MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

TEMA PROIECT

TRATAMENTUL RECUPERATOR IN
SPONDILOZACERVICALA

2013

-2-
 CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 1 – ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE...............................6
1.1 – Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase.............................................6
1.2 – Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale...............................................8
1.3 – Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale.................................................14
1.4 – Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale................................................16
CAPITOLUL 2 – SPONDILOZA CERVICALA...................................................... ........................20
2.1 – Definirea spondilozei cervicale.............................................................................20
2.2 – Etiopatogenia spondilozei cervicale......................................................................21
2.3 – Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale........................................25
2.3.1 – Istoricul bolii..........................................................................................25
2.3.2 – Examenul clinic.....................................................................................25
2.3.3 – Investigatii paraclinice...........................................................................27
2.3.4 – Diagnosticul spondilozei cervicale....................................................... 28
2.3.5 – Evolutia bolii - complicatii.....................................................................29
2.4 – Profilaxia spondilozei cervicale.............................................................................31
2.5 – Tratamentul spondilozei cervicale.........................................................................32
2.5.1 – Tratamentul medicamentos.....................................................................32
2.5.2 – Tratamentul igienico-dietetic..................................................................33
2.5.3 – Tratamentul chirurgical...........................................................................33
CAPITOLUL 3 – TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO.....................................................35
3.1 – Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)............................................35
3.2 – Tratamentul prin electroterapie..............................................................................37
3.3 – Tratamentul prin masaj..........................................................................................41
3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala..................................................................45
3.5 – Curele balneare......................................................................................................45
3.6 – Terapia ocupationala.............................................................................................47
3.7 – Kinetoterapia.........................................................................................................48
CAPITOLUL 4 – STUDII DE CAZ...................................................................................................54

CAPITOLUL 5 –
CONCLUZII..........................................................................................................
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................

-3-
 ARGUMENT

In ultimele decenii reumatismele degenerative apar in prim plan al preocuparilor populatiei si

asistentei medicale. Am putea afirma ca spondiloza este considerata destul de importanta in patologia
reumatismala si constituie o preocupare in randul populatiei cu varsta de peste 40 de ani. Desi
spondiloza cervicala nu pune viata individului in pericol, aceasta este printre maladiile care preocupa
cel mai mult pe omul societatii contemporane.
Aparitia acestei boli nu este de data recenta. Spondiloza a existat in toate epocile si a interesat
ca si astazi populatia adulta de peste 40 de ani. Deosebirea consta in aceea ca omul contemporan a
carui durata medie de viata trece peste 70 de ani intampina dificultatile si disconfortul articular pe o
perioada mai lunga de timp. Astazi s-a creat o stare de deruta si alarma in jurul reumatismelor
degenerative, conditionata pe de o parte de carentele informationale privind natura si prevenirea acestor
boli, iar pe de alta parte de exagerarea simptomelor si gresita interpretare a examenelor medicale si in
special a celui radiologic.
Alterarea, intr-o masura mai mica sau mai mare, a capacitatii de performare a activitatilor vietii
zilnice reprezinta conceptul de boala. Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman
la statusul care sa permita efectuarea activitatilor cotidiene intr-o maniera cat mai obisnuita, mai
„normala”.
Pe aceste considerente am ales ca tema pentru proiectul examenului de absolvire
"Tratamentul recuperator in spondiloza cervicala", motivata fiind de faptul ca un element
important al actului terapeutic il reprezinta si recuperarea medicala, ce se adreseaza tuturor categoriilor
de patologie ce afecteaza organismul uman la toate cele trei nivele. Ea se aplica in scop:
1. terapeutic, de combatere a deficitului existent si de readucere a statusului pacientului la
un nivel cat mai apropiat, ideal identic, cu cel premergator bolii;
2. profilactic la trei nivele:
• profilaxie primara: de pevenire a decompensarii organismului in anumite situatii
previzibile, cele mai cunoscute fiind sindroamele de dezadaptare, de deconditionare (sedentarism,
obezitate, scaderea capacitatii de termoreglare la rece)
• profilaxie secundara: prevenirea aparaitiei unei recidive a bolii de baza
• profilaxie tertiara: in cazul existentei unui deficit permanent se combate agravarea
acestuia si se incearca mentinerea sa la un nivel cat mai acceptabil si se previne efectul negativ al
acestuia asupra altor sisteme si organe sau functii ale organismului

-4-
 CAPITOLUL 1 – ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

1.1 – Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale sanatoase

Coloana vetebrala este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, formata din
suprapunerea celor 33-34 piese osoase - vertebrele. Urmarite de sus in jos, vertebrele corespund:
gatului, toracelui, regiunii lombare si pelvisului. Vertebrele poarta diferite denumiri imprumutate de la
regiunea respectiva:
• vertebrele cervicale corespund gatului, sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la
C7coloana cervicala.

-5-
 • vertebrele toracale corespund toracelui, sunt in numar de 12, se noteaza de la T1-T12 si
formeaza coloana toracala.
• vertebrele lombare corespund regiunii lombare (peretele posterior al abdomenului) sunt
in numar de 5, se noteaza de la L1 la L5 si formeaza coloana lombara.
Vertebrele coloanei cervicale, toracale si lombare sunt oase mobile si independente, ele se mai
numesc si vertebre adevarate.
• vertebrele sacrale sunt in numar de 5 si vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 si
corespund pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la 2 oase: sacrul si coccigele, fiind oase sudate intre
ele se mai numesc si vertebre false.
In medie lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la barbat si de 63 cm la femeie,
reprezentand aproximativ 40% din lungimea totala a corpului.
Latimea maxima a coloanei vertebrale este baza sacrului unde masoara 11 cm. De aici merge
descrescand atat in jos cat si in sus.
Coloana vertebrala nu este rectilinie, prezinta doua feluri de curburi in plan sagital si in plan
frontal. Curburile in plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea inainte si se numesc lordoze, fie cu
convexitatea inapoi si se numesc cifoze.
La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru :
a) curbura cervicala cu convexitate inainte
b) curbura toracala cu convexitate inapoi
c) curbura lombara cu convexitate inainte

d) curbura sacrococcigiana cu convexitate inapoi.

Coloana vertebrala prezinta o fata anterioara, una posterioara si doua fete
laterale:
• fata anterioara este formata de o coloana cilindrica rezultata din
suprapunerea corpurilor vertebrelor;
• fata posterioara prezinta pe linia mediana procesele spinoase
care formeaza creasta spinala.
• fetele laterale prezinta varful proceselor transversale, pediculii
vertebrali, gaurile intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali.
Varful procesului transversal al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul
mastoidian.

-6-
 Canalul vertebral este format prin suprapunerea gaurilor vertebrale. El se continua in sus cu
cavitatea neurocraniului, iar in jos se deschide prin hiatul sacral si urmareste toate inflexiunile coloanei
vertebrale.
Diametrele canalului vertebral variaza: sunt mai mari in regiunea cervicala si lombara in raport
cu mobilitatea coloanei vertebrale, in regiunea toracala, unde mobilitatea coloanei este mai redusa,
diametrele canalului vertebral sunt mai mici.
Coloana vertebrala caracterizeaza vertebrele si indeplineste 3 functii:
Protectia maduvei .
In canalul vertebral se gaseste maduva spinarii invelita in meninge. Este evident rolul protector
al coloanei vertebrale, formata anterior de catre puternicele corpuri vertebrale, iar posterior de arcurile
vertebrale suprapuse.

In unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa maduva sau/si meningele.
Rolul static.
In ortostatism coloana vertebrala reprezinta un ax solid ce sustine capul, trunchiul si membrele
superioare, ea trasmite apoi greutatea la pelvis si la membrele inferioare.
Coloana prezinta si curburi patologice ca urmare a exagerarii curburilor normale. Aceste curburi
patologice pot fi ereditare sau dobandite.
Rolul biomecanic.
Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, gratie acestora corpul are o
mare mobilitate.
Articulatia corpilor vertebrali
a) suprafetele articulare sunt date de fetele superioara
siinferioara, usor concave ale corpilor vertebrali.Intre aceste suprafete
osoase se regasesc discurile intervertebrale.
b) discurile intervertebrale sunt formatiuni
fibrocartilaginoase alcatuite dintr-o portiune fibroasa periferica
(inelul fibros) si o portiune centrala (nucleul pulpos). Rezistenta
inelului fibros creste spre periferie.
Inelul fibros este format din lame de fibre conjuctive care se
insera profund pe zona compacta osoasa.
Nucleul pulpos se comporta fizic ca un gel care pierde apa si isi
diminueaza fluiditatea in raport direct cu compresiunea ce se exercita asupra lui.

-7-
 1.2 – Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale cervicale

Segmentul cervical este format din 7 vertebre.

Coloana cervicala este alcatuita din doua parti distincte din punct de vedere anatomic si
functional: COLOANA CERVICALA SUPERIOARA care
cuprinde segmentele OCCIPUT, C1, C2.
COLOANA CERVICALA INFERIOARA care
este cuprinsa intre fata inferioara a axisului si fata superioara a
primei vertebre toracale.
COLOANA
CERVICALA SUPERIOARA
(1):
-

- articulatia atlanto-occipitala – este o diartroza bicondiliana. Suprafetele articulare sunt,

cei doi condili occipitali pe de-o parte, care privesc in jos, inainte si in afara si au o forma convexa si
pe de alta parte, cele doua cavitati glenoide ale atlasului, care privesc in sus, inainte si inauntru si au
forma concava. Suprafetele articulare sunt acoperite de un strat subtire de cartilaj hialin si sunt unite
intre ele printr-o capsula, intarita de doua ligamente, anterior si posterior.
- articulatia atlas – axis.

COLOANA CERVICALA INFERIOARA (2):

-8-
 1–

ligamentul longitudinal anterior

2 – ligamentul longitudinal posterior
3 – ligamentul fetelor articulare
4 – ligamentul interspinos
5 – ligamentul supraspinos

MUSCULATURA COLOANEI CERVICALE SUPERIOARE:

FATA POSTERIOARA:
1 – muschiul marele drept posterior al capului
2 – muschiul micul drept posterior al capului
3 – muschiul oblic inferior al capului
4 – muschiul oblic superior al capului
5 – muschiul spinal, partea cervicala

-9-
 FATAANTERIOARA:
1 –muschiulmareledreptanterior
2 –muschiulmiculdreptanterior
3 –muschiuldreptlateral.

MUSCULATURA COLOANEI CERVICALE INFERIOARE:

MUSCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN:
1 – cleidomastoidian
2 – cleidooccipital
3 – sternooccipital
4 – sternomastoidian
Sternocleidomastoidianul este situat pe fata laterala a
gatului, pe sub muschiul pielos al gatului si indreptat de sus in
jos, dinapoi inainte si din afara inauntru. Proximal se insera pe
apofiza mastoida a osului temporal, iar cel distal se insera prin
doua capete: capatul sternal si capatul clavicular .
Acest muschi flecteaza capul pe coloana, il inclina lateral
de partea lui si il roteaza indreptand barbia in partea opusa.
MUSCHIUL TRAPEZ (FASCICULUL SUPERIOR) –
are origine pe de-o parte, pe protuberanta occipitala externa si pe treimea interna a liniei curbe
occipitale superioare, iar pe de alta parte pe partea superioara a ligamentului occipital posterior.

- 10 -
 - are insertie
pe marginea posterioara a
treimii externe a
claviculei.
- este un
muschi ridicator al
umarului; inclina capul in
lateral (cand
actioneaza
homolateral) si
roteste capul (cand actioneaza heterolateral).

MUSCHIUL LUNG AL GATULUI - este situat anterior de vertebrele cervicale si e alcatuit din
trei fascicule:
- un fascicul longitudinal ce se intinde de la
corpurile C2-T3 pana la apofizele transversale C4-C7 ;
- un fascicul oblic superior ce se intinde de
la arcul anterior a1 atlasului pana la apofizele transversale
C3-C6;
- un fascicul oblic inferior ce
se intinde de la corpurile TI-T3 pina la
apofizele transversale C5-C7.

- actiune - in cazul actiunii

bilaterale, acest muschi redreseaza lordoza
cervicala si determina flexia coloanei
cervicale ;
- in cazul actiunii unilaterale,
determia inclinarea laterala si flexia coloanei
cervicale.

- 11 -
NR MUSCHI ORIGINE INSERTIE ACTIUNE
CRT

A B C D
1 SEMISPINALUL - pe vertebrele cervicale si
CAPULUI primele dorsale (apofizele
transverse articulare si
spinoase)
2 SPLENIUL - pe vertebrele cervicale si
CAPULUI primele dorsale (apofizele
transverse articulare si
spinoase)
3 SPLENIUL - pe vertebrele cervicale si
GATULUI primele dorsale (apofizele
transverse articulare si
spinoase)
4 RIDICATORUL - pe tuberculul posterior al
SCAPULEI apofizelor transverse
cervicale de la C1-C4
5 ROMBOIDUL - pe apofizele spinoase ale
ultimelor 2 vertebre
cervicale si primelor 4
vertebre toracale
6 SEMISPINALUL - pe apofizele transverse,
sar peste 4 vertebre
PARTEA
CERVICALA
- pe occiput si mastoid -
pe apofizele vertebrelor
cervicale
- pe occiput si mastoid -
pe apofizele vertebrelor
cervicale
- pe occiput si mastoid -
pe apofizele vertebrelor
cervicale
- pe unghiul superointern
scapular (margine posterioara)
- pe marginea vertebrelor
scapulei
- pe apofiza spinoasa a
vertebrei a 5 a si a 6 a de
Deasupra
E
- EXTENSORI ai gatului
- ROTATORI (cand
actioneaza heterolateral)
- EXTENSORI ai gatului
- ROTATORI (cand
actioneaza heterolateral)
- EXTENSORI ai gatului
- ROTATORI (cand
actioneaza heterolateral)
- RIDICATOR al
omoplatului
- ADDUCTOR si
RIDICATOR al umarului -
ROTESTE scapula in jurul
unghiului lateral

7 LONGISSIM - pe apofizele transverse - pe tuberculii posteriori ai

CERVICAL ale primelor 4 vertebre apofizelor transverse cervicale
toracale a7a–a3a
8 LONGISSIM AL - pe apofizele transverse - pe apofiza mastoida a
CAPULUI ale primelor 3 vertebre temporalului
toracale si ultimele
cervicale
9 ROTATORUL - pe apofizele tansverse si - pe apofiza spinoasa si lama
CAPULUI spinoase ale vertebrelor arcului vertebral imediat
superioare
10 SCALENUL - pe apofizele transverse - pe prima si a doua coasta - - FLEXEAZA capul
ale vertebrelor cervicale la baza gatului, printre (cand
ANTERIOR
(tuberculii anteriori) scalenul anterior si se contracta intr-o singura
mijlociu trec artera parte)
subclavie si plexul brachial - Maresc rigiditatea
coloanei cervicale (cand iau
punct fix pe apofizele
transverse cervicale)
11 DREPT - pe atlas si occipital - pe procesul bazilar al - FLEXOR al capului
occipitalului - FLEXOR al
ANTERIOR AL
coloanei
CAPULUI cervicale (lungul gatului)
12 LUNG AL - pe apofizele transverse - pe fata inferioara a portiunii - FLEXOR al capului
ale vertebrelor cervicale bazilare a occipitalului - FLEXOR al
CAPULUI
coloanei
cervicale (lungul gatului)

- 12 -
13 LUNG AL - pe vertebrele toracale - fata inferioara a portiunii - FLEXOR al capului
GATULUI superioare si vertebrele bazilare a occipitalului - FLEXOR al
cervicale coloanei
cervicale
MUSCHIUL SCALEN ANTERIOR

- 13 -
 1.3 – Bilantul articular al coloanei vertebrale cervicale

Miscarile coloanei vertebrale cervicale indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe in
care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaza prin cumularea usoarelor deplasari ale
corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul articulatiilor.
Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor si articulatiile intervertebrale si de gradul de
compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este compus discul.

- 14 -
 Stim ca nucleul pulpos, prin tensiunea lichidului care se afla intre elementele sale componente,
are propietatea de a fi elastic.
Datorita acestei propietati sunt posibile miscarile coloanei si sunt inlaturate efectele daunatoare
ale presiunilor excesive sau ale socurilor de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata, are loc o apropiere a
corpurilor vertebrale – in partea lor anterioara – prin comprimarea partiala a discului in jumatatea lui
anterioara si prin impingerea usoara a nucleului pulpos posterior. In extensie, lucrurile se petrec invers.
Miscarile sunt posibile prin rolul integral pe care-l joaca discul intervertebral care formeaza un organ
unitar.

MISCARI POSIBILE LA NIVELUL COLOANEI CERVICALE:

- 15 -
 A–FLEXIECERVICALA
B–EXTENSIECERVICALA
C–INCLINARELATERALADRAPTA
D–INCLINARELATERALASTANGA
E–ROTATIECERVICALADREAPTA
F–ROTATIECERVICALASTANGA

Miscarile se evalueaza pornind de la "pozitia zero". In pozitie "asezat" se obtine o evaluare

corecta a miscarilor de inflexiune laterala si rotatie, astfel reusind sa obtinem o fixare relativa a
scheletului pelvin.
FLEXIA este miscarea care determina curbura concava a trunchiului in sens ventral; rahisul
cervical devine rectiliniu sau usor concav inainte. Miscarea test pentru FLEXIA CERVICALA:
trunchiul ramane fixat, mentonul se apropie de stern, cu care poate veni in contact fara sa deschida gura.
Reperul pentru masurarea amplitudinii este planul masticator (suprafata de contact dintre cele doua
arcade dentare) care se proiecteaza la exterior pe linia care uneste coltul gurii cu lobul urechii.
Amplitudinea miscarii este de 30-45°, din care 20° sunt date de articulatiile suboccipitale.
EXTENSIA este miscarea inversa flexiei, care curbeaza coloana pe fata sa dorsala, prin
accentuarea lordozei cervicale. Miscarea test pentru EXTENSIA CERVICALA: trunchiul ramane fixat,
coborand pe linia comisura bucala-lobul urechii. Amplitudinea masurata este de 30-45°, din care 20°
sunt date de articulatiile suboccipitale. Se poate aprecia alungirea distantei menton-stern.

INCLINATIILE LATERALE (inflexiunile) sunt miscarile care curbeaza rahisul de o parte;

se apreciaza cel mai adesea din fata; se masoara prin unghiul dintre linia sprancenelor si linia umerilor.
Amplitudinea masurata este de 40-45°, din care 20° sunt date de articulatiile suboccipitale.

- 16 -
 ROTATIA este miscarea de torsiune a rahisului in jurul axei sale longitudinale, aducand
privirea in lateral, de partea in care se face rotatia. Pentru a aprecia corect aceasta miscare, evaluarea
trebuie sa se faca vertical de sus, subiectul fiind asezat pe un scaun cu speteaza joasa, fixand bazinul si
genunchii. Planul de referinta este planul frontal, trecand prin vertex. In ceea ce priveste rahisul cervical
se poate masura unghiul format de planul frontal si planul care trece prin cele doua conducte auditive.
Rotatia proprie a rahisului cervical este de 45-60°, din care 30° sunt date de articulatiile suboccipitale.

1.4 – Bilantul muscular al coloanei vertebrale cervicale

FLEXIA GATULUI

ELEMENTELE MISCARII:
• Amplitudinea de miscare:
Coloana cervicala se flecteaza putin deasupra nivelului de disparitie a convexitatii. Cea mai mare parte a
rniscarii se produce la nivelul articulatiei atlantooccipitale.
• Factorii care limiteazii miscarea:
1. tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben si a ligamentelor
interspinoase supraspinoase;
2. tensiunea muschilor posteriori ai cefei;
3. contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali in fata cu fata superioara a corpilor
vertebralisubiacenti;
4. compresiunea fibrocartilajelor in fata.
• Muschii principali:
sternodeidomastoidianul
• Muschi accesori: marele drept anterior;
lungul gatului; scalenul anterior; scalenul
mijlociu; scalenul posterior; micul drept
anterior; grupa subhioidienilor.
EVALUAREA MISCARII:
Forta (5) si (4)
Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala pe toata
amplitudinea de micare; rezislenta se aplica pe frunte,

- 17 -
Daca exista o diferenta de forta musculara intre cei doi sternocleidomastoidieni, se pot evalua separat
prin rotatia capului de-o parte si flexia gatului.
Forta (3)
Culcat pe spate, se mentine partea inferioara a toracelui, subiectul flecteaza coloana cervicala :
a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3);
b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-).
Forta (1)
Se palpeaza muschii sternocleidomastoidieni de fiecare parte a gatului cand subiectul incearca sa
flecteze gatul.

- 18 -
EXTENSIA GATULUI
ELEMENTELE MISCARII:
• Amplitudinea de miscare:
Extensia coloanei cervicale pana cand capul vine in contact cu muschii posteriori a partii superioare a
trunchiului.
• Factorii care limiteazii miscarea:
1. tensiunea ligamentului vertebral comun anterior;
2. tensiunea muschilor, anteriori ai gatului;
3. apropierea apofizelor spinoase.
 Fixarea miscarii:
- contractia extensorilor spinali ai toracelui si coboratorii omoplatului si
claviculei; - greutatea trunchiului si a membrelor inferioare.
• Muschii principali:
trapezul (fascicolul superior);
marele complex; splenius al
capului; splenius al gatului;
muschii spinali; micul
complex; transversul gatului;
spinalul capului; spinalul
gatului; digastricul nucal.
• Muschii accesori: transversul spinal; marele si micul oblic
al capului; angularul (ridicatorul) omoplatului; marele si micul
drept posterior.

- 18 -
EVALUAREA MISCARII:
Forta (5) si (4)
Decubit ventral, gatul in flexie; partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extinde
coloana cervicala pe toata amplitudinea de miscare; rezistenta se aplica pe regiunea occipitala.
Forta (3)
Decubit ventral, gatul in flexie partea superioara a toracelui + omoplatii sustinuti, subiectul extinde
coloana cervicala:

a. daca amplitudinea de micare este totala = forta (3);

b. daca amplitudinea de micare este partiala = forta (3-).
Forta (1)
Decubit ventral, se poate observa o schita de miscare sau se palpeaza muschii regiunii posterioare a
gatului (se poate face testul cu capul sprijinit pe masa).

CAPITOLUL 2 – SPONDILOZA CERVICALA

2.1 - Definirea spondilozei cervicale
Spondiloza cervicala reprezinta o atroza localizata la nivelul elementelor anatomice din
regiunea cervicala a coloanei vertebrale se manifesta prin limitarea miscarilor capului si prin dureri ce
pot iradia si in zonele scapulare, pana in maini.
Leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte
frecvente. Coloana este un ansamblu unitar alcatuit din
vertebre, care sunt solidarizate intre ele printr-un sistem
de articulatii si ligamente.
Procesele de uzura la nivelul coloanei afecteaza atat
discul intervertebral (discartroza), cat si
- 20 -
 articulatia interapofizara (artroza posterioara, artroza
interspinoasa).
Discartroza este destul de precoce (chiar de la 10 ani); discul vertebral incepe sa prezinte
unele semne de uzura la nivelul inelului fibros, care se fisureaza ca urmare a leziunilor
degenerative si sub influenta traumatismelor si solicitarilor zilnice.
Nucleul pulpos se deshidrateaza si se altereaza, se turteste si tinde sa migreze prin fisurile
inelului fibros.
In cazul discartrozei, la alterarea discala se asociaza si rasunetul osos: osteoscleroza platourilor
vertebrale si osteofitoza reactionala.
Uncartroza este o forma particulara de artroza vertebrala. Se intalneste la nivelul coloanei
cervicale unde exista articulatii adevarate intre corpii vertebrali.
Spondiloza cervicala intereseaza cu predilectie discurile cervicale C5-6-C6-7, este frecvent
asimptomatica si prezinta o usoara limitare indolora a miscarilor gatului sau dureri discrete la miscarile
gatului si/sau limitarea mobilitatii laterale.
Statul prelungit pe scaun (in fata calculatorului) cu adoptarea unei pozitii vicioase pentru
coloana cervicala cu capul flectat timp indelungat, miscari bruste si repetitive ale coloanei cervicale
care este solicitata nefiziologic in timpul desfasurarii activitatilor profesionale este doar una din
cauzele acestei afectiuni suparatoare. Suprasolicitarea cronica a muschilor si ligamentelor din
regiunea cervicala, in timpul liber sau in timpul desfasurarii actului profesional, determina
compresiunea structurilor nervoase senzitive cu aparitia diferitelor sindroame clinice, cum ar fi:
1. sindroame radiculare - nevralgie cervico-brahiala;
2. sindrom de iritare a simpaticului cervical posterior - sindromul Barré-Lieau
- caderea pacientului in genunchi in momentul unei miscari bruste de rotatie a capului
3. sindromul de insuficienta circulatorie vertebro-bazilara
4. sindromul de compresiune medulara

- 21 -
 2.2 - Etiopatogenia spondilozei cervicale

Sedentarismul, traumele ocupationale, expunerea la temperaturi joase si curent, obezitatea si o

pozitie incorecta a corpului pentru perioade lungi de timp sunt
factori ce reduc tonusul musculaturii
paravertebrale, circulatia si metabolismul local
la nivelul cartilajelor articulare, provocand
sclerozarea discurilor intervertebrale si degenerarea
vertebrelor.
Ceafa este partea corpului care se situeaza intre cap si
restul corpului. Ea face legatura intre creier si executantii lui,
care sunt bratele si picioarele.
Ceafa este deci, locul in care dorintele sau vointa nu au
iesit la suprafata, nu au inceput sa apara si nu au declansat
inceputul unui gest fizic. Ele nu au fost inca in raport cu
exteriorul. Astfel ceafa reprezinta punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte,
dorinte, vointe, a vrea, etc) spre real (actiune, realizare, relatie, expresie).
Tensiunile, suferintele sau blocajele cefei exprima dificultatea sau incapacitatea noastra
de a face sa devina realitate dorintele, ideile, conceptele, vointele. Totusi, spre deosebire de
- 22 -
tensiunea umerilor, care are aproape aceeasi semnificatie, ne aflam, vorbind de ceafa, in stadiul in care
ideile nu au ajuns “la poarta” trecerii la actiune. Asta inseamna ca nu putem face ca lucrurile sa
devina realitate, pentru ca ne gandim sau credem ca nu suntem capabili. Incapacitatea este din
partea noastra, in timp ce pentru blocajul umerilor, ea venea din partea celorlalti, din lumea
exterioara.
Intreaga greutate a supraincarcarilor fizice constiente, dar mai cu seama a celor spirituale si
psihice inconstiente se rasfrange asupra discurilor
intervertebrale.
Orice profesie care solicita pentru un timp indelungat
coloana cervicala intr-o pozitie cifotica, predispune la
spondiloza cervicala. Pozitia cifotica, cu capul aplecat mult
inainte, se intalneste la dactilografe, elevi, studenti, scriitori,
profesori, chirurgi, muncitori de precizie din industria
electronica, croitori, etc. Continuitatea pozitiei cu capul
aplecat mult inainte, provoaca oboseala muschilor cefei, iar cu timpul nu mai echilibreaza greutatea
extremitatii cefalice, fapt ce provoaca suprasolicitarea discului intervertebral, discul deshidratandu-se
cu timpul. Acesta se turteste si isi pierde elasticitatea, iar vertebrele se apropie comprimand radacinile
nervoase, care dau dureri nevralgice. Amortizarea socurilor in timpul miscarilor gatului, nu mai este
realizata de discurile intervertebrale, iar fortele exercitate aici se
transmit direct si brutal platourilor vertebrale, acestea
ingrosandu-se si aparand osteofite.
Osteofitele reprezinta rezultatul unor mecanisme de
aparare si in unele situatii reduc deplasarea vertebrelor,
impiedicand pana la o anumita limita, ingustarea spatiului
intervertebral. Osteofitul nu reprezinta elementul primar al
leziunii degenerative cervicale. El apare in cadrul fenomenelor
reparatorii, fiind consecinta suprasolicitarii discale. Deci,
osteofitul joaca un rol in declansarea unor simptome dureroase, mai ales daca pozitia lui este
posterioara. Osteofitele situate anterior nu provoaca in general simptome dureroase. Asa se explica de
ce un numar de indivizi, la care se descopera cu ocazia unor radiografii ocazionale si care au o
musculatura cervicala normala, numeroase osteofite anterioare, nu prezinta suferinta.
Lordoza cervicala si redistributia greutatii, alaturi de mobilitatea coloanei cervicale si cu
importantele ei relatii anatomice (maduva spinarii, radacinile nervoase, arterele vertebrale) fac
segmentul cervical deosebit de vulnerabil de diverse traume. De asemenea, modificarile patologice

- 23 -
aparute la nivelul coloanei cervicale se pot rasfrange negativ si asupra altor organe, stand la baza asa
numitei „patologii repercursive”.

In ultimele decenii cunostintele

legate de patologia repercursiva a
afectiunilor coloanei cervicale au luat o
amploare apreciabila. S-a adunat un
material imens de date, aratand ca
leziunile coloanei pot provoca
nenumarate si variate tulburari la
distanta in sistemul nervos, organele de
simt, membre si trunchi. Faptul ca
leziunile coloanei cervicale pot cauza
suferinte in domeniul viscerelor este de
asemenea unanim recunoscut.
Notiunea a intrat in domeniul
cunostintelor generale curente si este exprimata de unii autori sub denumirea de „boli vertebrogene”
sau „visceropatii spondilogene”. In realitate patologia viscerala vertebrogena se sprijina nu numai pe
observatii clinice ci si pe o serie de argumente histopatologice, experimentale, radiologice etc., de o
valoare indiscutabila, care dau notiunii un fundament solid. Leziunile coloanei vertebrale pot constitui
un factor etiologic in geneza suferintelor viscerale. Patologia repercursiva vertebrogena cervicala
este foarte bogata si variata, fiind expresia, pe plan patologic a particularitatilor anatomo-functionale

- 24 -
ale coloanei cervicale. La nivelul canalelor intervertebrale cervicale, radacinile nervilor spinali se
incruciseaza cu artera vertebrala si nervul vertebral. Nervul vertebral este un nerv vegetativ
simpatic, care are conexiuni cu intregul lant ganglionar simpatic si cu nervii situati in jurul arterelor ce
iriga o buna parte din sistemul nervos central si din organele de simt. In acest fel, modificarile din zona
canalelor intervertebrale (gaurile de conjugare) pot determina atat durerile locale, cat si la distanta
(precordiale, faringolaringiene, retro-oculare, etc.).
Orice modificare suferita de artera vertebrala direct sau prin intermediul nervului vertebral, va
declansa perturbarea irigatiei sangvine a trunchiului cerebral, a cerebelului etc., si se va cointeresa si
substanta reticulara. Primele semne clinice de avertisment sunt consecintele suprasolicitarii musculare
si se traduc prin dureri in regiunea cervicala si occipitala si prin contracturi musculare care blocheaza
intermitent miscarile gatului si care pot fi insotite de dureri nevralgice iradiate in brate sau amorteli la
nivelul mainilor. Radiografia spondilozei

2.3 – Simptomatologia si diagnosticul spondilozei cervicale

2.3.1 - Istoricul bolii
- traumatism in antecedente (mecanism de producere);
- senzatia de inlacatare, crepitatii, cracmente (tosnete), contractura musculara (toticolis – blocari
dureroase ale capului si gatului intr-o parte, spre unul dintre umeri);
- cefalgii, senzatie de ameteala;

- 25 -
- dureri la nivelul maxilarului;
- parestezii, senzatie de slabiciune la nivelul bratului sau MS (membrului superior) in totalitate;
- alte episoade dureroase;
- disfagia (tradeaza o spondiloza severa, cazul in care pintenii ososi sunt suficient de mari pentru
a compresa esofagul);
- context stresant;
- context algic legat de postura (operator pe calculator, telefonist).
Simptomatologia este dominata de durerea aparuta la nivel cervical, care poate fi acuta sau
cronica, continua sau intermitenta cu localizare la nivel cervical sau uneori cu iradiere pe traiectul
nervilor adiacenti.

2.3.2 - Examenul clinic

Artrozele intervertebrale raman clinic latente, evidentiindu-se printr-un examen radiologic
efectuat de rutina sau pentru explorarea altei suferinte (pulmonare, urologice). Acestea se remarcă prin
sărăcia semnelor subiective şi obiective.
Manifestarile spondilozei cervicale sunt variate in functie de elementele anatomice interesate si
de etajul la care se produce afectarea.
Simptomul dominant este durerea, care apare de la inceputul bolii, si care in faza initiala,
este reflectarea procesului de degenerare a discului intervertebral interesat. Durerea este in acest sens
localizata la nivelul respectiv. Durerea are un debut lent, este cronica, difuza, vag localizata, in general
de intensitate moderata. Durerea se accentueaza la oboseala, in urma adoptarii pozitiilor vicioase sau
cand pacientul doarme in anumite pozitii incorecte. Cedeaza la repaus, mai ales in pozitia de decubit
dorsal (culcat pe spate) pe un plan tare.
Durerea se poate insoti de contractura musculara, caz in care intensitatea ei este crescuta.
Ea poate fi perceputa localizat la nivelul cefei sau poate iradia spre zona occipitala, scapula,
brat sau umar.

Redoarea articulara este inregistrata de pacient in special dimineata, la trezire. Cedeaza dupa
10-15 min de miscare. Cracmentele (gatul trosneste la miscari) sunt resimtite atat de pacient, cat si
obiectiv.
Limitarea amplitudinii de miscare se instaleaza progresiv. Sunt limitate in special miscarile
de flexie, inclinare laterala si rotatie.
In unele cazuri se poate instala torticolisul – blocare dureroasa a capului si gatului intr-o parte,
spre unul dintre umeri.

- 26 -
 Cand procesul degenerativ ajunge sa intereseze gaurile de conjugare simptomele si semnele se
grupeaza in functie de etajul interesat.

 Afectarea nivelurilor vertebrale C4-C7 conduce la iritarea radacinilor nervilor spinali C5-C8,
aflati in componenta plexului brahial, sindrom cunoscut ca nevralgie cervico-brahiala (NCB) sau
sindrom dureros al umarului.
Simptomatologia NCB este dominata de durere, ce are urmatoarele caracteristici:
- debut brutal, dimineata la sculare sau instalata progresiv,
- precedata de o cervicalgie de intensitate crescanda,
- se acompaniaza de o iradiere brahiala din ce in ce mai accentuata,
- ca orice durere radiculara poate fi agravata de tuse, decubit, cu exacerbare nocturna, - durerile
se pot insoti frecvent de parestezii diverse: amorteli.
Durerea respecta un teritoriu strict monoradicular astfel:
- in radiculopatia C5 durerea iradiaza in umar si pe fata externa a bratului pana la cot;
- in radiculopatia C6 durerea este descrisa de pacient pe fata antero-externa a umarului, bratului
si antebratului pana la police;
- in afectarea C7 simptomatologia se inregistreaza pe fata posterioara a bratului, antebratului,
fata dorsala a pumnului, index si medius;
- pentru C8 durerea este localizata pe fata antero-interna a bratului, pumnului si in degetele
4si5. Manevrele de elongatie pentru radacinile C5-C8 (pozitive in NCB) sunt reprezentate de:
- manevra Lasegue a membrului superior - abductia maxima a bratului cu antebratul in
extensie, - manevra Lasegue a gatului - inclinarea si rotarea capului spre partea sanatoasa.

 Afectarea nivelurilor vertebrale C1-C3 conduce la instalarea sindromului de insuficienta

circulatorie vertebro-bazilara (ICVB), aspect al deficitului de irigare prin artera vertebrala, manifestat
prin:
- senzatie de jena, greutate, pana la durere occipitala;
- cefalee, ameteli, vertij;
- oboseala;
- tulburari de motilitate – slabirea brusca a musculaturii picioarelor (drop atack);
- hipertensiune arteriala oscilanta, tulburari de ritm cardiac;
- senzatie de jena, greutate, pana la durere oculara;
- scaderea treptata sau brusca a vederii (incetosare);
- scaderea auzului (vajait, sunete); - scaderea memoriei.

- 27 -
  Afectarea spondilozica prin ingustarea canalului vertebral in segmentul cervical si
compresia maduvei spinarii conduce la mielopatia cervicala.
Compresia maduvei cervicale produce o parapareza spastica cu instalare lenta si progresiva,
uneori asimetrica si frecvent acompaniata de parestezii la nivelul picioarelor si mainilor. Sensibilitatea
vibratorie este frecvent scazuta la nivelul picioarelor si ocazional exista un nivel senzitiv pentru
vibratie la nivelul toracelui superior. Tusea si stranutul produc adesea pareza piciorului sau durere
iradiata la nivelul membrului superior sau umarului. Pierderea dermato-merica a sensibilitatii la nivelul
membrului superior, atrofia musculaturii intrinseci a mainii, accentuarea reflexelor osteondinoase
profunde la nivelul membrelor inferioare sunt frecvente. Mictiunea imperioasa sau incontinenta apar in
cazuri avansate. Reflexele la nivelul membrelor superioare sunt frecvent diminuate la un anumit nivel,
in special bicipital (C5-C6). Mielopatia spondilitica este, de asemenea, una dintre cauzele cele mai
frecvente de dificultate in mers la varstnici.
Semne: starea generala este buna, frecvent bolnavul fiind hiperponderal. Se remarca: un grad
oarecare de limitare a miscarii coloanei vertebrale (mai frecvent segmentar); anomalii de statica
vertebrala (uneori datorita unei atitudini antalgice); prezenta de puncte dureroase mediane sau
laterovertebrale evidentiate la palpare.
Examenul neurologic: normal.

2.3.3 – Investigatii paraclinice

Evaluare radiologica de rutina: radiografia cervicala simpla este o rutina pentru fiecare
pacient suspect de spondiloza cervicala. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei vertebrale,
foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. În anumite conditii este necesara flexia
coloanei cervicale pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral,
osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, diametrul canalului vertebral.

RMN (rezonanta
magnetica): este de real
ajutor în diagnosticarea
spondilozei cervicale.
Prezinta avantaje precum:
imagistica directa în planuri
multiple, definire mai buna
a elementelor neurale,

- 28 -
cresterea acuratetii, neinvazivitatea; identifica modificarile musculare, ale tendoanelor sau
ligamentelor;
EMG (electromiografia) si deterrninarea vitezei de conducere nervoasa (VCN): evalueaza
sisternul neuromuscular, sindroamele de entrapment al nervilor periferici, radiculopatiile, miopatiile
sau miozita. Electromiografia este utila în evaluarea radiculopatiei cauzata de spondiloza, dar este de
valoare limitata în evaluarea mielopatiei.
Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie
pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice în evaluarea
spondilozei. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase.
Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului.
Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate în mijlocul corpurilor
vertebrale.

2.3.4 – Diagnosticul spondilozei cervicale

Diagnostic pozitiv: se pune pe baza examenului clinic (durerii vertebrale) si a examenului radiologic;
Diagnosticul diferential se face intre:
- intindere - ligamentara;
- contractura - musculara;
- afectare discala - degenerativa, hernie, inflamatie;
- artrita;
- spondiloza, stenoza a canalului medular;
- artropatia articulatiilor interapofizare;
- arahnoidita;
- suferinta neurogena;
- afectare maligna: MM (mielom multiplu), metastaze osoase;
- osteoporoza, fracturi, dislocare,subluxatie;
- suferinta psihogena;
- torticolis, alte tulburari de mobilizare: antecolis, retrocolis.
- afectiuni viscerale ce pot produce dureri vertebrale (litiaza biliara sau renala, metroanexita…); -
afectiuni vertebrale grave in stadiul initial (SA, neoplasm vertebral primitiv sau secundar…).

- 29 -
 2.3.5 - Evolutia bolii - complicatii

Evolutia spondilozei cervicale poate fi lenta si prelungita, iar pacientii pot ramane fie
asimtomaticii, fie cu durere cervicala usoara. Perioadele lungi de dezabilitate nonprogresiva sunt
tipice, iar in cateva cazuri conduita pacientului se deterioreaza.

Primul stadiu al spondilozei cervicale – LOCAL

Este faza in care procesul de degradare incepe la nivelul discului intervertebral, deci exista
fenomene localizate doar la nivelul unui disc. Se poate spune ca in acest stadiu este doar o discopatie.
Ca simptomatologie, in acest stadiu al spondilozei se simte o durere care poate fi de mai mica
intensitate, dar care este locala doar la nivelul discului bolnav (discopatia). Aceasta este un prim
semnal de alarma si in acest caz ar fi foarte bine ca cei care simt o asemanare durere sa se prezinte la
medic pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator. In aceasta etapa, recuperarea este mai
rapida si mai ieftina. In caz contrar, boala avanseaza si se ajunge la urmatorul stadiu, spondiloza
cervicala in stadiul 2, miotonic.

Al doilea stadiu al spondilozei cervicale – MIOTONIC

Este faza in care procesele degenerative cuprind doua sau mai multe discuri
intervertebrale, precum si structurile adiacente. Procesul de degradare depaseste zona coloanei
cervicale si cuprinde si musculatura paravertebrala, de aceea se numeste mitonic.
In acest stadiu al spondilozei durerea este mai acuta si cuprinde o zona mai extinsa, de obicei
coborand pana la nivelul vertebrei C7. Acesta este semnalul de alarma, iar cel in suferinta trebuie sa
mearga la medic pentru a fi diagnosticat si trecut pe tratament combinat cu masaj recuperatoriu. Altfel
boala isi continua procesul de degradare afectand structura si rezistenta coloanei vertebrale cervicale si
ajunge la stadiul trei.

Al treilea stadiu al spondilozei cervicale – IRITATIVA

In aceasta etapa sunt afectati nervii care pleaca de la nivelul coloanei vertebrale cervicale.
Durerea creste in intensitate si se extinde spre regiunea inter-scapulovertebrala si apar noi afectiuni si
anume:
• Sindromul muschilor scaleni
• Periartrita periscapulo-humerala
• Distonia neurovegetativa
• Sindromul „Reino”
• Hipertensiune arteriala

- 30 -
 Sindromul muschilor scaleni

Daca nici de aceasta data nu se merge la medic, boala va evolua si se va indrepta spre stadiul
radicular.
Al patrulea stadiu al spondilozei cervicale – RADICULAR
In acest stadiu, spondiloza cervicala se concretizeaza prin fenomenul de compresiune a
radacinilor nervoase care pleaca de la nivelul cervical cu raspandire a simptomatologiei pe toata
zona inervata de respectiva radacina nervoasa.
Daca sunt afectate radacinile nervoase de la nivelul C1-C3, atunci se dezvolta sindromul de
insuficienta circulatorie vertebrobazilara (ICVB).
Daca spondiloza cervicala in stadiul al patrulea (radicular) este tratata superficial,
necorespunzator si prea tarziu aceasta avanseaza si trece in ultimul stadiu numii atrofic.
Al cincilea stadiu al spondilozei cervicale – ATROFIC
In acest stadiu al spondilozei apar disfunctii trofice ale segmentului vertebral afectat. Toata
simptomatologia mai sus mentionata se accentueaza, se agraveaza si de cele mai multe ori se ajunge la
complicatii.
Intre cele trei segmente ale coloanei vertebrale (cervical, toracal si lombar) pot exista diferente
in ceea ce priveste dezvoltarea spondilozei, la nivelul unui segment poate fi un anumit stadiu de
dezvoltare, in timp ce in altul poate fi un stadiu mai avansat, sau invers, sa nu se fi ajuns inca la acel
stadiu. Acest lucru depinde de gradul in care este solicitat organismul de-a lungul anilor. Sedintele
complexe de recuperare medicala din care fac parte, reflexoterapia si masajul medical, au un efect
curativ si pozitiv pregatind pacientul pentru aplicarea tratamentului de recuperare medicala; infiltratiile
cu produse naturiste cu efect regenerativ, care au o precizie foarte mare si cu un randament foarte bun.

2.4 – Profilaxia spondilozei cervicale

Kinetoprofilaxia primara are o larga adresabilitate si consta in utilizarea exercitiului fizic ca

mijloc de intretinere a starii de sanatate, a integritatii si functionalitatii normale a organismului. Ea este
indicata indiferent de varsta, sex sau pregatire fizica anterioara.
In vederea prevenirii aparitiei si agravarii spondilozei cervicale este necesar sa respectam
regimul de munca, odihna, alimentatie, eliminarea stresului, autoeducarea si autocontrolul emotiilor
si schimbarea gandirii negative in gandire pozitiva. De asemena, se recomanda ca patul sa fie tare,
iar perna mai mica.
Benefic este ca o data sau de doua ori pe an sa se faca sedinte de reflexoterapie, masajul
coloanei vertebrale si kinetoterapie. Prin masaj si kinetoterapie se inlatura blocajele si deplasarile
vertebrelor, se elibereaza vasele sangvine si fibrele nervoase, se restabileste circulatia si incet, incet,
dispar simptome cervicalgiei si se restabileste functia normala a organismului.

- 31 -
 Obiectivele urmarite sunt:
 mentinerea mobilitatii articulare, fortei si rezistentei musculare,
 mentinerea posturii corecte,
 mentinerea capacitatii de efort
 mentinerea coordonarii si abilitatii miscarilor.
Obiectivele specifice sunt legate de predispozitia unor persoane pentru afectarea patologica a
coloanei vertebrale in general (obezi, femei gravide, persoane cu munca fizica grea, insuficiente
musculo-ligamentare, deficiente fizice la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor inferioare etc.).
Scopul tratamentului consta in:
 scaderea greutatii corporale,
 tonifierea musculaturii paravertebrale, fesiere, abdominale;
 corectarea unor modificari ale coloanei vertebrale prin insusirea de posturi
corecte si aliniament al corpului.
Riscul aparitiei spondilozei cervicale poate fi scazut daca se mentine o postura corecta, cu
gatul aliniat umerilor, daca se practica exercitii fizice regulate, pe tot parcursul vietii, pentru intarirea
musculaturii cervicale si a ligamentelor si evitarea producerii unor traumatisme la acest nivel.

2.5 – Tratamentul spondilozei cervicale

Tratamentul este adaptat formelor clinice si se realizeaza prin mijloace ortopedice,

medicamentoase, balneofizioterapice si kinetice. Scopul tratamentului in spondiloza cervicala este
ameliorarea durerii, mentinerea mobilitatii articulare, diminuarea handicapului fizic si evitarea
leziunilor permanente ale maduvei si nervilor.
Cazurile usoare beneficiaza de pe urma tratamentului antiinflamator (Ibuprofen), a exercitiilor
fizice prescrise de un fizioterapeut, cu scopul de a intari muschii si articulatiile. Uneori poate fi
prescrisa purtarea unei orteze cervicale pentru a limita miscarile gatului si a reduce inflamatia nervilor.
Cazurile mai grave necesita spitalizare cu imobilizarea gatului si admistrare de miorelaxante si
corticosteroizi pentru reducerea inflamatiei si a durerii.
Daca tratamentele de mai sus nu dau rezultate si durerea persista sau daca au aparut semne si
simptome neurologice, este necesar tratamentul chirurgical. Tratamentul in spodiloza cervicala este
unul care trebuie sa fie tratat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu
admistrare de analgezice, recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie care este
singurul tratament care invinge boala (exceptand cazurile care necesita interventie chirurgicala).

- 32 -
 2.5.1 - Tratament medicamentos vizeaza:
 combaterea durerii,
 combaterea inflamatiei perirarticulare,
 combaterea contracturii musculare,
sedarea pacientilor.
Se administreaza:
 AINS in posologii diferite (oral, supozitoare sau intramuscular)
 medicatie antalgica la nevoie (Algocalmin, Paracetamol, Tramal).
 Glucocorticoizii se aplica in infiltratii paravertebrale sub forma de hidrocortizon
acetat, betametazon - Diprophos sau Triamcinolon acetonid etc. cu xilina 1%.
 Medicatia decontracturanta (Clorzoxazon, Mydocalm, Myolastan) este de obicei
asociata cu folos.
 Terapia sedativa cu tranchilizante, barbiturice sau neuroleptice (asocierea cu
fenotiazine antidepresive) este de asemenea utila.
Medicatia condroprotectoare constituie o terapie moderna de fond in procesul degenerativ
cartilaginos

Tratament medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta
durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se
asociaza cu medicamente tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile. Efectele sunt
limitate deoarece se trateaza durerea si nu cauza (in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).

2.5.2 - Tratamentul igienico-dietetic consta in repaus

la pat in puseurile de acutizare. In stadiile de remisiune se
recomanda:
- evitarea unor miscari contraindicate;
- reducerea solicitarii articulare prin corectarea viciilor
posturale si a lordozei - lombare excesive;
- corectarea greutatii corporale la pacientii obezi; - evitarea
solicitarii excesive a articulatiilor afectate; - evitarea
ortostatismului prelungit. a
Educatia bolnavului este o
componenta esentiala programului de recuperare.
Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului,
posturile corecte in ortostatism si in pozitia asezat pentru

- 33 -
 mentinerea lordozei si protectia structurilor lezate, modalitatile concrete de
ridicare din clinoin ortostatism, ca si posturile corecte in diferite activitati uzuale.

2.5.3 - Tratamentul chirurgical

Acesta se face in formele severe de boala cu limitarea miscarilor in articulatiile afectate.
Daca tratamentul conservator nu da rezultate sau daca semnele neurologice si simptomele, cum
ar fi scaderea fortei mainilor sau picioarelor, devin mai pregnante, probabil va fi nevoie de o
interventie chirurgicala. Tipul de interventie chirurgicala va depinde de tipul de compresie a structurior
nervoase (osteofitii vertebrali, stenoza spinala). Cele mai frecvente tipuri de interventii chirurgicale
includ:
Abordarea anterioara: chirurgul face o incizie anterioara la nivelul gatului, si acceseaza
portiunea anterioara a coloanei vertebrale. Apoi, acesta poate scoate discul intervertebral si portiunea
herniata a discului (hernia de disc cervicala), in functie de procesul patologic existent. Uneori, dupa
inlaturarea discului intervertebral, chiurgul prefera sa umple spatiul dintre vertebre cu o grefa osoasa
sau cu un implant (caja intervertebrala).

Abordarea posterioara: prin acest abord chirurgul repozitioneaza oasele din portiunea
posterioara a coloanei vertebrale cervicale, mai ales in cazul in care canalul vertebral prezinta o
stenoza la mai multe nivele. Aceasta operatie, numita laminectomie, rezeca portiunea osoasa
posterioara a vetebrelor printr-o incizie situata la nivelul regiunii posterioare a gatului.
Riscurile acestei proceduri includ infectia, ruptura unei membrane care acopera maduva spinarii
la nivelul locului unde s-a efectuat actul chirurgical, hemoragia, tromboza venoasa profunda, agravarea
semnelor neurologice. In plus, chirurgia poate sa nu elimine toate problemele pe care are pacientul
datorita spondilozei cervicale.

- 34 -
 CAPITOLUL 3 – TRATAMENTUL BALNEO-FIZIO-KINETO

Balneofizioterapia actioneaza impotriva durerii cervicale avand efect antialgic, ajuta la

cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontractarea musculaturii
paravertebrale cervicale. Efectele balneofizioterapiei sunt mult mai benefice si de lunga durata daca
aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.
Principiile si obiectivele tratamentului fizioterapeutic al spondilozei cervicale
Obiectivele recuperarii in spondiloze sunt:
- Combaterea durerilor;
- Combaterea redorilor si retractiilor;
- Stabilizarea procesului de artroza;
- Recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale;
- Promovarea exercitiilor de asuplizare a coloanei;
- Armonizare a curburilor fiziologice;
- Tonifierea musculaturii paravertebrale;
- Crearea unui comportament igienic si ergonomic va proteja coloana,
preintampinand progresia proceselor degenerative si aparitia puseurilor acute.
Fizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu
exista contraindicatii din punctul de vedere strict al bolii artrozice, excluzand bineinteles numai
formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc.).
Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei si
balneoterapiei.

3.1 - Tratamentul prin hidrotermoterapie (tehnica, efecte)

Din termoterapie indicam: - impachetarile uscate generale cu sticle calde, 30-60 minute.
- impachetarile cu parafina
Tehnica de aplicare: se topeste intr-un vas o cantitate de parafina alba in asa fel incat sa mai
ramana cateva bucati neincalzite, in scopul evitarii supraincalzirii.
Cu ajutorul unor mansoane prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu ajutorul unei palnii,
parafina topita. Ele sunt confectionate din panza cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de
parafina. Peste stratul de parafina se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu patura. Durata
este de 30-60 de minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei inainte de aplicarea parafinei. Pe
regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza foarte usor din cauza transpiratiei produsa de
parafina.

- 35 -
 Actiunea parafinei provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor. Pielea se
incalzeste la 38-40 de grade C provocand o transpiratie locala abundenta.
La desfacerea parafinei se evidentiaza hiperemia produsa. Dupa impachetare se aplica o
procedura rece.
Din hidroterapie indicam:

Baia kinetoterapeutica sau baia cu miscari este o baie calda, la care se asociaza miscari in
toate articulatiile bolnavului. Se efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu
apa la temperatura de 36-37 grade C.
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si timp de 5 minute este lasat linistit. Dupa aceasta, tehnicianul
executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Se incepe cu degetele membrului inferior de partea opusa, apoi pe rand se imprima miscari si celorlalte
articulatii; se trece la membrul inferior de aceeasi parte. Manevrele se continua apoi la membrele
superioare, intai cel de partea opusa, apoi cel de aceeasi parte, pornindu-se tot de la degete. La urma se
trece la mobilizarea trunchiului si la miscari in articulatiile capului si ale coloanei cervicale.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa aceea bolnavul sta in repaus,
dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 de minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca. Se poate
executa si pe segmente limitate in vane mici corespunzatoare.
Mod de actiune: factorii pe care se bazeaza efectele baii kinetoterapeutice sunt: factorul termic si
factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se produce sub
influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui Arhimede.
Baile medicinale:
Modul de actiune: factorul termic, chimic si mecanic.
Bai cu ingrediente chimice - temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute.
Baia cu iod - (substanta activa este iodura de potasiu sau sare de Bazna).
Baile cu iod se fac in cazi de lemn acoperite cu capac sau cu o patura in asa fel ca numai capul
bolnavului sa ramana afara, pentru a evita actiunea nociva a vaporilor de iod.
Mod de actiune: iodul micsoreaza vascozitatea sangelui provocand vasodilatatie si scazand tensiunea
arteriala, mareste puterea de aparare a organismului determinand reactii locale la nivelul tesuturilor si
organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

Baile cu abur

- 36 -
Se foloseste caldura umeda sub forma de vapori. Ele aduc un aport mare de caldura ridicand intr-un
timp relativ scurt temperatura corpului.
Pentru ca baile de abur sa fie mai usor suportate se pleaca de la o temperatura initiala de 38-42 de
grade C. si se urca treptat la 50-55 grade C
Durata lor variaza in raport cu boala si rezistenta organismului de la 5-30 min. iar daca dorim sa marim
transpiratia dam bolnavului 250-500 ml ceai sau apa.
In timpul procedurii se pune o compresa la cap, ceafa, inima. Baia de abur se termina cu o procedura
de racire, baie sau dus rece.
Baile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de trei ori pe saptamana.
Baia de abur poate fi: completa sau partiala.
Baia de abur completa: poate fi executata in camere speciale, intr-o atmosfera supraincarcata de vapori
la temperaturi de 40-50 grade C; ea mai poate fi practicata in dulapuri speciale orizontale sau verticale.

3.2 - Tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)

Electroterapia este folosita sub diferite forme:

 curenti de joasa frecventa – galvanizari;
 ionizari cu novocaina, clorura de calciu, histamina;
 curenti cu impulsuri (TENS);
 curenti diadinamici;
 curenti interferentiali de medie frecventa;
 curenti de inalta frecventa (ultrasunetul, magnetodiafluxul si ultrascurte).
Electroterapia este acea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii diverselor forme ale
energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic.
Aplicarea energiei electrice se face, fie direct prin curentul continuu sau alternativ si derivatele lor, fie
indirect, transformat in alte forme de energie, ca cea radianta, calorica sau luminoasa.
Proceduri folosite in tratamentul electroterapiei:
- curentul galvanic
- ionizarile
- curentul diadinamic
- ultrasunetul
- curentii interferentiali
- magnetodiaflux

- 37 -
 Curentul galvanic: Prin curentul electric intelegem o deplasare de sarcini electrice dealungul
unui conductor (un corp prin care poate sa treaca un curent electric continuu, adica o scurgere de
electroni). Daca sensul de deplasare al electronilor este acelasi mentinandu-se la o intensitate constanta
este vorba despre un curent continuu.
Efectele fizico-chimice ale curentului galvanic:
- efect termic
- efect termoelectronic
- efect magnetic
- electroliza si electroforeza
Tehnica de aplicare: in tehnica de aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie sa avem in vedere:
- bolnavul si regiunea de tratat (coloana vertebrala)
- aplicarea electrozilor si legatura cu sursa
- manevrarea aparatului
Bolnavul va sta in decubit anterior pe o canapea de lemn cu saltea de cauciuc imbracata cu cearsaf
curat. Electrozii vor fi aplicati intotdeauna, fie numai prin intermediul unui strat hidrofil imbibat cu
apa (tifon, panza, flanela, burete gros de 2 cm), fie prin intermediul apei in cazul bailor electrice (baia
generala Stranger; baia galvanica completa).
Nu se va aplica niciodata electrodul de metal sau de carbune direct pe tegument sau mucoase.
Intensitatea curentului trebuie sa ajunga la pragul de toleranta al bolnavului. Durata 30 min., zilnic sau
la doua zile.

Ionizarile
Ionizarea este procedura prin care introducem in organism, cu ajutorul curentului electric diferite
substante medicamentoase cu actiuni farmacologice.
Tehnica de aplicare: pentru a putea face o ionizare avem nevoie de aparatura folosita in galvanizare,
folosind substante medicamentoase ca: clorura de calciu, xilina.
Numar sedinte=10 Timp=10-
15 min.

Curent diadinamic
Curentul diadinamic este o forma derivata din curentul
sinusoidal de 50 Hz, care a suferit o serie de modificari.
Tratamentul cu curenti diadinamici in spondiloze cuprinde:
- difazat (D.F.) - tratament preliminar
obligatoriu cu efect spasmolitic si analgezic temporar

- 38 -
 - perioada scurta (P.S.) - folosit in traumatisme articulare, vasculopatii, nevralgii cu sau
fara tulburari trofice asociat uneori cu
- lunga perioada (P.L.) - folosit in atrofii ale musculaturii netede.
Efecte:
- vasodilatator
- decontracturant
- antiinflamator
Aplicatii pe zona dureroasa:
Pe regiunea de tratat se aplica tesut hidrofil bine imbibat, bine stors si fara asperitati, peste el se aplica
electrodul ce trebuie sa fie neted, fara taieturi sau indoituri, bine mulat pe suprafata de aplicat, mai mic
decat tesutul hidrofil.
Acestea sunt fixate cu ajutorul unor saculeti de nisip ori banderole elastice.
Durata unei sedinte este de 6-8 min. Nr. sedinte = 6 - 10 pe serie.
Electrozii:- plumb, aluminiu ;- cauciucati.

Ultrasunetul
Tratamentul cu ultrasunete este una din cele mai bune proceduri ale fizioterapiei, in care este vorba de
transmiterea vibratiilor mecanice pendulare pe o frecventa deosebit de mare, produse de un generator
de ultrasunete, penetrarea si absorbtia acestora in corpul omenesc. Efectele lor sunt deosebite fata de
cele ale diverselor forme de curenti electrici (faradic, galvanic).

Ultrasunetul este un curent de inalta frecventa care are calitatile de a fi fibrinolitic si decontracturant.
Tehnica de aplicare: pe regiunea de tratat se aplica unguent (fenilbutazona, indometac;in, etc.), se face
miscarea capului (emitator) incet si lipit pe suprafata respectiva.
Timp de aplicare = 5-6 min.
Numar sedinte = 8-10 zilnic sau la 2 zile
Efecte:
- efectul mecanic al UUS este cel de
vibratie;
- efect termic;
- efect de difuzie;
- efecte analgezice;
- stimularea sistemului nervos
vegetativ;
- efecte antiinflamatoare;
- efecte vasculare
- 39 -
 Curenti interferentiali (curenti de medie frecventa)
Sunt indicati pentru efectul lor miorelaxant, trofic, analgezic, excitomotor.
Durata unei sedinte = 15 - 20min
Numar de sedinte = 6 - 8 pe serie
Efecte: -decontracturant
- miorelaxant -
trofic.
Tehnica de aplicare:
Curentul interferential rezulta din incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu
amplitudini constante, dar cu frecvente diferite.
In zona de intalnire a celor doi curenti cu frecvente diferite se produce un camp electric.
Exista doua tehnici de aplicare : statica sau cinetica.
Statica - electrozii se mentin in timpul procedurii in acelasi loc si asupra lor se exercita o
presiune constanta.
Se folosesc doua tipuri de electrozi:
1) Electrozi clasici = cei placa
2) Electrozi pernita = constau dintr-un suport de material plastic pe care sunt fixati 2 - 4
electrozi utilizati.

3.3 - Tratamentul prin masaj

Masajul: Reprezinta totalitatea manipulatiilor manuale aplicate sistematic la suprafata
organismului in scop terapeutic si curativ .
 Efecte fiziologice ale masajului cefei
Provoaca o activare a circulatiei locale venoase si limfatice. Prin actiunea locala se
îmbunatateste circulatia în muschii cefei, care sunt predispusi la staza circulatorie si la oboseala.
Produce o decongestionare reflexa a circulatiei endocraniene, cu efecte linistitoare asupra
sistemului nervos central.
Datorita efectelor sale, masajul cefei este folosit ca act final în masajul general.
Masajul cefei este indicat în tratamentul nevralgiilor locale, al durerilor de cap, al contracturilor
musculare, al limitarii mobilitatii gatului, al oboselii nervoase, al tulburarilor sistemului nervos central.
Este folosit si pentru prevenirea sau îndepartarea depunerilor locale de grasime.
Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exerciata de masaj asupra pielii indeosebi, organ
bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase
(exteroreceptori), punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugate si efectele

- 40 -
excitante, pe care le exercita masajul asupra terminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane
(proproireceptori).
Cel mai important mecanism de actiune a masajului este reprezentat deci de mecanismul
reflex. Acesta pleaca de la
exteroreceptorii din tegument si
proprioreceptorii din muschi,
tendoane, la nivelul carora iau
nastere stimuli de diferite intensitati
care pornesc spre sistemul nervos
central. Aceste reflexe explica
efectele generale ale masajului,
precum si o parte din actiunile lui
locale. Trebuie adaugat,de asemenea,
ca organele interne in suferinta se
manifesta prin senzatii dureroase ale
peretelui toracic sau abdominal, deci
superficiale, fiecarui organ
corespunzandu-i o anumita zona
cutanata. Topografia acestor zone

metamerice cutanate a fost stabilita

de Head si de aceea ele poarta numele de „zonele Head”.
 Tehnica masajului
Din punct de vedere topografic, gatul prezinta doua regiuni: anterolaterala si posterioara. În
regiunea anterolaterala a gatului se gasesc organe importante: laringele, traheea si esofagul,
manunchiul vasculonervos al gatului, tiroida si paratiroidele etc. În regiunea posterioara a gatului se
gasesc mai multi muschi, cu rol static si dinamic, asezati pe mai multe straturi.
Masajul regiunii anterolaterale a gatului se va face tinand seama de organele importante
prezente la acest nivel.
Pozitia. Subiectul este in decubit dorsal sau sezand rezemat, cu capul în usoara extensiune.
Maseurul sta sau sade în fata sau la dreapta celui pe care îl maseaza.
Netezirea regiunii anterolaterale a gatului se face prin alunecari usoare, pornind de sus în jos,
de la barbie si mastoida spre clavicule si stern. Manevra se executa pornind cu radacina si marginea
ulnara a mainilor si terminand cu marginea lor radiala si cu varful degetelor. Se poate lucra simetric
sau asimetric.
Frictiunea se executa minutios si insistent, foarte usor si cu precautie, evitand glanda tiroida.
- 41 -
 Framantatul se executa rar, sub forma de cuta, de-a lungul muschilor sternocleidomastoidieni
si a marginii laterale a muschilor trapezi.
Vibratiile, executate numai manual, sunt foarte utile în masajul acestei regiuni.
Masajul se încheie cu neteziri lungi, lente si linistitoare.
Masajul gatului poate fi asociat cu mobilizarea metodica a gatului, în timpul sau dupa sedinta
de masaj.
Masajul regiunii posterioare a gatului (masajul cefei)
Pozitia. Subiectul este asezat în in decubit ventral, cu capul usor flexat si cu fruntea rezemata
pe dosul mainilor sau pe un sul mic moale; masajul se poate executa si în pozitia sezand pe un scaun,
cu fruntea sprijinita pe un plan potrivit de înalt.
Pe scaunul de masaj, pozitia cea mai favorabila este calare, sezand cu trunchiul usor înclinat si
cu capul sprijinit pe planul lung al scaunului, care este ridicat pana aproape de verticala.
Manevrele folosite pentru masajul cefei sunt: netezirea, frictiunea ,framantatul, percutatul si
tocatul.
Netezirea consta din alunecari executate cu o mana sau cu ambele, pornind de sus, de deasupra
insertiilor muschilor cefei pe occipital si coborand pana la baza gatului, între omoplati si pe umeri.
Manevra începe cu radacina mainilor si se termina cu varful degetelor, care pe masura ce coboara se
departeaza putin între ele .

Pentru netezirea partilor laterale ale gatului palmele se asaza cu marginea lor ulnara sub urechi
si aluneca în jos pana peste umeri, terminand cu marginea lor radiala. Alunecarile se fac simultan sau
alternativ.
Dupa cateva manevre lungi se executa un masaj stimulant cu alunecari scurte si dese, pornind
de la cap si coborand din aproape în aproape spre omoplati si umeri. Alunecarile se pot executa si în
forma vibratorie.
Frictiunea se aplica pe toata întinderea cefei. În partea de sus, la nivelul insertiei muschilor, se
executa cu varful degetelor miscari reduse circulare si liniare; în partea mijlocie si inferioara a cefei,
între omoplati si pe umeri, frictiunile se executa cu miscari mai ample, cu podul palmei si cu radacina
mainilor.
Framantatul se aplica mai ales pe partile laterale si inferioara ale cefei. Marginea laterala a
muschiului trapez se prinde între police si celelalte patru degete, si se framanta deplasand mainile în
sus si în jos de-a lungul marginii muschiului.
Se poate aplica si o varianta de framantat „în cuta”: cu o mana sau cu ambele maini, aplicate
perpendicular pe lungimea gatului, se cuprinde ceafa între degetele mari si varful celorlalte degete; se
executa deplasari în sus si în jos, printr-o miscare ondulatorie.

- 42 -
 Framantatul se poate combina cu frictiunea.
Percutatul se combina cu tocatul. Percutiile executate cu varful si pulpele degetelor, care cad
de o parte si de alta a liniei mediane, prin loviri foarte fine în partea de sus a cefei, cresc în intensitate
pe masura ce coboara, transformandu-se în tocat, care se executa de partea cu unghii a degetelor, între
omoplati si cu partea lor palmara pe umeri.
Masajul cefei se încheie prin manevre lungi si
lente de netezire calmanta.
Artroza cervicala. Beneficiaza de
masajul terapeutic, care are ca obiective calmarea
durerilor, relaxarea musculaturii si reducerea
contracturilor.
Pentru ca masajul sa fie calmant si miorelaxant se
recomanda manevre usoare si lente. Se executa neteziri
descendente în regiunea cefei, continuate cu frictiuni si
framantari „în cuta” a caror intensitate se adapteaza
sensibilitatii locale.
Pentru decontracturare musculara se efectueaza
vibratii cu varfurile degetelor pe muschii cefei.

In caz de spondiloza se va insista cu geluiri, frictiuni, vibratii pe tot traseul coloanei cervicale,
se va decontracta musculatura contractata si se va face o usoara gimnastica la nivelul coloanei
cervicale. In caz de nevralgii Arnold se va insista cu geluiri si frictiuni in jurul gaurilor nervului
Arnold si pe linia nucala. In contracturi musculare se insista pe zona contractata.
Gimnastica gatului:
• Flexie-extensie
• Lateral dreapta-lateral stanga
• Miscari de rotatie
• Miscari de circumductie
In caz de torticolis, se va face un masaj
sedativ asupra regiunii contractate (muschiul
trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura
antagonista sanatoasa, incercand o reechilibrare a
situatiei. Daca situatia este mai grava se incearca o
metoda de suprasolicitare a muschiului trapez
contractat prin miscari cu rezistenta, apoi masaj de
relaxare al intregii regiuni.
- 43 -
 Efectele analgezice si de relaxare musculara sunt
mai bune atunci cand masajul se executa dupa o procedura
de termoterapie, exceptie facand cazurile de nevralgie
cervicobrahiala, unde aplicarea caldurii este contraindicata.
Miscari dupa masajul coloanei cervicale:
- flexia si extensia gatului (capului): pentru
extensie o mana sta in crestet, iar cealalta sub vertebra C7;
pentru flexie mainile se inverseaza: una sta pe crestet si
cealalta pe piept;
- miscari de lateralitate: spre stanga si spre
dreapta; o mana sta pe crestet, cealalta fixeaza umarul spre
care aplecam capul,
- miscari de rotatie: spre dreapta, spre stanga;
cu o mana pe barbie tragem, iar cu cealalta pozitionata dupa ureche, impingem, mai intai intr-un sens,
apoi in celalalt (pacientul priveste spre umar);

- circumductia: o mana pe crestet, cealalta sub C7, aplecam capul inainte, cu barbia in
piept, facem rostogolirea ampla a gatului/capului, astfel incat sa treaca prin toate cele patru puncte
cardinale, de 3-4 ori; oprim capul cu barbia in piept pentru o secunda si reluam miscarea in sens invers,
de acelasi numar de ori. In final ne oprim, tot cu barbia in piept, revenim cu capul in pozitia normala,
prindem cu podul palmelor osul de dupa ureche, iar cu degetele deasupra urechii (prindem urechea in
caus, cu degetele in sus) si facem tractiuni-ridicari ale capului: elongatie asupra vertebrelor cervicale.

3.4 - Tratamentul prin medicina traditionala

Tratamentul spondilozei cervicale in medicina traditionala vizeaza restabilirea oxigenarii si a
metabolismului local, eliminarea reziduurilor si a toxinelor acumulate, eliminarea micro-fragmentelor
de musculatura si resorbtia osteofitelor. Plantele incluse
in schemele de tratament ajuta la redobandirea
tonusului muscular, a mobilitatii articulare si la
rehidratarea discurilor intravertebrale. Procedurile de
acupunctura si sesiunile de termoterapie tibetana
joaca un rol major in eliberarea presiunii exercitate
asupra cordonului medular si a radacinilor spinale.
Regenerarea leziunilor medulare sau a celor ale nervilor spinali poate fi realizata daca gradul de
afectare o permite.

- 44 -
 3.5 - Curele balneare
Se recomanda dupa trecerea simptomelor zgomotoase provocate de iritarea arterei vertebrale si
a simpaticului cervical si sunt deosebit de utile.
Indicarea statiunilor balneare se va face numai de catre medicul curant. Alegerea statiunii si
individualizarea tratamentului se vor face tinand cont de varsta bolnavului, de starea neurovegetativa,
dar si, de bolile asociate.
Putem sa indicam:
- apele termale simple, usor radioactive de tipul Felix;
- apele sarate - iodurate de la Breaza, Olanesti, Govora;
- apele sarate - heliotermale de la Sovata si Ocna Sibiului;
- apele sulfuroase termale de tipul Herculane;
- apele sulfuroase atermale de la Govora, Olanesti, Pucioasa;
- namolul de tipul celor de la Techirghiol, Eforie, Amara, Sovata, Ocna Sibiului.
Schematic, numarul de bai este de 12-14 pe serie, temperatura este de 37-38 grade Celsius,
durata este de 15-20 minute.
Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic (mecanic) si chimic.
 Techirghiol (si tot litoralul) care are namol sapropelic;
 Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate);
 Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);
 Govora (namol silicos si iodat);
 Geoagiu (namoluri feruginoase)
Pentru namol temperatura este de 40-44 grade Celsius, durata 30-40 minute. Se asociaza cu
proceduri fizioterapeutice si helioterapeutice, de la caz la caz.
In fazele incipiente de boala, ca si in cele tardive, neinsotite de complicatii, putem sa indicam
cu succes ungerile cu namol urmate de bai de Ghiol.
Impachetarile cu namol:
Materiale necesare: pat sau canapea, patura, panza impermeabila, cearceaf.
Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte pana ce se realizeaza o masa vascoasa. La
temperatura indicata in prescriptie se aplica namolul pe cearceaf in grosime de 2-3 cm. Peste acest strat
de namol se aseaza regiunea de impachetat a bolnavului, se aplica namolul pe partile laterale si
anterioare ale corpului evitand regiunea precordiala.
Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe frunte. Durata este de 20-40 min.
Dupa terminare se practica o procedura de curatire.
Aceste impachetari au tripla actiune:

- 45 -
 - termica -
chimica -
mecanica.
Actiunea namolului:
Mecanic - producand excitatia pielii datorita micilor particule componente.
Efect fizic - temperatura crescuta a corpului cu 2-3 grade C.
Efect chimic - prin resorbtia unor substante pe care le contine namolul.
Namolul activeaza producerea de histamina. In piele apare o transpiratie abundenta cu eliminarea
crescuta de acid uric din metabolismul proteic.
Sunt mobilizate depozitele sanguine producandu-se intensificarea circulatiei in anumite teritorii.
3.6 -Terapia ocupationala
Este o metoda de reeducare activa folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente
motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii
ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea
functionala la gesturile vietii curente.
Prin aceasta terapie se evita pasivitatea în care se fixeaza bolnavul spitalizat pe perioade mai
lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si contribuind astfel la readaptarea functionala la
efort.
Principalele efecte pe care le urmarim prin aplicarea terapiei ocupationale sunt:
• mobilizarea unor articulatii si cresterea amplitudinii lor;
• dezvoltarea fortei musculare;
• restabilirea echilibrului
Prevenirea spondilozei nu este mereu posibila. Totusi, putem reduce riscul aparitiei spondilozei
cervicale daca adopatm o anumita conduita:
• evitam efortul fizic in urma caruia avem
dureri
cervicale;
• efectuam regulat exercitiile pentru a mentine forta si
elasticitatea musculara, ca si mobilitatea coloanei
vertebrale cervicale;
• facem pauze cand conducem, cand ne uitam la televizor
sau cand lucram la calculator, pentru a evita mentinerea
capului intr-o pozitie fixa perioade lungi de timp;

- 46 -
 • executam zilnic miscari de gimnastica antagonica de extensie, flexie si rotatie a capului pana la
disparitia durerilor musculare si nevralgice;
• consumam APA, minim 2 l de lichide pe zi.
3.7 - Kinetoterapia
Actioneaza direct asupra cauzei; asupra degenerarii vertebrelor si discurilor
intervertebrale ajutand la rehidratarea acestora. Conduce la redobandirea mobilitatii articulare,
cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative ale osteofitelor
si imbunatateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motor.
Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terpeutic.
Kinetoterapia antagonica se va axa pe miscarile de hiperextensie si refacerea lordozei fiziologice.
Se urmareste restabilirea tonusului normal al musculaturii cervicale, pentru a reface mecanica coloanei
si a despovara discul.
Este necesar sa se execute aceasta gimnastica zilnic dimineata inaintea inceperii activitatii
profesionale si la sfarsitul acesteia, cel putin 10-15 minute. De asemenea in cursul activitatii
profesionale, cei afectati trebuie sa execute periodic miscari de redresare ale coloanei
cervicale(extensie, flexie, rotatie) pentru a preveni oboseala musculara si a favoriza nutritia discurilor
intervertebrale. Aceste miscari care au o importanta hotaratoare in prevenirea artrozei cervicale sau in
oprirea evolutiei si tratamentului acesteia, trebuie executate inainte sa apara oboseala sau contractura
muschilor cefei, frecventa lor fiind in functie si de sensibilitatea individuala.
Ele se pot executa la locul de munca fara a necesita intreruperea activitatii profesionale. De un
real folos este si auto masajul care trebuie practicat cu blandete, de sus in jos, de-a lungul musculaturii
posterioare a gatului, de la nivelul regiunii occipitale spre umeri. Durata masajul va fi de 5-10 minute
si va fi precedat de miscari de flexie-extensie si rotatie a capului, pana dispar senzatiile de crepitatii.
Aceste metode practicate cu perseverenta, zilnic, ani si ani de zile duc la disparitia durerilor
musculare si nevralgice din regiunea cefei si la prevenirea spondilozei cervicale, fara a mai fi nevoie
de tratamente medicamentoase.
Sunt contraindicate miscarile bruste in segmentul cervical, mai ales cand muschii sunt rigizi si
durerosi.
MOBILIZARI PASIVE
Mobilizarea ampla a regiunii/segmentului afectat de catre spondiloza. Miscarile se executa in
ritm lent. Cresterea in amplitudine a miscarilor se va efectua in mod progresiv si va fi depedenta de
progresele obtinute de catre pacient.
Sunt excluse exercitiile care maresc uzura articulara prin cresterea presiunii pe suprafata
articulatiilor intervertebrale sau prin efort prelungit

- 47 -
 Cele mai indicate miscari sunt cele care se executa din pozitia culcat si atarnat (aceastea
contribuie la descarcarea coloanei vertebrale de greutate corporala, fara ca suprafetele articulare sa fie
solicitate prea mult).

A – flexie cervicala pasiva

B – extensie cervicala pasiva
C – inclinare laterala cervicala pasiva – dreapta
D – inclinare laterala cervicala pasiva – stanga
E – rotatie cervicala pasiva – dreaptaF – rotatie cervicala pasiva – stanga

EXERCITII DE GIMNASTICA MEDICALA :

Obiective folosite in tratament - prin gimnastica medicala se urmareste :
• tonifierea musculaturii cervicale,
• combaterea dezechilibrului static postural,

- 48 -
 • dezvoltarea mobilitatii coloanei vertebrale la nivelul acestei regiuni.
Observatie – in timpul executarii miscarilor cu capul pot aparea stari vertiginoase si se
recomanda ca exercitiile sa se execute in ritm lent si cu ochii deschisi.
I – din pozitia decubit dorsal – cu genunchii indoiti si talpile pe sol :
Ex. 1 – ducerea barbiei in piept, fara ridicarea capului de pe sol (impingerea barbiei in sus) – de 10 ori;
Ex. 2 – inclinarea capului spre dreapta si spre stanga cu tendinta de a lipi urechea de umar – de 10 ori;
Ex. 3 – rasucirea capului spre dreapta si spre stanga – de 10 ori ( miscarea se realizeaza descriind un
arc de cerc cu barbia, de la un umar spre celalalt );
Ex. 4 – ridica barbia coborand umerii pe sol, apoi coboara barbia cu ceafa lipita de sol si ridica umerii
de pe sol – de 8 ori;
Ex. 5 – exercitii de ridicare a omoplatilor si de oborare a omoplatilor ( cu ceafa lipita de sol, cu capul
in rotatie si urechea pe sol se apropie barbia de umar, din rotatie – dreapta apoi stanga – se ridica usor
capul de pe sol cu barbia proiectata inainte ) – toate de 10 ori;
Ex. 6 – cu mainile sub ceafa , ridica capul si intinde bratele – de 10 ori ;

II – din pozitia decubit ventral (culcat pe abdomen)– mainile incrucisate sub barbie:
Ex. 1 – asezarea succesiva a barbiei si a fruntii pe maini – de 10 ori ;
Ex. 2 – ducerea barbiei spre umarul stang, apoi spre cel drept – de 10 ori;
Ex. 3 – cu bratele intinse si fruntea sprijinita pe sol se ridica capul de pe sol, cu „dubla barbie „ – de 10
ori;

III – din pozitia decubit lateral:

Ex. 1 – ridicarea capului cu tendinta de a apropia urechea de umar – de 8 ori ;
Ex. 2 – capul sprijinit pe o mana , apasarea capului in jos – de 8 ori;
 aceste exercitii se executa pe partea dreapta si pe partea stanga

IV – exercitii de gimnastica medicala – corectiva:

Ex. 1 – mers cu o carte pe cap – 10 m ;
Ex. 2 – mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplatilor – 5 m;
Ex. 3 – cu bastonul tinut la spate de la capete , executa mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului
inapoi – 10m;
Ex. 4 – din mers, executa extensii a bratelor cu arcuire sus si lateral – de 10 ori pe distanta de 8 – 10 m;
Ex. 5 - cu bastonul tinut la ambele capete, executa ducerea bastonului sus , cu arcuirea bratelor
( privirea urmareste bastonul ) – de 10 ori ;

- 49 -
Ex. 6 – bastonul sprijinit pe omoplati , executa aplecarea trunchiului inainte la 40˚ – 50˚, cu arcuire si
capul sus – revenire – de 10 ori;

V - din pozitia pe genunchi si sprijin pe palme (patrupedie ):

Ex. 1 – indoirea coatelor cu coborarea pieptului si ridicarea capului cu privirea inainte si intinderea
coatelor – de 10 ori;
Ex. 2 – indoirea coatelor cu ridicarea alternativa a unui picior intins inapoi – revenire – de 10 ori
( capul sus );
Ex. 3 – ridicarea bratului si piciorului opus – revenire – de 10 ori, (se repeta cu membrele de cealalta
parte ) – capul sus;
Ex. 4 – mers in patru labe, cu capul sus si privirea inainte – de 10 ori.
Se vor evita exercitiile de flexie ale trunchiului si se va corecta permanent pozitia spatelui, care
trebuie sa se mentina drept, cu umerii trasi in jos si spre inapoi.
Exercitiile vor fi facute de 4 ori pe saptamana cu o zi pauza intre ele ( o zi da , o zi nu ).
Dupa 30 de zile se vor face 2 sedinte pe zi cu doua zile pauza ( de 3 ori pe saptamana ).

Exercitiile de intindere practicate sistematic

intaresc musculatura cervicala si aparatul ligamentar si
limiteaza aparitia tulburarilor de statica la nivelul
coloanei cervicale. Principalii muschi implicati sunt
sternocleidomastoidienii (flexori cervicali = rotesc sau
apleaca inainte sau lateral capul), muschii splenius (care
fac rotatia capului de aceeasi parte) si trapezul. In plan
profund exista alti muschi mai mici, care participa la
diverse miscari ale coloanei cervicale.

exercitii set 1
Pozitia initiala = in picioare

Pregatire, executie si postura finala =

intoarceti lateral capul (spre umar).

Mentineti pozitia 20 de secunde.

Repetati miscarea de 5 ori in fiecare parte. Relaxati-va cateva secunde intre repetari.

- 50 -
 Grupele musculare vizate =
sternocleidomastoidian,splenius

- 51 -
exercitii set 2
Pozitia initiala = in picioare

Pregatire = aplecati capul in fata pana cand barbia

atinge sternul.

Executie si postura finala = intoarceti capul intr-o

parte, printr-o miscare lina. Mentineti pozitia 20 de
secunde. Repetati miscarea de 5 ori in fiecare parte.
Relaxati-va cateva secunde intre repetari.

Grupele musculare vizate = splenius, trapez =

portiunea superioara (+ erectori spinali)

- 52 -
CAPITOLUL 4 – STUDII DE CAZ

- 53 -
 BIBLIOGRAFIE:

1. “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare” – Tudor Sbenghe,

Editura
Medicala Bucuresti 1987;
2. “Ghid practic de evaluare articulara si musculara in kinetoterapie” – Elena
Luminita Sidenco, Editura Fundatia Romania De Maine, Bucuresti 2009;
3. “Masajul in kinetoterapie” – Elena Luminita Sidenco, Editura Fundatia
Romania De
Maine, Bucuresti 2009;
4. “Electroterapie” – Elena Luminita Sidenco, Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de
Educatie Fizica si Sport, Specializarea Kinetoterapie;
5. “Curs de recuperare, medicina fizica si balneologie” – Universitatea de
Medicina si Farmacie “Victor Babes”, Timisoara 2006;
6. “Curs masaj – Modulele I si III” – Scoala Superioara de Masaj Dragomir;
7. “Hidroterapie, tratamente simple pentru afectiuni obisnuite” – Clarence
Dail,
Charles Thomas, Casa de Editura “Viata si Sanatatea” Bucuresti;
8. “Biomecanica in Educatie Fizica si Sport” – Georgeta Nenciu, Editura
Fundatiei Romania De Maine, Bucuresti 2009;
9. www.romedic.ro/boli-afectiuni;
10. “Functional anatomy” Musculoskeletal Anatomy, Kinesiology, and Palpation
for Manual Therapists – Christy Cael
11. “Tratado de Osteopatia de la Columna Vertebral”
12. “Orthopedic Massage” Theory and Technique – Whitney W. Lowe
13. “Anatomie pentru miscare” – Blandine Calais – Germain, Andrée Lamotte –
Editura
Polirom 2009
14. “Spune-Mi Unde Te Doare” - Michael Odoul - Editura DERVY, 1999

- 54 -