ÎNTREBUINȚAREA ARTILERIEI

ANTIAERIENE ÎN CEL DE-AL DOILEA

RĂZBOI MONDIAL
Lt. FARCAȘ Daniel
Lt. HUNCĂ Ioan
Lt. TĂNASE Valerian
 Marea conflagraţie mondială dintre anii 1939 – 1945 a determinat mutaţii profunde în domeniul organizării, înzestrării
şi întrebuinţării în luptă a artileriei antiaeriene, determinate fiind evoluţia şi rolul din ce în ce mai importante ale mijloacelor
aeriene ale adversarului în realizarea scopurilor războiului. Astfel, în această perioadă, unităţile de artilerie antiaeriană aveau
în dotare tunuri antiaeriene de calibru mijlociu (88 şi 75 mm), de calibru mic (40, 37, 25 şi 20 mm) şi mitraliere antiaeriene.
Faptele artileriştilor antiaerieni în timpul celui de-al doilea război mondial au reprezentat o pagină remarcabilă în istoria
neamului nostru.
 SITUAȚIA ARTILERIEI ANTIAERIENE LA INTRAREA ÎN RĂZBOI
La 22.06.1941 Comandamentul Apărării Antiaeriene, precum și toate marile unități, unitățile
luptătoare și formațiunile de servicii subordonate acestuia erau mobilizate. Ca urmare, în compunerea
C.A.A. existau:
- Centrul general de pândă
- 3 comandamente de apărare antiaerienă de regiuni aeriene
- 6 grupări de artilerie antiaeriană
- 19 comenzi de grupuri de artilerie antiaeriană
- 20 baterii tunuri calibru 75mm Vickers
- 15 baterii tunuri calibru 75-76.5mm
- 8 baterii tunuri calibru 40mm Bofors
- 15 baterii tunuri calibru 37mm Rheinmetall
- 5 baterii tunuri calibru 20mm Oerlikon
- 12 baterii mitraliere calibru 13.2mm Hotchkiss
- 9 baterii de proiectoare
 Cele 3 comandamente de regiuni aeriene, care subordonau operativ atât artileria antiaeriană, cât și unitatile de
aviație de pe raza lor de responsabilitate, se delimitau astfel:
- Regiunea 1 aeriană în Transilvania si Oltenia;
- Regiunea 2 aeriană în Moldova;
- Regiunea 3 aeriană în Muntenia și Dobrogea.
La intrarea în război, la conducerea artileriei antiaeriene de la diferite eșaloane se aflau ofițeri cu înaltă competență
și profesionalism, dintre aceștia, participanți și la primul război Mondial, câțiva au rămas în istoria armatei noastre:
- colonelul Popescu Gheorghe, comandantul apărării antiaeriene;
- colonelul Marinescu Gheorghe, omandant secund;
- colonelul Drajna Dumitru, șeful de stat major.
 PARTICIPAREA ARTILERIEI ANTIAERIENE LA CAMPANIA MILITARĂ DIN ANUL 1941
Acțiunile artileriei antiaeriene în cadrul operațiilor desfășurate pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de
Nord având în vedere concepția de luptă a trupelor de uscat, precum și gruparea artileriei antiaeriene,
Comandamentul Apărării Antiaeriene a luat următoarele măsuri mai importante privind întrebuințarea acesteia:
- dislocarea a 4 din cele 6 grupări (regimente) de artilerie în Moldova, Dobrogea și nord-estul Munteniei,
concentrând în această zonă, 12 din cele 19 divizioane la dispoziție;
- subordonarea Grupării 6 artilerie antiaeriana “Siret” Armatei 4 pentru coordonarea acțiunilor artileriei
afectate acesteia și nemijlocit marilor unități de arme întrunite în compunere;
- construirea de divizioane mobile, asigurate complet de mașini, pentru întărirea fiecărui corp de armată din
eșalonul 1 al Armatei 4;
- sporirea densității de posturi de pândă în jumătatea de est a țării.
 La 16 iulie 1941, divizia a intrat victorioasă în Chișinău, documente de arhiva consemnând: ”Copii cu flori în
mână ne urau izbândă și victorie, iar cei mai în vârstă lăcrimau de bucurie și ne spuneau <<Bine ați venit fraților și
Dumnezeu să vă ajute!>>”.
La sfârșitul lunii iulie 1941, dispozitivul operativ al Grupului de Armate “Generalul Ion Antonescu” ajuns pe
Nistru s-a regrupat în vederea continuării ofensivei la est de acest curs de apă.
BĂTĂLIA PENTRU ODESSA ȘI ACȚIUNILE ARTILERIEI ANTIAERIENE ALE ARMATEI 4
ROMÂNE PENTRU APĂRAREA ÎMPOTRIVA LOVITURILOR DIN AER

Operația ofensivă a Armatei 4, după trecerea

Nistrului, cu scopul cuceririi marelui port la
Marea Neagră (Odessa) a fost singura operație cu
caracter strategic de concepție românească,
pregătită și condusă de Marele Cartier General
român, executată în întregime de către trupele
române.
Acțiunile din zona Odessa au început la 1
August și s-au finalizat la 16 octombrie 1941,
fiind caracterizate printr-un ritm de înaintare lent,
datorită rezistențelor îndârjite ale apărătorilor
sovietici, favorizați de trenul plat, fără acoperiri și 
echipat cu numeroase fortificații.
Cele mai grele lupte s-au desfășurat pentru
cucerirea localităților Karpova, Vagoda,
Mannheim si Kogarlik, Vakarjani, Dalnic și
Tatarca.
 La mijlocul lunii septembrie, marile unități din compunerea Armatei 4 duceau lupte grele într-un arc de cerc în jurul
Odessei, pe aliniamentul (de la nord la sud) Hagibei, Vagoda, Karpovka, Dalnic, Tatarca, Peterstal; în apărarea antiaeriană
a trupelor, erau dispuse în total circa 30 baterii de artilerie antiaeriană, din calcule rezultă că era aproximativ o densitate de
20-25 guri de foc pe km de front.
După capitularea Odessei (16 octombrie 1941) a avut loc o largă manevră de material, astfel încât, din 30 de baterii
au rămas doar 8, care au participat la apărarea antiaeriană a Odessei, prin restructurarea dispozitivului grupărilor și
grupurilor antiaeriene, potrivit noii situații.
După ce trupele sovietice au părăsit Odessa, care a capitulat, trupele române au ocupat orașul. Pierderile Armatei 4 în
această bătălie au fost deosebit de grele:
- 17.000 morți;
- 63.000 raniti;
- 11.000 dispăruți.
ARTILERIA ANTIAERIANĂ ROMÂNĂ ÎN CAMPANIA MILITARĂ DIN ANUL 1942
Campania anului 1942 a însemnat pentru artileria antiaeriană română mari încercari în focul luptelor ce au
avut loc cu aviația inamică, îndeosebi în apărarea antiaeriană a trupelor terestre, care au acționat, în primul rând în
bătălia de la Cotul Donului și în Stepa Calmuca, dar și în luptele din Caucaz și Crimeea.
Capacitatea de lupta a unităților de artilerie antiaeriană a fost, în anul 1942, în creștere prin numărul bateriilor
de tunuri intrate în dotare și devenite operative; sursa de înzestrare a contituit-o atât producția internă cât și
materialul livrat de germani. Acesta din urmă a fost asigurat în baza protocolului încheiat la 30 ianuarie 1942 între
Misiunea Militară Germană și Comandantul Apărării Antiaeriene, care prevedea modul de predare-primire a
materialului de artilerie antiaeriană german dispus în apărarea Ploieștiului și zonei petrolifere, respectiv, 18 baterii
de 88mm, 12 baterii de 20mm, 3 baterii de proiectoare, 3 companii baloane de protecție si rețeaua de transmisiuni.
 Important de consemnat este faptul că, la 12 iunie 1942, s-a executat primul raid al aviatiei americane în
spațiul aerian al României, vizând orașul Ploiești cu un grup de 12 avioane de tipul B-24 venite din Sudan cu
aterizare intermediară la Cairo (acțiunea denumită codificat “HALPRO”).
Începand cu 1 august 1942 denumirea unităților și subunităților de artilerie antiaeriană s-a modificat, grupările
numindu-se regimente, iar grupurile numindu-se divizioane de artilerie antiaerienă.
De remarcat este faptul că, la 1 octombrie 1942, ca urmare a încălcării de către aviația maghiară a spațiului
aerian românesc, din ordinul mareșalului Ion Antonescu, a luat ființă “Gruparea de artilerie antiaeriană Ardealul” în
compunerea Brigăzii 1 artilerie antiaeriană cu misiunea “de a executa apărarea antiaeriană a centrelor și punctelor
sensibile de la Brașov, Tohan, Făgăraș și Reșita”.
 BĂTĂLIA STALINGRADULUI. ACȚIUNILE ARTILERIEI ANTIAERIENE ÎN
TIMPUL OPERAȚIILOR DUSE ÎN COTUL DONULUI ȘI STEPA CALMUCA

În campania anului 1942, ”Bătălia Stalingradului”, așa

cum este denumită în istoriografia universală, a constituit un
eveniment de importanță majoră, care a produs o cotitură în
desfășurarea celui de-al doilea război mondial și a ocupat,
prin amploarea și tragismul operațiilor locul primordial atât
în perioada anterioară  desfășurării ei, cât și în perioada
propriu-zisă după 19 noiembrie 1942.
La operațiile și acțiunile desfășurate la Stalingrad, a
participat, alături de numeroase mari unități și unități de
arme întrunite din armata româna și artileria  antiaeriană.
Forțele și mijloacele artileriei aniaeriene au constat în 32
baterii de foc  și o baterie de pândari radio-constituite în 6
divizioane, sub două comenzi de regimente de artilerie
antiaeriană asigurate cu formațiunile tehnico-materiale
corespunzătoare.
 În perioada august 1942 – 31 decembrie 1942, perioada campaniei duse de Armatele 3 și 4 la Cotul Donului si
în Stepa Calmuca, artileria antiaeriană română a particpat cu un număr apreciabil de unități și de subunități.
Misiunea lor consta în apărarea antiaeriană a marilor unități, precum și a altor obiective importante din compunerea
celor două armate:
- aerodromurile aviatiei romane si germane
- puncte obligate de trecere, vizate de inamic(poduri si localitati)
- depozite de munitii, formatiuni de servicii
La 1 octombrie 1942, în compunerea unităților de artilerie antiaeriană de la Cotul Donului și din Stepa
Calmuca, existau 32 de baterii (calibru 20-75mm), constituite în 6 divizoane de artilerie antiaeriana și 2 comenzi de
regimente de  artilerie antiaeriană dotate cu mijloace auto de tracțiune cu un grad sporit de mobilitate,
corespunzător cerințelor de luptă.
 Încă din luna august 1942 se declanșaseră operațiunile de concentrare, completare și deplasare spre viitorul raion al
acțiunilor de luptă a marilor unități de infanterie, a unităților de artilerie, precum și a unităților de artilerie antiaeriană
destinate misiunilor din cadrul “Bătăliei Stalingradului”. Au executat deplasarea în zona operativă urmatoarele unități și
subunități de artilerie antiaeriană, astfel:
- Divizionul 1 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 11 si 12 Vickers precum si Bateria 117 Rhm;
- Divizionul 14 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 21 si 24 Vickers si bateriile 134 si 137 Rhm;
- Divizionul 4 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 1 si 2 Vickers, precum si bateriile 102 si 105 Rhm si 151
Oerlikon;
- Divizionul 8 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 6 si 7 Vickers, precum si bateriile 109 si 110 Rhm si Bateria
209 mitraliere;
- Divizionul 17 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 26 si 27 Vickers si 141,142 si 145 Rhm;
- Divizionul 5 Art.A.A. a sosit cu bateriile 16 si 19 Vickers,125si129 Rhm si 128 Oerlikon.
 DESFASURAREA ACTIUNILOR DE LUPTA ALE ARTILERIEI IN CAMPANIA
MILITARA DIN ANUL 1943
În primele luni ale anului 1943, inamicul antiaerian, deținând continuu superioritatea aeriană în zona unităților
din Brigada 4 Art. A.A. a acționat cu predilecție asupra aglomerarilor de trupe în retragere la punctele obligate de
trecere: podurile de peste Donet si peste Don, atacurile acesteia vizând, de asemenea, aerodromurile aviației
române și germane.
Cu toate greutățile datorate unei ierni deosebit de aspre, tunarii antiaerieni români au executat serviciul la
material cu rigurozitate, pregătind cu migală victoriile antiaeriene.
În cursul lunilor februarie si martie, aviația sovietică a atacat îndeosebi, aerodromurile Melitopol, Mariupol,
Stalino. Subunitățile de apărare antiaeriană au facut eforturi dosebite pentru a putea executa tragerile de luptă,
pentru că, din cauza gerului (-35 ) materialul funcționa foarte greu; nu de puține ori servanții rămâneau uimiți când,
după plecarea primei lovituri, tunurile amorțeau, teava nemaiplecând în recul.
 CONCLUZII ȘI MĂSURI LUATE DE COMANDAMENTELE
SUPERIOARE ROMÂNE ȘI GERMANE
Bombardamentul de la 1 august 1943 asupra obiectivelor Ploiești-Câmpina a fost primul atac aerian de mare
anvergură, care a solicitat întregul sistem de apărare antiaeriană, activă și pasivă. După analizele efectuate de factorii
competenți, a rezultat că sistemul a funcționat bine.
Erorile de pregătire și execuție a atacului de la 1 august 1943 se pot considera că au constat în principal din:
- ignorarea modului de organizare și dotare a sistemului de apărare;
- absenta unor instructiuni precise asupra manierei de a traversa masivii;
- insuccesul lovirii obiectivelor de catre primele 2 grupuri de avioane;
- eficacitatea apararii antiaeriene.
Bilanțul nefavorabil, marile pierderi ale oamenilor și materialelor, rezultatele sub așteptările prognozate au demonstrat
că atacul aerian de la 1 august 1943 a fost un eșec. El a rămas totuși în istoria războiului ca o acțiune de îndrăzneală, unică în
felul ei, din punct de vedere al performanței aviației.
 Ca urmare a acetui eșec de mari proporții, aliații au tras concluziile de rigoare. Ei vor reveni la Ploiești în
1944, pornind de pe baza din Italia cu o puternică escortă de avioane de vânătoare și la mare altitudine.
De altfel, după acest atac, germanii au întărit apărarea antiaeriană, în special sub raport calitativ, introducând
în dispozitiv tunuri semiautomate de 105mm, tunuri de 128mm pe cale ferata, o brigadă de camuflaj, mai multe
stații de radiolocație și au îmbunătățit mascarea, realizând, chiar prin dezinformare “Ploieștiul fals”.
 ARTILERIA ANTIAERIANA ROMANA IN OPERATIILE MILITARE
DESFASURATE IN ANUL 1944 PANA LA 23 AUGUST
Consecința firească a înaintării frontului spre V a fost apropierea bazelor aviației sovietice de țara noastră și
deci posibilități sporite de lovire a obiectivelor de pe teritoriul național.
Ca urmare, aviația americană va desfășura, de la 4 aprilie până la 19 august  1944, o serie de operații aeriene
de mare amploare asupra centrelor sensibile de pe teritoriul național și, în primul rând, asupra platformei petroliere
Ploiești-Câmpina, inclusiv riposta mijloacelor de apărare românești. Un alt eveniment deosebit de important îl va
constitui actul de la 23 august 1944 si anume ieșirea României din coaliția hitleristă. Eveniment de importanță
majoră în mersul general al războiului, acesta va pune artileria antiaeriană română, ca dealtfel întreaga noastră
armată, în situația de a lupta împotriva germanilor, deci și a aviației germane, scoțând totodată obiectivele vitale ale
țării de sub loviturile aeriene ale aviației anglo-americane.
 PARTICIPAREA ARTILERIEI ANTIAERIANE LA ELIBERAREA TERITORIULUI NAȚIONAL
(23 AUGUST – 25 OCTOMBRIE 1944)

Șeful statului, regele Mihai I, prin proclamația adresată țării a anunțat ieșirea României din coaliția cu Germania, trecerea ei
alături de forțele coaliției anti-hitleriste pentru apărarea independenței naționale și eliberarea Transilvaniei.
La data când s-a înfăptuit actul de la 23 august 1944, artileria antiaeriană română avea în zona de operațiuni Brigada 2
artilerie antiaeriană cu Regimentele 2, 6 și 15 artilerie antiaeriană, totalizând 49 baterii, dintre care 12 de calibru mijlociu, iar la
sud celelalte cele 3 brigăzi de artilerie antiaeriană cu 6 regimente, însumând circa 154 baterii (88 de calibru mijlociu).
În zona de operațiuni, germanii aveau circa 57 baterii antiaeriane dintre care 26 baterii grele, iar pe teritoriu 72 baterii, din
care 43 grele. O pondere însemnate au avut-o acțiunile artileriei antiaeriene pe timpul luptelor din capitala, duse în perioada 24-31
august 1944 împotriva trupelor și aviației germane. Caracteristica   acțiunilor de luptă ale artileriei antiaeriene în această perioadă a
constat în faptul  că simultan cu îndelinirea misiunii speciale, de respingere a atacurilor aviației germane asupra unor obiective din
Capitală, subunitățile de artilerie antiaeriană au îndeplinit următoarele  misiuni terestre, de oprire a atacurilor inamicului,
executând trageri directe în sprijinul infanteriei sau trageri indirecte asupra unor grupări de trupe germane, asupra aerodromurilor
ocupate de acestea sau altor obiective.
 SITUATIA ARTILERIEI ANTIAERIENE DIN APARAREA CENTRELOR SI PUNCTELOR
SENSIBILE DE PE TERITORIU IN PERIOADA 23 AUGUST 1944 – 8 MAI 1945
În această perioadă, potrivit jurnalului de operații al Comandamentului Artileriei Antiaeriene, în zona de operațiuni
existau: comanda Diviziei 1 Art.A.A., comenzile Brigăzilor 1, 2 și 4 Art.A.A., Regimentele 2, 4, 5, 6, 7, 8, 10 (7
regimente), 17 divizioane, 31 baterii grele (75-88mm), 41 baterii ușoare (20-40mm), 2 baterii de mitraliere antiaeriene și
2 baterii de proiectoare; în același timp, în apărarea antiaeriană a teritoriului existau: un regiment (Regimentul 3
Art.A.A.) pentru că Regimentul 1 Art.A.A. fusese desființat, iar Regimentul 9 Art.A.A. transformat în Regiment de
instrucție al artileriei antiaeriene; în țară existau 3 divizioane, 12 baterii grele (75-88mm) și 6 baterii calibru mic de
37mm.
La 4 mai 1945, Centrul de Instrucție al Artileriei Antiaeriene a fost desființat, fiind reconstituit în toamna aceluiași
an. La 15 aprilie 1945 s-au desființat bazele Regimentelor 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 și a centrului de instrucție, Regimentele 6
și 10  au fost transformate în Regimente de serviciu, iar Divizioanele 1 și 2 au fost desființate. Tot în luna mai 1945, au
început desconcentrările și lăsările la vatră chiar din unitățile aflate în zona de operatiuni din Cehoslovacia și Ungaria; la
început, contingentele mai vechi, meseriași, medici, ofițeri din rezervă, ulterior desconcentrarea executându-se și în țară.
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!
ÎNTREBĂRI?