UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICA
DEPARTAMENTUL DE INGINERIA SI MANAGEMENTUL
SISTEMELOR TEHNOLOGICE
DROBETA TURNU SEVERIN
Specializarea: Ipmi

Referat la materiale si tehnologii nepoluante

Energia geotermală

Student:
Călin Mihăiță-Marian

2020-2021
 Energia geotermală

Generalități
Energia geotermală reprezintă diverse categorii particulare de energie termică, pe care
le conţine scoarţa terestră. Cu cât se coboară mai adânc în interiorul scoarţei terestre,
temperatura creşte şi teoretic energia geotermală poate să fie utilizată tot mai eficient, singura
problemă fiind reprezentată de adâncimea la care este disponibilă această energie.

În imaginea din figura 2.1. sunt prezentate principalele zone din care este alcătuit
interiorul Pământului.

Fig. 2.1. Principalele zone din care este alcătuit Pământul

Toate zonele prezentate,sunt divizate la rândul lor în mai multe subzone.Cele patru
zone principale sunt în ordine,dinspre suprafaţa Pământului spre centrul acestuia,cu
dimensiunile aproximative:

Scoarţa 0… 100 km;

Mantaua 100… 3000 km;
Nucleul extern 3000… 5000 km;
Nucleul intern 5000… 6378 km.

2
 Evident, temperatura Pământului creşte dinspre suprafaţă spre centru,unde atinge o
valoare de cca.6000°C,care însă nu a fost încă precis determinată de oamenii de ştiinţă.În
figura 2.2 este prezentată variaţia aproximativă a temperaturii în interiorul Pământului iar
figura 2.3 prezintă o imagine sugestivă a temperaturii principalelor zone din interiorului
Pământului.

Fig. 2.2 Variaţia temperaturii dinspre scoarţa spre centrul Pământului

Fig. 2. 3. Variaţia temperaturii în zonele din interiorul Pământului

Este interesant de remarcat că 99% din interiorul Pământului se găseşte la o

temperatură de peste 1000°C,iar 99% din restul de 1%,se găseşte la o temperatură de peste
100°C.Aceste elemente sugerează că interiorul Pământului reprezintă o sursă regenerabilă de
energie care merită toată atenţia şi care trebuie exploatată într-o măsură cât mai mare.
Energia geotermală este utilizată la scară comercială, începând din jurul anilor 1920,când a
început să fie utilizată în special căldura apelor geotermale,sau cea provenită din gheizere,
pentru încălzirea locuinţelor,sau a unor spaţii comerciale

3
 Din punct de vedere al potenţialului termic, energia geotermală poate fi clasificată în
două categorii:

- Energie geotermală de potenţial termic ridicat;

- Energie geotermală de potenţial termic scăzut.

2.2. Potențialul energetic geotermal

Temperatura înaltă de la centrul Pământului se explică prin originea Pământului, prin
existenţa izotopilor radioactivi de uraniu (U238, U235),thorium (Th232) şi potasiu (K40) în
Pământ.Procesul de propagare se desfăşoară în permanenţă şi se poate spune că energia
geotermală este o sursă de energie inepuizabilă.Energia geotermală este una din alternativele
care pot satisface nevoia omului pentru energie,minimizând impactul asupra mediului.
În zona în care,din cauza temperaturii ridicate,rocile se gasesc în stare topită (de
magmă),căldura se transmite în cea mai mare parte prin convecție datorită mișcării masei
topite și prin conducție în proporție mai redusă.În zonele cu temperaturi mai scăzute,
caracterizate prin faptul că materiă se găsește în stare solidă,căldura se transmite numai prin
conducție.

Sursa: © 2000 Geothermal Education Office

Fluxul Fluxul termic mediu de căldură dinspre interiorul Pământului: 58 MW/km2.
termic: Fluxul termic mediu de căldură pentru Europa: 62 MW/km2
Cantitatea de căldura conţinută în
interiorul Pământului este estimată la
126 x 1030 Joule.

Acest lucru echivalează cu

3.5 x 1025 kWh = 3.5 x 1022 MWh.

Dacă toată căldura ar fi degajată pe

durata unui singur an ar rezulta o putere
echivalentă de 4 x 1017 MW.

Fig. 2.4. Potenţialul energiei geotermale

4
 Gradientul geotermal exprimă creşterea temperaturii cu adâncimea, valoarea medie
fiind de 2,5-3°C/100 m, ceea ce corespunde unei temperaturi de 100 °C la 3000 m adâncime.
Există numeroase zone unde valoarea gradientului geotermal diferă considerabil faţă de
valoarea medie. Spre exemplu în zonele unde platoul de rocă a suferit prăbuşiri rapide şi
bazinul este umplut cu sedimente „foarte tinere” din punct de vedere geologic,gradientul
geotermal poate fi mai mic de 1°C/100 m. Pe de altă parte în alte zone geotermale gradientul
depăşeşte de câteva ori media.
În general, valoarea acestui gradient este de 25 0C/km, însa există numeroase zone în
care gradientul termic din apropierea scoarței este mult mai mare.Aceste zone sunt adevarate
rezervoare termale subterane,de energie geotermică de potențial ridicat,care,în anumite
condiții favorabile, pot fi exploatate pentru a deservi instalațiile de încălzire și instalațiile de
preparare a apei calde menajere.
Sistemele geotermale pot fi găsite în zone cu un gradient geotermal normal sau
aproape normal şi în regiuni joase,unde gradientul geotermal poate fi semnificativ mai ridicat
decât media. În primul caz sistemele vor fi caracterizate de temperaturi scăzute, de obicei
ajungându-se până la 100°C pentru adâncimi optime din punct de vedere economic.În al
doilea caz temperaturile se pot situa într-o plajă largă,de la foarte scăzute până la foarte înalte,
atingând 400°C.
Un sistem geotermal poate fi descris ca un sistem în care apa este folosită ca agent de
transport, prin intermediul căruia căldura este preluată de la sursa din subsol şi transmisă la
suprafaţa către un consumator.
Un sistem geotermal este compus din 3 elemente principale:o sursă de căldură, un
rezervor şi un fluid. Sursa poate fi o intruziune de rocă magmatică de temperatură foarte înaltă
(> 600°C), situată la adâncimi relativ mici (5-10 km). Rezervorul este un volum de roci
fierbinţi, permeabile, de la care fluidele transportoare extrag căldura. Rezervorul este de
obicei acoperit de un strat de roci impermeabile şi conectat cu o zonă de încărcare de
suprafaţă, prin care apa din precipitaţii poate înlocui total sau parţial fluidele ce se pierd din
rezervor prin izvoare sau sunt extrase prin sonde. Fluidul geotermal este apa, în majoritatea
cazurilor din precipitaţii, în stare lichidă sau vapori, funcţie de temperatură şi presiune.
Această apă transportă de asemenea elemente chimice şi gaze precum CO2, H2S etc.[*3]

5
 Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul ridicat al temperaturilor
la care este disponibilă şi poate fi transformată direct în energie electrică sau termică. În
figura 2.3. este prezentată o schemă de principiu a unei centrale electrice geotermale,iar în
figura 2.3.1 este prezentată o asemenea centrală electrică geotermală.

Fig. 2.3. Părţile componente ale unei centrale electrice geotermale

1 – foraj pt. injecţia apei şi pompe de injecţie; 2 – zona de joncţiune între foraje;
3 – foraje de producţie; 4 – schimbător de căldură;
5 – turbinele şi generatoarele electrice; 6 – sistem de răcire;
7 – stocare energie de potenţial termic ridicat în sol; 8 – sistem de monitorizare seismică;
9 – consumatori electrici

6
 Surse sub presiune

Apa conținută în aceste rezervoare are salinitate scăzută și în compoziția sa se găseşte

metan dizolvat. Apa şi metanul sunt ţinute captive de straturi de roci impermeabile în
rezervoare existente la mari adâncimi (3 – 6 km) caracterizate prin valori deosebit de ridicate
ale presiunii. Temperatura apei se situează în general în intervalul 90 – 200 C.
Sursă geotermală sub presiune se caracterizează prin trei forme de energie :
 Căldură ;
 Energie chimică datorată gazului metan dizolvat în apă ;
 Energie hidraulică (într-o mai mică măsură) datorată presiunii existente în
rezervor.
Sistemele geopresurizate pot fi exploatate atat termic,cat si hidraulic.Cele mai
importante surse geotermale sub presiune au fost descoperite în partea nordică a Golfului
Mexic.

7
 Roci fierbinţi

Acest tip de sursă constă din straturi de roci fierbinţi existente în scoarţa terestră.Spre
deosebire de sursele hidotermale în acest caz nu există rezervoare subterane de apă sau
posibilităţi de infiltrare a apelor de suprafaţă.
Exploatarea se realizează prin forare. In zona rocilor fierbinţi,se pompeaza apa rece în
scopul constiturii unui rezervor.Apa preia căldura de la roci şi este adusă ulterior la suprafaţă
printr-un put de extractie.
Ținând cont de aceste aspecte, aceasta resursă este practic nelimitată şi este mai
accesibilă decât resursele hidrotermale.Pănâ în prezent se menţionează preocupări în acest
sens în Marea Britanie şi în Statele Unite.

Magma
Magma reprezintă cea mai mare resursă geotermală, fiind formată din roci topite
situate la adâncimi mai mari de 3 – 10 km.Temperatura magmei se situeză în general în
intervalul 700 – 1200 C.Nu au fost realizate cercetari privind utilizarea acestei resurse, în
principal şi datorită accesului anevoios la adâncimile la care se găseşte magma.

. Explorarea zăcămintelor de resurse geotermale

Pentru a determina parametrii de exploatare ai resurselor geotermale,este necesar să se facă
cercetări.Cercetările sunt de natură hidro-geologică,geofizică şi geochimică.Studiile geologice
si hidro-geologice au un rol important în toate fazele cercetării geotermale,până la amplasarea
obiectivului şi crearea sondelor.De asemenea, oferă informaţiile suport pentru interpretarea
datelor obţinute de la alte metode de explorare şi, în final, pentru construcţia unui model
realist al sistemului geotermal şi stabilirea potenţialului resurselor.
Datele de explorare care sunt utilizate în faza de producţie furnizează informaţii
valoroase despre rezervor şi tehnologia de producere. Cercetările geochimice (inclusiv chimia
izotopilor) sunt metode utile pentru a stabili dacă sistemul geotermal este preponderent format
din apă sau vapori, pentru a stabili care este temperatura minimă, precum şi omogenitatea apei
furnizate. Cercetările geofizice au drept scop obţinerea indirectă de informaţii, de la suprafaţă
sau de la anumite adăncimi stabilite, privind parametrii fizici ai formaţiunilor geologice ale
subsolului.
Activitatea seismică, gravitaţia şi magnetismul pot oferi informaţii preţioase despre
forma, mărimea, adâncimea şi alte caracteristici importante ale structurilor geologice ale
subsolului. Informaţii despre existenţa fuidelor geotermale în structurile geologice se pot

8
obţine pe cale electrică sau electromagnetică.Toate tehnicile geofizice sunt costisitoare,dar pot
fi utilizate în majoritatea condiţiilor sau situaţiilor,oferind rezultate excelente în ceea ce
priveşte structura geologică.
Obiectivele explorării geotermale sunt:
 Identificarea fenomenelor geotermale ;
 Asigurarea că există o zonă de producere geotermală utilă ;
 Estimarea mărimii resursei ;
 Determinarea câmpului geotermal ;
 Localizarea zonelor productive ;
 Determinarea conţinutului de căldură al fluidelor descărcate de izvoare în
câmpurile geotermale ;
 Stabilirea unor date de bază prin care să se poată realiza ulterior monitorizarea ;
 Determinarea valorilor de pre-exploatare ale unor parametri sensibili ;
 Colectarea de cunoştinţe despre orice aspect care poate crea probleme în timpul
dexploatării resursei.

Forarea
După diverse activităţi de cercetare a zonei,următorul pas în dezvoltarea proiectului
geotermal îl reprezintă forarea.Puţurile geotermale,indiferent dacă sunt de explorare sau
producţie,sunt realizate utilizând tehnologii de forare rotativă,adoptate masiv din industria
petrolieră.Acestea au fost modificate pentru a lucra la temperaturi înalte şi în formaţiuni de
rocă specifice.Adâncimea puţurilor geotermale în câmpurile actuale de producţie este între
500 şi 5 000 m, cu o medie a adâncimii de 1500 m.
Costurile specifice de forare (€/m) cresc cu adâncimea.Costurile specifice pentru acces,
amplasarea puţurilor şi echipamentul folosit sunt constante, deci se poate face o evaluare
generală a costului puţului.Costurile sunt în general anticipate pentru fiecare proiect şi chiar
dacă variază cu 30 – 50 %, media este de 0,9 -1,1 milioane € pentru realizarea unui puţ.
Calculele pentru costul energiei produse ţin cont de un preţ de 1,1 – 1,3 milioane €, incluzând
preţul forării şi al explorării Aceste costuri includ şi cheltuieli cu pregătirea terenului de
amplasare a puţului şi cu crearea de drumuri de acces.

9
 Utilizarea energiei geotermale depinde de parametrii termici ai resursei.Spre exemplu
resursele cu fluide geotermale ce depăşesc 150°C pot fi utilizate la producerea de energie
electrică, iind pe deplin justificate tehnic şi economic (pragul minim actual pentru producerea
de energie electrică este de 97°C).Sub această temperatură, energia geotermală este utilizată
în tehnologii de prelucrare directă,majoritatea construite ca sisteme în cascadă (vezi figura
2.7.).

Fig. 2.7. Sistem cascadă ce utilizează energia geotermală

(Sursa: Geo-Heat Centre, Klamath Falls, USA).
Cu toate că energia geotermală este prezentă pe toată suprafaţa scoarţei terestre,
utilizarea ei este posibilă doar în anumite condiţii:
 Din considerente economice,sursa geotermală trebuie să fie accesibilă prin
foraje la adâncimi care să nu depăşească în general 3 km.Doar în condiţii
favorabile această adâncime poate creşte până la 6 – 7 km ;
 Sursa geotermală trebuie să aibă un potenţial suficient de ridicat (atât cantitativ
cât şi calitativ) pentru a rezulta o exploatare a acesteia în condiţii economice
avantajoase.
Distanţa până la care poate fi transportată căldura prin intermediul unui agent termic (ex. apa)
este limitată la valori de ordinul kilometrilor.

10
 . Centrale electrice geotermale

Producerea energiei electrice având la bază energia geotermală reprezintă o opţiune

deosebit de interesantă pentru ţările care posedă un potenţial important din această resursă de
energie primară. Se menţionează în acest sens următoarele avantaje :
 Scade consumul de combustibili fosili necesar acoperirii cererii de energie
electrică ;
 Scade impactul produs asupra mediului prin arderea combustibililor fosili.

După cum s-a precizat mai sus,principalul dezavantaj constă din faptul că o centrală
electrică de acest tip trebuie amplasată în imediata vecinătate a sursei geotermale.
În general, tehnologiile de producere a energiei electrice sunt:
 Centrale geotermale pe bază de „abur uscat”: Folosesc abur la temperatură
ridicată (>235 oC) şi doar o mică cantitate de apă din rezervorul geotermal.
Aburul este adus de la rezervor printr-o conductă direct în turbină, pentru a
antrena un generator ce produce energie electrică.
 Centrale geotermale cu “abur saturat umed”:este varianta uzuală pentru
centrale de 5 MW până la 100 MW capacitate instalată. Aceste centrale
folosesc apă fierbinte (>182 oC) din rezervorul geotermal.Apa este pompată în
expandor la presiunea furnizată de rezervorul subteran.Aici are loc o scădere
bruscă de presiune,ceea ce determină ca o parte din apă să vaporizeze,aburul
format antrenând turbina.
 Centrale cu ciclu binar:În sistemele binare,fluidele geotermale fierbinţi sunt
vehiculate printr-una din părţile unui schimbător de căldură,pentru a încălzi un
fluid de lucru.Fluidul de lucru,cu un punct de fierbere scăzut,vaporizează şi
străbate o turbină pentru a genera energie electrică.Un exemplu este ciclul
Kalina în care ca agent de lucru este folosită o soluţie apoasă pe bază de
amoniac.Autorii acestuia susţin că ciclul măreşte eficienţa unei centrale
geotermale cu 20 – 40 % şi reduce costurile de construcţie ale centralei cu 20 –
30 %, în plus scăzând costul generării puterii geotermale. Capacitatea instalată
uzuală la această categorie este în gama 500 kWe - 10 MWe.
Ciclul combinat (ciclu cu abur şi ciclu binar): Acesta constă dintr-o combinaţie între cele
două precizate mai sus, care permite atingerea unei eficienţe ridicate a centralei.

11
 Centrală electrică geotermală cu abur uscat

Reprezintă cea mai veche variantă de centrală electrică geotermală. Soluţia poate fi
utilizată în condiţiile existenţei unei surse geotermale care produce abur uscat sau cu un
conţinut redus de umiditate.
În figura este prezentată schema pentru acest tip de centrală. Aburul care alimentează
turbina provine direct din sursa geotermală. După cum s-a precizat mai sus, aburul nu trebuie
să conţină umiditate deoarece schema nu prevede instalaţii de separare a picăturilor de apă.
După destinderea în turbină, aburul condensează, iar condensul este reinjectat în rezervorul
geotermal.

Fig.2.8.1. Schema unei centrale electrice geotermale cu abur uscat.

Prima centrală de acest tip a fost pusă în funcţiune la Larderello, în Italia, în anul
1904. Totuşi, sursele geotermale care să ofere direct abur uscat sunt foarte rare. În prezent,
cea mai mare centrală existentă se găseşte la Geysers (SUA), având o putere de aproximativ
1130 MW şi cuprinzând grupuri cu puteri unitare de 55 şi 110 MW.

2.8.2. Centrală electrică geotermală utilizand apa fierbinte

Centrala electrică geotermală cu abur umed reprezintă soluţia cea mai des întâlnită
(vezi Figura 5).

12
 Fig.2.8.2. Schema unei centrale electrice geotermale cu abur umed.

Principiul constă din prelevarea de apă fierbinte sub presiune dintr-o sursă
hidrotermală şi introducerea acesteia într-un expandor. Aburul format se destinde într-o
turbină producând lucru mecanic şi apoi condensând. Condensul astfel format se amestecă cu
faza lichidă rezultată de la expandor şi este reinjectat în rezervorul geotermal sau este trimis
către un consummator termic. Puterea unitară pentru o astfel de unitate energetică se situează
în intervalul 5 – 100 MW.
În funcţie de nivelul termic al sursei hidrotermale este posibilă realizarea unei scheme
cu două nivele de presiune, în care producţia de abur se realizează în două expandoare
înseriate. Apa evacuată din expandorul de înaltă presiune este introdusă în expandorul de
joasă presiune, producând o cantitate de abur ce este injectată în turbină.
Un alt exemplu, prezentat ]n figura 2.8.3, este constituit de prima centrală geotermală
construităîn Germania la Neustadt care produce energie electrică utilizând o resursă
geotermală cu cel mai redus nivel termic (98 0C).

13
 Centrală electrică geotermală cu ciclu binar

O mare parte a rezervoarelor geotermale se caracterizează prin temperaturi relative

coborate, sub nivelul de 180 C. În acest caz pentru conversia energiei geotermale în energie
electrică soluţia optimă este utilizarea ciclurilor binare (vezi figura 2.8.3.).
Apa provenită din sursa geotermală cedează căldura (prin intermediul unui schimbător
de căldură) către un alt fluid (ex. pentan, butan) care evoluează în ciclul motor al centralei.
Acest fluid se caracterizează printr-o temperatură de fierbere sensibil mai coborâtă
decât cea a apei. În acest mod poate fi utilizat un potenţial termic geotermal relativ scăzut.[*9]

Fig.2.8.3. Centrală electrică geotermală cu ciclu binar.

Pompele de căldură şi sursele de energie geotermală

Pompele de căldură,pot să absoarbă căldura din sol,de la diferite adâncimi,din apa

freatică,din apele de suprafaţă (dar numai cu condiţia să nu existe pericolul ca apa să îngheţe),
sau chiar din aer (dar numai în perioadele în care temperatura aerului este suficient de mare,
pentru a permite funcţionarea pompelor de căldură,cu o eficienţă ridicată).Indiferent de sursa
de căldură,pompele de căldură utilizează indirect,energia solară acumulată în sol,apă sau
aer.
Câteva dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sursa de căldură,pentru a
putea fi utilizată de către pompele de căldură sunt următoarele:
 Disponibilitate în cantitate suficientă;
 Capacitate cât mai mare de a acumula căldură;
 Nivel cât mai ridicat de temperatură;
 Capacitate de regenerare suficient de mare;
 Posibilitate de captare în condiţii cât mai economice.

14
 Sursele de căldură prezentate anterior,solul, apa şi aerul, satisfac toate aceste cerinţe,
iar piaţa pompelor de căldură, utilizând toate aceste surse de căldură este actualmente în
continuă creştere. În paragrafele următoare vor fi prezentate diverse pompe de căldură
utilizând toate aceste tipuri de surse de căldură.
Solul reprezintă o sursă de căldură eficientă, deoarece acumulează căldură atât direct
sub formă de radiaţie solară cât şi indirect de la ploi,respectiv de la aer.Căldura poate fi
preluată cu ajutorul unor circuite intermediare plasate în sol, care absorb căldură şi o transmit
vaporizatorului pompei de căldură.Este posibilă şi amplasarea direct în sol a vaporizatorului
pompei de căldură.
Circuitele intermediare de preluare a căldurii din sol,unt compuse din schimbătoare
de căldură,denumite colectori,pompe de circulare a agentului intermediar din aceste circuite,
vas de expansiune, sistem de distribuţie a agentului intermediar în colectori, dispozitive de
aerisire, etc.
Agentul intermediar din circuitele intermediare este reprezentat de soluţii apoase de tip
antigel, iar majoritatea producătorilor recomandă diverse amestecuri ecologice de acest tip.

Există două tipuri de colectori care pot fi utilizaţi în circuitele intermediare de preluare
a căldurii din sol. În figura 2.9 sunt prezentaţi colectori orizontali, care se montează la
adâncimi de cca. 1,2…1,5m, iar în figura 2.9.1 sunt prezentaţi colectori verticali, denumiţi şi
sonde, care se montează în orificii practicate prin forare, la adîncimi de până la cca. 100m,
peste aceste adâncimi fiind dificil de obţinut autorizaţii pentru realizarea forajelor.

15
Fig. 2.9. Colectori orizontali pentru captarea căldurii din sol

Fig. 2.9.1. Colectori verticali pentru captarea căldurii din sol

16
 Atât colectorii orizontali,cât şi cei verticali,sunt realizaţi din tuburi de polietilenă,care
asigură o durată foarte lungă de exploatare, absolut necesară acestor echipamente.Utilizarea
unor colectori metalici în sol, care să reducă suprafaţa de schimb de căldură,nu este posibilă,
datorită corozivităţii ridicate a solului, care ar distruge relativ rapid colectorii, iar înlocuirea
acestora ar reprezenta o operaţie extrem de complexă şi costisitoare.
Colectorii orizontali, prezintă avantajul costurilor relativ reduse de realizare a
excavaţiilor necesare în vederea amplasării,mai ales în cazul unor construcţii noi,dar prezintă
dezavantajul necesităţii unor suprafeţe mari de amplasare a colectorilor,ceea ce reduce
posibilitatea de utilizare a acestor tipuri de colectori,cel puţin în zonele urbane unde preţul
terenurilor de construcţie este foarte ridicat şi unde din acest motiv,suprafeţele disponibile
sunt limitate.
Colectorii verticali, prezintă avantajul necesităţii unor suprafete reduse de amplasare,
dar prezintă dezavantajul costurilor ridicate de realizare a forajelor, cca. 80…100 Euro/m.
Amplasarea direct în sol a vaporizatorului pompei de căldură este posibilă în
construcţii de tipul celei prezentate în figura 2.9.2.

Fig. 2.9.2 Amplasarea direct în sol a vaporizatorului pompei de căldură

17
 Avantajul amplasării direct în sol a vaporizatorului pompei de căldură este reprezentat
de eliminarea circuitului de agent intermediar,ceea ce permite reducerea diferenţei dintre
temperatura de vaporizare şi temperatura solului,având ca efect îmbunătăţirea eficienţei
pompei de căldură.În plus,este economisită energia necesară circulaţiei agentului intermediar.
Dezavantajele acestui sistem,sunt reprezentate de necesitatea unor cantităţi mai mari
de agent frigorific,decât în cazul utilizării circuitului intermediar de preluare a căldurii din sol
şi de prezenţa unor pierderi de presiune mai mari pe circuitul agentului frigorific.
Vaporizatorul amplasat direct în sol,este realizat din ţevi de cupru cauciucat,pentru a se
asigura protecţia anticorozivă faţă de sol.Diametrul acestor ţevi este mult mai redus decât al
tuburilor din polietină,utilizaţi la construcţia colectorilor din circuitele intermediare prezentate
anterior.

Pentru dimensionarea vaporizatoarelor amplasate în sol,pentru amplasarea colectorilor

la o distanţă medie de 0,5…0,7m se poate considera o sarcină termică specifică liniară,
raportată la lungimea ţevii vaporizatorului,de cca. 35…40W/m.
Apa freatică reprezintă o sursă de căldură şi mai eficientă decât solul,deoarece
temperatura acesteia este relativ constantă în tot timpul anului, având valori de 7…12°C, deci
mai ridicate decât solul. În plus,apa freatică poate fi circulată direct prin vaporizatorul
pompelor de căldură, ceea ce elimină necesitatea unui circuit intermediar.
În figura 2.9.3 este prezentat modul în care poate fi utilizată apa freatică în pompele de
căldură.

Fig. 2.9.3 Utilizarea apei freatice ca sursă de căldură

18
 Apa freatică trebuie să se găsească la adâncimi relativ reduse,care să permită obţinerea
autorizaţiei de foraj, adică maxim 50…70m. Se recomandă totuşi ca adâncimea de la care este
preluată apa freatică,în cazul locuinţelor familiale,să nu depăşească 15m,pentru că la adâncimi
mai mari cresc mult costurile pentru realizarea celor două foraje,precum şi costurile de
exploatare datorate înălţimii ridicate de pompare a apei freatice.Distanţa dintre cele două
puţuri trebuie să fie de minim 5m,iar amplasarea astfel încât sensul de curgere a apei să fie
dinspre puţul prin care este absorbită apa,spre cel în care este evacuată apa.Nu este posibilă
utilizarea ca sursă de căldură,apei din lacuri freatice,deoarece în acest caz există pericolul
îngheţării apei în jurul sondelor,ceea ce împiedică funcţionarea pompei de căldură.
Dezavantajele utilizării apei freatice ca sursă de căldură, sunt reprezentate de faptul că
este necesar să existe un debit suficient de mare al apei freatice,iar compoziţia chimică trebuie
să se încadreze între limite bine precizate din punctul de vedere al unor componenţi cum sunt:
carbonaţi acizi, sulfaţi, cloruri, amoniac, sulfit de sodiu, bioxid de carbon liber (extrem de
agresiv), nitraţi, hidrogen sulfuraţi, etc.
Condiţiile prezentate, destul de restrictive,reduc sensibil posibilităţile de utilizare a
apei freatice ca sursă de căldură.
Apa din lacuri şi râuri poate fi utilizată de asemenea ca sursă de căldură, dar este
necesară utilizarea unui circuit intermediar şi trebuie evitată formarea de gheaţă pe colectorii
amplasaţi în apă, deoarece gheaţa ar reduce mult intensitatea transferului termic dintre apă şi
agentul intermediar din colectori.
Apa de mare este şi mai uşor de utilizat, deoarece la o adâncime de câţiva metri, nu se
mai pune problema îngheţării acesteia, dar şi în cazul apei de mare,trebuie utilizat un circuit
intermediar pentru preluarea căldurii.
Aerul reprezintă o sursă de căldură gratuită,disponibilă în cantităţi nelimitate.În
pompele de căldură,se poate utiliza ca sursă de căldură doar aerul exterior,care este circulat
prin tubulaturi cu ajutorul unui ventilator.În figura 2.9.4 este prezentată o pompă de căldură
care absoarbe căldură de la aer şi încălzeşte apă,utilizabilă pentru încălzire,sau ca apă caldă
menajeră.Aceste echipamente sunt denumite pompe de căldură aer-apă.

19
 Încălzirea apei din piscină cu ajutorul unei pompe de căldură
aer-ap ă şi a unor colectori solari

Pentru acest gen de aplicaţie,pompele de căldură aer-apă,sunt între cele mai eficiente
posibile,iar combinaţia cu un echipament de încălzire utilizând energie solară este cu atât mai
performantă şi permite exploatarea ieftină a piscinei cu apă caldă,atât în perioadele însorite
cât şi în cele fără radiaţie solară directă.Costurile de exploatare ale unor instalaţii de încălzire
a apei din piscine,utilizând pompe de căldură aer-apă,sunt mai reduse decât cele ale unor
sisteme funcţionând cu gaz,diverşi combustibili lichizi,sau peleţi.Singurele sisteme mai ieftine
din punct de vedere al cheluielilor cu sursa de energie,sunt cele utilizând brichete sau lemne,
dar aceste sisteme nu permit funcţionarea automatizată a echipamentului de încălzire,ceea ce
implică dificultăţi de exploatare, sau creşterea cheltuielilor de exploatare,ceea ce anulează
avantajul costurilor cu combustibilul, mai reduse.

. Regimuri de funcţionare a pompelor de căldură

20
 Regimul de funcţionare a pompelor de căldură,trebuie adaptat la tipul sistemului de
încălzire al obiectivului pe care îl deservesc,dacă acesta este deja realizat,iar pompele de
căldură înlocuiesc echipamente existente funcţionând cu combustibili clasici.În aceste situaţii,
o restricţie importantă este reprezentată de faptul că temperatura maximă pe care o pot realiza
pe tur pompele de căldură este de 55°C,iar peste această temperatură pompele de căldură pot
funcţiona doar în cuplaj cu alte surse de încălzire.
În clădirile noi,sistemul de încălzire va fi special proiectat pentru aceste echipamente
şi va fi caracterizat prin nivelul redus al temperaturii agentului de încălzire.În cazul încălzirii
prin pardoseală şi/sau pereţii laterali, temperatura agentului de încălzire,poate coborâ până la
valori de cca. 35°C pe tur,sau chiar sub această valoare.
Din punct de vedere al soluţiilor tehnice utilizate pentru încălzire şi preparare a apei
calde menajere, există mai multe regimuri posibile de funcţionare a pompelor de căldură:
 Regim de funcţionare monovalent – pompa de căldură este unica sursă de
căldură;
 Regim de funcţionare bivalent – pompa de căldură este utilizată în combinaţie
cu o altă sursă de căldură care funcţionează cu combustibil solid,lichid sau
gazos, echipamente de captare a energiei solare,etc;
 Regim de funcţionare monoenergetic – pompa de căldură este utiliztă în
combinaţie cu un alt sistem de încălzire care funcţionează tot cu energie
electrică. Cea mai întâlnită situaţie de acest tip,este cea în care apa caldă
menajeră este doar preîncălzită în pompa de căldură,fiind utilizat şi un alt
dispozitiv de încălzire a apei, ie un încălzitor electric instant,fie o rezistenţă
electrică montată în boilerul pentru prepararea apei calde menajere.
În cazul utilizării pompelor de căldură în regim monovalent sau monoenergetic, un
interes deosebit este prezentat de utilizarea sistemului de tarifare diferenţiată a energiei
electrice pe timp de zi şi de noapte,sistem care în România este disponibil la cerere şi care
poate reduce semnificativ valoarea facturilor de energie electrică.

21
 Studiul privind valorificarea energiei termale în zona de vest a
României

3.1. Potentialul geotermal în Romania

Geotermia este utilizată în România din anii 1960.Momentan sunt instalați 137 MWt
prin forări din 61 de resurse geotermale. Puterea instalată este utilizată doar pentru aplicații
termice.Există tendința pentru utilizare suplimentară a potențialului geotermic,în special
pentru aplicatii termice,cum ar fi încălzirea spațiilor și producția apei calde.IGR (Institutul
geologic din România) a elaborat în 1985 harta următoare,prezentată în imaginile 2.4 şi 2.5.
Aceasta hartă este utilizată în multe studii actuale despre potenţialul geotermal in România.
Harta arată temperaturile si fluxul geotermal la o adâncime de 3000 m.

Resursele geotermale cercetate prin foraj şi zonele de perspectivă,modificat după

Negoiţă 1970,Bandrabur et al.1982,Cadere 1985,Cohut şi Bendea 2000.

22
 IGR (Institutul geologic din România) a elaborat în 1985 harta următoare,prezentată în
imaginea 3.2.Aceasta hartă este utilizată în multe studii actuale despre potenţialul geotermal
in România. Harta arată temperaturile si fluxul geotermal la o adâncime de 3000 m.

Figura 3.2: Harta geotermală a României - IGR 1985

Institutul ICEMENERG a făcut un studiu cu privire la potenţialul energiei

regenerabile în România,în 2006. Acesta a cooperat cu Institutul GeoSurvey România (IGR).
Studiul conţine două hărţi geotermale furnizate de IGR,anume pentru temperaturi de la 60°C
la 120°C şi pentru temperaturi de peste 140°C. Hărţile sunt prezentate în imaginile 3.3 şi 3.4.

23
Figura 3.3: Harta geotermală cu temperaturi de la 60°C la 120°C

Figura 3.4: Harta geotermală cu temperaturi de peste 140°C

24
 Aceste hărţi sunt bazate pe datele de măsurare de la IGR,dar nu există informaţii
despre capacitatea fiecarei tip de zonă.Raportul nu oferă nici o adâncime în mod explicit
pentru domeniile de temperatură din imaginea 2.3.Se menționează doar că la baza acestei hărți
se află cele peste 200 de puţuri a căror adâncime variază de la 800 m la 3500 m.Figura 2.4
estimează temperaturile de peste 140°C la o adâncime de 3000 m.
Cercetarea zăcămintelor hidrogeotermale a început în România în anii 1962-1965 prin
săparea primelor sonde în Câmpia de Vest:Oradea,Felix, Calacea și Timișoara.Până în prezent
au fost forate și au dat indicații geotermale circa 200 de sonde,cvasi-totalitatea acestora fiind
finanțate de la bugetul statului,în cadrul programului de cercetare geologică și executate de
firmele Transgex S.A.(fostul IPEG Cluj) și Foradex S.A.(fostul IFLGS București).Punerea în
producție și exploatarea experimentală a peste 100 de sonde geotermale în ultimii 15 ani,a
permis evaluarea resurselor și a rezervelor exploatabile de căldura a sistemelor
hidrogeotermale din România.
În România, gradul de valorificare a surselor de energie de origine geotermală este
redus, cauza principală fiind determinată de lipsa unui suport financiar corespunzător, care nu
favorizează dezvoltarea acestui sector energetic cu efecte economico-financiare superioare.
Utilizarea apei geotermale constituie o opțiune viabilă atunci când agentul extras la
suprafață asigură o alimentare a sistemului la debit constant, iar variația necesarului de
energie la consumator în diferite perioade ale anului nu este mare.Sistemul recomandat este
cel cu mai multe puțuri active, dintre care unele să fie de repompare.Avantajele acestui
sistem, pe lângă energia asigurată, sunt conservarea rezervei de apă și conservarea presiunii
stratului de apă. În SUA,din energiile obținute din surse regenerabile,5% proveneau din sursa
geotermală și 1% din sursa solară.Exploatarea apei geotermale trebuie să se realizeze prin
utilizarea pompelor submersibile.La alegerea pompei corespunzătoare se au în vedere:
înălțimea de pompare,temperatura maximă a apei, debitul de apă și puterea motorului electric.
Puterea totală instalată prin actualul parc de sonde și doar pentru utilizări energetice
este de peste 350 MW, din care - în prezent - se utilizează efectiv 130 MW,prin exploatarea a
cca.65 de sonde care produc apă cu temperaturi cuprinse între 55 și 115°C.

25
 Operațiunile geotermice se desfășoara în 25 de localități din România, prin utilizarea a
65 de sonde care asigură o economie anuală de cca.35000 t.e.p - tone echivalent petrol (peste
90% din energia extrasă se obține în regim artezian).
Resursele geotermale ale României au permis ca la începutul anilor '80, pe baza unei
gîndiri coerente și unitare,să se dezvolte o mini industrie care valorifica această energie.
Principalele utilizări sunt: încălzire spații și preparare apă caldă menajeră, încălzire
sere, uscarea lemnului, pasteurizarea laptelui, topirea inului și a cânepii, creșterea intensivă a
peștilor etc.

Figura 3.5. Principalele utilizări ale energiei geotermale până în anul 2011 pe
teritoriul Râmâniei
Economia totală de energie realizată anual este de peste 35000 t.e.p.:încălzire spații
36%, încălzire sere 23%, procese industriale 7%, pișcicultură 2%, balneologie 32%. în scop
balneoterapeutic sunt utilizate cca. 30 de sonde (cu un debit total de peste 360 l/s, apele având
temperaturi cuprinse între 38-65˚ C ) care asigură funcționarea a 16 stațiuni termale,în care se
tratează peste 500.000 persoane/an. Sunt în funcțiune,de asemenea,24 de ștranduri și 7 pișcine
acoperite.

26
 Valorificarea energiei geotermale în județul Bihor
Cele mai importante zăcăminte geotermale din România sunt situate în vestul țării.
Începând cu anul 1962,pe linia unor preocupări ce vizau accelerarea evidențierii și punerii în
valoare a unor zăcăminte noi,s-au executat numai în județul Bihor până în 1973 circa 23 de
foraje puse în exploatare.
La acestea se adaugă alte 22 abandonate și care au determinat un orizont de adâncime
ai apei geotermale cuprins între 350 -1890 m.Rezerva de apă geotermală omologată din
structura Oradea era la acea data de 20800 m /zi, rezerva cu care s-ar fi putut teoretic încălzi
un număr de 108000 apartamente.
Aceste date preliminare au determinat printre altele și demararea unor studii privind
valorificarea potențialului geotermal existent la nivelul municipiului Oradea.
Zăcământul geotermal Oradea este cantonat în calcarele și dolomitele triasice (2200-
3200 m adâncime), acoperă o suprafață de circa 75 m 2 și este exploatat prin 12 sonde care,
cumulat, pot produce artezian peste 140 l/s apă cu temperaturi de 70-105°C fără gaze
dizolvate și cu mineralizație redusă (0,9-1,2 g/l).

În Oradea, respectiv în împrejurimile Oradei,au fost identificate 3 zăcăminte

geotermale,zona fiind denumită - zonă geotermală Oradea.Zăcămintele sunt de obicei
denumite după orașele sau localitățile din apropierea zonei cu zăcământ geotermal.
Zăcământul principal este situat aproape în întregime în orașul Oradea. Acest zăcământ este
conectat hidrodinamic cu un al doilea situat în Băile Felix. Al 3-lea este aproape de Borș.
Zăcământul Borș este relativ mic,cu o suprafață de 12 km 2.Este un acvifer îngust,unde o
extracție de fluid de 300000 m2 cauzează o reducere a presiunii cu 1 bar. Apa are o
mineralizatie dc 14000 ppm, fiind formata din 70% CO2 si 30% CH4.
Temperatura rezervorului este mai mare de 130°C la o adâncime medie de 2500 m.
Atât zăcământul Borș cât și Oradea sunt localizate în zăcăminte geotermale geologice
cantonate în fisurile calcarelor și dolomitelor Triasice la adâncimi de 2200 -3200 m. Istoria
extracțiilor în Oradea arată că zăcământul Oradea este un rezervor deschis.În ultimii 15 ani a
fost utilizată apa geotermală cu un debit de aproximativ 50 l/s fără a se observa o scădere de
presiune.
Compoziția chimică a zăcământului Oradea diferă mult de cea a zăcământului
Borș.Concentrația totală de compuși solizi dizolvați este de 1000 ppm, în principal bicarbonat
de calciu și sulfați.

27
 Sistem de termoficare integrat într-un sistem mai mare, Oradea

Acesta este constituit din 2 sonde,una de producție ce debitează apa geotermală din
intervalul 2040-2630 m adâncime,iar a doua de reinjecție a apei geotermale reziduale la
adâncimea de 2285-2490 m.
Sonda de producție debitează în regim artezian,15-20 l/s la o temperatură a apei de 71°C (2,1
- 2,8 Gcal/h).La nivelul anului 1994 instalația deservea peste 8000 de persoane,existând
posibilități certe de a asigura aprovizionarea cu apă caldă menajeră a întregului cartier.Prețul
gigacaloriei reprezintă doar 75% din cel practicat de rețeaua de termoficare a orașului.
O contribuție majoră la dezvoltarea și diversificarea aplicațiilor practice ale acestui
domeniu de cercetare stiințifică au atinso cadrele didactice si colectivul de cercetare existent
in cadrul fostului institut de Subingineri din Oradea.

28
. Sonde de producție din Municipiului Bihor și Satu Mare

3.2.1. Zăcământul geotermal Borș este situat la circa 6 km nord-vest de Oradea,în

aceleași condiții geologice. Este însă total diferit datorită condițiilor structurale: este un
acvifer închis,de mici dimensiuni (12 km2), cu mineralizația de 13 g/l, cu gaze din care 70%
CO2 și 30% CH,cu o puternică tendință de depunere de crustă.Temperatura de zăcământ
depășește 130°C (de la o adâncime medie de 2500 m).
În prezent sunt în producție 3 sonde cu un debit total de 50 l/s și prin două sonde se
asigură reinjectarea la presiuni ce nu depășesc 6 bari.Deoarece energia geotermală este
utilizată la încălzirea a 6 ha de sere,în pauza de vară se fece o reinjecție suplimentară,cu apa
din cuaternar, pentru refacerea totală a presiunii de zăcământ.
Sondele din perimetrul Borș au fost exploatate pentru alimentarea cu energie termică a
serelor din Oradea. În perimetru sunt săpate 3 sonde de producție și 2 de injecție care au fost
în exploatare până în anul 1995 când s-a oprit furnizarea de energie termică la serele din
Oradea.Sondele au fost puse în producție și apa geotermală uzată termic reinjectată în
zăcământ.
În timpul sezonului de primavară apa geotermală era folosită numai în timpul nopții,
iar în timpul zilei transportata direct la sonda de injecție.

29
 Rezervorul este limitat cu alimentare parțială,depune cruste de carbonați,fiind necesară
tratarea cu inhibitorii de cruste.Pentru exploatarea intermitentă a sondelor este necesară
echiparea acestora cu pompe submersibile.
Sondele produc la presiuni dinamice de 10-15 bari,apa cu temperatura de 115°C,care
se degazează parțial (la circa 7 bari).Vehicularea apei spre sere,prin schimbatoarele de căldura
și apoi spre sondele de injecție se face cu ajutorul acestei presiuni din degazorul de lângă
sonde.După 10 ani de exploatare, instalația și-a dovedit eficacitatea,economia anuală depășind
3000 t.e.p. la o putere instalata de 15 MW.
Perimetrul geotermal Beius a fost pus în evidență de SC Transgex SA în anul 1998
prin săparea unui foraj de cercetare la adâncimea de 2576 m finanțat de stat,intervalul de
producție fiind situat în calcare dolomitice de vârstă triasică.
S-a obținut un debit de 40 l/s la o temperatură T=84 ˚C,potențialul energetic fiind de
60000 Gcal/an.Acviferul nemanifestându-se artezian, s-a impus soluția tehnică de exploatare
prin pompaj cu pompa submersibilă cu ax vertical achizitionață prin firma VAG-Islanda, în
cadrul Programului INCOCOPERNICUS al CE.
După preluarea în anul 2000 a pachetului majoritar de actiuni a S.C.Transgex S.A. de
către S.C. Dafora services S.A. Mediaș, a fost posibilă demararea unei investiții de amploare
pentru alimentarea cu energie geotermică a orașului Beiuș. Până în luna februarie 2001 au fost
finalizate lucrările de montare a conductelor izolate (circa 3,5 km) pentru transportul apei
geotermale între sonda de producție 3001 și punctele termice la care sunt racordate 1428 de
apartamente.
Au fost reechipate 3 puncte termice existente și construit un punct termic nou,
asigurându-se încălzirea și apa caldă menajeră pentru asociațiile de locatari, spitale, școli,
diverse instituții și agenți economici. Cercetarea geologică a zăcământului geotermal Beiuș se
continuă de SC Transgex SA, care a obținut licența de explorare în perimetrul Beiuș-Delani
(sonda 3003 H - 2360m).
Disponibilități: zăcământul Beiuș are un potențial foarte bun și debitul de apă
geotermală extras poate asigura necesarul de energie geotermică și apa caldă menajeră pentru
toate utilitățile din municipiu.

30
 Sistem de termoficare integral geotermal, Beiuș, jud. Bihor

Zăcământul geotermal Ciumeghiu, situat tot în Câmpia de Vest (la sud de Oradea)
produce artezian apă cu temperatura de 105°C, cu o mineralizatie de 5-6 g/l și cu un
accentuat caracter încrustat.Prevenirea depunerilor se face prin tratare chimică la o adâncime
de 400 m. Colectorul zăcământului este constituit din gresii și este dispus la o adâncime de
2200m.
În perimetru exista 4 sonde care au captat acviferul geotermal în colectoare nisipoase.
Potențialul energetic este ridicat atât în ceea ce privește energia din apa geotermală care are
temperaturi cuprinse între 90-1000C, cât și energia din gazele asociate,metanul reprezentând
98 %.Pentru exploatarea apei geotermale pot fi luate în considerare următoarele variante :
Transportul apei geotermale până în orașul Salonta pentru a suplimenta aportul
energetic al sondelor din acest perimetru

31
  Ridicarea temperaturii apei geotermale prin încălzirea acesteia într-un cazan care
folosește gazele asociate separate din apă.La o temperatură de cca 1600C,există
posibilitatea utilizării apei geotermale pentru producerea energiei electrice.
Asociat apei geotermale este prezent metanul,cu o rată de peste 3 Nm 3/m3.
Zăcământul a fost cercetat prin 4 sonde, din care doar una este în exploatare, având o putere
de 5 MW, (din care 1 MW, din gaze);
Zacamantul geotermal Livada
În zăcămintele din perimetrul Livada a fost forată o sondă care a căptat acviferul
geotermal în colectoare carbonatice fisurate.Sonda poate fi exploatată prin debitare arteziană
sau prin pompaj și apa termală poate fi folosită la încălzire,prepararea apei calde menajere,
încălzirea serelor și pentru agrement.
Prin punerea în funcțiune a unei sere cu suprafața de 1 ha exploatarea sondei din
perimetrul Livada a fost intensificată

Sere în Livada, jud. Bihor tehnologie olandeză, cultură hidroponică, seră biologică;

Valorificarea energiei geotermale în județul Timiș

32
 . Temperatura apelor geotermale din Municipiul Timiș

Pentru analiză a potenţialului geotermal în Timiş sunt disponibile si folosite hărţile

geotermale de la IGR (Institutul Român de Geologie),ICEMENERG şi BERD (Banca
Europeană de Dezvoltare). Toate aceste hărţi arată pentru Timiş, temperaturi potenţiale de
peste 100°C,la 3000 m adâncime. Informaţiile cele mai detaliate le oferă harta geotermală a
IGR, care se regăseşte ca referinţa în multe alte studii.
Harta ICEMENERG estimeaza aproximativ 50% din suprafaţa Timiş,cu temperaturi
între 60°C şi 120°C pentru adâncimea de 3000 m. Această regiune este situată în vestul
judetului Timiş. Aproximativ 10% din suprafaţa,are un potenţial de temperatură de peste
140°C.Acesta este situat în regiunea din jurul localitatilor Jimbolia,Sânnicolau Mare şi
Saravale.
Harta BERD prezintă temperaturi mai scăzute pentru adâncimea de 3000 m.
Temperaturile variaza în tot judetul Timiş de la 70°C la peste 120°C, vezi figura 2.8.Un hot
spot in judetul Timiş este situat în zona Jimbolia,Sânnicolau Mare şi Saravale.Majoritatea
zonei de vest si nord a judetului Timiş prezinta temperaturi de peste 80°C.
Harta IGR prezintă cel mai înalt grad de detalii. Aceasta a fost făcut pentru o
adâncime de 3000 m.

33
 Structura unui sistem geotermal ideal

TIPURI DE ZĂCĂMINTE GEOTERMALE,CLASIFICARE:

A) În functie de temperatură:
Resurse cu temperatură
1. înaltă (>225°C),
2. medie (125-225°C),
3. joasă (<125°C),
Resurse din roci uscate fierbinti,
Resurse geopresurizate.
Zăcămintele hidro-geotermale(1, 2, 3) sunt, la rândul lor,
împărtite în două grupe:
1. Zăcăminte de entalpie joasă,
cu temperaturi <150°C la adâncimea de un kilometru,
2. Zăcăminte de entalpie înaltă,
cu temperaturi >150°C la adâncimea de un kilometru.

34
B) În functie de starea termodinamică a fluidului geotermal
(lichid, abur saturat umed sau abur supraîncălzit).

Rezervoarele geotermale, care se gasesc la cativa kilometri in adancul scoartei terestre, pot fi
folosite pentru incalzire directa, aplicatii ce poarta numele de utilizare directa a energiei
geotermale. Oamenii au folosit izvoarele calde inca de acum cateva mii de ani.

35
In sistemele moderne, se construiesc fantani in rezervoarele geotermale si se obtine un flux
continuu de apa fierbinte.Apa este adusa la suprafata printr-un sistem mecanic,iar un alt
ansamblu o reintroduce in put dupa racire, au o evacueaza la suprafata.

Aplicatiile caldurii geotermale sunt foarte variate.Ele includ incalzirea locuintelor (individual
sau chiar a unor intregi orase),cresterea plantelor in sere uscarea recoltelor,incalzirea apei in
crescatorii de pesti,precum si in unele procese industriale,cum este pasteurizarea laptelui.

Pompe termice

Primii trei metri ai scoartei terestre au o temperatura constanta de 10°-16°C. Precum intr-o
pestera, temperatura aceasta e putin mai ridicata decat a aerului din timpul iernii si mai
scazuta decat a aerului vara. Pompele geotermale se folosesc de aceasta proprietate pentru a
incalzi si raci cladirile.

Pompele termice geotermale sunt compuse din trei parti: unitatea de schimb de caldura cu
solul,pompa termica propriu-zisa si sistemul de alimentare cu aer.Unitatea de schimb este un
ansamblu de tevi aranjate in spirala,ingropat in partea superioara a scoartei terestre in
apropierea cladirilor. Un fluid - de regula apa sau o solutie de apa si antigel - circula prin tevi
si absoarbe sau cedeaza caldura solului.

36
Iarna, pompa transmite caldura acumulata de fluid in cadrul sistemului de alimentare cu aer.
Vara, procesul este inversat,iar caldura eliminata din interiorul cladirii poate fi folosita la
incalzirea apei, constituind o sursa gratuita de apa calda.

Asemenea utilaje folosesc mult mai putina energie comparativ cu sistemele clasice de
incalzire si sunt mult mai eficiente pentru racirea locuintelor.Pe langa faptul ca economisesc
energie si bani,ele reduc poluarea. 

Generarea de electricitate

Energia geotermala are un potential urias pentru producerea de electricitate. Aproape 8000
MW sunt produsi de-a lungul mapamondului. Tenhologia de azi utilizeaza resursele
hidrotermale, dar, in viitor, poate vom putea folosi caldura continuta in adancul scoartei
terestre in roci uscate, sau chiar cea din magma.

In ziua de azi exista doua tipuri de uzine electrice geotermale: binare si pe baza de aburi.

Uzinele pe baza de aburi folosesc apa la temperaturi foarte mari - mai mult de 182 °C. Aburul
e obtinut dintr-o sursa directa sau prin depresurizarea si vaporizarea apei fierbinti. Vaporii
pun in functiune turbinele si genereaza electricitate.Nu exista emisii toxice semnificative,iar
urmele de dioxid de carbon,dioxid de azot si sulf care apar sunt de 50 de ori mai mici decat in
uzinele ce utilizeaza combustibili fosili.Energia produsa astfel costa aproximativ 4-6
centi/KWh.

37
Uzinele binare utilizeaza apa la temperaturi mai mici,intre 107 si 182 °C.Apa fierbinte isi
cedeaza energia termica unui fluid secundar,cu punct de fierbere scazut - cel mai adesea se
utilizeaza hidrocarburi inferioare precum izobutanul sau izopentanul - cu ajutorul unui sistem
de schimb al caldurii. Fluidul secundar se evapora si pune in miscare turbinele,iar apoi e
condensat si readus intr-un rezervor.Deoarece uzinele binare se bazeaza pe un ciclu intern,nu
exista nici un fel de emisii.Electricitatea produsa astfel costa de la 5 pana la 8 centi per KWh.
Ele sunt mai des intalnite decat cele pe baza de aburi.

Desi uzinele geotermale se aseamana destul de mult cu uzinele traditionale,ele prezinta si

dificultati speciale:gaze si minerale necondensabile in fluidul utilizat,utilizarea de
hidrocarburi, absenta apei de racire utilizata in condensare.

Ce putem face in Europa

Se poate estima ca pana in anul 2030-2050,noile tehnologii din domeniul energiei geotermale
vor permite o productie semnificativa de electricitate in multe tari care nu sunt considerate azi
ca avand resurse geotermale importante.

Aeroport ce foloseste energie geotermala

Potentialul geotermal al Terrei:de 4000 de ori necesarul energetic global

38
Centralele geotermale,avantaje si dezavantaje

Printre dezavantajele centralelor geotermale se numara cresterea instabilitatii solului din zona,
putand fi cauzate chiar si cutremure de intensitate redusa.In plus,zonele cu activitate
geotermala se racesc dupa cateva decenii de utilizare,deci nu se poate vorbi de o sursa infinita
de energie,dar cu siguranta avem de-a face cu surse regenerabile.O explicatie pentru racirea
zonelor cu activitate geotermala ar fi si faptul ca centrala geotermala instalata este prea mare
pentru capacitatea de incalzire a zonei respective.

Printre avantajele centralelor geotermale se numara faptul ca energia rezultata este curata
pentru mediul inconjurator si regenerabila.In plus centralele geotermale nu sunt afectare de
conditiile meteorologice si ciclul noapte/zi. Energia geotermala este si mai ieftina de obicei
decat cea rezultata din combustibilii fosili.

Ca scurt istoric,energia geotermala si izvoarele cu apa calda au fost folosite in secolele trecute
pentru spalat si incalzit locuinte,in 1904 fiind inregistrata prima utilizare in vederea producerii
electricitatii.

39
(un generator care alimenta 4 becuri).Din 1911 pana in 1958 a existat o singura centrale
geotermala,moment in care Noua Zeelanda s-a alaturat producatorilor de electricitate din
energie geotermala.

Bibliografie
1. Abbado D., (1998), Abbado D., Orlando V., Minisale A., Tassi F., Magro G., Seghedi I., Ioane D.,
Szakacs AL, Coradossi N. Origin and evolution of the fluids from the Eastern Carpathians, Proceed.
XVI-th Carpathian-Balkan Geological Association Congress, p 37, Viena.
2. Antal,C., Gavrilescu,O., s.a., (2000): Utilizarea energiei geotermale. Conversia energiei
geotermale în energie electrică, Editura UniversităŃii din Oradea, 2000.
3. Athanasovici, V. (1981): Termoenergetică industrială si termoficare, Editura Didactică si
Pedagogică, 1981.
4. Bandrabur t., Crăciun p., GGhenea c. (1984), ConsideraŃii privind răspândirea si condiŃiile
hidrogeologice ale structurilor geotermale din România. St si Cerc. IMH, 343-353, Bucuresti.
5. Bendea C., Gavrilescu O, s.a., (2003): Geotermalism si ape Geotermale, Editura UniversităŃii din
Oradea, Oradea, 2003.
6. Bojar Ana-Maria, Neubaer F., Fritz H. (1998), Cretaceous to Cenozoic thermal evolution of the
southwestern South Carpathians: evidence from fission-track thermochronology. Tectonophysics.,
297, 229-249, Elsevier.
7. Bojörnsson, J., Fridleifsson,I.B., Hhelgason, Th., Jonatansson, J:M., Palmason. G.,
Stefansson,V., and Thorsteinsson, L. (1998).The potential role of geothermal energy and hydro
power in the world energy scenario in year 2020. Proceedings of the 17th WEC Congress, Huston,
Texas.
8. Carabogdan, I.Ghe. s.a. (1986): Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucuresti,
1986.
9. Cataldi, R, Hodgson, S.F.,and Lund, J.W. (1999): Stories from a Heated Earth. Geothermal
Resources Council and International Geothermal Association, 569 pp.
10. Ciulavu D., Bertotti G. (1994), The Transylvanian Basin and its Upper Cretaceous Substratum.
Rom. Journ. Tect., 75, suppl. 2, Geol. Inst. Rom., Bucuresti.
11. Cohut I., Bendea C. (1999), Geothermal Development Opportunities in Romania. Geothermische
Energie 24/25, 7. Jahrgang Heft ½, März/September, Zurück
12. Constantinesc V., Croitoru M. (1971), Cercetări hidrogeologice pentru ape termale în zona
Hârsova-Vadu Oii. D.S., Inst.Geol.., vol LIII, nr.3, 293-311, Bucuresti.
13. Crăciun P., Polonic P. (1989), The geothermal conditions in the Central Part of the Olt-Arges
Interstream. St.tehn.econ., E, 15, 41-56, Inst.Geol. Rom., Bucuresti.
14. Cristea P., s.a., (1996), Cercetări seismice, gravimetrice si magnetice. Anuar.Inst.Geol., 69,1, 294-
300, Inst.Geol. Rom., Bucuresti.
15. Dumescu Fl. (1998), Les ressources d'eaux souterrains du deparament d'Arad. Proceed.Intern.
Thermal & Mineral Waters, p 71-76, Miercurea Ciuc.
16. Elek P. (1984), ContrinuŃii privind apele termominerale de la Băile Tusnad si posibilităŃile de
valorificare ale acestora. Inst.Geol. Geofiz., St.tehn.econ., E, 14, 183-194, Bucuresti.
17. Fridleifsson, B. (2001): Geothermal energy for the benefit of the people, European Summer School
on Geothermal Energy Applications, Oradea, 2001.
18. Fridleifsson, I.B. (2000). Energy requirements for the next millenium. Conference proceedings “On
the Threshold: The United Nations and Global Governance in the New Millennium”. United Nations
University, Tokyo, January 2000.
19. Gavrilescu O., (2005): Utilizarea industrială a energiei geotermale. Puncte termice, Editura
UniversităŃii din Oradea, 2005
20. Gavrilescu O., Gabor G. Bococi D., (2002): ConsideraŃii privind posibilităŃile de utilizare în

40
41