Caiet de Sarcini Punte Piet Peste Raul Bughea CHESON

CAIET DE SARCINI
CUPRINS
CAIET DE SARCINI........................................................................................................................................................1
1. CAPITOLUL 1 PODURI - PREVEDERI GENERALE................................................................................5

1.1. DESCRIEREA LUCRARII................................................................................................................................5
1.2. BREVIAR DE CALCUL...................................................................................................................................5
1.3. NOMINALIZAREA PLANSELOR CARE GUVERNEAZA LUCRAREA:.................................................................7
1 PLAN DE SITUATIE................................................................................................................................................7
2 PROFIL TRANSVERSAL TIP RAMPE........................................................................................................................7
3 DISPOZITIE GENERALA..........................................................................................................................................7
4 SECTIUNE TRANSVERSALA....................................................................................................................................7
5 PLAN COFRAJ CULEI..............................................................................................................................................7
6 PLAN ARMARE CULEI............................................................................................................................................7
7 PLAN COFRAJ CHESON..........................................................................................................................................7
8 PLAN ARMARE CHESON........................................................................................................................................7
9 PLAN COFRAJ ARIPA.............................................................................................................................................7
10 TABLIER METALLIC.............................................................................................................................................7
11 A. TABLIER METALLIC – DETALII DE UZINARE..................................................................................................7
11 B. TABLIER METALLIC – DETALII DE UZINARE.................................................................................................7
12 ARMARE PLACA DE SUPRABETONARE...........................................................................................................7
13 A. PARAPET DE SIGURANTA DEFORMABIL COMBINAT TIP SEMIGREU.................................................................7
13 B. PARAPET DE SIGURANTA DEFORMABIL COMBINAT TIP SEMIGREU.................................................................7
14 A. PLACA DE RACORDARE L=3.00 M..................................................................................................................7
14 B. GRINDA DE REZEMARE...................................................................................................................................7
15 DETALII GABIOANE.........................................................................................................................................7
16 A. APARAT DE REAZEM......................................................................................................................................7
16 B. APARAT DE REAZEM.......................................................................................................................................7
17 TRASARE FUNDATII.............................................................................................................................................7
1.4. GENERALITĂŢI.......................................................................................................................................7
1.5. PREVEDERI GENERALE PENTRU EXECUŢIE...................................................................................8
1.6. PREVEDERI GENERALE PRIVIND RECEPŢIA LUCRĂRILOR........................................................8
1.7. PREVEDERI GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE
ARTĂ 8
2. CAPITOLUL 2 INFRASTRUCTURI – FUNDAŢII DIRECTE – RADIERE..........................................9
2.1. GENERALITĂŢI.......................................................................................................................................9
2.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIA FUNDAŢIILOR DIRECTE ŞI RADIERELOR ÎN
INCINTĂ DESCHISĂ, CU SPRIJINIRI DIN DULAPI SAU PALPLANŞE...............................................................9
3. CAPITOLUL 3 INFRASTRUCTURI - CULEI, PILE..............................................................................10
3.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................10
3.2. CONDIŢIILE DE EXECUŢIE ALE CULEILOR ŞI PILELOR.............................................................10
3.3. REFACEREA LUCRĂRILOR CU DEFECTE.......................................................................................11
3.4. DISPOZIŢII FINALE..............................................................................................................................11
4. CAPITOLUL 4 SCHELE, EŞAFODAJE ŞI CINTRE...............................................................................12
4.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................12
4.2. PROIECTAREA LUCRĂRILOR PROVIZORII....................................................................................12
4.3. REALIZAREA ŞI UTILIZAREA LUCRĂRILOR PROVIZORII.........................................................13
4.4. EXECUŢIE, UTILIZARE, CONTROL...................................................................................................14
4.5. INDEPARTAREA COFRAJELOR SI ESAFODAJELOR.......................................................................................14
4.6. PRESCRIPŢII COMPLEMENTARE PRIVIND CINTRELE, EŞAFODAJELE...................................14
5. CAPITOLUL 5 C O F R A J E......................................................................................................................15
5.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................15
Volum Caiet de sarcini Pag. 1/105
5.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIA COFRAJELOR..............................................................15
5.3. TIPURI DE COFRAJE, TRANSPORT...................................................................................................16
5.4. PREGĂTIREA LUCRĂRILOR DE COFRARE.....................................................................................17
5.5. MONTAREA COFRAJELOR.................................................................................................................17
5.6. SUSTINERILE COFRAJELOR..............................................................................................................17
5.7. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE A COFRAJELOR.............................17
6. CAPITOLUL 6 A R M Ă T U R I...............................................................................................................18
6.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................18
6.2. DOCUMENTE DE REFERINTA......................................................................................................................18
6.3. OŢELURI PENTRU ARMĂTURI..........................................................................................................18
6.4. LIVRAREA ŞI MARCAREA OŢELULUI BETON.............................................................................19
6.5. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA....................................................................................................20
6.6. CONTROLUL CALITĂŢII.....................................................................................................................20
6.7. FASONAREA, MONTAREA ŞI LEGAREA ARMĂTURILOR...........................................................20
6.8. TOLERANŢE DE EXECUŢIE................................................................................................................21
6.9. PARTICULARITĂŢI PRIVIND ARMAREA CU PLASE SUDATE....................................................21
6.10. REGULI CONSTRUCTIVE....................................................................................................................21
6.11. ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR.............................................................................................................21
6.12. STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON..............................................................................................22
6.13. ÎNLOCUIREA ARMĂTURILOR PREVĂZUTE ÎN PROIECT............................................................22
6.14. PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A ARMĂTURILOR...........................................................................22
7. CAPITOLUL 7 B E T O A N E....................................................................................................................24
7.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................24
7.2. DOCUMENTE DE REFERINTA.....................................................................................................................25
7.3. MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR........................................................25
7.3.1. Ciment.............................................................................................................................................25
7.3.2. Agregate..........................................................................................................................................27
7.3.3. Apa..................................................................................................................................................28
7.3.4. Aditivi..............................................................................................................................................28
7.3.5. Adaosuri..........................................................................................................................................29
7.4. CERINŢE PRIVIND CARACTERISTICILE BETONULUI.................................................................29
7.4.1. Cerinţe pentru rezistenţă................................................................................................................29
7.4.2. Cerinţe pentru durabilitate.............................................................................................................29
7.5. CERINŢE DE BAZĂ PRIVIND COMPOZIŢIA BETONULUI............................................................31
7.5.1. Condiţii generale............................................................................................................................31
7.5.2. Proiectarea amestecului.................................................................................................................31
7.6. NIVELE DE PERFORMANŢĂ ALE BETONULUI..............................................................................32
7.6.1. Betonul proaspăt.............................................................................................................................32
7.6.2. Betonul întărit.................................................................................................................................32
7.7. PREPARAREA BETONULUI................................................................................................................33
7.8. TRANSPORTUL ŞI PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI..............................................................34
7.8.1. Transportul betonului.....................................................................................................................34
7.8.2. Pregătirea turnării betonului..........................................................................................................34
7.8.3. Reguli generale de betonare...........................................................................................................36
7.8.4. Compactarea betonului...................................................................................................................38
7.8.5. Rosturi de lucru..............................................................................................................................39
7.9. TRATAREA BETONULUI DUPĂ TURNARE.....................................................................................39
7.9.1. Generalităţi.....................................................................................................................................39
7.9.2. Durata tratării................................................................................................................................39
7.9.3. finisarea suprafetelor de beton.......................................................................................................40
7.10. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR..........................................................................................41
7.11. EXECUTAREA BETOANELOR CU PROPRIETĂŢI SPECIALE ŞI BETOANE PUSE ÎN OPERĂ,
PRIN PROCEDEE SPECIALE........................................................................................................................................42
7.11.1. Turnarea betonului sub apa............................................................................................................42
7.11.2. Betonarea pe timp friguros.............................................................................................................43
8. CAPITOLUL 8 SUPRASTRUCTURI DIN BETON ARMAT.................................................................45
8.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................45
8.2. LUCRĂRI PROVIZORII.........................................................................................................................46
8.3. COFRAJE.................................................................................................................................................46
8.4. ELEMENTE PREFABRICATE. MONTAJ ŞI MONOLITIZARE........................................................46
8.5. REFACEREA LUCRĂRILOR CU DEFECTE.....................................................................................................47
9. CAPITOLUL 9 SUPRASTRUCTURI DIN BETON PRECOMPRIMAT...............................................49
9.1. GENERALITATI..........................................................................................................................................49
9.2. MATERIALE...............................................................................................................................................49
9.2.1. Lucrari din beton............................................................................................................................50
9.2.2. Certificarea.....................................................................................................................................50
9.3. UTILAJE.....................................................................................................................................................51
9.3.1. Pretensionarea................................................................................................................................51
9.3.2. Ancorajele.......................................................................................................................................51
9.3.3. Laboratorul de santier....................................................................................................................51
9.4. METODE DE EXECUTIE..............................................................................................................................51
9.4.1. Plansele de executie in poligon......................................................................................................51
9.4.2. Tipare si cofraje..............................................................................................................................52
9.4.3. Armatura de pretensionare.............................................................................................................52
9.4.4. Inadirea armaturilor de pretensionare...........................................................................................52
9.4.5. Defectiuni ale sarmelor..................................................................................................................53
9.4.6. Conditiile de tensionare..................................................................................................................53
9.4.7. Alungirea........................................................................................................................................53
9.4.8. Elemente pretensionate...................................................................................................................53
9.4.9. Elemente post-tensionate................................................................................................................53
9.4.10. Relaxarea toroanelor......................................................................................................................54
9.4.11. Pastrarea........................................................................................................................................54
9.4.12. Protejarea prin aburire..................................................................................................................54
9.4.13. Indepartarea tiparelor....................................................................................................................55
9.4.14. Manipularea....................................................................................................................................55
9.4.15. Finisarea suprafetelor, grinzi I.......................................................................................................55
9.4.16. Finisarea suprafetelor, grinzi T......................................................................................................56
9.4.17. Finisarea suprafetelor, Placile de platforma.................................................................................56
9.4.18. Marcarea........................................................................................................................................56
9.4.19. Montarea.........................................................................................................................................56
9.5. CONTROLUL CALITATII PENTRU RECEPTIE...............................................................................................56
9.5.1. Tolerante.........................................................................................................................................56
9.5.2. Controlul calitatii elementelor prefabricate/ pretensionate...........................................................59
9.5.3. Controlul calitatii asamblarii elementelor.....................................................................................59
10. CAPITOLUL 10 SUPRASTRUCTURI METALICE............................................................................60
10.1. PREVEDERI GENERALE......................................................................................................................60
10.2. MATERIALE...........................................................................................................................................61
10.2.1. Oţeluri pentru elemente de construcţie...........................................................................................61
10.2.2. Organe de asamblare......................................................................................................................62
10.2.3. Alte prevederi privind materialele..................................................................................................62
10.3. EXECUŢIA SUPRASTRUCTURII METALICE...................................................................................63
10.4. DISPOZIŢII FINALE...............................................................................................................................65
11. CAPITOLUL 11 SUPRASTRUCTURI DE TIP MIXT (OŢEL - BETON CU....................................66
CONCLUCRARE)...................................................................................................................................................66
11.1. PREVEDERI GENERALE......................................................................................................................66
11.2. MATERIALE...........................................................................................................................................66
11.3. EXECUŢIA SUPRASTRUCTURILOR MIXTE....................................................................................67
12. CAPITOLUL 12 ECHIPAMENTE TABLIERE.............................................................................68
12.1. GENERALITĂŢI.........................................................................................................................................68
12.2. CONDIŢII PENTRU MATERIALELE COMPONENTE.......................................................................................69
12.3. DISPOZITIVE PENTRU ASIGURAREA ETANŞEITĂŢII, HIDROIZOLAŢIA.......................................................69
12.4. APARATE DE REAZEM...............................................................................................................................70
12.5. DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATAŢIE..........................................................70
12.6. DISPOZITIVE DE EVACUARE A APELOR.....................................................................................................70
12.7. PARAPETE................................................................................................................................................70
12.8. BORDURILE DE TROTUAR..........................................................................................................................71
12.9. DISPOZITIVELE ANTISEISMICE...................................................................................................................71
MODUL DE ALCĂTUIRE ŞI LOCUL DE AMPLASARE AL ACESTORA SE VOR PRECIZA DIN
PROIECT.............................................................................................................................................................................71
13. CAPITOLUL 13 APARATE DE REAZEM. DISPOZITIVE ANTISEISMICE..........................71
13.1. APARATE DE REAZEM........................................................................................................................71
13.1.1. Documente de referinta..................................................................................................................71
13.2. MATERIALE...............................................................................................................................................71
14. CAPITOLUL 11 HIDROIZOLAŢII ŞI ROSTURI DE DILATAŢIE..................................................73
14.1. HIDROIZOLAŢII....................................................................................................................................73
14.1.1. Generalităţi.....................................................................................................................................73
14.1.2. Documente de referinta..................................................................................................................74
14.1.3. Caracteristici tehnice......................................................................................................................74
14.1.4. Prescripţii.......................................................................................................................................75
14.2. DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATAŢIE..................................................77
14.2.1. Generalităţi.....................................................................................................................................77
14.2.2. Caracteristici tehnice......................................................................................................................78
14.3. PRESCRIPŢII...............................................................................................................................................80
14.3.1. Betoane speciale.............................................................................................................................80
14.3.2. Mortare speciale.............................................................................................................................80
14.3.3. Elementele elastomerice.................................................................................................................80
14.3.4. Elemente metalice de fixare............................................................................................................80
14.3.5. Dispozitive de tip liant cu agregate................................................................................................81
14.3.6. Alte recomandări............................................................................................................................82
15. CAPITOLUL 12 CALEA PE POD...........................................................................................................83
15.1. GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................83
15.2. TROTUARE.............................................................................................................................................83
15.3. PARAPETE..............................................................................................................................................84
15.4. ÎMBRĂCĂMINTEA CĂII PE POD........................................................................................................84
15.5. PRESCRIPŢII DE EXECUŢIE................................................................................................................84
15.5.1. Prescripţii de execuţie....................................................................................................................84
15.5.2. Controlul calităţii lucrărilor...........................................................................................................85
CAPITOLUL 13 RACORDAREA CU TERASAMENTELE........................................................................86
13.1 GENERALITĂŢI.....................................................................................................................................86
13.2EXECUTIA UMPLUTURILOR...................................................................................................................86
13.2 PLĂCI DE RACORDARE ŞI GRINZI DE REZEMARE......................................................................86
13.4 SCĂRI ŞI CASIURI PE TALUZE..........................................................................................................87
CAPITOLUL 14 APARARI DE MAL, PRAGURI DE FUND SI EPIURI...................................................88
14.1 GENERALITATI........................................................................................................................................88
14.2 DESCRIEREA OPERATIUNILOR...........................................................................................................88
Executia sapaturii............................................................................................................................................88
Confectionarea gabioanelor............................................................................................................................89
MONTAREA GABIOANELOR.........................................................................................................................89
14.3 MATERIALE UTILIZATE – CONDITII DE CALITATE.......................................................................89
CUTII PENTRU GABIOANE...........................................................................................................................89
Piatra................................................................................................................................................................90
Zidaria uscata din piatra bruta........................................................................................................................90
14.4 CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR.............................................................................................91
CAPITOLUL 15 RAMPE DE ACCES LA POD..................................................................................................91

1. CAPITOLUL 1 PODURI - PREVEDERI GENERALE
1.1. DESCRIEREA LUCRARII
Drumul de legatura intre comuna Bughea de Jos si Cartierul « Irimiilor» traverseaza

raul Bughea pe o punte pietonala executata de catre localnici, care in prezent este
degradata si nu mai permite circulatia pietonilor in siguranta . Pentru ca circulatia pe acest
drum local sa se desfasoare in conditii de siguranta si confort, se propune realizarea unei punti
pietonale noi.
Puntea proiectata traverseaza Raul Bughea normal si are o deschidere de 20.00 m si
lungimea totala de 22.50 m. Schema statica este grinda simplu rezemata.
Suprastructura puntii pietonale este alcatuita din grinzi din profile metalice HE600B cu
H=0.63m si L=20.00 m.
Nota:
La solicitarea beneficiarului puntea pietonala a fost dimensionata si pentru
traversarea vehiculelor cu masa totala maxima de 3.5 t si gabarit pe orizontala mai mic de
3.00 m.
In sectiune transversala sunt dispuse 4 grinzi. Grinzile din profile metalice HE600B sunt
solidarizate transversal prin intermediul a cinci antretoaze din profile metalice HE260A( 2 pe
reazeme si 3 in camp).
La partea superioara grinzile vor fi solidarizate cu o placa de suprabetonare din beton armat
C30/37.
Infrastructura este alcătuită din două culei masive cu elevatia din beton, banchete si ziduri
intoarse din beton armat. Infrastructurile sunt fundate direct, sub talpa de fundare realizandu-se o
perna de balast de 50cm grosime, cu presiunea conventionala de baza 350 kPa.
Partea carosabila pe pod va avea o latime de 3.50 m. Pe partile exterioare ale caii sunt
prevazute lise din beton armat cu latimea de 40 cm. Pe lise sunt prevazute parapete de siguranta
deformabile de tip combinat semigreu.
La partile exterioare ale caii de rulare pe pod sunt prevazute borduri din beton prefabricat
C35/45.
Calea pe pod va fi realizata din beton asfaltic cilindrat (BAP 16), turnat in doua straturi de
3+4 cm. Scurgerea apelor pluviale de pe pod se va face gravitational nefiind prevazute guri de
scurgere(panta longitudinala pe pod este de 1%).
Racordarea cu terasamentul se face cu aripi din beton C25/30 si placi de racordare
prefabricate din beton armat cu L=3.00 m.
In dreptul podului, in aval si in amonte de pod, in albia raului Bughea, se va realiza o
amenajare a albiei cu gabioane si saltele din piatra bruta, pe o lungime totala de aproximativ
55.00m.
1.2. BREVIAR DE CALCUL
A. Infrastructura pasaj
1. INCARCARI
a) Incarcari permanente (conform STAS 1545-89)
 greutatea proprie a structurii
 incarcari din cale, trotuar si parapet
 impingerea pamantului la culei
b) Incarcari temporare de scurta durata
 incarcari din convoaie: vehicul 3.5 t
 incarcari produse de oameni
 impingerea pamantului din convoaie (la culei)
c) Incarcari exceptionale
 Incarcari seismice conform P100/1-2006 (ag=0,24g; T c=0.7 sec).
2. SOLICITARI DE CALCUL MAXIME SI MINIME IN ELEMENTELE DE REZISTENTA PE

BAZA CARORA S-A EFECTUAT DIMENSIONAREA SI VERIFICAREA LA STAREA
LIMITA DE REZISTENTA
a) Culei
a.1. Rost elevatie - fundatie

Gruparea I
N=166.82 tf ; Mmax =13.97 tfm;
Gruparea II
N=164.60 tf ; Mmax =8.84 tfm;
Gruparea III
N=139.70 tf ; Mmax =43.94 tfm;
Sectiune adoptata: B=4.48 m / b= 1.20 m
B. Suprastructura pod
1. INCARCARI
a) Incarcari permanente (conform STAS 1545-89)
 greutatea proprie a grinzilor
 greutatea placii de suprabetonare
 incarcari din cale, trotuar si parapet
b) Incarcari temporare de scurta durata
 incarcari din convoaie: vehicul 3.5 t
 incarcari produse de oameni
c) Incarcari exceptionale
 Incarcari seismice conform P100/1-2006 (ag=0,24g; T c=0,7 sec).

2. SOLICITARI DE CALCUL MAXIME SI MINIME IN ELEMENTELE DE REZISTENTA PE
BAZA CARORA S-A EFECTUAT DIMENSIONAREA SI VERIFICAREA LA EFORTURI
ADMISIBILE DE REZISTENTA
a) Structura de rezistenta – tablier metallic alcatuit din grinzi si antretoaze din profile metalice
tip ,,HE600B” si ,,HE260A”
Mmaxc=72.40 tfm ≤ Mcap=95.00 tfm
1.3. NOMINALIZAREA PLANSELOR CARE GUVERNEAZA LUCRAREA:
1 Plan de situatie
2 Profil transversal tip rampe
3 Dispozitie generala
4 Sectiune transversala
5 Plan cofraj culei
6 Plan armare culei
7 Plan cofraj cheson
8 Plan armare cheson
9 Plan cofraj aripa
10 Tablier metallic
11 a. Tablier metallic – Detalii de uzinare
11 b. Tablier metallic – Detalii de uzinare
12 Armare placa de suprabetonare
13 a. Parapet de siguranta deformabil combinat tip semigreu
13 b. Parapet de siguranta deformabil combinat tip semigreu
14 a. Placa de racordare L=3.00 m
14 b. Grinda de rezemare
15 Detalii gabioane
16 a. Aparat de reazem
16 b. Aparat de reazem
17 Trasare fundatii
1.4. GENERALITĂŢI
Prezentul Caiet de Sarcini stabileste condiţiile ce trebuie îndeplinite pe parcursul
execuţiei, controlului de calitate şi recepţiei lucrărilor de reabilitare pentru puntea pietonala
peste raul Bughea, comuna Bughea de Jos, judetul Arges.
Constructorul va efectua, într-un laborator autorizat, toate încercările şi determinările
cerute de prezentul Caiet de Sarcini şi normativele in vigoare.
În completarea prezentului Caiet de Sarcini, Constructorul trebuie să respecte
prevederile standardelor şi normelor în vigoare.
Toate materialele care intră în lucrările permanente vor fi supuse aprobării Inginerului-
Consultantului. Înainte de aprovizionare, Constructorul va supune aprobării Consultantului
sursele / producatorii acestor materiale. Nici un material nu va fi utilizat în lucrările
permanente înainte de a fi aprobat de Inginer-Consultant.
Toate materialele propuse a se utiliza trebuie să corespunda cerintelor legislative de
introducere pe piata a produselor.

Constructorul va supune aprobării Inginerului-Consultantului procedura de execuţie a
lucrărilor înainte de începerea lucrărilor. Nici o lucrare nu va începe înainte ca procedura de
execuţie a acelei lucrări să fie aprobată de Inginer-Consultant. În execuţia lucrărilor,
Constructorul va urma întocmai procedura de execuţie, aşa cum a fost aprobată de
Consultant.
Constructorul trebuie să se asigure că prin toate procedurile aplicate, îndeplineşte
cerinţele prevăzute de prezentul Caiet de Sarcini.
De asemenea va fi realizată o înregistrare fotografică completă (a tuturor fazelor de
execuţie).
1.5. PREVEDERI GENERALE PENTRU EXECUŢIE
Piesele principale pe baza cărora constructorul va realiza lucrarea, sunt următoarele:
 planurile generale de situaţie, de amplasament şi dispoziţiile generale;
 studiul geotehnic cu precizarea condiţiilor din amplasament şi a soluţiilor adecvate
pentru fundaţii;
 detaliile tehnice de execuţie, planuri de cofraj şi armare, etc. pentru toate
elementele componente ale lucrării de artă;
 caiete de sarcini cu prescripţii tehnice speciale pentru lucrarea respectivă;
 graficul de eşalonare a execuţiei lucrării;
Aceste documentaţii se vor elabora de către societăţi de proiectare şi cercetare
autorizate.
Toate lucrările necesare pentru mutarea şi protecţia instalaţiilor din cale şi vecinătatea
acestora, precum şi lucrările provizorii (drumuri, poduri, etc) necesare pentru execuţia
lucrării definitive se vor proiecta şi executa conform contractului Antreprenorului-
Constructorului cu Beneficiarul.
De asemenea, antreprenorul va lua toate măsurile necesare pentru protejarea
mediului înconjurător în timpul execuţiei.
Se precizează că la execuţie nici o adaptare sau modificare faţă de documentaţie, nu
se poate face decât cu aprobarea Inginerului-Consultantului
De asemenea, la execuţie se va ţine seama de standardele, normativele şi prescripţiile
în vigoare (o listă minimă este precizată în anexă).
1.6. PREVEDERI GENERALE PRIVIND RECEPŢIA LUCRĂRILOR
Pentru a asigura o execuţie de calitate a lucrărilor de artă, se va face recepţia
lucrărilor pe faze de execuţie şi recepţia finală. În cadrul recepţiilor pe faze de execuţie se
vor efectua recepţiile pe faze determinante conform programului acceptat de I.S.C.
Prezentul Caiet de Sarcini va fi consultat în conformitate cu normativele în vigoare.
1.7. PREVEDERI GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA
LUCRĂRILOR DE ARTĂ
Încă din faza de concepţie, proiectul va conţine elemente sau rezolvări constructive
care să asigure personalului de exploatare şi întreţinere, urmărirea lucrării şi accese la
infrastructuri, reazeme şi la interiorul suprastructurilor.
În afara acestor instrucţiuni, se va ţine seama şi de prevederile cuprinse în
standardele, normativele şi prescripţiile în vigoare.

2. CAPITOLUL 2 INFRASTRUCTURI – FUNDAŢII DIRECTE – RADIERE
(fundaţii de suprafaţă, fundaţii în incinte, radiere)
2.1. GENERALITĂŢI
Prezentul capitol se referă la execuţia fundaţiilor directe în incintă deschisă.
Prevederile prezentului capitol sunt aplicabile radierelor, precum şi elementelor de fundare
a culeelor, a sferturilor de con, a scărilor şi casiurilor.
Nu este admisă fundarea infrastructurilor sub adâncimea de îngheţ prevăzută în STAS
6054 - 77 "Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului României".
Nu este admisă fundarea infrastructurilor fără existenţa studiilor geotehnice, adecvate
sistemului de fundare adoptat. Executantul are obligaţia să urmărească corespondenţa
dintre stratificaţia prevăzută în proiect şi cea reală şi să semnaleze Consultantului orice
nepotrivire, în scopul stabilirii măsurilor necesare.
2.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIA FUNDAŢIILOR DIRECTE ŞI

RADIERELOR ÎN INCINTĂ DESCHISĂ, CU SPRIJINIRI DIN DULAPI SAU
PALPLANŞE
Antreprenorul va trebui sa detina o documentaţie cu tehnologia preconizată pentru
execuţie.
Documentaţia va conţine:
 dimensiunile incintei (lungime, lăţime, adâncime) şi poziţionarea acesteia în raport
cu coordonatele de trasare ale axelor infrastructurii;
 soluţia şi detalii de sprijinire a incintei;
 tehnologia de execuţie a sprijinirilor (inclusiv recuperarea, transportul şi depozitarea
acestora);
 tehnologia de turnare a betonului în concordanţă cu normele actuale de betonare,
inclusiv măsurile prevăzute pentru asigurarea calităţii betonului şi eliminării oricăror
motive de neconformitate;
 măsurile ce se propun privind execuţia de calitate a lucrărilor şi condiţiile de
execuţie ale acesteia;
 modul de urmărire a execuţiei de către executant;
 justificările necesare privind nedeformabilitatea incintei în timpul săpăturilor
(eventual prin note de calcul);
 compoziţia şi caracteristicile betoanelor;
 procedeul de betonare în interior pe toată înălţimea fundaţiei;
Antreprenorul va lua toate măsurile pentru păstrarea formei incintei, menţinerea pe
poziţie în timpul săpăturilor până la cota propusă, ţinând seama de toleranţele prevăzute în
norme.
Înainte de a începe săpăturile, antreprenorul va informa consultantul, în timp util,
pentru a-i permite acestuia să facă toate verificările privind amplasamentul, dimensiunile,
încadrarea în toleranţe şi dacă instalaţiile necesare săpăturilor sunt în stare de funcţionare.

După ajungerea la cotă şi terminarea lucrărilor de săpătură, antreprenorul va convoca comisia
de recepţie a fazei determinante, care va face toate verificările privitoare la poziţia şi stabilitatea
incintei, precum şi asupra naturii terenului de fundare şi a cotei de fundare şi va aproba începerea
betonării fundaţiei.
Excavatiile fundatiilor trebuie sa fie cat de uscat este practicabil, inainte de turnarea
betonului.
Antreprenorul trebuie sa toarne betonul intr-o operatie continua.
Betonul nu trebuie turnat in suprastructuri pana cand cofrajele infrastructurilor au fost
scoase si betonul inspectat, sa nu prezinte defecte. Nu trebuie permisa rezemarea
suprastructurii, pe infrastructura, pana cand betonul acesteia nu a obtinut o rezistenta la
compresiune de 14 Mpa.
In cazul cand Antreprenorul este nevoit sa excaveze pentru fundatii la adancimi mai
mari decit cele indicate in plansele de executie, Proiectantul trebuie sa re-deseneze
dimensiunile structurii si armatura si sa inmaneze plansele revizuite Antreprenorului iar
acesta Inginerului.
Natura, provenienţa şi calitatea materialelor necesare pentru execuţia fundaţiilor
executate în incintă, vor corespunde claselor de rezistenţă ale betoanelor specificate în
proiect.
Dacă betonarea se prevede a se efectua cu beton turnat sub apă, aceasta va
satisface condiţiile privind betonarea sub apă cu ajutorul mai multor pâlnii, prin metoda
"Contractor" astfel ca să se asigure omogenitatea betonului şi evitarea stratificării.
3. CAPITOLUL 3 INFRASTRUCTURI - CULEI, PILE

(elevaţii, stâlpi, rigle, ziduri întoarse, cuzineţi)
3.1. GENERALITĂŢI
Culeele sunt elemente de infrastructură care asigură rezemarea traveelor de capăt şi
fac racordarea cu rampele.
Pilele sunt, de asemenea, elemente de infrastructură, care asigură rezemarea a două
travei adiacente ale suprastructurii.
3.2. CONDIŢIILE DE EXECUŢIE ALE CULEILOR ŞI PILELOR
Execuţia culeelor şi pilelor nu se poate face decât pe bază de proiect. Acestea pot fi
fundate direct sau indirect.
Adâncimea de fundare se stabileşte pe considerente de rezistenţă şi stabilitate la
încărcări statice şi dinamice şi de asigurare contra afuierilor.
Inainte de inceperea executiei infrastructurilor se va anunta inginerul-Consultantul prin
programul zilnic de lucru.
Infrastructurile vor trebui să respecte condiţiile prevăzute în proiect, din NP 115-04 “
Normativ privind proiectarea infrastructurilor de beton si beton armat pentru poduri” şi în
prezentul caiet de sarcini.
Începerea execuţiei infrastructurilor, se va face în urma trasării de către executant a
axelor fundaţiilor. După terminarea fundaţiilor se vor efectua, de către antreprenor, noi
măsurători topografice. Antreprenorul are obligaţia să semnaleze Consultantului orice
abateri de la trasarea iniţială şi să propună soluţii de remediere în cazul unor eventuale
nepotriviri. Măsurătorile se vor repeta şi după terminarea elevaţiilor în scopul determinării
exacte a lungimii suprastructurii. Eventualele corectări se vor face pe baza propunerilor
antreprenorului cu avizul Proiectantului si inaintate spre aprobare Consultantului.
Lucrările la fundaţii, radiere, elevaţii, etc. se vor executa numai pe bază de proiect.
3.3. REFACEREA LUCRĂRILOR CU DEFECTE
În cazul când o parte a infrastructurii sau întreaga infrastructură nu corespunde
prevederilor proiectului şi prezentului caiet de sarcini, antreprenorul este obligat să execute
remedierile necesare.
După recunoaşterea şi analiza defectelor, înaintea începerii lucrărilor de remediere,
antreprenorul propune spre aprobare Inginerului programul de reparaţii care va avea avizul
Proiectantului.
Reparaţiile intră în sarcina antreprenorului.
Pentru remedierea defectelor de natură să afecteze calitatea structurii, siguranţa şi
durabilitatea în exploatare se va proceda astfel:
 întocmirea releveului detaliat al defectelor;
 cercetarea cauzelor, procedându-se şi la efectuarea de încercări, investigaţii sau
calcule suplimentare;
 evaluarea consecinţelor posibile pe termen scurt sau mai lung;
 întocmirea unui dosar de reparaţii însoţit de toate justificările necesare.
În funcţie de constatările şi de studiile efectuate, Consultantul poate să procedeze
astfel:
 să acorde viza proiectului de reparaţii, cu eventuale observaţii;
 să prevadă demolarea unei părţi sau a întregii lucrări;
 să solicite unui expert atestat expertizarea lucrării, aceasta conţinând soluţia de
remediere;
În cazul defectelor privind geometria lucrării, calitatea şi culoarea suprafeţelor, dar
care nu afectează siguranţa şi capacitatea portantă a lucrării, remedierile se pot efectua
astfel:
 defectele minore pot fi corectate prin degresare, spălare, rabotare sau tencuire cu
mortar special;
 în cazul defecţiunilor mai importante, antreprenorul va propune Consultantului un
program de remediere, pe care-l va analiza şi aproba ca atare sau cu completările
necesare.
Pe suprafeţele văzute, cu parament fin, este interzisă sclivisirea simplă.
Fisurile deschise care pot compromite atât aspectul cât şi durabilitatea lucrării, vor fi
tratate, respectând prevederile Normativului C 149-88, privind procedee de reparare a
elementelor din beton şi beton armat şi cele din capitolul "Repararea structurilor de
rezistenţă din beton, beton armat şi beton precomprimat" din prezentul caiet de sarcini.
3.4. DISPOZIŢII FINALE
Suprafeţele de beton aparente ale elevaţiilor de infrastructură vor fi vopsite cu
materiale de protecţie anticorozivă, conform prescripţiilor de la "Repararea structurilor de
rezistenţă din beton, beton armat şi beton precomprimat" din prezentul caiet de sarcini.

4. CAPITOLUL 4 SCHELE, EŞAFODAJE ŞI CINTRE
4.1. GENERALITĂŢI
Prezentul capitol se referă la lucrările provizorii, care folosesc la realizarea lucrării
definitive şi care, în funcţie de destinaţie, se clasifică în:
 eşafodaje şi cintre ce suportă structuri în curs de realizare;
 schele de serviciu destinate a suporta deplasarea personalului cu scule şi materiale
de lucru;
 dispozitive de protecţie la lucru sub circulaţie, împotriva căderii de materiale, scule,
etc.;
Lucrările provizorii se execută de către antreprenor pe bază de
Toate esafodajele trebuie proiectate si executate, pentru a suporta incarcarile fara
tasari sau deformatii apreciabile. Antreprenorul trebuie sa foloseasca cricuri aprobate, pene
sau alte mijloace de indepartare a tasarilor din cofraje inainte si in timpul turnarii betonului.
4.2. PROIECTAREA LUCRĂRILOR PROVIZORII
Proiectul poate fi întocmit de către antreprenor sau de către orice unitate de proiectare
autorizată.
Proiectul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să asigure securitatea lucrătorilor şi lucrărilor definitive;
 să ţină cont de datele impuse de lucrarea definitivă;
 să adopte scheme statice simple, evitând pe cât posibil elementele solicitate la
încovoiere, care au deformaţii mari;
 să fie rezistente şi rigide;
 să permită montarea rapidă şi decofrarea lentă şi sigură prin intermediul
dispozitivelor de descintrare;
 să nu obtureze albia şi să asigure spaţiile necesare sub pod;
 deformaţiile lucrărilor provizorii nu trebuie să producă defecte la betonul în curs de
priză sau întărire;
 să cuprindă succesiunea detaliată a tuturor fazelor;
 să cuprindă piese scrise explicative şi planşe de execuţie;
Un exemplar complet din proiect trebuie să existe în permanenţă pe şantier la
dispoziţia Consultantului.
Planşele de execuţie trebuie să definească geometria lucrărilor provizorii ca şi natura
şi caracteristicile tuturor elementelor componente.
Din planşe trebuie să rezulte următoarele:
 măsurile luate pentru asigurarea stabilităţii şi protecţiei fundaţiilor;
 modul de asamblare a elementelor componente ale cintrelor, eşafodajelor şi
schelelor;
 reazemele elementelor portante care trebuie să fie compatibile cu propria lor
stabilitate şi a elementelor pe care sprijină;

 sistemul de contravântuire ce trebuie asigurat în spaţiu, după cele trei dimensiuni;
 dispoziţiile ce trebuie respectate în timpul manipulărilor şi pentru toate operaţiile de
reglare, calare, descintrare, decofrare, demontare;
 contrasăgeţile şi toleranţele de execuţie;
 modul de asigurare a punerii în operă a betonului, libertatea de deformare a
betonului sub efectul contracţiei şi precomprimării;
 dispozitivele de control ale deformaţiilor şi tasărilor.
Din piesele scrise trebuie să rezulte următoarele:
 specificaţia materialelor utilizate, materialele speciale, materialele provenite de la
terţi;
 instrucţiuni de montaj a lucrărilor provizorii;
 instrucţiuni cu privire la toate elementele a căror eventuală defecţiune ar putea
avea consecinţe grave asupra securităţii lucrărilor.
4.3. REALIZAREA ŞI UTILIZAREA LUCRĂRILOR PROVIZORII
Calitatea tuturor materialelor trebuie să corespundă standardelor si legislatiei în
vigoare.
Antreprenorul are obligaţia să detina documente de atestare pentru materialele
destinate lucrărilor provizorii, atât când se folosesc produse noi, cât şi când se refolosesc
produse deja utilizate, pentru care trebuie să se garanteze că satisfac condiţiile de
rezistenţă şi stabilitate. Întrebuinţarea de elemente refolosibile este autorizată atât timp cât
deformaţiile lor sau efectele oboselii nu riscă să compromită securitatea execuţiei.
Este necesar sa se să scrie pe planşe numărul admisibil de refolosiri.
Esafodajul poate fi sustinut de palplanse care trebuie asezate, batute si indepartate
intr-o maniera corespunzatoare fara sa compromita securitatea executiei.
Esafodajul poate fi de asemenea sustinut de grinzi agatate de infrastructura
permanenta a podului , conform instructiei date de Inginer-Consultant.
Esafodajul structurilor de separare a medianei autostrazii poate fi sustinut de grinzi de
fundatie, daca acestea sunt suficient de largi pentru a realiza suportul necesar incarcarii.
Executia esafodajelor nu trebuie sa inceapa, pana cand nu este dat acceptul scris de
incepere, de catre Inginer-Consultant. Inginerul va verifica esafodajul terminat, pentru
conformitatea sa cu plansele de executie si pentru conditiile sale generale. Se va da atentie
speciala stabilitatii laterale, sprijinirii, rigidizarilor, impanarilor, conectiunilor si cricurilor.
Esafodajele trebuie fixate pentru a produce o structura finala la elavatia si cotele
indicate in plansele de executie. Antreprenorul trebuie sa considere si sa compenseze
deformatiile pe care metoda sa executie le creaza.
Materialele pentru esafodaje pot fi atat noi cat si folosite. Toate materialele sunt
subiect de inspectie de catre Inginer, pentru a determina daca acestea sunt adecvate
scopului pentru care sunt folosite.
Toate materialele, pe care Inginerul le constata ca sunt stricate, indoite sau nepotrivite
din alt motiv pentru folosire, vor fi respinse..

Esafodajul si suportii esafodajului trebuie protejati impotriva impactului si efectelor de
vibratii, prin plasarea de contravantuiri sau limitand accesul utilajelor, dispozitivelor de
executie.
Atunci cand palplansele esafodajelor din firul apei nu mai sunt necesare, trebuie
indepartate.
Materialele degradate se rebutează sau se dau la reparat în ateliere de specialitate. În
acest din urmă caz, antreprenorul va justifica valabilitatea reparaţiei, fără ca această
justificare să-i atenueze responsabilitatea sa.
4.4. EXECUŢIE, UTILIZARE, CONTROL
Toleranţele aplicabile la lucrările provizorii sunt stabilite în funcţie de toleranţele de la
lucrările definitive.
Deformaţiile lucrărilor provizorii se controlează prin nivelmente efectuate de către
antreprenori, faţă de reperele acceptate de către Consultant.
Rezultatele măsurătorilor se transmit Consultantului şi Proiectantului.
Antreprenorul va lua toate măsurile necesare pentru evitarea unor eventuale
deformaţii.
Antreprenorul are obligaţia să asigure întreţinerea regulată a lucrărilor provizorii.
5. INDEPARTAREA COFRAJELOR SI ESAFODAJELOR
Se va da atenta necesara, la indepartarea cofrajelor. Uneltele de metal nu trebuie sa
atinga direct betonul proaspat.
Esafodajele sau sprijinirile care sustin structurile de beton si cofrajele, care sustin
tablierul de beton pe grinzile podului, trebuie sa ramana pe loc, pana cand incercarile pe
epruvete de beton, indica obtinerea unei rezistente la compresiune de cel putin 15 Mpa. In
lipsa acestor incercari, trebuie respectate conditiile de mai jos, privitor la timpul de
mentinere pe loc a esafodajelor, exclusiv pentru perioada de timp, cand temperatura aerului
este sub 40C si betonul nu este protejat.
Timpul minim de cofrare
Dale de planseu 7 zile
Pereti 14 zile
Coloane 7 zile
Dale pentru podete dalate 7 zile
Suporti trebuie indepartati treptat pentru a permite betonului sa-si sustina masa sa,
uniform.
Suporti esafodajelor trebuie eliberati aproape de centrul deschiderii si sa progreseze
inainte catre suportii de capat.
Toate palplansele esafodajelor trebuie indepartate.
5.1. PRESCRIPŢII COMPLEMENTARE PRIVIND CINTRELE, EŞAFODAJELE

Proiectul cintrelor, eşafodajelor, cât şi montajul acestora în amplasament, se
întocmeşte pe răspunderea antreprenorului general şi se avizează de către beneficiar şi
proiectant.

Pentru dispozitivele secundare, se admite schematizarea de principiu a acestora şi
prezentarea beneficiarului pentru aprobare înainte de începerea execuţiei.

6. CAPITOLUL 5 C O F R A J E
6.1. GENERALITĂŢI
Cofrajele sunt structuri provizorii alcătuite, de obicei, din elemente refolosibile, care
montate în lucrare, dau betonului forma proiectată. În termenul de cofraj se includ atât
cofrajele propriu-zise, cât şi dispozitivele pentru aşezarea şi îmbinarea acestora: buloane,
cleme, tiranţi, distanţieri, etc. care contribuie la asigurarea realizării formei dorite.
Cofrajele şi susţinerile corespunzătoare lor se execută numai pe bază de proiecte,
întocmite de unităţi de proiectare specializate, în conformitate cu prevederile STAS 7721 –
90, acestea trebuind să fie astfel alcătuite încât să îndeplinească următoarele condiţii:
 să asigure obţinerea formei, dimensiunilor şi gradului de finisare, prevăzute în
proiect, pentru elementele ce urmează a fi executate, respectându-se înscrierea în
abaterile admisibile prevăzute în “Codul de practică pentru executarea lucrărilor din
beton, beton armat şi beton precomprimat. Indicativ NE 012-99 Anexa III.1”.
 să asigure suprafeţe netede, fără goluri, fisuri sau alte defecte;
 să fie etanşe, astfel încât să nu permită pierderea laptelui de ciment;
 să fie stabile şi rezistente, sub acţiunea încărcărilor care apar în procesul de
execuţie;
 să asigure ordinea de montare şi demontare stabilită, fără a se degrada elementele
de beton cofrate, sau componentele cofrajelor şi susţinerilor;
 să permită decofrarea uşoară şi totală;
 să permită, la decofrare, o preluare treptată a încărcării de către elementele care se
decofrează;
 să permită închiderea rosturilor astfel încât să se evite formarea de pene sau
praguri;
 să permită închiderea cu uşurinţă (indiferent de natura materialului din care este
alcătuit cofrajul) a golurilor pentru controlul din interiorul cofrajelor şi pentru
scurgerea apelor uzate, înainte de începerea turnării betonului;
 să aibă feţele, ce vin în contact cu betonul, curate, fără crăpături, sau alte defecte;
 materialele din care se execută să corespundă reglementărilor specifice în vigoare;
Proiectul cofrajelor va cuprinde şi tehnologia de montare şi decofrare.
6.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIA COFRAJELOR
În afara prevederilor generale de mai sus, cofrajele vor trebui să mai îndeplinească
următoarele condiţii:
 să permită poziţionarea armăturilor din oţel beton şi de precomprimare;
 să permită fixarea sigură şi în conformitate cu proiectul, a pieselor înglobate din
zonele de capăt a grinzilor (plăci de repartiţie, teci, etc.);
 să permită compactarea cât mai bună în zonele de ancorare, în special a grinzilor
postîntinse;

 să asigure posibilitatea de deplasare şi poziţia de lucru corespunzătoare a
muncitorilor care execută turnarea şi compactarea betonului, evitându-se circulaţia
pe armăturile postîntinse;
 să permită scurtarea elastică la precomprimarea şi intrarea în lucru a greutăţii
proprii, în conformitate cu prevederile proiectului;
 să fie prevăzute, după caz, cu urechi de manipulare, să fie prevăzute cu dispozitive
speciale pentru prinderea vibratoarelor de cofraj, atunci când acestea sunt înscrise
în proiect;
 distanţierii cofrajului, lăsaţi în beton, să nu afecteze durabilitatea sau aspectul
betonului, să nu introducă încărcări suplimentare asupra structurii;
 cofrajele metalice să nu prezinte defecte de laminare, pete de rugină pe feţele ce
vin în contact cu betonul.
Pentru a evita deteriorarea muchiilor betonului, la executia cofrajului se va asigura
tesirea acestora. Tesirea se va realiza la dimensiunile de 2x2cm, daca in detalii nu se
prevede altfel.
6.3. TIPURI DE COFRAJE, TRANSPORT
Cofrajele se pot confecţiona din: lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau
produse pe bază de polimeri. Feţele cofrajelor vor fi din:
 Lemn sau produse pe bază de lemn;
 Tego;
 Doka, Paschal, Peri, etc. tratate cu răşini sau materiale similare;
 Table metalice;
Cofrajele se clasifică din următoarele puncte de vedere:
A) faţă de poziţia cofrajului de la turnarea betonului la decofrare:
 cofraje staţionare;
 cofraje mobile (cofraje glisante, cofraje păşitoare);
B) din punct de vedere al utilizării componentelor:
 cofraje de inventar, la care componentele sunt mijloace de inventar şi se folosesc
de mai multe ori;
 cofraje unicat, la care componentele se utilizează o singură dată (de regulă acestea
sunt din lemn);
 cofraje pierdute, la care componentele intră în alcătuirea elementelor din beton care
se toarnă pe şantier;
 cofraje virtuale, la care betonul se toarnă în spaţii construite anterior (groapa în
care se toarnă fundaţia).
Pentru aceste din urmă cofraje, abaterile faţă de dimensiunile de referinţă din proiect,
sunt cele specifice lucrărilor de pământ şi nu cele specifice elementelor din beton turnat în
“cofraje reale”.
C) faţă de calitatea suprafeţei de beton obţinute după decofrare:
 cofraje pentru beton aparent;

 cofraje pentru betoane brute; suprafeţele obţinute fiind acoperite cu tencuială,
placaje etc;
6.4. PREGĂTIREA LUCRĂRILOR DE COFRARE
Înainte de fiecare refolosire, cofrajele vor fi revizuite şi reparate. Refolosirea cât şi
numărul de refolosiri, se vor stabili de catre responsabilul tehnic cu executia al
Constructorului printr-un proces verbal de verificare.
În scopul refolosirii lor, cofrajele vor fi supuse următoarelor operaţiuni:
 curăţirea cu grijă, repararea şi spălarea lor, înainte şi după refolosire; când spălarea
se face în amplasament, apa va fi drenată în afară (nu este permisă curăţirea
cofrajelor numai cu jet de aer);
 tratarea suprafeţelor ce vin în contact cu betonul, cu o substanţă ce trebuie să
uşureze decofrarea, în scopul desprinderii uşoare a cofrajului.
În cazul în care se folosesc substanţe lubrifiante, uleioase, nu este permis ca acestea
să vină în contact cu armăturile. Substanţele de ungere a cofrajului trebuie aplicate în
straturi uniforme pe suprafaţa interioară şi trebuie să nu aibă nici o influenţă dăunătoare
asupra suprafeţei betonului (să nu păteze betonul, să nu afecteze durabilitatea betonului, să
nu corodeze cofrajul). Agenţii de decofrare trebuie să se aplice uşor şi să-şi păstreze
proprietăţile neschimbate în condiţii climaterice de execuţie a lucrărilor.
6.5. MONTAREA COFRAJELOR
Montarea cofrajelor va cuprinde următoarele operaţii:
 trasarea poziţiei cofrajelor;
 asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;
 verificarea şi corectarea poziţiei panourilor;
 încheierea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajelor.
6.6. SUSTINERILE COFRAJELOR
În cazurile în care elementele de susţinere a cofrajelor reazemă pe teren, se va
asigura repartizarea solicitărilor, ţinând seama de gradul de compactare şi de posibilităţile
de înmuiere, astfel încât să se evite producerea tasărilor.
În cazurile în care terenul este îngheţat, sau expus îngheţului, rezemarea susţinerilor
se va face astfel încât să se evite deplasarea acestora, în funcţie de condiţiile de
temperatură.
6.7. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE A COFRAJELOR
În vederea asigurării unei execuţii corecte a cofrajelor, se vor efectua verificări
etapizate astfel:
 preliminar, controlându-se lucrările pregătitoare şi elementele sau subansamblurile
de cofraje şi susţineri;
 în cursul execuţiei, verificându-se poziţionarea în raport cu trasarea şi modul de
fixare a elementelor;
 final, recepţia cofrajelor şi consemnarea constatărilor în "Procesul verbal de
receptie calitativa".

7. CAPITOLUL 6 A R M Ă T U R I
7.1. GENERALITĂŢI
Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice necesare pentru proiectarea, procurarea,
fasonarea şi montarea armăturilor utilizate la structurile de beton armat şi beton
precomprimat pentru poduri, precum şi condiţiile tehnice ce trebuie îndeplinite de armăturile
existente care urmează să fie înglobate în lucrare.
Pentru condiţiile specifice privind fundaţiile, elevatiile, suprastructurile din beton armat
se vor respecta şi prevederile din capitolele "Infrastructuri - fundaţii directe; Infrastructuri –
fundaţii indirecte de adâncime; Infrastructuri – culei, pile; Suprastructuri din beton armat;
Suprasructuri de tip mixt".
8. DOCUMENTE DE REFERINTA
NE 012-99, CP-012 /1-2001 Codul de Practica pentru executia betonului si betonului
armat
STAS 438/1-89 Bare de armatura de otel. Tipuri si cerinte de calitate
STAS 438/2-91 Sarme de otel trase la rece pentru armatura
STAS 438/3-98 Plase de sarme pentru armatura
P 59-86 Instructii tehnice pentru proiectare si folosire a plaselor de sarma
din otel pentru betonul armat
C 28-83 Instructii tehnice pentru barele de armatura sudate
ST 009/2005 Specificatii tehnice referitoare la cerintele si criteriile de
performanta pentru produsele de otel folosite ca armatura pentru beton
SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton
Partea 1-1: Reguli generate si reguli pentru cladiri
DIN 488/3:1986 Otel beton. Bare de otel beton. Verificare
DIN 488/6:1986 Otel beton. Controlul calitatii
SR EN 13515-1:2007 Otel pentru armarea betonului. Imbinari mecanice cap la cap
pentru bare. Partea 1: Conditii
SR 13515-2 2007 otel pentru armarea betonului. Imbinari mecanice cap la cap pentru
bare. Partea 2: Metode de incercare
C 16-84 Norme pentru executia lucrarilor pe timp friguros
Legea nr.10/1995 Legea privitoare la calitatea constructilor
Toate standardele si normele in vigoare mentionate mai departe in acest caiet de
sarcini
Lista nu este limitativa.
8.1. OŢELURI PENTRU ARMĂTURI

Tipurile utilizate curent în elementele de beton armat şi beton precomprimat şi
domeniile lor de aplicare sunt indicate în tabelul următor şi corespund prevederilor din
“Codul de practică” indicativ NE 012-99.
Tipul de oţel Simbol Domeniul de utilizare

Oţel beton rotund neted STAS OB 37 Armături de rezistenţă sau armături
438/1-89 constructive.
Sârmă trasă netedă pentru beton STNB Armături de rezistenţă sau armături
armat STAS 438/2-91 constructive ; armăturile de rezistenţă
Plase sudate pentru beton armat STNB numai sub formă de plase sau carcase
sudate.
SR 438/3-98
Produse din oţel pentru armarea PC 52 Armături de rezistenţă pentru betoane

betonului. Oţel beton cu profil de clasa cel puţin C 12/15 (Bc 15).
periodic STAS 438/1-89
PC 60 Armături de rezistenţă la elemente cu
betoane de clasă cel puţin C 16/20 (Bc
20)
Armături pretensionate SBP I şi

. sârme netede STAS 6482/2-80 SBP II Armături de rezistenţă la elemente cu
. sârme amprentate STAS 6482/3-80 SBPA I si betoane de clasă cel puţin C 25/30
SBPA II (Bc 30)
. toroane
TBP
Otel beton profilat –DIN 488:1986 BSt 500 Armături de rezistenţă la elemente
cu betoane de clasă cel puţin C 20/25
SR EN 1992-1-1:2004
Pentru oţelurile din import este obligatorie existenţa documentelor de calitate emise de
unitatea care a importat oţelul şi trebuie să fie certificate conform legislatiei in vigoare.
În documentele de calitate se va menţiona tipul corespunzător de oţel din STAS 438/1,
2, 3 - 89, 91, 98, echivalarea fiind făcută prin luarea în considerare a tuturor parametrilor de
calitate.
La aprovizionare, produsele din otel vor fi verificate in conformitate cu standardele in
vigoare si planul propriu de calitate, verificari si incercari.
8.2. LIVRAREA ŞI MARCAREA OŢELULUI BETON
Livrarea oţelului beton se va face în conformitate cu reglementările în vigoare, însoţită
de un document de calitate (certificat de calitate/inspecţie, declaraţie de conformitate) şi
după certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie după certificatul de
conformitate.
Documentele ce însoţesc livrarea oţelului beton de la producător trebuie să conţină
următoarele informaţii:
 denumirea şi tipul de oţel; standardul utilizat;
 toate informaţiile pentru identificarea loturilor;
 greutatea netă;
 valorile determinate privind criteriile de performanţă.
Fiecare colac sau legătură de bare sau plase sudate va purta o etichetă, bine legată,
care va conţine:
 marca produsului;
 tipul armăturii;
 numărul lotului şi al colacului sau legăturii;
 greutatea netă;
 semnul CTC.
Oţelul livrat de furnizori intermediari va fi însoţit de documente privind calitatea
produselor, eliberat de producătorul oţelului beton.
8.3. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA
Barele de armătură, plasele sudate şi carcasele prefabricate de armătură, vor fi
transportate şi depozitate astfel încât să nu sufere deteriorări sau să prezinte substanţe
care pot afecta armătura şi/sau betonul, sau aderenţa beton – armătură.
Oţelurile pentru armături trebuie să fie depozitate separat pe tipuri şi diametre, în spaţii
amenajate şi dotate corespunzător, astfel încât să se asigure:
 evitarea condiţiilor care favorizează corodarea armăturii;
 evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale;
 asigurarea posibilităţilor de identificare uşoară a fiecărui sortiment şi diametru.
8.4. CONTROLUL CALITĂŢII
Controlul calităţii oţelului se va face conform prevederilor prezentate la capitolul 17 din
“Codul de practică” NE 012 – 99 si anexa 7.1 dinCodul de practica NE 013-02.
8.5. FASONAREA, MONTAREA ŞI LEGAREA ARMĂTURILOR
Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea carcaselor de armătură, se va face în
strictă conformitate cu prevederile proiectului.
Înainte de a se trece la fasonarea armăturilor, executantul va analiza prevederile
proiectului, ţinând seama de posibilităţile practice de montare şi fixare a barelor, precum şi
de aspectele tehnologice de betonare şi compactare. Dacă se consideră necesar, va face
propuneri de modificare, ce vor fi supuse aprobării proiectantului.
Armătura trebuie tăiată, îndoită şi manipulată astfel încât să se evite:
 deteriorarea mecanică (de ex. crestături, loviri);
 ruperi ale sudurilor în carcase şi plase sudate;
 contactul cu substanţe care pot afecta proprietăţile de aderenţă sau pot produce
procese de coroziune.
Armăturile care se fasonează trebuie să fie curate şi drepte. În acest scop se vor
îndepărta:
 eventuale impurităţi de pe suprafaţa barelor;
 rugina, în special în zonele în care barele urmează a fi înnădite prin sudură.
După îndepărtarea ruginii, reducerea secţiunilor barelor nu trebuie să depăşească
abaterile prevăzute în standardele de produs.
Oţelul - beton livrat în colaci, sau barele îndoite, trebuie să fie îndreptate înainte de a
se proceda la tăiere şi fasonare fără a se deteriora profilul (la întinderea cu troliul, alungirea
maximă nu va depăşi 1 mm/m).
Barele tăiate şi fasonate vor fi depozitate în pachete etichetate, în aşa fel încât să se
evite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şi curăţeniei lor, până în momentul
montării.
Se interzice fasonarea armăturilor la temperaturi sub -10ºC. Barele cu profil periodic
cu diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
Recomandări privind fasonarea, montarea şi legarea armăturilor sunt prezentate în
Anexa II.1. din “Codul de practică” indicativ - NE 012-99 si cap10 din Codul de practica NE
013-02.
8.6. TOLERANŢE DE EXECUŢIE
În Anexa II.2. a ”Codului de practică“- NE 012-99 sunt indicate abaterile limită la
fasonarea şi montarea armăturilor.
Dacă prin proiect se indică abateri mai mici, se respectă acestea.
8.7. PARTICULARITĂŢI PRIVIND ARMAREA CU PLASE SUDATE
Plasele sudate din sârmă trasă netedă STNB sau profilată STPB, se utilizează ori de
câte ori este posibil la armarea elementelor de suprafaţă, în condiţiile prevederilor STAS
10107/0-90.
Executarea şi utilizarea plaselor sudate se va face în conformitate cu reglementările
tehnice în vigoare.
Plasele sudate se vor depozita în locuri acoperite, fără contact direct cu pământul sau
cu substanţe care ar putea afecta armătura sau betonul, pe loturi de aceleaşi tipuri şi notate
corespunzător.
Încărcarea, descărcarea şi transportul plaselor sudate se vor face cu atenţie, evitându-
se izbirile şi deformarea lor sau desfacerea sudurii.
Încercările sau determinările specifice plaselor sudate, inclusiv verificarea calităţii
sudării nodurilor, se vor efectua conform STAS 438/3-1998.
În cazurile în care plasele sunt acoperite cu rugină, se va proceda la înlăturarea
acesteia prin periere.
După îndepărtarea ruginii, reducerea dimensiunilor secţiunii barei nu trebuie să
depăşească abaterile prevăzute în standardele de produs.
8.8. REGULI CONSTRUCTIVE
Distanţele minime între armături precum şi diametrele minime admise pentru
armăturile din beton armat monolit, sau preturnat, în funcţie de diferitele tipuri de elemente,
se vor considera conform STAS 10111/2-87 şi NE 012-99.
8.9. ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR
Alegerea sistemului de înnădire se face conform prevederilor proiectului şi prevederilor
STAS 10111/2-87 şi NE 012-99. De regulă, înnădirea armăturilor se realizează prin
suprapunere fără sudură, sau prin sudură funcţie de diametrul/tipul barelor, felul solicitării,
zonele elementului (de ex. zone plastice potenţiale ale elementelor participante la structuri
antiseismice).
Procedeele de înnădire pot fi realizate prin:
 suprapunere;
 sudură;

 imbinari mecanice
 manşoane metalo - termice;
 manşoane prin presare.
Înnădirea armăturilor prin suprapunere trebuie să se facă în conformitate cu
prevederile STAS 10111/2-87.
Înnădirea armăturilor prin sudură se face prin procedee de sudare obişnuită (sudare
electrică prin puncte, sudare electrică cap la cap, prin topire intermediară, sudare manuală
cu arc electric prin suprapunere cu eclise, sudare manuală cap la cap cu arc electric -
sudare în cochilie, sudare în semimanşon de cupru - sudare în mediu de bioxid de carbon),
conform reglementărilor tehnice specifice referitoare la sudarea armăturilor din oţel - beton
(C 28 - 1983 şi C 150 - 1999), în care sunt indicate şi lungimile minime necesare ale
cordonului de sudură şi condiţiile de execuţie.
Nu se permite folosirea sudurii la înnădirile armăturilor din oţeluri ale căror calităţi au
fost îmbunătăţite pe cale mecanică (sârmă trasă). Această interdicţie nu se referă şi la
sudurile prin puncte de la nodurile plaselor sudate executate industrial.
La stabilirea distanţelor între barele armăturii longitudinale, trebuie să se ţină seama
de spaţiile suplimentare ocupate de eclise, cochilii, etc., funcţie de sistemul de înnădire
utilizat.
Utilizarea sistemelor de înnădire prin dispozitive mecanice (manşoane metalo -
termice prin presare sau alte procedee) este admisă numai pe baza reglementărilor tehnice
specifice sau agrementelor tehnice.
8.10. STRATUL DE ACOPERIRE CU BETON
Pentru asigurarea durabilităţii elementelor/structurilor din protecţia armăturii contra
coroziunii şi o conlucrare corespunzătoare cu betonul, este necesar ca la elementele din
beton armat să se realizeze un strat de acoperire cu beton minim. Grosimea minimă a
stratului se determină funcţie de tipul elementului (categoria elementului, condiţiile de
expunere, diametrul armăturilor, clasa betonului, gradul de rezistenţă la foc, etc). Grosimea
stratului de acoperire cu beton va fi stabilită din proiect.
Grosimea stratului de acoperire cu beton în medii considerate fără agresivitate
chimică, se va stabili conform prevederilor STAS 10111/2-87. Grosimea stratului de
acoperire cu beton în mediile cu agresivitate chimică, este precizată în reglementări tehnice
speciale. În Anexa II.3. a “Codului de practică” NE 012-99, se prezintă grosimea stratului de
acoperire cu beton a armăturilor pentru elemente/structuri situate în zona litoralului.
Pentru asigurarea la execuţie a stratului de acoperire proiectat, trebuie realizată o
dispunere corespunzătoare a distanţierilor din materiale plastice, sau mortar. Este interzisă
utilizarea distanţierilor din cupoane metalice sau din lemn.
8.11. ÎNLOCUIREA ARMĂTURILOR PREVĂZUTE ÎN PROIECT
În cazul în care nu se dispune de sortimentele şi diametrele prevăzute în proiect, se
poate proceda la înlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului.
Distanţele minime, respectiv maxime, rezultate între bare, precum şi diametrele
minime adoptate, trebuie să îndeplinească condiţiile din STAS 10107/2-90, STAS 10111/2-
87 şi NE 012-99.
Înlocuirea se va înscrie în planurile de execuţie care se depun la Cartea Construcţiei.

8.12. PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A ARMĂTURILOR
În cazurile în care, prin graficul de execuţie sau datorită unor sistări, de la data
montării armăturii şi până la data încorporării ei complete într-un element de beton, vor
trece mai mult de 3 luni, atunci armăturile sau zonele respective de armătură vor fi protejate
anticoroziv. Costurile respective vor fi suportate de către antreprenor.
Armăturile aparente existente în elementele din beton armat sau beton precomprimat,
care urmează să fie înglobate în beton pentru continuarea lucrărilor şi care nu au fost
protejate, iar de la montarea lor au trecut mai mult de trei luni, se vor proteja anticoroziv.
Protecţia anticorozivă va fi prima operaţie care se va executa la începerea activităţii.
Protecţia anticorozivă se va executa numai dacă, după curăţire, secţiunea barelor
aceluiaşi element este redusă cu cel mult 5 %. În caz contrar va fi solicitat proiectantul
pentru a stabili soluţia ce se impune, eventual suplimentarea barelor.
Protecţia anticorozivă a armăturilor constă în curăţirea barelor (rugină, grăsimi,
impurităţi) şi aplicarea materialelor specifice de protecţie. Modul de curăţire şi de aplicare a
materialelor de protecţie vor fi conforme cu instrucţiunile de utilizare a produsului, emise de
producător.
Materialele de protecţie vor fi însoţite de fisa tehnica a produsului ,instrucţiuni de
utilizare şi vor fi certificate si /sau agrementate in conformitate cu legislatia in vigoare.
Ele vor fi supuse aprobarii Inginerului inainte de a fi folosite in lucrare..

9. CAPITOLUL 7 BETOANE
9.1. GENERALITĂŢI
Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale necesare la proiectarea şi
execuţia elementelor sau structurilor din beton simplu, beton armat şi beton precomprimat
pentru poduri de şosea.
La execuţia betoanelor din fundaţii, elevaţii, suprastructuri din beton armat şi beton
precomprimat, prevederile din prezentul capitol se vor completa şi cu prevederile specifice
cuprinse în capitolele "Infrastructuri - fundaţii directe; Infrastructuri – fundaţii indirecte de
adâncime; Infrastructuri – culei, pile; Suprastructuri din beton armat; Suprasructuri de tip
mixt".
De asemenea se vor avea în vedere şi reglementările cuprinse în anexele I.1, I.3, I.4,
I.5 din "Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat"- indicativ NE 012-99, aprobat de M.L.P.A.T. cu Ordinul 59/N din 24 august
1999 , prevederile din STAS10111/2-87 si“Codului de practică pentru producerea betonului
” indicativ CP 012/1-2007.
Clasa betonului este definită conf CP 012/1-2007 pe baza rezistenţei caracteristice
f.ck.cil (f.ck.cub), care este rezistenţa la compresiune în N/mm2, determinată pe cilindri de
 150/ H=300 mm sau pe cuburi cu latura de 150 mm, la vârsta de 28 zile, sub a cărui
valoare se pot situa statistic, cel mult 5% din rezultate. Epruvetele vor fi păstrate conform
STAS 1275/88.
Pentru corelarea cu clasele de betoane definite conf ”STAS 10111/2-87”, se prezintă
în continuare un tabel de echivalenţă:
Clasa Clasa
betonului conform Betonului conf
CP 012/1-2007 STAS 10111/2-87
C 8/10 Bc 10
C 12/15 Bc 15
C 16/20 Bc 20
C20/25 Bc 25
C 25/30 Bc 30
C 30/37 -
C 35/45 Bc 35
C 40/50 Bc 50
C 45/55 -
C 50/60 Bc 60

 Pentru asigurarea durabilităţii, proiectul va ţine cont de modul şi gradul în care
lucrarea este expusă la unii factori agresivi ai mediului şi va respecta “Codul de
practică pentru producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007
Dacă după analizarea condiţiilor speciale de mediu se impun măsuri speciale, clasa
betonului va fi stabilită în acord cu următorii parametri:
 gradul de impermeabilitate;
 tipul de ciment;
 conţinutul minim de ciment;
 raportul apă/ciment maxim.
La proiectarea şi executarea unor poduri din beton armat şi beton precomprimat, cu
caracter deosebit, se recomandă colaborarea cu laboratoare de specialitate şi catedre de
specialitate din învăţământul superior care poate avea ca obiect:
 aprofundarea unor probleme privind calculul solicitărilor;
 verificarea comportării prin încercări pe modele sau la scară naturală;
 elaborarea de caiete de sarcini speciale;
 stabilirea de măsuri pentru asigurarea durabilităţii şi asistenţei tehnice la execuţie.
10. DOCUMENTE DE REFERINTA
1. NE 012 2007 Codul de practicã pentru executarea betonului si lucrarilor de beton

armat
2. CP 012/1-2007 Codul de practicã pentru producerea betonului
3. C56-85 Normativ pentru controlul calitatii lucrarilor de constructii si a instalatiilor
aferente
4. C149-87 Instructiuni tehnice privind procedee de remediere a defectelor pentru
elemente de beton si beton armat
5. C16-84Normativ pentru executarea lucrarilor pe timp friguros.
6. SR EN 1504-1-2002 Produse si sisteme pentru protectia si repararea structurilor
de beton. Partea 1. Definitie.
7. SR EN 1504-10:2004 Produse si sisteme pentru protectia si repararea structurilor
de beton. Partea 10. Aplicarea pe santier a produselor si sistemelor si controlul
calitatii lucrarilor.
8. SR EN 1504-2:2005 Produse si sisteme pentru protectia si repararea structurilor
de beton. Partea 2. Sisteme de protectie de suprafata pentru beton.
9. Legea nr.10/1995 Legea privind calitatea in constructii
10. Toate standardele si normele in vigoare mentionate mai departe de acest
caiet de sarcini

10.1. MATERIALE UTILIZATE LA PREPARAREA BETOANELOR
10.1.1. CIMENT
Cimenturile vor satisface cerinţele din standardele naţionale de produs sau din
standardele profesionale.
Cimenturile uzuale, conform SR EN 197-1:2002, sunt grupate in cinci tipuri principale
de ciment după cum urmează:.
 CEM I Ciment Portland
 CEM II Ciment Portland compozit
 CEM III Ciment de furnal
 CEM IV Ciment puzzolanic
 CEM V Ciment compozit
Sortimentele uzuale de cimenturi, caracterizarea acestora, precum şi domeniul şi
condiţiile de utilizare sunt precizate în Anexa M din “Codul de practică pentru producerea
betonului ” indicativ CP 012/1-2007 si NE 013-02.
10.1.1.1. Livrare şi transport
Cimentul se livrează ambalat în saci de hârtie sau vrac, transportat în vehicule rutiere
sau vagoane de cale ferată, însoţit de documentele de certificare a calităţii.
În cazul cimentului vrac, transportul se face numai în vehicule rutiere, cu recipiente
speciale sau vagoane de cale ferată speciale tip Z. V. C. cu descărcare pneumatică.
Cimentul va fi protejat de umezeală şi impurităţi în timpul depozitării şi transportului.
În cazul în care utilizatorul procură cimentul de la un depozit (bază de livrare), livrarea
cimentului va fi însoţită de o declaraţie de conformitate, în care se va menţiona:
 tipul de ciment şi fabrica producătoare;
 data sosirii în depozit;
 numărul certificatului de calitate eliberat de producător şi datele înscrise în acesta;
 garanţia respectării condiţiilor de păstrare;
 numărul buletinului de analiză a calităţii cimentului efectuată de un laborator
autorizat şi datele conţinute în acesta, inclusiv precizarea condiţiilor de utilizare, în
toate cazurile în care termenul de garanţie a expirat.
Obligaţiile furnizorului referitoare la garantarea cimentului se vor înscrie în contractul
între producator şi utilizator.
Prelevarea probelor de ciment se face in conformitate cu planul propriu de calitate ,
verificari si incercari ale Constructorului
Pentru efectuarea de incercari in caz de dubiu ,etc. este recomandabil de a preleva o
proba pentru fiecare tip de ciment si zi de livrare. Luarea de probe se face in general dupa
furnizare, dar nu mai tarziu de 24 de ore dupa livrare.
Prelevarea si incercarea probelor se face in prezenta producatorului pentru eliminarea
oricaror dubii.`

10.1.1.2. Depozitarea
Depozitarea cimentului se face numai după recepţionarea cantitativă şi calitativă a
acestuia, conform prevederilor din Anexa VI. 1 din Codul de practică NE 012-99, inclusiv
prin constatarea existenţei şi examinarea documentelor de certificare a calităţii şi verificarea
capacităţii libere de depozitare în silozurile destinate tipului respectiv de ciment sau în
încăperi special amenajate.
Până la terminarea efectuării determinărilor, acesta va fi depozitat în depozitul tampon
inscripţionat.
Depozitarea cimentului în vrac se face în celule tip siloz, în care nu au fost depozitate
anterior alte materiale, marcate prin înscriere vizibilă a tipului de ciment. Depozitarea
cimentului ambalat în saci, trebuie să se facă în încăperi închise. Pe întreaga perioadă de
exploatare a silozurilor se va ţine evidenţa loturilor de ciment depozitate în fiecare siloz prin
înregistrarea zilnică a primirilor şi a livrărilor. Sacii vor fi aşezaţi în stive pe scânduri,
dispuse cu interspaţii, pentru a se asigura circulaţia aerului la partea inferioară a stivei şi la
o distanţă de 50 cm de la pereţii exteriori, păstrând împrejurul lor un spaţiu suficient pentru
circulaţie. Stivele vor avea cel mult 10 rînduri de saci suprapuşi.
Nu se va depăşi termenul de garanţie prescris de producător, pentru tipul de ciment
utilizat.
Cimentul a carui perioada de garantie a fost depasita, trebuie verificat, privitor la
calitate si daca este gasit sub clasa sa, trebuie indepartat din zona, intr-un depozit separat
si identificat .Acest ciment poate fi folosit pentru lucrari care necesita o clasa de ciment mai
mica , doar cu aprobarea Inginerului.
10.1.1.3. Controlul calităţii cimentului
Controlul calităţii cimentului se face:
 la aprovizionare, inclusiv prin verificarea certificatului de calitate/garanţie emis de
producător sau de baza de livrare conform tabel 22 din “Codul de practică pentru
producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007 si planului propriu de verificari si
incercari al Constructorului
Metodele de încercare sunt reglementate prin standardele SREN 196-1/95, SREN
196-3/97, SREN 196-6/94, SREN 196-7/95, SREN 196-8/2004.
10.1.2. AGREGATE
Agregatele vor corespunde SR EN 12620/2003 Agregate pentru beton şi “ Codului de
practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”
indicativ NE 012-99; sau dupa caz, SR 662-2002 si SR 667-2000.
Pentru prepararea betoanelor, curba de granulozitate a agregatului total se stabileşte
astfel încât să se încadreze funcţie de dozajul de ciment şi consistenţa betonului, în zona
recomandată conform “Codul de practică pentru producerea betonului ” indicativ CP 012/1-
2007 iar pentru realizarea elementelor prefabricate si NE 013-02.
10.1.2.1. Livrarea agregatelor
Producatorii de balastiere/cariere sunt obligaţi să prezinte la livrare documente de
calitate pentru agregate şi certificatul de conformitate eliberat de un organism de certificare
acreditat.
Alegerea dimensiunii maxime a agregatelor se va face conform celor prezentate în
paragraful "Proiectarea amestecului".

Agregatele ce sunt utilizate la prepararea betoanelor care vor fi expuse în medii
umede trebuie verificate în prealabil prin analiza reactia alcali-siliciu.
10.1.2.2. Transportul şi depozitarea
Agregatele nu trebuie să fie contaminate cu alte materiale în timpul transportului sau
depozitării.
Depozitarea agregatelor trebuie făcută pe platforme betonate având pante şi rigole de
evacuare a apelor. Pentru depozitarea separată a diferitelor sorturi se vor crea
compartimente cu înălţime corespunzătoare pentru evitarea amestecării cu alte sorturi.
Compartimentele se vor marca cu tipul de sort depozitat si sursa.
Nu se admite depozitarea direct pe pământ sau pe platforme balastate.
Controlul calităţii agregatelor
Controlul calităţii agregatelor este prezentat în Tabel 22 din “Codul de practică pentru
producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007, iar metodele de verificare sunt
reglementate în STAS 4606/80.
Pentru elementele prefabricate se va respecta si Codul de practica NE 013-02 Anexa
7.1.
10.1.3. APA
Apa de amestecare utilizată la prepararea betoanelor poate să provină din reţeaua
publică sau din altă sursă, dar în acest ultim caz trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
prevăzute în SR EN 1008-2003
10.1.4. ADITIVI
Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:
 îmbunătăţirea lucrabilităţii betoanelor destinate executării elementelor cu armături
dese, secţiuni subţiri, înălţime mare de turnare;
 punerea în operă a betoanelor prin pompare;
 îmbunătăţirea gradului de impermeabilitate pentru elementele expuse la intemperii
sau situate în medii agresive;
 îmbunătăţirea comportării la îngheţ - dezgheţ;
 realizarea betoanelor de clasă superioară;
 reglarea procesului de întărire, întârziere sau accelerare de priză în funcţie de
cerinţele tehnologice;
 creşterea rezistenţei şi a durabilităţii prin îmbunătăţirea structurii betonului.
Aditivii trebuie să îndeplinească cerinţele legislative în vigoare.
Principalele tipuri de aditivi uzuali, care sunt diferentiati dupa efectul lor asupra
betonului, sun dati mai jos:
 Reducatori de apa
 Reducatori de apa, inalta rezistenta
 Intarzietori
 Accelerarori de priza si pentru rezistente initiale mari
 Antrenori de aer
 Protectori impotriva inghetului
 Impermeabilizatori
 Inhibatori de coroziune
Utilizarea aditivilor la prepararea betoanelor este obligatorie în cazurile menţionate în
Codul de practica CP 012-1/ 2007:
Stabilirea tipului si dozajului de aditivi se face odata cu stabilirea clasei de beton
În cazurile în care se folosesc concomitent două tipuri de aditivi a căror compatibilitate
şi comportare împreună nu este cunoscută, este obligatorie efectuarea de încercări
preliminare ale retetei de beton.
10.1.5. ADAOSURI
Adaosurile sunt materiale anorganice fine ce se pot adăuga în beton în cantităţi de
peste 5% substanţă uscată faţă de masa cimentului, în vederea îmbunătăţirii
caracteristicilor acestuia sau pentru a realiza proprietăţi speciale.
Adaosurile pot îmbunătăţi următoarele caracteristici ale betoanelor: lucrabilitatea,
gradul de impermeabilitate, rezistenţa la agenţi chimici agresivi.
Există două tipuri de adaosuri:
 Adaosuri considerate practicinerte (tip 1), înlocuitor parţial al părţii fine din agregate,
caz în care se reduce cu cca. 10% cantitatea de nisip 0 - 3 mm din agregate.
Folosirea adaosului inert conduce la îmbunătăţirea lucrabilităţii şi compactităţii
betonului.
 adaosuri puzzolanice sau hidraulic latente (tip II), caz în care se contează pe
proprietăţile hidraulice ale adaosului. Adaosuri active sunt: zgura granulată de
furnal, cenuşă, praful de silice, etc.
Utilizarea adaosurilor se face in conformitate cu CP 012-1/2007
10.2. CERINŢE PRIVIND CARACTERISTICILE BETONULUI
Compoziţia unui beton va fi aleasă în aşa fel încât cerinţele privind rezistenţa şi
durabilitatea acestuia să fie asigurate.
10.2.1. CERINŢE PENTRU REZISTENŢĂ

Relaţia între raportul A/C şi rezistenţa la compresiune a betonului trebuie determinată
pentru fiecare tip de ciment, tip de agregate şi pentru o vârstă dată a betonului. Adaosurile
din beton pot interveni în determinarea efectivă a raportului A/C.
Rezistenţele caracteristice f.ck. determinate pe cilindru sau cub sunt următoarele:
Clasa de C 8/10 C 12/15 C 16/20 C 20/25 C 25/30
rezistenţă a
betonului
f.ck.cil. N/mm2 8 12 16 20 25
f.ck.cub. N/mm2 10 15 20 25 30
Clasa de C30/37 C 35/45 C 40/50 C 45/55 C50/60

rezistenţă a
betonului
f.ck.cil. N/mm2 30 35 40 45 50
f.ck.cub. N/mm2 37 45 50 55 60

-f.ck.cil. este capacitate de rezistenta la compresiune, testata pe epruvete cilindrice
150/300mm si exprimata in Newtoni pe mm patrat.
-f.ck.cub este capacitate de rezistenta la compresiune, testata pe epruvete cubice cu
latura de 150mm si exprimata in Newtoni pe mm patrat.
10.2.2. CERINŢE PENTRU DURABILITATE

Pentru a produce un beton durabil care să reziste expunerii la condiţiile de mediu
concrete din amplasamentul podului şi care să protejeze armătura împotriva coroziunii
trebuie respectate următoarele cerinţe:
 selectarea materialelor componente ale betonului astfel încât să nu conţină
impurităţi care pot dăuna armăturii;
 alegerea compoziţiei astfel încât betonul:
- să satisfacă toate criteriile de performanţă specificate pentru betonul întărit.
- să poată fi turnat şi compactat pentru a forma o structură compactă pentru
protejarea armăturii.
- să se evite acţiunile interne ce dăunează betonului (exemplu: reacţie alcali -
agregate).
- să reziste acţiunilor externe cum ar fi influenţele mediului înconjurător.
 amestecarea, transportul, punerea în operă şi compactarea betonului proaspăt să
se facă astfel încât materialele componente ale betonului să fie uniform distribuite
în amestec, să nu segrege şi betonul să realizeze o structură compactă;
 tratarea corespunzătoare a betonului pentru obţinerea proprietăţilor dorite ale
betonului şi protejarea corespunzătoare a armăturii.
 Controlul calitatii, inspectii, verificari.
Conditiile de expunere sunt conditiile fizice si chimice la care este expusa structura , in
plus fata de actiunile mecanice. Pentru un element de structura indicat, diferite suprafete
de beton pot fi supuse la actiuni ale mediului diferite. Clasele de expunere sunt date in
tabelul 1 din Codul de practica pentru producerea betonului CP 012/1-2007 .
Cerinţele de durabilitate necesare protejării armăturii împotriva coroziunii, precum şi
păstrarea caracteristicilor betonului la acţiunile fizico - chimice în timpul duratei de serviciu
proiectate sunt legate în primul rând de permeabilitatea betonului.
În acest sens gradul de impermeabilitate al betonului va fi stabilit funcţie de clasa de
expunere în care este încadrat podul. Clasele de expunere sunt conform “Codului de
practică pentru producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007
Nivelele de performanţă la impermeabilitatea betoanelor sunt:
Adâncimea limită de pătrundere a apei (mm) Presiunea apei (bari)
100 200
Grad de impermeabilitate
10 20 4
P 4 P 4
10 20 8
P 8 P 8

10 20 12
P12 P 12
Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului caracterizată prin gradul de gelivitate funcţie

de numărul de cicluri de îngheţ-dezgheţ, trebuie să se încadreze în prevederile Tabelului
5.4 din Codul de practica NE 012-99.
Nivelele de performanţă la gelivitate a betoanelor sunt:
Gradul de gelivitate al Număr de cicluri de
betonului îngheţ - dezgheţ
G 50 50
G 100 100
G 150 150
Bordurile trebuie sa reziste la 300 de cicluri de inghet-dezghet si trebuie sa fie protejate
contra clorurilor.
Valoarea de bază a deformaţiei specifice la 28 de zile a betonului datorită contracţiei,
pentru betoane obişnuite în condiţii normale de întărire este de 0,25% conform STAS
10107/0-90.
10.3. CERINŢE DE BAZĂ PRIVIND COMPOZIŢIA BETONULUI
10.3.1. CONDIŢII GENERALE

Alegerea componenţilor şi stabilirea compoziţiei betonului proiectat se face de către
producător pe baza unor studii de reteta stabilite de către un laborator autorizat.
Producătorul stabileşte compoziţia betonului astfel încât să aibă o consistenţă necesară, să
nu segrege şi să se compacteze uşor. Betonul întărit trebuie să corespundă cerinţelor
tehnice pentru care a fost proiectat şi în mod special să aibă rezistenţa la compresiune
cerută. În aceste cazuri, amestecurile de probă ale betonului în stare întărită trebuie să fie
supuse încercărilor pentru determinarea caracteristicilor pentru care au fost proiectate.
Betonul trebuie să fie durabil, să realizeze o bună protecţie a armăturii.
Date privind compoziţia betonului
În cazul amestecului proiectat trebuie specificate următoarele date de bază:
a) Clasa de rezistenţă;
b) Dimensiunea maximă a granulei agregatelor;
c) Consistenţa betonului proaspăt;
d) Date privind compoziţia betonului (de exemplu raportul A/C maxim, tipul şi dozajul
minim de ciment), funcţie de modul de utilizare a betonului (beton simplu, beton armat),
condiţiile de expunere etc, în concordanţă cu prevederile “Codului de practică pentru
producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007si NE 013-02.
Staţia de betoane şi utilizatorul
Staţia de betoane şi utilizatorul au obligaţia de a livra, respectiv de a comanda beton,
numai pe baza unor comenzi în care se va înscrie tipul de beton şi detalii privind compoziţia
betonului conform celor de mai sus, programul şi ritmul de livrare precum şi partea de
structură în care se va folosi.
Livrarea betonului trebuie însoţită de un bon de livrare - transport beton.

10.3.2. PROIECTAREA AMESTECULUI
Cerinţe privind consistenţa betonului
Lucrabilitatea reprezintă capacitatea betonului proaspăt de a putea fi turnat în diferite
condiţii prestabilite şi de a fi compactat corespunzător.
Lucrabilitatea se apreciază pe baza consistenţei betonului.
Consistenţa betonului proapăt poate fi determinată prin următoarele metode:
Incercare de tasare, conform SR EN 12350-2;
Incercare Vebe, conform SR EN 12350-3;
Determinarea gradului de compactare, conform SR EN 12350-4;
Incarcarea ca masa de raspandire, conform SR EN 12350-5;
Cerinţe privind granulozitatea agregatelor
Se vor respecta prevederile din “Codul de practică pentru producerea betonului ”
indicativ CP 012/1-2007
Raportul A/C este stabilit funcţie de condiţiile de rezistenţă impuse betonului.
Alegerea compoziţiei se face prin încercări preliminare urmărindu-se realizarea
cerinţelor.
Cerinţe privind alegerea aditivilor şi adaosurilor
Aditivii şi adaosurile vor fi adăugate în amestec numai în asemenea cantităţi încât să
nu reducă durabilitatea betonului sau să producă coroziunea armăturii.
Utilizarea aditivilor se face conform prevederilor din “Codul de practică pentru
producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007 pe baza instrucţiunilor de folosire, care
trebuie să fie în acord cu reglementările specifice in vigoare, bazate pe determinări
experimentale.
10.4. NIVELE DE PERFORMANŢĂ ALE BETONULUI
10.4.1. BETONUL PROASPĂT

Consistenţa
Consistenţa betonului proaspăt se va determina printr-una din cele 4 metode
prezentate în “Codul de practică pentru producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007si
NE 013-02.
Densitatea aparentă
Determinarea densităţii aparente, pe betonul proaspăt, se efectuează în conformitate
cu STAS 2414/91
10.4.2. BETONUL ÎNTĂRIT

Rezistenţa la compresiune
Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice care este rezistenţa la
compresiune N/mm2, determinată pe cilindrii de 150/300 mm sau pe cuburi cu latura de
150 mm. Valorile acesteia sunt conform tabelului 7 din “Codul de practică pentru
producerea betonului ” indicativ CP 012/1-2007.
Evoluţia rezistenţei betonului

În unele situaţii speciale, este necesar să se urmărească evoluţia rezistenţei betonului
la anumite intervale de timp, pe epruvete de dimensiuni similare cu cele pe care s-a
determinat clasa betonului. În aceste cazuri, epruvetele vor fi păstrate în condiţii similare cu
cele la care este expusă structura şi vor fi încercate la intervale de timp prestabilite. În
cazurile în care nu se dispune de epruvete, se vor efectua încercări nedistructive, sau
încercări pe carote extrase din elementele structurii.
Rezistenţa la penetrarea apei
Valorile caracteristice sunt conform tabelului 7.2.2 din Codul de practică NE 012-99.
Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ

Valorile caracteristice sunt conform tabelului 7.2.3 din Codul de practică NE 012-99.
Densitatea betonului
Funcţie de densitate, betoanele se clasifică în:
 betoane uşoare - betoane cu densitatea aparentă în stare uscată (105C) de
maxim 2000 kg/m3. Sunt produse în întregime sau parţial prin utilizarea agregatelor
cu structură poroasă.
 betoane cu densitatea normală (semigrele sau grele) - betoane cu densitatea
aparentă în stare uscată (105C) mai mare de 2000 kg/m3 dar nu mai mult de
2500 kg/m3.
 betoane grele - betoane cu densitatea aparentă în stare uscată (105C) mai mare
de 2500 kg/m3.
10.5. PREPARAREA BETONULUI
Personalul implicat în activitatea de producere şi control a betonului, va avea
cunoştinţele şi experienţa necesare pentru aceste genuri de activităţi.
Se vor respecta prevederile “Codului de practică pentru producerea betonului ”
indicativ CP 012/1-2007 iar pentru elementele prefabricate si prevederile Codului de
practica NE 013-02.
Antreprenorul trebuie sa pregateasca sau sa identifice statia care va furniza beton, si
sa o supuna aprobarii Inginerului-Consultant.
La dozarea materialelor componente ale betonului, se admit următoarele abateri:
 agregate  3%
 ciment şi apă  2%
 adaosuri  3%
 aditivi  5%
Amestecarea şi încărcarea în mijlocul de transport

Pentru amestecarea betonului, se pot folosi betoniere cu amestecare forţată sau cu
cădere liberă. În cazul utilizării agregatelor cu granule mai mari de 40 mm, se vor folosi
numai betoniere cu cădere liberă.
Prin amestecare trebuie să se obţină o distribuţie omogenă a materialelor componente
şi o lucrabilitate constantă.
Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră se va face începând
cu sortul de agregate cu granulaţia cea mai mare.
Amestecarea componenţilor betonului se va face până la obţinerea unui amestec
omogen. Durata amestecării depinde de tipul şi compoziţia betonului, de condiţiile de mediu
şi de tipul instalaţiei.
Durata de amestecare va fi de cel puţin 45 sec. de la introducerea ultimului
component.
Durata de amestecare, se va majora după caz pentru:
 utilizarea de aditivi sau adaosuri;
 perioade de timp friguros;
 utilizarea de agregate cu granule mai mari de 31 mm;
 betoane cu lucrabilitate redusă (tasare mai mică de 50 mm).
Se recomandă ca temperatura betonului proaspăt, la începerea turnării, să fie
cuprinsă între 5C şi 30C.
Durata de încărcare a unui mijloc de transport, sau de menţinere a betonului în
buncărul tampon, va fi de maximum 20 minute.
La terminarea unui schimb, sau la întreruperea preparării betonului pe o durată mai
mare de o oră, este obligatoriu ca toba betonierei să fie spălată cu jet puternic de apă, sau
apă amestecată cu pietriş şi apoi imediat golită complet.
În cazul betonului deja amestecat (preparat la staţii, fabrici de betoane), utilizatorul
(executantul) trebuie să aibă informaţii de la producător în ceea ce priveşte compoziţia
betonului, pentru a putea efectua turnarea şi tratarea betonului în condiţii corespunzătoare,
pentru a putea evalua evoluţia în timp a rezistenţei şi durabilităţii betonului din structură.
10.6. TRANSPORTUL ŞI PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI
10.6.1. TRANSPORTUL BETONULUI

Transportul betonului trebuie efectuat luând măsurile necesare pentru a preveni
segregarea, pierderea componenţilor sau contaminarea betonului.
Nici un beton pentru structuri nu va fi transportat in mijloace de transport, fara
agitatoare. Durata maximă posibilă de transport depinde în special de compoziţia betonului
şi condiţiile atmosferice. Durata de transport se consideră din momentul încărcării mijlocului
de transport şi sfârşitul descărcării acestuia şi nu poate depăşi valorile orientative
prezentate în tabelul de mai jos, pentru cimenturi de clasa 32,5/42,5 decât dacă se
utilizează aditivi întârzietori.
Durata maximă de transport a betonului cu autoagitatoare.
Temperatura amestecului Durata maximă de transport (minute)
de beton (C) cimenturi de clasa 32,5 cimenturi de clasa 
42,5
10 < t  30 50 35
t < 10 70 50
În general, se recomandă ca temperatura betonului proaspăt, înainte de turnare, să fie
cuprinsă între (5 - 30)C.

În situaţia betoanelor cu temperaturi mai mari de 30C sunt necesare măsuri
suplimentare precum:stabilirea de către un institut de specialitate sau un laborator autorizat
a unei tehnologii adecvate de preparare, transport, punere în operă şi tratare a betonului şi
folosirea unor aditivi întârzietori eficienţi, etc.
În cazul transportului cu autobasculante, durata maximă se reduce cu 15 minute, faţă
de limitele din tabel.
Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcarea şi reîncărcarea cu beton a
mijloacelor de transport depăşeşte o oră, precum şi la întreruperea lucrului, acestea vor fi
curăţate cu jet de apă; în cazul agitatoarelor, acestea se vor umple cu cca. 1 m3 de apă şi
se vor roti cu viteză maximă timp de 5 minute, după care se vor goli complet de apă.
10.6.2. PREGĂTIREA TURNĂRII BETONULUI

Se recomandă ca temperatura betonului proaspat la inceperea turnării sa fie cuprinsă
intre 5C si 30C. In perioada de timp friguros se vor lua măsuri de protectie, astfel incat
betonul recent decofrat să se menţină la temperatura de +10C…+15C, timp de 3 zile de la
turnare. In toate cazurile se va tine seama si de recomandarile formulate in cap. 15
“Tratarea betoanelor “ din NE 012-99.
Executarea lucrărilor de betonare poate să înceapă numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
 existenta procedurii pentru betonare si aprobarea acesteia de către Inginerul-
Consultant
 sunt realizate măsurile pregătitoare, sunt aprovizionate şi verificate materialele
componente (agregate, ciment, aditivi, adaosuri, etc) şi sunt în stare de funcţionare
utilajele şi dotările necesare, în conformitate cu prevederile procedurii de execuţie;
 sunt stabilite şi instruite formaţiile de lucru, în ceea ce priveşte tehnologia de
execuţie şi măsurile privind securitatea muncii şi PSI;
 au fost recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături (după caz);in
cazul in care de la montarea la receptionarea armăturii a trecut o perioada
indelungata (peste 6 luni) este necesara o inspectare a stării armăturii de către o
comiste alcătuită din Consultant, executant, proiectant si reprezentantul ISC
(Inspectoratul de Stat in Constructii) care va decide oportunitatea expertizarii stării
armăturii de catre un expert sau un institut de specialitate si va dispune efectuarea
ei ; in orice caz, daca se constată prezenţa frecventă a ruginii neaderente, armătura
- dupa curatire – nu trebuie să prezinte o reducere a secţiunii sub abaterea minimă
prevăzută in standardele de produs; se va proceda apoi la o noua recepţie
calitativă.
 suprafeţele de beton turnat anterior şi întărit, care vor veni în contact cu betonul
proaspăt, vor fi curăţate de pojghiţa de lapte de ciment (sau de impurităţi);
suprafeţele nu trebuie să prezinte zone necompactate sau segregate şi trebuie să
aibe rugozitatea necesară asigurării unei bune legături între cele două betoane;
 sunt asigurate posibilităţi de spălare a utilajelor de transport şi punere în operă a
betonului;
 sunt stabilite, după caz şi pregătite, măsurile ce vor fi adoptate pentru continuarea
betonării în cazul intervenirii unor situaţii accidentale (staţie de betoane şi mijloace
de transport de rezervă, sursa suplimentară de energie electrică, materiale pentru
protejarea betonului, condiţii de creare a unui rost de lucru, etc.);
 nu se întrevede posibilitatea intervenţiei unor condiţii climatice nefavorabile (ger,
ploi abundente, furtună, etc.);
 în cazul fundaţiilor, sunt prevăzute măsuri de dirijare a apelor provenite din
precipitaţii, astfel încât acestea, să nu se acumuleze în zonele ce urmează a se
betona;
 sunt asigurate condiţiile necesare recoltării probelor la locul de punere în operă şi
efectuării determinărilor prevăzute pentru betonul proaspăt, la descărcarea din
mijlocul de transport;
 este stabilit locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton care nu îndeplinesc
condiţiile tehnice stabilite şi sunt refuzate;
În baza verificării îndeplinirii condiţiilor de mai sus, se va consemna aprobarea
începerii betonării de către consultant.
Antreprenorul trebuie sa dea Inginerului o notificare cu cel putin 24 zile , inainte de a
incepe turnarea betonului, pentru fiecare element al structurii.
Aprobarea începerii betonării trebuie să fie reconfirmată, pe baza unor noi verificări, în
cazurile în care:
 au intervenit evenimente de natură să modifice situaţia constatată la data aprobării
(intemperii, accidente, reluarea activităţii la lucrări sistate şi neconservate);
 betonarea nu a început în intervalul de 7 zile de la data aprobării.
Înainte de turnarea betonului trebuie verificată funcţionarea corectă a utilajelor pentru
transportul local şi compactarea betonului.
10.6.3. REGULI GENERALE DE BETONARE

Betonarea unei construcţii va fi condusă nemijlocit de conducătorul tehnic al punctului
de lucru. Acesta va fi permanent la locul de turnare şi va supraveghea respectarea strictă a
prevederilor prezentului cod şi procedurii de execuţie.
Betonul va fi pus în lucrare, la un interval cât mai scurt de la aducerea lui la locul de
turnare. Nu se admite depăşirea duratei maxime de transport şi modificarea consistenţei
betonului.
La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:
1. Cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidăriile - care vor veni în contact cu
betonul proaspăt - vor fi udate cu apă cu 2-3 ore înainte şi imediat înainte de
turnarea betonului, iar apa ramasă în denivelări va fi înlăturată.
2. Din mijlocul de transport, descărcarea betonului se va face în: bene, pompe,
benzi transportoare, jgheaburi sau direct în lucrare.
3. Dacă betonul adus la locul de punere în lucrare, nu se încadrează în limitele
de consistenţă admise, sau prezintă segregări, va fi refuzat, fiind interzisă punerea
lui în lucrare; se admite îmbunătăţirea consistenţei numai prin folosirea unui
superplastifiant.
4. Inălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să fie mai mare de 3,00 m –
în cazul elementelor cu lăţime de maximum 1,00 - şi 1,50 m; în celelalte cazuri,
inclusiv elemente de suprafaţă (plăci, fundaţii, etc.).
5. Betonarea elementelor cofrate pe înălţimi mai mari de 3,00 m, se va face
prin ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcătuit din tronsoane
de formă tronconică), având capătul inferior situat la maximum 1,50 m de zona care
se betonează.
6. Betonul trebuie să fie răspândit uniform în lungul elementului, urmărindu-se
realizarea de straturi orizontale de maximum 50 cm înălţime şi turnarea noului strat
înainte de începerea prizei betonului turnat anterior.
7. Se vor lua măsuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea armăturilor
faţă de poziţia prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea superioară
a plăcilor în consolă; dacă totuşi se vor produce asemenea defecte, ele vor fi
corectate în timpul turnării.
8. Se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturii,
respectându-se grosimea stratului de acoperire, în conformitate cu prevederile
proiectului.
9. Nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturii în timpul betonării şi
nici aşezarea pe armături a vibratorului.
10. In zonele cu armături dese, se va urmări cu toată atenţia umplerea completă
a secţiunii, prin îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de oţel,
concomitent cu vibrarea lui; în cazul în care aceste măsuri nu sunt eficiente, se vor
crea posibilităţi de acces lateral al betonului, prin spaţii care să permită pătrunderea
vibratorului.
11. Se va urmări comportarea şi menţinerea poziţiei iniţiale a cofrajelor şi
susţinerilor acestora, luându-se măsuri operative de remediere în cazul unor
deplasări sau cedări.
12. Circulaţia muncitorilor şi a utilajului de transport, în timpul betonării, se va
face pe podine astfel rezemate încât să nu modifice poziţia armăturii; este interzisă
circulaţia directă pe armături sau pe zonele cu beton proaspăt.
13. Betonarea se va face continuu, până la rosturile de lucru prevăzute în proiect
sau procedura de execuţie.
14. Durata maximă admisă a întreruperilor de betonare, pentru care nu este
necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să depăşească
timpul de începere a prizei betonului; Aceasta se va considera de 2 ore de la
prepararea betonului – în cazul cimenturilor cu adaosuri - şi respectiv 1,5 ore în
cazul cimenturilor fără adaos. Prezenta laboratorului la betonare este obligatorie
pentru a tine sub control betonul prin determinari.
15. In cazul când s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea
turnării este permisă numai după pregătirea suprafeţelor rosturilor, conform cap. 13
"Rosturi de lucru" din “Codul de practică”- NE 012-99.
16. Instalarea podinilor pentru circulaţia lucrătorilor şi mijloacelor de transport
local al betonului, pe planşeele betonate, precum şi depozitarea pe ele a unor
schele, cofraje sau armături, este permisă numai după 24 - 48 ore, în funcţie de
temperatura mediului şi tipul de ciment utilizat (de exemplu 24 ore dacă
temperatura este de peste 20C şi se foloseşte ciment de tip I de clasa mai mare de
32,5).
17. Betonarea diferitelor elemente de construcţie este prezentată în procesul
tehnologic aferent proiectului.
18. Armatura si cofrajele pentru o structura trebuie amplasate inainte de
turnarea betonului.
19. Betonul nu trebuie turnat in structuri, care reazema pe sol, pana cand pilotii
batuti pe o raza de 8 m nu au fost terminati. Daca turnarea betonului trebuie facuta
in aceasta zona, inainte de terminareabaterii pilotului, acest beton trebuie turnat cu
cel putin 3 zile inainte de permiterea continuarii baterii pilotilor.
20. Toate resturile, rumegusul sau alte materiale trebuie indepartate din cofraje
inainte de turnarea betonului.
21. Betonul nu trebuie turnat cand conditiile atmosferice pot deteriora betonul
sau impiedica executia corespunzatoare.
22. Oparatiile de preparare si turnare a betonului vor fi intrerupte, atunci cand
temperatura atmosferica ajunge la 40C si nu trebuie reluata pana cand temperatura
nu depaseste 20 C.
23. Betonul nu trebuie turnat pe materiale inghetate. Cand betonul este turnat si
temperatura aerului este in scadere fata de 20 C, betonul trebuie protejat.
24. Intervalul maxim permis pentru turnarea sarjelor de beton in cofraje trebuie
sa fie 30 minute.
25. Succesiunea de turnare a betonului trebuie sa fie asa cum este indicat in
plansele de executie.
26. Orice sectiune a betonului care prezinta defectiuni trebuie reparata sau
inlocuita, asa cum este dispus de Inginer.
27. Trebuie evitate segregarile de material si deplasarile de armaturi.
28. Betonul din grinzi trebuie turnat uniform, pe intreaga lungime a grinzii, in
straturi orizontale.
29. Turnarea betonului trebuie reglata pentru a controla presiunile exercitate.
30. Pozitionarea dispozitivelor de turnare a betonului trebuie sa fie astfel incat sa
nu apara segregari.
31. Cand sunt necesare jgheaburi, acestea trebuie echipate cu placi de dirijare
sau trebuie sa fie compuse din sectiuni mici, pentru a permite dirijarea betonului.
32. Dupa turnarea betonului in cofraje, elementul de beton nu trebuie mutat
lateral mai mult de 2 m.
33. Toate jgheaburile trebuie sa fie de metal, metal acoperit cu plastic, cauciuc
sau din alte materiale care nu reactioneaza cu betonul.
34. Jgheaburile trebuie tinute curate si fara cruste de beton.
35. Aluminiul sau aliajele de aluminiu care reactioneaza cu betonul nu trebuie
folosite pentru jgheaburi.
36. Pentru a evita rosturile vizibile de pe fetele vizibile, suprafata de deasupra a
betonului adiacenta cu cofrajul trebuie nivelata cu o mistrie.
37. Daca se produce o "pana de beton" la rosturile de lucru, cum se intampla la
suprafata inclinata de sus a aripilor de pod, se va prevedea o insertare, pentru a
impiedica formarea de astfel de pene, astfel incat grosimea betonului care se
toarna, sa nu fie mai mica de 150 mm.
38. Imediat dupa turnarea unui strat de beton, toate caderile de mortar
imprastiate pe armatura sau pe suprafata cofrajelor trebuie indepartate.
39. Se va feri betonul proaspat turnat de resturile de mortar uscat si praf.
40. Se va da atentie deosebita, pentru a nu avaria sau deteriora legarea
armaturii, langa suprafata betonului, in timpul curatarii armaturii de otel.
41. Turnarile succesive de beton pot fi facute dupa ce turnarea precedenta este
completa si rezistenta la compresiune a betonului turnat precedent a atins 14 Mpa,
rezistenta determinata pe epruvete luate din santier.
10.6.4. COMPACTAREA BETONULUI

Betonul va fi astfel compactat încât să conţină o cantitate minimă de aer oclus.
Compactarea betonului este obligatorie şi se poate face prin diferite procedee, funcţie
de consistenţa betonului, tipul elementului etc. Compactarea mecanică a betonului se face
prin vibrare.
În timpul compactării betonului proaspăt, se va avea grijă să se evite deplasarea şi
degradarea armăturilor şi/sau cofrajelor.
Betonul trebuie compactat numai atât timp cât este lucrabil.
Detalii privind procedeele de vibrare mecanică sunt prezentate în ANEXA IV.2 din
“Codul de practică”- NE 012-99 iar pentru elementele prefabricate si in Codul de practica
NE 013-02.
10.6.5. ROSTURI DE LUCRU

În măsura în care este posibil, se vor evita rosturile de lucru organizându-se execuţia
astfel încât betonarea să se facă fără întrerupere la nivelul respectiv sau între două rosturi
de dilataţie.
Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor va fi stabilită prin proiect sau
procedură de execuţie şi se vor respecta prevederile “Codului de practică”- NE 012-99 si
NE 013-02.
Elementele de construcţii pot fi decofrate atunci când betonul a atins o anumită
rezistenţă, care este prezentată în documentaţia de execuţie ţinând cont de prevederile“
Codul de practică”- NE 012-99.
10.7. TRATAREA BETONULUI DUPĂ TURNARE
10.7.1. GENERALITĂŢI
În vederea obţinerii proprietăţilor potenţiale ale betonului, zona suprafeţei trebuie
tratată şi protejată o anumită perioadă de timp, funcţie de tipul structurii elementului,
condiţiile de mediu din momentul turnării şi condiţiile de expunere în perioada de serviciu a
structurii.
Tratarea şi protejarea betonului trebuie să înceapă cât mai curând posibil după
compactare.
Acoperirea cu materiale de protecţie se va realiza îndată ce betonul a căpătat o
suficientă rezistenţă, pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa acoperită.
Tratarea betonului este o măsură de protecţie împotriva:
 uscării premature, în particular, datorită radiaţiilor solare şi vântului.
Protecţia betonului este o măsură de prevenire a efectelor:
 antrenării (scurgerilor) pastei de ciment datorită ploii (sau apelor curgătoare);
 diferenţelor mari de temperatură în interiorul betonului;
 temperaturii scăzute sau îngheţului;
 eventualelor şocuri sau vibraţii, care ar putea conduce la o diminuare a aderenţei
beton – armătură (după întărirea betonului).
Principalele metode de tratare/protecţie sunt:
 menţinerea în cofraje;
 acoperirea cu materiale de protecţie, menţinute în stare umedă;
 stropirea cu pelicule de protecţie.
10.7.2. DURATA TRATĂRII

Durata tratării depinde de:
 sensibilitatea betonului la tratare;
 temperatura betonului;
 condiţiile atmosferice în timpul şi după tratare;
 condiţiile de serviciu, inclusiv de expunere, ale structurii.
Se va ţine cont de prevederile “Codului de practică”- NE 012-99.
10.7.3. FINISAREA SUPRAFETELOR DE BETON

Antreprenorul trebuie sa finiseze toate suprafetele de beton, exceptand platformele
podului, in conformitate cu cerintele acestor specificatii.
Toate suprafetele de beton formate trebuie sa fie mai intai finisate obisnuit.
Suprafetele care necesita o finisare prin slefuire sunt indicate in plansele de executie.
O suprafata finisata “prin curatire cu pasta de ciment” va fi considerata o altarnativa
acceptabila fata de o finisare prin slefuire. Betonul turnat impotriva cofrajelor metalice sau
netede, cofraje grele, ca si zidariile, metalul, sau fibrele de sticla, pot avea o finisare a
suprafetei “prin curatire cu pasta de ciment”.
Suprafetele de beton care nu sunt finisate prin slefuire trebuie finisate cu drisca.
10.7.3.1. Finisarea obisnuita a suprafatelor
Imediat dupa indepartarea cofrajelor, toate proeminentele fine si iregulare trebuie
indepartate de pe toate suprafetele.
Cavitatile produse de legaturile cofrajelor si toate golurile, colturile sau marginile rupte
si alte defecte trebuie curatate in intregime, saturate cu apa si apoi plombate si rectificate.
Mortarul trebuie facut din ciment si agregate fine amestecate in aceeasi proportie ca si in
betonul de clasa celui finisat. Se pot folosi si mortare speciale. Aplicarea lor se face
conform fiselor tehnice date de producator
Mortarul folosit la rectificari nu trebuie sa fie mai vechi de 1 ora.
Peticele de mortar trebuie protejate asa cum este prescris in aceasta Subsectiune.
Toate rosturile de constructie si de dilatare din lucrarea completa trebuie curatate cu
atentie de mortar si beton.
Umplurura de rosturi trebuie sa se vada pe intreaga lungime a rosturilor, cu margini
curate si exacte.
10.7.3.2. Finisarea prin slefuire
Cofrajele trebuie sa stea in amplasament cel putin 12 ore, nepunand la socoteala
timpul cand temperatura este sub 5 o C, inainte de a fi indepartate pentru a permite o
finisare a suprafetei prin slefuire.
Daca cofrajele sunt indepartate inainte ca intarirea sa fie completa, pentru aplicarea
finisarii suprafetei prin slefuire, betonul trebuie tinut umed pe timpul expunerii.
Cand slefuirea este terminata, suprafata trebuie acoperita si pastrata umeda, pana la
terminarea perioadei de 72 de ore.
Suprafata betonului ce urmeaza a fi finisata trebuie saturata cu apa.
Locurile cu armatura ramasa descoperita si defectele trebuie remediate cu materiale
speciale cu proprietati mecanice cel putin egale cu ale elementului degradat si lasate sa se
intareasca
Suprafata trebuie slefuita
Slefuirea trebuie sa continue, pana cand toate urmele de cofraje, proeminente si
iregularitati au fost indepartate, toate golurile sunt umplute si a fost obtinuta o suprafata
uniforma.
Dupa ce finisarea finala este incheiata si dupa ce suprafata s-a uscat, trebuie
efectuata o slefuire cu o panza groasa de sac pentru a indeparta pudra ramasa si suprafata
trebuie lasata libera de pete, pasta, pudra si semne objectionabile.
10.7.3.3. Finisarea prin curatire cu pasta de ciment
Suprafata care urmeaza a fi finisata trebuie periata cu perii de sarma, pentru a
indeparta laptele de ciment si sedimentele si pentru a sparge gaurile bulelor de ciment.
Denivelarile de la rosturile de cofrare trebuie netezite.
Suprafata trebuie umezita si acoperita cu un compus din o parte ciment si 1,5 parti
nisip fin cu suficienta apa pentru a produce o pasta consistenta subtire.
Imediat dupa aplicarea pastei, suprafata trebuie curatita cu un material de pluta sau alt
material potrivit. Pasta trebuie sa umple complet toate gaurile si alte iregularitati din
suprafata.
Cand pasta ajunge la o plasticitate, ca nu va putea fi scoasa din gauri, surplusul se va
indeparta cu o panza de sac.
Cand pasta este complet uscata, suprafata trebuie slefuita viguros cu o panza de sac
uscata pentru a indeparta complet orice pasta uscata. Nu trebuie sa ramana nici o pelicula
de pasta uscata.
Curatarea pastei de pe suprafata betonului trebuie facuta cand temperatura este de
cel putin 5 oC si este in crestere. Toata curatarea de pe suprafata trebuie terminata in
aceeasi zi, in care a inceput.
Cimentul pentru pasta trebuie sa fie ciment Portland alb, adaugat atat cat este necesar
pentru a produce culoarea dorita.
10.7.3.4. Finisarea cu drisca
Suprafetele de beton expuse trebuie finisate cu un dispozitiv din lemn. Trebuie
suficient beton in exces, mentinut in fata dispozitivului de finisare, asa incat agregatele sa
fie fortat sa apara in suprafata.
Suprafata trebuie in intregime lucrata cu o drisca de lemn, pentru a produce o
suprafata neteda si fin rugoasa.
Marginile, colturile si rosturile trebuie finisate cu atentie, cu unelte adecvate.
10.8. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR

Acest capitol prevede măsurile minime obligatorii necesare controlului execuţiei
structurilor din beton şi beton armat. Controlul cuprinde acţunile şi deciziile esenţiale, ca şi
verificările ce trebuie făcute în conformitate cu reglementăile tehnice specifice, pentru a
asigura satisfacerea tuturor cerinţelor specifice.
Controlul calităţii lucrărilor se referă la:
 Control interior (executat de către Antreprenor);
 Control exterior (executat de către Inginer -Consultant);
Procedeele de control a calităţii in constructii constau in controlul producţiei si
execuţiei. Aceasta include:
 controlul preparării betonului;
 controlul punerii în operă a betonului;
 verificările rezultatelor incercărilor pe betonul proaspăt şI pe betonul întărit.
Antreprenorul trebuie sa pregateasca si sa trimita spre aprobare Inginerului Planul de

control calitate verificari si incercari pentru lucrarile de betonare impreuna cu procedura de
executie inainte de inceperea lucrarilor de betonare din santier. Planul trebuie sa se refere
la toate determinarile si incercarile care se vor face pe beton si pe componentele acestuia,
specificand punctele cheie, unde constructia nu poate evolua fara aprobarea Inginerului.
Pe langa sistemul de control mentionat mai sus trebuie data atentie controalelor
vizuale care pot atrage atentia, din timp, despre comportari anormale ale betonului pe
perioada prepararii, transportului sau turnarii.
Daca compozitia betonuluii este excesiv de umeda, cauzand segregari sau alte
conditii neacceptabile, betonul trebuie respins. Determinarea tasarii trebuie facuta la locul
de turnare, in prezenta Inginerului, pentru a determina consistenta.
Betonul care a dezvoltat o intarire initiala inainte de compactare si finisare, trebuie
respins. Daca sunt intalnite greseli la preparare, operatiunea de dozare trebuie oprita pana
cand probleme este rezolvata. Trebuie acordata permisiune pentru folosirea cimentului si
agregatelor deja amestecate in betoniere mobile sau statii centrale de preparare,
autobetoniere. Fiecare lot trebuie amestecat sau agitat, pentru cel putin 3 minute, in plus,
dupa ce s-a observat priza falsa, iar betonul trebuie sa fie de o consistenta satisfacatoare.
10.9. EXECUTAREA BETOANELOR CU PROPRIETĂŢI SPECIALE ŞI BETOANE PUSE

ÎN OPERĂ, PRIN PROCEDEE SPECIALE
La executarea lucrărilor supuse unor acţiuni deosebite, se folosesc:
 betoane rezistente la penetrarea apei;
 betoane cu rezistenţă mare la îngheţ - dezgheţ şi la agenţi chimici de dezgheţare;
 betoane rezistente la atacul chimic;
 betoane cu rezistenţă mare la uzură.

De asemenea o serie întreagă de elemente ale podurilor, se execută prin procedee
speciale şi anume:
 turnarea betonului sub apă;
 betoane turnate prin pompare;
 betoane turnate în cofraje glisante;
 betoane ciclopiene.
Pentru aceste betoane cu proprietăţi speciale şi procedee speciale, se vor respecta
prevederile capitolelor 8 şi 16 din “Codul de practică” NE 012-99.
10.9.1. TURNAREA BETONULUI SUB APA

Inginerul trebuie sa receptioneze tot betonul turnat sub apa.
Betonul turnat sub apa trebuie sa fie de aceeasi clasa si compozitie ca si cel folosit in
celelelte structuri exceptand continutul de ciment care trebuie sa creasca cu 10 procente.
Betonul trebuie turnat, astfel incat sa formeze o masa compacta. Nu trebuie deranjat
dupa ce a fost turnat.
Daca apa mai este mentinuta la locul de turnare, cofrajele trebuie sa fie inchise etans.
Palnia de turnare a betonului trebuie sa constea dintr-un tub etans avand un diametru
de nu mai putin de 250 mm. Aceasta trebuie construita in sectiuni avand inadiri flexibile si
etanse.
Palniile nu trebuie sa fie din aluminiu sau aliaj de aluminiu care ar putea reactiona cu
betonul.
Palniile trebuie sustinute pentru a permite miscarea libera a partii de descarcare
deasupra suprafetei de lucru. Acestea trebuie sa permita coborarea rapida, cand este
necesara intarzierea sau oprirea suvoiului de beton.
Capatul de descarcare trebuie sa fie inchis la inceputul lucrarii pentru a preveni

patrunderea apei in tub si trebuie sa fie tot timpul izolat. Tuburile palniilor trebuie tinute pline
tot timpul.
Cand o sarja este descarcata in palnie, curgerea betonului trebuie indusa de ridicarea
usoara a capatului de descarcare si in plus, tinindu-l in betonul care se toarna.
Curgerea trebuie sa fie continua pana cand lucrarea este terminata.
Betonul trebuie turnat continu de la inceput la sfarsit. Suprafata betonului trebuie tinuta
aproape orizontal tot timpul pe cat este cu putinta.
Odata ce betonul a fost turnat, apa de stationare trebuie indepartata, betonul inspectat
si toate resturile sau alte materiale nesatisfacatoare trebuie indepartate de la suprafata.
10.9.2. BETONAREA PE TIMP FRIGUROS

Urmatoarele cerinte trebuie sa guverneze turnarea betonului cand temperatura
mediului este mai mica de 50C.
Temperatura betonului nu trebuie sa fie mai mica de 10 0C imediat dupa ce a fost
turnat.
Antreprenorul trebuie sa asigure echipamente de incalzire si/sau sa inchida sau sa
protejeze structura intr-o asa maniera, incat betonul si aerul inconjurator sa fie mentinut la o
temperatura intre 10 oC si 40oC pentru primele 72 de ore, dupa ce betonul a fost turnat, si la
o temperatura cuprinsa intre 5 oC si 40 oC pentru urmatoarele 48 de ore. Temperatura
aerului care inconjoara betonul trebuie redusa treptat la temperatura exterioara cu un ritm,
nu mai rapid de 3oC/h.
Trebuie mentinuta umiditatea.
Folosirea de mijloace de incalzire cu foc deschis este interzisa. Trebuie prevazut un
scut de protectie, pe echipamentul de incalzit, asa incat nici un metal expus sa nu fie in
contact cu sursa de caldura.
Antreprenorul poate folosi izolatoare de cofraje pentru a mentine temperatura
betonului la cea indicata in specificatii.
Temperatura betonului in timpul prepararii poate fi ajustata pentru a se asigura ca
temperatura betonului nu va fi mai mare de 38 oC datorita caldurii produse de hidratare.
Cofrajele izolate trebuie sa ramana pe loc timp de 5 zile.
Cofrajele pot fi desfacute usor, daca este necesar, pentru a controla temperatura
betonului mai coborata decat valorile maxime specificate. Daca desfacerea cofrajelor este
necesara, trebuie obtinuta, inainte, aprobarea Inginerului.
Cand cofrajele se indeparteaza dupa cele 5 zile specificate, scaderea temperaturii
betonului nu trebuie sa fie mai rapida de 3 oC/ ora.
Antreprenorul trebuie sa prevada 4 tuburi de otel galvanizat de 25 mm diametru si 300
mm lungime, prin care se masoara temperatura, pentru fiecare aplicare a cofrajelor
izolatoare. Aceste tuburi trebuie prevazute cu opritori de cauciuc satisfacatori. Tuburile
trebuie plasate in beton asa cum este dispus de Inginer si trebuie folosite pentru a lua
temperatura betonului. Dupa ce timpul de protejare a expirat, tuburile trebuie indepartate si
gaurile ramase trebuie tencuite.
Antreprenorul trebuie sa-si asume toate riscurile, in legatura cu turnarea betonului pe
timp friguros si acordul dat de Inginer pentru turnarea betonului in aceasta perioada nu il
absolva, in nici un fel, pe Antreprenor de responsabilitatea pentru rezultate
nesatisfacatoare. Orice beton care prezinta deteriorari din cauza inghetului trebuie respins.

11. CAPITOLUL 8 SUPRASTRUCTURI DIN BETON ARMAT
11.1. GENERALITĂŢI
Prezentul capitol se referă la lucrările sau părţile de lucrări executate din beton armat
în suprastructurile de poduri şi anume:
 grinzi simplu rezemate sau continue din beton armat;
 plăci turnate monolit din beton armat;
 elemente prefabricate din beton armat (plăci carosabile, plăci de trotuar, elemente
tip cornişă pentru parapeţi şi plăci, prefabricate pentru suprastructurile de tip mixt);
 monolitizarea elementelor prefabricate.
Pentru structuri deosebite, cu alcătuiri constructive şi utilizări de materiale noi, altele
decât cele cuprinse în prezentul caiet de sarcini, se vor întocmi caiete de sarcini speciale.
Suprastructurile din beton armat se vor executa numai pe baza unui proiect elaborat
de către o organizaţie de proiectare autorizată, cu respectarea strictă a prevederilor din
STAS 10111/2-87 "Suprastructuri din beton, beton armat şi beton precomprimat – prescripţii
de proiectare" şi în special a capitolului 5.
Elementele prefabricate vor fi introduse în structuri numai dacă sunt însoţite de
certificate de calitate.
Proiectul pe baza căruia se vor realiza suprastructurile din beton armat, va cuprinde
detaliile de execuţie a suprastructurii şi programul de asigurare a calităţii lucrărilor.
Proiectul de organizare a lucrărilor, la fiecare lucrare în parte va fi întocmit de către
antreprenor şi va preciza în special locul şi condiţiile de depozitare şi de întreţinere ale
materialelor, componentelor, prefabricatelor şi ale oricăror altor dispozitive necesare
execuţiei.
Planşele de execuţie însoţite de note de calcul vor cuprinde toate elementele
necesare execuţiei, inclusiv planşele tehnologice cu fazele succesive de execuţie.
Detaliile de execuţie vor fi cuprinse în planşele de cofraj şi armare pentru
suprastructură în întregime şi pentru părţi de lucrări din aceasta. În zonele puternic armate,
cu concentrări de eforturi (de exemplu cuzineţi), desenele de detaliu vor fi prezentate la o

scară şi într-o asemenea manieră încât să arate compatibilitatea între planul de armare şi
condiţiile efective de betonare.
Planurile de cofraj vor preciza toate detaliile privind dimensiunile, toleranţele admise şi
modul de trasare a suprafeţelor aparente ale betonului prin cofrajele propuse.
Planurile de armare, pentru elementele din beton armat, vor cuprinde toate datele
geometrice privind armăturile şi modul de poziţionare (poziţie, traseu, diametru, lungimi
parţiale şi lungimi totale).
Planurile vor conţine explicit:
 calitatea oţelurilor ;
 toleranţele de poziţionare;
 poziţia înnădirilor şi detaliile de înnădire;
 dispunerea, forma şi natura dispozitivelor de calare a armăturilor;
în cazul elementelor prefabricate, poziţia şi natura ancorelor încorporate pentru
manipulare;
De asemenea, planurile de armare vor cuprinde măsurile ce trebuie luate în secţiunile
de reluare a betonării, pregătirea armăturilor prin îndoire - dezdoire şi modul de tratare a
suprafeţei de la care se reia betonarea.
Zonele de armătură densă se vor detalia la o scară mare cu prezentarea la scara reală
a razelor de curbură şi a diametrelor armăturilor.
Tabelele recapitulative ale armăturilor utilizate vor da pentru fiecare marcă un număr
de ordine, tipul oţelului, diametrul, un crochiu cu traseul şi modul de dispunere, lungimi
parţiale şi lungime totală desfăşurată, greutatea nominală şi numărul de bare asemenea.
Aceste tabele se pot trece pe planşe sau în anexe.
La execuţia suprastructurilor din beton armat se vor respecta detaliile din proiect
“Codul de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat” indicativ NE 012-99 şi prevederile din prezentul caiet de sarcini.
11.2. LUCRĂRI PROVIZORII
Lucrările provizorii vor asigura că lucrările definitive se încadrează, din punct de
vedere al toleranţelor, în cele admise în ANEXA III.1 ale “Codului de practică pentru
executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” indicativ NE 012-99.
La realizarea lucrărilor provizorii se va ţine seama şi de prevederile cuprinse în
capitolul: "Schele, eşafodaje şi cintre".
11.3. COFRAJE
Antreprenorul poate propune soluţii proprii de tratare a feţei văzute a betoanelor,
pentru care va obţine aprobarea Inginerului.
La realizarea cofrajelor pentru suprastructurile din beton armat, se va ţine seama de
prevederile “Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat”- indicativ NE 012-99, precum şi de cele cuprinse în capitolul "Cofraje".
La realizarea tiparelor (cofrajelor) pentru realizarea elementelor prefabricate se va
ţine seama de prevederile “Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton
armat şi beton precomprimat”- indicativ NE 013-02, precum şi de cele cuprinse în capitolul
"Cofraje".

11.4. ELEMENTE PREFABRICATE. MONTAJ ŞI MONOLITIZARE
În cazul structurilor din grinzi şi plăci prefabricate, atât grinzile cât şi plăcile
prefabricate vor fi numerotate, iar pe ele se va înscrie cu vopsea data fabricării şi tipul de
placă sau grindă, prin care se precizează astfel poziţia acesteia în lucrare.
Elementele principale de rezistenta (grinzi) executate in santier, vor fi testate conform
STAS 12313/85.
Montarea elementelor prefabricate, va fi condusă de un inginer specializat în acest
domeniu şi supravegheată permanent de maiştri cu experienţă dobândită în lucrări similare.
Operaţia de montaj trebuie să fie precedată de lucrări pregătitoare specifice operaţiei
respective şi care depinde de la caz la caz, de tipul elementului care se montează, sau de
modul de alcătuire a structurii.
Pentru montarea elementelor prefabricate se vor folosi utilaje care să asigure montajul
în condiţii de securitate.
La aşezarea pe reazeme se va urmări poziţionarea corectă conform proiectului, atât în
ce priveşte asigurarea amplasamentului, cât şi a lungimii de rezemare şi a contactului cu
suprafeţele de rezemare. Elementele vor fi eliberate din dispozitivul de prindere numai după
realizarea corectă a rezemării si asigurarea echilibrului stabil al tuturor elementelor montate
sau care reazemă pe acestea.
Îmbinările definitive trebuie să fie executate în cel mai scurt timp posibil de la montaj.
Feţele elementelor care urmează a veni în contact cu betonul de monolitizare sau
mortarul de poză, vor fi bine curăţate cu o perie de sârmă şi apoi spălate cu apă sub
presiune sau suflate cu jet de aer.
Verificarea montării elementelor şi încadrarea în toleranţe, se va face conform anexei
III.1 – “Abateri admisibile pentru elementele din beton şi beton armat” din ”Codul de practică
pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”- indicativ NE
012-99.
La corectarea eventualelor defecte de montaj nu se vor folosi procedee care pot duce
la deteriorarea elementelor.
Grinzile şi plăcile prefabricate se vor monolitiza între ele conform detaliilor din proiect.
La plăcile prefabricate pentru structuri mixte se vor monolitiza şi golurile din dreptul
conectorilor, prevăzându-se armăturile din proiect necesare legării conectorilor de
armăturile de rezistenţă ale plăcilor.
La structurile mixte, în zone de precomprimare a plăcilor, se vor monta ştuţuri pentru
continuitatea cablurilor în dreptul rosturilor de monolitizare.
Reţeta betonului de monolitizare se va stabili experimental pe bază de încercări in
laboratorul santierului si transmisa spre aprobare Consultantului.
Antreprenorul va intocmi procedura tehnica de executie si plan de incercari calitate si
incercari pe care le va transmite spre aprobare Consultantului.
Pentru tensionarea, blocarea şi injectarea cablurilor prevăzute pentru precomprimarea
platelajelor la structurile mixte, se vor aplica prevederile din capitolul 11 din “Codul de
practică NE 012-99” – Partea B – beton precomprimat si Codul de practica NE 013-02.
Abaterile limită de la dimensiunile elementelor prefabricate din beton armat se vor
încadra în prevederile STAS 6657/1-89, STAS 7009 – 79 şi STAS 8600 – 79.

Alte abateri limită decât cele referitoare la dimensiuni (lungimi, lăţime şi grosime placă)
se vor încadra în prevederile “Codului de practică pentru executarea lucrărilor din beton,
beton armat şi beton precomprimat”- indicativ NE 012-99 si “Codului de practică pentru
executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”- indicativ NE 013-02
11.5. REFACEREA LUCRĂRILOR CU DEFECTE
În cazul când o parte, sau întreaga lucrare, nu corespunde prevederilor din proiect şi
din caietul de sarcini, antreprenorul este obligat să execute remedierile necesare. După
recunoaşterea şi analiza defectelor, înaintea începerii lucrărilor de remediere antreprenorul
propune Consultantului spre aprobare procedura tehnica de executie si planul de control
calitate si incercari.
Pentru remedierile defectelor de natură să afecteze calitatea structurii, siguranţa şi
durabilitatea în exploatare, Constructorul va proceda astfel:
 efectuarea releveului detaliat al defectelor;
 evaluarea consecinţelor posibile pe termen scurt sau mai lung;
 asigurarea unei expertize tehnice efectuată de către expert tehnic atestat, care va
evalua situaţia şi va da soluţii de remediere;
 întocmirea unei documentaţii de reparaţii, însoţită de toate justificările necesare.
 montarea în lucrare a dispozitivelor de control necesare, eventual să asigure
personal de execuţie;
În funcţie de constatările şi de studiile efectuate, beneficiarul poate să procedeze
astfel:
 să acorde viza documentaţiei de reparaţii, cu eventuale observaţii;
 să prevadă demolarea unor părţi, sau a întregii lucrări şi refacerea lor pe cheltuiala
antreprenorului;
În cazul defectelor privind geometria lucrării, calitatea şi culoarea suprafeţelor, dar
care nu afectează siguranţa şi capacitatea portantă a lucrării reparaţiile se pot efectua
astfel:
 defectele minore se pot corecta prin degresare, spălare, rabotare sau rebetonare
cu betoane speciale aderente;
 în cazul defecţiunilor mai importante, antreprenorul poate propune beneficiarului un
program de remediere, care va fi analizat şi aprobat ca atare, sau cu completările
necesare.
La suprafeţele văzute cu parament fin este interzisă sclivisirea simplă. Atunci când
totuşi se aplică, aceasta nu se va face decât cu aprobarea Consultantului.
Fisurile deschise care pot compromite, atât aspectul cât şi durabilitatea structurii, vor fi
tratate, respectând prevederile Normativului C 149-88, privind procedeele de reparare a
elementelor din beton şi beton armat. Tratarea fisurilor se poate face şi cu materiale
speciale, pe baza unei tehnologii avizate de către beneficiar şi a instrucţiunilor specifice de
aplicare ale materialelor respective.
La terminarea lucrărilor antreprenorul va efectua o verificare a întregii lucrări şi va
asigura degajarea tuturor spaţiilor (sprijiniri, susţineri, depozite, etc.) pentru a permite lucrul
liber al structurii.

12. CAPITOLUL 9 SUPRASTRUCTURI DIN BETON PRECOMPRIMAT
13. GENERALITATI
Scopul lucrarilor, pe care le acopera acest caiet de sarcini, va consta din executia si
amplasarea elementelor din beton precomprimat, montarea completa, in suprastructura
podurilor. Aceste lucrari se refera la elemente precomprimate, atat prin pretensionare, cat si
prin post-tensionare. Documente de referinta
1 NE 012 - 99 Codul de practicã pentru executarea lucrarilor din beton,
beton armat si beton precomprimat
2 NE 013/2002 Cod de practica pentru executia elementelor prefabricate din
beton, beton armat si beton precomprimat
3 CP 012/1-2007 Cod de practica pentru producerea betonului
4 STAS 6657/2 - 89 Elemente prefabricate de beton, beton armat si beton
precomprimat. Reguli si metode de verificare a calitãtii.
5 STAS 6657/3 - 89 Elemente prefabricate de beton, beton armat si beton
precomprimat. Conditii tehnice generale de calitate.
6 STAS 7721 - 90 Tipare metalice pentru elemente prefabricate din beton,
beton armat si beton precomprimat. Conditii tehnice de
calitate
7 STAS 7384 - 85 Abateri geometrice si tolerante. Terminologie
8 STAS 7009 - 79 Constructii civile. Tolerante si asamblari in constructii.
Terminologie.
9 C 56/2002 Normativ pentru controlul calitatii lucrarilor de constructii si a
instalatiilor aferente
10 C 149 - 87 Instructiuni tehnice privind procedee de remediere a
defectelor pentru elemente de beton si beton armat
11 C 16 - 84 Normativ pentru executarea lucrarilor pe timp friguros.
12 SR EN 15050/2007 Elemente prefabricate de beton. Elemente pentru poduri
13 Legea nr.10/1995 Legea privind calitatea in constructii
14 HGR 766 pentru Anexa 5: Regulament privind agrementul tehnic pentru
aprobarea unor produse, procedee si echipamente noi in constructii
regulamente privind Anexa 7: Regulament privind certificarea de conformitate a
cali tatea in constructii calitatii produselor utilizate in constructii
15 Toate standardele si normele in vigoare mentionate mai departe de acest caiet de
sarcini
14. MATERIALE
Toate materialele vor fi in conformitate cu capitolele Armaturi, Betoane, Cofraje cu
urmatoarele specificatii:
Materialul Referinta
Otel beton Capitolul Armaturi
Beton pentru structuri Capitolul Betoane
Otel pentru placi de ancorare NE 012 - 99
Sarme de otel STAS 6482/4 - 80
Sarme de otel si toroane STAS 6482/1,2 – 73,80

14.1.1. LUCRARI DIN BETON
Antreprenorul va raspunde de reteta pentru beton, putand utiliza prevederile pentru
alte retete, care sunt elaborate, in conformitate cu , cu urmatoarele conditii suplimentare:
(a) Reteta betonului va fi supusa aprobarii Inginerului, inainte de a incepe orice lucrari
de beton.
(b) Clasa betonului va fi cea indicata in plansele de executie si va consta din ciment
Portland, potrivit indicatiilor din planse, agregate, aditiv antrenor de aer si apa.
Betonul, de asemenea, poate contine cenusa de termocentrala si aditivi de tipuri
aprobate.
(c) Continutul minim de ciment va fi de 350 kg/m³.
(d) Agregatele grosiere vor fi clasificate ca agregate grele, provenind din roca
compacta, nealterata de conditiile atmosferice.
(e) Cenusa de termocentrala nu va depasi 15 % din masa cimentului.
(f) Se vor aduna datele privitoare la cel putin 15 sarje individuale, care vor fi prezentate
Inginerului. Aceste date vor cuprindeurmatoarele:
(1) Rezultatele incercarilor la 28 de zile, compresiune si intindere prin
incovoiere.
(2) Raportul apa / ciment.
(3) Continutul de aer oclus ( situat intre 2,0 % si 6,0 % inclusiv)
(4) Continutul de ciment si de cenusa de termocentrala.
(5) Cantitatile de agregate fine, agregate grosiere si nisip si pietris.
Nu va fi efectuata nici o schimbare in nici o compozitie de reteta aprobata, in timpul
executiei lucrarilor.
Protejarea toroanelor, care se post-tensioneaza, va fi mortar de etansare, tuburi (teci)
metalice semi-rigide, cu diametru interior, cu cel putin 10 mm mai larg, decat barele,
cablele, toroanele, pe care le protejeaza si vor fi prevazute stuturi de intrare si iesire a
mortarului- pastei de injectare, potivit indicatiilor din plansele de executie. Tuburile metalice
vor indeplini conditiile din NE 012 – 99, Partea II, Cap 3.
Materialul pentru injectarea toroanelor in elemente post-tensionate trebuie sa
indeplineasca conditiile din NE 012 – 99, Partea II, Cap 8.
Materialele pentru betonul de ciment, proportiile comonentilor, aerul antrenat,
amestecarea, lucrabilitatea prin tasare si transportul betonului trebuie sa fie, in conformitate
cu capitolul armaturii si betoane cu exceptia celor precizate in aceasta subsectiune. Betonul
pentru elementele precomprimate va fi, in conformitate cu toate conditiile din Codul de
practica pentru betoane NE 012 – 99.
14.1.2. CERTIFICAREA
Sarma, toroanele, barele, ansamblurile de ancorare si toate componentele pentru
sistemele de pretensionare, impreuna cu utilajele specifice si metodele de pretensionare
vor fi certificate in conformitate cu legislatie din Romania.
Toate sarmele, toroanele, barele, ansamblurile de ancorare aprovizionate pe santier
vor fi insemnate cu numarul lotului si etichetate pentru identificare.
Antreprenorul va detine documentele de calitate pentru toate materialele folosite in
lucrari.
15. UTILAJE
15.1.1. PRETENSIONAREA
Antreprenorul va prevedea toate utilajele si dispozitivele necesare pentru executia si
pretensionarea elementelor de beton. Pretensionarea va fi efectuata cu utilaje de
tensionare aprobate. Daca sunt utilizate instalatii hidraulice, ele vor fi dotate cu manometre
de presiune, de mare precizie. Toate manometrele, celulele de incarcare, dinamometrele si
alte dispozitive pentru masurarea fortelor de pretensionare vor avea precizia de masurare in
limita tolerantei de 2 %. Combinatia presa si manometru, acestea vor fi calibrate de un
laborator autorizat. Antreprenorul va detine documente de calibrare. Forta totala,
determinata din alungirea la pretensionare va fi verificata, comparandu-se cu cea indicata
de manometru, in cadrul unei tolerante de 5 %din incarcarea totala necesara pentru
atingerea alungirii proiectate. Daca se utilizeaza alte tipuri de instalatii de pretensionare,
Antreprenorul va asigura inele de proba sau alte dispozitive calibrate de un laborator
autorizat, pentru a demonstra ca fortele de pretensionare pot fi determinate cu precizie.
Calibrarea se va repeta la intervale de maximum un an si dupa fiecare reparare si revizie
generala. In timpul pretensionarii, daca se observa ca vreo presa sau manometru de
rezultate eronate sau daca presiunea si alungirea masurate, indica diferente de forte, poate
fi ceruta recalibrarea, daca Inginerul considera ca este necesar. Antreprenorul va asigura
toate mijloacele de masurare precisa a alungirii toroanelor, in limita a 1,5 mm. in
manometre. Alungite pana la terminarea operatiunilor de pretensionare va fi in limita a 5 %
din cea specificata. Nu se vor executa pretensionari la temperaturi situate sub - 10C.
15.1.2. ANCORAJELE
Ancorajele si blocajele pentru pretensionarea elementelor vor fi proiectate adecvat
pentru a rezista fortelor de pretensionare si pentru a mentine tensiunea in toate cablurile,
oricarui element, pana cand betonul este turnat si atinge rezistenta specificata pentru
transfer.
15.1.3. LABORATORUL DE SANTIER
Va fi asigurat un laborator de santier autorizat.
16. METODE DE EXECUTIE
16.1.1. PLANSELE DE EXECUTIE IN POLIGON

Plansele de executie in poligon, cu tipul, dimensiunile, numarul si locul armaturilor,
canalele de protectie, metoda si fazele, tinand cont de pierderile de tensiune, detaliile de
ancorare si detaliile pentru blocaje, procedeul de ancorare, vor fi prezentate Inginerului
pentru aprobare. Metoda de pretensionare va fi optionala pentru Antreprenor, prevazuta
dupa o metoda specifica aprobata, iar forta de pretensionare totala si centrul de greutate al
armaturilor vor fi mentinute, potrivit indicatiilor din plansele de executie. Antreprenorul va
supune aprobarii Inginerului, Procedura de executie detaliata pentru metoda de executie,
inainte de orice operatiuni de post-tensionare.
Plansele de executie in poligon vor intabula calculele de proiect si vor prezenta forta
totala de pretensionare, dimensiunile si spatiile pentru toata armature si rezistenta la
compresiune a betonului, pentru transfer si finala proiectata. Nu se va efectua nici un
control, pana cand inspectorul de specialitate al Inginerului-Consultantului nu a primit o
copie dupa plansele de executie. Inainte de a executa plansele de atelier, Contractorul va
supune, in scris, aprobarii Inginerului, sudurile de prindere in locul legarii barelor de
armatura ale elementelor precomprimate. Daca Inginerul-Consultantul aproba, locul
sudurilor de prindere a barelor de armare, va fi prezentat in plansele de atelier, supuse spre
aprobare. Nu se admit incalziri sau sudari, in apropierea ancorajelor, blocajelor de
pretensionare a elementelor.
16.1.2. TIPARE SI COFRAJE

Tiparele si cofrajele, amplasarea si legarea barelor de armare si turnarea si vibrarea
betonului, se vor efectua, conform conditiilor aplicabile ale documentelor de referinta
relevante, mentionate in acest caiet de sarcini, cu urmatoarele prevederi suplimentare:
(a) Clamele, bolturile si orice alte dispozitive de prindere a peretilor etansi la cofraje,
insertiile si golurile trebuie facute astfel incat sa poata fi indepartate sau eliberate, inainte
de aplicarea aburirii.
(b) Suportul de turnare va fi o platforma betonata, pe care cadrele si placile de intrados
sa poata fi centrate, aliniate si nivelate adecvat, in acelasi plan.
(c) Tiparele exterioare pentru elementele precomprimate vor fi din metal, altul decat
aluminiul, etansate si proiectate adecvat pentru executarea elementelor, in limita
tolerantelor specificate.
(d) Temperatura betonului nu va depasi +32 oC la turnare. Tiparele si armaturile vor fi

racite prin metode acceptatbile, la o temperatura care sa nu depaseasca 32º C.
(e) Fabrica de prefabricate cu demonstrarea faptului ca are mijloace de protectie, pe
timp friguros, poate, cu aprobarea Inginerului-Consultantului, sa toarne elemente
precomprimate la temperature atmosferice mai mici de 5° C Nu se va turna beton la
temperature ale betonului sub15 °C.
(f) Betonul pentru grinzi va fi turnat in minimum doua straturi continui. Nu trebuie sa
treaca mai mult de 30 minute, la turnarea a doua straturi consecutive. Grosimea
primului strat pentru grinzi cu sectiune I, va fi astfel incat, stratul superior de beton
sa fie usor, deasupra partii superioare a racordului de fund. Procedeul de turnare va
fi modificat, daca fata de lungimea grinzii si conditiile de turnare, poate rezulta o
intarire a betonului initial turnat, inainte de turnarea stratului urmator, daca turnarea
se continua pe toata lungimea grinzii.
16.1.3. ARMATURA DE PRETENSIONARE

Armatura de pretensionare pentru elemente de beton cu pretensionare si tecile
metalice la elementele de beton cu post-tensionare vor fi amplasate cu precizie si asigurate,
pentru a nu se deplasa in timpul turnarii betonului. Placile de fixare ale blocajelor de
pretensionare vor fi astfel incat sa nu aiba loc alunecari ulterioare ale armaturilor.
Componentele blocajelor vor fi curate si verificate dupa fiecare utilizare si unse daca este
necesar.Toate armaturile vor fi ferite de contaminare cu praf, ule, vopsea, parafina, alte
materiale straine sau corozive, care pot impiedica legatura dintre armature si beton. Nu este
permisa utilizarea de armaturi pentru pretensionare cu rasuciri, indoituri, ciupituri sau alte
defecte. Un strat usor de rugina, trebuie indepartat si armaturile pot fi utilizate daca
suprafata lor nu rezulta cu deteriorari. Armaturile pretensionate vor fi protejate impotriva
temperaturilor excessive, produse de echipamente de sudura, flacarta, scantei. Nu se vor
utiliza armaturi din mai multe surse, intr-o singura operatie de pretensionare.
16.1.4. INADIREA ARMATURILOR DE PRETENSIONARE

Se admite o singura inadire de armatura pe bucata, daca inadirea se situeaza in afara
elementului pretensionat. Pentru o singura pretensionare de armatura, nu sunt restrictii
pentru numarul de armature de pe pat, care sa fie inadite. Daca se efectueaza mai multe
pretensionari, fie toate armaturile vor fi inadite, fie nu mai mult de 10% din ele. Armaturile
inadite trebuie sa fie similare, privitor la caracteristicile fizice, pentru aceiasi sursa. Armaturi
tensionate anterior, pot fi reutilizate, dupa un anumit timp, cand se prevede ca ele
indeplinesc toate conditiile din acest caiet.
16.1.5. DEFECTIUNI ALE SARMELOR

Pot fi acceptate defectiuni, ruperi ale sarmelor, nu mai mult de una din orice fascicol,
iar aria de intrerupere de sarme nu va depasi 2% din aria totala a toroanelor. Alungirile
inregistrate, in aceste cazuri, vor fi, de asemenea, in conformitate cu cele specificate .
16.1.6. CONDITIILE DE TENSIONARE

Contractorul va avea un technician specializat in utilizarea sistemului de
pretensionare, pentru a conduce lucrarile de pretensionare.
16.1.7. ALUNGIREA
Antreprenorul raspunde de calculatia alungirilor necesare. El va supune aprobarii
Inginerului, calculatia prezentata in doua exemplare. Lungimea armaturii utilizata in
calculatia alungirii va fi lungimea dealungul traiectoriei dintre blocaje si punctual de referinta
de ancorare a ei. In calculatia de alungirilor vor fi incluse si pierderea de tensiune datorita
alunecarii armaturii in ancoraj, intreruperi si deplasari ale ancorajelor.
16.1.8. ELEMENTE PRETENSIONATE

Armatura pretensionata va fi in conformitate cu STAS 6482/4 - 80. Elementele
pretensionate se toarna in baterii de cateva elemente. Intervalul de timp dintre turnarea
betonului in primul si ultimul element, dintr-o serie nu va depasi 4 zile, daca nu dispune
Inginerul, altfel. Daca temperature in timpul pretensionarii, este astfel incat sa necesite
corectii, pentru compensarea modificarilor de forta de tensionare, toate elementele din seri
vor fi turnate continuu. Tensiunea din armaturi va fi determinata la alungirea din momentul
turnarii betonului si se va situa, in limita a 5% din cea specificata. Forta pentru fiecare
armatura, va fi cea prevazuta in plansele de executie. Pretensionarea va fi efectuata cu
metode de tensionare de armature singulare sau in grup. Fiecare armature va fi adusa la o
tensiune initiala uniforma. Tensiunea initiala a fiecarei armatura va fi masurata cu precizie,
cu ajutorul unui dinamometru sau alt mijloc aprobat. Tensiunea initiala va fi de 200 N sau de
2 % din cea ceruta, oricand aceasta este mai mare. Acelasi ancoraj utilizat pentru
tensionarea unei singure armatura, poate fi utilizat pentru tensionarea initiala, daca este
prevazut cu un sistem de manometre corespunzator, pentru masurarea tensiunii initiale.
Nu se va incepe masurarea alungirii, pana cand tensionarea initiala nu a fost
terminata. Armaturile tensionate in grup vor avea aceiasi tensiune initiala, vor fi din aceiasi
sursa si avand acelasi modul de elasticitate. Ancorajele vor fi tinute pe pozitie, in tipare prin
stiftul de fixare, proiectat prin tipare. Ancorajele vor fi mentinute, pana la ridicarea grinzii si
apoi reamplasarea lor. Pot fi utilizate metode alternative, daca se prevede obtinerea unor
rezultate acceptabile. Ancorajele vor avea o forta 40 kN in betonul cu rezistenta de 21
MPa .
16.1.9. ELEMENTE POST-TENSIONATE

Elemente post-tensionate vor fi tensionate astfel incat, intinderea aplicata si alungirea
toroanelor sa poata fi masurate, permanent. Antreprenorul va asigura pentru Inginer un
inregistrator certificat, pentru presiune si elongatie. Pierderile din frecare, din teci, scurtarile
elastice si setul de ancorare, vor fi incluse in calculatia pentru alungirea prescrisa a
toroanelor In caz de diferente intre citirea manometrelor si tensiunea indicata de la
alungirea fascicolului, va fi luata in consideratie determinarea tensiunii de la alungirea
fascicolului. Incarcarea betonului nu se va face, pana cand betonul nu atinge rezistenta la
compresiune din planes.Toroanele vor fi intinse in etape, cat sa se produca cele mai mici
excentricitati ale incarcarii. Toroanele de post-tensionare vor fi introduce in tecile metalice,
iar dupa tensionare vor fi fixate cu pasta de ciment sub presiune, injectata intre toroane si
teci. Tecile vor fi curatite temeinic, inainte de injectare. Canalele de injectare vor fi inchise
dupa fortarea aerului sa iasa din teci, pusa in evidenta prin curgerea constanta a pastei de
ciment, de consistenta adecvata, impinsa de o pompa, la presiunea de cel putin 345 kPa,
mentinuta, pentru un timp suficient de lung, pentru a se asigura umplerea completa a
golurilor din teci. Elementele post-tensionate nu vor fi deplasate de pe suportii lor, cel putin
24 ore de la injectare.
16.1.10. RELAXAREA TOROANELOR

Toroanele nu vor fi relaxate, pana cand betonul nu a atins rezistenta la compresiune
necesara, prevazuta in planse. Rezistenta la compresiune va fi determinate prin incercarea
de epruvete cilindrice, confectionate din betonul turnat si pastrate in aceleasi conditii, cu ale
elementelor de beton. Toroanele vor fi taiate sau relaxate intr-o succesiune, cat
excentricitatile de incarcare sa fie minore. Daca se utilizeaza aburul, pentru intarirea
elementelor, relaxarea toroanelor va fi efectuata, cat elementele mai sunt inca calzi.
Tiparele, dispozitivele de fixare si orice accesorii, care pot impiedica miscarea elementelor
vor fi indepartate sau eliberat, inainte de relaxarea toroanelor. Ordinea de relaxare pentru
ancoraje si toroane va fi indicate in planse. Relaxarea va fi in concordanta cu plansele de
atelier, aprobate.
16.1.11. PASTRAREA
Elementele de beton precomprimat vor fi pastrate permanent, umede, pana la
terminarea perioadei de protectie. Pastrarea va fi realizata prin acoperire cu panza de sac,
rogojini, mentinute umede. Poate fi utilizata orice alte metoda de pastrare umeda a
elementelor de beton, ale carei detalii au fost supuse aprobarii Inginerului. Cat de repede s-
a intarit betonul, suficient pentru a nu fi deteriorata suprafata sau sa rezulte deformari,
elementul va fi protejat prin aplicare de panza de sac sau rogojini pe suprafata expusa, a
lor. Protejarea va continua, pana cand betonul va atinge rezistenta la compresiune,
prevazuta in plansele de executie. Betonul nu va fi expus la temperaturi coborate, de
inghetare, pana cand nu s-a intarit complet.
16.1.12. PROTEJAREA PRIN ABURIRE

Inainte de aplicarea protectiei prin aburire se va lasa o perioada de preintarire de 4
ore. Atunci cand temperatura ambianta este mai mica de 10º C, aburirea se va aplica si in
perioada de preintarire, dar numai intr-o rata suficienta pentru a pastra aerul din jurul
elementului de beton la o temperatura situataintre 10º C si 20º C. Dupa perioada de
preintarire, aburirea se va aplica la o temperature care sa nu creasca temperatura aerului
inconjurator cu mai mult de 20 ºC pe ora. Temperatura maxima de aburire nu va depasi 70º
C, iar diferenta de temperatura in diferite zone ale elementului nu va depasi 15º C in nici un
moment. Fluctuatia de temperatura adiacenta elementului, pe perioada de protectie, nu va
varia pentru nici un loc, cu mai mult 15º C. Antreprenorul va asigura si amplasa, potrivit
dispozitiei Inginerului, minimum doua termometre portabile cu inregistrare, pentru
determinarea magnitudunei si gradului de uniformitate a temperaturii in interiorul protectiei.
Sistemul de inregistrare a temperaturilor trebuie sa fie capabil de a inregistra automat
temperatura, pe intreaga perioada de protectie. Inregistratorul de temperaturi trebuie sa
arate temperatura in fiecare loc, la intervale de maximum 15 minute si sa aiba un domeniu
de masurare de cca -20 … 95º C. Sistemul de inregistrare a temperaturilor trebuie sa fie
precis, cu precizie de ± 3º C. Aburul se va aplica prin tuburi cu perforatii la intervale
potrivite, de-a –lungul fiecarei parti sau cu alte dispunere aprobata. Jetul de abur nu se va
proiecta direct pe elemental de beton, tipare sau epruvete de proba. Se va prevedea
recirculatia efectiva a aburului in jurul tuturor partilor elementului. Aburul trebuie sa fie dens
tot timpul. Daca se observa deshidratarea betonului sau uscari ale panzei de sac amplasate
initial pe beton, se vor amplasase duze de umezire la partea superioara a elementului sau
alte metode aprobate pentru suplimentarea umezirii in timpul perioadei de aburire. Protectia
prin aburire se va continua pana cand betonul atinge rezistenta la compresiune proiectata,
prevazuta in plansele de executie. Dupa terminarea perioadei de aburire, temperature in
interiorul camerei de protectie se va reduce in rate de maximum 20º C pe ora, pana se
ajunge la o temperature cu 20º C peste temperature aerului in care va fi scos elemental.
16.1.13. INDEPARTAREA TIPARELOR

Tiparele nu vor fi indepartate de pe elementele de beton precomprimat, mai devreme
de 12 ore dupa turnare. Apoi, dupa ajungerea la tensiunea de relaxare a armaturii, tiparele
pot fi indepartate, fara a mai necesita intarzieri. Daca este necesara indepartarea tiparelor,
inainte ca betonul sa atinga rezistenta ceruta, care sa-i permita elementului sa fie deplasat
sau supus tensionarii, atunci numai o zona minima din protectia betonului, va putea fi
indepartata, oricand aceast lucru este necesar. Dupa indepartarea tiparelor, se va completa
la loc, protectia. Daca temperature aerului inconjurator se situeaza -1º C, nu se va indeparta
nici o parte de protectie, pana cand betonul nu atinge rezistenta necesara la transfer.
Tiparele epruvetelor de proba vor fi indepartate, in acelasi timp cu cele ale elementelor.
16.1.14. MANIPULAREA
Deplasarea si depozitarea elementelor de beton precomprimat va fi efectuata cu
elementele in pozitie corecta si cu puncte de sustinere situate aproximativ la aceleasi pozitii
prevazute pentru pozitia finala a elementelor in structura. Elementele nu vor fi transportate
sau ridicate, pana cand betonul lor nu atinge rezistenta la compresiune, prevazuta in
plansele de executie. La depozitare, elementele vor fi sustinute in intregime pe toata
latimea lor, pe traverse de minimum 100 mm latime. In timpul transportului, capetele
grinzilor I nu vor depasi suportii din mijlocul de transport, cu o lungime mai mare decat
inaltimea grinzilor. Alte grinzi nu vor depasi suportii, cu o lungime mai mare de 1½ inaltime
de grinda. In timpul depozitarii, suportii vor fi mentinuti, pentru pastrarea pozitiei
elementelor, la nivel, fara rasuciri. Proptirea elementelor in depozit, va fi efectuata numai cu
aprobarea Inginerului. Daca se admite aceasta, suportii tuturor elementelor trebuie sa se
afle in aceleasi planuri verticale si vor avea grosime adecvata pentru a preveni deteriorarea
datorita dispozitivelor de ridicare.
16.1.15. FINISAREA SUPRAFETELOR, GRINZI I

Finisarea suprafetelor va incepe imediat dupa indepartarea tiparelor. Vor fi indepartate
bavurile si proeminentele iregulare. Cavitatile ramase de la taierea legaturilor tiparelor,
golurile, petele si orice defecte de pe fetele neexpuse, vor fi curatite temeinic, saturate cu
apa si plombate cu un mortar aprobat. Reparatiile de suprafata vor fi protejate
corespunzator.
Se va face exceptie, privitor la crapaturi de orice fel in elementele post-tensionate,
care vor fi umplute dupa terminarea tensionarilor. Inginerul va stabili, felul, tipul si
extinderea crapaturilor si a defectelor de suprafata, care pot fi tolerate. Repararea lor va fi
permisa cu un mortar aprobat. Alte materiale de plombare posibile, din comert, pot fi
utilizate, numai cu aprobarea Inginerului. Partea de sus a elementelor va fi striata
transversal la adancime de cca 6 mm cu o perie de sarma, perie dura sau alte metode
aprobate. O banda de 75 mm largime la fiecare capat si la ¼ puncte transversal talpii
superioare a elementelor vor fi finisate neted, la inaltimea precisa a talpii superioare. Nu se
vor lasa prelingeri de lapte de ciment pe suprafata betonului. Dupa indepartarea
dispozitivelor de fixare, golurile vor fi astupate. Daca nu este data metoda de obturare a
golurilor, in plansele de atelier, atunci o metoda propusa, in scris, va fi aprobata de Inginer.
Otelul de armare expus va fi curatat de beton, inainte de livrarea rlementelor. Portiunile de
grinzi care urmeaza sa fie inglobate in diafragme pe suporti, vor fi curatate prin sablare cu
nisip sau alte metode aprobate, pentru a asigura legatura dintre grinda si diafragma. Se vor
utilize mijloace mecanice de indoire, fara incalzire, a toroanelor pe grinzi.
16.1.16. FINISAREA SUPRAFETELOR, GRINZI T

Finisarea suprafetelor se va efectua, in conformitate cu conditiile mentionate mai sus.
Suprafata superioara a elementelor va fi striata transversal la o adancime de cca 3 mm. Se
va finisa neted suprafata, la inaltimea precisa a talpii superioare, pe o zona de 150 mm² la
fiecare capat si la ¼ puncte din grinda, centrate pe fiecare support. Prelingerile de lapte de
ciment vor fi indepartate prin sablare, jet de apa sau alte metode aprobate. Dupa
indepartarea dispozitivelor de fixare, golurile vor fi astupate. Daca nu este data metoda de
obturare a golurilor, in plansele de atelier, atunci o metoda propusa, in scris, va fi aprobata
de Inginer. Otelul de armare expus va fi curatat de beton, inainte de livrarea rlementelor.
Portiunile de grinzi care urmeaza sa fie inglobate in diafragme pe suporti, vor fi curatate prin
sablare cu nisip sau alte metode aprobate, pentru a asigura legatura dintre grinda si
diafragma. Se vor utilize mijloace mecanice de indoire, fara incalzire, a toroanelor pe grinzi.
16.1.17. FINISAREA SUPRAFETELOR, PLACILE DE PLATFORMA

Suprafata superioara a placilor va fi striata pentru a facilita legatura cu betonul de
suprabetonare. Striatiile vor fi perpendiculare pe cablele de pretensionare din placi si vor fi
de cca 3 mm inaltime.
16.1.18. MARCAREA
Fiecare element de beton precomprimat trebuie sa fie marcat cu data, producatorul si
numarul de identificare. Marcajul va fi incrustat pe element sau vopsit cu vopsea nelavabila,
iar locul de marcare va fi, cel prevazut de plansele de executie sau specificat de Inginer-
Consultant.
16.1.19. MONTAREA
Montarea va fi in conformitate cu plansele de executie. Sageata grinzilor, masurata in
comparative cu grinda adiacenta, aflata in pozitia ei finala, nu va fi mai mare de 1 mm pe 1
m de deschidere si in nici un caz, mai mare de 25 mm.
17. CONTROLUL CALITATII PENTRU RECEPTIE
17.1.1. TOLERANTE
Daca nu este prevazut diferit, in plansele de executie, tolerantele dimensionale vor fi
cele indicate in Tabelele I, II sau III.
Tabelul I – Tolerantele dimensionale. Grinzi I si alte diverse elemente precomprimate
Lungimea grinzii  1 mm pe m de lungime de grinda, darn u mai
mult de 18 mm
Latime (Talpi, Inimi si Filete)  9 mm, - 6 mm
Inaltime (Talpi, Inimi si Filete)  6 mm
Inaltime (Totala) + 12 mm, - 6 mm
Linia orizontala (Deviatia de la linia 12 mm max., la lungimi de 12 m
dreapta paralela cu axul 18 mm max., la lungimi de 12 … 18 m
elementului) 25 mm max., la lungimi de 18 m sau mai mult
Reazem (Deviatia de la reazemul  12 mm, la lungimi de 24 m
proiectat, in 7zile de la relaxare)  25 mm, la lungimi mai mari de 24 m
Etrieri (Proiectia pe grinda,  18 mm
deasupra)
Etrieri (Spatii longitudinale)  50 mm
Pozitia toroanelor  6 mm de la centrul de greutate al grupului de
toroane sau toroane individuale
Pozitia punctelor de deflexiune  150 mm, longitudinal
pentru toroane
Pozitia dispozitivelor de ridicare  150 mm, longitudinal
Adaosuri laterale (Centru la centu  12 mm

sau centru - capat)
Insertii inele (Centru la centu sau  50 mm orizontal, cu exceptia ca trebuie sa fie cel
centru - capat) putin 75 mm de la capatul grinzii, dar in cadrul
blocajului,  25 mm vertical
Insertii de dale drenante  12 mm de la pozitia proiectata; Inginerul poate
aproba pozitii la  150 mm fata de proiect, iar la
insertii multiple pentru un singur dren, trebuie sa
fie in limita a  12 mm de la linia verticala
Capete de grinda expuse  6 mm orizontal,  10 mm vertical pe picior de
(Deviatia de la patrat sau inaltime de grinda
oblicitatea proiectata)
Placi de rezemare (Centru la  1 mm pe m de lungime de grinda, dar de maximum
centru) 18 mm
Placi de rezemare (Centu pana la  12 mm
capat)
Pozitia golurilor de diafragma  38 mm pentru linia de centru a grupului
 12 mm in cadrul grupului
Nota: Gurile de scurgere, blocurile si golurile vor fi amplasate, cat de aproape posibil
de pozitia proiectata, dupa ce armatura si toroanele au fost amplasate in pozitia adecvata.
Tabelul II – Tolerantele dimensionale. Grinzi T
Lungimea grinzii  1 mm pe m de lungime de grinda,
darn u mai mult de 12 mm
Latime (Totala)  6 mm
Inaltime (Totala)  6 mm
Grosimea Talpilor si a suportilor  3 mm
Linia orizontala (Deviatia de la linia dreapta 6mm max., la lungimi de 12 m
paralela cu axul elementului) 9,5 mm max., la lungimi de 12 … 18
m
12 mm max., la lungimi de 18 m sau
mai mult
Reazem (Deviatia de la reazemul proiectat, in  12 mm, la lungimi de 24 m
7zile de la relaxare)  25 mm, la lungimi mai mari de 24 m
Etrieri (Proiectia pe grinda, deasupra)  18 mm
Pozitia toroanelor  3mm de la centrul de greutate al
grupului de toroane sau toroane
individuale
Proiectia toroanelor  25 mm
Toleranta Diagonala  6 mm
Pozitia punctelor de deflexiune pentru  150 mm, longitudinal
toroane
Pozitia dispozitivelor de ridicare  150 mm, longitudinal
Adaosuri laterale (Centru la centu sau centru  12 mm
- capat)
Insertii inele (Centru la centu sau centru -  50 mm horizontal, except must be 75
capat) mm or more from end of beam and
within reinforcement cage of bent,  25
mm vertical
Capete de grinda expuse (Deviatia de la  6 mm orizontal,  10 mm vertical pe
patrat sau oblicitatea proiectata) picior de inaltime de grinda
Placi de rezemare (Centru la centru)  1 mm pe m de lungime de grinda, dar
de maximum 18 mm
Placi de rezemare (Centu pana la capat)  12 mm
La distanta de la centrul suportului pana la  3 mm
marginea exterioara superioara a inelului
La distanta intre suporti, centru la centru  3 mm
La distanta intre capatul suportului si  6 mm
marginea exterioara superioara a inelului
Pozitia golurilor de diafragma  38 mm pentru linia de centru a
 12 mm in cadrul grupului
Tabelul III – Tolerantele dimensionale. Placi de platforma
Lungime  3 mm, -12 mm
Latime  6 mm
Inaltime + 3 mm
Etrieri (Proiectia pe grinda, deasupra)  6 mm
Pozitia toroanelor  3 mm de la centrul de greutate al
grupului de toroane sau toroane
individuale
Proiectia toroanelor  25 mm
Toleranta Diagonala  6 mm
Note: Deformatia maxima admisa a unui colt in afara planului celorlalte trei, va fi de
5 mm/m pe distanta in metri de la cel mai apropiat colt adiacent.
Curbarea sau sageata, concava sau convexa, a oricarei parti de suprafata plana nu va
depasi lungimea curburii in mm impartita la 360, cu un maximum de 19 mm. Diferentele de
curbura sau sageata intre elemente adiacente ale aceluiasi proiect vor fi de maximum 6
mm.
Marginea rosturilor dintre placi vor fi stemuite, pentru a preveni scurgerea excesiva de
pasta intre placi.
Gurile de scurgere, blocurile si golurile vor fi amplasate, cat de aproape posibil de
pozitia proiectata, dupa ce armatura si toroanele au fost amplasate in pozitia adecvata.

17.1.2. CONTROLUL CALITATII ELEMENTELOR PREFABRICATE/
PRETENSIONATE
Toate elementele de beton prefabricate pretensionate aprovizionate pe santier trebuie
sa fie certificate calitativ, in conformitate cu reglementarile romanesti. Elementele din zonele
de depozitare vor fi inspectate si aprobate de Inginer, inainte de a fi aduse la locul de
includere in lucrare. Acele elemente care necesita reparatii minore vor fi identificate de
Inginer, cu marcarea precisa a zonelor care necesita reparatii. Elementele cu mici defecte
vor fi inregistrate intr-o minuta, incluzand datele de identificare a elementului, descrierea
defectului, marimea zonei cu defect si lucrarile de remediere, recomandate. Aceasta minuta
va fi verificata, articol cu articol, atunci cand elementele reparate sunt supuse aprobarii
Inginerului.
Elementele respinse de Inginer, fara posibilitatea de a fi reparate, ca sa fie acceptate
de Inginer, vor fi marcate cu semne distinctive, de catre Inginer, utilizand vopsea acrilica de
culoare diferita de cea utilizata de furnizor pentru marcarea de identificare a elementului.
Aceste elemente refuzate vor fi indepartate in zone separate, pentru materiale respinse, in
vederea indepartarii definitive a lor din santier, cat de repede e posibil, de catre
Antreprenor. Zonele cu materiale respinse va fi imprejmuita si semnalata corespunzator.
17.1.3. CONTROLUL CALITATII ASAMBLARII ELEMENTELOR

Elementele de beton prefabricate/ pretensionate vor fi asamblate la dimensiunile,
formele si cotele, prevazute in plansele de executie. Toate golurile utilizate pentru
manipulare si pozitionarea elementelor vor fi umplute cu mortar expansiv. Toate rosturile
vor fi terminate, potrivit prevederilor din planse si din prezentul caiet.
Se va intocmi proces verbal de receptie calitativa la terminarea lucrarilor, in
conformitate cu formularele din sistemul de calitate certificat al Antreprenorului. .

18. CAPITOLUL 10 SUPRASTRUCTURI METALICE
18.1. PREVEDERI GENERALE

Acest capitol conţine prevederi tehnice generale pentru execuţia în uzină şi pe şantier a
subansamblelor şi ansamblelor suprastructurilor metalice de poduri rutiere în alcătuirea constructivă şi
schemele statice următoare:
- grinzi cu zăbrele cu platelaj de beton sau ortotrop, simplu rezemate sau continue;
- grinzi cu inima plină cu platelaj de beton sau ortotrop, simplu rezemate, grinzi continui, cadre şi
arce.
Prevederile din acest capitol se pot aplica parţial şi la structuri speciale ca poduri suspendate sau
hobanate, pentru execuţia unor elemente. Totuşi, pentru aceste structuri deosebite se vor elabora caiete de
sarcini speciale.
La fiecare lucrare în parte având suprastructură metalică se va descrie soluţia constructivă, schema
statica şi tehnologia de execuţie adoptată, elaborându-se un caiet de sarcini conţinând prevederi tehnice
speciale pentru lucrarea respectivă.
În afară prevederilor din prezentul capitol la proiectarea, execuţia şi recepţia suprastructurilor metalice
de poduri se vor respecta şi următoarele standarde:
- SR 1911/1998 “Poduri metalice de cale ferată. Prescripţii de proiectare”
- STAS 1844/75 “Poduri metalice de şosea. Prescripţii de proiectare”
- STAS 9330/84 “Poduri metalice de cale ferată şi şosea. Îmbinări cu şuruburi de înaltă
rezistenţă pretensionate. Prescripţii de proiectare şi execuţie”
- STAS 3461/83 “Poduri metalice de cale ferată şi şosea. Suprastructuri
nituite. Prescripţii de execuţie”
- STAS 9407/75 “Poduri metalice de cale ferată şi şosea. Suprastructuri
sudate. Prescripţii de execuţie”
- STAS R 8542/79 “Alegerea oţelurilor pentru construcţii metalice”
- STAS 12187/88 “Table groase din oţel pentru elementele principale ale
podurilor şi viaductelor”
- SREN 29692/94 "Sudarea cu arc electric cu electrod învelit, sudarea cu arc
electric în mediu de gaz protector şi sudarea cu gaze prin

topire. Pregătirea pieselor de îmbinat".
- STAS 4031/77 “Aparate de reazem din oţel turnat. Condiţii tehnice de execuţie şi montaj”
- STAS 500/1-89 “Oţeluri de uz general pentru construcţii. Condiţii tehnice de calitate”.
- STAS 500/2-80 “Oţeluri de uz general pentru construcţii. Mărci”.
- SREN ISO 9692/2/00 “Îmbinări sudate. Formele şi dimensiunile rosturilor la sudarea
oţelurilor sub strat de flux”
- STAS 404/1-01 “Ţevi din oţel fără sudură laminate la cald”
- STAS 10166/1-77 “Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane.
Pregătirea mecanică a suprafeţelor”
- STAS 10702/1-83 “Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Condiţii
tehnice generale”.
- STAS 8183/80 “Oţeluri pentru ţevi fără sudură de uz general. Mărci şi condiţii tehnice de
calitate”
În plus pentru platelajele de beton armat, în afara standardelor precizate se va ţine seama şi de
prevederile din capitolul “Suprastructuri de tip mixt” precum şi din capitolele “Cofraje”, “Armături”,
“Betoane”.
18.2. MATERIALE
18.2.1. OŢELURI PENTRU ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

La execuţia elementelor pentru suprastructurile metalice ale podurilor rutiere se pot folosi următoarele
tipuri de oţeluri:
- OL 37 EP şi OL 52 EP conform STAS 12187/88;

- OL 37-4k şi OL 37-3k conform STAS 500/1 – 89 şi STAS 500/2 - 80.
- OCS 1, OCS 2 şi OCS 3 conform SREN 10113/1 - 95;
- OT 50.2 conform SR-ISO-3755/94;
- OLC 35 N conform STAS 880/88;
- OLT 35 conform STAS 8183/80
La alegerea tipurilor de oţel se va ţine seama de precizările din tabelele nr. 1 şi 2 din SR 1911/98
precum şi de prevederile STAS R 8542/79.
Folosirea altor tipuri de oţeluri decât cele precizate în SR 1911/98 se poate face dacă acestea
corespund condiţiilor prevăzute în standardele de produs menţionate, cu privire la:
- compoziţia chimică;

- caracteristici mecanice;
- comportarea la sudare, stabilite pe bază de încercări;
În lipsa unei corespondenţe, folosirea materialelor poate fi admisă numai pe baza unui aviz emis de
către un institut de specialitate şi cu acordul beneficiarului.
Se admite folosirea în alcătuirea aceleiaşi structuri cât şi în alcătuirea aceluiaşi element, a oţelurilor de
mărci şi clase de calitate diferite dar cu respectarea condiţiilor menţionate în caietul de sarcini cu prescripţii
speciale.
La alegerea mărcilor de oţeluri în afară criteriilor de ordin tehnic şi economic se va ţine seama de clasa
de calitate şi de gradul de dezoxidare, în vederea garantării elementelor contra unor ruperi fragile,
temperaturile minime de exploatare a podurilor considerându-se -20°C.
Tablele din oţel OL 52 - EP, cu grosimi de 10 - 50 mm, folosite la elementele principale de rezistenţă
vor fi controlate US conform prevederilor din STAS 12187/88 pct. 2.7.
18.2.2. ORGANE DE ASAMBLARE

Îmbinarea în uzină şi pe şantier a elementelor în subansamble şi ansamble se poate face prin sudură,
cu nituri, cu şuruburi obişnuite sau cu şuruburi de înaltă rezistenţă (SIR).
Procedeele de îmbinare se vor preciza prin proiect, la fiecare lucrare în parte respectându-se
prevederile din tabelul nr.3 SR 1911/98:
- îmbinări nituite conform STAS 796/89, STAS 797/80, STAS 802/80, STAS 3165/80
- îmbinări cu şuruburi conform STAS 2700/3-89, STAS 5200/2,3,4,5-91, STAS 4272/89, STAS
4071/89
- îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenţă conform STAS 9930/84
Folosirea pentru nituri, şuruburi obişnuite şi şuruburi de înaltă rezistenţă a unor oţeluri cu alte
caracteristici decât cele prevăzute în tabelul 3 din SR 1911/98 se poate face în condiţiile prevăzute la punctul
2.1.2. din acelaşi STAS.
La acelaşi tablier sau element de construcţie, se admite folosirea niturilor, a şuruburilor păsuite, a
şuruburilor de înaltă rezistenţă şi a sudurii.
Pentru transmiterea eforturilor din aceeaşi îmbinare este admisă folosirea concomitentă numai cu:
- nituri şi şuruburi păsuite

- şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate şi a sudurii
- şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate şi şuruburi de înaltă rezistenţă păsuite pretensionate
În funcţie de modul de îmbinare utilizat prezentul caiet se va completa cu prescripţiile specifice
îmbinării respective.

18.2.3. ALTE PREVEDERI PRIVIND MATERIALELE
Atât materialele de bază cât şi cele de adaos, precum şi mijloacele de îmbinare (nituri, şuruburi sau
SIR) vor fi însoţite de certificatele de calitate şi vor fi marcate de către furnizor.
În uzină se va verifica corespondenţa dintre datele cuprinse în certificatele de calitate cu cele

prevăzute în standardele de produs.
De asemenea se vor verifica la fiecare 200 tone (pentru lucrări cu un consum de oţel sub 500 tone)
aprovizionarea, calitatea acestora prin încercări mecanice şi analiza chimică conform STAS 9407/75 pct.
3.1.2.3. tabel 3 şi SR ISO 14284-99 (STAS 2015/1-83 şi STAS 2015/2-85).
Rezultatele determinărilor vor corespunde şi standardelor 500/1-80, 500/2,3 - 80 şi STAS 12187/88.
Dacă rezultatele probelor mecanice şi chimice sunt necorespunzătoare, verificarea se face la fiecare
laminat, din şarja din care s-au prelevat probele, îndepărtându-se cele cu calităţi necorespunzătoare.
Materialele de adaos (electrozii şi sârma pentru sudare) utilizate vor corespunde prevederilor STAS
1125/1-91 şi STAS 1126/87. Acestea se vor preciza şi în tehnologia de sudare.
18.3. EXECUŢIA SUPRASTRUCTURII METALICE

Documentaţia de execuţie va fi conform standardelor: STAS 9407/75 şi STAS 3461/83 cu următoarele
precizări:
a) planul de control radiografic

b) planul de control cu ultrasunete
c) planul de control cu lichide penetrante
d) planul de control distructiv (al plăcilor de probă)
Planul de control distructiv şi nedistructiv se vor întocmi de către uzină şi vor fi avizate de proiectant
înainte de începerea lucrărilor.
Procesul tehnologic de execuţie în uzină se va stabili de către uzina constructoare pe baza

tehnologiilor de sudare omologate şi va fi acceptat de beneficiar.
Omologarea procedeelor de sudare, ca metodologie, se va face conform STAS 11400/3 - 89, iar
criteriile de acceptabilitate vor fi conform STAS 9407/75.
Elementele, subansamblele şi ansamblele suprastructurii metalice sudate se vor executa numai cu

sudori autorizaţi. Autorizarea sudorilor se va face conform prevederilor din STAS 9532/1,3-74 şi a
prescripţiilor tehnice ISCIR CROMATOGRAFIE 9-84, în conformitate cu “Programul de autorizare a
sudorilor”pentru lucrări ce se execută sub supravegherea Registrului Naval Român.
La execuţia suprastructurii metalice de poduri se pot distinge următoarele faze:
- uzinarea elementelor componente;

- premontajul în uzină;
- transportul elementelor componente la şantier;
- asamblarea şi montajul suprastructurii.
La fiecare lucrare în parte, în funcţie de amplasament şi de soluţia tehnică adoptată pentru
suprastructura metalică, soluţia pentru transport, pe cale ferată sau pe şosea, se va stabili în urma unui studiu
tehnico - economic care va ţine seama de greutatea elementelor ce se transportă, dimensiunile lor şi
implicaţiile pe care le pot avea asupra lucrărilor de artă existente, instalaţiilor electrice, telefonice, etc. de pe
traseu. Pentru transportul elementelor de la furnizor la şantier se va întocmi o documentaţie specială asupra
căreia Administraţia Naţională a Drumurilor (în cazul transporturilor cu trailere, pe drumuri) sau Societatea
Naţională a Căilor Ferate (în cazul transportului pe calea ferată) şi toţi proprietarii instalaţiilor eventual
afectate îşi vor da avizul.
La podurile cu suprastructură metalică ce fac obiectul prezentului capitol se pot adopta, în principiu
următoarele procedee de asamblare şi montaj:
- asamblare şi montaj pe amplasamentul definitiv al lucrării, utilizând eşafodaje şi palei provizorii;

- asamblarea tablierului pe rampele de acces şi aducerea pe poziţie prin lansare. În acest caz se pot
adopta şi avanbecuri metalice (ciocuri) pentru lansare;
- asamblare şi montaj în consolă.
Procesul tehnologic de asamblare şi montaj se va stabili la fiecare lucrare în parte.
Uzinarea şi premontajul în uzină se vor executa pe baza tehnologiilor întocmite de uzină şi acceptate
de beneficiar, verificându-se încadrarea în toleranţele precizate în proiect pentru această fază.
Măsurătorile realizate la premontaj în uzină cu specificarea temperaturii la care s-a făcut premontajul
se vor transmite antreprenorului la livrarea elementelor uzinate.
În ceea ce priveşte premontajul în uzină şi montajul pe şantier se atrage atenţia că realizarea

contrasăgeţilor în limitele admise şi precizate în proiect este obligatorie.
La execuţia în uzină şi pe şantier se vor respecta prevederile din standardele menţionate la paragraful
13.1 respectiv STAS 9407/75, STAS 3461/83, STAS 9330/84 şi în special următoarele:
- piesele ce urmează a se îmbina prin sudură vor fi prelucrate conform SREN 29692/94, STAS
6726/85 şi STAS 9407/75;
- după prelucrare, laminatele se vor îndrepta la valţuri cu prese. Nu se admite ca prin îndreptare să se
aplatizeze cordoanele de sudură.
Clasele de calitate ale cusăturilor sudate se stabilesc conform SR 1911/97 şi STAS 1844/75
recomandându-se următoarele:
- pentru îmbinările cap la cap transversale de la inimă la tălpi - clasa I;
- restul îmbinărilor - clasa de calitate II.

Îmbinările cap la cap la tălpi şi inimi se vor controla 100% prin RX şi US. Poziţia controalelor cu RX
se precizează în proiect. Restul se controlează US.
Îmbinările cap la cap de la şantier se vor controla 50% prin RX şi 50% prin US.
Îmbinările dintre inimă şi tălpi se pot controla cu lupa şi cu lichide penetrante.
Restul îmbinărilor se controlează 100% vizual şi cu lupa.
Îmbinările sudate ce prezintă defecte neadmise conform STAS 9407/75 se pot remedia după
tehnologia întocmită de uzină şi respectându-se prevederile din STAS 9407/75 pct. 4.5.
Abaterile limită de la forma şi dimensiunile elementelor sudate se vor încadra în prevederile STAS
9407/75 pct. 4.6.1. tabel 22.
Controlul calităţii elementelor sudate şi a îmbinărilor se va efectua conform STAS 9407/75 pct. 4.11.
Execuţia îmbinărilor nituite se va face în conformitate cu prevederile STAS 3461/83 pct. 4, abaterile
încadrându-se în prevederile de la pct. 4.6. şi tabelul 3.
Numărul şuruburilor şi al dornurilor prevăzute la premontajul în uzină şi la montajul pe şantier va fi de

50% din numărul total al găurilor.
În cazul îmbinărilor cu SIR, la execuţie se vor respecta prevederile din STAS 9330/84.
La recepţiile pe faze de execuţie, la montajul şi execuţia pe şantier precum şi la recepţia finală se vor
respecta prevederile din STAS 9407/75 pct. 4.12. şi pct. 5, prevederile din proiect şi cele cuprinse în caietul de
sarcini cu condiţiile tehnice speciale întocmit pentru lucrarea respectivă.
După recepţia în uzină toate reperele suprastructurii se vor curaţa de tunder în uzină prin aplicare sau
sablare, înainte de operaţiile de debitare şi vopsire. Protecţia anticorozivă a subansamblelor şi ansamblelor
livrate de uzină se va face cu un grund pasivant a cărei reţetă se va preciza în proiect sau caietul de sarcini
speciale, sau prin colaborare cu uzina.
18.4. DISPOZIŢII FINALE

Documentaţia tehnică a suprastructurii metalice va fi verificată de uzină. În cazul în care se vor
constata neconcordanţe, omisiuni sau dispoziţii constructive a căror realizare este dificilă, uzina va
semnala aceasta beneficiarului şi proiectantului în vederea măsurilor ce se impun.
Nu sunt admise nici un fel de modificări de alcătuire constructivă fără avizul proiectantului şi al
beneficiarului. Uzina poate face propuneri de modificări privind alcătuirea constructivă, când acestea conduc
la uşurarea execuţiei şi îmbunătăţirea calităţii îmbinărilor.
Înainte de începerea montajului pe şantier se va face o măsurătoare exactă a distanţelor dintre axele de
rezemare de pe infrastructuri, în vederea corectării eventualelor abateri de la proiect.

După asamblare şi montaj zonele de tablier având protecţia cu miniu de plumb degradată, se vor
revopsi de către antreprenor. Apoi se vor aplica două straturi de vopsea pe bază de ulei de in a cărei culoare şi
indicativ se va preciza în proiect şi caietul de sarcini şi va fi aprobată de beneficiar.
Supravegherea calităţii lucrărilor, a modului de aplicare şi respectarea tehnologiilor de execuţie, a

procedeelor de sudare omologate, a normelor şi standardelor în vigoare cât şi a prevederilor din caietul de
sarcini se va face de către reprezentanţi ai beneficiarului, sub directa îndrumare a reprezentantului RNR
(Registrul Naval Român).
19. CAPITOLUL 11 SUPRASTRUCTURI DE TIP MIXT (OŢEL - BETON CU

CONCLUCRARE)
19.1. PREVEDERI GENERALE

Acest capitol conţine prevederi tehnice generale pentru execuţia în uzină şi pe şantier a
suprastructurilor rutiere de tip mixt.
Podurile metalice cu conlucrare (mixte) se realizează din grinzi metalice care conlucrează cu o placă
de beton armat sau beton precomprimat prin prevederea unor dispozitive speciale ce împiedică lunecarea
dintre placă şi grinzi.
Prevederile din acest capitol se pot aplica parţial şi la structuri speciale ca poduri hobanate pentru
execuţia platelajului. Totuşi pentru aceste structuri deosebite se vor elabora caiete de sarcini speciale.
La fiecare lucrare în parte, la care se adoptă suprastructuri de tip mixt se va întocmi un caiet de sarcini
conţinând prevederi tehnice speciale pentru execuţia tablierului metalic şi a platelajului din beton cu care
conclucrează.
La proiectarea, execuţia şi recepţia suprastructurilor rutiere de tip mixt. în afara prevederilor din
prezentul caiet de sarcini se vor respecta următoarele standarde şi normative:
a. Pentru tablierul metalic:
- standardele: SR 1911/98, STAS 1944/1,2,4-99, STAS 9330/84, STAS 3461/83, STAS 9407/75,
STAS R 8542/79, STAS 12187/88;
- capitolul “Suprastructuri metalice”

Îmbinările rosturilor de montaj se vor face prin nituiri, şuruburi de înaltă rezistenţă sau sudură fiecare
respectând standardele specifice.
b. Pentru platelajul din beton
- standardele: STAS 1844/75, STAS 10111/2 - 87;
- Codul de practică NE 012/99; partea A şi partea B, NE 013/02.

19.2. MATERIALE
Oţelurile pentru construcţia metalică sunt cele prevăzute în SR 1911/98 şi paragrafele 12.2.1 şi 12.2.2
din capitolul “Suprastructuri metalice”.
Oţelurile folosite pentru armăturile platelajului din beton armat sau beton precomprimat, precum şi
caracteristicile mecanice ale acestora vor corespunde prevederilor din tabelul 10, STAS 1844/75. De asemenea
se va ţine seama şi de prevederile capitolul “Armături”.
Betoanele folosite pentru platelajele de beton armat sau beton precomprimat precum şi caracteristicile
lor mecanice trebuie să corespundă prevederilor din tabelul nr. 11, STAS 1844/75. Dacă prin proiectare se
stabileşte obligativitatea realizării unei anumite rezistenţe la un interval mai mic de 28 zile, în proiect şi caietul
de sarcini cu prescripţii speciale se vor preciza rezistenţele impuse la această dată.
Având în vedere că în suprastructurile de tip mixt eficienţa plăcii de beton în conlucrare cu grinda
metalică este cu atât mai mare cu cât betonul este de o clasă mai mare se recomandă ca atât la platelajele de tip
monolit dar mai ales la cele din elemente prefabricate să se folosească betoane din clasele C 25/30,
C 28/35 sau C 32/40.
Conlucrarea dintre grinzile metalice şi placă va fi asigurată cu ajutorul conectorilor pentru toate
grupările de acţiuni şi în toate fazele de execuţie.
Dispozitivele de conlucrare, denumite tehnic “conectori”, se fixează în general prin sudură de talpa
superioară a grinzii metalice. Calitatea sudurii trebuie să fie aceeaşi ca şi la sudura grinzilor principale.
Talpa superioară a grinzilor se va calcula şi la solicitările locale introduse prin dispozitivele de

conlucrare.
Dispozitivele de conlucrare se execută din oţel şi se pot realiza în următoarele moduri:
- tacheţi rigizi din oţel pătrat, cornier, oţel T, oţel U sau profile compuse sudate din oţeluri similare
cu cele din grinzile principale.
- ancoraje din oţel beton, cu ciocuri, bucle sau spire;
- tacheţi cu ancoraje prin combinarea celor două tipuri de mai sus;
- tije cilindrice verticale sudate la baza printr-un procedeu automat de talpa grinzii metalice şi
prevăzute la partea superioară cu o îngroşare sau o buclă.
19.3. EXECUŢIA SUPRASTRUCTURILOR MIXTE

La execuţia suprastructurilor mixte se disting următoarele faze:
A. Pentru structura metalică:
- uzinarea elementelor componente;

- premontajul în uzină;
- transportul elementelor componente la şantier;
- asamblarea şi montajul structurii metalice;
- aşezarea pe reazeme;
B. Pentru platelajul din beton
a. Varianta cu platelaj monolit
- execuţie eşafodaj
- cofrare, armare şi betonare placă şi decofrare
- demontare eşafodaj
b. Varianta cu platelaj prefabricat
- execuţia în uzină a plăcilor prefabricate

- transportul de la uzină la şantier al plăcilor prefabricate
- montare plăci
- asigurarea conlucrării prin monolitizarea golurilor cu conectori
C. Pentru structura mixtă
a. Structuri static determinate
- eliminarea reazemelor provizorii, atunci când la montaj s-au utilizat palei provizorii
b. Structuri static nedeterminate (de exemplu grinzi continui);
- compensarea eforturilor de întindere din placa de beton, produse de momentele încovoietoare

negative din zona pilelor intermediare prin introducerea de eforturi de compresiune în placa printr-
unul din procedeele:
- precomprimarea plăcii;
- masuri de montaj (cedare de reazem după asigurarea conlucrării):
- eliminarea reazemelor provizorii atunci când montajul s-a făcut utilizându-se palei provizorii;
- aşezarea finala pe reazeme a structurii mixte.
La fiecare lucrare în parte, proiectul de execuţie va conţine detaliat procesul tehnologic cu fazele de
execuţie bine precizate, întrucât structurile de tip mixt au un caracter aparte, obţinerea eforturilor maxime
finale din structură obţinându-se prin însumarea eforturilor din fiecare fază. Se atrage atenţia că la acest tip de
structură caracteristicile secţiunii de calcul diferă de la fază la fază în funcţie de soluţia tehnică şi de procesul
tehnologic adoptat.
Întrucât, structurile mixte rezultă din conlucrarea a două structuri: tablierul metalic şi
platelajul de beton armat şi beton precomprimat, la execuţia şi recepţia acestora se vor
aplica toate prevederile cuprinse în caietele de sarcini, standardele şi normativele precizate
în paragraful 12.1.

20. CAPITOLUL 12 ECHIPAMENTE TABLIERE
Acest capitol se referă la dispozitive, lucrări şi elemente necesare conservării podurilor şi asigurării unui
nivel de exploatare satisfăcător pentru toţi cei ce folosesc drumul pentru circulaţie.
Capitolul se referă la următoarele:
- dispozitive pentru asigurarea etanşeităţii;

- aparate de reazem;
- rosturi de dilataţie;
- dispozitive de colectare şi evacuare a apei (guri de scurgere);
- parapete de siguranţă direcţionali şi parapete pietonale
- borduri pentru trotuare.
- dispozitive antiseismice.
20.2. CONDIŢII PENTRU MATERIALELE COMPONENTE

Materialele care intră în compunerea echipamentelor vor corespunde din punct de vedere calitativ
condiţiilor precizate din proiect şi anume:
- oţelurile vor corespunde celor prevăzute în proiect sau vor fi calităţi apropiate şi-n orice caz vor fi
sudabile;
- betoanele prefabricate vor avea clasa precizată prin proiect sau minimum C 16/20 (Bc 20);
- vopselele utilizate pentru protecţia parapetelor vor avea aprobarea beneficiarului;
20.3. DISPOZITIVE PENTRU ASIGURAREA ETANŞEITĂŢII, HIDROIZOLAŢIA

Etanşeitatea se poate asigura prin următoarele elemente:
- hidroizolaţia
- protejarea hidroizolaţiei
- îmbrăcămintea asfaltică din două straturi
Acestea vor avea dimensiunile şi calităţile precizate prin proiect şi vor trebui să asigure
impermeabilitatea.
Antreprenorul va da o atenţie deosebită hidroizolaţiei:
- stratul suport al hidroizolaţiei trebuie să nu prezinte proeminenţe mai mari de 2 mm;

- la planeitate se admit abateri de max. + 5 mm verificată cu un dreptar de 3,00 metalic pe orice
direcţie;
- este interzisă circulaţia personalului de şantier pe suprafeţele pregătite pentru aplicarea şapei;
- nu este permisă aplicarea şapei propriu-zise la temperaturi sub +5°C;
- este interzisă circulaţia personalului de şantier peste straturile şapei.
Antreprenorul poate propune beneficiarului şi alte soluţii decât cele din proiect, în care caz, va întocmi
o documentaţie tehnică, cuprinzând planşe de detalii, tehnologia de execuţie şi calităţile materialelor
componente, cât şi ale îmbrăcăminţii în ansamblu, ce se va supune aprobării beneficiarului şi care vor respecta
cerinţele caietului de sarcini pentru hidroizolaţii.
20.4. APARATE DE REAZEM

Aparatele de reazem sunt dispozitivele de legătură dintre pile şi culei - pe de o parte - şi tablier, pe de
altă parte (sau traveele tablierului) destinate transmiterii sarcinilor şi care să permită deformaţiile din
temperatură, contracţie şi curgere lentă ale betonului din tablier.
Materialele care intră în compunerea aparatelor de reazem metalice vor satisface condiţiile de calitate
minime prevăzute în STAS 4031/77 şi STAS 4031/2 - 75.
Materialele care intră în compunerea aparatelor de reazem din elastomeri, fretate, vor satisface
condiţiile prevăzute în STAS 10167/83.
Antreprenorul poate propune şi alte tipuri de aparate de reazem decât cele prevăzute în proiect, în care
caz va obţine aprobarea beneficiarului şi proiectantului.
20.5. DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATAŢIE

Rosturile de dilataţie sunt dispozitive care asigură continuitatea suprafeţei de rulare - în bune condiţii de
confort - între tablier şi culei sau între diverse travei ale tablierului.
Tipul de rost ce urmează a fi utilizat cât şi tehnologia de montare a acestuia, trebuie să fie precizate
prin proiect.
Antreprenorul, respectând caracteristicile necesare ale rostului şi toleranţele lui de pozare, poate
propune şi alte tipuri de rost, în care caz va trebui să obţină aprobarea beneficiarului şi care vor respecta
cerinţele caietului de sarcini.
Sunt de preferat alcătuirile constructive ce conduc la reducerea numărului de rosturi sau la eliminarea
lor totală.
20.6. DISPOZITIVE DE EVACUARE A APELOR

Dispozitivele de evacuare a apelor sunt alcătuite din guri de scurgere destinate evacuării apelor
pluviale ce cad pe suprafaţa podului.
Numărul şi poziţia lor sunt precizate prin proiect.
Dispozitivele de evacuare a apelor de pe suprafaţa suprastructurii sunt, în general, prefabricate,

conform STAS 4834/86 şi se montează pe suprastructură, astfel încât să permită evacuarea apelor fără
infiltraţii în corpul structurii.
Antreprenorul poate propune şi alte soluţii decât cele din proiect, privind evacuarea apelor, dar numai
cu aprobarea beneficiarului.
20.7. PARAPETE
Parapetele pot fi pietonale ,de siguranţa circulaţiei sau cu rol dublu.
Realizarea lor se va face în conformitate cu proiectul, STAS 19481-91 şi SR 19482-95.
Parapetele din oţel se vor proteja prin vopsire, calitatea şi culoarea vopselei fiind aprobate de beneficiar.
20.8. BORDURILE DE TROTUAR

Bordurile pentru trotuar vor fi din elemente prefabricate de beton sau din piatră conform STAS 1139-
87.
Calitatea betonului sau a pietrei, modul de tratare a suprafeţei şi dimensiunile se vor preciza prin
proiect. Montarea bordurilor se va face cu respectarea profilului în lung şi transversal al căii.
Bordurile prefabricate de beton se vor realiza cu beton de clasă minim C32/40 (Bc 40) realizat cu
ciment I 42,5 având grad de impermeabilitate minim şi va rezista la cel puţin 150 cicluri de îngheţ - dezgheţ.
Pentru bordurile din beton simplu, clasa minimă de beton este de C20/25.
20.9. DISPOZITIVELE ANTISEISMICE

Podurile şi pasajele cu deschideri mari situate în zone seismice conform SR 11100/1-93 cu gradul 7 de
seismicitate (scara mks) sau mai mare vor fi prevăzute cu dispozitive de asigurare împotriva deplasărilor din
seism.
Modul de alcătuire şi locul de amplasare al acestora se vor preciza din proiect.
21. CAPITOLUL 13 APARATE DE REAZEM. DISPOZITIVE ANTISEISMICE
21.1. APARATE DE REAZEM

Aparatele de reazem sunt dispozitivele de legătură dintre pile şi culei, pe de o parte -
şi tablier, pe de altă parte, destinate transmiterii sarcinilor de la suprastructură la
infrastructură şi care permit deformaţiile inerente din temperatură, contracţie şi curgere
lentă ale tablierului.
21.1.1. DOCUMENTE DE REFERINTA
1 Recomandarile producatorului
2 STAS 10167-83 Poduri de sosea si cale ferata. Aparate de reazem elastomerice
armate

3 CD 63-2000 Norme departamentale pentru proiectare si folosirea aparatelor
de reazem elastomerice pentru poduri de sosea si cale ferata.
4 Legea 10/1995 Legea referitoare la calitatea in constructii
5 Toate standardele si normele in vigoare mentionate mai departe acest caiet de
sarcini.
21.2. MATERIALE
După materialul din care sunt executate, aparatele de reazem sunt:
 metalice;
 din elastomeri (neopren), armate cu plăci metalice;
 combinate (metal, elastomeri şi teflon) “tip oală”.
Materialele care intră în compunerea aparatelor de reazem metalice, vor satisface
condiţiile de calitate minime prevăzute în STAS 4031 - 77 şi STAS 4031/2-75.
Materialele care intră în compunerea aparatelor de reazem din elastomeri, fretate, vor
satisface condiţiile prevăzute în STAS 10167 - 83.
Din punct de vedere static, aparatele de reazem sunt de două tipuri: fixe şi mobile.
Fiecare tip în parte este diferenţiat după reacţiunea maximă pe care o poate prelua şi
după capacitatea de asigurare a deplasării tablierului de suprastructură.
Aparatele de reazem se execută pe baza detaliilor de execuţie elaborate de
proiectant. Antreprenorul poate propune şi alte tipuri de aparate de reazem decât cele
prevăzute în documentaţie. Adoptarea altor tipuri de aparate de reazem se face numai cu
aprobarea proiectantului şi a Consultantului.
Aparatele de reazem propuse de antreprenor vor fi însoţite de documente de calitate
conform legislatiei in vigoare si transmise Inginerului-Consultantului spre aprobare inainte
de introducerea in lucrare
Montarea aparatelor de reazem se face conform detaliilor din proiect. In cazul in care,
montarea aparatelor de reazeme din elastomeri si / combinate se efectueaza la alta
temperatura decat cea prevazuta in proiect, este necesara repoziţionarea lor.
Repoziţionarea se va executa la temperatura structurii, prevăzută în Proiect. Operaţia de
repoziţionare a aparatului de reazeme se va efectua obligatoriu înainte de montarea
dispozitivelor pentru acoperirea rosturilor de dilatatie.

22. CAPITOLUL 11 HIDROIZOLAŢII ŞI ROSTURI DE DILATAŢIE
22.1. HIDROIZOLAŢII
Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale ce trebuie îndeplinite la realizarea
hidroizolaţiilor pentru lucrările de poduri.
Hidroizolaţiile au ca scop:
 împiedicarea pătrunderii apei la structura de rezistenţă;
 colectarea apelor ce se infiltrează prin îmbrăcăminte şi dirijarea lor spre gurile de
scurgere;
La lucrările de artă, hidroizolaţiile sunt alcătuite în general din:
 şapa (sau stratul suport) care se execută în câmp continuu şi se racordează la
marginea elementului care este hidroizolat la gurile de scurgere şi la dispozitivele
etanşe de acoperire a rosturilor de dilataţie;
 stratul de amorsare a hidroizolaţiei;
 stratul de lipire;
 stratul de bază (hidroizolaţia propriu-zisă);
 stratul de protecţie a hidroizolaţiei;
Funcţionalităţile unor straturi pot fi comasate în diferite soluţii ale firmelor specializate
în hidroizolaţii. Hidroizolaţiile propriu-zise pot fi alcătuite din:
 amestec lichid cu întărire rapidă;
 membrană hidroizolatoare;
 soluţie de bitum
 mortar
Tehnologia de aplicare poate fi:
 prin pulverizare;
 prin lipire la cald a membranelor cu soluţii pe bază de bitum;
 prin lipire la rece cu soluţii pe bază de răşini sintetice;
 prin aplicarea de membrane autoaderente;
 prin lipire cu flacără a membranelor;
 prin spoire;
O solutie moderna de hidroizolare este impermeabilizarea in masa a betoanelor si
aplicarea lor in straturi continue, Impermeabilizarea in masa presupune aplicarea
produsului de etansare in masa substratului.
În toate variantele tehnologice trebuie să se asigure condiţiile fizico - mecanice.
Termenul de “şapă hidroizolatoare” utilizat în continuare, include toate straturile
componente şi anume: stratul suport, amorsa, stratul hidroizolator de bază şi stratul de
protecţie.
22.1.2. DOCUMENTE DE REFERINTA
1 Manualul de aplicare publicat de catre producatorul membranei
2 Normativ AND 577/2002 Normativ privind executia si controlul calitatii
hidroizolatiei la poduri
3 Legea nr.10/1995 Legea referitoare la calitatea in constructii
4 Toate standardele si normele in vigoare mentionate mai departe de acest
caiet de sarcini. Lista nu este limitativa.
22.1.3. CARACTERISTICI TEHNICE

Şapa hidroizolatoare trebuie să aibă termenul de garanţie de minimum 10 ani de
exploatare normală a podului, pasajului sau viaductului.
Pe durata acestei perioade, firma care garantează şapa hidroizolatoare, trebuie să
asigure din efort propriu repararea sau înlocuirea acesteia şi remedierea degradărilor
cauzate de infiltraţiile de apă la structura de rezistenţă, respectiv refacerea căii pe zona de
intervenţie.
Materialele incluse în elementele şapei hidroizolatoare trebuie să fie imputrescibile şi
să fie pasive chimic .
Şapa hidroizolatoare trebuie să poată fi aplicată şi la poduri în exploatare, la care
lucrările să se execute pe o jumătate a căii, iar pe cealaltă jumătate să se desfăşoare
circulaţia normală, asigurându-se continuizarea şapei, cu păstrarea caracteristicilor tehnice.
Şapa hidroizolatoare trebuie să reziste la circulaţia de mică viteză a utilajelor de
transport şi aşternere a straturilor îmbrăcăminţilor asfaltice pe pod.
Şapa hidroizolatoare trebuie să asigure adezivitatea îmbrăcăminţii din asfalt la stratul
său superior.
Stratul hidroizolator de bază trebuie să satisfacă următoarele caracteristici fizico –
mecanice conform SR 137-95:
 forţa de rupere: > 800 N/5 cm
 alungirea la rupere: min. 40%
 rezistenţa la perforare statică
 clasa de rezistenţă L 4 neperforată: min 250 N pe bilă  10 mm
 adezivitatea la tracţiune (aderenţa la suport): min. 0,5 N/mm2
 flexibilitate la rece pe un dorn  30 mm: fără fisuri la -10C
 permeabilitate la apă 72h, la 100 mm
coloană de apă: 0
 temperatura minimă la care membrana
este stabilă: 120C
 temperatura asfaltului turnat în
îmbrăcăminte, la care membrana
trebuie să reziste, fără diminuarea
caracteristicilor fizico-mecanice: 180C
 rezistenţa la sfâşiere: longitudinală > 200N
transversală > 200N
 domeniul de temperatură de exploatare
curentă este: -20C  70C
 intervalul de temperatură a mediului în
care se aplică şapa hidroizolatoare: +5  +30C
Stratul superior al şapei hidroizolatoare, va fi compatibil chimic cu componentele din
alcătuirea asfaltului îmbrăcăminţii rutiere, pentru a evita agresarea şapei.
Membranele hidroizolatoare vor fi insotite de documente conform legislatiei in vigoare
22.1.4. PRESCRIPŢII
22.1.4.1. Stratul suport
Hidroizolaţia se poate aplica pe placa de suprabetonare sau pe betonul de pantă şi
egalizare. Betonul de pantă şi egalizare se va realiza din beton de clasa minim C16/20.
Grosimea stratului de beton va fi de min. 2 cm.
Stratul suport al hidroizolaţiei trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe de calitate:
 aspect compact, fără goluri, denivelări, segregări, fisuri, crăpături, etc;
 rezistenta minima a betonului trebuie sa fie corespunzatoare clasei C16/20;
 să respecte pantele conform proiectului;
 să fie executate toate lucrările a căror execuţie ulterioară ar conduce la
compromiterea hidroizolaţiei executate;
 să fie rigid, întărit, sănătos, fără părţi friabile, pete de ulei, grăsimi, segregări, goluri
sau alte defecte de turnare şi să aibă sunet metalic la ciocănire;
 suprafaţa betonului nu trebuie să prezinte proeminenţe mai mari de 1,5 – 2 mm
(măsurate cu dreptarul de 3m lungime pe orice direcţie). Se admite o singură
denivelare de  5 mm la o verificare;
 să nu prezinte pelicule superficiale de lapte de ciment;
 să nu prezinte muchii vii (se racordează la suprafeţe verticale cu o rază de 5 cm),
să asigure racordarea la gurile de scurgere şi în zona rosturilor, conform detaliilor
din proiect.
Înainte de aplicarea straturilor următoare, stratul suport se va pregăti astfel:
 se desprăfuieşte prin suflare cu aer comprimat sau prin măturare/periere până la
obţinerea unei suprafeţe curate;
 se verifică planeitatea, se înlătură rugozităţile şi se corectează asperităţile; dacă nu
se realizează cerinţele necesare aplicării hidroizolaţiei se vor face remedieri cu
mortare speciale aderente;
 se verifică umiditatea in conformitate cu Normativ AND 577-2002
 pe suprafaţa pregătită ca mai sus, este interzisă circulaţia personalului din şantier
sau cu utilaje de orice fel.

Se intocmeste un proces verbal de receptie calitativa intre Antreprenor si Inginerul-
Consultant document ce va fi atasat la procesul verbal de faza determinanta
22.1.4.2. Stratul de amorsaj
Amorsa are rolul de a facilita aderenţa membranei hidroizolatoare la beton.
Soluţia cu care se execută amorsa, poate fi pe bază de bitum sau pe bază de răşini
sintetice. Componentele soluţiei nu trebuie să conţină produse care atacă chimic betonul.
Amorsa se aplică prin inundarea suprafeţei şi repartizarea manuală a soluţiei sau prin
pulverizarea cu mijloace mecanice. Aplicarea amorsei se face în strat continuu, uniform,
fără aglomerări sau băltiri de material, astfel încât să se asigure pătrunderea în porii
suportului şi colmatarea acestora. Amorsa se aplică numai pe suprafeţele capabile a fi
acoperite cu folie hidroizolatoare. Se va urmări ca suprafaţa ce urmează a se izola să fie
amorsată în totalitate, fără a exista suprafeţe neamorsate.
Amorsa se aplică pe suprafaţa uscată a stratului suport, la temperatura mediului
ambiant de peste +5C.
După uscarea amorsei, trebuie să rezulte o suprafaţă uniform colorată, aderentă la
suport, continuă, fără băşici, exfolieri sau neregularităţi. Eventualele zone cu deficienţe, se
refac prin decopertare zonală şi reamorsare.
Pe suprafaţa amorsată nu se permite circulaţia pietonală sau cu utilaje de orice fel.
22.1.4.3. Stratul hidroizolator
Stratul hidroizolator se aplică pe stratul suport amorsat, prin procedeul specific tipului
de membrană utilizată. Aplicarea hidroizolaţiei se face respectând fişa tehnologică a firmei
producătoare.
Aplicarea foliei hidroizolatoare începe de la una din laturile longitudinale ale podului,
respectiv de la cota minimă, cu asigurarea racordării vertical-orizontale.
Petrecerile foliilor la înnădiri vor respecta instrucţiunile furnizorului sau min.10 cm.
Hidroizolaţia se aplică în câmp continuu, asigurându-se aderenţa pe toată suprafaţa
pe care se aplică. Nu se admit goluri, umflături, băşici de aer, neetanşeităţi la petreceri sau
margini desprinse. Se vor trata special racordările la gurile de scurgere, asigurându-se
etanşeitatea şi scurgerea apelor colectate.
La rosturile de dilataţie, tratarea hidroizolaţiei se va face conform proiectului, funcţie de
tipul dispozitivului de acoperire a rostului de dilataţie.
Lateral, marginile stratului hidroizolator se vor racorda cu cordoane din chituri elastice,
de etanşare.
În cazul membranelor lipite prin supraîncălzire, temperatura sursei de căldură nu
trebuie să fie mai mare de 250C sau mai mare decât temperatura la care tipul respectiv de
membrană îşi modifică caracteristicile fizico - mecanice sau chimice. Membranele
hidroizolatoare se aplică la temperatura mediului ambiant, la cel puţin +5C, dupa minimum
28 zile de la data turnării betonului de ciment sau mortarului ( normativ AND 577-2002)
Sistemul hidroizolator nu se aplică pe timp de ploaie.
22.1.4.4. Stratul de protecţie
Stratul de protecţie poate fi:
 mastic bituminos cu grosimea de 2 cm;

 membrane de protecţie, aderente la membranele hidroizolatoare, sau alte sisteme
aprobate de Consultant;
Verificarea şi recepţia lucrărilor de hidroizolaţie, se face pe etape, după cum
urmează:
 pe parcursul executării diferitelor straturi ale şapei hidroizolatoare, încheindu-se
procese - verbale de receptie calitativa;
 la terminarea lucrărilor de hidroizolaţie, prin încheierea unui proces – verbal de
recepţie a şapei hidroizolatoare;
Verificarea la terminarea lucrărilor de hidroizolaţie se face asupra aspectului, iar în
cazul unor constatări nefavorabile, din procesele verbale de receptie calitativa , se poate
face şi asupra etanşeităţii, prin inundarea pe o înălţime de min. 10 cm, pe suprafeţele
limitate, pe durata de 24 ore.
Defectele constatate pe parcursul execuţiei şi la terminarea lucrărilor de hidroizolaţii,
se vor remedia pe baza unor soluţii propuse de antreprenor şi pot fi acceptate sau nu de
către Inginer-Consultant.
În cazul când Inginerul-Consultantul nu acceptă remedierile propuse de antreprenor,
se poate dispune refacerea întregii lucrări de hidroizolaţii.
22.1.4.5. Controlul calităţii lucrărilor de execuţie
Se vor face conform ind AND 577-2002, prin măsurători “in situ” . In situ se verifică
aderenţa stratului hidroizolator de stratul suport. Măsurătorile vor fi efectuate de către
laboratoarele autorizate si aprobate de Inginer-Consultant. Pentru verificarea calităţii lipirii
membranei de stratul support se face cel putin o incercare la 20 de ml cale de pod pe sens.
Rezúltatele obţinute vor fi consemnate într-un raport de incercari emis de laborator ce va
insoti Procesul verbal de receptie calitativa.
Nu se va trece la faza următoare în situaţia în care resúltatele obţinute nu corespund
valorilor din caietul de sarcini.
Standarde româneşti
Verificarea caracteristicilor fizico - mecanice şi chimice specifice, se efectuează în
conformitate cu următoarele standarde:
- SR EN ISO 62:2004“Materiale plastice. Determinarea absorbţiei de apă.”
- SR EN 12092:2002 “Adezivi pe bază de elastomeri. Determinarea vâscozităţii.”
- SR EN ISO 527-1 SI 2:2002 “Materiale plastice. Determinarea caracteristicilor
de tracţiune.” “ Rezistenţa şi alungirea la rupere.”
- STAS 9199 - 73 “Masticuri bituminoase pentru izolaţii. Metode de analize şi
încercări."
- SR 137 – 95 “Materiale hidroizolatoare bitumate. Reguli şi metode de
verificare.”
- SR-ISO 2409-93 “Lacuri şi vopsele. Încercarea la caroiaj.”
- Ordin MT 497-98 "Normativul pentru caracteristicile bitumului neparafinos pentru
drumuri."
SREN ISO 527/1-00 “Materiale plastice. Determinarea caracteristicilor de tractiune.
Partea I principii generale Rezistenta şi alungirea la rupere”

22.2. DISPOZITIVE DE ACOPERIRE A ROSTURILOR DE DILATAŢIE
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie, utilizate la poduri rutiere, asigură:
 deplasarea liberă a capetelor tablierelor de poduri, în rosturile lăsate în acest scop;
 continuitatea suprafeţei de rulare a căii în zona rosturilor;
 etanşeitatea la scurgeri şi infiltraţii de apă.
Pentru satisfacerea acestor exigenţe, se utilizează dispozitive etanşe.
În general, componentele dispozitivelor de acoperire a rosturilor de dilataţie sunt:
 elemente elastomerice care asigură deplasarea;
 elemente metalice suport, fixate pe structuri;
 betoane speciale în zona prinderii pieselor metalice;
 mortare speciale de etanşeizare;
 benzi de cauciuc, pentru colectarea şi evacuarea apelor de infiltraţie.
Funcţie de tipul dispozitivelor, pot fi cumulate funcţionalităţile unor elemente ce intră în
alcătuirea lor.
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie se aplică la poduri noi sau la poduri
în exploatare, având rezolvări specifice de prindere pentru fiecare caz.
Dacă se aplică la poduri în exploatare, dispozitivele trebuie să permită executarea
lucrărilor pe o jumătate a părţii carosabile, circulaţia urmând a se desfăşura pe cealaltă
jumătate a podului, fără ca această tehnologie de execuţie să afecteze caracteristicile
tehnice ale dispozitivului.
Termenul de “dispozitiv de acoperire a rostului de dilataţie”, prescurtat “dispozitiv”,
utilizat în continuare, include toate elementele componente şi anume:
 betonul în care sunt fixate elementele metalice;
 elementele metalice de prindere;
 elementul elastomeric;
 elementul de etanşeizare din cauciuc;
 mortarul special pentru etanşeizarea elementului elastomeric.
22.2.2. CARACTERISTICI TEHNICE

Termenul de garanţie a dispozitivului este de min.10 ani de exploatare normală a
podului. Elementul elastomer trebuie să fie interşanjabil. Termenul de garanţie a
elastomerului este de min. 5 ani.
Pe durata garanţiei, firma care garantează dispozitivul trebuie să asigure, din efort
propriu, repararea sau înlocuirea acestuia şi remedierea efectelor deteriorărilor structurii, ca
urmare a defecţiunilor dispozitivului apărute în perioada de garanţie.
Firma care livrează dispozitivul trebuie să asigure:
 livrarea elementelor interşanjabile, la cerere, pe durata de 10 ani, de la punerea în
operă a dispozitivului;

 asigurarea sculelor şi confecţiilor de mică mecanizare specifice, necesare la
punerea în operă a dispozitivului şi la schimbarea elementului elastomer;
 asigurarea supravegherii tehnice la punerea în operă a dispozitivului;
 instrucţiuni tehnice de execuţie şi de exploatare.
Dispozitivul trebuie să satisfacă următoarele caracteristici fizico – mecanice, în
domeniul de temperaturi -35C  +80C:
 asigurarea deplasării libere a structurii la valoarea prescrisă;
 elementele metalice de fixare trebuie să reziste la agenţii corozivi;
 să fie etanş;
 să fie fixat de structura de rezistenţă a podului, preluând acţiunile verticale şi
orizontale.
Caracteristicile minime pentru dispozitive de acoperire a rosturilor de dilatatie
Pentru 1 ml. de rost, aceste acţiuni sunt:
- forţa verticală 11,2 tf
- forţa orizontală 7,8 tf
Elementul elastomeric trebuie să aibă caracteristicile:
 Duritate, grade Shore A: 60  5
 Rezistenţa la rupere prin întindere: 12 N/mm2.
 Rezistenţa la rupere prin compresiune: 75 N/mm2.
 Tasarea sub sarcina verticală maximă: max. 15 %
 Alungirea minimă la rupere: 350 %
 Rezistenţă la ulei: foarte bună
Variaţia caracteristicilor fizice şi mecanice:
 duritate grade Shore A: max.  5
 pierdere de rezistenţă la rupere: max. 15 %
 alungirea la rupere: max. 15 %
 nefragibilitate la temperaturi scăzute: foarte bună
 temperatura minimă: - 35C
 rezistenţă la îmbătrânire accelerată:
 pierdere din rezistenţă la rupere: max. 15%
 scăderea alungirii la rupere: max. 30%
 creşterea durităţii, grade Shore A: max. 10
 Rezistenţa la ozon după 100 ore: să nu prezinte fisuri
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie vor fi insotite de documente de
calitate conform legislatiei in vigoare.

In cazul folosirii unor dispozitive de acoperire a rosturilor speciale se va tine cont de
prescriptiile din fisa tehnica a produselor. Ele vor fi transmise spre aprobare proiectantului si
Inginerului-Consultantului
22.3. PRESCRIPŢII
22.3.1. BETOANE SPECIALE

La varianta în care elementele metalice de fixare se încastrează într-o riglă de beton
armat, care prin armături lucrează monolit cu placa suprastructurii de care este prinsă,
betonul din această riglă trebuie să fie cel puţin de clasa C 30/37, cu tasarea conului S3.
Agregatele folosite la realizarea betonului vor fi în mod obligatoriu de concasare. Cimentul
folosit la realizarea betoanelor va fi conform CP 012/1-2007.
Betonul va avea gradul de gelivitate G 150.
Se recomandă utilizarea de betoane speciale cu întărire rapidă, peste care se poate
deschide circulaţia la vârsta de max. 10 zile.
În varianta în care prinderea se face cu buloane de scelment, betonul în care se
ancorează aceste buloane trebuie să fie cel puţin de clasa C 30/37.
22.3.2. MORTARE SPECIALE

Pentru egalizarea sub unele tipuri de dispozitive de acoperire a rostului de dilataţie
sau pentru etanşeizarea laterală a elementului elastomer, se utilizează mortare speciale, pe
bază de răşini sintetice. Toleranţele dimensionate de montaj sunt cele prescrise pentru tipul
corespunzător de dispozitive.
Aceste mortare trebuie testate în prealabil conform prescripţiilor fabricantului tipului de
dispozitiv.
22.3.3. ELEMENTELE ELASTOMERICE

Elementele elastomerice pot fi:
 panouri din neopren armat;
 profile speciale, deschise sau închise, din neopren;
 benzi late din neopren;
Aceste confecţii se livrează la cerere, la tipul şi la dimensiunile specificate în proiect.
La primire, se efectuează recepţia cantitativă şi calitativă a produselor.
22.3.4. ELEMENTE METALICE DE FIXARE

Elementele metalice au profile special adaptate elementelor elastomerice. Ele se
încastrează în structură şi de ele se fixează elementele elastomerice interşanjabile.
La livrare, se efectuează recepţia cantitativă şi calitativă, urmărindu-se concordanţa cu
prevederile proiectului şi caietului de sarcini.
Pozarea elementelor metalice, înainte de turnarea betonului special de monolitizare,
se face prin fixarea la poziţie cu dispozitive special adaptate, care asigură şi menţinerea lor
în această poziţie până la întărirea betonului.
Banda de etanşare din cauciuc neoprenic trebuie să fie continuă pe toată lungimea şi
lăţimea dispozitivului de acoperire. Se admite pe toată lungimea o singură înădire
vulcanizată. Pe zona vulcanizată se admite o toleranţă la grosime de  10% din grosimea
nominală a benzii.
În zona de racordare dintre dispozitivul de acoperire a rostului şi îmbrăcămintea de
asfalt, se va urmări:
 geometria să fie cea prevăzută în proiect;
 asfaltul să nu prezinte denivelări;
 să nu aibă fisuri, segregări sau ciobiri;
 să îndeplinească condiţiile specifice îmbrăcăminţii din beton de ciment sau
îmbrăcăminţii din asfalt turnat.
22.3.5. DISPOZITIVE DE TIP LIANT CU AGREGATE

La podurile având deschideri mici sau medii cu deplasări absolute în rost de 25 – 30
mm, se recomandă soluţiile simple, mai puţin costisitoare.
Dispozitivele tip liant, cu agregate, sunt alcătuite din straturi alternative de liant realizat
din bitum modificat cu polimeri şi agregate, cu o anumită curbă granulometrică. În general
grosimea totală a acestor straturi este de 50-150 mm şi ele se încadrează în grosimea
îmbrăcăminţii asfaltice.
Liantul realizat din bitum modificat cu polimeri, asigură elasticitatea şi adezivitatea
sistemului, atât la temperaturi negative (-25C) cât şi la temperaturi pozitive (+80C),
precum şi o rezistenţă în timp şi o exploatare în condiţii foarte bune.
Agregatele trebuie să aibă o anumită curbă granulometrică, care diferă de la o firmă
producătoare la alta.
Aceste dispozitive de racordare se montează după realizarea îmbrăcăminţii
bituminoase, prin tăierea fantei rostului până la hidroizolaţie şi umplerea ei în straturi
succesive. Lucrările vor începe de la marginea cea mai joasă spre cea ridicată.
Rostul în beton va fi de 2 – 3 cm. Elementele de beton pe care se aplică rostul trebuie
să fie netede, fără denivelări, fără ştirbituri şi să fie rezistente. Rostul dintre elementele de
beton trebuie să fie curăţat de eventualele elemente ce ar putea bloca rostul şi împiedica
dilataţia tablierului.
În rostul structurii de beton se aplică un şnur rezistent la temperaturi înalte, peste care
se aplică un dop din liantul bituminos.
Peste rostul structurii, pe toată lungimea lui, se montează o tablă de aluminiu sau oţel
galvanizat, care se fixează de tablier pe partea cea mai înaltă.
După încălzirea întregii suprafeţe a rostului (orizontal şi vertical), se aplică straturile
succesive de liant şi agregate.
Firma care livrează dispozitivul trebuie să asigure:
 sculele şi confecţiile de mică mecanizare specifice, necesare la punerea în operă a
dispozitivului;
 asigurarea supravegherii tehnice, la punerea în operă a dispozitivului;
 instrucţiuni tehnice de execuţie şi de exploatare;
 montarea unui dren de colectare a infiltraţiilor;
Dispozitivul trebuie să satisfacă următoarele caracteristici fizico-mecanice, în domeniul
de temperaturi -35 +80C:
 asigurarea deplasării libere a structurii, la valoarea prescrisă;
 tablele de aluminiu sau oţel galvanizat să reziste la agenţii corozivi şi la solicitările
verticale;
 să fie etanş;
Caracteristicile fizice ale elementelor componente:
Materialul de bază:
Bitum elastomer
 Densitate la 18C: 1.15  0.05
 Punctul de înmuiere: min. 85C
 Temperatura de turnare: 180C  20
 Penetrare la 25C: 40-90 0,1mm
 Densitatea la 25C: 1-1,3g/cm3
 Flexibilitate la 0C,-20C: fără fisuri
Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie vor fi insotite de documente de
calitate conform Legislatiei in vigoare.
22.3.6. ALTE RECOMANDĂRI

Se vor efectua:
 recepţii calitative pe faze de execuţie, care au în vedere constatarea executării
corecte a elementelor suport sau de prindere a elementului elastomeric;
La recepţia finală, se poate efectua şi proba prin inundare a zonei rostului de dilataţie,
cu înălţimea lamei de apă de min. 5 cm, pe durata de 24 ore.
Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice şi chimice specifice se efectuează în
conformitate cu următoarele standarde:
- SR ISO 7619:2001 “Elastomeri vulcanizaţi. Determinarea durităţii în grade de
duritate Shore A”
- SR ISO 37-1997 “Cauciuc vulcanizat şi termoplastic. Determinarea caracteristicilor
de efort – deformaţii la tracţiune."
- SR ISO 7619:01 “Elastomeri vulcanizaţi. Determinarea durităţii
- SR ISO 1817 - 93 “Cauciuc vulcanizat. Determinarea acţiunii lichidelor.”
- SR ISO 188:01 “Elastomeri vulcanizaţi. Incercarea la îmbătranirea accelerata”
- SR ISO 812:01 “Cauciuc vulcanizat.Determinarea temperaturii limita de
nefragibilitate"
- SR ISO 188:2001 “Elastomeri vulcanizaţi. Încercarea la îmbătrânirea accelerată.”
- SR ISO 815+A 1/95 “ Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Determinarea
deformării remanente după compresiune, la temperaturi
ambiante, ridicate sau scăzute.”
- SREN 10002-1/2002 “ Materiale metalice. Încercarea la tracţiune. Metoda de
încercare (la temperatura ambiantă).”
- SR 13170 – 1993 “ Materiale metalice. Încercarea la încovoiere prin şoc. Epruvete
speciale şi metode de evaluare.”
- SR EN 10045-1-1993 “ Materiale metalice. Încercarea la încovoiere prin şoc pe
epruvete Charpy. Partea 1. Metode de încercare.”

23. CAPITOLUL 12 CALEA PE POD
Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale ce trebuie îndeplinite la realizarea
îmbrăcăminţilor de tip bituminos turnate, aplicate pe partea carosabilă a podurilor şi pe
trotuare.
Acest tip de îmbrăcăminte se execută la cald, din mixturi preparate cu agregate
naturale, filer şi bitum neparafinos, pentru drumuri şi vor respecta prevederile din
următoarele standarde:
Normativ privind execuţia la cald a îmbrăcăminţilor bituminoase pentru calea pe pod
indic. AND 546-2009.
STAS 175 - 87 “Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi bituminoase turnate, executate la
cald. Condiţii tehnice generale de calitate.”
STAS 11348 – 87 “Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi bituminoase pentru calea pe
pod. Condiţii tehnice de calitate.”
SR 174/1 –2009 “Îmbrăcăminţi bituminoase cilindrate, executate la cald. Condiţii
tehnice de calitate.”
SR 174/2 –97 “Îmbrăcăminţi bituminoase cilindrate, executate la cald. Condiţii
tehnice pentru preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice şi
recepţia îmbrăcăminţilor executate.”
Utilizarea altor tipuri de îmbrăcăminţi pe poduri nu se va face decât pe baza unor studii
şi cercetări efectuate in laboratoare autorizate şi numai cu acordul Inginerului Consultantului
şi proiectantului.
Îmbrăcăminţile bituminoase se utilizează în funcţie de clasa tehnică a drumului sau
categoria străzii, conform cu normativele si standardele in vigoare.
23.2. TROTUARE
Trotuarele sunt elemente destinate circulaţiei pietonilor pe poduri/pasaje/viaducte şi
sunt denivelate faţă de nivelul căii. Lăţimea acestora va fi stabilită prin proiect, funcţie de
amplasamentul lucrării, respectând prevederile STAS 2924-91 şi Ordinul 45/1998 al
Ministerului Transporturilor.
Umplutura trotuarului este realizată din beton de clasă C8/10.
Pentru a putea asigura traversarea diverselor cabluri (telefonice, electrice, etc) , se vor
monta ţevi din PVC sub suprastructura, in afara sectiunii de beton, poziţia lor fiind stabilită
prin proiect. Trotuarul va fi prevăzut, la marginea dinspre partea carosabilă, cu borduri şi cu
parapet direcţional, iar către exterior cu parapet pietonal.
Trotuarele podurilor vor fi prevazute cu rampe la capete, pentru accesul persoanelor
cu handicap locomotor.
Bordurile pentru trotuar vor fi din elemente prefabricate din beton .
Calitatea betonului şi dimensiunile se vor preciza prin proiect. Montarea bordurilor se
va face conform proiect, cu respectarea profilului în lung şi transversal al căii.
Bordurile se vor realiza cu beton de clasă minim C 35/45, realizat cu ciment SR I 42.5,
având un grad de impermeabilitate de minim P 1210 şi care să reziste la cel puţin 300 cicluri
de îngheţ- dezgheţ corespunzător clasei de expunere XD3,XF4 conform prevederilor
“Codului de practică pentru execuţia elementelor prefabricate din beton, beton armat şi
beton precomprimat NE 013-2002”.
Suprafata expusa a bordurilor se va proteja impotriva agentilor corozivi.
23.3. PARAPETE
După scop, parapetele pot fi pietonale, direcţionale sau cu rol dublu. Realizarea lor se
face în conformitate cu proiectul şi cu respectarea prevederilor STAS 1948 – 2/1995 si SR-
EN 1317/1,2-2000.
Glisierele parapetelor directionale si mixte vor fi protejate prin acoperire cu zinc (Zn).
Celelalte componente din oţel se vor proteja prin vopsire; calitatea şi culoarea vopselei
vor fi aprobate de beneficiar. Acoperirea protectoare se aplica de unitatea care uzineaza
parapetele, cu exceptia zonelor de imbinare pe santier care se protejeaza “in situ”.
Caracteristicile acoperirilor protectoare
Având în vedere durata de folosinţă precum şi clasa de agresivitate a mediului, se
stabileşte ca pentru această lucrare, categoria de protecţie să fie I (durată lungă), ceea ce
corespunde unei durate de viaţă a acoperirii protectoare de 8-15 ani, conf. STAS 10702/1-
83 « Protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane – Acoperiri
protectoare - Condiţii tehnice generale » si SR EN ISO 12944-5 /2008 Vopsele si lacuri.
Protectia prin sisteme de vopsire a structurilor de otel impotriva coroziunii , Sisteme de
vopsire.
Sistemul de protecţie anticorozivă preconizat se compune din 3 straturi după cum
urmează:
 un strat de grund epoxidic bicomponent bogat în zinc, cu grosimea de 50 m;
 un strat intermediar de protecţie epoxidic bicomponent, cu grosimea de 50 m;
 un strat de finisare acrilo-poliuretanic de înaltă performanţă, cu grad ridicat de luciu,
cu durabilitate mare şi cu pastrarea îndelungată a luciului şi culorii, cu grosimea de
50 m;
Grosimea totală a sistemului de protecţie pentru suprafeţele exterioare este de min
150 m.
Protecţia anticorozivă se aplică după sablarea suprafeţelor la gradul 2 de curăţire,
conform STAS 10166/1 - 77. Piesele metalice inglobate in beton se protejeaza anticoroziv
cu produse specifice acestui tip de protectie.
23.4. ÎMBRĂCĂMINTEA CĂII PE POD
Calea pe poduri şi pasaje se va realiza cu îmbrăcăminţi bituminoase executate la cald
conform normativ normativelor si standardelor in vigoare.
Reteta de mixture asfaltica folosita pentru imbracamintea caii pe pod va fi transmisa
Inginerului-Consultant spre aprobare
Constructorul va intocmi o procedura de executie si un plan de control calitate
verificari si incercari pe care le va trimite Inginerului-Consultant spre aprobare .
23.5. PRESCRIPŢII DE EXECUŢIE
23.5.1. PRESCRIPŢII DE EXECUŢIE

Cotele stratului suport verificate trebuie să corespundă proiectului.
Pregătirea stratului suport se va executa în funcţie de tipul acestuia şi anume:
- În cazul când îmbrăcămintea se aplică pe stratul din mortar asfaltic turnat, suprafaţa
acestuia se curaţă şi se amorsează cu emulsie bituminoasă cationică cu rupere rapidă,
atunci când turnarea îmbrăcăminţii se efectuează la un interval de peste 24 ore de la
turnarea mortarului sau acesta a fost supus circulaţiei;
- În cazul în care îmbrăcămintea bituminoasă se aplică direct pe hidroizolaţie, se va
avea în vedere corelarea stabilităţii termice a hidroizolaţiei cu tipul de mixtură utilizat şi se
va asigura aderenţa. Este recomandat dar nu obligatoriu ca în stratul care se aplică pe
hidroizolaţie să se introducă un colorant astfel încât, la eventualele frezări ale îmbrăcăminţii,
să nu se distrugă hidroizolaţia.
Amorsarea se execută mecanizat, realizându-se o peliculă omogenă pe toată
suprafaţa stratului suport. Dozajul de bitum rezidual va fi de 0,3….0,4 kg/m2.
Amorsarea se face în faţa repartizatorului, pe distanţa minimă care să asigure timpul
necesar ruperii complete a emulsiei bituminoase, dar nu mai mult de 100 m.
Suprafaţa stratului suport pe care se execută amorsarea trebuie să fie uscată şi
curată.
23.5.2. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR

Toate materialelel vor fi verificate in conformitate cu planul de calitate verificari si
incercari al constructorului.
Materialele vor fi insotite la aprovizionare de documente de calitate conform legislatiei
in vigoare.
Verificarea compozitiei mixturii asfaltice preparate in statie se face conform seriei de
standarde SR EN 12697.
Verificarea îmbrăcăminţii rezultate se va face prin metode nedistructive sau prin carote
conform STAS 1338/1 - 84. Verificarea elementelor geometrice se va face pe pacursul
execuţiei conform SR 174/2 .
Constructorul va receptiona impreuna cu Inginerul –Consultantul toate etapele de
executie, intocmind cate un proces verbal de receptie calitativa

CAPITOLUL 13 RACORDAREA CU TERASAMENTELE
13.1 GENERALITĂŢI
Prezentul capitol tratează condiţiile tehnice generale ce trebuie îndeplinite la
executarea, compactarea, nivelarea şi finisarea umpluturilor din spatele culeelor, protecţia
sferturilor de con, executarea, transportul, montarea plăcilor de racordare şi a grinzilor de
rezemare, executarea scărilor şi a casiurilor pe taluz, controlul calităţii şi condiţiile de
recepţie.
Racordarea culeelor cu terasamentele se face cu ziduri de sprijin.
13.2EXECUTIA UMPLUTURILOR
La execuţia umpluturilor la sferturile de con şi din spatele culelor se vor respecta
prevederile din caietele de sarcini de drum , din standardele şi normativele în vigoare si din
prezentul caiet de sarcini.
In spatele culeelor şi pe feţele laterale ale zidurilor intoarse care sunt in contact cu
pamantul se va realiza impermeabilizare cu emulsie bituminoasa sau cu alte materiale cu
proprietati de impermeabilizare .
La execuţia terasamentelor în zona de tranziţie se recomandă următoarele:
În cazul culeelor masive şi înecate se va ţine seama de faptul că în apropierea
fundaţiei şi elevaţiei culeei nu este posibilă compactarea umpluturilor cu compactori de tip
greu (compactori cu pneuri, rulouri vibratoare sau alte utilaje de compactare folosite în mod
curent la compactarea rambleelor). În acest caz asigurarea gradului de compactare se va
face cu mijloace de compactare specifice spaţiilor înguste (plăci vibratoare, maiuri
mecanice, etc.). Pentru restul rambleului, compactarea materialului de umplutură se va face
cu utilaje indicate în “Normativ privind executarea mecanizată a terasamentelor de drumuri”
C 182-87.
Dacă umplutura din zona de tranziţie nu se face odată cu umplutura rambleului rampei
de acces, se va asigura un spaţiu suficient utilizării mijloacelor de compactare, executându-
se totodată şi treptele de înfrăţire.
Dacă umplutura din zona de tranziţie (excluzând umplutura care se compactează cu
mijloace specifice spaţiilor înguste), se face odată cu umplutura rambleului rampei de
acces, acestea se vor executa în straturi succesive, delimitându-se corespunzător
materialul granular utilizat în zona de tranziţie.
Abaterile limită admise la execuţia platformei drumului în zona de tranziţie pod-rampă
de acces sunt:
la înălţimea platformei:
 ± 0.05 m faţă de ax;
 ± 0.10 m la lăţimea totală;
la cotele proiectului;
 ± 0.02 m faţă de cotele de nivel ale proiectului.
13.2 PLĂCI DE RACORDARE ŞI GRINZI DE REZEMARE
Plăcile de racordare sunt elemente folosite pentru atenuarea acţiunii traficului rutier pe
zona de tranziţie pod-rampă de acces.

Plăcile de racordare şi grinzile de rezemare aferente se execută prin prefabricare sau
monolit din beton de clasa C 25/30 cu caracteristici prevazute in plansele de executie.
Plăcile de racordare sunt amplasate în terasament (în cazul sistemelor rutiere nerigide
pe rampa de acces) sau la nivelul căii (în cazul sistemelor rutiere rigide).
În cazul plăcilor de racordare amplasate la nivelul căii, executate monolit, se vor
respecta condiţiile tehnice impuse îmbrăcăminţilor rutiere rigide, conform prevederilor SR
183-1:1995
Gradul de compactare a terasamentelor în zona de racordare pod-rampă de acces va fi de
minim 95% raportat la Proctor normal, stabilit conform STAS 2914-84.
Trebuie evitata ramanerea de goluri sub dalele de racordare. Orice gol sau cavitate
trebuie umpluta de catre Antreprenor, prin etansare cu un amestec sol-ciment, pompat sub
presiune. Etansarea trebuie sa constea intr-un pamant nisipos, aprobat de catre Inginer,
amestecat cu patru parti pamant la o parte ciment, raportat la volum, cu suficienta apa doar
pentru a produce un amestec care curge dintr-o gaura in alta, in timp ce este pompat. In
timpul operatiilor de pompare trebuie data atentie evitarii ridicarii dalelor de racordare.
Plăcile de racordare, inclusiv grinzile de rezemare ale acestora, se calculează la clasa
“E” de încărcare. Placa de racordare se calculează ca placă pe mediu elastic (în cazul plăcii
de racordare turnată monolit) şi ca ansamblu de fâşii simplu rezemate rigid la un capăt şi
elastic la celălalt capăt prin intermediul grinzii de rezemare.
Plăcile de racordare se stabilesc în funcţie de înălţimea rambleului (Hr), tipul
sistemului rutier al rampei de acces şi tipul culeei, conform tabelului de mai jos
Hr (m)
Tip culee
<3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 >8
Masivă P3 P4 P5 P6* P6
Înecată P3 P4 P5 P6* P6
Rezemată pe
P5 P6* P6
terasament
NOTĂ: În cazul sistemelor rutiere rigide se utilizează placa de racordare P6* turnată
monolit.
Grinzile de rezemare se execută întotdeauna pe un prism de piatră spartă realizat în
straturi succesive, bine compactate, odată cu terasamentul zonei de tranziţie.
13.4 SCĂRI ŞI CASIURI PE TALUZE

La capetele podului se vor amplasa de o parte şi de alta ale acestuia, casiuri pentru
evacuarea rapidă a apelor meteorice de pe suprastructură şi scări pentru accesul pe
digurile existente.
Casiul se va executa din piatră brută zidită sau din dale de beton clasa C 30/37
prefabricate monolitizate pe şantier. Forma şi dimensiunile acestuia se vor preciza prin
proiect.
Scările se realizează din elemente (trepte) prefabricate din beton de clasă C 30/37.
Treptele trebuie să fie de înălţime egală şi să corespundă ca formă, dimensiuni şi mod
de finisare, prevederilor proiectului. Orizontalitatea treptelor se va verifica la fiecare treaptă
cu dreptarul şi nivela cu bulă de aer. Abaterile limită admisibile sunt:
 la orizontalitatea treptelor 2 mm
 la înălţimea treptelor 1 mm
Muchiile treptelor trebuie să fie drepte şi intacte, să nu prezinte ondulaţii sau ştirbituri.
De asemenea, treptele de beton sclivisit sau mozaicat nu trebuie să prezinte reparaţii locale
ale unor ştirbituri produse în timpul execuţiei din cauza unei protejări insuficiente a treptelor.
Atât casiul cât şi scara vor rezema pe taluz pe o fundaţie de balast de 10 cm grosime
şi vor avea fiecare o fundaţie din beton de clasă C16/20 a cărei dimensiuni, funcţie de
înălţimea terasamentului, se vor preciza în proiect.
Scările pe taluze sunt prevăzute cu un parapet realizat din ţeavă de diametrul  38
mm sau oţel rotund OB 37 20 mm. Parapetele trebuie să fie verticale pe toată înălţimea,
verificarea efectuându-se cu firul cu plumb. La mâna curentă a parapetelor metalice se va
controla ca în punctele de înnădire să nu existe praguri care să jeneze la palmă. Micile
denivelări se vor înlătura prin polizare. Stâlpii acestui parapet vor avea fundaţii din piatră
spartă, sau din beton.
CAPITOLUL 14 APARARI DE MAL, PRAGURI DE FUND SI EPIURI
14.1 GENERALITATI
Apararile de mal, pragurile de fund si epiurile din gabioane au urmatoarele

caracteristici:
 sunt structuri elastice, capabile sa reziste in bune conditii oricarui tip de
solicitare si in particular de a putea prelua si tensiuni importante;
 sunt structuri la care deformatia nu este un defect, ci un factor functional, care
confirma lucrul tuturor elementelor constructiei fara sa reduca rezistenta
structurii;
 sunt structuri drenante capabile sa preia si sa evacueze apele din spatele lor;
 sunt structuri care pot fi considerate cu caracter permanent.
Lucrarea de sprijinire cuprinde urmatoarele operatii:

 executia sapaturii;
 confectionarea cutiilor pentru gabioane;
 realizarea zidariei de piatra in cutiile confectionate.
14.2 DESCRIEREA OPERATIUNILOR
EXECUTIA SAPATURII
Sapatura pentru apararea de mal se executa pe tronsoane alternante, la adapostul

sprijinirilor cu cadre si dulapi verticali, se executa taluzat, iar pentru pragurile de fund si
epiuri se executa pe intreaga lungime a lucrarilor.

In timpul executiei lucrarilor de sapaturi este necesar a cerceta si verifica cu atentie,
prin observare directa, permanenta si martori, starea taluzurilor in zona lucrarilor in vederea
depistarii unor eventuale semne, prevestitoare de pierdere a stabilitatii acestora sau a
peretilor sapaturii.
CONFECTIONAREA GABIOANELOR
Gabioanele se confectioneaza din plasa de sarma zincata Z 100 x 3.15 x

500,1000,1500 sau 2000 – STAS 2543/76 corespunzator cu latimea gabionului de 500,
1000, 1500 sau 2000.
Pentru a asigura indeformabilitatea gabionului, el se intareste cu cadre din otel beton

Φ6-12mm protejate cu vopsea anticoroziva si ancore (legaturi) din sarma zincata Φ4mm
orizontale, cate una pe mp de plasa si verticale, cate una.
Plasa, cadrele cu gabioane se leaga intre ele cu sarma zincata Φ1.80mm.
Umplerea gabioanelor se face cu piatra bruta negeliva sau piatra de rau cu dimensiuni
cuprinse intre 8-12 cm zidita, uscata, bine impanata.
Umplerea gabioanelor este facuta, de regula pe loc, prin aranjarea pietrei brute sau a
bolovanilor in colturile de sarma care sunt dispuse alaturat si legate unele de altele cu
sarma.
Cand se confectioneaza cutii de gabioane in afara amplasamentului lor definitiv,
antreprenorul trebuie, inainte de inceperea executiei lucrarilor si a lipsei unor prescriptii in
caietul de sarcini speciale sa supuna aprobarii reprezentantului beneficiarului mijloacele de
incarcare, transport, de ridicare si asezare pe amplasament a gabioanelor.
MONTAREA GABIOANELOR
Gabioanele din plasa de sarma zincata din primul rand se vor monta pe teren nivelat si
compactat cu placa vibratoare.
La aranjarea pietrei in gabioane, se va cauta in masura posibilitatii, ca paramentul sa
fie realizat cu piatra cu dimensiunile mai mari.
Montarea celui de-al doilea rand de gabioane, peste primul, prin dispunerea in sah a
cutiilor si executia zidariei uscate din piatra bruta.
Asezarea gabioanelor in elevatie pana la ultimul rand se face concomitent cu
realizarea umpluturii din spatele lor, numai cu material granular.
14.3 MATERIALE UTILIZATE – CONDITII DE CALITATE
CUTII PENTRU GABIOANE

 Cosurile pentru gabioane se executa din plasa metalica din sarma zincata “Z” sau
sarma neagra”N” 3,15 cu ochiuri patrate, conform STAS2543/76.
 Cadrele care asigura nedeformabilitatea cosurilor sunt confectionate din otel beton
10 sau din sarma tare zincata 5mm(Zn + 5), conform STAS 889/89.
 Plasele, cadrele si gabioanele se leaga intre ele cu sarma moale zincata 1.8mm (Zn
+1.8), conform STAS 889/89.

In functie de dimensiunile cutiilor sunt cinci tipuri de gabioane avand elementele
aratate in tabelul nr.1.
TABEL NR.1
Cutii Dimensiunile in metri
gabioane
Lungime Inaltime Latime
Tip G05 4.00 0.50 2.00
Tip G1 4.00 1.00 1.00
Tip G1,5 4.00 1.00 1.50
Tip G2 4.00 1.00 2.00
PIATRA
La executia zidariei se va folosi piatra provenita din roci cu structura omogena,
compacta. Nu se admite folosirea pietrei din roci argiloase sau marnoase Pentru executia
zidariilor uscate se va folosi numai piatra de cariera. Se recomanda ca piatra sa fie extrasa
inaintea iernii care precede punerea ei in lucru.
Forma pietrei brute este neregulata, apropiata de cea paralelipipedica.
Conditiile de calitate pe care trebuie sa le satisfaca piatra sunt urmatoarele :
Piatra trebuie sa fie dura, avand marca minimum 100, negeliva, prezentand muchii vii
la cioplire si dand un sunet clar la lovire cu ciocanul; nu se admit crapaturi, zone alterate,
strivite sau cuiburi de materii minerale care se dezagrega usor.
Rezistenta pietrei la gelivitate se determina conform STAS 1667/76.
ZIDARIA USCATA DIN PIATRA BRUTA

Zidaria uscata se poate folosi in vrac la pragurile de fund, la epiuri si apararea de mal,
asezata manual. Se recomanda piatra bruta mare.
La executarea zidariei uscate pietrele se aseaza pe lat, in randuri cat mai orizontale,
astfel ca sa reazeme intre ele pe o suprafata cat mai mare, iar volumul golurilor cat mai mic.
Pietrele se impaneaza intre ele cu pietre mai mici de forma corespunzatoare care se
introduc in goluri.
Asezarea pietrelor se face astfel ca sa fie asigurata tasarea rosturilor verticale pe
minimum 10 cm.
Pietrele care se intrebuinteaza la executarea unui strat trebuie sa fie cat mai uniforme
ca rezistenta si densitate.
O atentie deosebita se va acorda asezarii pietrelor la parament, prin alternarea
pietrelor cu coada scurta cu cele cu coada lunga.
Pentru fetele exterioare se folosesc pietre mai mari.
Pentru umplutura din spatele gabioanelor se va folosi material granular avand rol
drenant, cat si de filtru invers.
14.4 CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR

De la inceput este necesar sa se verifice trasarea de detaliu, platforma de lucru si
masurile luate pentru scurgerea apelor meteorice sau din izvoare si semnalizarea punctului
de lucru.
In cazul unor lucrari in zona cu alunecari de teren, se verifica daca evolutia in timp a
acestor fenomene de instabilitate impun modificari sau adaptari la situatia reala de pe teren,
la data atacarii executiei lucrarilor de sprijin.
Verificarea terenului de fundare consta din verificarea naturii si starii de consistenta a
terenului de fundare.
Se vor verifica cutiile din plasa, ca dimensiune, confectionare si montare, in
conformitate cu prevederile proiectului de executie.
CAPITOLUL 15 RAMPE DE ACCES LA POD
ART.1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind execuţia şi recepţia
straturilor de fundaţie din balast sau balast amestec optimal din sistemele rutiere ale
drumurilor publice şi ale strãzilor.
El cuprinde condiţiile tehnice care trebuie sã fie îndeplinite de materialele de
construcţie folosite, prevãzute în SR 662:2002 şi de stratul de fundaţie realizat conform
STAS 6400-84.
ART.2. PREVEDERI GENERALE

2.1. Stratul de fundaţie din balast sau balast optimal se realizeazã într-unul sau mai
multe straturi, în funcţie de grosimea stabilitã prin proiect şi variazã conform prevederilor
STAS 6400-84, între 15 şi 30 cm.
2.2. Antreprenorul este obligat sã asigure mãsurile organizatorice şi tehnologice
corespunzãtoare pentru respectarea strictã a prevederilor prezentului caiet de sarcini.
2.3. Antreprenorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu un
laborator autorizat, efectuarea tuturor încercãrilor şi determinãrilor rezultate din aplicarea
prezentului caiet de sarcini.
2.4. Antreprenorul este obligat sã efectueze, la cererea “Inginerului”, verificãri
suplimentare faţã de prevederile prezentului caiet de sarcini.
2.5. În cazul în care se vor constata abateri de la prezentul caiet de sarcini,
“Inginerul” va dispune întreruperea execuţiei lucrãrilor şi luarea mãsurilor care se impun.

CAPITOLUL I
MATERIALE
ART.3. AGREGATE NATURALE

3.1. Pentru execuţia stratului de fundaţie se vor utiliza balast sau balast amestec
optimal, cu granula maximã de 63 mm.
3.2. Balastul trebuie sã provinã din roci stabile, nealterabile la aer, apã sau îngheţ,
nu trebuie sã conţinã corpuri strãine vizibile (bulgãri de pãmânt, cãrbune, lemn, resturi
vegetale) sau elemente alterate.
3.3. În conformitate cu prevederile SR 662:2002, pct. 2.3.4.2 balastul şi balastul
amestec optimal, pentru a fi folosite în stratul de fundaţie, trebuie sã îndeplineascã
caracteristicile calitative arãtate în tabelul 1.
Tabel 1
CONDIŢII DE ADMISIBILITATE MET

ODE DE
CARACTERISTICI AM FU COMPLET VERI

ESTEC NDAŢII AREA FICARE
OPTIM RUTIER SISTEMULUI CONFOR
E RUTIER LA M
ÎNGHEŢ-
DEZGHEŢ
-Strat de
formã-
Sort 0- 0- 0-63 -
63 63
Conţinut de fracţiuni % STA

S 1913/5-
85
Sub 0,02 mm max max max. 3

.3 .3
Sub 0,2 mm 4- 3- 3-33

10 18
0-1 mm 12- 4- 4-53

22 38
0-4 mm 26- 16- 16-72

38 57
0-8 mm 35- 25- 25-80 STA

50 70 S

0-16 mm 48- 37- 37-86 4606
65 82 -80
0-25 mm 60- 50- 50-90

75 90
0-50 mm 85- 80- 80-98

92 98
0-63 mm 100 100 100
Granulozitate Conform figurii
Coeficient de neuniformitate - 15 15
(Un) minim
Echivalent de nisip (EN) 30 30 30 STA

minim S
Uzura cu maşina tip Los 30 50 50 730-

Angeles 89
(LA) % max.
3.4. Balastul amestec optimal se poate obţine fie prin amestecarea sorturilor 0-8, 8-
16, 16-25, 25-63, fie direct din balast, dacã îndeplineşte condiţiile din tabelul 1.
3.5. Limitele de granulozitate ale agregatului total în cazul balastului amestec optimal
sunt arãtate în tabelul 2.
Tabel 2
Dom Limi Treceri în % din greutate prin sitele sau ciururile cu

eniu de ta dimensiuni de ... in mm
granu 0 0 1 4 8 2 6
lozitate ,02 ,2 5 3
Infe 0 4 1 2 3 6 1
rioarã 2 8 5 0 00
0-63
3 1
sup 0 2 3 5 7 1
erioarã 2 8 0 5 00
3.6. Agregatul (balast sau balast amestec optimal) se va aproviziona din timp, în
depozite intermediare, pentru a se asigura omogenitatea şi constanţa calitãţii acestuia.
Aprovizionarea la locul de punere în operã se va face numai dupã efectuarea testelor de
laborator complete, pentru a verifica dacã agregatele din depozite îndeplinesc cerinţele
prezentului caiet de sarcini şi dupã aprobarea Inginerului.
3.7. Laboratorul Antreprenorului va ţine evidenţa calitãţii balastului sau balastului
amestec optimal astfel:
- într-un dosar vor fi cuprinse toate certificatele de calitate emise de Furnizor;
- într-un registru (registru pentru încercãri agregate) rezultatele determinãrilor
efectuate de laborator.
3.8. Depozitarea agregatelor se va face în depozite deschise, dimensionate în
funcţie de cantitatea necesarã şi de eşalonarea lucrãrilor.
3.9. În cazul în care se va utiliza balast din mai multe surse, aprovizionarea şi
depozitarea acestora se va face astfel încât sã se evite amestecarea materialelor
aprovizionate din surse diferite.
3.10. În cazul în care la verificarea calitãţii balastului sau a balastului amestec
optimal aprovizionat, granulozitatea acestora nu corespunde prevederilor din tabelul 1
aceasta se corecteazã cu sorturile granulometrice deficitare pentru îndeplinirea condiţiilor
calitative prevãzute.
ART.4. APA
Apa necesarã compactãrii stratului de balast sau balast amestec optimal poate sã
provinã din reţeaua publicã sau din alte surse, dar în acest din urmã caz nu trebuie sã
conţinã nici un fel de particule în suspensie.
ART.5. CONTROLUL CALITÃŢII BALASTULUI SAU A

BALASTULUI AMESTEC OPTIMAL ÎNAINTE DE
REALIZAREA STRATULUI DE FUNDAŢIE
Controlul calitãţii se face de cãtre Antreprenor, prin laboratorul sãu, în conformitate
cu prevederile cuprinse în tabelul 3.
Tabel 3
Frecvenţa minimã Meto

da de
Acţiunea, procedeul de
verificare deter
minare
sau caracteristici ce se La La locul de confo

verificã aprovizionare punere în operã rm
1 2 3 4
0
1 Examinarea datelor La fiecare

înscrise în certificatul de lot aprovizionat - -
calitate sau certificatul de
garanţie
O probã la STAS
fiecare lot
2 Determinarea 4606-
aprovizionat, de
granulometricã. 80
Echivalentul de nisip. 500 tone, STAS
Neomogenitatea balastului pentru fiecare - 730-
sursã (dacã este 89
cazul pentru
fiecare sort)
O probã pe
schimb (şi sort)
înainte de
3 Umiditate - începerea lucrãrilor STAS
şi ori de câte ori se 4606-
observã o 80
schimbare cauzatã
de condiţii
meteorologice
Rezistenţe la uzura cu O probã la STAS

maşina tip Los Angeles fiecare lot
4 - 730-
(LA) aprovizionat 89
pentru fiecare
sursã (sort) la
fiecare 5000 tone
C A P I T O L U L II
STABILIREA CARACTERISTICILOR DE COMPACTARE
ART.6. CARACTERISTICILE OPTIME DE COMPACTARE

Caracteristicile optime de compactare ale balastului sau ale balastului amestec
optimal se stabilesc de cãtre un laborator de specialitate acreditat înainte de începerea
lucrãrilor de execuţie.
Prin încercarea Proctor modificatã, conform STAS 1913/13-83 se stabileşte:
du max.P.M.= greutatea volumicã în stare uscatã, maxima exprimatã în g/cmc
Wopt P.M. = umiditate optimã de compactare, exprimatã în %.
ART.7. CARACTERISTICILE EFECTIVE DE COMPACTARE

7.1. Caracteristicile efective de compactare se determinã de laboratorul şantierului
pe probe prelevate din lucrare şi anume:
du ef = greutatea volumicã, în stare uscatã, efectivã, exprimatã în g/cmc
W ef = umiditatea efectivã de compactare, exprimatã în %
în vederea stabilirii gradului de compactare gc.
d.u.ef.
gc. = ---------------- x 100
du max.PM
7.2. La execuţia stratului de fundaţie se va urmãri realizarea gradului de compactare
arãtat la art.13.
C A P I T O L U L III
PUNEREA ÎN OPERÃ A BALASTULUI
ART.8. MÃSURI PRELIMINARE

8.1. La execuţia stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal se va
trece numai dupã recepţionarea lucrãrilor de terasamente, sau de strat de formã, în
conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru realizarea acestor lucrãri.
8.2. Înainte de începerea lucrãrilor se vor verifica şi regla utilajele şi dispozitivele
necesare punerii în operã a balastului sau balastului amestec optimal.
8.3. Înainte de aşternerea balastului se vor executa lucrãrile pentru drenarea apelor
din fundaţii: drenuri transversale de acostament, drenuri longitudinale sub acostament sau
sub rigole şi racordurile stratului de fundaţie la acestea, precum şi alte lucrãri prevãzute în
acest scop în proiect.
8.4. În cazul straturilor de fundaţie prevãzute pe întreaga platformã a drumului, cum
este cazul la autostrãzi sau la lucrãrile la care drenarea apelor este prevãzuta a se face
printr-un strat drenant continuu, se va asigura în prealabil posibilitatea evacuãrii apelor în
orice punct al traseului, la cel puţin 15 cm deasupra şantului sau în cazul rambleelor
deasupra terenului.
8.5. În cazul când sunt mai multe surse de aprovizionare cu balast, se vor lua mãsuri
de a nu se amesteca agregatele, de a se delimita tronsoanele de drum în funcţie de sursa
folositã, acestea fiind consemnate în registrul de şantier.
ART.9. EXPERIMENTAREA PUNERII ÎN OPERÃ A BALASTULUI

SAU A BALASTULUI AMESTEC OPTIMAL
9.1. Înainte de începerea lucrãrilor, Antreprenorul este obligat sã efectueze o
experimentare pe un tronson de probã în lungime de minimum 30 m şi o lãţime de cel puţin
3,40 m (dublul lãţimii utilajului de compactare).
Experimentarea are ca scop stabilirea, în condiţii de execuţie curentã pe şantier, a
componenţei atelierului de compactare şi a modului de acţionare a acestuia, pentru
realizarea gradului de compactare cerut prin caietul de sarcini, precum şi reglarea utilajelor
de rãspândire, pentru realizarea grosimii din proiect şi pentru o suprafaţare corectã.
9.2. Compactarea de probã pe tronsonul experimental se va face în prezenţa
Inginerului, efectuând controlul compactãrii prin încercãri de laborator, stabilite de comun
acord şi efectuate de un laborator de specialitate.
În cazul în care gradul de compactare prevãzut nu poate fi obţinut, Antreprenorul va
trebui sã realizeze o nouã încercare, dupã modificarea grosimii stratului sau a utilajului de
compactare folosit.
Aceste încercãri au drept scop stabilirea parametrilor compactãrii şi anume:
- grosimea maximã a stratului de balast pus în operã;
- condiţiile de compactare (verificarea eficacitãţii utilajelor de compactare şi
intensitatea de compactare a utilajului).
Intensitatea de compactare = Q/S
Q= volumul de balast pus în operã, în unitatea de timp (orã, zi, schimb), exprimat
în mc
S= suprafaţa compactatã în intervalul de timp dat, exprimatã în mp.
În cazul folosirii de utilaje de acelaşi tip, în tandem, suprafeţele compactate de
fiecare utilaj se cumuleazã.
9.3. Partea din tronsonul experimental executat cu cele mai bune rezultate, va servi
ca sector de referinţã pentru restul lucrãrii.
Caracteristicile obţinute pe acest tronson se vor consemna în registrul de şantier,
pentru a servi la urmãrirea calitãţii lucrãrilor ce se vor executa.
ART.10. PUNEREA ÎN OPERÃ A BALASTULUI SAU A BALASTULUI

AMESTEC OPTIMAL
10.1. Pe terasamentul recepţionat se aşterne şi se niveleazã balastul sau balastul
amestec optimal într-unul sau mai multe straturi, în funcţie de grosimea prevãzutã în proiect
şi de grosimea optimã de compactare stabilitã pe tronsonul experimental.
Aşternerea şi nivelarea se face la şablon, cu respectarea lãţimilor şi pantelor
prevãzute în proiect.
10.2. Cantitatea necesarã de apã pentru asigurarea umiditãţii optime de compactare
se stabileşte de laboratorul de şantier ţinând seama de umiditatea agregatului şi se adaugã
prin stropire.
Stropirea va fi uniformã evitându-se supraumezirea localã.
10.3. Compactarea straturilor de fundaţie din balast sau balast amestec optimal se
face cu atelierul de compactare stabilit pe tronsonul experimental, respectându-se
componenţa atelierului, viteza utilajelor de compactare, tehnologia şi intensitatea Q/S de
compactare.
10.4. Pe drumurile pe care stratul de fundaţie nu se realizeazã pe întreaga lãţime a
platformei, acostamentele se completeazã şi se compacteazã odatã cu stratul de fundaţie,
astfel ca acesta sã fie permanent încadrat de acostamente, asigurându-se totodatã şi
mãsurile de evacuare a apelor, conform pct. 8.3.
10.5. Denivelãrile care se produc în timpul compactãrii straturilor de fundaţie, sau
care rãmân dupã compactare, se corecteazã cu materiale de aport şi se recompacteazã.
Suprafeţele cu denivelãri mai mari de 4 cm se completeazã, se reniveleazã şi apoi se
compacteazã din nou.
10.6. Este interzisã folosirea balastului îngheţat.
10.7. Este interzisã aşternerea balastului pe patul acoperit cu un strat de zãpadã sau
cu pojghiţã de gheaţã.

ART.11. CONTROLUL CALITÃŢII COMPACTÃRII BALASTULUI
SAU A BALASTULUI AMESTEC OPTIMAL
11.1. În timpul execuţiei stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal
se vor face, pentru verificarea compactãrii, încercãrile şi determinãrile arãtate în tabelul 4.
Tabel 4
N Determinarea, procedeul de FrecvenŢe minime la Metode

R. verificare sau caracteristica, care locul de
CR se verificã de punere în operã verifica
T. re
confor
m
1 Încercare Proctor modificatã - STAS

1913/13-83
2 Determinarea umiditãţii de zilnic, dar cel puţin un STAS

compactare şi corelaţia umiditãţii test la fiecare 250 m de banda 4606-
de circulaţie 80
3 Determinarea grosimii minim 3 probe la o

stratului compactat suprafaţã de 2.000 mp de strat -
4 Verificarea realizãrii
intensitãţii de compactare Q/S zilnic -
5 Determinarea gradului de zilnic în minim 3 puncte STAS

compactare prin determinarea pentru suprafeţe < 2.000 mp şi 1913/1
greutãţii volumice în stare uscatã minim 5 puncte pentru 5-75
suprafeţe > 2.000 mp de strat
STAS
12.288-
85
6 Determinarea capacitãţii În câte douã puncte

portante la nivelul superior al situate în profiluri transversale
stratului de fundaţie la distanţe de 10 m unul de Normativ
altul pentru fiecare bandã cu
lãţime de 7,5 m CD
31-2002
În ce priveşte capacitatea portantã la nivelul superior al stratului de balast, aceasta

se determinã prin mãsurãtori cu deflectometrul cu pârghie, conform Normativului pentru
determinarea prin deflectografie şi deflectometrie a capacitãţii portante a drumurilor cu
structuri rutiere suple şi semirigide, indicativ CD 31-2002.

11.2. Laboratorul Antreprenorului va ţine urmãtoarele evidenţe privind calitatea
stratului executat:
- compoziţia granulometricã a balastului utilizat;
- caracteristicile optime de compactare, obţinute prin metoda Proctor modificat
(umiditate optimã, densitate maximã uscatã)
- caracteristicile efective ale stratului executat (umiditate, densitate, capacitate
portantã).
C A P I T O L U L IV
CONDIŢII TEHNICE, REGULI ŞI METODE DE VERIFICARE
ART.12. ELEMENTE GEOMETRICE

12.1. Grosimea stratului de fundaţie din balsat sau din balast amestec optimal este
cea din proiect.
Abaterea limitã la grosime poate fi de maximum +/- 20 mm.
Verificarea grosimii se face cu ajutorul unei tije metalice gradate, cu care se
strãpunge stratul, la fiecare 200 m de strat executat.
Grosimea stratului de fundaţie este media mãsurãtorilor obţinute pe fiecare sector de
drum prezentat recepţiei.
12.2. Lãţimea stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal este
prevãzutã în proiect.
Abaterile limitã la lãţime pot fi +/- 5 cm.
Verificarea lãţimii executate se va face în dreptul profilelor transversale ale
proiectului.
12.3. Panta transversalã a fundaţiei de balast sau balast amestec optimal este cea a
îmbrãcãminţii sub care se executã, prevãzutã în proiect. Denivelãrile admisibile sunt cu +/-
0,5 cm diferite de cele admisibile pentru îmbrãcãmintea respectivã şi se mãsoarã la fiecare
25 m distanţã.
12.4. Declivitãţile în profil longitudinal sunt conform proiectului.
Abaterile limitã la cotele fundaţiei din balast, faţã de cotele din proiect pot fi de +/- 10
mm.
ART.13. CONDIŢII DE COMPACTARE
Straturile de fundaţie din balast sau balast amestec optimal trebuie compactate pânã
la realizarea urmãtoarelor grade de compactare, minime din densitatea în stare uscatã
maximã determinatã prin încercarea Proctor modificatã conform STAS 1913/13-83:
 pentru drumurile din clasele tehnice I, II şi III
 100%, în cel puţin 95% din punctele de mãsurare;
 98%, în cel mult 5% din punctele de mãsurare la autostrãzi şi/în toate
punctele de mãsurare la drumurile de clasa tehnicã II si III;
 pentru drumurile din clasele tehnice IV si V
 98%, în cel puţin 93% din punctele de mãsurare;
 95%, în toate punctele de mãsurare.
Capacitatea portantã la nivelul superior al stratului de fundaţie se considerã realizatã
dacã valoarile deflexiunilor mãsurate nu depãşesc valoarea deflexiunilor admisibile indicate
în tabelul 5 (conform CD 31-2002).
Tabel 5
Grosime Valorile deflexiunii admisibile

a
stratului Stratul superior al terasamentelor alcãtuit din:

de
fundaţie Strat Pãmânturi de tipul (conform STAS 1243)

din de formã
balast Confor Nisip Praf Argilã prãfoasã,

sau balast m prãfos, nisipos, argilã nisipoasã,
amestec STAS nisip praf argilos-
optimal argilã prãfoasã
12.253 argilos nisipos, nisipoasã (P5)
h (cm)
(P3) praf argilos
(P4)
10 185 323 371 411
15 163 284 327 366
20 144 252 290 325
25 129 226 261 292
30 118 206 238 266
35 109 190 219 245
40 101 176 204 227
45 95 165 190 213
50 89 156 179 201
Nota: Balastul din stratul de fundaţie trebuie sã îndeplineascã condiţiile de

admisibilitate din SR 662 şi STAS 6400.
Mãsurãtorile de capacitate portantã se vor efectua în conformitate cu prevederile
Normativului CD 31-2002.
Interpretarea mãsurãtorilor cu deflectometrul cu pârghie tip Benkerman efectuate în
scopul calitãţþii execuţiei lucrãrilor de fundaţii se va face prin examinarea modului de
variaţie la suprafaţa stratului de fundaţie, a valorii deflexiunii corespunzãtoare vehiculului
etalon (cu sarcina pe osia din spate de 115 KN) şi a valorii coeficientului de variaţie (Cv).
Uniformitatea execuţiei este satisfãcãtoare dacã, la nivelul superior al stratului de
fundaţie, valoarea coeficientului de variaţie este sub 35%.
ART.14. CARACTERISTICILE SUPRAFEŢEI STRATULUI DE
FUNDAŢIE
Verificarea denivelãrilor suprafeţei fundaţiei se efectueazã cu ajutorul latei de 3,00 m
lungime astfel:
- în profil longitudinal, mãsurãtorile se efectueazã în axul fiecãrei benzi de
circulaţie şi nu pot fi mai mari de + 2,0 cm;
- în profil transversal, verificarea se efectueazã în dreptul profilelor arãtate în
proiect şi nu pot fi mai mari de + 1,0 cm.
În cazul apariţiei denivelãrilor mai mari decât cele prevãzute în prezentul caiet de
sarcini se va face corectarea suprafeţei fundaţiei.
CAPITOLUL V
RECEPÞIA LUCRÃRILOR
ART.15. RECEPÞIA PE FAZA DETERMINANTÃ

Recepţia pe faza determinantã, stabilitã în proiect, se efectueazã conform
Regulamentului privind controlul de stat al calitãţii în construcţii aprobat cu HG 272/94 şi
conform Procedurii privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, elaboratã
de MLPAT şi publicatã în Buletinul Construcţiilor volum 4/1996, atunci când toate lucrãrile
prevãzute în documentaţii sunt complet terminate şi toate verificãrile sunt efectuate în
conformitate cu prevederile ART. 5, 11, 12, 13, şi 14.
Comisia de recepţie examineazã lucrãrile şi verificã îndeplinirea condiţiilor de
execuţie şi calitative impuse de proiect şi caietul de sarcini precum şi constatãrile
consemnate pe parcursul execuţiei de cãtre organele de control.
În urma acestei recepţii se încheie “Proces verbal” în registrul de lucrãri ascunse.
ART.16. RECEPŢIA PRELIMINARÃ, LA TERMINAREA

LUCRÃRILOR
Recepţia preliminarã se face odatã cu recepţia preliminarã a întregii lucrãri, conform
Regulamentului de recepţie a lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat
cu HG 273/94.
ART.17. RECEPŢIA FINALÃ

Recepţia finalã va avea loc dupã expirarea perioadei de garanţie pentru întreaga
lucrare şi se va face în condiţiile prevederilor Regulamentului aprobat cu HGR 273/94.
Termenul de execuţie a lucrării: minim 60 zile si maxim 240 zile de la semnarea
contractului de lucrări.
Garantia lucrării: minim 10 ani si maxim 15 ani de la receptia la terminarea
lucrarilor.

ANEXÃ
CAIET DE SARCINI GENERALE
FUNDAŢII DE BALAST ŞI/SAU DE BALAST AMESTEC OPTIMAL
REFERINŢE NORMATIVE
I. ACTE NORMATIVE
Ordinul MT/MI nr. 411/1112/2000 - Norme metodologice privind condiţiile de

publicat în MO 397/24.08.2000 închidere a circulaţiei şi de instruire a restricţiilor de
circulaţie în vederea executãrii de lucrãri în zona drumului public şi/sau pentru protejarea
drumului.
NGPM/1996 - Norme generale de protecţia muncii.
NSPM nr. 79/1998 - Norme privind exploatarea şi întreţinerea

drumurilor şi podurilor.
Ordin MI nr. 775/1998 -Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi

dotarea cu mijloace tehnice de stingere.
Ordin AND nr. 116/1999 - Instrucţiuni proprii de securitatea muncii pentru

lucrãri de întreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor.
II. NORMATIVE TEHNICE
20. CD 31-2002 - Normativ pentru determinarea prin

deflectografie şi deflectometrie a capacitãţii portante a drumurilor cu structuri rutiere suple şi
semirigide.
III. STANDARDE
SR 662:2002 - Lucrãri de drumuri. Agregate naturale de

balastierã. Condiţii tehnice de calitate.
STAS 730-89 - Agregate naturale pentru lucrãri de cãi

ferate şi drumuri. Metode de încercare.
STAS 1913/1-82 - Teren de fundare. Determinarea umiditãţii.

STAS 1913/5-85 - Teren de fundare. Determinarea
granulozitãţii.
STAS 1913/13-83 - Teren de fundare. Determinarea

caracteristicilor de compactare. Încercarea Proctor.
STAS 1913/15-75 - Teren de fundare. Determinarea greutãţii

volumice pe teren.
STAS 4606-80 - Agregate naturale grele pentru mortare şi

betoane cu lianţi minerali. Metode de încercare.
STAS 6400-84 - Lucrãri de drumuri. Straturi de bazã şi de

fundaţie. Condiţii tehnice generale de calitate.
STAS 12.288-85 - Lucrãri de drumuri. Determinarea densitãţii

straturilor rutiere cu dispozitivul cu con şi nisip.
Intocmit, Verificat,
Ing. Oprea Bogdan Ing. Capatana Iulian

Caiet de Sarcini Punte Piet Peste Raul Bughea CHESON

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de Sarcini Punte Piet Peste Raul Bughea CHESON

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAIET DE SARCINI

1. CAPITOLUL 1 PODURI - PREVEDERI GENERALE................................................................................5

Volum Caiet de sarcini Pag. 4/105

Drumul de legatura intre comuna Bughea de Jos si Cartierul « Irimiilor» traverseaza

1.2. BREVIAR DE CALCUL

2. SOLICITARI DE CALCUL MAXIME SI MINIME IN ELEMENTELE DE REZISTENTA PE

a.1. Rost elevatie - fundatie

Volum Caiet de sarcini Pag. 6/105

Mmaxc=72.40 tfm ≤ Mcap=95.00 tfm

1.3. NOMINALIZAREA PLANSELOR CARE GUVERNEAZA LUCRAREA:

Volum Caiet de sarcini Pag. 7/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 8/105

2.2. CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIA FUNDAŢIILOR DIRECTE ŞI

Volum Caiet de sarcini Pag. 9/105

3. CAPITOLUL 3 INFRASTRUCTURI - CULEI, PILE

Volum Caiet de sarcini Pag. 11/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 12/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 13/105

5.1. PRESCRIPŢII COMPLEMENTARE PRIVIND CINTRELE, EŞAFODAJELE

Volum Caiet de sarcini Pag. 14/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 15/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 16/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 17/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 18/105

8.1. OŢELURI PENTRU ARMĂTURI

Tipul de oţel Simbol Domeniul de utilizare

Produse din oţel pentru armarea PC 52 Armături de rezistenţă pentru betoane

Armături pretensionate SBP I şi

Volum Caiet de sarcini Pag. 22/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 23/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 24/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 25/105

10. DOCUMENTE DE REFERINTA

1. NE 012 2007 Codul de practicã pentru executarea betonului si lucrarilor de beton

Volum Caiet de sarcini Pag. 26/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 27/105

Volum Caiet de sarcini Pag. 28/105

10.2.1. CERINŢE PENTRU REZISTENŢĂ

Clasa de C30/37 C 35/45 C 40/50 C 45/55 C50/60

Volum Caiet de sarcini Pag. 30/105

10.2.2. CERINŢE PENTRU DURABILITATE

Volum Caiet de sarcini Pag. 31/105

Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului caracterizată prin gradul de gelivitate funcţie

10.3.1. CONDIŢII GENERALE

Volum Caiet de sarcini Pag. 32/105

10.4.1. BETONUL PROASPĂT

10.4.2. BETONUL ÎNTĂRIT

Volum Caiet de sarcini Pag. 33/105

Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ

Amestecarea şi încărcarea în mijlocul de transport

10.6.1. TRANSPORTUL BETONULUI

Volum Caiet de sarcini Pag. 35/105

10.6.2. PREGĂTIREA TURNĂRII BETONULUI

10.6.3. REGULI GENERALE DE BETONARE

10.6.4. COMPACTAREA BETONULUI

10.6.5. ROSTURI DE LUCRU

10.7.2. DURATA TRATĂRII

10.7.3. FINISAREA SUPRAFETELOR DE BETON

10.8. CONTROLUL CALITĂŢII LUCRĂRILOR

Antreprenorul trebuie sa pregateasca si sa trimita spre aprobare Inginerului Planul de

10.9. EXECUTAREA BETOANELOR CU PROPRIETĂŢI SPECIALE ŞI BETOANE PUSE

Volum Caiet de sarcini Pag. 43/105

10.9.1. TURNAREA BETONULUI SUB APA