Salcâmul alb 

. Dintre arboretul de padure, o deosebita importanta prezinta salcâmul alb. Primele

plantatii de salcâm s-au facut la Bailesti, regiunea Oltenia, în jurul anului 1852. Pe suprafete mari,
plantatii au fost facute în judetele Ialomita, Braila si sudul Olteniei prin 1862. Salcâmul este
întrebuintat la fixarea nisipurilor zburatoare, consolidarea terenurilor accidentate, pentru umplerea
golurilor din paduri, pentru refacerea arboretelor de antestepa. Salcâmul cuprinde la noi în tara 11
varietati cu raspândire si valoare melifera diferita.

Robinia pseudocacia var. vulgaris ocupa circa 100 000 ha, din care 75 819 ha apartin fondului
forestier, plus o suprafata însemnata dar izolata, prin comune si sate, printre care si în Câmpia
dunareana. Zona unde plantatiile de salcâm sunt mai compacte este sudul Olteniei. Pornind din
dreptul Ostrovului si continuând pâna la Turnu-Magurele pe o lungime de 200 km si o latime de 3-30
km (în medie 10 km) se întind dune de nisipuri. Padurea de aici are foarte mare importanta pentru
dezvoltarea apiculturii noastre. Îîn afara de aceste plantatii masive, salcâmul este raspândit în
jumatatea de sud a Munteniei, în lungul Dunarii pâna la nord de Galati. Înaintarea salcâmului si în
alte regiuni ale tarii este oprita de altitudine si clima. De la 200 m altitudine, salcâmul începe sa se
rareasca si devine sporadic catre 400 m altitudine.
În diferite plantatii salcâmul constituie specia principala, fiind foarte raspândit. Salcâmul se creste
la noi în tara pentru atingerea a doua obiective: cerintele silviculturii si cele ale agriculturii. Pe baza
aprecierii valorii forestiere si a determinarii valorii melifere în crearea formelor noi de salcâm cu
valoare economica mai mare, trebuie urmarita obtinerea soiurilor caracterizate prin cresterea
rapida, masa mare lemnoasa, trunchi înalt si drept, coroana strânsa, înflorire târzie, foarte
abundenta, productie mare de nectar si concentratie ridicata de zahar. Din punct de vedere apicol
intereseaza realizarea unor productii mari de miere de salcâm, ceea ce este posibil prin marirea
perioadei de înflorire.
Productia de miere la hectar, stabilita prin cercetari facute în tara noastra, este de 1365 kg
pentru paduri si 643 kg pentru plantatiile tinere.