Sunteți pe pagina 1din 43

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“VICTOR BABEŞ” DIN TIMIŞOARA


FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
CANDIDAT: HAȚEGAN V. ANDREEA DANIELA

LUCRARE DE
LICENȚĂ

Conducător ștințific

Asist. Unv. dr. Vasilie Doru Valentin

TIMIȘOARA
2018
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie și Recuperare
Candidat: Hațegan Andreea Daniela

LUCRARE DE
LICENȚĂ

Modalități terapeutice în fracturile de gambă la copil

Coordonator:
Asist. Univ. dr. Vasilie Doru Valentin

TIM I Ș OARA
2018
Cuprins
Introducere............................................................................................................................5
Abrevieri...............................................................................................................................6
I. Partea generală.......................................................................................................................................7
1. Noțiuni de anatomie și biomecanică………………….………………………..………..7
1.1. Scheletul gambei.....................................................................................................7
1.2. Mușchii gambei................................................................................................7
1.3. Biomecanica......................................................................................................8
1.3.1.Biomecanica articulației genunchiului...............................................8
1.3.2. Biomecanica articulației piciorului..................................................9
2. Fracturi generale...............................................................................................................9
3. Fracturi la copil.................................................................................................................9
3.1. Diferențe anatomice.........................................................................................9
3.2. Diferențe biomecanice......................................................................................9
3.3. Clasificarea fracturilor la copil ........................................................................10
3.4. Viteza de vindecare...........................................................................................12
4. Daune vasculare...............................................................................................................13
5. Fracturile de tibie.............................................................................................................13
5.1. Fracturile de cartilaj de creștere proximal .......................................................13
5.2. Fracturile de metafiză proximală......................................................................13
5.3. Fracturile diafizare............................................................................................13
5.3.1. Variații comune.................................................................................14
5.3.1.1. Fibula intactă.....................................................................14
5.3.1.2. Tibia și fibula fracturate....................................................14
5.3.2. Variații necomune.............................................................................15
5.3.2.1. Fracturiile deschise...........................................................15
5.3.2.2. Fracturiile patologice........................................................16
5.4. Fracturile diafizare distale................................................................................16
5.5. Fracturile metafizare distale.............................................................................16
6. Tratament..........................................................................................................................16
6.1. Tratamentul fracturilor extremității proximale a tibiei.....................................16
6.2. Tratamentul fracturilor oaselor gambei diafizare.............................................16
6.3. Complicații nervoase .......................................................................................17
6.4. Remanipularea..................................................................................................17
II. Partea specială...............................................................................................................................18
1. Scopul lucrării.........................................................................................................18

3
2. Material și metodă..................................................................................................18
2.1. Culegerea datelor.............................................................................................21
2.2. Prezentarea cazurilor........................................................................................22
2.3. Program de recuperare.....................................................................................27
3. Rezultate și discuții.................................................................................................36
4. Concluzii.................................................................................................................40
Bibliografie........................................................................................................................................41
Anexa 1 .............................................................................................................................................43

4
Introducere

Am ales aceasta temă deoarece am observat în practica medicală pe secția de pediatrie, că


aceste fracturi sunt destul de frecvente la copii.

În urma acestor fracturi, dezvoltarea gambei și creșterea acesteia poate fi afectată rezultând
o scurtare a membrului inferior care poate duce pe termen mai lung la deformări axiale.

Se cunosc diferențe între fracturile osului adult și cel tânăr. Diferențe de anatomie,
biomecanică și de fiziologie a scheletului care vor influența producerea fracturilor, punerea
diagnosticului și metoda de tratament.

O parte foarte importantă a scheletului unui copil este cartilajul de creștere, unde se cunosc
leziuni din lărgirea plăcii de creștere sau din deplasarea oaselor adiacente pe radiografii simple și
de stress.

Periostul la osul tânăr este mai puternic, mai gros, iar calusul se compune mai repede și mai
voluminos decât la osul adult, astfel că osul tânăr poate suporta o deformare mai mare decât cel
adult. Extensia de fractură este prevenită de pori, în același mod cum o gaură stopează întinderea
fisurii unei ferestre. Tipul spongios al osului tânăr face ca acesta să cedeze la compresie spre
deosebire de cel adult care cedează la tensiune.

Tratarea osului tânăr ”este o plăcere”, deoarece acesta se vindecă repede. Osul fracturat
poate fii tratat în două moduri: ortopedic și chirurgical.

În cazul tratamentului ortopedic utilizat la fracturile fără deplasare, membrul inferior v-a fi
menținut 30-45 zile cu genunchiul extins, începând cu mobilizările active ale genunchiului din
prima zi.

În marea majoritate a cazurilor de fracturi cu deplasare minimă se preferă un tratament


ortopedic (reducerea fracturii și imobilizare gipsată) sub sedare, fără anestezie, urmând ca copilul
să meargă cu cârje și cu o platformă pentru ridicarea piciorului pentru a putea fi prezent la școală.

Fixatorii externi, fixarea cu broșe, tije elastice din titan, plăci și șuruburi sunt utilizate ca
tratament pentru fracturile cu deplasare importantă.Datorită repausului din timpul tratamentului, fie
el ortopedic, fie chirurgical, programul de recuperare este obligatoriu, în același timp destul de
antrenant pentru ca mobilitatea articulară, tonusul și forța musculară să fie recuperate 100%.

5
Abrevieri

ABD- abducție
ADD- adducție
DG- diagnostic

6
I. Partea generală
1.Noțiuni de anatomie și biomecanică
1.1. Scheletul gambei
Scheletul gambei este format din două oase: tibia și peroneul (fibula).
Tibia are un rol primar în susținere. Tibia este un os lung și pereche, situat în
porțiunea anteromedială a gambei. Prezintă două extremități: superioară (epifiza
proximală) și inferioară (epifiza inferioră). Epifiza superioară la rândul ei prezintă doi
condili: medial și lateral. Epifiza inferioară este mai redusă în volum și are forma unui
trunchi de piramidă patrulateră (1).
Peroneul este un os pereche, subțire, torsionat pe axul său, situat în partea laterală a
gambei. Prezintă la fel ca tibia două extremitați: epifiza superioară, unde se articulează cu
tibia și epifiza inferioară, unde se articulează cu tibia și astragalul (2).

Fig 1- oasele gambei(3)


1.2. Mușchii gambei
Mușchii gambei sunt împărțiți pe trei regiuni: regiunea anterioară,
posterioară și laterală (4).
Regiunea anterioară cuprinde următorii mușchii: tibial anterior, extensor
lung al halucelui, extensor lung al degetelor și scurtul peronier.

7
Regiunea posterioară cuprinde mușchii: tibial posterior, flexor lung al
halucelui, flexor lung al degetelor, popliteu, triceps sural și plantar organizați pe două
planuri.
Regiunea laterală include mușchii scurt și lung peronier (5).

Fig 2 – Mușchii gambei (6).

1.3. Biomecanica
1.3.1. Biomecanica articulației genunchiului
Articulația genunchiului este una complexă și cu o conducere ligamentară.
Conducerea ligamentară înseamnă elasticitate pentru mișcările fizioLogice și rigiditate
pentru pozițiile anormale.
Articulația genunchiului îndeplinește două funcții primare: stabilitatea în
mișcările de completă extensie când greutatea corpului suprimă articulația și mobilitatea
mare pentru mișcările de flexie.
Articulația genunchiului este o articulație cu un singur grad de libertate ce
prezintă două mișcări principale, flexia și extensia. Mișcările secundare sunt cele de rotație
medială, rotație laterală și înclinare marginală (medială și laterală) (5).

8
1.3.2. Biomecanica articulației piciorului
La nivelul acestei articulații se pot efectua urmatoarele mișcări: flexie
(flexia dorsală), extensie (flexia plantară), ABD, ADD, circumducție, supinație și pronație
(7).
2. Fracturi generale
Fractura este o întrerupere a continuității unui os. Cel mai des fracturile se produc
în urma unui traumatism, uneori se produce dacă osul respectiv este afectat de un proces
patologic, cum ar fi osteoporoza, o infecție sau o tumoră.
Fracturiile se pot clasifica în funcție de aspectul pielii în fracturi deschise și inchise,
în funcție de numărul locurilor pe os în care s-a produs fractura, în fracturi transverse,
oblice, oblice cu deplasare, oblice în spirală, segmentare și cominutive. O alta clasă a
fracturilor sunt cele în lemn verde, specifice copiilor unde oasele sunt mai elastice chiar la
forțe mari, și osul nu se rupe, ci apare o fisură de-a lungul lui (8).
Fracturile la copii sunt diferite de cele la adulți. Anatomia, biomecanica și
fiziologia scheletului copiilor sunt diferite de cele ale unui adult, la copii se vor vedea
diferențe la producerea fracturilor, la punerea diagnosticului și la metodele de tratament.

3.Fracturile la copil
3.1. Diferențele anatomice
Cea mai importantă parte a scheletului unui copil este compus din cartilajul de
creștere. Leziunile se cunosc doar din lărgirea plăcii de creștere sau de la deplasarea
oaselor adiacente pe radiografii simple și radiografii stress. Periostul este mai gros și mai
puternic, iar calusul se produce mult mai repede și mai voluminous decât la osul adult.

3.2. Diferențele biomecanice


Osteoidul osului unui copil nu este semnificativ mai puțin calcifiat, dar densitatea
cu siguranță este mai mică. Osul tânăr este mai spongios, cortexul este dezbinat și poate fi
tăiat cu ușurință, deoarece canalele Havers ocupă o mare parte din os.
Osul tânăr poate tolera un grad mai mare de deformare decât osul adult. Porii
previn extensia liniei de fractură, în același fel cum o gaură împiedică extinderea fisurii
unei ferestre. Osul compact adult cedează doar în tensiune, în timp ce natura spongioasă a
osului tânăr cedează la compresie (9).

9
3.3. Clasificarea fracturilor la copil
Caracterul poros al osului unui copil explică varietatea tipurilor de fractură:
 Fractura în buclă - aceste fracturi apar aproape de metafiză, unde osul este
mai poros, particularitate a osului foarte tânăr. Copii adolescenți care nu
cresc în greutate din anumite motive și totuși au oasele poroase pot produce
fracturi în buclă (10).

Fig 3– Tipuri de fracturi la copil(8)

 Înclinarea traumatică a osului – îndoirea osului, cel mai des întâlnită la


oasele ulnă și fibulă, poate apărea fără evidențierea unei deformități
angulare acute. Dacă se încearcă ruperea antebrațului unui copil, fie post
mortem sau în timpul procesului de osificare, se va observa că osul poate fi
îndoit până la 45° sau mai mult, până la auzirea cracmentului de fractură în
lemn verde. Dacă oprim îndoirea înaintea cracmentului, atunci se poate

10
observa că osul lent, dar incomplet, se va îndrepta singur în decursul
câtorva minute.
 Fractură în lemn verde – când un os este îndoit dincolo de limitele acestuia,
se produce fractura în lemn verde. Aceasta este un eșec a părți de tensiune a
osului; partea de compresiune se îndoaie. Fractura în lemn verde se produce
atunci când este destulă energie pentru a produce fractura, dar nu îndeajunsă
pentru a o și finaliza. Osul rămas suferă o deformare plastică. În momentul
fracturii se produce o deplasare considerabilă - la fel ca în majoritatea
fracturilor – iar apoi elasticitatea țesuturilor moi îmbunătățesc poziția
oaselor. Fractura poate sa se deschidă din nou datorită tracțiunii musculare.
Închiderea completă a fracturii poate fi realizată doar prin completarea
fracturii sau pentru moment de corectare a angulației (11).
 Fractura completă – Tratamentul fracturilor este ajutat de înțelegerea
diferențelor dintre fracturi rapide și lente, și dintre fracturile oblice sau în
spirală. Suprafața unei fracturi lente este dură, în timp ce o fractură rapidă
are suprafața netedă. Un os tânăr plus o suprafață a fracturii dură
favorizează producerea calusului și consolidarea fracturii. Fracturile
complete la copii sunt rareori cominutive, aceasta se poate justifica datorită
diferenței de flexibilitate față de osul adult.
Direcția forței decide direcția liniei de fractură. O fractură în spirală,
produsă de o torsiune, are o articulație intactă a periostului de-a lungul
dreptei axiale a părți de fractură. Dacă se găsește această articulație, se
poate determina dacă fractura poate fi redusă prin rotație în sensul acelor de
ceasornic sau invers. Articulația periostală va ține fractura stabilă. Aceste
fracturi nu sunt susținute de principiul celor trei puncte de presiune aplicat
la fracturiile transversale. Ele sunt cel mai bine susținute de broșă de tip
mâner, care controlează rotația. Încărcarea longitudinală va afecta fractura.
O fractură transversală rezultă dintr-o angulare. O fractură transeversală
poate fi redusă doar prin mărirea deformării până la 90°, astfel încât
capetele să nu fie în contact, apoi se trage până la îndreptarea osului. Un
model de broșă în trei puncte de presiune a fost creat pentru a susține acest
tip de fractură. Încărcarea longitudinală va influența fractura.
O fractură oblică este datorată unei supraîncărcări în ax, fractura se propagă
la 30° de axul osului. Periostul ar putea fi considerabil rupt. Aceste fracturi
11
sunt foarte instabile. Cel mai bine sunt reduse prin distragere – o tracțiune în
ax. Sunt ținute ori în tracțiune ori cu o broșă care aplică o presiune
circumferențială posibil periculoasă. Încărcarea longitudinală va deplasa cu
siguranță fractura.
O fractură tip fluture este produsă datorită unei combinații dintre o
supraîncărcăre în ax și o angulare. Atunci când fractura este produsă de o
lovitură, fragmentul tip fluture se află pe partea cu lovitura. Periostul este
cel mai deteriorat pe partea opusă loviturii. Fracturile sunt instabile. Când
fractura de tip fluture este mică, presiunea în trei puncte poate ține fractura,
dar în general se tratează chirurgical (12).

3.4. Viteza de vindecare


Osul tânăr se vindecă repede; reducerea se asigură prompt. Chirugul ortoped nu trebuie
să consulte atât de îndeaproape un os tânăr cum o face la osul adult.
Refracturarea apare în două circumstanțe:
o devreme, când structura este îndepărtată prea repede
o târziu, când osul s-a vindecat deformat și este un centru de stres.
Osul tânăr trece prin patru stagii biomecanice de vindecare:
Stagiul 1: Stagiul de lipire. Refracturarea în același punct de fractură unde
rigiditatea este mai scăzută.
Stagiul 2: Unirea prematură. Refracturarea în același punct de fractură unde
rigiditatea este ridicată.
Stagiul 3: Refracturarea apare parțial în punctul original de fractură și parțial în osul
intact.
Stagiul 4: Refracturarea este totală în osul intact (13).

4. Daune vasculare.

12
În câmpul de luptă problemele arteriale apar repede și decizia de a fi artera expusă este
parțial luată. Procentul de amputare este de doar 13% datorită refacerii promte experte.
Pentru fracturile închise procentul de amputare este de 50% datorită DG întârziate.
Intervalul permis de la leziune până la repararea leziune este de șase-opt ore, depinzând
de gradul de ocluzie, starea vaselor colaterale și de șoc. Aceste ore trec repede timp în care
pacientul primește narcotice și este căutat un doctor pentru a rezolva leziunea (14).

5. Fracturiile de tibie
Osul tânăr se vindecă mult mai repede față de cel adult și ”este o plăcere” tratarea
acestuia. Majoritatea copiilor li se pune o orteză fără anestezie și au nevoie de cârje și de o
platformă pentru ridicarea piciorului, astfel fiind posibilă prezența la școală. Totodată, este
o varietate a acestor fracturi. Ca precauție, prima dată ar trebui clasificată fractura (15).

5.1. Fracturile de cartilaj de creștere proximal


Fracturiile de tibie de la nivel proximal al cartilajului de creștere sunt mai rare decât
cele ale cartilajului de creștere distal al femurului, datorită aranjării ligamentelor.
Ligamentul colateral medial al genunchiului este atașat de metafiza tibiei și de eifiza
distală a femurului, astfel protejând cartilajului de creștere tibial de ruperea în valg.

5.2. Fracturiile de metafiză proximală


Mascată ca un mic cracment inocent fără o particularitate pentru rău, fracturile de
metafiză sunt dintre cele mai rele. În decursul tratării a 1000 de fracturi de tibie, s-a aflat că
acest tip de fractură este responsabilă pentru mare parte a amputațiilor (un rezultat târziu al
ischemiei Volkmann) și de osteotomiile corective (16).

5.3. Fracturile diafizare


Fracturile diafizare sunt comune și ușor de tratat la copii. Procentele arată că într-un
lot de 101 copii cu fracturi de tibie, majoritatea au fibula intactă (70%).
Mare parte din fracturi (80%) sunt stabile și fără deplasare, deoarece periostul este
mai elastic la osul tânăr, în timp ce la cel adult, osul este mai puternic decât periostul, astfel
periostul este lezat aproape întotdeauna când osul este rupt.
La copii, întiderea periostului nevătămat ține fractura într-o poziție bună, astfel
fracturile pot fi doar tratate ortopedic și doar în cazul unui edem să fie admiși în spital.
Procentul de 20% rămas sunt copii cu fracturi cu deplasare care au nevoie de tratament
13
chirurgical. Fractura cu deplasare a tibiei și fibulei este mult mai comună decât cea în care
fibula este intactă (17).

5.3.1. Variații comune


5.3.1.1. Fibula intactă – fibula este un os care se poate îndoi fără sa fie evident. În fracturile
de tibie majoritatea sunt asociate cu fibula intactă. Fibula intactă este un sprijin pentru osul
rupt.

Fig 4-Fractură de gambă cu fibula intactă (18)

5.3.1.2. Tibia și fibula fracturate – stabilitatea longitudinală este atinsă chiar și atunci când
amândouă oasele gambei sunt rupte, deoarece fracturile de tip fluture, cominutive și
segmentare sunt mai rar întâlnite la copil. De obicei capetele osului sunt blocate, astfel
doar problema unei angulații și rotații trebuie rezolvată. O poziție favorabilă poate fi ușor
obținută. Dar, dacă o poziție favorabilă nu poate fi obținută inițial, sau dacă fractura
alunecă este mai bine ca repararea angulației și a rotației să se efectueze dupa două, trei
săptămâni, atunci când fractura este lipită. Dacă există instabilitate longitudinală, atunci
este mult mai bine controlată cu broșe Steinmann deasupra și sub fractură, încorporate în
os (19).

14
Fig 5 – Fractura de gambă (20)

5.3.2. Variații necomune


5.3.2.1. Fracturiile deschise – sunt, de obicei, în urma unui accident de mașină. Rănile sunt
mici și reprezintă străpungerea din interior. Fracturiile care au mai mult decât o simplă
străpungere, sunt fixate cu fixator extern (22).

Fig 6 – Fractură de gambă deschisă (21)

5.3.2.2. Fracturiile patologice – leziunile locale din această serie includ osteomielita cronică,
fibrom neosificant, și o zonă de scelorază nediagnosticată. Nu sunt incluse fracturile în
osteogeneza imperfectă, meningomielocel, și distrofia musculară (23).

15
5.4. Fracturiile diafizare distale – acest tip de fractură poate fi recunoscută ca o
sursă de durere. Fractura apare atunci când greutatea corpului cade pe piciorul
în dorsiflexie. Partea anterioară a tibiei este neatinsă, în timp ce partea
posterioară se deschise producând o ușoară angulație posterioară. Aparent
inocentă, la scoaterea gipsului angularea va crește la un unghi mai mare. Ca să
prevenim această complicație, piciorul va fi gipsat în equin (24).
5.5. Fracturile metafizare distale – fracturile în buclă apar la copilul tânăr sau
la copilul adolescent cu osteoporoză. Este necesar ca acest tip de fractură sa fie
gipsat timp de patru până la șase saptămâni. Fracturile de la cizma de schi apar
la nivelul capătului cizmei. Acestea sunt eșecuri de compresie ale osului. Pot să
fie cominutive, dar periostul este intact, astfel deplasarea este ușor de corectat și
de ținut în gips (25).

6.Tratamentul

6.1. Tratamentul fracturilor extremității proximale a tibiei


Tratamentul ortopedic este folosit în cazul fracturilor fără deplasare, care constă în
menținerea membrului inferior cu genunchiul extins timp de 30-45 de zile și mobilizarea
activă a genunchiului făcându-se din prima zi.
În fracturile cu deplasare se practică aplicarea de fixatori cu șuruburi, fixarea cu
broșe (26).

6.2. Tratamentul fracturilor diafizare ale oaselor gambei


Fracturile fără deplasare sunt tratate ortopedic, cu imobilizare în aparat gipsat
cruro-podal.
O metodă mai eficientă o reprezintă tratamentul chirurgical. Tratamentul trebuie
efectuat înainte de a apărea tulburări circulatorii. Atunci când fractura este recentă,
osteosinteza tibiei este suficientă, contrar celor mai vechi când este necesară osteotomia
fracturii consolidate de la nivelul fibulei (27).
Materialele de osteosinteză care se sugerează sunt șuruburi, placa cu șuruburi sau în
cazul unei fracturi deschise, fixator extern. Consolidarea se realizează pe o perioadă de
două luni (28).

16
6.3. Complicații nervoase – există posibilitatea ca datorită gipsul strâns în jurul
capătului fibular, să apară paralizie la nivelul nervului popliteu lateral,
prezentată ca sindrom de compartiment. Poate fi prevenită cu vată (29).
6.4. Remanipularea – unele fracturi ar putea aluneca în interiorul gipsului și să
necesite o altă intervenție. Angularea este ușor de corectat, dar atunci când
lispsesc părți din lungimea osului corectarea este mai dificilă. Alegerea este
între aplicarea unui aparat pentru lungirea membrului sau o intervenție prin care
se va fixa reducerea.

II. Partea specială


1. Scopul lucrării
Lucrarea evidențiază un cadru teoretic, general, privind fracturile de gambă la copil
cu diferite localizări, tratament, program de recuperare, ales selectiv și corespunzător
fiecărei fracturi și fiecarui pacient studiat.

17
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
 Creearea unui program de recuperare pesonalizat
 Construirea unui program kinetic în conformitate cu evoluția pacientului
 Stabilirea unor indicații și contraindicații de recuperare
 Educarea pacietului și a familiei astfel incât recuperarea să continue și la
domiciliu.

2. Material și metodă

Pentru realizarea tematicii licenței am luat în studiu pe o perioadă de 6 luni, un lot


alcătuit din 24 de pacienți, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru copii ”Louis
Țurcanu” secția Ortopedie Pediatrică, care au efectuat un program de recuperare, având
fracturi de gambă, diferite ca localizare, tratament, sex, mediu, etc.
Criterii de includere în lotul de studiu:
 Pacienții cu fracturi de tibie
 Pacienții cu fracturi de tibie și peroneu.

Pentru a demara procesul de recuperare trebuie luate în considerare urmatoarele


elemente:
 Scopul tratamentului
 Obiectivele recuperării.
Deoarece membrul inferior în urma traumatismului trebuie menținut
imobilizat o perioadă de câteva săptămâni, indiferent dacă a fost folosită doar
reducere ortopedică sau imobilizarea a fost după intervenția chirurgicală, scopul
tratamentului de recuperare și obiectivele recuperării sunt de a elimina redoarea de
repaus, hipotonia musculară datorată imobilizării ca membrul să poată fi folosit la
fel ca înainte de traumatism.
Metodele terapeutice care au fost urmărite în timpul studiului sunt
tratamentul pricipal ortopedic sau chirurgical, urmat de masaj, fizioterapie, HTT,
HKT, kinetoterapie.
Recuperarea complexă cuprinde toate procedeele posibile adaptate și
personalizate pentru fiecare pacient și pentru fiecare tip de fractură.

18
Printre metodele de colectare a datelor se numără clasificarea Salter Harris
și scala analog vizuală a durerii.
Scala analog vizuală a durerii- VAS
Pacientul trebuie sa pună cursorul pe scală corespunzător cu durerea
pe care o simte, înspre partea stângă dacă durerea este mai mică și înspre dreapta
dacă durerea este mare și tinde spre aproape insuportabilă. Scala este notată de la 0
la 10 pentru a fi interpretată cât mai bine durerea raportată de către pacient.

Fig 7- scala analog vizuală a durerii (31).


Clasificarea Salter Harris
Fracturile Salter Harris sau fracturile de cartilaj de creștere și este o fractură la
nivelul cartilajului de creștere al osului. Este o forma a fracturilor la osul tânăr. Este o
afecțiune comună la copii, care apare la 18% dintre oasele tinere lungi. Acest tip de
fractură și de clasificare este denumită pentru Robert B. Salter și William H. Harris, care au
creat și publicat acest sistem de clasificare în ”Journal of Bone and Joint Surgery” în 1963.
Sunt 9 tipuri de fracturi Salter Harris; tipurile de la I la V sunt descrise de către
Robert B. Salter și William H.Harris, iar următoarele IV rare tipologii au fost adăugate
ulterior.
Tipul I- fractură transversală prin cartilajul de creștere; incidență 6%;
Tipul II- fractură prin cartilajul de creștere și metafiză, evitând epifiza; incidență
75%; durează 2-3 săptămâni pentru ca să se vindece;
19
Tipul III- fractură prin cartilajul de creștere și epifiză, evitând metafiza; incidență
8%;
Tipul IV- fractură prin toate cele trei elemente: cartilajul de creștere, metafiză și
epifiză; incidență 10 %;
Tipul V- o fractură de compresie a cartilajului de creștere; incidență 1%;
Tipul VI- afecțiune la porțiunea periferică a cartilajului și formarea unui pod
rezultant care poate produce o deformare angulară;
Tipul VII- afecțiune izolată a platoului epifizal;
Tipul VIII- afecțiune izolată a metafizei cu posibilă insuficiență de osificare
endocondrală;
Tipul IX- afecțiune a periostului în urma careia poae aparea insuficiența de
osificare intermembranoasă (35).

Fig 8- clasificarea Salter Harris (32)


Pentru o mai bună memorare a primelor cinci tipuri ale clasificării se folosește următoarea
strategie:

 I – S = Slip – fractura la nivelul cartilajului;


 II – A = Above-fractura se întinde deasupra cartilajului de creștere;

 III – L = Lower. Fractura este sub cartilajul de creștere în epifiză;

 IV – TE = Through Everything. Fractura trece prin metafiză, cartilaj și epifiză;

 V – R = Rammed (crushed). Crtilajul de creștere a fost compresat.

Fracturile la copii se vindecă relative repede, câteva săptămâni. Majoritatea carilajelor de


creștere se vindecă fără a lăsa efecte pe termen lung. Rareori, osificarea se face de-a lungul

20
fracturii provocând o accelerare a creșterii sau o curbare a osului. În aceste cazuri, osificarea
trebuie îndepărtată chirurgical.

O fractură la nivelul cartilajului de creștere poate stimula creșterea, creând astfel o diferență
de lungime față de osul corespunzător pereche. Astfel, The American Academy of Otrthopedic
Surgeons recomandă verificări regulate dupa o fractură la nivelul cartilajului de creștere (33).

II.1. Culegerea datelor

Am folosit următoarele metode în scopul strângerilor și prelucratul datelor,


analizării și interpretării rezultatelor care conduc spre concluzii.
 Metoda înregistrării datelor: în funcție de parametri stabiliți;
 Metoda bibliografică;
 Metode de analiză prin scale standard;
 Scala analog vizială a durerii VAS
 Clasificarea Salter Harris prin care putem nota și diferenția
fracturile de la nivelul cartilajului de creștere.
 Studiul repartițiilor pe sexe;
 Distribuția în funcție de mediul de proveniență;
 Distribuția în funcție de tratamentul beneficiat;
 Distribuția în funcție de localizarea fracturii.

II.2. Prezentare cazuri

Caz 1
Vârstă: 8 ani
Diagnostic: fractură 1/3 distală tibie stângă

21
Tratament: reducere ortopedică și imobilizare gipsată a fracturii

Caz 2
Vârstă: 8 ani și 6 luni
Diagnostic: fractură spiroidă 1/3 inferioară tibie dreaptă
Tratament: reducere ortopedică și imobilizare gipsată

22
Caz 3
Vârstă: 12 ani
Diagnostic: fractură spiroidă 1/3 medie inferioară tibie stângă
Tratament: reducere ortopedică și imobilizare gipsată

23
Caz 4
Vârstă: 13 ani și 2 luni
Diagnostic: fractură transversală metafiză distală tibie stângă
Tratament: reducerea ortopedică și imobilizare gipsată
24
Caz 5
Vârstă: 12 ani
Diagnostic: fractură cominutivă spiroidă 1/3 distală diafiză tibie dreaptă cu încalecare și
deplasare; fractură cu deplasare 1/3 proximală peroneu drept
Tratament: reducere sângerândă a fracturii cu fixare internă cu o placă angular stabilă cu 7
șuruburi și 2 ”LAG SCREW”; imobilizare gipsată.

25
II.3. Programul de recuperare

Obiective generale:
 Relaxare generală și locală;
 Ameliorarea durerii;
 Corectarea posturii și aliniamentul corpului;
 Creșterea mobilității articulare;
 Creșterea forței musculare;
26
 Reeducarea staticii;
 Reeducarea mersului;
 Reeducarea echilibrului;
 Reeducarea stabilității;
 Reeducarea ADL.
Tratamentul igieno-dietetic:
 Dietă adecvată vârstei, bogată în proteine, calciu, minerale, vitamine;
 Menținerea unei greutăți corporale adecvate vârstei
 Evitarea factorilor agravanți: traumatisme, microtraumatisme locale, suprasolicitării
mecanice, infecții.
Tratament medicamentos:
 Analgezice;
 Vitamine, proteine, minerale, Ca.
Obiectivele programului de recuperare:
 Corectarea posturii;
 Creșterea mobilității articulare la nivelul genunchiului și gleznei;
 Creșterea forței musculare pentru stabilizarea genunchiului și a gleznei;
 Prevenirea deviațiilor secundare axiale care pot apărea în urma imobilizării;
 Reeducarea stabilității;
 Reeducarea echilibrului;
 Reeducarea mersului;
 Reeducarea antrenamentului la efort;
 Terapie ocupațională.

Plan de recuperare funcțională:


Recuperarea funcțională trebuie începută imediat după perioada de imobilizare,
indiferent de tratamentul principal efectuat, ortopedic sau chirurgical.
Se realizează prin contracții izometrice la nivelul mușchilor ce sunt responsabili de
segmentele libere. Cu cât mobilizarea se începe mai precoce, cu atât va fi mai benefică.
Planul de recuperare se amplifică progresiv. Se adaugă procedee, precum
kinetoterapie, hidrokinetoterapie, hidrotermoterapie, electroterapia. Tratamentul funcțional
ușurează recuperarea segmentară și generala, cât și reinserția socială a pacientului,
completând și desăvârșind celelalte tipuri de tratament.
27
Etapele recuperării:
Stadiul 1: 0-2 săptămâni
 Fără încărcare articulară, mers cu cârje;
 Mobilizări ale șoldului.
Stadiul 2: 2-4 săptămâni
 Fără încărcare articulară;
 Mers cu cârje.
Stadiul 3: 4-6 săptămâni
 Finalul imobilizării gipsate;
 Mobilizări ale genunchiului pentru tonifierea cvadricepsului;
 Reeducarea mersului;
 Incărcare progresivă în funcție de toleranța pacientului la durere;
 Tonifiere generală și a părții superioare a corpului.
Stadiul 4: 6-12 săptămâni
 Săptămâna 8 reverificare fractură cu radiografie;
 Încercare încărcare totală în săptămânile 10-12;
 Mobilizări active începând cu săptămâna 8;
 Reeducarea mobilității la nivelul genunchiului și a gleznei;
 Reeducarea echilibrului și tonusul muscular în zone care pot da invaliditate
pe termen lung.

Masajul are asupra elementelor aparatului locomotor, țesuturilor moi și


periarticulare o serie de acțiuni. Cu ajutorul masajului se previn și se pot combate redoriile,
retracțiile, aderențele articulare și alte sechele ale accidentelor ce limitează mișcările
normale. Masajul are efecte atât generale, de creștere a metabolismului, stimularea
funcțiilor aparatului respirator și circulator, cât și locale, de sedare, hiperemiante, de
înlăturare a lichidelor de stază.

28
Fig9 – masaj la nivelul gambei

Pentru efectuarea masajului gambei se poziționează pacientul în decubit ventral și


se începe netezirea de la gleznă pe mușchiul triceps sural până la nivelul spațiului popliteu.
Fiind o regiune voluminoasă se pot realiza frământări cu o mână, cu două mâini,
contratimp, geluirii la nivelul tendonului lui Achile și pe șanțurile intermusculare dintre
gemeni și solear.
Fricțiunea se realizează pornind de la calcaneu pe o parte și alta a tendonului
achilian, prin șanțurile intermusculare până aproape de spațiul popliteu, cu atenție la
contraindicațiile masajului.

Electroterapia s-a dovedit a fi eficientă pentru oasele, cartilajele, ligamentele,


tendoanele și diferitele celule ale corpului, care sunt influențate pozitiv de electricitate.
Curentul galvanic este un mijloc clasic de sedare a durerilor, electrodul pozitiv
având o acțiune sedativă locală. Concomitent poate utiliza ioni cu acțiune antalgică.
Efectele galvanoterapiei sunt:

 Calmant

 Stimulant la electrodul negativ

 Vasodilatator
29
 Antiinflamator

Curentul diadinamic este derivat din curentul sinusoidal și se prescrie cu o perioadă


lungă, de 4 minute cu efect sedativ, difazat de 4 minute, în aplicații transversale sau
longitudinale, o dată pe zi.
Acest curent este prescris în afecțiuni algice ale aparatului musculoscheletal,
traumatisme, boli neurologice, discopatii, boli vasculotrofice și multe alte afecțiuni.
Urmările terapiei cu acest curent sunt:

 Scăderea durerii

 Stimularea circulației în special cea periferică

 Relaxarea musculară

 Tonifierea musculaturii

 Creșterea vasodilatației

TENS sau Trans Electric Nerv Stimulation- procedura aceasta combate starea de
durere cronică sau acută printr-o metodă netraumatizantă. Tratarea durerii prin stimularea
electrică este o metodă ce folosește curenți de joasă frecvență pentru a provoca
electroanalgezia. Efectul antalgic se produce prin utilizarea curențiilor cu fecvență înaltă.

Aventajele date de curentul TENS:

 Efect analgezic;

 Crește secreția de endofine;

 Crește stimularea nervoasă.

Hidrotermoterapia dezvoltă prin proceduri o cantitate mare de căldură cu efect


analgezic, hiperemiant, creșterea elasticității și cumulate sunt pregătitoare pentru
kinetoterapie.
 Băi cu bule;
 Duș subacval;
 Baie kinetică.

30
fig 10– baie kinetică (34)

Hidrokinetoterapia, alături de alte metode de recuperare este eficientă în


recuperarea medicală a copiilor cu afectare ortopedică sau după intervenții chirurgicale.
Mobilizările în apă sunt mai puțin dureroase datorită relaxării musculaturii care se
realizează sub influența apei și pierderea greutății corpului conform legii lui Arhimede.

Kintoterapia se va efectua în funcție de stadiul la care pacientul a ajuns și în


funcție de obiectivele propuse.
Stadiul 1:
 Mobilizări pasive, pasivo-active și active la nivelul șoldului:
- Mobilizări de flexie, extensie, abducție, adducție, rotație
externă și rotație internă;

31
Fig 11– mobilizări pasive și active la nivelul șoldului;

 Reeducarea mersului cu cârje fără a încărca membrul afectat.

Stadiul 2:
 Continuarea mobilizărilor din stadiul 1.
Stadiul 3:
 Posturări pentru a facilita extensia genunchiului;
 Mobilizări pentru creșterea amplitudinii de mișcare la nivelul genunchiului:
- Diagonale Kabat la nivelul membrului inferior;

32
Fig 12– diagonalele Kabat la nivelul membrului inferior;

33
 Exerciții pentru tonifierea cvadricepsului;
- F.N.P.: inversare agonistă

Fig 13 – inversare agonistă


 Exerciții de tonifiere generală;
 Progresiv încărcare membrul afectat și reeducare mers.
Stadiul 4:
 mobilizări pasivo-active și active pentru creșterea amplitudinii de mișcare la
nivelul genunchiului și gleznei;
 exerciții pentru tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului și
gleznei;
- F.N.P.: inversare lentă, inversare lentă cu opunere, secvențialitate
pentru întărire;

Fig 14– inversare lentă cu opunere; Fig 15-secvențialitate pentru întărire;

34
 exerciții pentru stabilitate și echilibru;

 reeducare mers până la încărcare totală pe membrul afectat:


- mers cu două cârje, mers cu o cârjă, mers bipodal.

Fig 16- reeducare mers.

3.Rezultate și discuții
35
Lucrarea prezinta studiul a 24 de pacienți cu fracutură de gambă cu vârste între 3 și
15 ani.

Tabel 1 – Distribuția în funcție de mediul de proveniență


Mediu de proveniență Mediu rural Mediu urban
Număr pacienți 14 10

Fig 17- distribuția în funcție de mediul de proveniență a pacienților

În urma studiului efectuat pe lotul de pacienți am remarcat că incidența în mediul rural este
mai mare în cazul acestui tip de fractură decât în mediul urban care mă duce cu gândul la
activitatea mult mai amplă a copiilor din mediul rural, liberatatea la joacă și totodată faptul ca ei
sunt antrenați în domeniul muncii mult mai repede decât cei din mediul urban. Copii din mediu
rural sunt mai energici, mai aventurieri, mai curajosi, mai curioși, mai exploratori lucruri care vin,
nu totdeauna, cu consecințe. Nu contest că sunt și în mediul urban astfel de copii, dar grija
părinților pentru ei este mult mai mare și accidentele de joacă sunt astfel mai puține. Totuși,
majoritatea copiilor din mediu urban sunt mult mai fricoși, mai atenți, mai grijulii, curiozitățiile lor
sunt mai repede filtrate prin opiniile părinților , prietenilor sau internet și mai apoi calculează dacă
mai merită încercat sau nu, ceea ce micșorează șansele de accidente.

Tabel 2- Repartiția pe sexe

36
Sex Masculin Feminin

Număr de pacienți 15 9

Procent 63% 37%

Fig. 18-Distribuția în funcție de sex

În urma analizei datelor despre pacienții din lot, am observat că procentele sunt mai mari în
dreptul pacienților de sex masculin. Aceast rezultat evidențiază diferențele de activitate, de energie
dintre cele două sexe.
De la vârste fragede băieții sunt mai zburdalnici, se antrenează și se compară cu cei mai
mari decât ei, mai aventuriei și mai exploratori, își manifestă interesul și curiozitatea în a
experimeta competitiv mediul și instinctiv iși cuceresc și depășesc limitele, adrenalina fiind un plus
pentru ei, iar provocările îi conduce spre accidente.
În schimb, fetele sunt mai timide, mai gingașe, curiozitățile lor sunt inhibate instinctual de
frică, curiozitățile sunt trecute printr-un filtru rațional și mai apoi puse în practică, sunt mai
calculate și asta face ca accidentele în rândul lor să scadă semnificativ.

Tabel 3- Distribuția în funcție de tratamentul beneficiat

37
Tipul de tratament Număr de pacienți Procentaj

Reducere ortopedică 20 84%

Intervenție chirurgicală 4 16%

Fig 19– Distribuția în funcție de tratamentul beneficiat de pacienții din lotul studiat

În urma colectării datelor am studiat pacienții și în funcție de tratamentul beneficiat


în spital, iar studiul arată că majoritatea tratamentelor sunt de tip ortopedic, nu chirurgical.
Fapt datorat proprietătiilor osului tânăr de a suferi o deformare mai mare fără să producă
fractură, față de osul adult.
Consolidarea la osul tânăr se face mult mai repede decât la cel adult, și asta poate
provoca uneori neplăceri dacă consolidarea se face greșit, cauzând dezaxări sau o stimulare
mai mare a creșterii osului afectat, osul neafectat rămânând în urmă.
Se optează pentru tratamentul chirurgical doar la fracturile care nu pot fi reduse
ortopedic, fracturi cominutive, fracturi cu deplasare, fracturi deschise.

Tabel 4- Repartiția după localizarea fracturilor

38
Localizarea fracturii Număr pacienți Procentaj

Fractură proximală 1 4%

Fractură medie 2 8%

Fractură distală 21 88%

fig 20– distribuția în funcție de localizarea fracturii de la nivelul gambei

În urma studiului efectuat, am remarcat că incidența pentru fracturile distale ale


gambei sunt majoritare ca localizare în partea distală. Acest fapt se datorează modului de
producere a fracturii, căderile de la înălțime, accidentele sportive. Toate pun o presiune mai
mare în zona gleznei și astfel fractura distală este mult mai frecventă decât fracturile
proximale sau cele de a nivel mediu.

4.Concluzii
39
Tratamentul unui copil cu fractură de gambă este unul complex și trebuie adaptat
fiecarui pacient, în funcție de sex, mediu de proveniență, tipul fracturi, iar planul de
recuperare trebuie sa aibă în vedere și vârsta, tipul de tratament care a fost abordat pentru
fractura pacientului.
Diagnosticul de fractură de gambă se hotărăște în urma examenului clinic, alături
de examenul radiografic, unde se poate vedea tipul de fractură după care se va hotărî
tratamentul care este mai optim pentru pacient.
Este impedios necesar ca înaintea pregătirii unui prigram de recuperare pentru
pacient, aceasta să fie evaluat în funcție de scale standard, statut funcțional, dizabilitate
pentru a urmări evoluția pacientului de-a lungul recuperării.
Cu ajutorul scalelor am putut fi obiectivi în ceea ce privește pacientul, iar
tratamentul și recuperarea sa fie cat mai bine alcătuit și personalizat pentru fiecare din
pacienții care au avut una din gambe menținută, pentru câteva săptămâni, imobilizată
gipsată.
Procedeele care formează planul de recuperare, precum cele din terapie manuală,
electroterapie, hidrokinetoterapie, hidrotermoterapie, kinetoterapie fac parte din
tratamentul complex pe care pacientul ar trebui să îl urmeze, în urma unui astfel de
traumatism.
Pentru ca tratamentul să dea rezultate maximale, alături de planul de recuperare
trebuie urmat și tratamentul igieno-dietetic și tratamentul medicamentos.

Bibliografie
40
1. Prundeanu H, Șargan I, Epure V, et al: Aparatul locomotor, Artpress, 2010
2. Prundeanu H, Epure V, Băcean A, et al, Noțiuni de osteologie, Artpress, 2007
3. http://sistemulososuman.freewb.ro/structura (25.05.2018)
4. Kamina I., Anatomia Clinique Malione, Paris, 2008
5. Netter, F., Atlas der Anatomie des Menschen, Georg Thieme Verlag Stuttgart, 2008
6. https://www.topculturism.ro/cum-sa-ai-gambe-mai-mari/ (22.05.2018)
7. Prundeanu H, Dressler O, Băcean A, et al, Compendiu de biomecanică, Augusta și
Artpress, 2009
8. Gongbing S, Visentin P, Arts Biomechanics- An Infant Science, Novinka, 2010
9. Seyed Behrooz Mostofi, Fractures Classifications in Clinical Practice 2 nd Edition, Springer-
Verlang London, 2012
10. Rang M, Barkin M, Sigmund H. Ein, et al: Children's fractures, J. B. Lippincott Company,
2008
11. K Mohan Iyer, General Principales of Orthopedics and Trauma, Springer, 2013
12. C Andriuță, I Bahnarel, V Botnaru, et al: Curierul medical, Editura Board, 2008
13. A.G. Berendsen, E.L. Pinnow, A. Maeda, et al: Biglycanmodulates angiogenesis and bone
formation during fracture healing, LifeCell Corporation, 2014
14. N. L. Fazzalari: Osteoporosis International, Springer, 2011
15. Stuermer, Ewa Klara MD: Tibial Shaft Fracture and Ankle Joint Injury, Georg-August
University of Goettingen, 2007
16. Mubarak, Kim, Edmonds, et al: Classification of proximal tibial fractures in children,
Springer, 2009
17. Tarkin IS, Clare MP, Marcantonio A, Pape HC (2008) An update on the management of
high-energy pilon fractures. Injury 39:142–154
18. http://www.lectiadeortopedie.ro/traumatologia-membrului-inferior/fractura-
diafizei-tibiale/ (22.05.2018)
19. Pierre Joveniaux, Xavier Ohl: International Orthopedics, Springer, 2008
20. https://www.google.com/search?
biw=1366&bih=651&tbm=isch&sa=1&ei=uI0MW6STIIH5wQLz_qcI&q=fractura
+gamba&oq=fractura+gamba&gs_l=img.3..0j0i8i30k1j0i24k1l2.51522.54078.0.54
305.14.14.0.0.0.0.219.2164.0j12j1.13.0....0...1c.1.64.img..1.13.2154...35i39k1j0i67
k1j0i30k1.0.GaKuGIl-tCM#imgrc=_ (27.05.2018)
21. http://www.ortopedie-arcalife.ro/fractura-de-tibie.html (29.05.2018)
22. Chen H., Y. Chen, Y. Shi, et al (2018): Children with open tibial fractures show
significantly lower infection rates than adults: clinical comparative study, doi:
10.1007/s00264-018-3996-6
41
23. Comparing case-control study for treatment of proximal tibia fractures with a complete
metaphyseal component in two centers with different distinct strategies: fixation with
Ilizarov frame or locking plates, Berven H, Brix M, Izadpanah K, Kubosch EJ, Schmal H.,
J Orthop Surg Res. 2018 May 22;13(1):121. doi: 10.1186/s13018-018-0792-3.
24. Characterization of an innovative intramedullary nail for diaphyseal fractures of long
bones, Filardi V., Med Eng Phys. 2017 Nov;49:94-102. doi:
10.1016/j.medengphy.2017.08.002. Epub 2017 Sep 1., PMID:28870417
25. [Fractures of the base of the V metatarsal bone-current concepts revised], Baumbach SF,
Prall WC, Braunstein M, Böcker W, Polzer S, Polzer H., Unfallchirurg. 2018 May 17. doi:
10.1007/s00113-018-0507-6. [Epub ahead of print] Review. German, PMID:29777283
26. Proximal Tibial Fractures in the Pediatric Population, Tileston K, Frick S., J Knee Surg.
2018 Mar 7. doi: 10.1055/s-0038-1636911. [Epub ahead of print], PMID:29514377
27. Zelle BA, Bhandari M, Espiritu M, Koval KJ, Zlowodzki M (2006) Treatment of distal
tibia fractures without articular involvement: a systematic review of 1125 fractures. J
Orthop Trauma 20:76–79.
28. P. A. Casey, BG Werber, C Brauner, et al, Treatment of fractures in children and
adolescents, Springer-Verlang New York, 2012
29. Recommendation of use of checklists in tibial intramedullary nail removal: Retrospective
study of mechanical complications related to nail removal., Stenroos A, Brinck T, Handolin
L., Injury. 2018 May 21. pii: S0020-1383(18)30227-4. doi: 10.1016/j.injury.2018.05.005.
[Epub ahead of print], PMID:29793696
30. Tibial shaft fractures in children and adolescents, Mashru RP, Herman MJ, Pizzutillo PD., J
Am Acad Orthop Surg. 2005 Sep;13(5):345-52. Review, PMID:16148360
31. https://www.bing.com/images/search?
view=detailV2&ccid=LZln3qjM&id=2D347A8B66A73F34529C9BD639AF00F3
A0D4EC1A&thid=OIP.LZln3qjMJ0gd5EORojeGHAHaE1&mediaurl=http%3a
%2f%2ftidsskriftet.no%2fsites%2ftidsskriftet.no%2ffiles%2f2014--T-13-1145-01-
Sps.jpg&exph=327&expw=500&q=scala+analog+a+durerii&simid=60800338530
4811849&selectedIndex=19&ajaxhist=0 (27.05.2018)
32. http://drugline.org/img/term/salter-harris-fracture-13176_3.png (26.05.2018)
33. https://en.wikipedia.org/wiki/Salter–Harris_fracture (16.05.2018)
34. https://recuperare-medicala.ro/galerie-foto/foto-hidroterapie/ (30.05.2018)
35. Cerepani, Mary Jo MSN, CRNP, Salter-Harris Fractures, Lee Jonathan, 2007

42
Nume și
Durata
prenume Vârstă Mediu Sex Diagnostic Tratament Recomandări
internării
(inițiale)
fractură tasare metafiză distală tibie Reducere Pansament la interval de2-3 zile, menținere
B.I. 4 ani R M 3
dreaptă ortopedică imobilizare gipsată 4 săptămâni
fractură decolare epifiză distală tibie
Reducere
L.G. 13 ani R M 2 dreaptă cu deplasare. Fractură 1/3 Menținere imobilizare gipsată 4 săptămâni
ortopedică
peroneu
Regim igieno-dietetic corespunzător vârstei
decolare epifiza distală tibie stângă.
Reducere cu alimentație bogată în calciu, evitarea
S.D.C. 11 ani R M 4 Fractură fără deplasare 1/3 distală
ortopedică traumatismelor locale, drenaj postural,
diafiza peroneu stâng (Salter-Harris II)
tratament antalgic la nevoie.
Regim igieno-dietetic conform vârstei,
Reducere evitarea traumatismelor locale, repaus fizic
M.A.A. 3 ani R F 1 fractură metafiza distală tibie stângă
ortopedică relativ, menținere aparat gipsat 4-6
săptămâni
fractură 1/3 distală tibie dreaptă Salter
Harris cu fractură decolare epifiza Reducere Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
D.S.G. 13 ani U M 2
distală tibie dreaptă și fractura ortopedică menținere aparat gipsat 8 săptămâni
cominutivă 1/4 distal peroneu drept
fractură oblică 1/3 medie diafiză tibie Reducere Menținere imobilizare gipsată 6-8 săptămâni,
R.M.E. 5 ani U M 4
dreaptă ortopedică evitarea traumatismelor locale, repaus fizic
Menținere imobilizare gipsată 5-6 săptămâni,
fractură spiroidă fără deplasare 1/3 distal Reducere
S.D. 3 ani R M 4 regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
tibie dreaptă ortopedică
tratament antalgic la nevoie
Pansamente sterile cu betadină la 2 zile până
fractură cominutivă spiroidă 1/3 distal
la suprimarea firelor de sutură, menținere
diafiză tibie dreaptă cu încălecare și Intervenție
B.A.D. 11 ani R F 9 imobilizată gipsată 2 săptămâni, mers fără
deplasare. Fractură cu deplasare 1/3 chirurgicală.
încărcare timp de 8 săptămâni, tratament
proximală peroneu drept
antalgic la nevoie
fractură maleolă tibială stângă. Plagă Reducere
P.E.R. 6 ani R F 2 Menținere imobilizare gipsată 3 săptămâni
escoriată gleznă stângă ortopedică
fractură decolare metafizo-epifizară Reducere Menținere imobilizare gipsată 4 săptămâni,
M.S.A. 12 ani U M 5
distală tibie stângă ortopedică evitarea efortului fizic 6 luni
Reducere
K.D.E. 13 ani R F 3 fractură 1/3 distală tibie stângă Menținere imobilizare gipsată 4 săptămâni
ortopedică
fractură metafizo-epifizară distală tibie Reducere Menținere imobilizare gipsată 6 săptămâni,
B.B.C. 12 ani R F 3
dreaptă ortopedică evitarea efotului fizic 6 luni
Menținere imobilizare gipsată 4-6 săptămâni,
Reducere
M.D.A. 10 ani U M 3 fractură metafiză distală tibie stângă repaus fizic relativ, evitarea traumatismelor
ortopedică
locale
Reducere Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
G.D. 15 ani R M 4 fisură 1/3 distală tibie dreaptă
ortopedică menținere aparat gipsat
Menținere imobilizare gipsată 4 săptămâni,
fractură cu deplasare metafiză distală Reducere
B.A.A.G. 4 ani R F 3 tratament de recuperare functională-
tibie stângă ortopedică
kinetoterapie
Repaus fizic relativ, evitarea traumatismelor
Reducere
N.A. 14 ani U M 2 fractură 1/3 distală tibie dreaptă locale, menținere imobilizare gipsată 4
ortopedică
săptămâni
fractură decolare epifiză distală tibie
Intervenție Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
D.A.C. 13 ani U M 3 stângă cu deplasare. Fractură 1/3
chirurgicală. menținerea imobilizare gipsată 8 săptămâni
peroneu stâng
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
fractură prin tasare 1/3 distală tibie și Reducere
P.S.M. 3 ani R F 4 evitarea efortului fizic și a traumatismelor
fibulăstângă ortopedică
locale
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
fractură oblică 1/3 medie diafiză tibie Reducere
I.I.E. 13 ani U F 3 evitarea efortului fizic și a traumatismelor
dreaptă ortopedică
locale
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
fractură 1/3 distală ambele oase gambă Intervenție
G.F. 3 ani U M 3 evitarea efortului fizic și a traumatismelor
stângă chirurgicală.
locale
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei,
fractură spiroidă fără deplasare 1/3 distal Reducere
C.N.I. 8 ani R M 2 evitarea efortului fizic și a traumatismelor
tibie dreaptă ortopedică
locale
fractură tuberozitate tibială anterioară Intervenție Regim igieno-dietetic adecvat vârstei, repaus
F.A. 13 ani U M 7
stângă chirurgicală. fizic relativ, menținere gipsată 4-6 săptămâni
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei, repaus
fractură transversală metafiză distală Reducere
V.C. 13 ani U M 3 fizic relativ, menținere gipsată 6-8
tibie stângă ortopedică
săptămâni, evitarea traumatismelor locale
Regim igieno-dietetic adecvat vârstei, repaus
fractură spiroidă 1/3 medie inferioară Reducere
M.S. 12 ani R F 4 fizic relativ, menținere gipsată 6-8
tibie stângă ortopedică
săptămâni, tratament antalgic la nevoie
Anexa 1 – Lotul de pacienți

43