PERSONIFICAREA

 este o figură de stil prin care se atribuie însuşiri omeneşti unor fiinţe
necuvântătoare sau unor lucruri şi fenomene ale naturii.

Identificati personificari in textele de mai jos si scrieti-le pe linia punctata.

Vine de la munte iarna la câmpie Şi cât el apare galbin, oacheşele viorele

Aducând în poale zile de urgie. Se retrag de el departe, râzând vesel între ele.
Iese-n calea iernii ca la o mireasă …………………………………………………………
Crivăţul, fiorii, corbii, pâcla deasă.
…………………………………………………………
Bate la ferestră iarna degerată.
Fruntea ei de sloiuri este încărcată. Gânditoare şi tăcută luna-n cale-i se opreşte.
………………………………………………………… Sufletul cu voluptate în estaz adânc pluteşte,
Şi se pare că s-aude prin a raiului cântare
…………………………………………………………
Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare.
………………………………………………………… E priveghetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimei sale, visul ei de fericire…
Lumea-ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântic fără nume…
În sobă pun Macul singur, roş la faţă, doarme, dus pe ceea lume.
Trei bucăţi de frasin care ard cu pară …………………………………………………………
Povestind de lumea veche, legendară.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jălire
Vântul de la miazăzi
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire.
Cu zăpadă se hrăneşte.
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
Într-o noapte şi-ntr-o zi
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
El pe dealuri o topeşte,
Şi când suflă şi când trece
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte,
Peste gheaţa ce se moaie,
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
Iarna tristă, iarna rece
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Varsă lacrimi, lungi şiroaie.
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
…………………………………………………………
Toamna mândră, harnică
…………………………………………………………
Şi de bunuri darnică
Ca fiinţele din basme
A-mpărţit a ei comori:
Pe sub pâclă se arată
…………………………………………………………
Minţi, gigantice fantasme,
………………………………………………………… Stânci cu fruntea fulgerată.
…………………………………………………………
Mai devale-o blândă ciută
La izvoare se adapă
Însă vântul răcorit
Şi, voioasă, ea sărută
Din zbor iată se opreşte.
Cerul oglindit în apă.
Ca drumeţul ostenit
…………………………………………………………
El acum se odihneşte.
………………………………………………………… …………………………………………………………
Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie,
Nufărul din baltă vine întristat fără soţie,
Versuri de Vasile Alexandri