Cum actioneaza inhibitorii de pompa de protoni

Pompa de protoni este o structura de transport de la nivelul membranei celulare care, in stomac,
produce acidul clorhidric. Inhibitorii pomei de protoni (IPP) au capacitatea de a inhiba acest
mecanism molecular de formare a acidului clorhidric, indiferent de stimulii care il provoaca. Se
reduce astfel nivelul de aciditate a sucului gastric, proces esential in tratarea bolilor ulceroase.

Un avantaj major al IPP este ca actiunea lor ramane valabila cel putin 24 de ore. Potrivit unor
studii, chiar si la o saptamana de la intreruperea tratamentului este inca prezenta o inhibitie de
circa 20 – 26%. Aceasta durata de actiune permite administrarea intr-o priza unica pe zi,
minimizandu-se totodata si reactiile adverse. IPP contribuie la ameliorarea sau vindecarea bolilor
ulceroase nu doar prin inducerea anaciditatii gastrice, ci si printr-un efect benefic exercitat asupra
microcirculatiei de la nivelul leziunilor ulceroase.

Important este faptul ca inhibitorii pompei de protoni sunt vulnerabili in mediu acid si
risca sa fie inactivati daca se dizolva direct in sucul gastric. Solutia la aceasta problema a constat
in administrarea terapiei IPP sub forma de granule care se dizolva numai cand iau contact cu un
pH de peste 6.

In anii 1970 a fost acceptata ideea ca hiperproductia de acid de catre stomac se asociaza
cauzei care provoaca ulcerul. Aceasta a determinat dezvoltarea antagonistilor H2, care
actioneaza prin oprirea secretiei acide. Totusi, chiar daca tratamentul a reusit, un numar
apreciabil de ulcere recidiveaza in decurs de un an. De aceea, companiile farmaceutice au
inceput cercetarea unor medicamente cu actiune inhibitoare mai energica si astfel au luat nastere
inhibitorii pompei protonice.

Potentiale riscuri si efecte adverse

Medicamentele de tip IPP sunt considerate, in general, sigure si cu putine efecte nedorite, mai
ales in tratamentul de scurta durata. Producatorii avertizeaza ca pot interveni reactii adverse
comune precum cefaleea, greata, varsaturile, diareea, durerile de stomac, constipatia sau
flatulenta.

De asemenea, publicatia British Medical Journal a supus atentiei publice un studiu care urmarea
asocierea inhibitorilor pompei de protoni cu riscul de a dezvolta osteoporoza la femei. Potrivit
BMJ, la pacientele care au facut tratament cu IPP, in mod regulat, minim doi ani, riscul de
fractura de sold a crescut de la 1,5 evenimente la 1000 de persoane la 2 evenimente la 1000 de
persoane (BMJ. 2012;344:e372).

Totusi, folosirea pe scara larga a preparatelor cu IPP a dovedit ca, in majoritarea cazurilor,
riscurile sunt mai degraba teoretice, mai ales daca dozele terapeutice stabilite de medic sunt
respectate. In acelasi timp, nu se poate ignora faptul ca boala ulceroasa cu localizare gastrica sau
duodenala evolueaza in timp si, netratata, poate genera complicatii grave precum hemoragie,
perforatie sau stenoza.

Bibliografie:

1. Ioan Sporea, Adrian Goldis – Curs de gastroenterologie si hepatologie, Editura Victor

Babes, 2012, Timisoara;
2. Dr. Carmen Oproiu, Prof. Dr. Al Oproiu – Boala de reflux gastroesofagian (BRGE), Ghid
de Diagnostic si Tratament;
3. Borza Alina Loredana – Conceptii noi privind mecanismul de actiune al omeprazolului,
pantoprazolului, lansoprazolului si rabeprazolului in tratamentul ulcerelor
gastroduodenale – Teza pentru obtinerea titlului stiintific de doctor in medicina;
4. The Best Practice Advocacy Centre New Zealand (bpacnz).