Utilizarea cannabinoizilor în patologii inflamatorii

Canabinoizii, găsiți în planta de Cannabis, sunt recunoscuți de secole pentru proprietățile lor analgezice,
anticonvulsivante, bronhodilatatoare, sedative, hipnotice și antispastice. Activitatea lor biologică este
conferită de receptorii canabinoizi CB1 și CB2 prin activarea proteinelor G heterodimerice care
funcționează ca proteine de semnalizare și reglare pentru a opera sau modula căile de semnalizare
intracelulare. Receptorii CB1 sunt exprimați predominant în sistemul nervos central, dar ei se găsesc și în
plămâni, ficat și rinichi. Sistemul endocannabinoid joacă, de asemenea, un rol cheie în mecanismele de
control neuronale și moleculare ale tractului gastrointestinal. Într-adevăr, sistemul endocannabinoid joacă
un rol în funcțiile fiziologice normale ale tractului gastrointestinal, inclusiv motilitatea, aportul de grăsimi
mediat de intestin-creier, semnalizarea foamei, inflamația și permeabilitatea intestinală.
Canabisul este probabil cel mai cunoscut pentru efectul său analgezic și antinflamator. O varietate de studii
randomizate controlate au arătat că utilizarea canabisului atât fumat cât și sub formă de tincturi este eficient
în gestionarea durerii cronice, inclusiv în neuropatia senzorială dureroasă.
Totodată este demonstrat că actiunea canabinoizilor inhibă producerea inflamației de către corp ca urmare
a unei agresiuni, cum ar fi tasările vertebrale sau frecările mecanice date de artroze și nu în ultimul rând are
aefecte imunosupresoare prin inducerea citokinelor imunosupresoare, inclusiv interleukina (IL)-10,
factorul de creştere tumorală (TGF)-β și inhibarea IL-2, care stimulează diviziunea și expansiunea celulelor
T. De asemenea, s-a demonstrat că scad capacitatea de aderență a leucocitelor de a extravaza în locurile de
inflamație.
Eficacitatea canabisului pentru tratarea simptomelor legate de diverse patologii a fost recunoscută pe scară
largă, valoarea sa ca antiemetic și analgezic fiind dovedită și recunoscută în numeroase studii realizate de
structuri medicale de renume internațional cum ar fi cele efectuate de Institutul de Medicină (IOM),
Comitetul de Știință și Tehnologie al Camerei Lorzilor din Marea Britanie sau Grupul de lucru național
australian pentru canabis.
IOM a concluzionat: „Pentru pacienții precum cei cu SIDA sau care urmează chimioterapie și care suferă
simultan de durere severă, greață și pierderea poftei de mâncare, medicamentele canabinoide oferă o
ușurare cu spectru larg care nu se găsește în niciun alt medicament individual.” Cercetările publicate încă
din 2004 au descoperit că aproape un sfert dintre pacienții cu SIDA consumau canabis iar majoritatea lor
au raportat ameliorarea anxietății și/sau a depresiei și îmbunătățirea apetitului, în timp ce peste o treime a
spus că, de asemenea, ameliorează durerea.
Canabisul este un medicament complementar folosit frecvent în diverse patologii, în special în SUA,
Canada, Germania, UK, Danemarca, etc. datorită beneficiilor raportate asupra refacerii și apoi menținerii
homeostaziei (funcționării normale a organismului)
De ce canabisul este sigur de recomandat
„Fumatul de canabis, chiar și pe termen lung, nu este dăunător sănătății....” Așa a început o declarație
editorială din 1995 a principalului jurnal medical din Marea Britanie, The Lancet. Istoria lungă a
consumului de canabis de către oameni atestă, de asemenea, siguranța acestuia - aproape 5.000 de ani de
utilizare documentată fără un singur deces. În același an cu editorialul Lancet, dr. Lester Grinspoon,
profesor emerit la Harvard Medical School, care a publicat multe cărți și articole influente despre consumul
medical de canabis, a spus acest lucru într-un articol din Jurnalul Asociației Medicale Americane. (1995):
Unul dintre cele mai mari avantaje ale marihuanei ca medicament este siguranța sa remarcabilă. Are un
efect redus asupra funcțiilor fiziologice majore. Nu există niciun caz cunoscut de supradoză letală; pe
baza modelelor animale, raportul dintre doza letală și doza efectivă este estimat la 40.000 la 1. Prin
comparație, raportul este între 3 și 50 la 1 pentru secobarbital și între 4 și 10 la 1 pentru etanol.
Marihuana este, de asemenea, mult mai puțin adictivă și mult mai puțin supusă abuzului decât multe
medicamente utilizate acum ca relaxante musculare, hipnotice și analgezice. Principala preocupare
legitimă este efectul fumatului asupra plămânilor. Fumul de canabis transportă multe gudrone și alte
particule la fel ca și fumul de tutun. Dar cantitatea fumată este mult mai mică, mai ales în uz medical, iar
odată ce marihuana va fi un medicament recunoscut în mod deschis, pot fi găsite soluții legate de
administrarea prin plămâni, rezolvaea fiind dezvoltarea unei tehnologii pentru inhalarea vaporilor de
canabinoizi.
Plecând de la toate aceste dovezi științifice este clar că utilizarea canabisului în patologii care prezintă
dureri cronice de natură inflamatorie are mult mai multe aplicații decât contraindicații, dar folosirea
canabisului trebuie să fie adaptată și văzută, cel puțin în fazele inițiale, ca o terapie complementară
medicației.
Totodată trebuie înțeles faptul că orice substanță, indiferent dacă vorbim de apă, zahăr, medicație
psihoactivă, alcool poate fi dăunătoare organismului dacă utilizarea ei nu este făcută corespunzător, adică
dacă dozele administrate sunt prea mari, sau la intervale de timp mici, comparativ cu timpul de injumătățire
sangvină.
Ca și o concluzie, în momentul de fată peste tot în lume, acolo unde utilizarea medicală a canabisului este
reglementată, acesta se folosește, pentru următoarele efecte:
1. Reduce greața și vărsatura date de medicația antiretrovirală și /sau chimioterapie
2. Imbunătățește apetitul și reduce cașexia din SIDA
3. Are efecte antinflamatorii și analgezice și reduce durerea
4. Are efecte imunomodulatorii și astfel organismul luptă pentru a reduce agresiunea
5. Are efecte anxiolitice și reduce anxietatea legată de boală
6. Efecte anticonvulsivante
.

Dr. Costin Militaru