ÎNTREBUINTAREA ARTILERIEI ANTIAERIENE IN CEL DE-

AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Marea conflagraţie mondială dintre anii 1939 – 1945 a determinat mutaţii profunde în
domeniul organizării, înzestrării şi întrebuinţării în luptă a artileriei antiaeriene, determinate
fiind evoluţia şi rolul din ce în ce mai importante ale mijloacelor aeriene ale adversarului în
realizarea scopurilor războiului. Astfel, în această perioadă, unităţile de artilerie antiaeriană
aveau în dotare tunuri antiaeriene de calibru mijlociu (88 şi 75 mm), de calibru mic (40, 37,
25 şi 20 mm) şi mitraliere antiaeriene. Faptele de arme ale artileriştilor antiaerieni în timpul
celui de-al doilea război mondial au reprezentat o pagină remarcabilă în cartea marilor tradiţii
ale neamului nostru.

SITUATIA ARTILERIEI ANTIAERIENE LA INTRAREA IN RAZBOI

            La 22.06.1941 Comandamentul Apararii Antiaeriene, precum si toate marile unitati,

unitatile luptatoare si formatiunile de servicii subordonate acestuia erau mobilizate. Ca
urmare, in compunerea C.A.A. Existau:
            -Centrul general de panda
            -3 comandamente de aparare antiaeriena de regiuni aeriene
            -6 grupari de artilerie antiaeriana
            -19 comenzi de grupuri de artilerie antiaeriana
            -20 baterii tunuri calibru 75mm Vickers
            -15 baterii tunuri calibru 75-76.5mm
            -8 baterii tunuri calibru 40mm Bofors
            -15 baterii tunuri calibru 37mm Rheinmetall
            -5 baterii tunuri calibru 20mm Oerlikon
            -12 baterii mitraliere calibru 13.2mm Hotchkiss
            -9 baterii de proiectoare
In total existau 84 baterii tunuri antiaeriene, proiectoare si mitraliere antiaeriane din
care 35 de baterii tunuri calibru mijlociu (75-76.5mm), 28 baterii calibru mic (20-40mm), 12
baterii mitraliere antiaeriene calibru 13.2 mm si cele 9 baterii de proiectoare.
Cele 3 comandamente de regiuni aeriene, care subordonau operativ atat artileria
antiaeriana, cat si unitatile de aviatie de pe raza lor de responsabilitate, se delimitau astfel:
            -Regiunea 1 aeriana in Transilvania si Oltenia
            -Regiunea 2 aeriana in Moldova
            -Regiunea 3 aeriana in Muntenia si Dobrogea
Efectivele totale la unitatile operative se ridicau la circa 28.000 de militari (ofiteri,
subofiteri si trupa).In subordinea comandamentului mai intrau si formatiunile de aparare
pasiva, cu un efectiv de circa 46.000 militari si civili.
De altfel, numarul bateriilor de tunuri antiaeriene avea sa sporeasca de la circa 65 in
anul 1941 la circa 200(calibru mic si mijlociu)la 23 august 1944.
La intrarea in razboi, la conducerea artileriei antiaeriene de la diferite esaloane se
aflau ofiteri cu inalta competenta si profesionalism, dintre acestia
participanti si la primul razboi mondial; cativa dintre acestia au ramas in istoria
armatei noastre:
            -colonelul Popescu Gheorghe, cdt apararii antiaeriene
            -colonelul Marinescu Gheorghe, cdt secund
            -colonelul Drajna Dumitru, seful de stat major
 Gruparile antiaeriene, denumire inintiala ce arata intr-un fel existenta lor in dispozitiv
operativ, erau, de fapt, regimente de artilerie antiaeriana, denumire la care se va reveni in
cursul anului 1942.

PARTICIPAREA ARTILERIEI ANTIAERIENE LA CAMPANIA MILITARA DIN

ANUL 1941

Actiunile artileriei antiaeriene in cadrul operatiilor desfasurate pentru eliberarea

Basarabiei si Bucovinei de Nord având in vedere conceptia de lupta a trupelor de uscat,
precum si gruparea artileriei antiaeriene, Comandamentul Apararii Antiaeriene a luat
urmatoarele masuri mai importante privind întrebuințarea acesteia:
- dislocarea a 4 din cele 6 grupari(regimente)de artilerie in Moldova, Dobrogea si
nord-estul Munteniei, concentrand in aceasta zona,12 din cele 19 divizioane la
dispozitie
- subordonarea Gruparii 6 artilerie antiaeriana “Siret” Armatei 4 pt coordonarea
actiunilor artileriei afectate acesteia si nemijlocit marilor unitati de arme intrunite
in compunere
- construirea de divizioane mobile, asigurate complet de masini, pt intarirea fiecarui
corp de armata din esalonul 1 al Armatei 4
- sporirea densității de posturi de pândă in jumatatea de est a tarii
In primele zile ale razboiului, inamicul a executat recunoasteri, apoi si-a extins
actiunile de cercetare si in final a bombardat ziua si noaptea cu bombe explozive si incendiare
cauzând morti si raniti, case avariate si distruse, incendiid tancurile petroliere.
Eficacitatea tragerilor unitatilor de artilerie antiaeriana era ridicată, în aceasta perioada
dobandindu-se si avariindu-se, zilnic, cate 2-4 avioane.
Dupa 1 iulie pana pe 4 iulie, activitatea inamicului aerian a fost,de asemenea, in
descrestere(circa 20 incursiuni zilnic), insa odata cu trecerea trupelor noastre la ofensiva (2-3
iulie 1941), zborurile aviatiei au crescut brusc in intensitate, ajungand pana la 70 incursiuni
zilnic. Au fost mitraliate gari, esaloane de transport, trenuri; au fost aruncate manifeste, s-au
executat bombardamente de noapte, in zori sau spre amurg, in zonele de concentrare a
trupelor.
Către mijocul lui iulie 1941, atacurile inamicului aerian au fost indreptate asupra
marilor unitati patrunse in adancimea dispozitivului de aparare sovietic; dar riposta tunarilor
antiaerieni a fost prompta. Astfel pentru modul admirabil in care si-a desfasurat activitatea,
doborand 5 avioane sovietice, Bateria 111 artilerie antiaeriana a fost citata prin ordinul de zi
al Diviziei blindate romane, iar locotenentul Smaleni, impreuna cu personalul ajutător a fost
propus pt decorare.
La 16 iulie 1941, divizia a intrat victorioasa in Chisinau, documente de arhiva
consemnand: ”Copii cu flori in mana ne urau izbanda si vicorie, iar cei mai in varsta lacrimau
de bucurie si ne spuneau <<Bine ati venit fratilor si Dumnezeu sa va ajute!>>”.
La sfarsitul lunii iulie 1941, dispozitivul operativ al Grupului de Armate “Generalul
Ion Antonescu” ajuns pe Nistru s-a regrupat in vederea continuarii ofensivei la est de acest
curs de apa.
Armata 4, in subordinea directa a Marelui Cartier General roman,va dezvolta ofensiva
la sud-est de Nistru, pe directia generala Razdelnaia-Odessa, avand  ca misiune principala
cucerirea orasului-port la Marea Neagra-Odessa.
Batalia pentru Odessa si actiunile artileriei antiaeriene ale Armatei 4 române pentru
apararea impotriva loviturilor din aer.
Operatia ofensiva a Armatei 4, dupa trecerea Nistrului, cu scopul cuceririi marelui
port la M.Neagra (Odessa) a fost singura operatie cu caracter strategic de conceptie
romaneasca, pregatită și condusă de Marele Cartier General roman,executata in intregime de
catre trupele romane.
Actiunile din zona Odessa au inceput la 1 August si s-au finalizat la 16 octombrie
1941, fiind caracterizate printr-un ritm de inaintare lent, datorita rezistentelor indarjite ale
aparatorilor sovietici, favoriti de trenul plat, fara acoperiri si  echipat cu numeroase
fortificatii.
Cele mai grele lupte s-au desfasurat pentru cucerirea localitatilor Karpova, Vagoda,
Mannheim si Kogarlik, Vakarjani, Dalnic si Tatarca.
La 16 octombrie 1941,cand trupele sovietice au parasit Odessa, care a capitulat,
trupele romane au ocupat orasul. Pierderile Armatei 4 in aceasta batalie au fost deosebit de
grele:
- 17.000 morti
- 63.000 raniti
- 11.000 disparuti
Ca urmare, dupa capitularea Odessei, s-a hotarat ca trupele Armatei 4 sa fie aduse in
tara. Pentru apararea antiaeriana a trupelor Armatei 4 in operatia de la Odessa si a Armatei 3
in misiunea ei de a asigura flancul de nord al Armatei 11 germane in operatiile spre Nipru si
Crimeea, Comandamentul Apararii Antiaeriene a destinat un numar mare de unitati si
subunitati de artilerie antiaeriana.
Astfel, in subordinea directa a Armatei 4, intra Gruparea 2 artilerie antiaeriana din
aceasta grupare initial au facut parte 6 baterii calibru 75mm Vickers, 5  baterii calibru 37mm,
2 baterii calibru 20mm Oerlikon si Bateria 209 mitraliere antiaeriene 13,2mm.
Pe timpul desfasurarii operatiei, Gruparea 2 artileriei antiaeriana a fost continuu
intarita cu baterii, ajungand in final, la 12 octombrie 1941, sa dispuna de  un numar de circa
27-30 baterii, dintre care 9 baterii calibru mijlociu(75mm), 13 subunitati calibru mic(20-
37mm) si 5 baterii de mitraliere.
Actiunile artileriei antiaeriene desfasurate in cadrul acestei operatii au fost presarate
cu numeroase fapte de eroism, de exemple de barbatie si de curaj, care au facut din ostasul
roman un pilduitor exemplu de luptator.
Un exemplu edificator in acest sens îl constituie Bateria 110 artilerie antiaeriana
(commandant, locotenent Petre Chicomban) care, la 19august 1941 a fost in mod repetat
bombardata direct, avand 9 militari raniti; inamicul s-a lovit de indarjirea Bateriei ca de o
stanca, 3 avioane fiind doborate.
La mijlocul lunii septembrie, marile unitati din compunerea Armatei 4 duceau lupte
grele intr-un arc de cerc in jurul Odessei, pe aliniamentul (de la nord la sud) Hagibei,
Vagoda, Karpovka, Dalnic, Tatarca, Peterstal; in apararea antiaeriana a trupelor, erau dispuse
in total circa 30 baterii de artilerie antiaeriana, din calcule rezulta ca era aproximativ o
densitate de 20-25 guri de foc pe km de front.
In afara unei confruntari permanente cu inamicul aerian, unitatile si subunitatile de
artilerie antiaeriana au fost puse, nu o data, in situatia de a duce si actiuni terestre (29
octombrie 1941).
Dupa capitularea Odessei (16 octombrie 1941) a avut loc o larga manevra de material,
astfel incat, din 30 de baterii au ramas doar 8, care au participat la apararea antiaeriana a
Odessei, prin restructurarea dispozitivului gruparilor si grupurilor antiaeriene, potrivit noii
situatii.
ARTILERIA ANTIAERIANA ROMÂNĂ IN CAMPANIA MILITARA DIN ANUL
1942

Campania anului 1942 a insemnat pentru artileria antiaeriana romana mari incercari in
focul luptelor ce au avut loc cu aviatia inamica, indeosebi in apararea antiaeriana a trupelor
terestre, care au actionat, in primul rand in batalia de la Cotul Donului si in Stepa Calmuca,
dar si in luptele din Caucaz si Crimeea.
Capacitatea de lupta a unitatilor de artilerie antiaeriana a fost, in anul 1942, in crestere
prin numarul bateriilor de tunuri intrate in dotare si devenise operative sursa de inzestrare a
contituit-o atat productia internă cât si materialul livrat de germani.Acesta din urma a fost
asigurat in baza protocolului incheiat la 30 ianuarie 1942 intre Misiunea Militara Germana si
Comandamtul Apararii Antiaeriene,care prevedea modul de predare-primire a materialului de
artilerie antiaeriana german dispus in apararea Ploiestiului si zonei petrolifere, respectiv,
18     baterii de 88mm, 12 baterii de 20mm, 3 baterii de proiectoare, 3 companii baloane  de
protectie si reteaua de transmisiuni.
Forta combativa a regimentelor de artilerie antiaeriena a crescut, insa si prin primirea
din productia interna de armament a 11 baterii de 75mm Vickers, dotate cu aparate centrale
de tragere Bungescu, precum si a 7 baterii de 37 mm Rhm, toate fabricate la Uzinele Astra-
Brasov, Arad, Cugir etc.
Tot in cursul anului 1942, au devenit operative inca 4 baterii de proiectoare 3
companii de baloane de protectie si 3 baterii Oerlikon.
Principalele actiuni ale artileriei antiaeriene desfasurate pentru apararea obiectivelor
de pe teritoriul national:
In cursul anului 1942, indeosebi in partea a doua a acestuia, desi frontal trupelor
terestre a ajuns in zone foarte indepartate de granitele tarii, totusi inamicul aerian a fost
deosebit de activ. Astfel, amintind doar actiunile mai importante  ale aviatiei inamice este
ilustrativ faptul ca, de pilda, in luna mai 1942, atacurile sovietice ce s-au executat in zilele de
3, 4, 6, 8, 10, 20, 22, 24, 25 si 28 ale lunii au vizat lovirea unor localitati si dispozitive de
lupta, printre care Sulina (18 bombe), Constanta (5 bombe), Tulcea inclusiv postul de
comanda al Divizionul 13 artilerie antiaeriana cu 4 bombe si Valcov (9 bombe), Sf. Gheorghe
si Tighina (6 bombe), la  care s-au adaugat Nicolaev, Golta, Tiraspol si alte puncte sensibile
din apropierea  frontului.
Important de consemnat este faptul ca, la 12 iunie 1942, s-a executat primul raid al
aviatiei americane in spatiul aerian al Romaniei, vizand orasul Ploiesti cu un grup de 12
avioane de tipul B-24 venite din Sudan cu aterizare intermediara la Cairo(actiunea denumita
codificat “HALPRO”).
Incepand cu 1 august 1942 denumirea unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana
s-a modificat, gruparile numindu-se regimente, iar grupurile numindu-se divizioane de
artilerie antiaeriena.
De remarcat este faptul ca, la 1 octombrie 1942, ca urmare a incalcării de catre aviatia
maghiara a spatiului aerian romanesc, din ordinul maresalul Ion Antonescu, a luat fiinta
“Gruparea de artilerie antiaeriana Ardealul” in compunearea Brigazii 1 artilerie antiaeriana cu
misiunea “de a executa apararea antiaeriana a centrelor si punctelor sensibile de la Brasov,
Tohan, Făgăraș și Resita”.

BATALIA STALINGRADULUI. ACTIUNILE ARTILERIEI ANTIAERIENE IN

TIMPUL OPERATIILOR DUSE IN COTUL DONULUI SI STEPA CALMUCA

In campania anului 1942, ”Batalia Stalingradului”, asa cum este denumita    in

istoriografia universala, a constituit un eveniment de importanta majora, care a produs o
cotitura in desfasurarea celui de-al doilea razboi mondial si a ocupat, prin amploarea si
tragismul operatiilor locul primordial atat in perioada anterioara  desfasurarii ei, cat si in
perioada propriu-zisa dupa 19 noiembrie 1942.
La operatiile si actiunile desfasurate la Stalingrad, a participat, alaturi de numeroase
mari unitati si unitati de arme intrunite din armata romana si artileria  antiaeriana. Fortele si
mijloacele artileriei aniaeriene au constat in 32baterii de foc  si o baterie de pândari radio-
constituite in 6 divizioane, sub doua comenzi de regimente de artilerie antiaeriana asigurate
cu formatiunile tehnico-materiale corespunzatoare.
In luna ianuarie 1942, pe front se gaseau dislocate Grupurile 3 si 9 artilerie 
antiaeriana, aflate operativ la dispozitia Corpului de munte si, repectiv, Corpului de cavalerie,
avand urmatoarea dispunere: Grupul 3Art.A.A. la Karasubasar cu Bateria 133,iar Bateria 101
la Djankoi si Csongar si Grupul 9Art.A.A. la Melitopol, cu Bateria 225 mitraliere si cu
Bateria 112 Rhm la Budahowka si Berdiansk. De remarcat faptul ca bateriile de tunuri de
75mm Vickers nu au fost împinse in  zona Crimeea. In luna februarie 1942, Corpului 6
armata i s-a pus la dispozitie pt. Divizia 18 infanterie infanterie, Bateria 126(2 sectii) la
Barak(Crimeea), care impreuna cu compania antiaeriana organica să realizeze apărarea
antiaeriana a trupelor acestei mari unitati.
In toata perioada de iarna si primavara a anului 1942, avioanele sovietice au continuat,
desi sporadic, sa survoleze si sa lanseze bombe, in zonele de foc ale artileriei antiaeriene
bateriile executand focul pentru protectia obiectivelor incredintate, atacuri violente s-au
inregistrat, indeosebi, asupra podurilor de peste Bug: Nicolaev si Golta.       
Sesizat de pierderile suferite de catre bateriile de artilerie antiaeriena din  Crimeea
indeosebi in luptele terestre, Statul Major al Aerului, cu ordinul nr.514 din 15 mai 1942, a dat
dispozitiuni ca “unitatile de aparare antiaeriana din zona Crimeea si Marea de Azov sa fie
intrebuintate numai in misiuni antiaeriene, iar Bateria 112Rhm, aflata in apararea postului de
comanda al marii unitati, sa fie adusa la Melitopol pentru apararea terenului de aviatie”.
La 27 mai 1942, situatia in Crimeea era urmatoarea: Bateria 133 Rhm cu 2 sectii a
doua tunuri, Bateria 126 cu o sectie cu 2 tunuri si Bateria 101 cu 3 sectii a trei tunuri, toate
subunitatile fiind amplasate la Simferopol in apararea antiaeriana a garii si aeroportului.
In perioada august 1942 – 31 decembrie 1942, perioada campaniei duse de Armatele 3
si 4 la Cotul Donului si in Stepa Calmuca, artileria antiaeriana romana a particpat cu un
numar apreciabil de unitati si de subunitati. Misiunea lor consta in apararea antiaeriana a
marilor unitati, precum si a altor obiective importante din compunerea celor doua armate:
            -aerodromurile aviatiei romane si germane
            -puncte obligate de trecere, vizate de inamic(poduri si localitati)
            -depozite de munitii, formatiuni de servicii
La 1 octombrie 1942, in compunerea unitatilor de artilerie antiaeriana de la Cotul
Donului si din Stepa Calmuca, existau 32 de baterii (calibru 20-75mm), constituite in 6
divizoane de artilerie antiaeriana si 2 comenzi de regimente de  artilerie antiaeriana dotate cu
mijloace auto de tractiune cu un grad sporit de mobilitate, corespunzator cerintelor de lupta.
Demn de remarcat este faptul ca subunitatile de artilerie antiaeriena dispuse in fasiile
marilor unitati din esalonul intai, in afara misiunii principale (lupta cu aviatia inamica) le mai
revenea si misiunea de a lupta cu inamicul terestre patruns in raionul pozitiilor de tragere,
tancuri, autoblindate si chiar cu infanteria de pe acestea.
Spre gloria ostasului roman, artileristii antiaerieni, ca dealtfel toti militarii romani, au
luptat cu barbatie, au dovedit rezistenta in conditiile grele in care s-au desfasurat luptele,
facand cinste armatei noastre.
Inca din luna august 1942 se declansasera operatiunile de concentrare, completare si
deplasare spre viitorul raion al actiunilor de lupta a marilor unitati de infanterie, a unitatilor
de artilerie, etc., precum si a unitatilor de artilerie antiaeriana destinate misiunilor din cadrul
“Bataliei Stalingradului”. Au executat deplasarea in zona operativa urmatoarele unitati si
subunitati de artilerie antiaeriana, astfel:
            -Divizionul 1 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 11 si 12 Vickers precum si
Bateria 117 Rhm                
            -Divizionul 14 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 21 si 24 Vickers si bateriile 134
si 137 Rhm
            -Divizionul 4 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 1 si 2 Vickers, precum si
bateriile 102 si 105 Rhm si 151 Oerlikon
            -Divizionul 8 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 6 si 7 Vickers, precum si
bateriile 109 si 110 Rhm si Bateria 209 mitraliere
            -Divizionul 17 Art.A.A.,avand in compunere bateriile 26 si 27 Vickers si 141,142 si
145 Rhm
            -Divizionul 5 Art.A.A. a sosit cu bateriile 16 si 19 Vickers,125si129 Rhm si 128
Oerlikon
In acest fel, concomitent cu realizarea propriului dispozitiv de lupta pentru  actiunile
viitoare, artileria antiaeriana a executat apararea antiaeriana a afluirii marilor unitati si
unitatilor apartinand trupelor de uscat pe timpul realizrii noului dispozitiv operativ de aparare
a Armatelor 3 si 4.
Dispozitivul operativ al Armatelor 3 si 4 si principalele obiective de aparat antiaerian:
Pentru a intelege repartitia si dispunerea unitatilor si subunitatilor de artilerie
antiaeriena in apararea principalelor obietive din fasiile de actiune ale trupelor romane
(Armata 3 si Armata 4) se impune prezentarea succinta a dispozitivului operativ al trupelor de
uscat romane.
In vara si toamna anului 1942, Grupul de Armate “A” a dezvoltat ofensiva in Caucaz,
cucerind peninsula Taman, Novorosisk, spre sud pe directia Nalcik, atacand pantele de nord
ale muntilor din Caucaz. Grupul de armate“B”, in compunea caruia au intrat ulterior si cele
doua armate romane, a avut misiunea de a inainta pe directia generala Stalingrad, urmarind
ditrugerea fortelor inamice de la Cotul Donului. Rezistenta sovietica din ce in ce mai indarjita
de la Stalingrad a dus la incetinirea opratiunlor, fixarea a numeroase forte din compunerea
celor doua armate germane la Stalingrad, consumarea rezervelor lor, precum si descoperirea  
flancurilor de nord-vest si sud ale gruparii germane concentrate la Stalingrad.
Ca urmare, Inaltul Comandament German, a hotarat subordonarea Armatelor 3 si 4
romane Grupului de Armate ”B”, cu urmatoarele misiuni: Armata3, avand in compunere 4
corpuri de armate, pe frontul Gromok-Kletskaia inclusive (circa160 km de front); Armata 4 s-
a dispus in apararea cu 7 mari unitati in linie la sud la Stalingrad, in Stepa Calmuca, avand pe
frontul Dubovai-Uvrag pana la Kuma, pe   aproximativ 250km de front, 2 corpuri de armata.
Posturile de comanda: Armata 3 la Moruzovskaia, Armata 4 la Katelnicovo.

Organizarea actiunilor pe linie de aviatie si artilerie antiaeriene:

Grupurile de Armate “A” si “B”, care operau in vara anului 1942, primul   spre
Caucaz, iar al doilea spre Stalingrad erau sprijinite de Flota4 aeriana germana si
“Comandamentul de aviatie Don” de asemenea german, in cadrul carora actionau marile
unitati din aeronautica romană (aviatia si artileria antiaeriana).
Unitatile acesteia erau dispuse pe aerodromurile situate in fasiile de actiune ale
Armatelor 6 si 4 blindate germane: in fasia Armatei 3 erau Moruzovskaia, Tacinskaia, iar
Bucovskaia si Perelazovski; in fasia Armatei4 existau Proleterskaia si Sutov iar in zona de
actiune a Armatei 6 terenurile de la Karpovka, Marinovka si Gumrak.
Toate aceste aerodromuri erau folosite in comun de catre aviatia romana si cea
germana si ca atare atat ele cat si acele doua armate romane si germane trebuiau aparate
antiaerian. In acest scop, Divizia 9 Art.A.A. germana era destinata de fapt pentru Stalingrad,
iar Brigada 4 artilerie antiaeriana romana pentru nevoile terestre si aero române.
Artileria antiaeriana trebuia sa ia in calcul inca trei categorii de obiective:   apararea
antiaeriana a aerodromurilor gruparii aeriene de lupta si in principal de   la Moruzovskaia,
Tacinskaia si Rostov, trecerile deosebit de importante peste Donet(Belaiakalitva), peste
Don(Broniki sau Bataisk), precum si bazele si depozitele Armatelor 3 si 4, de toate
categoriile (munitii,carburanti,hrana,etc).
Lasand la o parte aceste aspecte, trebuie mentionat ca poate cea mai dificila problema
pusa artileristilor antiaerieni a fost cea a comunicatiilor, date fiind lipsa de sosele pietruite,
starea rea a drumurilor si a podurilor, care ingreunau permanent deplasarile, facandu-le
adesea imposibile in cadrul frecventelor manevre impuse de desfasurarea actiunilor terestre.
Dispozitivul unitatilor si subunitatilor de artilerie antiaeriana in batalia de la Cotul
Donului si Stepa Calmuca.
In fasia Armatei 3, a actionat Divizionul 1 Art.A.A. mobil independent, avand in
compunere bateriile 11,12,117,118,120,129,145 si 234 s-au constituit 3 subgrupari pentru
protectie:
- subgruparea de vest cu Bateria 145 Rhm
- subgruparea de centru cu bateriile 118 si 120 Rhm
- subgruparea de est cu bateriile 117 Rhm,129 Rhm si 234 mitraliere
- Bateria 12 Vickers va actiona la Bukovskaia si Bateria 11 Vickers la Perelazovski
Postul de comanda al divizionului era la Perelazovski.Tot in fasia Armatei 3 a actionat
si Regimentul 4 Art.A.A. mobil cu Divizioanele 4 si 17 Art.A.A., astfel:
- Divizionul 4 Art.A.A. se gasea cu bateriile 1,105 si 151
- Divizionul 17 Art.A.A. se gasea cu bateriile 26,27,141,142 Rhm si cu Bateria
209(primita de la Divizionul 8)
In fasia Armatei 4,a actionat Divizionul14 Art.A.A. Mobil independent,cu bateriile
21,24,112,134,137,aparand cu bateriile 21 si 137,postul de comanda al armatei, dispus la
Katelnicovo.
Actuinile inamicului aerian au fost deosebit de active, atacurile executandu-se, de
regula, asupra obiectivelor si trupelor din prima linie, la inaltimi mici (sub 100m).Artileristii
romani,fiind alarmati la timp,au reactionat prompt si cu eficacitate.
La 15 ocombrie 1942, ”subunitatile de artilerie antiaeriana au fost atacate direct de
catre aviatia sovietica la Bucovskaia”; la 12 octombrie, aviatia inamica a executat
recunoasteri la Novocekask, unde urma sa fie instalat postul de comanda al Grupului de
Armate “Maresal Antonescu”.
In ultima decada a lunii octombrie, s-au inregistrat incursiuni ale inamicului aerian
asupra marilor unitati din linia intai la Armata 3: Rubaskin, Golovski, Bukovskaia,
Tacinskaia, Blinovski, Kletskaia, Gromki.
La 10 noiembrie 1942, aviatia inamica a atacat localitatile Moruzovskaia,
Cernisevskaia, Tacinskaia, Perelazovski, fiind raniti ostasi de la Bateria 27 Vickers dispusa la
Tacinskaia.
In perioada 1 noiembrie-19 noiembrie 1942, adica pana la declansarea ofensivei
trupelor sovietice, actiunile aviatiei inamice au fost deosebit de puternice producand pierderi
trupelor noastre, inclusiv subunitatilor de artilerie antiaeriana.
Faptul ca pozitiile de tragere ale bateriilor de artilerie antiaeriana devenisera obiectiv
tot mai mult vizate de inamicul aerian este relevat si de numarul mare de morti si raniti
innregistrati in aceasta perioada in randul tunarilor antiaerieni.
DESFASURAREA ACTIUNILOR DE LUPTA ALE ARTILERIEI IN CAMPANIA
MILITARA DIN ANUL 1943.

Inca de la inceputul anului 1943, fata de situatia grea a marilor unitati si  unitatilor din
compunerea Armatelor 3 si 4 romane,in urma “Batalia Stalingrad”, Maresalul Antonescu a
hotarat aducerea in tara a efectivelor si tehnicii din marile unitati care au reusit sa iasa din
incercuire sau au putut sa se desprinda de inamicul aflat in continua ofensiva. S-au stabilit
doua itinerare de baza pentru retragerea in tara, astfel: itinerariul Stalino, Zaporoje,
Vosnesensck, Rabnita pe Prut  pentru trupele ramase din compunerea Armatei 3, iar la sud,
itinerariul:Melitopol, Berislav, Nicolaev, Varvarovca, Odessa, Tighina pentru trupele din
compunerea Armatei 4.
La 14 ianuarie 1943, dupa o scurta perioada de refacere si odihna, Divizionul 1
Art.A.A. mobil, s-a pus in mars spre Stalino, evitand orasul Rostov, care era periclitat de
inamic. Dupa ce, pe tot parcursul acestui mars a infruntat geruri excesive, drumuri troienite,
drumuri troienite, nesiguranta situatiei tactice generale, dar si atitudinea total neprieteneasca a
trupelor “aliate”(germane); divizionul a reusit sa se regrupeze la Stalino, de unde, la 28
ianuarie 1943, s-a deplasat la Melitopol pregatindu-se pentru plecarea spre tara.
La 12 februarie 1943, Divizionul 1 Art.A.A. s-a pus in mars prin Zaporoje, Nicolaev,
unde s-a imbarcat pe calea ferata si la sfrsitul acestui lunii februarie, a ajuns la Bucuresti cu
toate bateriile sale. Unitatea isi facuse pe deplin datoria!!!
Divizionul 14 Art.A.A. mobil independent care a actionat in fasia Armatei 4, dupa ce
a executat retragerea sub presiunea inamicului, s-a retras la vest de Don  cu o parte din
bateriile (112 Rhm si 21 Vickers)prin Zimleanskaia, Broniki, iar cu  alta parte prin Salsk,
reusind catre 2-3 ianuarie 1943 sa se regrupeze in dispozitiv de lupta la Bataisk.
In vederea inapoierii in tara, a urmat itinerariul Melitopol, Nicolaev, ajungad in
conditii foarte grele de mars, in febrarie, la Odessa, de unde aducerea subunitatilor in tara s-a
executat pe roti. Primind temporar misiunea de a proteja centrul sensibil Iasi, o parte din
baterii au fost deplasate mai tarziu la Bucuresti si Brasov la unitatile de origine, de unde au
ajuns abia in prima decada a lunii martie.
In concluzie, catre data de 1martie 1943, au plecat in tara: comanda Brigazii 4
Art.A.A., comanda Regimentul 4 Art.A.A., comenzile Divizioanelor1,14,4 si un numar de
baterii dintre cele mai afectate, care au suferit pierderi si care aveau un  stagiu indelungat pe
front.

ACTIUNILE AVIATIEI INAMICE SI RIPOSTA ARTILERIEI ANTIAERIENE PE

FRONTUL DE EST
In primele luni ale anului 1943, inamicul antiaerian, detinand continuu superioritatea
aeriana in zona unitatilor din Brigada 4 Art. A.A. a actionat cu predilectie asupra
aglomerarilor de trupe in retragere la punctele obligate de trecere: podurile de peste Donet si
peste Don, atacurile cesteia vizand, de asemenea, aerodromurile aviatiei romane si germane.
Cu toate greutatile datorate unei ierni deosebit de aspre, tunarii antiaerieni romani au
executat serviciul la material cu rigurozitate, pregatind cu migala victoriile antiaeriene.
In cursul lunilor februarie si martie, aviatia sovietica a atacat indeosebi, aerodromurile
Melitopol, Mariupol, Stalino. Subunitatile de aparare antiaeriana au facut eforturi dosebite
pentru a pute executa tragerile de lupta, pt ca, din cauza gerului(-35 )materialul functiona
foarte greu; nu de putine ori servantii ramaneau uimiti cand, dupa plecarea primei lovituri,
tunurile amorteau, teava nemaiplecând in recul.
Actiunile s-au intetit in iunie, cand in zilele de 16, 20, 25, 26 aerodromurile au fost
atacate in valuri de 30-40 avioane de la inaltimi de 2500-4000m, noaptea,  folosind parasute
luminoase si lansand sute de bombe; a actionat intens Divizionul 8 Art.A.A.
CONCLUZII SI MASURI LUATE DE COMANDAMENTELE
SUPERIOARE ROMANE SI GERMANE.
Bombardamentul de la 1 august 1943 asupra obiectivelor Ploiesti-Campina a fost
primul atac aerian de mare anvergura, care a solicitat intregul sistem de aparare antiaeriana,
activa si pasiva. Dupa analizele efectuate de factorii competenti, a rezultat ca sistemul a
functionat bine.
Erorile de pregatire si executie a atacului de la 1august 1943 se pot considera ca au
constat in principal din:
            -ignorarea modului de organizare si dotare a sistemului de aparare
            -absenta unor instructiuni precise asupra manierei de a traversa masivii
            -insuccesul lovirii obiectivelor de catre primele 2 grupuri de avioane
            -eficacitatea apararii antiaeriene
Bilantul nefavorabil, marile pierderi ale oamenilor si materialelor, rezultatele sub
asteptarile prognozate au demonstrat ca atacul aerian de la 1august 1943 a  fost un esec. El a
ramas totusi in istoria razboiului ca o actiune de indrazneala, unica in felul ei, din punct de
vedere al performantei aviatiei.
Ca urmare a acsetui esec de mari proportii, aliatii au tras concluziile de rigoare. Ei vor
reveni la Ploiesti in 1944, pornind de pe baza din Italia cu o puternica escorta de avioane de
vanatoare si la mare altitudine.
De altfel, dupa acest atac, germanii au intarit apararea antiaeriana, in special sub
raport calitativ, introducand in dispozitiv tunuri semiautomate de 105mm, tunuri de 128mm
pe cale ferata, o brigada de camuflaj-ceata, mai multe statii de radiolocatie si au imbunatatit
mascarea, realizand, chiar prin dezimformare “Ploiestiul fals”.
     
ARTILERIA ANTIAERIANA ROMANA IN OPERATIILE MILITARE
DESFASURATE IN ANUL 1944 PANA LA 23 AUGUST

Situatia generale de pe fronturile din Europa, inclusiv pe teatru de operatii din Europa

de est, precum si operatiile militare desfasurate de armata romana in cursul anului 1944, au
determinat hotarator actiunile artileriei antiaeriene.
Consecinta fireasca a inaintarii frontului spre V a fost apropierea bazelor aviatiei
sovietice de tara noastra si deci posibilitati sporite de lovire a obiectivelor de pe teritoriul
national.
Ca urmare, aviatia americana va desfasura, de la 4aprilie pana la 19august  1944, o
serie de operatii aeriene de mare amploare asupra centrelor sensibile de pe teritoriul national
si, in primul rand, asupra platformei petroliere Ploiesti-Campina, inclusiv riposta mijloacelor
de aparare romanesti. Un alt eveniment deosebit de important il va constitui actul de la 23
august 1944 si anume iesirea Romaniei din coalitia hitlerista. Eveniment de importanta
majora in mersul general al razboiului, acesta va pune artilerie antiaeriana romana, ca dealtfel
intreaga noastra armata, in situatia de a lupta impotriva germanilor, deci si a aviatiei germane,
scotand totodata obiectivele vitale ale tarii de sub loviturile aeriene ale aviatiei anglo-
americane.
Se poate spune ca artileria antiaeriana, ca si aviatia de vanatoare romana a fost pusa in
cursul razboiului din anii 1941-1945 in situatia de a duce actiuni de lupta impotriva celor mai
puternice forte aeriene din lume la epoca respectiva: aviatia sovietica si anglo-americana pana
la 23 august 1944 iar apoi cea germana.
PARTICIPAREA ARTILERIEI ANTIAERIANE LA ELIBERAREA TERITORIULUI
NATIONAL (23AUGUST – 25OCTOMBRIE 1944)
Seful statului, regele Mihai I, prin proclamatia adresata tarii a anuntat iesirea
Romaniei din coalitia cu Germania, trecerea ei alaturi de fortele coalitiei anti-hitleriste pentru
apararea independentei nationale si eliberarea Transilvaniei.
Ca urmare, armata romana, cu o promptitudine exemplara si fara cea mai mica
sovaire, a trecut la indeplinirea urmatoarelor misiuni:
            -neutralizarea nucleelor germane aflate pe teritoriul de sub jurisdictia statului roman,
dezarmarea si internarea lor
            -trecerea la executarea operatiei de acoperire a granitelor si a liniei de demarcatie cu
Ungaria hortista, asigurand desfasurarea luptelor pentru lichidarea inamicului de pe
teritoriului national
            -desprinderea din front a marilor unitati romane din Moldova, regruparea lor in zona
Pitesti-Targoviste-Ploiesti si debusarea la nord la Carpatii Meridionali, in vederea trecerii la
ofensiva impreuna cu trupele sovietice pentru eliberarea partii rapite din Transilvania.
La data cand s-a infaptuit actul de la 23august 1944, artileria antiaeriana romana avea
in zona de operatiuni Brigada 2 artilerie antiaeriana cu Regimentele 2, 6 si 15 artilerie
antiaeriana, totalizand 49 baterii, dintre care 12 de calibru mijlociu, iar la sud celelalte cele 3
brigazi de artilerie antiaeriana cu 6 regimente, insumand circa 154 baterii (88 de calibru
mijlociu).
In zona de operatiuni, germanii aveau circa 57 baterii antiaeriane dintre care 26 baterii
grele, iar pe teritoriu 72 baterii, din care 43 grele. O pondere insemnate au avut-o actiunile
artileriei antiaeriene pe timpul luptelor din capitala, duse in perioada 24-31 august 1944
impotriva trupelor si aviatiei germane. Caracteristica   actiunilor de lupta ale artileriei
antiaeriene in aceasta perioada a constat in faptul  ca simultan cu indelinirea misiunii
speciale, de respingere a atacurilor aviatiei germane asupra unor obiective din Capitala,
subunitatile de artilerie antiaeriana au indeplinit urmatoarele  misiuni terestre, de oprire a
atacurilor inamicului, executand trageri directe in sprijinul infanteriei sau trageri indirecte
asupra unor grupari de trupe germane, asupra aerodromurilor ocupate de acestea sau altor
obiective.
In unele cazuri, tunarii antiaerieni au respins atacurile executate asupra pozitiilor   de
tragere prin foc la gura tevii, luptand cu grenada sau chiar la baioneta.

SITUATIA ARTILERIEI ANTIAERIENE DIN APARAREA CENTRELOR SI

PUNCTELOR SENSIBILE DE PE TERITORIU IN PERIOADA 23 AUGUST 1944 – 8
MAI 1945
In aceasta perioada, potrivit jurnalului de operatii al Comandamentului Artileriei
Antiaeriene, in zona de operatiuni existau: comanda Diviziei 1 Art.A.A.,     comenzile
Brigazilor 1,2 si 4 Art.A.A., Regimentele 2,4,5,6,7,8,10(7 regimente),  17 divizioane,31
baterii grele(75-88mm), 41 baterii usoare(20-40mm), 2 baterii de mitraliere antiaeriene si 2
baterii de proiectoare; in acelasi timp, in apararea antiaeriana a teritoriului existau: un
regiment(Regimentul 3 Art.A.A.)pt ca Regimentul 1 Art.A.A. Fusese desfiintat, iar
Regimentul 9 Art.A.A. transformat in Regiment de instructie al artileriei antiaeriene; in tara
existau 3 divizioane, 12 baterii grele(75-88mm) si 6 baterii calibru mic de 37mm.
La 4 mai 1945, Centrul de Instructie al Artileriei Antiaeriene a fost desfiintat, fiind
reconstituit in toamna aceluiasi an. La 15 aprilie 1945 s-au desfiintat bazele Regimentelor 1,
2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 si a centrului de instructie, Regimentele 6 si 10  au fost transformate in
Regimente de serviciu, iar Divizioanele 1 si 2 au fost desfiintate. Tot in luna mai 1945, au
inceput desconcentrarile si lasarile la vatra chiar din unitatile aflate in zona de operatiuni din
Cehoslovacia si Ungaria; la inceput, contingentele mai vechi, meseriasi, medici, ofiteri din
rezerva, etc, ulterior desconcentrarea executandu-se si in tara.
Asadar s-a trecut la structura de pace, cu mult mai redusa concomitent cu organizarea
afluirii in tara a unitatilor de pe front.
Potrivit tratatului de pace s-a fixat pt artileria antiaeriana o cifra de 5000 militari si s-a
urmarit incadrarea in aceasta cifra astfel incat la finele anului 1945 artileria antiaeriana
romana avea sa ramana doar cu 4 regimente.