Thales din Milet (624 - 546 î.Hr.

), după cum afirmă Proclus, ar fi cunoscut

teoremele privitoare la triunghiurile asemenea, cu ajutorul cărora a măsurat
depărtarea unui vas de la țărmul mării. De asemenea, tot cu ajutorul unor teoreme
de geometrie, el ar fi măsurat înălțimea marii piramide a lui Keops.

Astăzi, sub numele de „teorema lui Thales” sunt cunoscute legăturile care există
într-o configurație de cinci puncte, ABCDE, unde A, B, D sunt coliniare, A, C, E
sunt coliniare, iar DE este paralel cu BC.

De aici se pot lămuri mai departe asemănarea a două triunghiuri (șase puncte) și
mai departe, asemănarea a două figuri geometrice în spațiul tridimensional sau cu
mai multe dimensiuni. Se poate caracteriza o geometrie prin atributul „thalesiană”,
indicând că în acea geometrie funcționează teorema lui Thales.

Pentru a demonstra teorema lui Thales este necesară noțiunea de

„comensurabilitate”. Cu alte cuvinte, segmentele care intervin trebuie să aibă o
măsură comună, iar raportul lor trebuie să fie un număr rațional.

Cum, în general, două segmente nu sunt comensurabile, în geometria modernă apar

noțiunile de „număr real”, „corp”, „spațiu vectorial”, „transformare liniară” și
până la urmă „omotetie” (adică asemănare în cel mai general caz), care pot valida
teorema lui Thales și pentru alte triunghiuri cu laturi incomensurabile.