiuni mari au dispărut, dar dinozaurii au
supraviețuit, ceea ce le-a dat posibilitatea să evolueze în diferite forme și să-și sporească
numărul. Continentul unic Pangaea s-a împărțit în două.  Aceste două regiuni au început să devină din ce în
ce mai distincte mai târziu în Jurasic. Temperaturile au scăzut ușor, dar era mai cald decât astăzi, datorită
cantităților mari de dioxid de carbon din atmosferă. Ploile s-au întețit ca rezultat al apariției mărilor între
continente. În alte părți existau păduri de conifere înalte. Abundența de plante a permis evoluția uriașelor
sauropode consumatoare de plante, cum ar fi Apatosaurus, Diplodocus și Brachiosaurus. Acestea sunt unele
dintre cele mai mari animale care au trăit vreodată pe Terra. Spre sfârșitul Jurasicului, ele dominau peisajul.
Sauropodele au devenit și mai mari în Cretacic.
Cretacic (în urmă cu 145-66 milioane de ani). În Cretacic, continentele s-au separat și mai mult în unele
dintre continentele pe care le recunoaștem astăzi, dar erau în alte poziții. Această înseamnă că dinozaurii au
evoluat independent în diferite părți ale lumii, devenind tot mai diverși. 

De ce dinozaurii erau atât de mari?

Dinozaurii din grupul sauropodelor, cum sunt Brontosaurus, Diplodocus și Brachiosaurus, erau greii
acelei perioade. Acestea au fost cele mai mari animale care au trăit vreodată pe uscat, unele dintre
ele depășind o greutate corporală de 80 de tone – mai mult decât greutatea la decolare a unui avion
Boeing 737.
De ce au putut să devină atât de mari? Plămânii lor ultra-eficienți au fost probabil cheia. Acești
plămâni asemănători cu cei ai păsărilor erau conectați la saci de aer, care stocau un aer bogat în
oxigen, permițând acestor dinozauri ca la fiecare inspirare să preia mai mult oxigen decât un mamifer
precum noi.

La sfârșitul Cretacicului a avut loc cea mai mare extincție în masă de pe Pământ.

Dar acum 66 de milioane de ani, într-o perioadă relativ scurtă, dinozaurii au dispărut complet (cu
excepția celor zburători). Multe alte animale au dispărut de asemenea, inclusiv pterozaurii, marile
reptile marine și amoniții.
Deși numărul speciilor de dinozauri era în declin, această dispariție bruscă sugerează că un
eveniment catastrofal a avut loc, ceva care a creat condiții de mediu nefavorabile, la care dinozaurii
și alte viețuitoare nu au reușit să se adapteze. Natura exactă a acestui eveniment catastrofal încă
este subiect de dezbateri. Dovezile arată că impactul cu un asteroid ar fi cauza, care ar fi lovit
planeta în zona în care astăzi se află Mexicul. Erupțiile vulcanice care au dus la schimbări climatice
la nivel planetar ar putea fi, de asemenea, implicate, împreună cu schimbările graduale ale climei
care au avut loc în decursul unor milioane de ani.

Când au fost descoperiți dinozaurii?

Răspunsul pe scurt este anul 1842, când omul de știință britanic Richard Owen a inventat
termenul Dinosauria, care înseamnă literalmente "șopârlă teribilă" în limba greacă. Owen
este adesea creditat ca prima persoană care a plasat dinozaurii în propria categorie de creaturi,
după examinarea unui os de dinozaur deosebit de mare.
Cu toate acestea, Owen nu este în niciun caz primul care găsește rămășițe de dinozauri. De
exemplu, mulți au fost dezgropați în China antică, dar au fost considerați drept oase de dragon.

Cum au învățat dinozaurii să zboare?

 La fel ca majoritatea dinozaurilor, primii paraviari purtau pene simple. Aceste prime aripi erau prea
mici pentru a menține acești dinozauri în aer; în schimb, probabil că aveau doar un rol de etalare.

Însă, la un moment dat, a fost depășit un prag. Aripile au devenit suficient de mari încât să ofere
portanță și să poată menține acești paraviari în aer. Zborul evoluase! Din acești strămoși bătători din
aripi au evoluat păsările de astăzi.
Cu alte cuvinte, păsările sunt dinozauri! Deci, în timp ce Triceratops, T. rex și ceilalți dinozauri
faimoși au dispărut în urmă cu 66 de milioane de ani, unii dinozauri trăiesc și în zilele noastre.

Reptilele zburatoare decolau si aterizau pe piste preistorice

Marile reptile cu aripi, pterozaurii, nu isi luau zborul de oriunde si oricum. Arheologii au
descoperit ca dinozaurii foloseau piste.
Una din pistele folosite de dinozauri a fost gasita in sudul Frantei si dateaza de acum
140 de milioane de ani, din perioada Jurassicului tarziu, informeaza LiveScience.
Urmele lasate de dinozauri pe solul moale sunt inca vizibile si arata cum pterozaurii,
care aveau aripi cu o lungime de pana la un metru, isi propteau picioarele in pamant
pentru a ateriza.
"Nicio alta pista nu arata urme ale decolarilor sau a aterizarilor dinozaurilor", spune
paleontologul Kevin Padian, de la Universitatea din California. (L.S.)

Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Reptilele zburatoare decolau si aterizau pe

piste preistorice

reptile marine preistorice

Toate reptilele marine au trait odata pe uscat, insa in urma cu milioane de ani, in era
Mezozoica, stramosii lor s-au adaptat la viata acvatica, picioarele lor s-au transformat in
patru inotatoare si au inceput sa-si petreaca majoritatea timpului in apa. In perioada
Jurasicului marile erau populate de numeroase creaturi ciudate, din care fac parte si
amonitii care se foloseau de tentaculele lor pentru a prinde in cursa prada mult dorita.

Cele mai vechi reptile marine dar mai ales cele mai bine adaptate la viata acvatica erau
rapizii Ophtalmosaurus. Aceste reptile aveau corpul asemanator cu al pestilor, traiau in
grupuri mari, erau animale vivipare, care in perioada de reproducere se adunau in apele
cele mai adanci ale marilor pentru a da nastere puilor.

Printre rocile ascutite de pe insule traiau pterozaurii marini Rhamphorhynchus.

Acestia erau niste dinozauri zburatori care se adaptasera perfect la viata pe tarmul marii,
aveau o metoda de a prinde prada din apa fara a-si uda aripil

Mare parte din speciile de reptile marine obisnuiau sa depuna ouale pe sol, altele
insa erau scutite de nevoia de a iesi afara din apa pe tarm deoarece erau vivipare,
nasteau pui vii. Acest lucru le-a permis oarecum sa evolueze precum pestii. Fiecare
femela nastea unul sau mai multi pui. Imediat dupa nastere puii trebuiau sa inoate cu
viteza la suprafata apei, sa respire, apoi avand plamanii plini cu aer puteau cobora din nou
in adancuri. Inca din primele momente, viata lor era in pericol, ei deveneau vulnerabili in
aceste ape pline de pradatori acvatici.

In era Mezozoica existau dinozauri uriasi pe sol dar si reptile marine imense in apa, care
vanau pesti sau se atacau intre ele. Dintre acestea cele mai impresionante
erau Plesiosaurusul si Mosasaurusul. Acestia se asemanau cu niste balene ucigase
tinand cont ca puteau ajunge si la lungimea de 8-12 m.

Dintre reptilele marine cei mai slabi inotatori au fost Placodontii, care se

asemanau cu niste broaste testoase cu coada lunga. Acestia au evoluat timp de 35 de
milioane de ani in diferite specii, insa nici una dintre ele nu s-a adaptat perfect la viata in
largul marii.

La sfarsitul Cretacicului marile erau populate de Plesiozauri care aveau corpul dens si
inotatoare foarte puternice si flexibile, iar gatul extrem de lung. Unele specii ajunsesera
la dimensiuni uriase, ca de exemplu Elasmosaurusul care masura de la cap pana la
varful cozii 12-14 m. Acesta, desi avea muschii din zona umerilor foarte bine dezvoltati,
totusi corpul masiv il obliga sa inoate destul de incet.

Comparativ cu Plesiozaurii un alt gen de reptile marine – Nothozaurii – aveau gatul relativ
scurt, corpul zvelt si coada nu foarte lunga. Aveau dentitia ca o sita cu ajutorul careia
prindeau pestii, femelele isi depuneau ouale pe uscat, iar narile lor erau dotate cu glande de
eliminare a sarii, cu ajutorul carora era reglat echilibrul sarii in organism.

Dintre reptilele marine exclusiv acvatice se remarca Ihtiozaurii – cei mai rapizi

inotatori care au supravietuit pana la sfarsitul Cretacicului. Acestia erau perfect
adaptati la mediul acvatic, se aseamanau oarecum cu delfinii sau rechinii de azi, aveau
inotatoarele laterale bine dezvoltate, pe partea dorsala o inotatoare triunghiulara carnoasa,
iar caudala era bifurcata. Aceste animale marine traiau numai in largul marii, se hraneau cu
peste, nasteau pui vii si respirau aer la suprafata apei.

In mare sursa de hrana era asigurata, in apa si pe fundul marii traiau pesti,
cefalopode, crustacee, amoniti, belemniti, melci, scoici, brachiopode – hrana
preferata a reptilelor marine. De asemenea, marea continea materie organica moarta,
cat si substante nutritive ce proveneau de pe uscat.

Astfel, dinozaurii de talie mare populau uscatul, dinozaurii zburatori stapaneau cerul, iar
reptilele marine dominau adancurile marilor.