Ghețarul de la nord

Amurg

Cutezător se-nalţă
Gheţarul pân la cer,
Râzându-şi de când lumea
De crivăţ şi de ger...

Spre fraţii lui de-alături

Triumfător priveşte
Şi haina cea de ghiaţă
Pe umeri îi sclipeşte.

Iar soarele în lavă,

Curgând pe vârfu-i nins,
Îl schimbă, înroşindu-l
Într-un crater nestins.

Noapte

Târziu, în pacea nopţii

Năvalnice izvoare,
Cu spumă-amesticate,
S-azvârl tânguitoare...

Din vreme-n vreme codrii

Înăbuşit vuiesc,
Şi negrele furtune
În urlet se târesc...

În depărtări gheţarul,
În lumea nopţii pare,
În zori de ziuă vecinic
Ce luminează-n zare.