Contents

1. Sindromul Down: definitie cauze si simptomatologie .................................................................... 3

2. Sindromul dismorfic si sindromul psihic in trisomia 21(sindromul down) ..................................... 3
3. Tratamentul recuperator in sindromul down: obiective,mijloace ,recuperarea neuromotorie .... 4
4. Hemofilia: definitie, cauze, posibilitati de transmisie genetica ...................................................... 4
5. Hemofilia tablou clinic .................................................................................................................... 5
6. Distrofie musculara progresiva: definitie si modalitati de transmisie ale maladiei genetice ......... 5
7. Distrofia musculara Duchenne: definitie, patogenie, manifestari clinice ....................................... 6
8. Tratamentul kinetoterapeutic si tratamentul ocupational in distrofia musculara Duschen:
obiective,mijloace si terapia ocupationala propiu zisa ....................................................................... 6
9. Artrogripoza( artro dischinezia congenitala):definitie, patogenie, simptomatologie, tratament
recuperator si kinetic specific ............................................................................................................. 7
10. Distrofia musculara Becker: definitie si forme clinice .................................................................. 8
11. Particularitati ale aparatului locomotor in kinetoterapie( 0-16 ani) -ce e special la copii ........... 8
12. Particularitati ale aparatului locomotor in pediatrie : sistemul muscular si articular; pozitii pt
examinarea aparatului locomotor la copii ( nu uita de atarnat in capul in jos, specific doar
copilului) ............................................................................................................................................. 9
13. Modificari ale segmentelor corporale de la patrupedie la bipedie ............................................ 10
14.Atitudinea corporala, elemente pasive si active.......................................................................... 10
15. Descrieti atitudinea corporala normala pe anumite segmente ale corpului definitie ............... 11
16. Diferentieri in varsta de varsta copilului, sex si tipul constitutional al copilului ........................ 11
17. Aprecierea atitudinii corporale in diverse pozitii: decubit dorsal, sexand, ortostatism, mersul 13
18. Atitudini corporale deficiente(atitudini deficiente globale) definitie,cauze clasificare , descriere
.......................................................................................................................................................... 14
19. Atitudinile deficiente regionale: definitie, clasificare si corectare si corectare prin proba
functionala(miscarea corectiva)........................................................................................................ 15
20. Torticolis congenital si dobandit ................................................................................................. 16
21. Deficiente la nivelul gatului:cap si gat inclinat inainte................................................................ 18
22. Deficiente la nivelul omoplatilor(omoplat ridicat si desprins).................................................... 19
23. Deficiente la niv gatului, cap si gat inclinat lateral ..................................................................... 20
24. Deficiete la niv toracelui, torace proeminent si torace infundat(rahitism) ................................ 21
25. Deficiente la nivelul soldului(coxa valga si coca varga) .............................................................. 23
26. Luxatia congenitala de sold......................................................................................................... 23
27. Deficiente la niv genunchiului (genu valgum “ x” si genu varum “o” ......................................... 26
28. Deficiente la nivelul piciorului :piciorul stramb congenital ........................................................ 28
29. Dezvoltarea motrica normala a sugarului ................................................................................... 29
30. Programul kinetic al grupei de varsta 0-3 luni ............................................................................ 30

1
31. Descrieți prog kinetic specific pt grupa de varsta 3-6 luni .......................................................... 32
32. Descrieti programul kinetoc specific pt gr de varsta 7-9 luni ..................................................... 34
33. Descrieti programul kinetic pt varsta 10-12 luni......................................................................... 35
34. Dezvoltarea motrica normala a copilului 1-3 ani ........................................................................ 36
35. Descrieti programul kinetic specific pt grupa de varsta 13-24 de luni ....................................... 37
36. Descrieti programul kinetic pt grupa 2-3 ani .............................................................................. 38
37. Cifozele copilului :definitie, clasificare , tratament kinetic (obiective mijloace si exercitii
specifice ............................................................................................................................................ 38
38. Cifoza congenitala si cifoza rahtic, definitie sinptomatologie , tratament recuperator si kinetoc
specific .............................................................................................................................................. 38
39. Cifoza traumatica si cifoza din morgul PoTT(cocoașă):definitie,patogenie simptomatologie,
forme chimice , tratament recuperator si kinetic specific ................................................................ 40
40. Maladia Shauerman si spatele rotund :definitie ,patologie, simptomatologie, tratament
recuperator si specific ....................................................................................................................... 41
41. Scoliozele idiopatice ale copiilor definitie ,patologie, simptomatologie, tratament recuperator
si specific ........................................................................................................................................... 42
42. Scolioza sugarului 0-12 luni: definitie, mecanisme de producere, semne clinice, tratamente
recupertor si semne specifice ........................................................................................................... 44
43. Lordoza copilului definitie, mecanisme de producere, semne clinice, tratamente recupertor si
semne specifice ................................................................................................................................. 46
44. Osteomielita( infectii ale osului) :definitie, etiologie(din ce cauza se produce) , tratament
recuperstor specific .......................................................................................................................... 47
45. Reumatism articular acut la copil:definitie, patologie, simptomatologie, tratament
kinetoterapeutic specific si general .................................................................................................. 47
46. Rahitismul carential comun, definitie, patogenie, simptomatologie, tratament specific trebuie
sa primeasca vitamina D si calciu, problema cu merabolismul fosfor-calciu ................................... 48
47. Paralizia obstreticala a plexului brahial:definitie,patogenie,simptomatologie,tratament general
si recuperator specific ....................................................................................................................... 49
48. Poliomielita: definitie, patogenie( virus care cauzeqza -polio aici), semne clinice, tratament
recuperator specific ......................................................................................................................... 50
49. Artrita reumtoida juvenila:definitie ,patogenie, simptomatologie, tratament recuperator
specific .............................................................................................................................................. 50
50. Spondilita anchilozanta la copil( definite, patogenie, simptomatologie, tratament recuperator
specific .............................................................................................................................................. 53
51. Tuberculoza osteoarticulara la copil definitie ,patogenie, simptomatologie, tratament
recuperator specific .......................................................................................................................... 54

2
1. Sindromul Down: definitie cauze si simptomatologie
- Sindromul Down (trisomia 21) reprezintă cea mai comună cauză genetică de retard mintal
ușor și moderat (maladie prezentă la copil încă din momentul conceperii), cauzată de prezența
unui cromozom 21 suplimentar.
- Principalul factor de risc cunoscut in acest moment ce ar putea fi implicat in aparitia acestei
conditii genetice este varsta mamei(+35ani) sau a tatalui (+40ani). Cu cat sarcina este
obtinuta la varste mai inaintate, cu atat riscul de sindrom Down este mai ridicat.
-Simptome fizice: Hipotonie, Nas mic si punte nazala plata, Frunte lata si barbie rotunda,
Gura mica, salivatie excesiva si dentitie intarziata/dezvoltata neuniform, Ochi migdalati, cu
aspect asiatic, Inaltime si greutate mica la nastere, Maini si degete scurte, Palme care
formeaza un singur pliu pe interior, Cap rotund si plat in partea din spate.
Tulburari cognitive: limbaj intarziat si lent, uneori mai greu de inteles; dificultate in mers sau
stat in sezut. Insa aceste impedimente sunt depasite in timp cu ajutorul terapiilor si sprijinul
familiei.

2. Sindromul dismorfic si sindromul psihic in trisomia

21(sindromul down)
Dismorfia craniofaciala este caracteristica. Craniul mic, fara microcefalie reala, si occiputul
plat. Fontanelele pot fi mai mari la copiii cu sindrom Down si se pot inchide mai greu. Fata
este lata, rotunda (lunara), iar fantele palpebrale sunt scurte, oblice orientate in sus si in afara.
Copiii cu sindrom Down au nasul mai mic in comparatie cu ceilalti copii. Este scurt, cu
radacina etalata, orificiile narinare sunt largi, deschise inainte. Urechile sunt mici, au
pavilionul rasfrant si deformat. Din cauza dimensiunilor reduse ale conductului auditiv extern
cu greu se pot detecta eventualele infectii. Gura este mica, cu buze groase. Limba pare
voluminoasa in comparatie cu gura. Dintii pot sa apara mai tarziu si intr-o ordine neobisnuita.
De asemenea dintii sunt mici, de forme diferite si dispusi in directii diferite. Aceste probleme
pot aparea si la dentitia definitiva. Bolta palatina este ogivala, amigdalele hipertrofice. Parul
este distrofic, rar, casant. Gatul poate sa para mai scurt din cauza excesului de piele de pe
partea posterioara a gatului. Toracele este evazat, abdomenul este proeminent, cu hernii si
diastaza dreptilor abdominali.
Membrele sunt scurte, mana patrata, strabatuta pe palma de mici santuri. Palma prezinta un
singur pliu palmar ; degetele sunt mici si groase. Picioarele sunt scurte si late. Halucele este
departat de celelalte degete printr-un spatiu care se prelungeste cu un sant profund pe fata
plantara. Planta are un aspect plisat. Uneori se constata sindactilia degetelor 2 si 3.
Copilul cu sindrom Down prezinta hipotonie generalizata, hiperlaxitate ligamentara si
acrocianoza prin tulburari de circulatie.
Retardul mental este considerat un simptom complex, caracterizat printr-un deficit al
dezvoltarii functiilor psihicului, insotit uneori de tulburari ale dezvoltarii somatice si de
leziuni ale sistemului nervos central, datorat unor suferinte cerebrale survenite in perioada
pre-, intra-, sau postnatala. Prezenta la un individ a retardului mental indica o tara genetica
sau sociala sau o conditie patologica specifica. Elementul definitoriu este IQ sub 70 (sau sub
intervalul 67-70). IQ reprezinta raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica, inmultit
3
cu 100 si este determinat prin teste psihologice « de inteligenta » care evalueaza cateva
functii psihice, ca de exemplu: memoria auditiva, memoria vizuala, orientarea in spatiu,
limbajul expresiv si receptiv, atentia. Retardul mental este constant si se accentueaza cu
varsta. Afectivitatea si memoria vizuala sunt pastrate. Copiii sunt hiperemotivi, afectuosi,
capriciosi, sensibili la muzica. Puterea de abstractie si atentia sunt foarte scazute (IQ sub 60).
Facultatile intelectuale scazute permit doar intr-un numar mic de cazuri integrare in viata
sociala si practicarea unor deprinderi manuale.

3. Tratamentul recuperator in sindromul down:

obiective,mijloace ,recuperarea neuromotorie
Tratamentul in sindromul Down este complex si se axeaza pe factori educativi, de mediu,
familiali si in unitati de recuperare neuropsihomotorie si pe aplicarea unor tratamente cu
tonice generale. De aceea el presupune o stransa colaborare interdisciplinara intre medic,
kinetoterapeut, psiholog, logoped, asistent social si ergoterapeut.
Rolul tratamentului complex este sa conduca la un grad cat mai mare de independenta a
copiilor cu sindrom Down.
Obiectivele tratamentului kinetic sunt:
stimularea dezvoltarii motorii;
cresterea tonusului muscular si a fortei musculare;
educarea si stimularea functiei de echilibru si coordonare;
stimularea sensibilitatii proprioceptive si crearea unei atitudini corecte;
prevenirea si combaterea atitudinilor deficiente, care se instaleaza datorita hipotoniei
musculare si laxitatii articulare: lordoza lombara, scolioza, genu-valgum, picior plat etc.

4. Hemofilia: definitie, cauze, posibilitati de transmisie

genetica
Hemofilia este o boala care dureaza intreaga viata si se manifesta printr-o tulburare genetica
de sangerare caracterizata prin lipsa anumitor factori de coagulare. Persoanele cu hemofilie
pot avea hemoragii interne necontrolate ca urmare a unei afectiuni aparent minore.
Sangerarile la nivelul articulatiilor si muschilor cauzeaza dureri severe si invaliditate.
Procesul de coagulare este sustinut de anumite particule ale sangelui. Hemofilia se produce
cand exista un deficit al unuia dintre acesti factori de coagulare (factorul VIII sau IX).
Exista mai multe tipuri de hemofilie, majoritatea formelor fiind mostenite. Totusi,
aproximativ 30% dintre persoanele cu hemofilie nu au un istoric familial al bolii. La aceste
persoane, s-a produs o modificare neasteptata la nivelul uneia dintre genele asociate cu
hemofilia.
Hemofilia dobandita este o forma rara a bolii – aceasta se produce cand sistemul imun al
persoanei ataca factorii de coagulare din sange. Poate fi asociata cu: Sarcina, Boli
autoimmune, Cancer, Scleroza multipla
Hemofilia mostenita este cel mai frecvent tip de hemofilie; gena defecta este situate pe
cromozomul X. Fiecare dintre noi avem doi cromozomi sexuali, cate unul de la fiecare

4
parinte. O femeie mosteneste cromozomul X de la mama si celalalt cromozom X de la tata.
Un barbat mosteneste un cromozom X de la mama si un cromozom Y de la tata.
Hemofila se produce aproape intotdeauna la baieti si este mostenita de la mama la fiu prin
intermediul uneia dintre genele mamei.

5. Hemofilia tablou clinic

Semnele si simptomele hemofiliei variaza in functie de nivelul factorilor de coagulare. Daca
nivelul factorului de coagulare este usor redus, poti sangera doar dupa o interventie
chirurgicala sau dupa un traumatism. Daca deficitul este sever, poti manifesta hemoragie
spontana.
Semnele si simptomele hemoragiei spontane sunt:
Sangerare inexplicabila si excesiva in urma taieturilor sau ranilor ori dupa lucrari dentare sau
interventie chirurgicala
Vanatai multe si mari sau adanci
Sangerare neobisnuita dupa vaccinari
Durere, inflamatie sau rigiditate in articulatii
Sange in urina sau scaun
Sangerare din nas fara o cauza cunoscuta
La sugari, iritabilitate inexplicabila

Hemoragie cerebrala
O simpla lovitura la cap poate determina hemoragie cerebrala la persoanele care au hemofilie
severa. Acest lucru se intampla rar, insa este una dintre cele mai severe complicatii care se
pot produce. Semnele si simptomele sunt:
Durere de cap prelungita
Varsaturi repetate
Somnolenta sau letargie
Vedere dubla
Slabiciune brusca
Convulsii

6. Distrofie musculara progresiva: definitie si modalitati

de transmisie ale maladiei genetice
Distrofia musculara este o afectiune progresiva, adica se agraveaza in timp. Incepe prin a
afecta un anumit grup de muschi (muschii fetei, bratelor, picioarelor, coloanei vertebrale, sau
inimii), apoi afecteaza muschii pe scara larga. Unele tipuri de distrofie musculara afecteaza in
cele din urma inima, sau muschii utilizati pentru respiratie. Intr-un asemenea moment, daca
nu se intervine la timp, viata pacientului poate fi in pericol.
Distrofia musculara este cauzata de mutatii ale genelor responsabile de structura si
functionarea muschilor pacientului. Unul sau ambii parinti pot transmite o gena defecta
copilului, chiar daca parintele nu sufera de aceasta afectiune. In timp, boala duce la
dizabilitate. Rareori pacientul dezvolta distrofia musculara spontan, tocmai de aceea este
dificil sa se identifice o posibila cauza a bolii

5
7. Distrofia musculara Duchenne: definitie, patogenie,
manifestari clinice
Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o boală genetică caracterizată prin degenerescenţa
fibrei musculare striate care determină o atrofie progresivă a celor mai multe grupe
musculare, având drept consecinţă instalarea unui handicap motor variabil, în funcţie de
forma şi stadiul evolutiv.
DMD este determinată de o genă (DYS), localizată pe cromozomul X, genă care codifică o
proteină numită distrofină. Absenţa sau modificarea acestei proteine determină apariţia
miodistrofiei Duchenne sau Becker. Gena se transmite recesiv legat de X, ceea ce face ca
efecţiunea să apară la băieţi, femeile fiind purtătoare clinic sănătoase. Pentru acest tip de
distrofie musculara speranta de viata este de aproximativ 20 de ani, iar pacientul necesita un
scaun cu rotile inainte de a atinge varsta adolescentei.
Vârsta medie de debut este de 3 ani pentru forma cu evoluţie rapidă (Duchenne). Acest debut
se traduce prin mers dezordonat, dificil, legănat, cu frecvente căzături, diferit de mersul
anterior, dacă aceste achiziţii au fost prezente. Eventuala capacitate de alergare va fi şi ea
rapid pierdută. În acest stadiu se poate observa deja hipertrofia de molet. Apar progresiv
dificultăţi în urcarea scărilor, mersul devine ezitant, cu risc de cădere, dificultăţi de menţinere
a echilibrului şi de redresare de la o poziţie la alta. Pentru a limita căderile, bolnavul reduce
viteza sa de mers şi adoptă o poziţie cambrată, care permite menţinerea echilibrului în jurul
vârstei de 9. După pierderea capacităţii de a merge, poziţia şezândă este marcată de
problemele funcţionale legate de statica trunchiului şi de dificultăţile legate de mişcările
mână-gură pentru a mânca, de alterarea funcţiilor vitale (respiratorii, cardiace, digestive).

8. Tratamentul kinetoterapeutic si tratamentul

ocupational in distrofia musculara Duschen:
obiective,mijloace si terapia ocupationala propiu zisa
Obiective Etapa 1 de recuperare: combaterea durerii, evitarea aparitiei atitudinilor vicioase si
a deformarilor articulare, evitarea aparitiei atrofiei musculare.
Mijloace: masaj relaxator la nivelul gambelor si a muschilor ischiogambieri si stimulativ
pentru musculatura hipotona (tehnici: efleuraj, frictiuni, framantari, cernut, rulat, tapotament -
doar la cel stimulativ), vibratii; tehnici FNP precum: contractie-relaxare, MARO, hold-relax,
RR.
Obiective Etapa 2 de recup: indepartarea tuturor simptomelor evidentiate in prima etapa,
cresterea fortei fibrelor musculare restante sanatoase, prevenirea instalarii obezitatii/
combaterea acesteia in cazul instalarii, reeducarea deprinderilor motrice de baza, tonifierea
musculaturii hipotone restante, reeducarea respiratiei.
Mijloace: mobilizari pasive/ active & cu rezistenta la nivelul gleznelor: flexie plantara,
dorsala, inversie, eversie; tripla flexie pasiv/ activ & cu rezistenta; flexie la nivelul soldului si
a genunchiului, alunecarea piciorului pe saltea pentru stimularea flexiei plantare a piciorului;
aceleasi exercitii se efectueaza simultan si alternativ (tripla flexie), tehnici FNP IL, ILO, SR,
SI, diagonalele Kabbat.
Obiective Etapa 3 de recup: mentinerea tonusului musculaturii neafectate, tonifierea
musculaturii restante sanatoase, prevenirea aparitiei deformarilor si contracturilor, reeducarea
respiratiei.

6
Mijloace: ORTOSTATISM: La nivelul gatului si capului: flexie+extensie cap si gat, inclinari
stanga-dreapta, circumductii. La niv membre sup.: morisca inainte/inapoi, proba
marionetelor, realizarea mai multor prize prin ludoterapie. La niv membre inf: urcare si
coborare la spalier, genuflexiuni usoare, mers cu sprijin de bara/fara ajutor, ridicarea
piciorului peste obstacol si alternarea pasilor, sezand la marginea unei banci se executa
ridicarea in ortostatism cu sprijinul membrelor superioare sau fara ajutor.
Obiective Etapa 4 de recup: dezvoltarea reactiilor de echilibru static si dinamic, reeducarea
respiratiei, educarea mersului.
Mijloace: exercitii la aparate de gimnastica: stepper, bicicleta ergonomica, covor rulant,
jocuri senzoriale.

9. Artrogripoza( artro dischinezia congenitala):definitie,

patogenie, simptomatologie, tratament recuperator si
kinetic specific
Artrogripoza reprezinta imobilizarea persistenta a unei articulatii, care se manifesta prin
contractia spasmotica a musculaturii membrelor. Aceasta afectiune medicala care apare atat
in flexie, cat si in extensie, iar tratata la timp poate insemna redobandirea mobilitatii.
Artrogripoza este o boala rara, care determina anchilozarea incheieturilor si o dezvoltare
deficitara, anormala a unor muschi.
Patogenie
Diminuarea mișcărilor fetale
Unele studii vorbesc despre faptul ca artrogripoza are legatura cu scaderea miscarilor fetale in
timpul dezvoltarii in mediul intrauterin. Faptul ca un fat nu se poate misca poate avea
legatura si cu spatiul redus din uter, precum si cu cantitatea mica de lichid amniotic.
Infectii virale in sarcina
Exista specialisti care considera ca o posibila cauza pentru aparitia acestei boli o reprezinta
infectiile virale, aparute in dezvoltarea ontogenetica a fatului.
Incapacitatea dezvoltarii normale a sistemului nervos central si a sistemului muscular
Mai sunt si alte teorii potrivit carora, afectiunea apare pentru ca organismul nu are capacitatea
normala de a dezvolta sistemul scheletal si pe cel muscular, fiind inregistrate probleme la
nivelul sistemului nervos central. Disfunctiile sistemului muscular si faptul ca nu se poate
dezvolta normal sistemul muscular la fat, pot duce la aparitia artrogripozei.
Efectele artrogripozei pot fi usoare sau severe, iar simptomele variaza destul de mult. Cu
toate acestea, boala nu are o actiune progresiva. Membrele superioare sau anterioare sau chiar
ambele sunt miscate cu greutate;
Musculatura poate fi foarte slaba sau subdezvoltata;
Coloana vertebrala poate fi curbata;
Articulatiile membrelor se mentin fixe, intr-o singura pozitie;
Articulatia cotului se comporta anormal;
Pielea poate avea o culoare diferita si o altfel de textura in jurul articulatiilor;
Luxatie congenitala de sold la nou-nascuti;
7
Umerii nou-nascutului pot fi rasuciti spre interior;
Membrele inferioare sau superioare pot sa prezinte anomalii vizibile la nastere.
Tratamentul kinetoterapeutic este benefic pentru recapatarea capacitatii de miscare, pentru
consolidarea muschilor, cu ajutorul miscarilor fizice realizate cu personal medical de
specialitate.
Mobilitatea este esentiala pentru om, iar aceasta terapie de la varste fragede ii ajuta pe copii
sa aiba un control asupra oaselor si muschilor care le cauzeaza dureri.
Recuperarea medicala realizata corect este esentiala in tratamentul afectiunilor neuro-
musculo-scheletale, dupa o interventie chirurgicala, astfel incat sa se poata redobandi
mobilitatea, dar si in cazul afectiunilor cronice si traumatice. Fiziokinetoterapia ajuta atat
copiii, cat si adultii in recastigarea miscarii si a mobilitatii, in afectiuni variate.

10. Distrofia musculara Becker: definitie si forme clinice

Distrofia musculara Becker este o boala musculara caracterizata prin slabiciune musculara
progresiva cauzata de sinteza defectuoasa a unei proteine, distrofina. Este asemanatoare
distrofiei musculare Duchenne, avand manifestari clinice mai usoare decat aceasta.
Afecteaza de asemenea mai mult baietii, iar slabiciunea muschilor se manifesta mai intai la
nivelul membrelor superioare si inferioare, pana la 25 de ani. Pacientii care sufera de distrofia
musculara Becker nu au nevoie de un scaun cu rotile decat eventual dupa varsta de 30 de ani.
Afectiunea se manifesta mai ales prin caderi frecvente si crampe musculare.

11. Particularitati ale aparatului locomotor in

kinetoterapie( 0-16 ani) -ce e special la copii
Principalele particularitati ale sistemului osos la copil
a) Cartilajul de crestere;
b) Periostul;
c) Mecanismele de crestere;
d) Proprietati ale osului la copil.

La nivelul sistemului osos:

- În structura ţesutului osos predomină ţesutul cartilaginos.
- Sistemul Haversian are formă şi dispunere neregulată. Mişcările şi presiunile exercitate
asupra osului modifică, în timp, acest sistem, aducându-l la forma şi dispunerea caracteristice
adultului.
- În regiunea diafizoepifizară există o reţea vasculară foarte bogată, datorită căreia la vârsta
copilăriei caracteristică este activitatea proliferativă deosebită la acest nivel.
- Rezistenţa osoasă la sugar este mică, deoarece există un dezechilibru între procesul de
osificare şi aportul de calciu („osteoporoza fiziologică”). La copil este mai mare, deoarece
periostul este mai gros şi are o elasticitate mai mare.
- Procesul de osificare începe din viaţa intrauterină: în luna a 5-a de gestaţie se produce
osificarea la nivelul claviculelor şi a oaselor craniene; la nivelul oaselor lungi procesul de
osificare începe în zona pericondrală a diafizei şi apoi trece la epifize; la naştere sunt osificate
toate diafizele.
- Nucleii de osificare se clasifică în primari şi secundari. Nucleii de osificare primari apar în
viaţa intrauterină, la naştere fiind prezenţi la următoarele nivele: epifiza distală femurală,
epifiza proximală a tibiei, astragal, cuboid, calcaneu. Nucleii de osificare secundari apar după
8
naştere, într-o anumită ordine cronologică. Wilkins a întocmit o schemă de apariţie a
principalilor nuclei secundari (astfel la sfârşitul primului an de viaţă sunt prezenţi câte 10
nuclei pentru fiecare hemicorp – capul femural, epifiza distală tibială, capul humerusului etc;
la vârsta de 2 ani există câte 13 nuclei pentru fiecare hemicorp; la vârsta de 3 ani sunt 30 de
nuclei; la vârsta de 4 ani există încă 3 nuclei pe fiecare hemicorp; la vârsta de 5 ani sunt încă
4 nuclei pe fiecare hemicorp; la vârsta de 10 ani există 47 de nuclei pe fiecare hemicorp etc.).
Apariţia nucleilor (centrilor) de osificare secundari poate fi
influenţată, fără semnificaţie patologică, de ereditate, factori de rasă (la rasa neagră apar mai
repede), alimentaţia sugarului, sex (la fete apar mai repede). La sfârşitul pubertăţii se produce
calcificarea cartilajelor de creştere diafizoepifizare şi a vertebrelor.
Aceste particularităţi ale sistemului osos permit ca procedeele terapeutice să exercite efecte
corective asupra unor oase modificate structural. De asemenea, determină recomandarea
examenului radiologic (radiografia osoasă), în cazul suspiciunii unei tulburări de creştere sau
dezvoltare osoasă, numai după apariţia nucleilor de osificare.

12. Particularitati ale aparatului locomotor in pediatrie :

sistemul muscular si articular; pozitii pt examinarea
aparatului locomotor la copii ( nu uita de atarnat in capul
in jos, specific doar copilului)
La nivelul articulaţiilor:
- La copil, încă de la naştere sunt prezente toate elementele articulare, însă forma articulaţiilor
este, uneori, modificată faţă de cea a adultului. Cea mai reprezentativă modificare de formă
articulară este la nivelul coloanei vertebrale: la început nu există nici o curbură la acest nivel;
la vârsta de 2-3 luni apare curbura cervicală; la vârsta de 9 luni apare curbura lombară. Un alt
exemplu este oferit de articulaţia genunchiului: la început genunchiul este în varum, iar odată
cu creşterea în vârstă, acest varum se reduce, astfel încât la vârsta de 1 an apare genunchiul în
valgum.
- La nivelul articulaţiei scapulo-humerale: până la vârsta de 3 luni, capul humeral se poate
fractura foarte uşor (deoarece există dezechilibrul între procesul de osificare şi aportul de
calciu). Datorită acestui fapt, capul humeral trebuie protejat în mişcarea de flexie: niciodată,
la această vârstă, braţul sugarului nu se duce direct în flexie ci prin abducţie.

La nivelul sistemului muscular:

- Sistemul muscular este bine reprezentat la naştere, însă dezvoltarea musculaturii este
diferită de la o regiune la alta (exemplu: la sugarul în vârstă de 3 luni musculatura membrelor
inferioare reprezintă 38% din greutatea totală a musculaturii).
- Tonusul muscular diferă de la o vârstă la alta (la nou-născut predomină tonusul muşchilor
flexori, apoi va predomina tonusul muşchilor flexori ai membrelor superioare şi tonusul
muşchilor extensori ai membrelor inferioare, ajungându-se, în final, la echilibrul dintre
muşchii flexori/extensori). 117

- Elasticitatea musculară este foarte mare la copilul mic, scăzând odată cu vârsta.
- Structura musculară, la nivelul abdomenului, este uşor diferită faţă de cea a adultului:
existenţa inelului ombilical (structură fibroasă care înconjoară ombilicul) întrerupe linia albă,
astfel rezistenţa acesteia este scăzută favorizând apariţia herniei ombilicale (orificiul
ombilical este acoperit de fascia ombilicală). În regiunea inghinală aponevroza muşchiului

9
oblic extern acoperă funiculul spermatic având spre partea mediană (spre pubis) un inel
inghinal (orificiul funiculului spermatic) iar aponevroza muşchiului oblic intern are fibre care
susţin acest inel; dacă aceste fibre sunt insuficient dezvoltate apare hernia inghinală.

Poziţia pentru examinarea aparatului locomotor la copil este diferită în funcţie de vârsta
acestuia: la sugar – din decubit dorsal (se apreciază modificările simetrice sau asimetrice ale
tonusului muscular, prin modificarea poziţiei segmentelor corporale) şi din decubit ventral (se
apreciază dispunerea simetrică sau asimetrică a omoplaţilor, gropiţelor sacroiliace, pliurilor
subfesiere şi ale regiunii poplitee). La copilul în vârstă de 1 an – din aşezat şi din ortostatim.
La copilul mai mare – din poziţiile de mai sus şi din mers.

13. Modificari ale segmentelor corporale de la patrupedie

la bipedie
Trecerea din patrupedie in bipedie a dus la modificarea segmentelor coprorale si anume:
1. VERTICALIZAREA TRUNCHIULUI a dus la:
- aparitia curburilor fiziologice, mai ales a curburilor in plan sagital,
- coloana vertebrala devenind mai rezistenta la presiuni,
- iar vertebrele s-au modificat si specializat in functie de rolul regiunii in care se
gaseste vertebra respectiva
2. S-a reechilibrat :
- centrul de greutate datorita trecerii la pozitia bipeda
- a devenit proiectat in mijlocul bazei de sustinure
3. Membrele superioare:
- nu mai au functie de sustinere
- in schimb au obtinut alte avantaje, au castigat functia de PREHENSIUNE si de
ABILITATE, de miscari fine
4. S-a largit perimetrul vizual

14.Atitudinea corporala, elemente pasive si active

Atitudinea corpului este ASIGURATA de:
- elemente pasive
- si elementele active
Elementele Pasive sunt:
1. OSELE
2. ARTICULATIILE
3. TESUTURILE PERI-ARTICULARE
4. LIGAMENTELE
5. FASCIILE MUSCULARE
6. ELASTICITATEA MUSCULARA
Aceste elemente sunt ,perfectionate pe anumite structuri ale APARATULUI LOCOMOTOR
Ex.
La nivelul coloanei vertebrale:
- stabilitatea este asigurata de ligamentele corpilor vertberale
- mobilitatea este data de discurile intervertebrale
La nivelul bazinului
10
1. Reperul in articulatia bazinului este inclinarea normala de 30° fata de orizontala care
trece prin articulatia sacro-lombara
2. Daca bazinul este INCLINAT INAINTE – atitudinea este lordotica
3. Daca bazinul este asimetric, datorita inegalitatii membrelor inferioare (1-2 cm
inegalitatea este normala) atnci bazinul este asimetric, si atitudinea se numeste
ASIMETRICA sau SCOLIOTICA
4. BAZIN ORIZONTALIZAT in care curba lordotica normala este mult diminuata sau
lipseste
Elementele active sunt:
1. APARATELE GOLGI din STRUCTURA TENDOANELOR
2. FUSURILE NEUROMUSCULARE
3. CAIE NEURONALE (coordoneaza miscarea) - CALEA SPINO-TALAMICA
- CALEA SPINO-CEREBELOASA
- CALEA INTERCEREBRALA
Cu ajutorul acestor elemente active pe CALEA EXTRAPIRAMIDALA, este:
- modificata, stimulata musculatura efectoare
- si se poate modifica tonusul muscular.

15. Descrieti atitudinea corporala normala pe anumite

segmente ale corpului definitie
In mod normal la nivelul COLOANEI VERTEBRALE exista cateva curburi care le
consideram normale:
1. Curbura cervicala = - trebuie sa fie o atitudine lordotica,
-musculature spatelui trebuie sa fie puternica
2. Curbura toracala = atitudine cifotica, deoarece intratoracic avem niste organe
voluminoase (plamani, inima)
3. Curbura lombara = - atitudine lordotica, care echilibreaza lucrurile,
-se produce si datorita faptului ca MUSCULATURA
ABDOMINALA este mai slab dezvoltata (cu precadere la femei)
determinand proiectarea in fata a organelor abdominale.
4. Membrele inferioare participa si ele la ATITUDINEA CORPORALA:
- Mentin ATITUDINEA CORPORALA prin CVADRICEPS
- TIBIA are rol in mentinere VERTICALITATII GAMBEI
- si TRICEPSUL SURAL si TENDONUL lui AHILE asigura verticalitatea
corpului

16. Diferentieri in varsta de varsta copilului, sex si tipul

constitutional al copilului
Def.
ATITUDINEA COPRORALA, este acea functie a corpului uman bazata pe actiunea:
- SINERGICA
- si COORDONATA a elemnetelor:
- APARATUL LOCOMOTOR
- Si SISTEMUL NERVOS (central si periferic) prin care se STABILESC RAPORTURI
CONSTANTE intre:
- SEGMENTELE CORPORALE

11
- CORP si MEDIUL INCONJURATOR
=> asigurandu-se: - STABILITATEA
- ECHILIBRUL
- MOBILITATEA
Atitudinea CORPULUI difera in functie de:
- VARSTA
- SEX
- TIPUL CONSTITUTIONAL
1. In functie de VARSTA:
- 1-3 ani:
- cu CAPUL MARE si TRUNCHIUL si membrele mai MICI
- abdomenul este HIPOTON
- bazinul este inclinat inante astfel incat pana la varsta de 3 ani, atitudinea
de lordoza lombara este considerata normala
- 3-6 ani prescolar:
- pastreaza aceiasi atitudine lordotica
- pot sa apara tendinte de asimetrie (scolioza sau cifoza), aceste tendinte
nu sunt considerate normale, intervine kinetoterapia chiar de la aceasta
varsta
- la copilul scolar:
- datorita pozitiei incorecte din banca de la scoala, ghiozdanelor grele
apar tendinte de modificare a coloanei vertebrale, apare atitudinea
cifotica si scoliotica, care necesita kinetoterapie si gimnastica
corectiva
- pubertatea:
- are loc o crestere exegerata a copilului la pubertate si o
hipodezvoltare musculara, astfel incat apar foarte frecvent
SCOLIOZELE si CIFOZELE, necesita kinetoterapie
2 . In functie de sex :
- LA FETE deoarece au:
- BAZINUL INCLINAT INAINTE si ,,FEREASTRA
ABDOMINALA” mai mare datorita hipotoniei musculare, fetele au
au mai frecvent o ATITUDINE LORDOTICA
- LA BAIETI, datorita:
- proiectarii inainte a umerilor, a dezvoltarii insuficiente a musculaturii
spatelui, bazinul mai ingust, abdomenul mai tonic, prezinta frecvent
o ATITUDINE CIFOTICA
3. In functie de tipul constitutional:
- copilul INALT si SLAB, are atitudine CIFOTICA
- copilul SCUND si GRAS, are atitudine LORDOTICA

12
17. Aprecierea atitudinii corporale in diverse pozitii:
decubit dorsal, sexand, ortostatism, mersul
Se considera ca:
- PLANUL ANTERIOR al corpului este PLANUL DE ACTIUNE
- si PLANUL POSTERIOR – PLANUL DE STABILITATE
Aprecierea atitudinii corporale se face prin:
1. D.D.
2. SEZAND
3. ORTOSTATISM
4. MERS
1. D.D.
- In mod normal toate segmentele coporale trebuie:
- sa fie dispuse pe aceeasi linie
- sa existe o simetrie
- Pentru crearea atitudinii corecte la sugari se recomanda:
- culcarea copilului pe plan tare
- fara perna
- cu segmentele corpului dispuse simetric
- foarte recomandat somnul:- in pozitie VENTRALA,
-cu membrelesuperioare si inferioare in
semiflexie,
-cu capul intr-o parte
2. In pozitie sezand:
In mod normal atitudinea corecta este:
- musculatura abdomenului sa fie incordata
- curbura cifotica dorsala sa fie: - indreptata
- si sa existe un sprijin simetric pe membrele
superioare
- pozitia sezanda a copilului este:- mentinuta normal la varsta de 6 luni,
-aceasta pozitie orizontalizeaza bazinul si produce
curbura lordotica
- este favorizata o cifozare lombara daca:
- musculatura spatelui este slaba
-se produce o alunecare a vertebrelor si se produce
cifozarea (patologica)
- de aceea pana la varsta de 1 an, este de preferat ca
pozitia sezand sa fie mentinuta cat mai putin timp
3. In pozitie ortostatica
Atitudine corecta in ortostatism este urmatoarea:
Linia care trece prin :
- maleola externa a gambei
- jumatatea articulatiei genunchiului,
- troanter,
- acromion
- si mastoid
=> aceasta linie deci trebuie sa fie :
- INCLINATA INAINTE fata de
- PERPENDICULARA care TRECE prin MALEOLA EXTERNA.

13
4. In timpul mersului
In timpul mersului trebuiesc urmarite urmatoarele elemente:
- pozitia corecta a capului si gatului, privirea sa fie inainte
- stabilitatea umerilor
- dispunerea pasilor pe o linie mediala
- alternarea triplei flexii si triplei extensii
- alternarea succesiva a piciorului care inainteaza
- sprijin pe toata talpa
- rulajul corect al plantei pe sol (calcai-varf)

18. Atitudini corporale deficiente(atitudini deficiente

globale) definitie,cauze clasificare , descriere
La copil aceste atitudini corporale deficiente sunt :
- functionale
- si au sansa mare sa se recupereze.
Def.
Este o :
- abatere totala a atitudinii corporale de la normal
- in conditiile in care tesuturile implicate NU sunt modificate functional
Cauze
1. FAVORIZANTE:
- pozitiile asimetrice de la scoala
- pozitiile din timpul jocului
- pozitiile din timpul somnului
- sau chiar din repaus
2. PREDISPOZANTELE sunt:
- tipul constitutional - lung si slab (cifoza)
- scund sau gras (lordotica)
- ereditatea
- sexul (la fetite mai frecvent)
- practicarea de sporturi din mica copilarie
3. DETERMINANTE, care la varsta copilariei sunt:
- hipotonia musculara
- laxitatea articulara
- lipsa unui reflex normal de atitudine
Clasificarea atitudinilor deficiente globale sunt:
1. Atitudine global cifotica
2. Atitudine global lordotica
3. Atitudine plan rigida
4. Atitudine asimetrica
1. Atitudine global cifotica
Aceasta se caracterizeaza prin:
- Inclinarea inainte a capului si a gatului
- Accentuarea curburii cifotice a coloanei toracale
- Membrele inferioare sunt in semiflexie
Atitudinea global cifotica se intalneste la:

14
- Scolarul mic
- Copilul hiperstatural si hipoponderal
- Fete in perioada de pubertate
2. Atitudinea global lordotica
Se caracterizeaza prin:
- Cap si gat usor inclinate inaite
- Curbura lordotica a coloanei lombare este accentuata
- Membrele inferioare sunt usor scurtate si in hiperextensie
- Abdomenul este impins inainte
- Bazinul este inclinat inainte
Atitudinea global lordotica apare:
- la copii pana la varsta de 3 ani
- prescolari
- copii hipostaturali si hiperstaturali
3. Atitudinea plan rigida
- este ereditara, in acesta deficienta globala curburile fiziologice sunt prezente, dar
foarte diminuate
- atitudinea corporala in asamblu este foarte rigida
- din punct de vedere motor diminuare de:
- coordonare
- elasticitate
- suplete
- se manifesta la pubertate sau imediat post-pubertate
4. Atitudinea asimetrica
Este determinata de factori:
- functionali
- sau constitutionali
Ex.
- un membru superior are mai multa abilitate decat celalalt
Se intalneste la :
- scolari
- si la tineri

19. Atitudinile deficiente regionale: definitie, clasificare si

corectare si corectare prin proba functionala(miscarea
corectiva)
Def.
Orice abatare:
- regionala( partiala) a atitudinii coporale de la normal
- in conditiile in care nu apar modificari structurale ale tesuturilor
- deci sunt de asemenea functionale.
Clasificare:
- aceste atitudini deficiente regionale pot produce puncte de plecare pentru modificări
ulterioare ale aparatului locomotor;
- puncte de dezechilibrare pentru celelalte segmente corporale;
- modificări la nivelul aparatului locomotor prin substituirea unui muşchi hipoton sau
hipertrofic de către un alt muşchi sinergic (mai ales la nivelul centurii scapulare);
- compensări sau decompensări pentru musculatura dispusă simetric
15
Ele se corecteaza la proba functionala care este:
- MISCAREA CORECTIVA
Corectarea prin PROBA FUNCTIONALA a unor atitudinii deficiente regionale:
Atitudinea deficinta regionala:
1. CU CAP si GAT INCLINATE INAINTE
Proba functionala este: DV – ducerea capului in extensie
2. CU CAP si GAT INCLINATE LATERAL
Proba functionala este: - miscarea de extensie
-si inclinare laterala de partea opusa a atitudinii deficiente
3. UMERI ASIMETRICI
Proba functionala este:
- ducerea bratelor lateral
- sau impingerea cu coatele flectate in mana examinatorului
4. TORACELE in FLEXIE
Proba functionala este :
- Inspirul profund
5. OMOPLATI ASIMETRICI
Proba functionala este:
- ducerea bratelor lateral
- si ducerea mainilor la ceafa
6. ATITUDINE CIFOTICA
Proba functionala:
- extensia trunchiului
- si pozitionarea in D.V.
7. ATITUDINEA LORDOTICA
Proba functionala:
- flexia trunchiului
8. GENUNCHII in VALGUM si GENUNCHI in FLEXUM
Proba functionala este:
- ridicarea pe varfuri
9. GENUNCHII in VARUM
Proba functionala este:
- mersul pe calcaie

20. Torticolis congenital si dobandit

Torticolis
Def:
Reprezintă deficienţa in care:
- capul şi gatul sunt inclinate lateral
- concomitent cu răsucirea capului spre partea opusă.
Clasificare:
In funcţie de momentul apariţiei, există două forme de torticolis:
1. forme congenital
2. şi forme dobandite
1. Torticolis congenital:
- Acestea sunt cele mai frecvente forme la copii
- Pot coexista cu alte malformaţii ale aparatului locomotor:
- ale centurii scapulare (omoplat ridicat ),
- ale membrelor inferioare (luxaţii, picior stramb congenital)
16
Etiologie:
Lezarea muşchiului sternocleidomastoidian (torticolis muscular) prin poziţie
vicioasă intrauterină:
- a capului care provoacă comprimarea muşchiului sternocleidomastoidian
impiedicand dezvoltarea acestuia,
-poziţie vicioasă intrauterină a umărului (acesta este ridicat spre cap) care
comprimă artera subscapulară astfel fiind redusă irigaţia arterială a muşchiului
sternocleidomastoidian, circulară dublă sau triplă a cordonului ombilical;
- o malformaţie a coloanei vertebrale cervicale care produce torticolis osos
2. Torticolis dobandit
Etiologie:
- obstetricală :
- prezentaţie pelviană
- prezentaţie craniană cu:- aplicaţie de forceps
- sau tracţiune puternica
- cicatriceală - după arsuri, adenoflegmoane
- musculară : - infecţii virale( miozite)
- afecţiuni reumatismale ( spondilita)
- posttraumatic
- nervoasă - la copiii cu sindrom extrapiramidal( contracture muscular)
- senzorială : - hipoacuzie inegală
- miopie unilateral
Tratament:
1. Kinetoterapia
Pentru formele de :
- torticolis congenital
- şi torticolis obstetrical kinetoterapia trebuie incepută din primele săptămani de
viaţă.
In aceste cazuri se recomanda :
- poziţionări corecte ale capului prin posturări corective şi hipercorective, copilul fiind
supravegheat permanent
- Masaj
Acestea pozitii corective se pot obţine, acasă, prin poziţionarea in pat a sugarului cu:
- partea afectată spre lumină
- şi spre zona de acces in cameră a familiei.
2. Tratament ortopedic:
- imobilizare corectivă in minervă asimetrică
- sau utilizarea suspensiei in căpăstrul Glisson pe plan inclinat.
3. Tratament chirurgical:
Este tratamentul care asigură vindecarea in aceste cazuri , daca nu s-a rezolvat prin
celelalte mijloace( kineto, ortopedic)
Tratament pentru celelalte forme de torticolis
1. Tratament ortopedic:
- minerva
- suspensii in capastrul Glisson: - pe plan lnclinat (specific pentru copii)
- pe verticala (mai rar folosit la copiii)
2. Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei:
1. tonifierea in condiţii de scurtare a musculaturii de partea opusă şi de alungire a
musculaturii de partea bolnavă;

17
2. detorsionarea coloanei vertebrale cervicale;
3. crearea unui reflex corect de atitudine.
Se folosesc doua forme de kinetoterapie :
- Kinetoterapia corectiva pura
- Kinetoterapia legata de interventia chirurgicala: - preoperator
-postoperator
Kinetoterapia corectiva pura :
- trebuie să fie incepută cel tarziu la şase luni de la diagnostic
În cadrul acesteia se utilizează următoarele:
- exerciţii pasive, pasivo-active şi active: de detorsionare a capului şi gatului;
- mişcări de uşoară flexie/extensie ale capului;
- extensii asociate cu inclinarea laterală de partea opusă şi răsucirea de partea afectată.
- Elongaţii.
- Gimnastică facială: masticaţie; clipit; umflare a obrajilor.
- Mişcări ale membrelor superioare şi trunchiului.
- Exerciţii de tarare.
- Exerciţii cu obiecte portabile.
- Exerciţii de respiraţie.

21. Deficiente la nivelul gatului:cap si gat inclinat inainte

Cap si gat inclinate inainte
Etiologie :
Cauze :
- timiditate
- deficient sensorial visual ( miopie)
Simptomatologie :
- curbura lordotica cervicala este diminuata, capul fiind inclinat inainte
- apare o usoara cifoza cervico-dorsala
- la privirea din fata a gatul apare scurt( este acoperit de fata)
- secundar apar:
-umerii adusi in fata
- toracele infundat, in special in partea superioara, care va provoca
diminuarea capacitatii respiratorii
Tatament:
1. Etiopatogenic ( cauzal) :
- pentru copiii timizi – psihoterapie
- pentru copiii cu miopie – corectarea cu ochelari
2. Kinetoterapie
Obiectivele kinetoterapiei:
1. Tonifierea in conditii de scurtare a musculaturii cefei si a centurii scapulare si in
conditii de alungire a musculaturii anterioare de la nivelul gatului
2. Redresarea toracelui si a colanei toracale
3. Crearea reflexului correct de atitudine
Mjiloacele folosite:
1. Gimnastica corectiva:
- Exercitii statice – posturari corrective din DV, ASEZAT
18
- Exercitii dinamice:
- miscari de extensie ale capului si gatului din pozitii cu baza mare de sustinere, care
sa fie ingreunate prin efortul de sustinere capului, miscari associate cu :
-miscari simetrice ale capului, inclinare lateral dr./stg.; rasucire dr./stg.
-miscari ale membrelor superioare in plan posterior si peste orizontala umerilor
-miscari ale trunchiului, aplecarea inaite a trunchiului; extensia trunchiului si a
capului
2. Exercitii respiratorii
3. Exercitii de tarare
3. Masaj:
- relaxant pentru SCM
- stimulant pentru musculatura cefei

22. Deficiente la nivelul omoplatilor(omoplat ridicat si

desprins)
La copii omoplaţii sunt:
- mai depărtaţi de coloana vertebrală
- mai mici
- şi mai puţin reliefaţi decat la adulţi
Omoplat ridicat
Def:
Reprezintă:
- o afecţiune congenitală,
- in care omoplatul rămane fixat de regiunea occipitală (este originea lui embrionară) in
timpul vieţii intrauterine.
Etiologie:
Fixarea omoplatului poate fi determinată:
- de fibre conjunctive care leagă omoplatul de regiunea occipitală;
- de agenezia (lipsa formării) muşchiului trapez, care va impiedica coborarea
omoplatului;
- de prezenţa unor aderenţe la coloana cervicală.
Simptomatologie:
- gatul pare scurt;
- omoplatul este mic, nedezvoltat şi rămas in regiunea cervicală;
- umărul este proiectat inainte;
- muşchii centurii scapulare sunt hipotrofici
Tratament:
1. Tratament chirurgical:
Se recomandă efectuarea acestuia după varsta de 6 luni.
Constă in :
- debridarea omoplatului
2. Kinetoterapie:
Se recomandă efectuarea acesteia din primele luni de viaţă, rezultatele fiind insă,
incerte.
Constă in:
- Masaj.
- Tracţiuni pe planul patului la nivelul coloanei cervicale şi a membrelor superioare.

19
- Postoperator se aplică kinetoterapie pentru refacerea musculaturii centurii scapulare.
Omoplaţi depărtaţi şi desprinşi
Def:
Această deformaţie este prezentă :
- la copiii
- şi adolescenţii subponderali.
Simptomatologie:
- reliefarea evidentă a omoplaţilor
- şi depărtarea marcată a acestora faţă de coloana vertebrală.
Tratament:
1. Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei:
- tonifierea in condiţii de scurtare a musculaturii centurii scapulare posterioare;
- crearea unui reflex corect de atitudine.
Se recomandă:
Posturări corective în:
- pe genunchi cu sprijin pe palme;
- semiatarnat cu prinderea mainilor cat mai depărtat.
Mişcări ale membrelor superioare:
- de ducere laterală a acestora, la nivelul orizontalei umerilor.
- Extensii ale:
- capului,
-gatului
-şi trunchiului.
- Exerciţii respiratorii.
- Exerciţii de tarare.

23. Deficiente la niv gatului, cap si gat inclinat lateral

Cap si gat inclinate lateral
Etiologie :
- Atitudine deficitara a capului si gatului
- Deficit sensorial unilateral : auditiv sau visual
Simptomatlogie:
- Capul si gatul impreuna inclinate lateral
- Mai rar, capul drept, gatul inclinat lateral
- Usoara asimetrie facial:
- “ ochi in scara”
- “ narine in scara”
- La nivelul gatului se observa :
-o coarda muscular de partea inclinarii
- si o dezvoltare insuficienta a muschiului SCM de partea opusa
- La privirea din spate a copilului, se observa:
- parul este implantat inegal pe ceafa
- omoplatii asimetrici
- Umarul de partea inclinarii este ridicat
- Scolioza cu convexitate de partea opusa inclinarii
Tratament:
1. Etiopatogenetic ( causal)
- Corectarea deficitului senzorial: auditiv, visual
20
2. Tratament ortopedic:
- Este necesar in unele cazuri , minevra ( orteza) asimetrica
3. Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei:
1. tonifierea in condiţii de scurtare a musculaturii de partea opusă inclinării şi de
alungire a musculaturii de partea bolnavă
2. corectarea poziţiei toracelui, umerilor, omoplaţilor şi a coloanei vertebrale;
3. crearea reflexului corect de atitudine
Mijloace utilizate:
1 Exerciţii statice:
- posturări corective din decubit ventral, decubit dorsal, aşezat;
- elongaţii.
2 Exerciţii dinamice:
- extensii ale capului şi gatului cu inclinarea laterală de partea opusă;
- gimnastică facială (mişcări de masticaţie, clipit, umflare a obrajilor etc.);
- mişcări ale membrelor superioare şi trunchiului;
- exerciţii respiratorii;
- exerciţii de tarare.
4. Masaj:
- relaxant pe muşchiul sternocleidomastoidian de partea inclinării
- şi stimulant de partea opusă.

24. Deficiete la niv toracelui, torace proeminent si torace

infundat(rahitism)
Toracele proieminent
Clasificare :
1. Torace globus
2. Torace in carena
1. Torace globus
Este determinat de cifoza toracală. Recuperarea acesteia va asigura recăpătarea formei
normale toracale.
2. Torace in carena
Clasificare :
1. Forme congenitale
2. Forme dobandite
1. Toracele in carena congenital
Definitie :
Este intalnit frecvent la:
- copiii cu sindrom Down (trisomia 21)
- sau alte malformaţii.
Simptomatologie:
1. proeminenţa sternului la nivelul manubriului sternal, corpului sternal şi al apendicelui
xifoid;
2. infundarea şi orizontalizarea coastelor;
3. scăderea mobilităţii şi a elasticităţii cutiei toracice;
4. dispnee de efort;

21
5. se poate asocia cifoza coloanei vertebrale.
Tratament:
1. Kinetoterapie:
- trebuie efectuată pană la varsta de 3 ani, deoarece la această varstă sternul se osifică.
Constă in:
- Presiuni manuale aplicate pe stern, in timpul inspirului.
- Exerciţii cu membrele superioare din cvadripedie (exemplu: semiflotări).
2. Tratament ortopedic:
Se recomandă:
3. corset cu presiune continuă pe torace
2. Torace in carena dobandit:
Cauze necunoscute pana in present
Toracele infundat
Clasificare:
1. Torace infundat congenital
2. Torce infundat dobandit
1 . Torace înfundat congenital :
Simptomatologie:
3. la naştere se evidenţiază doar o mică depresiune la nivel sternal, care se
accentuează in inspir (deoarece există o bridă intre stern şi diafragm);
4. in timp, se instalează următoarele deformări:
-infundare sternală la nivelul corpului sternal şi a apendicelui xifoid
- coastele se infundă, mai ales la nivelul cartilajului condrocostal
apărand o infundare ovalară;
5. totdeauna toracele infundat este insoţit de tulburări respiratorii şi circulatorii.
2. Torace înfundat dobândit:
Cea mai reprezentativă este:
- forma care apare in cadrul rahitismului (toracele rahitic).
- Acesta apare la varsta de 3 ani
- insă se evidenţiază clar la varsta de 7 ani cand incepe o nouă perioadă de creştere a
copilului.
Tratament:
1. Tratament chirurgical.
2. Kinetoterapie:
Se recomandă:
- Posturarea copilului in decubit ventral.
- Exerciţii de respiraţie: -inspir cu rezistenţă aplicată cu ajutorul mainilor
kinetoterapeutului
-sau cu o faşă elastică, exercitată pe abdomen şi la baza
toracelui pe rebordurile costale

22
25. Deficiente la nivelul soldului(coxa valga si coca varga)
COXAVARA
Definitie :
Este o deformaţie caracterizată prin:
- micşorarea unghiului dintre colul femural şi diafiza femurală,
- sub 115gr-120gr (normal = 128gr-130gr)
Forme:
1. congenitale
2. dobândite (în rahitism; fractură de col femural)
1. Formele congenitale de coxavara:
1. apar in mod egal la ambele sexe;
2. pot fi unilaterale sau bilaterale (acestea din urmă sunt mai frecvente);
3. la naştere sunt asimptomatice.
2. Formele dobândite de coxavara:
1. apar in rahitism,
2. fractură de col femural (posttraumatic),
3. tuberculoza şoldului
Simptomatologie:
1. inegalitatea membrelor inferioare (in formele unilaterale);
2. imitarea mobilităţii, in special pentru mişcările de rotaţie şi de abducţie;
3. mers şchiopătat; semnul Trendelenburg este pozitiv (in ortostatism unilateral, apare
inclinarea bazinului de partea opusă membrului de sprijin şi inclinarea trunchiului
spre partea membrului inferior de sprijin);
4. secundar se instalează genunchi in valgum.
Examenul radiologic evidenţiază micşorarea unghiului.
Tratament:
1. Tratament chirurgical:
1. corectarea unghiului de inclinare a colului femoral
2. şi reorientarea cartilajului de creştere.
3. se va induce o remaniere structurală şi o dezvoltare ulterioară normală a epifizei
femurale proximale
4. se intervine chirurgical după varsta de 4 ani.
2. Kinetoterapie:
- Posturări in abducţie pe rulouri; şezand turceşte.
- Exerciţii de tonifiere musculară din abducţie.

26. Luxatia congenitala de sold

Definitie:
Este una dintre cele mai frecvente malformaţii congenitale ale aparatului locomotor .
Patogenie:
Recunoaste mai nulte posibilitati:
disostoză a centurii pelviene, reprezentată de lipsa articulaţiei dintre capul femural + osul
iliac, prin aplazia sau hipoplazia cotilului sau a capului femural
poziţionări vicioase ale membrelor inferioare in viaţa intrauterină (in lunile a IV-a şi a Va)
care duc la lipsa presiunii capului femural pe cotil
Exista doua forme:
1) displazia luxanta de sold

23
2) luxatia congenital de sold adevarata
Poate fi:
unilaterala( mai frecvent la stanga)
bilaterala
1. Displazia luxanta de sold este determinate de:
- hipoplazie a cavităţii cotiloide care nu este suficient de adanca
- sau modificare a poziţiei capului femural in articulaţie
La nastere simptomatologia este minima, luxatia propri-zisa se produce in lunile
urmatoare.
Prognosticul este favorabil si boala se poate recupera prin:
- posturare in abductie a membrelor inferioare.
2. Luxatia congenital de sold adevarata
Simptomatologie:
pliurile interne ale coapsei sunt:
- asimetrice, sau
- inegale numeric (sunt mai multe de partea cu luxaţie) (datorită relaxării muşchilor
adductori de partea luxată)
şanţul interfesier este oblic pe axul longitudinal al corpului
semnul Lance: inclinarea fantei vulvare spre partea luxată (la fetiţe)
membrele inferioare sunt inegale in lungime (in formele unilaterale)
limitarea marcată a abducţiei (la sugarul in varstă de cateva luni, gradul de amplitudine
este de maxim 25 – 30gr)
laxitate articulară mare - grad de amplitudine foarte mare pentru mişcările de:
- rotaţie internă + externă (fiecare din ele au cate 90gr. amplitudine)
- adducţie
semnul lui Ombredanne:
- sugarul in decubit dorsal;
- se flectează gambele pe coapse la 90gr
- cand genunchii sunt lipiţi unul de celălalt, cel din partea luxată este cu 1-2 cm mai
jos
semnul Ortolani:
Nou-născutul este poziţionat in :
- decubit dorsal;
- se execută flexia coapselor pe bazin + a gambelor pe coapse, genunchii fiind lipiţi
unul de celălalt;
- se prind genunchii cu podul palmei;
- degetele index + medius sunt plasate la nivelul trohanterului
Din această poziţie:
- se execută lent o mişcare simultană de abducţie a coapselor ,la un moment dat abducţia
se blochează
- dacă se exercită o presiune spre bazin cu indexul + mediusul plasate pe trohaner, se
simte:
- un clacment
- abducţia se deblochează
Acest semn are o importanţă deosebită in primele 2-3 săptămani (dacă este prezent =
displazie luxantă , trebuie inceput tratamentul !)
copii incep sa mearga mai tarziu 18-20 luni
Mersul este şchiopătat, caracteristic:
- in luxaţia unilaterală in momentul de sprijin pe membrul inferior luxat umărul din
partea respectivă se inclină şi el in aceeaşi parte;

24
- in luxaţia bilaterală inclinarea umerilor alternează in raport cu membrul inferior de
sprijin (mersul “de raţă”)
- la copiii mai mari, se asociază cu:
-adducţia coapselor
-lordoza lombară,
-dureri + oboseală in timpul mersului
Examenul radiologic :
- se efectueză după varsta de 3 luni (atunci cand apare nucleul de creştere la nivelul capului
femural)
Examenul radiologic evidenţiază:
- modificări ale raporturilor anatomice dintre femur + osul iliac
- nucleul de creştere este situat inafara cadranului infero-intern (unde se găseşte in mod
normal)
Prognostic:
Depinde de:
- modificările anatomo-patologice
- varsta la care a inceput tratamentul
- tratamentul aplicat,dacă este diagnosticată precoce si tratamentul este inceput imediat, se
poate
vindeca fără sechele iar fără tratament apare coxartroză precoce
Tratament:
1. Ortopedic:
Diferă in funcţie de varsta copilului, dacă se depistează:
a) De la naştere:
- in majoritatea cazurilor este suficientă infăşarea in abducţie
b) Sub 8 luni:
- se poziţionează in abducţie si uşoară rotaţie externă
Metode utilizate:
1) Perna Freyka:
- se păstrează 2-4 luni ,in acest timp cavitatea cotiloidă se adanceşte si se retractă capsula
articulară;
- se asociază cu KT
2) Hamul Pavlik:
- asigură doar abducţia
- menţinut minim 6 luni
c)Peste 8-10 luni:
1. Imobilizare în aparate gipsate:
- successive( initial in abductie 90gr, rotatie extern 90gr si flexie 15gr si ajungandu-se la
abductie
45gr, rotatie interna 30gr)
- menţinute minim 6 luni
- dezavantaj: la varsta de adult apar modificări degenerative artrozice
2. Reducerea prin tracţiune lentă si continuă:
- pe o perioadă de minim 6 săptămani
- si imobilizare in aparat gipsat pentru 1-2 luni
2. Tratamen chirurgical
In cazurile:
- ireductibile prin tratament ortopedic, sau
- in care depistarea s-a făcut după inceperea mersului
3. Tratamentul kinetic

25
Obiectivele kinetoterapiei:
1. Dezobişnuirea de poziţia păstrată pe perioda corectării ortopedice (pt. aparate gipsate
succesive)
2. Creşterea mobilităţii la nivelul tuturor articulaţiilor membrelor inferioare (pt. hamul
Pavlik)
3. Creşterea stabilităţii la nivelul articulaţiei coxo-femurală (unilateral sau bilateral)
4. Creşterea tonusului muscular la nivelul:
- membrelor inferioare,
- spatelui,
- abdomenului
5. Recuperarea unei eventuale intarzieri in dezvoltarea motorie
6. Educarea / reeducarea mersului
Mijloace folosite:
Pe perioada de imobilizare:
1. masaj
2. menţinerea troficităţii si tonicităţii cat mai aproape de normal
Dupa imobilizare – de reeducare
Se incepe:
- decubit ventral, pentru a bloca mişcarea de flexie (in flexie capul femural poate ieşi din nou
din articulaţie), din această poziţie se execută
- extensii
- si abducţii
- apoi : mobilizări analitice, din:
- aşezat
- ortostatism
- exerciţii pentru tonifierea musculaturii paravertebrale.
- exerciţii de mers, incepand cu mersul lateral.
Program kinetic „de întreţinere”, efectuat pană postpubertar (deoarece la pubertate poate
apare o osteonecroză a capului femural, ca proces degenerativ).
Recomandări pentru părinţi:
3. copilul va fi lăsat să meargă numai atunci cand mersul este stabil;
4. la inceput mersul va fi doar lateral
5. se vor evita căderile (pot provoca subluxaţii)

27. Deficiente la niv genunchiului (genu valgum “ x” si

genu varum “o”
Genunchiul in valg ( genu valgum, in “X”)
Genunchiul în valg (genuvalgum) este determinat de:
1. poziţionarea femurului oblic din afară spre interior
2. şi de dezvoltarea exagerată a condilului femural intern
3. este o deviatie in plan frontal a genunchiului
Incidenţa de apariţie:
1. in prima copilărie
2. la adolescenţă (şi la adult) genuvalgum este secundar unei alte leziuni
3. este mai frecvent la fete si se observa la varsta 1-2 ani
Forme:
1. unilaterale

26
2. bilaterale
Simptomatologie:
1. unghiul format intre axul coapsei şi axul gambei este mai mic de 165gr;
2. distanţa dintre maleolele interne este mai mare de 8 cm (cel mai frecvent este
cuprinsă intre 15-25 cm);
3. nu corectează la proba funcţională;
4. picior plat;
5. membrul inferior afectat este scurtat ;
6. deviaţii la nivelul coloanei vertebrale şi bazinului.
Tratament:
1. Ortopedic:
a) Imobilizare in:
- atele corectoare nocturne (la copiii cu forme moderate)
- aparat gipsat (la copiii intre 2-5 ani, cu deviaţie mai importantă)
b) Susţinătoare plantare (pentru corectarea piciorului plat)
2. Chirurgical:
- in formele cu deviaţie foarte mare
- la adolescenţi
3. Kinetoterapie:
a) Poziţionare corectivă pe:
- rulouri
- jucarii de tip căluţi
- tricicletă
b) Masaj decontracturant la nivelul genunchiului
c)Gimnastică corectivă:
- mişcarea de bază, extensie si uşoară rotaţie externă:
- in DD, varful piciorului pe piciorul opus,
executarea extensiei gambei
- mers pe varfuri
- mers pe partea externă a piciorului
Copilul să doarmă:
- cu o pernă intre genunchi
Genunchiul in var ( genuvarum, genunchi in “O”)
Genunchiul în var (genuvarum) este :
- o disostoză in care se produce atrofia condilului intern cu sprijin pe partea externă
- şi modificarea platoului tibial
- este o deviatie in plan frontal a genunchiului
Etiologie:
1. rahitism (este cea mai frecventă cauză);
2. osteomielită;
3. tuberculoza genunchiului;
4. fracturi vicios consolidate
Incidenţa de apariţie:
1. in prima copilărie
2. poate avea caracter familial
3. este mai frecvent la băieţi.
Simptomatologie:
1. se evidenţiază după varsta de 2-3 ani, cand copilul incepe să meargă cu
stabilitate; intre coapsă şi gambă se formează un unghi deschis spre linia
mediană;

27
2. mers legănat (cand deformaţia este foarte mare);
3. picior scobit (cel mai frecvent)
4. sau picior plat (datorită torsiunii accentuate a tibiei).
Tratament:
1) Tratament etiologic
In cazul rahitismului se efectuează tratamentul medicamentos al acestuia
2) Tratament ortopedic:
- aparat gipsat schimbat progresiv, menţinut pe o perioadă de 4-8 săptămani;
- susţinătoare plantare (pentru piciorul plat).
3) Tratament chirurgical:
- in deformaţiile mari
- In cazul rahitismului, la copii peste cinci ani( pana la varsta de cinci ani se poate
instala o redresare spontana a deformatiei)
4) Kinetoterapie:
- Poziţionare corectivă:
-cu o minge intre glezne
-şi legarea genunchilor
- Masaj
- Exerciţii de mers
-mers ghemuit;
-mers fandat;
-mers pe călcaie.

28. Deficiente la nivelul piciorului :piciorul stramb

congenital
Este cea mai frecventă malformaţie a scheletului.
Patogenie:
- malpoziţii (datorită unei poziţii vicioase a piciorului in timpul vieţii intrauterine)
- malformaţii (modificări in structura oaselor tarsiene şi metatarsiene; sau lipsa lor)
Forme de picior strâmb congenital:
1) picior plat valg , prăbuşirea congenitală a boltei plantare
2) picior talus valgus (accentuarea flexiei dorsale a piciorului şi alunecarea in valg a
astragalului picior plat valg , prăbuşirea congenitală a boltei plantare;
3) picior scobit , accentuarea marcată a boltei plantare;
4) picior varus eqvin, hiperexensia piciorului la nivelul articulaţiei tibio-astragaliene şi
deformarea astragalului , marginea internă a piciorului este ridicată si planta priveşte
spre linia mediană
Piciorul varus eqvin este:
- este cea mai frecventa forma de picior stramb congenital
- se poate asocia şi cu alte malformaţii congenitale:
- luxaţie congenitală de şold
- artrogripoză
- spina bifida
- este o malformaţie a:
- oaselor tarsiene : - calcaneul este nedezvoltat sau alunecat inainte
- astragalul pivotează şi se inclină spre interior
- scafoidul este proiectat anterior,

28
- cele trei cuneiforme si cuboidul sunt deplasate spre interior,
a.i.pozitia gleznei este modificata
- si musculaturii:- retractia tricepsului sural si a musculaturii posterioare a gambei
- asociata cu hipotonia musculaturii anterioare
Simptimatologie :
- marginea interna a piciorului este ridicata
- planta priveste spre linia mediana
- mersul - se instalează tarziu
- este “ţopăit” (“de cocoş”), deoarece scobitura plantară se accentuează foarte
mult
Tratament:
Este valabil pentru toate formele de picior stramb congenital.
1) Tratament ortopedic:
- imobilizare in atele gipsate corective imediat după naştere, care se schimbă la
interval de 2 săptămani (pentru a schimba unghiul de corectie)
- incălţăminte ortopedică (gheată): - pană la varsta de 7 ani
2) Tratament Chirurgical:
- mai ales in cazurile de picior varus eqvin:
-pentru alungirea tendonului achilian
- si repoziţionarea oaselor tarsiene
3) Tratamentul Kinetoterapeutic:
- Masaj efectuat de la naştere:
- de 2-3 ori pe zi
- in şedinţe cu o durată de 5-10 minute
- se execută, sub masaj, aducerea piciorului in poziţia corectă sau chiar
hipercorectată
- Gimnastică corectivă specifică tipului de picior stramb:
- tonifierea musculaturii afectate a piciorului
- Reeducarea mersului

29. Dezvoltarea motrica normala a sugarului

Nou-născutul prezintă:
- o postură simetrică, in care se menţine poziţia fetală intrauterină, datorată predominării
tonusului muşchilor flexori.
- in primele săptămani de viaţă nu există control asupra extremităţii cefalice.
Spre sfârşitul lunii a doua sugarul:
- incepe să-şi menţină capul in poziţie ridicată, la inceput cateva momente apoi din ce in ce
mai mult;
- trage scutecul de sub el şi-l mototoleşte in palme;
- prinde, cu priză totală, obiecte mai mari.
În luna a treia:
- sugarul incepe să-şi controleze poziţia ridicată a capului, astfel incat la sfarşitul acestei luni,
in decubit ventral, poate să urmărească ce se intamplă in jurul său, cu capul in extensie,
răsucinndu-l;
- către sfarşitul lunii a treia işi studiază cu interes mainile şi picioarele;
- işi extinde complet membrele superioare
În toată acestă perioadă sugarul îşi câştigă treptat:
- tonusul de extensie, in mod spontan şi gradat:
- incepe cu capul,
29
-apoi coloana vertebrală
-şi in final bazinul.
- la sfarşitul acestui stadiu (0-3 luni) apare primul moment de referinţă in dezvoltarea
motorie, denumit „postura păpuşii” (după Bobath):
-in decubit ventral,
- sugarul se sprijină pe antebraţe şi coate, cu palmele şi
degetele in extensie,
- membrele inferioare uşor flectate şi rotate spre exterior (astfel
incearcă să-şi asigure o bază de sprijin mai mare).
- chiar de la naştere, nou-născutul prezintă o serie de reacţii primare, denumite reflexe
arhaice, care dispar treptat intre a doua şi a patra lună de viaţă postnatală.

30. Programul kinetic al grupei de varsta 0-3 luni

Reflexele arhaice ale noului nascut ale unui copil normal
La o luna
Urmareste un obiect intr-o parte a pozitiei mediane
Reactioneaza la sunetul clopotelului
Din decubit dorsal se poate intoarce partial pe o parte membrele sale luand pozitii conforme
cu actiunea RTC in functie de pozitia capului.
Mobilizeaza membrele inferioare unitar
In decubit ventral ridica pentru cateva momente capul la cateva grade si poate sa-l intoarca;
membrele inferioare fac miscari de tararare
In general membrele inferiare sunt mai putin flectate; daca e sustinut in ortostatism se
declanseaza reflexul de pasire. Daca in aceasta pozitie este inclinat pe o parte membrul
inferior pe partea inclinarii se extinde incercand sa se sprijine pe varful piciorului in echin. La
o varta mai mare acest semn este descris de Vojta in sindromul piramidal.
Controlul capului este absent, capul cade in fata sau in alte directii.
Apare reflexul de prindere – adica strange degetul care ii este tinut in palma
Fixeaza tipul adultului
Inceteaza sa planga atunci cand i se vorbeste
La doua luni
Distinge sunete diferite calitativ in jucarii, sonerii
Urmareste un obiect pe directive orizontala de la un capat la celalalt al campului visual
Distinge inconstant doua mirosuri
Distinge apa simpla de apa indulcita
Surade
Extensia membrelor inferioare este mai buna dar nu se poate sprijini pe m sup care raman
flectate in decubit ventral
Prinde cu mainile pentru scurt timp
Reflexele tonice cervicale joaca inca un rol important
Cotrolul capului este imbunatatit si atunci cand este ridicat de pe pat isi poate mentine capul
drept

La trei luni
Din punct de vedere sensorial apare un salt important astfel distinge doua culori (de regula
verde si rosu), o octava, gustul sarat, dulce, acru
Incepe sa gangureasca
La inceput intinde mainile dupa obiecte dar nu intotdeauna le prinde
30
Se agata cu reflex de prindere de hainele adultilor sau de parul lor
Prinde obiectele care sunt aproape de el
Poate sta in decubit ventral cu bazinul pe planul de sprijin sustinandu-se pe antebrate chiar
daca pumnii sunt inca inchisi. In aceasta pozitie isi tine capul ridicat (postura papusii);
reprezinta primul punct de referinta important in dezvoltarea motorie a copilului
Sustinut in picioare isi lasa greutatea corpului pe un membru inferior fara sa mai calce pe varf
Prinde mai ales obiectele mari asa cum este biberonul cu priza totala, grosiera
Trage cearceaful catre el
Prinde cearceaful si il strange intre degete
Poate sa-si intinda complet degetele
Catre sfarsitul perioadei isi examineaza mainile cu interes; la fel si picioarele combinand
observatia cu miscarea lor
La inceput foloseste amandoua mainile intinzandu-le pe amandoua deodata dupa obiecte sau
persoane’
De la a 10a saptamana incepe sa se observe o preferinta pentru unul din membrele superioare
anticipand dominanta
In luna a 3a copilul poate face deosebirea intre obiectele apropriate si cele departate de aceea
si performantele sale de atingere sau de prindere a obiectelor sunt mai bune;
Se obisnuieste cu anumite imagini demonstrand ca incepe sa aiba memorie
Catre varsta de 3 luni recunoaste persoanele din familie, le deosebeste aratandu-si eventual si
preferintele catre anumite obiecte sau catre personae
In mod sigur prefera imaginile tri-dim, obiectele si persoanele in detrimentrul fotografiilor
sau desenelor
In decursul acestui stadiu se observa dezvoltarea treptata a tonusului muschilor extensori
Copilul invinge treptat forta gravitationala astfel extensia incepe odata cu capul, cuprinde
coloanal si apoi soldurile; pe masura ce se dezv tonusul extensorilor refleele tonice cervicale
(RTC) isi pierd importanta (scad); disparitia RTC va face posibila rostogolirea

Reflexe arhaice:
-reflexe neonatale ,deoarece se dezvolta in timpul vietii intrauterine
-aceste reflexe sunt involuntare,dar sunt esentiale pentru supravietuirea nou nascutului
-la nastere fiinta umana e o fiinta subcorticala, activitatea nervoasa centrala fiind localizata la
nivel bulbopontin(puntea bulbo)
-activitate reflexa ,involuntara si fara inhibitie corticala (nu e scoarta dezvoltata complet)
-exista dezechilibru la nastere intre musculatura flexoare si extensoare, nu prea au extensie.
Pe masura ce neuronii se dezvolta acest dezechilibru se sterge, e doar neuronala treaba,
dezvoltandu se scoarta cerebrala actioneaza ca un inhibitor asupra flexorilor.
-nou nascutul cu hipotonie musculara cu flexie musculara in paralel cu hipotonie a capului
-la nastere functiile vegetative sunt bine dezvoltate ,iar tipatul si plansul prezente la nastere
sunt fenomene subcorticale
-reflexele arhaice ale nou nascutului semnifica integritatea centrilor subcorticali

31
31. Descrieți prog kinetic specific pt grupa de varsta 3-6
luni
La trei luni
Din punct de vedere sensorial apare un salt important astfel distinge doua culori (de regula
verde si rosu), o octava, gustul sarat, dulce, acru
Incepe sa gangureasca
La inceput intinde mainile dupa obiecte dar nu intotdeauna le prinde
Se agata cu reflex de prindere de hainele adultilor sau de parul lor
Prinde obiectele care sunt aproape de el
Poate sta in decubit ventral cu bazinul pe planul de sprijin sustinandu-se pe antebrate chiar
daca pumnii sunt inca inchisi. In aceasta pozitie isi tine capul ridicat (postura papusii);
reprezinta primul punct de referinta important in dezvoltarea motorie a copilului
Sustinut in picioare isi lasa greutatea corpului pe un membru inferior fara sa mai calce pe varf
Prinde mai ales obiectele mari asa cum este biberonul cu priza totala, grosiera
Trage cearceaful catre el
Prinde cearceaful si il strange intre degete
Poate sa-si intinda complet degetele
Catre sfarsitul perioadei isi examineaza mainile cu interes; la fel si picioarele combinand
observatia cu miscarea lor
La inceput foloseste amandoua mainile intinzandu-le pe amandoua deodata dupa obiecte sau
persoane’
De la a 10a saptamana incepe sa se observe o preferinta pentru unul din membrele superioare
anticipand dominanta
In luna a 3a copilul poate face deosebirea intre obiectele apropriate si cele departate de aceea
si performantele sale de atingere sau de prindere a obiectelor sunt mai bune;
Se obisnuieste cu anumite imagini demonstrand ca incepe sa aiba memorie
Catre varsta de 3 luni recunoaste persoanele din familie, le deosebeste aratandu-si eventual si
preferintele catre anumite obiecte sau catre personae
In mod sigur prefera imaginile tri-dim, obiectele si persoanele in detrimentrul fotografiilor
sau desenelor
In decursul acestui stadiu se observa dezvoltarea treptata a tonusului muschilor extensori
Copilul invinge treptat forta gravitationala astfel extensia incepe odata cu capul, cuprinde
coloanal si apoi soldurile; pe masura ce se dezv tonusul extensorilor refleele tonice cervicale
(RTC) isi pierd importanta (scad); disparitia RTC va face posibila rostogolirea

Stadiul 2 Bobath
Se intinde de la 4-6 luni
Stadiul miscarilor necoordonate
Se suprapune peste primul stadiu de extensie a lui Vojta (pe la 3.5 luni)
La 4 luni
Distinge doua sunete care se deosebesc intre ele ca inaltime 5.5-4 tonuri
Face deosebirea intre un sunet de 235 hz si unul de 2300hz
Se intoarce pentru a privy pe cel care-l striga
Distinge cateva mirosuri
Deosebeste solutia de sare de 0.4% de sol de 2%, sol de zahar de 1% de cea de 2%; pentru
senzatia de acru deosebeste sol care continue 20 picaturi de lamiae in 100ml de apa de de
solutia care continue 16 picaturi
Se intoarce pe jumatate pe burta

32
Tine capul ridicat si il intoarce in ambele sensuri demonstrand disparitia RTC
Postura predominanta este cu mana pe piept
Incepe sa deschida palma in postura papusii astfel ca se sprijina pe pat si poate realiza
opozitia comppleta a policelui
Ridica mainile aproape de fata si si le priveste
Rade
LA 5 luni
Culcat in decubit dorsal face micari dirijate pentru a inlatura cearceaful, prosopul sau un
scutec asezate pe fata
Se dezveleste prin miiscari de pedalare
Isi prinde coapsa sau chiar piciorul
Incepe sa pastreze pozitia asezat sprijinit
Cotrolul capului este foarte bun
Miscarile memebrelor inferioare mai au inca un caracter primitive
Cresterea tonusului extensorilor determina aparitia reflexului Lambdau
Inhibarea reflexelor tonice cervicale asimatrice duce la dezv miscarilor simetrice
controlaterale
Reflexul moro descreste in intensitate pana dispare
La sfarsitul acestei perioade apar primele reactii de echilibru in pozitiile decubit ventral si
decubit dorsal
La 6 luni
Se rostogoleste complet de maim ulte ori
Asezat pe spate adduce un genunchi flectat langa trunchi
Se taraste in toate sensurile si in toate felurile
Poate fi asezat in pozitie sedenstatica si din aceasta pozitie isi tine capul ridicat si il poate roti
Extinde coatele si se p oate sprijini in decubit ventral pe memebrele superioare extinse
Prinde obiectele in mod precar cu grifa palmara (fara police), cubitala si doar cu o pozitie
partiala a policelui
La sfarsitul acestui stadiu copilul se gasesti in plina perioada de explorare a mediului
inconjurator, examineaza vreme indelungata orice lucru si realizeaza difertna intre acesta si
mana care il manevreaza
Isi duce pbiectele dintr-o mana in cealalta
Este curios si avid de a avea lucruri nou
Scotoceste prin cutii
Prinde un obiect, se repede dupa altul, cauta cu privirea un al treilea;
incearca sa imite expresii faciale
isi recunoaste numele cand e strigat
are gusturi particulare la mancare
incepe sa manipuleze singur biberonul
se intinde straduindu-se sa ridice de pe jos obiectele care-I cad
doarme aproximativ jumatate din 24h

33
32. Descrieti programul kinetoc specific pt gr de varsta 7-9
luni
Stadiul 3 dupa Bobath se intinde de la 7 la 10 luni si s.n. stadiul de debut al coordonarii
se suprapune peste al 2-lea stadiu de flexie a lui Vojta
La 7 luni
copilul se poate ridica singur in sedenstatism din decubit dorsal
sade fara sprijin sau cu usor sprijin lombar
isi foloseste mainile pentru a se juca sau pentru mentinerea echilibrului indiferent de pozitia
capului
achizitia posturii sedenstatice este al doilea punct de referinta important in dezvoltarea
neuromotorie a copilului
stand in ortostatism sprijinit isi suporta cea mai mare parte din greutate pe membrele
inferioare extinse si aplicand toata planta pe sol
tine cate un cub in fiecare mana
poate realiza prize differentiate cu mana drepata si mana stanga
ridica de toarta o ceasca rasturnata
zgaltaie patul si masa
zgarie
in decubit dorsal se joaca cu picioarele si le duce la gura
isi examineaza cu interes jucariile
incepe sa vocalizeze cateva silabe
La 8 luni
se ridica in asezat cu sau fara ajutor (usoare tractiuni pe antebrat)
se rostogoleste cu alternarea coordonata a flexiei si extensiei bratelor, gambelor si capului
se ridica in ortostatism desi uneori sprijinit isi flecteaza inca membrele inferioare; aceasta
reprezinta faza de astazie; aceasta faza este uneori mai marcata catre 6 luni si in general se
sterge catre sfarsitul lunii a 8a; faza nu este obligatorie
prehensiunea este mai dezvoltata, se realizeaza cu grifa palmara si cubitala cu opozitia
policelui
se zoaca dea vati-ascunselea
cauta obiecte sau jucarii care i-au cazut
catre sfarsitul acestei luni apare reflexul ready-to-jump; se mai numeste reactia parasuta sau
extensia protectoare a bratelor; reflexul ready-to-jump reprezinta al treilea punct de referinta
in dezvoltarea neuromotorie a copilului
aceasta reactie persista toata viata devenind reflex de aparare
La 9 luni
se ridica in sedenstatism fara ajutor
reflexul ready-to-jump se dezvolta si astfel se poate ridica in 4 labe
la aceasta varsta prehensiunea se realizeaza mai intai intre police si fata laterala a degetului
apoi se dezvolta prizele fine terminale
ridicarea in ortostatism se realizeaza de regula intre 9 si 10 luni; moduri:
din patrupedie – poate sa fie din ortostatism, poate fi din genunchi , isiindreapta trunchiul si
isi agata de un support mainile; dupa care duce un picior anterior sprijinindul-l pe planat
(postura de cavaler servant) si se ridica prin sprijin pe membrul inferior plasat in fata.
Din pozitia de parasuta se ridica catarandu-se pe membrele inferioare; mainile il ajuta in acest
caz sa extinda genunchii si sa ii mentina astfel pana cand ajuns in ortostatism se poate agata
cu mainile de un support; de fap modalitattile de trecere din decubit din asezat si in
ortostatism sunt foarte diverse si propria fiecarui copil

34
33. Descrieti programul kinetic pt varsta 10-12 luni
La 10 luni
Sade singur cu buna coordonare prinde obiecte si se poate roti (capul si trunchiul) fara sa isi
piarda echilibrul
Trece in pozitie de decubit ventral, se taraste apoi se ridica din nou in asezat
Echilibrul lateral este independent de pozitia membrelor inferioare
Merge in 4 labe cu burta inca aproape de sol si cu incrucisare homolaterala
Desi poate sa se ridice in ortostatism fiind sustinut de o singura mana inca nu paseste si nu
are echilibru
Primele 3 degete ale mainii capata o importanta tot mai mare; e varsta la care apare
dominanta care in majoritatea cazurilor este dreapta; de asemenea se schiteaza preferinta
pentru a folosi preponderant o anumita parte sau jumatate a corpului
Se joaca
Trage si impinge obiectele din fata lui, arunca bile sau cuburi intr-un recipient
Se deplaseaza dupa jucarii
Flutura mana in semn de ramas bun
Bate din palme
Suna clopotelul
Culege obiecte mici
La sfarsitul acestui stadiu, copilul recunoaste bine obiectele, stie sa asocieze doua sau trei, are
preferinte pentru unele dintre ele, le ridica de jos, stie sa le caute daca sunt ascunse
Imita acte simple cum ar fi spalatul cu sapun sau hranirea altora
Ii place sa fie bagat in seama si sa se joace
E capricios, are toane, motiv pentru care uneori se pare ca plange fara justificare
Isi identifica parti ale corpului; unii pediatrii cred ca incepe sa-si identifice sexul
Este uneori “dragut”, afectuos, fata de animale, papusi dar se manifesta zgomotos cand se
acorda atentie altui copil sau unui substitute
Uneori se poate hrani singur, isi tine ceasca si bea din ea, coopereaza la imbracat
E varsta la care incepe sa apara sentimental de teama; poate din acest motiv copilul are uneori
tulburari de somn
poate pronunta 2-3 cuvinte pe care le repeta cu sau fara sens; spune “nu”, pa, flutura mana in
semn de ramas bun
E foarte atent cand i se vorbeste
La 11 luni : copilul se deplaseaza in patrupedie
-in ortostatism cu sprijin usor poate face pasi alternanti
-mentine ortostatism fara sprijin cateva secunde
La 12 luni nu sre inca reactii de echilibru in mers
-se poate deplasa cu pasi laterali tinandu se de mobila sau daca e tinut de manuta poate merge
cu baza larga de sustinere.
-prehensiunea la aceqsta varsta este apropiata de cea a adultului desi mai intamplina
dificultati la prinderea obiectelor mici.
-prezinta pensa digitala cu opozitia policelui fata de degetele 2-3 si uneori 4,poate arunca
mingea dupa cum i se arata , coopereaza la imbracare -trage piciorul din incaltaminte ,vâră
bratele pe maneci,
-pune pieptenele in par, duce batista la nas

35
34. Dezvoltarea motrica normala a copilului 1-3 ani
La 12 luni:
- imită acte simple :
-spălatul cu săpun,
- hrănirea altei persoane
- merge:
- susţinut de o singură mană, cu bază largă de sprijin,
-sau merge lateral ţinandu-se de mobile;
-nu are incă reacţii de echilibru in mers;
- uneori se poate hrăni singur (chiar din ceaşcă); ajută să fie imbrăcat;
- poate arunca o minge prin imitaţie;
- la sfarşitul acestui stadiu recunoaşte bine obiectele din jur, putand chiar să asocieze două
sau trei dintre ele.
La 13 luni:
- se deplasează cu sprijin pe palme şi membrele inferioare in extensie („mersul elefantului”).
La 15 luni:
- merge singur, se opreşte şi porneşte din nou, fără să cadă;
- construieşte un turn suprapunand 2-3 cuburi.
La 18 luni (1 an jumătate):
- merge singur lateral, oblic şi inapoi fără sprijin;
- urcă treptele ţinandu-se de balustradă, cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- işi arată cu degetul ochii, nasul, gura;
- se hrăneşte singur cu lingura, insă se murdăreşte.
La 20 luni:
- stă intr-un picior, cu sprijin la nivelul mainilor;
- construieşte un turn suprapunand 5-6 cuburi.
La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcai-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;
- aleargă bine fără să cadă;
- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;
- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul il va ţine cu degetele, nu in palmă);
- incearcă să se imbrace singur.
La 30 luni (2 ani şi jumătate):
- aruncă o minge, fără direcţie, păstrandu-şi echilibrul;
- sare de la o inălţime mică (20 cm), cu picioarele lipite;
- construieşte un turn suprapunand 8 cuburi.
La 3 ani:
- se mişcă permanent, aleargă, sare, deschide şi inchide uşile, agaţă şi trage toate obiectele la
care poate ajunge;
- urcă treptele alternand picioarele, sprijinindu-se cu o mană de balustradă;
- coboară scara cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- poate merge pe tricicletă;
- mănancă singur fără să se murdărească;
- se incalţă singur, insă de obicei işi pune ghetuţele invers (dreapta pe piciorul stang şi stanga
pe cel drept);
- poate desena prin imitare o cruce; urmăreşte cu creionul conturul unui pătrat.

36
35. Descrieti programul kinetic specific pt grupa de varsta
13-24 de luni
La 13 luni
- se deplaseaza cu sprijin pe palme si membrele inferioare in extensie (mersul elefantului);
- programul kinetoterapeutic de mers tematic, cu recompensa, va ingloba aceasta noua
cucerire;
- spatiu securizat, mocheta;
- organizarea de trasee care sa presupuna mers, tarare, aruncare, mersul elefantului cu
colectare
de obiecte care se duc la punct fix – la cerere.
La 15 luni
– totala autonomie asupra mersului, construieste suprapunand obiecte;
- se impune folosirea mersului in plimbari cat mai lungi in aer liber, alternate de reprize de
joaca;
- programul de somn sa se respecte cu strictete. Este ideal a nu se folosi perna ci doar o
suprafata plana elastica;
- se poate improviza un plan inclinat cu unghi variabil pe care copilul sa parcurga
urcarecoborare,
rostogolire, tarare.
La 18 luni
- merge singur lateral, oblic si inapoi,
- urca treptele tinandu-se de balustrada
La 24 luni
- merge cu un bun rulaj al piciorului ,
- urca si coboara singur scarile,
- alearga bine,
- ridica obiecte de pe jos, se imbraca singur;
- poate demara mersul pe bicicleta;
- poate initia mersul pe role sau patine;
- poate initia alunecarea controlata pe schiuri.
Se poate mentine traseul de joaca initiat cu cateva luni in urma, inserandu-se in acesta
elemente
noi:
- planul inclinat;
- tubulatura prin care copilul se poate introduce cu usurinta;
- locuri de oprire;
- locuri de depozitare a diferitelor obiecte;
- cos in care sa arunce mingii sau alte obiecte
- se exerseaza la cerere desenarea unui cerc si imbracarea unui obiect vestimentar; acestea
fiind adevarate cuceriri ale abilitatii in miscare;
- se exerseaza sprijinul unipodal, cu sprijin la nivelul mainilor

37
36. Descrieti programul kinetic pt grupa 2-3 ani
La 30 luni
- arunca o minge fara directie , fara dezechilibru;
- sare de la inaltime mica (20cm) cu picioarele lipite
- se introduce in traseul construit mai demult noua cucerire → se construieste un loc de
aruncat
la tinta
- se cere construirea unui turn de 8 cuburi.
La 36 luni
- autonomie cvasitotala,
- se misca permanent,
- alearga,
- sare,
- deschide si inchide usi,
- agata si trage toate obiectele la care ajunge;
- urca treptele alternand picioarele, coboara cu sprijin de mana;
- merge singur pe tricicleta, se incalta singur, deseneaza prin imitatie cruce / cerc / patrat,
mananca singur fara sa se murdareasca;
- este necesara marimea traseului parcurs prin largirea habitatului si introducerea in traseu a
noilor cuceriri;
- este necesara securizarea prizelor si a suprafetelor la care copilul are acces;
- se continua mersul pe role si bicicleta;.

37. Cifozele copilului :definitie, clasificare , tratament

kinetic (obiective mijloace si exercitii specifice
Cifoza la copil poate aparea ca o consecinta a dezvoltarii incorecte intrauterine a coloanei
vertebrale si, astfel, poate fi prezenta inca de la nastere sau poate sa apara ca o consecinta a
unei alte cauze declansatoare si sa progreseze odata cu cresterea in varsta si dezvoltarea
organismului.
Principalul semn care indica o cifoza la copil este reprezentat de conformatia coloanei
vertebrale si a centurii scapulare (umerii si omoplatii): inaltimea la care se afla umerii si o
usoara sau pronuntata aplecare in fata a capului, alaturi de aspectul de „cocoasa”.

38. Cifoza congenitala si cifoza rahtic, definitie

sinptomatologie , tratament recuperator si kinetoc specific
Def.
Cifoza congenitala se poate produce prin:
- AGENEZIE – adica nu se formeaza in viata intrauterina discurile intervertebrale
- MICROSPONDILIE – corpuri vertebrale mici
- MALFORMATII la nivelul coastelor:
- COASTE SURPANUMERARE (cervical (coasta cervicala), lombar)
- COASTE UNITE BILATERAL (coastele 10, 11, 12)
Simptomatologie:
38
- la copilul mic este nedureroasa
- o cifoza nereductibila (nu se poate repara)
- o cifoza atipica, localizata in regiunile de trecere
- este prezenta la nastere
Tratamentul :
1. ORTOPEDIC = fixarea coloanei vertebrale in diverse corsete, pentru prevenirea
compensarii prin lordozare
2. CHIRURGICAL – in deformatiile mari
3. KINETOTERAPIA:
- GIMNASTICA CORECTIVA – tonifierea pentru:
- alungirea musculaturii din concavitate
- scurtarea musculaturii din convexitate
CIFOZA RAHITICA
ETIOPATOLOGIE:
- decalcifierea corpurilor vertebrale
- si insufiecienta musculaturii spatelui
SIMPTOMATOLOGIE:
- apare dupa varsta de 7-8 luni, cand sugarul sta bine in asezat
- apar si alte semne de rahitism:
- CAPUL MARE
- SLAB
- TORACE CU BAZELE EVAZATE
- ABDOMEN MARIT
- TRANSPIRA mai ales in zona OCCIPITALA
- PICIOARELE in VARUM
- este o cifoza cu localizare lombara
- este o cifoza nedureroasa la sugari
- la nivelul APOFIZELOR SPINOASE, in REGIUNEA LOMBARA, apar modificari
tegumentare, pigmentare si de troficitate (tegument aspru)
- la adolescenti aceasta cifoza produce dureri mari si poate duce la aparitia SPATELUI
PLAN
TRATAMENT:
1. Tratamentul medicamentos ANTIRAHITISM => este obligatoriu
2. Kinetoterapia:
- GIMNASTICA CORECTIVA => se evita pozitia asezat mai devreme de 6
luni
- KINETOTERAPIA RESPIRATORIE

39
39. Cifoza traumatica si cifoza din morgul
PoTT(cocoașă):definitie,patogenie simptomatologie, forme
chimice , tratament recuperator si kinetic specific
Cifoza traumatic:
Etiologie:
- este traumatica,
- prin caderea sugarului sau copilului (prin caderea in picioare sau pe sezut)
- care poate produce infudarea platourilor vertebrale
Simptomatologie:
1. STADIUL 1 – FAZA TRAUMATICA
Apar:
- dureri pe coloana vertebrala traumatizata
- contractura musculara paravertebrala
2. STADIUL 2:
- un interval liber, poate sa dureze pana la 2 ani
- fara dureri si fara cifozare
3. STADIUL 3:
- reapar durerile
- se evidentiaza cifoza
- se pot asocia usoare pareze, datorita comprimarii radacinilor nervoase la nivelul
gaurilor de conjugare
Tratament:
In STADIUL 1:
- tratament ortopedic – imobilizare
In STADIUL 2:
- kinetoterapie: tonifierea musculaturii:
- SPATELUI
- TORACELUI ANTERIOR
- ABDOMENULUI
In STADIUL 3:
- tratament chirurgical
- apoi kinetoterapie
CIFOZA din MORBUL lui POTT
Este data de:
- TUBERCULOZA OSOASA
- se mai numeste SPONDILITA TUBERCULOASA
- este TBC-ul osos al COLOANEI VERTEBRALE
Afecteaza:
- COLOANA TORACICA
- si COLOANA LOMBARA INFERIOARA
Este de fapt:
- CANTONAREA BACILULUI KOCH la nivelul osului
- cu deformare majora a coloanei vertebrale, cu prodecerea acestei cifoze.
Simptomatologie:
- durere toracica si lombara, foarte importanta
- semnele de IMPREGNARE BACILARA, cu bacilul KOCH care sunt:
- transpiratii profunde
- febra mica spre seara
40
- scadere in gretate, anorexie
- apare sau nu apare tusea
Tratament:
Tratamentul este:
- in primul rand medicamentos
- cu ANTITUBERCULARE
- este de lunga durata de 6-9 luni

40. Maladia Shauerman si spatele rotund :definitie

,patologie, simptomatologie, tratament recuperator si
specific
Maladia SCHAUERMANN sau EPIFIZA VERTEBRALA
Etiopatogenie:
In mod normal:
- NUCLEII de CRESTERE sunt dispusi la cele doua capete
- SUPERIOR si INFERIOR ale CORPULUI VERTEBRAL.
In aceasta boala, NUCLEII DE CRESTERE ai CORPURILOR VERTEBRALI au:
- FORMA NEREGULATA
- iar DENSITATEA lor NEUNIFORMA
In acest caz:
CARTILAJUL ARTICULAR:
- devine subtire si stratificat
- se fisureaza usor la micile presiuni vertebrale si apar nodulii
supraspongiosi, caracteristici al boli
La nivelul CORPURILOR VERTEBRALE se produce:
- o tasare anterioara a lor
- cu micsorarea spatiilor intervertebrale, intre vertebrele toracale T6 – T9
SIMPTOMATOLOGIE:
- apare la varsta adolescentei
- simptomele sunt necaracteristice, la inceput:
- durerile apar la nivelul genunchilor,
-la nivelul membrelor inferioare
- in majoritatea cazurilor fiind interpretate ca ,,dureri de
crestere”
- este o CIFOZA DORSALA, cu tasare vertebrala T6 – T9, foarte dureroasa
- la examenul radiologic se constata 3 semne:
- ingustarea spatiilor intervertebrale
- aparitia nodulilor intraspongiosi
- neregularitatea platorilor vertebrale, cu aspect de ,,CARTON IMBIBAT
IN APA”
EVOLUTIA:
- este lenta
- daca nu este depistata si tratata la timp, evolutia este nefavorabila si duce la aparitia unei
CIFOZE FIXE
TRATAMENTUL este:
1. Profilactic : kinetoterapia profilactica pentru:
- TONIFIEREA MUSCULATURII SPATELUI
- TORACELUI ANTERIOR
41
- ABDOMENULUI
2. Ortopedic: tratament curativ:
- imobilizarea in CORSET LYONEZ, este un corset caracteristic, care se aplica:
- de sub OMOPLATI pana la nivelul BAZINULUI, cu fixarea
TRUNCHIULUI USOR INCLINAT INAINTE – pentru reducerea
curburii lombare
- se mentine pe o perioada de 2-3 luni
3. Kinetoterapia terapuetica:
- se face din pozitii care decarca coloana vertebrala:
- DV
- CVADRIPEDIE cu TRUNCHIUL sub ORIZONTALA
- exercitii respiratorii
- este foarte bun inotul
SPATELE ROTUND
ETIOLOGIE:
- o laxitate capsulo-ligamentara
- si o hipotonie musculara
- are caracter familial, in unele cazuri
SIMPTOMATOLOGIE:
- apare la o varsta de 8-14 ani
- este o cifoza superioara si mijlocie
- toracele este aplatizat anterior
- muschii pectorali sunt hipotrofici
- se poate asocia cu:
- picior plat congenital
- sau cu genunvalgum bilateral
TRATAMENT:
1. Kinetoterapeutic:
- gimnastica corectiva
- gimnastica respiratorie
2. Ortopedic:
- CORSET in formele ,,REBELE”

41. Scoliozele idiopatice ale copiilor definitie ,patologie,

simptomatologie, tratament recuperator si specific
Def.
Sunt mai frecvent intalnite la fete.
Sediul cel mai intalnit al scoliozei este la nivel:
- TORACAL
- Sau DORSO-LOMBAR
TORSIUNEA CORPURILOR VERTEBRALE:
- se produce precoce (in acest tip de scolioza)
- si chiar uneori sunt exagerat de accentuate fata de marimea curburii scoliozei
EVOLUTIE:
Evolueaza in pusee accentuate in perioadele de cerstere interna ale copilului si
anume:
- 5-6 ani
- 10-12 ani

42
- 16-17 ani
Clasificarea scoliozelor idiopatice (dupa varta copilului)
1. SCOLIOZA SUGARULUI
2. SCOLIOZA INFANTILA (1-3 ani)
3. SCOLIOZA JUVENILA (9-11 ani)
4. SCOLIOZA ADOLESCENTILOR (14-16 ani)
1) SCOLIOZA SUGARULUI
Acest tip de scolioza apare mai frecvent la :
1. sugarii cu prezentatie pelviana
2. greutate mica la nastere (sub 2.5 kg)
3. premarutitate
4. aligoaminos (cantitatea mica de lichid amiotic)
5. varsta inaintata a parintiilor
Mecanismele de producere a acestei scolioze :
- tulburari la nivelul discurilor intervertebrale
- tulburari de osificare endocondrala
- tulburari de tonus muscular
Examenul clinic al sugarului se face din :
- DD
- DV
- atarnat cu capul in jos
Simptomatologie:
- apare sub varsta de 1 an
- este mai frecventa la baieti
- este o scolioza in C, cu convexitatea pe stanga
- cel mai frecvent este localizata dorso-lombar (T4 – L3)
- capul si trunchiul sunt inclinate lateral, de partea cancavitatii si privirea este
orientata in aceeasi parte
- la nivelul toracelui, de partea convexitatii apare gibozitatea caracteristica, iar de
partea concavitatii toracale este latit, aplatizat si cu hipotonie musculara
- simetria centurilor si a pliurilor cutanate
Alte semne:
- capul turtit
- torticolis
- asimetrie faciala
- limitarea miscarilor de flexie, extensie si inclinare laterala spre convexitate
- limitarea miscarilor de abductie in articulatia coxo-femurala
In majoritatea cazurilor evolutia este:
- regresiva spontan pana la varsta de 2 ani:
TRATAMENT:
1 . ORTOPEDIC:
- pozitionarea corectiva pe timpul noptii in: - corset
- pat gipsat
2 . KINETOTERAPIE:
- adaptata varstei si gradului de dezvoltare a sugarului
Obiective:
1. corectarea pozitiilor vicioase
2. intinderea coloanei vertebrale
3. tonifierea musculaturii centurilor
4. formarea unor scheme MOTRICE SIMETRICE corespunzatoare cu gradul de dezvoltare

43
a sugarului
Mijloace:
1. Miscari dirijate de kinetoterapeut: - in bratele kinetoterapeutului
- pe mingea terapeutica
- pe role cu diametru mare
2. Miscari active corective, pentru care se folosesc foarte mult stimulii:
- tactili
- optici
- acustici
3. Tarare reflexa, rostogolire reflexa, declansate de kinetoterapeut prin:
- tractiune
- sau presarea unor puncte cheie (metoda VOJTA)
3) Masaj
4) Instruirea parintilor
Recomandarea ca:
- sugarul sa doarma pe un plan dur
- pozitia in pat, cu concavitatea spre perete
- in pozitie DV cu/ fara fixarea bazinului
- jucarii atarnate in pat de partea concava
- zilnic 30 min de gimnastica
Este contraindicata:
- pozitia ASEZAT
- purtarea sugarului in ,,port-bebe”
2) SCOLIOZA INFANTILA (1-3 ani)
- Este o scolioza in “ C “
- Convexitatea curburii spre stanga
- Maximul curburii este la T9
3) SCOLIOZA JUVENILA ( 9 – 11 ani)
- Maximul curburii este la nivelul T6 – T9
4) SCOLIOZA ADOLESCENTILOR ( 14 – 16 ani)
- Cel mai frecvent curbura toracala este cu convexitatea la dreapta
- Maximul curburii este la nivelul T4 –T7
- Este mai frecventa la baieti

42. Scolioza sugarului 0-12 luni: definitie, mecanisme de

producere, semne clinice, tratamente recupertor si semne
specifice
Acest tip de scolioza apare mai frecvent la :
1. sugarii cu prezentatie pelviana
2. greutate mica la nastere (sub 2.5 kg)
3. premarutitate
4. aligoaminos (cantitatea mica de lichid amiotic)
5. varsta inaintata a parintiilor
Mecanismele de producere a acestei scolioze :
- tulburari la nivelul discurilor intervertebrale
- tulburari de osificare endocondrala
- tulburari de tonus muscular
Examenul clinic al sugarului se face din :
44
- DD
- DV
- atarnat cu capul in jos
Simptomatologie:
- apare sub varsta de 1 an
- este mai frecventa la baieti
- este o scolioza in C, cu convexitatea pe stanga
- cel mai frecvent este localizata dorso-lombar (T4 – L3)
- capul si trunchiul sunt inclinate lateral, de partea cancavitatii si privirea este
orientata in aceeasi parte
- la nivelul toracelui, de partea convexitatii apare gibozitatea caracteristica, iar de
partea concavitatii toracale este latit, aplatizat si cu hipotonie musculara
- simetria centurilor si a pliurilor cutanate
Alte semne:
- capul turtit
- torticolis
- asimetrie faciala
- limitarea miscarilor de flexie, extensie si inclinare laterala spre convexitate
- limitarea miscarilor de abductie in articulatia coxo-femurala
In majoritatea cazurilor evolutia este:
- r egresiva spontan pana la varsta de 2 ani:
TRATAMENT:
1 . ORTOPEDIC:
- pozitionarea corectiva pe timpul noptii in: - corset
- pat gipsat
2 . KINETOTERAPIE:
- adaptata varstei si gradului de dezvoltare a sugarului
Obiective:
1. corectarea pozitiilor vicioase
2. intinderea coloanei vertebrale
3. tonifierea musculaturii centurilor
4. formarea unor scheme MOTRICE SIMETRICE corespunzatoare cu gradul de dezvoltare
a sugarului
Mijloace:
1. Miscari dirijate de kinetoterapeut: - in bratele kinetoterapeutului
- pe mingea terapeutica
- pe role cu diametru mare
2. Miscari active corective, pentru care se folosesc foarte mult stimulii:
- tactili
- optici
- acustici
3. Tarare reflexa, rostogolire reflexa, declansate de kinetoterapeut prin:
- tractiune
- sau presarea unor puncte cheie (metoda VOJTA)
3. Masaj
4 . Instruirea parintilor
Recomandarea ca:
- sugarul sa doarma pe un plan dur
- pozitia in pat, cu concavitatea spre perete
- in pozitie DV cu/ fara fixarea bazinului

45
- jucarii atarnate in pat de partea concava
- zilnic 30 min de gimnastica
Este contraindicata:
- pozitia ASEZAT
- purtarea sugarului in ,,port-bebe”

43. Lordoza copilului definitie, mecanisme de producere,

semne clinice, tratamente recupertor si semne specifice
Def.
- deviaţii ale coloanei vertebrale in plan sagital,
- cu convexitatea orientată anterior
Clasificare:
După mecanismul de producere, se clasifică astfel:
a. - Lordoze Funcţionale:
1. atitudinea lordotică
2. lordoza habituală: - foarte frecventă la gimnaste
b. - Lordoze Patologice:
1. lordoza congenitală
2. lordoza rahitică
3. lordoza prin malformaţii
1) LORDOZA CONGENITALĂ:
Etiologie:
- malformaţii la nivelul vertebrelor:
- L5 prin sacralizare;
- sau S1 prin lombalizare
2) LORDOZA RAHITICĂ:
- este rară
Simptomatologie:
- este localizată dorso-lombar
3) LORDOZA PRIN MALFORMAŢII:
- in luxaţia congenitală de şold, coxavara, etc.
Tratament:
1. Ortopedic:
- corset sau centură
2. Kinetoterapie:
Tonifierea musculaturii:
- peretelui abdominal
- paravertebrale lombare.

46
44. Osteomielita( infectii ale osului) :definitie, etiologie(din
ce cauza se produce) , tratament recuperstor specific
Osteomielita este cea mai frecventă manifestare infecţioasă a aparatului locomotor. Este o
afecţiune specifică copilăriei.
Etiologie: este o infecţie determinată, în 90% din cazuri, de stafilococul auriu (în 10% din
cazuri este determinată de alţi agenţi patogeni – stafilococ alb, streptococ, bacil tific etc.).
Frecvenţa cea mai mare este la copiii cu vârsta cuprinsă între 5-14 ani, însă există cazuri şi la
vârstele mai mici sau mai mari. Este mai frecventă la băieţi.
În cele mai multe cazuri este localizată la nivelul femurului sau tibiei.
Tratament:
Tratament medicamentos: antibiotice.
Tratament chirurgical: pentru eliminarea colecţiei purulente sau a sechestrelor.
Tratament ortopedic: imobilizare în atelă gipsată (pentru asigurarea repausului funcţional).
Kinetoterapie:
Se recomandă kinetoterapie postoperatorie (niciodată în perioada acută).
- Contracţii izometrice pe timpul imobilizării.
- Mobilizarea segmentelor învecinate.
- Tonifiere musculară.
- Reluarea mersului – după 3 luni de la intervenţia chirurgicală.

45. Reumatism articular acut la copil:definitie, patologie,

simptomatologie, tratament kinetoterapeutic specific si
general
Definitie :
Reumatismul articular acut este:
- o afecţiune inflamatorie acută a ţesutului conjunctiv,
- cu manifestări multisistemice,
- secundară unei infecţii respiratorii superioare cu streptococ beta-hemolitic(este un
strptococ din grupul A)
Iniţial are loc:
- o infecţie amigdaliană sau faringiană, cu streptococ beta-hemolitic
- după un interval liber cu o durată de 1-3 săptămani se pot instala, ca o reacţie alergică
la infecţia streptococică, un reumatism articular acut sau o glomerulonefrită acută.
Incidenţă:
- cele mai frecvente cazuri apar la copii cu varsta intre 5 – 15 ani
- insa RAA poate sa apara si la sugari si adulti
Simptomatologie:
R.A.A. este caracterizat de:
Leziuni inflamatorii acute la nivelul sinovialei:
- in special la nivelul articulatiile mari ( umar, cot, genunchi)
- si mai rar la nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale si a degetelor
- cu caracter migrator (inflamaţia durează 2-3 zile la nivelul unei articulaţii, dispare şi
reapare la altă articulaţie)
Manifestări majore:
1. Artrită:
- articulaţia este dureroasă la mobilizare
47
- sunt prezente semne de inflamaţie locală:
- tumefiere locală
- tegumente calde + eritematoase
- pot apare dureri pe muşchii flexori ai segmentului respectiv
- de obicei afectează articulaţiile mari
- are caracter migrator
2. Cardită:
- se manifestă prin: - tahicardie
- cardiomegalie
- sufluri cardiace
- insuficienţă cardiacă congestivă
- forme:
- endocardită
- miocardită
- pericardită
- pancardită
3. Coree: - se caracterizează prin:
- labilitate emoţională, urmată de
- mişcări involuntare, necoordonate, bruşte,
- asociate cu: - senzaţie de slăbiciune musculară la unul sau la mai multe membre,
- grimase faciale
4. Eritem marginat:
- sugerează o formă gravă de R.A.A.
- este o erupţie:
- maculară cu centrul clar,
- nepruriginoasă,
- localizată mai ales la nivelul trunchiului
Manifestări minore:
- febră (38gr – 39gr)
- artralgii ( durere la niv articulatiei)
- existenţa unui puseu reumatismal in antecedentele copilului

46. Rahitismul carential comun, definitie, patogenie,

simptomatologie, tratament specific trebuie sa primeasca
vitamina D si calciu, problema cu merabolismul fosfor-
calciu
Definitie :
Este o boală metabolică:
- in care este prezentă o tulburare de mineralizare a
osului,
- in contextul unui deficit de vitamină D,
- apărută intr-o perioadă de creştere a copilului
Factorii favorizanţi pentru apariţia rahitismului carenţial:
1) Vârsta:
- este boala perioadei intense de creştere cuprinsă intre 3-6 luni; dar poate apare pană la
varsta de
1. - 2 ani

48
- forma tardivă: apare la varsta de 3-5 ani (in cazul unui nou puseu intens de creştere, in
condiţiile unui aport calcic insuficient)
2) Prematuritatea:
- deoarece prematurii:
- au un ritm de creştere foarte accelerat
- si rezervele de Ca şi P cu care se nasc sunt sărace
3) Regimul de însorire scăzut (anotimpul rece; zonele temperate)
4) Sindromul de malabsorbţie

47. Paralizia obstreticala a plexului

brahial:definitie,patogenie,simptomatologie,tratament
general si recuperator specific
Etiologie: tracţiune puternică pe braţul nou-născutului, în timpul naşterii; compresiune în fosa
supraclaviculară, produsă de forceps.
Plexul brahial poate fi afectat în întregime (rar) sau parţial (două-trei rădăcini).
Simptomatologie:
- Din primele zile de viaţă: membrul superior afectat este inert (nu face nici o mişcare), mai
rece şi palid; poate fi prezent un hematom supraclavicular.
Apoi, în mod progresiv (în câteva luni sau chiar câţiva ani), se instalează: poziţie vicioasă a
membrului superior (braţul este în rotaţie internă şi adducţie); nu se mai poate executa
abducţia braţului (nici măcar pasiv); paralizia muşchilor mâinii, în care caz prehensiunea este
grav afectată (în formele joase C6, C7, D1).
Evoluţie: leziunile moderate (care apar prin elongarea rădăcinilor) pot fi recuperate. Leziunile
grave (cele structurale, sau cele care interesează plexul brahial în totalitate) în majoritatea
cazurilor rămân definitive, poziţia vicioasă a membrului superior afectat fixându-se prin
retracţie capsulo-ligamentară.
Tratament:
Trebuie început precoce (imediat după naştere).
Tratament medicamentos: vitamine din grupul B (B1 şi B6).
Tratament ortopedic: posturare profilactică în abducţie şi rotaţie externă a braţului pe atelă
gipsată.
Kinetoterapie:
Obiective: prevenirea instalării redorilor articulare şi a poziţiilor vicioase.
Mijloace utilizate:
- Masaj.
- Eectroterapie.
- Gimnastică corectivă.
Tratament chirurgical: în cazurile în care nu s-au obţinut rezultate favorabile prin
kinetoterapie; se suturează rădăcinile rupte; se face până la vârsta de 1 an.

49
48. Poliomielita: definitie, patogenie( virus care cauzeqza -
polio aici), semne clinice, tratament recuperator specific
Poliomielita este o afecţiune infectocontagioasă care produce leziuni grave la nivelul
coarnelor anterioare ale măduvei spinării (acestea produc sechelele la nivelul aparatului
locomotor), meningelui şi rădăcinilor nervoase.
Datorită leziunilor coarnelor anterioare ale măduvei spinării apar paralizii mai ales la nivelul
musculaturii membrelor inferioare, care provoacă un dezechilibru între forţa musculară a
agoniştilor şi cea a antagoniştilor, ducând la instalarea unor poziţii vicioase. Aceste poziţii
vicioase la început pot fi uşor corectate, dar dacă nu sunt tratate se fixează.
Simptomatologie:
- Paralizii: sunt pe primul plan. Un membru (sau un segment de membru) a cărui musculatură
este complet paralizată este inert, fără funcţionalitate.
- Tulburări de statică vertebrală: scolioză sau cifoscolioză paralitică (sunt date de paralizia
unor grupe musculare paravertebrale). 160

- Deformaţii la nivelul membrelor afectate (cu predilecţie cele inferioare): genunchi în

semiflexie; picior eqvin, varus eqvin, talus valgus.
- Tulburări senzitive, trofice, vasomotorii.
Evoluţie: după 2-3 ani de la perioada acută, leziunile restante pot fi considerate definitive
(sechele).
Tratament:
Tratament ortopedic: în perioada acută a bolii – imobilizare pe atele în poziţia funcţională
a segmentului afectat (pentru prevenirea instalării retracţiei grupurilor musculare). În
perioada următoare –orteze, încălţăminte ortopedică.
Tratament chirurgical: pentru corectarea poziţiilor vicioase.
Kinetoterapie:
Obiective: creşterea forţei musculare; creşterea capacităţii de efort; creşterea rezistenţei la
efort; crearea reflexului corect de postură; recuperarea mersului.
Principii de recuperare: intensitate minimă până la moderată a efortului fizic; progresivitate în
complexitatea şi durata exerciţiilor deoarece există riscul accelerării distrugerii neuronale.
Mijloace utilizate:
- Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă.
- Stretching pasiv.
- Exerciţii izotone şi izometrice.
- Electroterapie de stimulare.
- Masaj.
- Balneoterapie.

49. Artrita reumtoida juvenila:definitie ,patogenie,

simptomatologie, tratament recuperator specific
Artrita reumatoida juvenila:
- este o boala autoimuna, are cauza necunoscuta
- afecteaza un copil din 1000 de copii, cu varsta de sub 16 ani
- este cea mai frecventa boala inflamatorie cronica a tesutului conjunctiv descrisa in
pediatrie
Incidenta:

50
- are debutul pană la varsta 16 ani.
- Incidenţa maximă este la copiii cu varsta cuprinsă intre 2-6 ani
Patogenie:
- iniţial apare o reacţie inflamatorie la nivelul sinovialei articulare ( ca răspuns
imunologic la o infecţie cu un agent patogen necunoscut)
- urmată de leziuni proliferative la nivelul sinovialei
- şi distrucţii ale cartilajelor
Simptomatologie :
- Simptomele sinovitei cornice
- Si manifestari extraarticulare
1) Artrita
- cu deformare articulara foarte mare, invalidanta ( copilul nu mai poate sa mai
mearga) prin :
-Inflamarea spatiului articular
-Si tumefierea articulatiei
- durere articulara locală variabilă ca intensitate, greu de diagnosticat la copilul mic;
- limitarea mişcărilor articulare
2) Redoarea articulara matinala, este caracteristica:
- greu de acceptat la copilul mic
Se amelioreaza daca copilul este:
- aşezat inainte de ridicarea in picioare ( miscare in 2 timpi)
-sau prin aplicaţii calde locale (comprese calde, băi calde).
3) Tulburări de creştere:
- prin intarzierea creşterii staturale , ramane mic.
4) Stare generala alterata, poate sa aiba si afectare cardio-vasculara
Forme clinice ale artritei juvenile:
1) Artrita reumatoidă juvenilă sistemică ( cea mai grava)( ARJ sistemica)
2) Artrita reumatoidă juvenilă pauciarticulară( numar mic de articulatii afectate)
( ARJ pauciarticulara)
3) Artrita reumatoidă juvenilă poliarticulară ( ARJ poliarticulara)
1) ARJ SISTEMICA:
- este cea mai gravă formă
- afectează in mod egal ambele sexe
Semne clinice:
1. semen de inflamatie, infectie
2. febră mare;
3. hepato-splenomegalie
4. pericardită;
5. aparent, in primele săptămani sau chiar pană la 6-8 luni, articulaţiile nu
par afectate;
6. deficit statural si ponderal mare, prin incetinirea creşterii.
2) ARJ pauciarticulară:
- afectează un număr de una-trei articulaţii mari
La copilul mic sunt prinse următoarele articulaţii:
- genunchiul,
- glezna
- cotul
Şoldul nu este niciodată afectat la această vârstă.
Pot fi afectate :
- şi articulaţiile mici de la mană şi de la picior

51
- care deşi sunt nedureroase vor dezvolta contracturi in cateva luni de la debut.
La copilul mare sunt prinse următoarele articulaţii:
- şoldul
- genunchiul
- Glezna
3) ARJ poliarticulară:
- afectează cinci sau mai multe articulaţii mici şi mari( sold, art.mici ale mainii)
- afectarea articulară este simetrică
Prognosticul funcţional in artrita reumatoidă juvenilă se face prin stabilirea a patru
grupe functionale:
Grupa I:
- copilul poate să efectueze activităţi pentru ingrijirea proprie (să se imbrace, hrănească,
spele şi să utilizeze singur toaleta);
- activităţi de joc;
- activităţi şcolare specifice varstei.
Grupa a II-a:
- copilul poate să efectueze activităţi pentru ingrijirea proprie
- şi activităţi de joc
- sunt limitate activităţile şcolare.
Grupa a III-a:
- copilul poate să efectueze activităţi pentru ingrijirea proprie
- sunt limitate activităţile de joc specifice varstei şi activităţile şcolare.
Grupa a IV-a:
- sunt limitate toate cele trei tipuri de activitate( ingrijire proprie, activitatile de joc,
activitatile scolare)
Tratament:
Are ca scop sa obtina :
- remisiunea clinica
- si sa reduca deformarile articulare
Tratamentul trebuie efectuat in echipă multidsciplinară, formată din:
- medic( reumatolog)
- kinetoterapeut,
- asistent social,
- psiholog.
1) Tratament medicamentos:
- Antiinflamatoare nonsteroidiene nu au efect, decat extrem de limitate
- antiinflamatoarele de tipul cortizonului sunt mai eficiente, cu ceea ce inseamna
efecte secundare
- Singura sansa a acestor copii fiind noile tratamente, care se numesc tratamente
biologice , ( exista un tratament aprobat, gratuit care se numeste tocilisma)
2) Tratament ortopedico- chirurgical:
- pentru corectarea deformaţiilor instalate
3) Psihoterapie: pentru toată familia, facuta permanent
4) Kinetoterapie:
- Posturări corective. ( pt maini, genunchi, pt art.afectate)
- Căldură locală in spasmele musculare.
- Aplicaţii reci( de scurta durata) in perioadele de inflamaţie acută.
- Exerciţii pentru păstrarea mobilităţii şi a tonusului muscular:
- mobilizări pasive
- şi activo-pasive, cu tracţiuni uşoare finale;

52
-contracţii izometrice;
- mobilizări active.
- Inot; mers pe bicicletă.
- Balneoterapie in climat marin.
- Terapie ocupaţională.
5) Educaţie :
- părinţii şi copilul trebuie să ştie că această afecţiune nu se vindecă
- scopul tratamentului complex aplicat fiind de prevenire a sechelelor.
- Copilul cu artrită reumatoidă juvenilă trebuie să fie incurajat să meargă la şcoală şi să
participe la activităţile fizice uzuale (va evita, insă, eforturile fizice intense şi de lungă
durată

50. Spondilita anchilozanta la copil( definite, patogenie,

simptomatologie, tratament recuperator specific
Spondilita anchilozantă este o formă de reumatism cronic de tip inflamator, cu evoluţie
progresivă invalidantă.
Incidenţă: apare la sfârşitul pubertăţii. Este mai frecventă la băieţi.
Etiologia este necunoscută, probabil multifactorială. S-au descris, însă, şi cazuri rare cu
caracter ereditar.
Simptomatologie:
Leziunea principală este localizată la nivelul coloanei vertebrale, cu debut lombar când se
produc distrugeri ale cartilajelor intervertebrale, corpurile vertebrale unindu-se între ele;
ulterior leziunile avansează, fiind prinse centura pelviană şi cea scapulară.
- Debutul este cu astenie, scădere în greutate, subfebrilitate, dureri lombosacrale neinfluenţate
de repaus.
- Ulterior se instalează redoarea rahidiană care cedează în timpul activităţii zilnice.
- Progresiv, coloana vertebrală devine rigidă şi îşi modifică curburile fixându-se în flexie.
- Apar anchiloze la nivel scapulohumeral, coxofemural, genunchi, picioare, cot, mâini. 147

- Copilul are o atitudine caracteristică „umilă”: coloana este cifozată, iar şoldurile şi
genunchii sunt în uşoară flexie.
- Toracele este fix (imobil), declanşând apariţia unei insuficienţe cardio-respiratorii.
Tratament:
Tratament medicamentos: antiinflamator.
Kinetoterapie:
Reprezintă baza tratamentului.
- Fiecare şedinţă trebuie începută şi încheiată cu masaj.
- Gimnastică corectivă.
- Gimnastică respiratorie, pentru modificarea tipului de respiraţie toracică în respiraţie
abdominală.
- Balneoterapie.
Educaţie sanitară: instruirea bolnavului asupra regulilor de viaţă care să-i permită o
independenţă socio-profesională cât mai mare.

53
51. Tuberculoza osteoarticulara la copil definitie
,patogenie, simptomatologie, tratament recuperator
specific
Tuberculoza osteoarticulară este una din cele mai frecvente localizări ale tuberculozei (TBC).
Etiologie: tuberculoza osteoarticulară este produsă de bacilul Koch de tip uman sau de tip
bovin.
Calea de pătrundere a bacilului Koch este aeriană
Factorii favorizanţi implicaţi sunt următorii: igienă precară; alimentaţie necorespunzătoare;
boli anergizante (acele afecţiuni care scad rezistenţa organismului).
Simptomatologie:
În perioada de debut:
- Semne generale: paliditate; astenie; inapetenţă; curbă ponderală descendentă; stare de
subfebrilitate; transpiraţii nocturne. 150

- Semne locale: dureri moderate, care se accentuează la efort şi dispar în repaus; hipotonie
musculară; tumefiere articulară; mişcările în articulaţie sunt limitate.
- Examenul radiologic evidenţiază: decalcifiere generală a regiunii; îngustarea spaţiului
articular.
În perioada de stare:
- Semne generale: accentuarea celor din perioada anterioară.
- Semne locale: dureri permanente, foarte puternice, care îl obligă pe copil la repaus continuu;
mişcările sunt foarte mult limitate; poziţii vicioase ale segmentului afectat (datorită
contracturii musculare reflexe). În această perioadă apar abcesele reci, care pot fistuliza.
- Examenul radiologic evidenţiază: distrucţii importante ale epifizei; suprafeţele articulare îşi
pierd conturul; spaţiul articular dispare. Se pot asocia fracturi sau luxaţii.
În perioada de refacere:
- Semne generale: revine apetitul; curba ponderală devine ascendentă.
- Semne locale: durerile scad în intensitate; dispare contractura musculară; dispar abcesele
reci şi fistulele. Atitudinea vicioasă datorată distrucţiilor osoase rămâne nemodificată.
- Examenul radiologic evidenţiază recalcifierea zonei afectate; apariţia anchilozei osoase.
Tratament:
Tratament igieno-dietetic: repaus articular obligatoriu; alimentaţie corectă, bogată în
proteine şi vitamine.
Tratament medicamentos: specific (antituberculostatice); nespecific (medicamente cu efect
fortificant).
Tratament ortopedic: pentru punerea în repaus a articulaţiei afectate se recomandă
imobilizare în aparat gipsat a segmentului de membru sau a coloanei vertebrale, imobilizare
pe pat tare, imobilizare în aparat ortopedic (din piele şi bare metalice, sau din materiale
plastice); pentru corectarea poziţiilor vicioase se recomandă extensii cu benzi adezive.
Tratament chirurgical: se recomandă atunci când abcesele reci pot fi puncţionate sau
extirpate în totalitate; când focarul infecţios poate fi chiuretat; pentru corectarea poziţiilor
vicioase; în cazurile în care nu 151

se poate obţine recuperarea funcţiei articulare se intervine chirurgical pentru a produce

anchiloza articulaţiei respective (artrodeză).
Climatoterapie: expunere la aer şi soare, în climat de şes sau subalpin; talazoterapie (cura
de mare) (aceasta din urmă este contraindicată la bolnavii cu afectare pleuropulmonară şi la
pacienţii în stadiul de bacilemie).
54
 Kinetoterapie:
- Kinetoterapie preoperatorie şi postoperatorie specific – în cazurile în care se recomandă
intervenţia chirurgicală.
- Kinetoterapie de recuperare efectivă (niciodată în perioada acută): creşterea tonusului
muscular; redresarea poziţiilor vicioase.
În funcţie de localizare, există mai multe forme de tuberculoză osteoarticulară:

55