Demonstrația lui Euclid[modificare 

| modificare sursă]

Euclid face apel la raportul unor arii :

AD:DB = aria(AED):aria(DEB) = aria(ADE):aria(EDC) = AE:EC
1) Triunghiurile AED și DEB au aceeași înălțime h. Așadar raportul ariilor este egal cu raportul
bazelor AD și DB.
2a) Triunghiurile BDC și BEC au aceeași arie, pentru că au aceeași înălțime, care este distanța
dintre paralelele BC și DE.
2b) Atunci aria(AED):aria(DEB) = aria(ADE):aria(EDC) și care, mai departe,
3) Este egală cu raportul segmentelor AE și EC, pentru că cele două triunghiuri au aceeași
înălțime h'. Q.E.D.
Deficiența demonstrației prin ”feliere” în fața demonstrației lui Euclid va fi compensată mult mai
aproape de zilele noastre, prin dezvoltarea analizei matematice, care studiază însumarea unui
număr tot mai mare de cantități din ce în ce mai mici. Odată clarificate noțiunile de număr
real, corp și spațiu vectorial, teorema lui Thales reapare în matematica modernă sub numele
de „omotetie”.