Tineretea este un soare care-si prelungeste rasaritul.

-Victor Hugo
Reguli pentru a deveni o fiinta umana
1. Veti primi un corp
Va place sau nu va place, va fi al vostru pentru intreaga viata.
2. Veti invata lectii.
Sunteti inscrisi la o scoala cu informatii non-stop numita Viata. In fiecare zi la
aceasta scoala veti avea ocazia sa invatati cate o lectie. S-ar putea sa va placa
lectiile, sau s-ar putea sa le considerati irelevante si prostesti.
3. Nu exista greseli, numai lectii.
Dezvoltarea este un proces de incercari si nereusite: experimentare. Experimentele
“ratate” fac parte din acest proces, tot asa cum fac parte si experimentele “reusite”.
4. O lectie se repeta pana cand se invata.
O lectie va fi prezentata sub mai multe forme pana cand o veti invata. Numai dupa
ce ati invatat-o puteti trece la alta lectie

5. Procesul de invatare nu se termina niciodata.

Nu exista moment al vietii care sa nu contina o lectie. Daca sunteti viu, atunci
aceste lectii trebuie invatate.

6. “Acolo” nu este mai bun decat “aici”.

Cand un “acolo” personal devine un “aici”, veti obtine pur si simplu un alt “acolo”
care va arata din nou mai bine decat “aici”.

7. Altii sunt doar imaginea voastra in oglinda.

Nu poti iubi sau uri cava la cineva decat daca aceasta persoana reflecta ceva ce voi
iubiti sau urati la voi insiva.

8. Ce faci cu viata ta depinde numai de tine.

Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Cum le folosesti ramane la

aprecierea ta. Alegerea iti apartine.

9. Raspunsurile vietii exista in tine.

Raspunsurile la intrebarile Vietii se afla in tine.Tot ceea ce trebuie sa faci este sa

privesti, sa asculti si sa ai incredere.

10. Vei uita toate astea la nastere.

Toti ne nastem cu aceste capacitati – primele noastre experiente ne conduc intr-o

lume fizica, departe de sentimentele noastre,acestea devenind cinice si lipsite de
credinta si incredere.
de Cherie Carter-Scott

Catelul curajos

Un domn se duce in Africa la vanatoare si isi ia si

catelul cu el. Intr-o zi, catelul se indeparteaza de grup, se pierde si incepe sa vagabondeze prin
padure….

Deodata, vede cum vine in alergare, de departe, o pantera enorma. Crezand ca pantera o sa-l
devoreze, se gandeste repede ce sa faca. In acel moment, vede o gramada de oase de-ale unui
animal mort si incepe sa le molfaie.Cand pantera era cat pe-aci sa-l atace, catelul zice :

- Ah, ce pantera gustoasa am terminat de mancat! Pantera, auzindu-l, franeaza brusc si isi zice in
sinea ei, descumpanita :

-Cine stie ce animal mai e si asta ?? … Daca ma mananca si pe mine?

O maimuta, care era intr-un copac pe-aproape, vede si aude toata tarasenia si da fuga dupa
pantera care se indeparta sa-i povesteasca cum a inselat-o catelul :

- Oasele alea erau acolo! Si el e doar un biet catel!

Pantera foarte nervoasa, se intoarce in fuga catre catel cu maimuta agatata de umarul ei. Catelul
vede de departe ca pantera se intoarce cu maimuta si isi da seama ca maimuta l-a tradat.
Tremurand de frica, isi zice : “Si acuma ce fac?” Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele spre
cele doua, si ca si cand nu le-ar fi vazut, si zice nervos :

- Nenorocita asta de maimuta! Am trimis-o de mai bine de jumatate de ora sa-mi aduca alta
pantera si inca nu apare!

Morala:In momentele de criza, imaginatia este la fel de importanta ca si cunostintele, iar curajul
mult mai important decat forta.
Ce pierdem in goana noastra zilnica ?

Staţia metro L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, într-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie
2007. Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach, timp de 45 de minute. In timpul acesta,
aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea în drum spre serviciu. După
vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva
secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie, fără
să se oprească.

6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap
uşor spre peron.

10 minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului, dar maică-sa îl trage grăbită de
hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist, dar maică-sa îl împinge
nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul acesta se
repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

45 minute: Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru
câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total $32.

Dupa o ora: El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a
aplaudat… Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai
lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimată la
$3,5 milioane. Cu câteva zile înainte, umpluse o sala de concerte din Boston.

Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevărată. Concertul din staţia de mertro, a fost organizat de către Washington
Post, ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea?

*Ne oprim s-o admirăm?

*Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

O concluzie posibila în urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând
cea mai bună muzică scrisă vreodată pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată,
oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră?

Banca timpului

Imagineaza-ti ca esti pus in urmatoarea situatie: printr-un concurs oarecare de imprejurari, ai

castigat dreptul ca o banca sa-ti verse in cont, in fiecare dimineata 86.400 $.
Trebuie sa respecti doua reguli:
-   ceea ce nu ai cheltuit intr-o zi nu se mai adauga la ziua urmatoare, ci se pierde;
-   banca poate oricand sa se retraga, fara nici un preaviz;

Ce ai face cu acesti bani?

Gandeste-te bine, apoi citeste continuarea.
Acesta banca este Timpul…in fiecare dimineata primesti 86.400 de secunde pe care nu mai poti
sa la pui deoparte. Odata trecuta ziua ele sunt definitiv pierdute…
De aceea incearca sa le folosesti cat mai bine construindu-ti viata pas cu pas, indeplinindu-ti
idealurile unul cate unul, avand o viziune de ansamblu asupra vietii tale. Incearca sa faci cat mai
frumoasa viata ta si a celor din jurul tau.
Straduieste-te ca fiecare secunda sa conteze, constientizand ceea ce faci in fiecare clipa, pt. ca ea
va fi altfel pierduta, iar banca poate in orice moment sa spuna ca nu mai este dispusa sa continuie
jocul…
Nu uita sa-ti gasesti timp sa impartasesti acesta poveste tuturor celor care sunt prea grabiti sa-si
aminteasca sa pretuieasca fiecare secunda…
Big John

Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit masina si a plecat pe
traseu. Nimic deosebit la primele cateva statii, cativa oameni care-au urcat, cativa care au
coborat, in rest nimic neobisnuit.

La urmatoarea statie insa, un tip enorm, cam 1,90m, cu constitutie de luptator categoria grea, a
urcat in masina si s-a uitat spre sofer zicand: “Big John nu plateste!” asezandu-se apoi pe un
scaun.

Trebuie precizat ca soferul avea cam 1,60m, era pipernicit si genul de om care n-ar fi omorat o
musca. Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit deloc treaba cu neplatitul.
Urmatoarea zi se intampla acelasi lucru. Big John a urcat iar in autobuz, a spus tare ca el nu
plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi si tot asa cateva zile la rand.

La un moment dat soferul n-a mai rezistat, caci deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si
batea joc de el. Asa ca s-a inscris la niste cursuri de auto-aparare si culturism, decis fiind sa
riposteze.

Dupa cateva luni, deja era puternic si increzator in sine. Asa ca, ziua urmatoare cand Big John
urca in autobuz si spune deja obsesiva replica “Big John nu plateste”, soferul s-a ridicat i-a
aruncat o privire crunta si a urlat: “Si de ce nu?”

Big John l-a privit uimit si i-a replicat: “Big John are abonament”.

Morala povestii: Asigura-te ca exista o problema reala inainte de a face eforturi uriase sa o
rezolvi.
Povestea lingurilor lungi

Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi l-a rugat: “Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi
cum e Iadul.”

Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre ele iar omul a privit înăuntru.
În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas cu tocană care mirosea
atât bine de îi lăsa omului gura apă.

Cu toate acestea, oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi…
Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi deşi puteau ajunge la vas
pentru a le umple cu tocană, din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce
la gură lingurile pline…

Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: “Acum ai văzut Iadul.
Vino să îţi arăt şi Raiul!”

Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa… Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o
masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană cu un miros deosebit de îmbietor. Oamenii de la
masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi, râdeau şi vorbeau
între ei.

Omul pios a spus: “Nu înţeleg!”

“Este foarte simplu”, i-a explicat Dumnezeu. “Aceşti oameni fericiţi şi sănătoşi au învăţat să se
hrănească unii pe alţii, în timp ce ceilalţi se gândesc doar la ei înşişi!…”
Multumesc

Mulţumesc tuturor celor care au luat visele mele în derâdere…

Ei au fost cei care mi-au înaripat creativitatea.

Mulţumesc tuturor celor care au încercat să mă încarcereze în sistemele lor…

Ei au fost cei care mi-au indus adevăratul sens al libertăţii.

Mulţumesc tuturor celor care m-au minţit…

Ei au fost cei care mi-au arătat reala putere a adevărului.

Mulţumesc tuturor celor care nu au crezut în mine…

Ei au fost cei care m-au încurajat să mut munţii din loc.

Mulţumesc tuturor celor care m-au desconsiderat…

Ei au fost cei care au renăscut curajul şi încrederea în mine insămi/însumi.

Mulţumesc tuturor celor care m-au părăsit…

Ei au fost cei care mi-au oferit spaţiul de a descoperi necunoscutul.

Mulţumesc tuturor celor care m-au trădat şi care m-au exploatat…

Ei au fost cei care mi-au deschis ochii, învăţându-mă să fiu prevăzător.

Mulţumesc tuturor celor care m-au rănit…

Ei au fost cei care m-au instruit să mă maturizez depăşind durerea.

Mulţumesc tuturor care au atentat la liniştea mea interioară…

Ei m-au făcut puternic, instruindu-mă să lupt pentru pacea sufletească.

Dar, în primul rând, mulţumesc tuturor celor care mă iubesc aşa cum sunt…
Ei îmi conferă şi induc puterea supravieţuirii!

Vă mulţumesc,
Paolo Coelho
Pretul unei ore…
Un om a venit de la munca tarziu,obosit si nervos,gasindu-si baiatul de 5 ani
asteptand la usa.
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigu,despre ce e vorba?
-Tati,cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri,spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu.Te rog spune-mi,cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii,castig 50$ pe ora.
-Ah,a raspuns micutul,cu capul plecat.
-Tati,imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat.
-Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa
iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii,atunci du-te direct in camera ta la
culcare.Gandeste-te de ce esti asa egoist.Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa
copilarii.
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.Cum a putut sa puna asa
intrebari doar pentru a cere bani.
Dupa o ora,omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a
cerut bani des.Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi?
- Nu tati,sunt treaz.
- M-am gandit,poate am fost prea dur mai devreme.Uite aici25$
Micutul a sarit,zambind.
- Multumesc tati.Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.Micutul si-a numarat
incet banii si s-a uitat catre tatal sau
-De ce vrei mai multi bani daca deja ai?
-Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul.
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa
maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa
lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar
conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim
cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Plimbare prin desert…

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
- Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:
- Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:
-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand
cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa.

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi
fost scrise pe nisip…Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti
ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?
Adevarata valoare…

Un tanar merse la un batran intelept cu o problema: ma simt o nulitate, nu am puterea de a

reactiona, toti spun ca sunt un idiot, nu sunt bun de nimic. Cum as putea sa ma imbunatatesc? Ce
as putea sa fac ca sa fiu stimat mai mult?

Inteleptul il privi si ii spuse: imi pare rau, nu te pot ajuta acum. Lasa-ma putin sa imi rezolv o
problema. Dupa o pauza, ii spuse: – Daca ma ajuti sa imi rezolv problema, dupa aceea poate te
voi ajuta si pe tine.
-Sigur, a spus studentul.

Inteleptul isi scoase un inel si ii spuse tanarului: du-te in piata si incearca sa vinzi acest inel, dar
sa nu il dai cu un pret mai mic de 3 milioane.

Tanarul lua inelul si pleca. Ajuns in piata, incerca sa gaseasca cumparatori, dar nimeni nu oferea
mai mult de un milion.
Cand el le spunea pretul, toti pufneau in ras. Un singur batranel ii spuse ca acel inel valoreaza cel
mult un milion. Se intoarse la intelept si ii spuse ca i-a fost imposibil sa obtina pe inel pretul
dorit.

- Este important ce imi spui tinere, zise inteleptul. Acum du-te te rog la bijutier si hai sa aflam
valoarea lui exacta, dar…nu-l vinde. Tanarul merse la bijutier si-l intreba cat ii ofera pe acel inel.
Bijutierul ii spuse: Pot sa-ti ofer cel mult 10 milioane, in acest moment, dar daca nu se grabeste
inteleptul tau sa-l vanda, as putea sa-i dau si mai mult.

Tanarul se intoarse la intelept nerabdator sa-i spuna cat i-a oferit bijutierul.
- Ia loc, ii spuse inteleptul. Vezi, tu esti ca acest inel,unic si pretios, dar poti fi evaluat doar de un
expert. Credeai ca oricine ii poate sti adevarata valoare? Asa si cu tine.
Spunand acestea , isi puse din nou inelul pe deget.

Noi toti suntem precum o bijuterie… pretiosi si unici, dar trebuie sa cautam sa gasim in
jurul nostru prieteni adevarati. Abia atunci vom putea fi estimati la adevarata valoare.
Viaţa e ca o cafea bună…

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi
case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de
stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucătarie cu un ibric mare,
plin cu cafea, şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele
arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită. I-
a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână, profesorul le-a zis :

Dacă aţi observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină, lasând ceştile
simple şi ieftine, goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viata, dar tocmai asta e
sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.

Nu contează ce ceaşca ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nici o calitate cafelei.
În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de
fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi inconştient aţi ales
cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă ca e
mai frumoasă decat a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună : jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt
ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în
societate şi banii nu înseamnă viaţa.
Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamna viaţa. Din contra majoritatea
oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea
ce au.

Câteodata, concentrându-ne doar pe ceaşca, uitam să savurăm cafeaua.

Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri.
Cei mai feiriciţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul
prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.
Fiecare poartă lumea sa în propria inima

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati. Un tanar se apropie
intr-o buna zi si il intreaba:

— Nu am mai fost nicioadata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

— Cum erau locuitorii orasului de unde vii?

— Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.

— Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare, iar acesta ii
raspunse in acelasi mod. Raspunsul a fost insa diferit.

— Oamenii erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni si cu greu i-am
parasit.

— Asa este si populatia acestei cetati, raspunse inteleptul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel
de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si-i zise cu repros:

— Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza
doua persoane?

— Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va
gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici
tovarasi credinciosi si de incredere.

Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.
20 DE REGULI DE VIATA
Institutul Francez pentru Anxietate si Stress din Paris, recomanda urmarea a 20 de reguli (de
urmat) in viata. Expertii considera ca si daca veti urma doar 10, cu siguranta veti invata sa traiti
cu o calitate interioara mai elevata:

1.PAUZELE MICI SI RARE. Ia o pauza de 10 minute la cel mult 2 ore de munca. Extinde acest
obicei si la restul vietii cotidiene si foloseste aceste pauze pentru a te gandi la tine si a-ti
constientiza atitudinile.

2. INVATA SA SPUI NU fara a te simti vinovat si fara a crede ca vei rani pe cineva. A dori sa
multumesti pe toata lumea, este un efort si o risipa enorma.

3. PLANIFICA-TI ACTIVITATEA.lasa-ti intervale importante intre activitatile zilnice, pentru orice

neprevazut; constientizeaza ca nu depinde totul de tine.

4. CONCENTREAZA-TE PE RAND asupra fiecarei sarcini pe care vrei sa o rezolvi. Chiar daca
beneficiezi de cea mai rapida minte, trecand de la o activitate la alta, tot vei obosi pana la urma.

5. NU ESTI INDISPENSABIL. Paraseste o data pentru totdeauna gandul ca esti indispensabil la

locul de munca, acasa, sau in grupul in care esti obisnuit sa traiesti. Chiar daca iti va displacea,
realizeaz ca totul poate continua si fara sa fii neaparat prezent.

6. PLACERILE TALE SUNT MAI IMPORTANTE. Inceteaza sa te mai simti responsabil pentru
placerile altora. Nu esti nici sursa dorintelor, nici eternul maestru de ceremonii.

7. CERE AJUTOR intotdeauna cand e necesar, cautand sa-ti dezvolti simtul ce-ti permite sa-l ceri
persoanelor celor mai indicate!

8. SEPARA PROBLEMELE reale de cele imaginare si elimina-le pe ultimile, caci sunt pierdere de
timp si ocupa un spatiu mental pretios ce iti e necesar pentru probleme mai importante.

9. DESCOPERA PLACUTUL din actiunile zilnice simple, cum ar fi dormitul, mancatul, plimbatul,
fara a crede insa ca asta e tot ceea ce iti poate oferi viata.

10. EVITA TENSIUNILE straine tie si nu te invalui in nelinisti; Nu te preocupa de ceea ce se refera
la nelinisti sau tensiuni. Ia mai bine o mica pauza si apoi intoarce-te la dialog si la actiune.

11. FAMILIA TA nu este totuna cu tine insuti, poate fi strans unita in jurul tau, poate insemna
tot universul tau, dar nu se poate substitui cu tine insuti.

12. RENUNTA LA PRINCIPII. Intelege ca principiile si convingerile rigide pot constitui o mare
piedica in calea miscarii, cautarii si evolutiei.

13. UN PRIETEN ADEVARAT. Este necesar sa ai intotdeauna pe cineva in care sa ai incredere si

caruia sa-i poti vorbi deschis. Nu te ajuta cu nimic daca aceasta persoana se afla departe.
14. RETRAGE-TE CUM SE CUVINE. Invata sa-ti dai seama cand vine momentul propice pentru a
te ridica de la masa la o cina, ori a parasi o reuniune. Niciodata sa nu ignori importanta
sentimentului de a parasi orice activitate la momentul oportun.

15. ARUNCA GUNOIUL. Sa nu vrei sa stii daca te-au vorbit de rau, si nici sa nu te deranjeze acest
gunoi mental. Asculta-i mai bine pe cei ce te vorbesc de bine, dar si pe acestia cu o anumita
rezerva, analizand ce spun si fara a-i crede in totalitate.

16. UNESTE-TI FORTELE. A concura cu fiinta ce iti este pereche, in situatii de distractie, de
munca, ori de viata, este ideal doar pentru cei ce vor sa-si oboseasca relatia sau vor sa piarda
ceea ce este mai important in ea.

17. FII ZAMBITOR. Destinde-te si incearca sa zambesti chiar si atunci cand cand crezi ca totul se
prabusete in jurul tau Zambetul tau iti va alunga furia sau tristetea, iar norii se vor risipi.
Rigiditatea este buna doar pentru pietre, nu si pentru fiintele umane.

18. REZERVA-TI TIMP PENTRU PLACERI. O ora de placere enorma inlocuieste linistit cel putin
trei ore de somn pierdut. Placerea recompenseaza mai mult decat visatul. De aceea, nu pierde
ocaziile de a te distra bine si frumos.

19. NU-TI ABANDONA PRIETENII. Sa amintim aici si alti trei mari si nepretuiti prieteni pe care
oricine ar trebui sa-i aiba aproape: Intuitia, Candoarea si Credinta.

20. ESTI CEEA CE FACI - TU DIN TINE INSUTI. Concluzionand cele de mai sus intelege ca poti fi
modelat, iar tu stii ce este cel mai bine pentru tine.

Într-o zi soţul vine de la serviciu şi nu poate băga maşina în garaj deoarece pe aleea spre garaj
erau trântite bicicletele copiilor. Dă să bage bicicletele în garaj şi găseşte jeep-ul soţiei deschis şi
câinele plin de noroi întins pe bancheta din spate. Nedumerit, intră în curtea interioară unde vede
copiii într-o baltă de noroi, piscina şi ea murdară, copiii se stropeau cu furtunul. Îngrijorat, intră
în bucătărie nu fără a observa că geamul de la uşă era plin cu pălmuţe de ciocolată, clanţa
îmbrăcată în felii de şuncă şi gaura cheii înfundată cu un cârnat. În bucătărie curgea apa,
frigiderul era deschis şi conţinutul lui vărsat pe podea, farfurii şi pahare murdare peste tot. Pe
masă o baltă de suc , muştele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea
căţelului sau în conţinutul borcanelor de murături. Panicat şi alb la faţă, începe să îşi caute soţia
prin toată casa. Era un vacarm de nedescris - televizorul şi computerul erau date la maximum.
Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă şi sulurile de hârtie igienică
erau derulate prin cuier, prin cadă şi pe mânerul de la uşă. În sfârşit îşi găseşte soţia în ultimul
dormitor relaxată cu o mască pe faţă, bigudiuri în păr. Citea o revistă şi asculta muzică cu căştile
pe urechi. Cu un ultim efort, o întreabă ce s-a întâmplat. Ea îi răspunde: - Îţi aduci aminte când te
întorceai acasă şi mă întrebai ce am făcut toată ziua? Ei bine… azi n-am făcut nimic!
Povestea despre sacrificiile inutile

- Aici e randul pentru sacrificii?

- Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra  veti fi a  853-a.
- Oh, mama … Si cand  va ajunge randul meu?
- Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?
- Pe mine, totul in numele  dragostei. Dumneavoastra?
- Tot pe mine, in numele copiilor. Copii sunt totul pentru mine!
- Ce ati adus ca jertfa?
- Viata mea personala.  Numai copiii sa-mi  fie sanatosi si fericiti. Absolut totul  le dau lor. M-a
cerut  un  barbat frumos  in casatorie  si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa?  Am
renuntat la serviciul indragit, pentru ca era  departe de casa.  M-am angajat  ca bona la o
gradinita de  copii pentru ca ai mei  sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru
copii! Mie nu-mi trebuie nimic!
- Oh, va inteleg  atat de bine. Eu vreau sa  sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra,  intre mine si
sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie.  In viata mea, de asemenea, a aparut un alt
barbat, dar … Daca sotul  ar pleca  primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit
cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca  plange!  Asa traim …
Usa se deschide si o voce striga :  852, intrati!
- Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata!  Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.
853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul.  Din cabinet iese 852.
- Ei?  Deci, ce? Ce v-au spus? Au luat jertfa?
- Nu … Aici,  se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au  trimis sa ma mai gandesc.
-  Cum? Si de ce ? De ce nu imediat?
- Oh, draga, ei m-au  intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu  le-am spus:
“Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor  aprecia  sacrificiile mele  pentru ei “. Ei mi-au spus: “Stati
jos si uitati-va la ecran.  Iar pe ecran  era  un film ciudat! Despre mine.  Parca  copiii mei au
crescut. Fiica mea s-a casatorit in tinuturi indepartate, iar  fiul ma suna  o data pe luna,  de parca
e fortat s-o faca,  nora  vorbeste  printre dinti.  Eu ii zic: „ Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”.  El
mi-a raspuns: “Mama, nu te amesteca in viata noastra, in  numele lui Dumnezeu. Ce, nu ai ce
face? “. Si ce pot eu altceva  sa fac, cand toata viata  numai de ei m-am ocupat.   In zadar oare m-
am straduit?
Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.
- Oh, acum e randul meu. Dumnezeule,  m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!
- Intrati, luati loc. Ce  doriti sa jertfiti?
- Relatia.
- Claaar … Sa vedem.
- Asta este. Uitati-va, ea este in  general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e
proaspata. Ne-am cunoscut  in urma cu  sase luni abia.
- De ce ati jertfit-o?
- Pentru mentinerea  familiei.
- A cui, a dumneavoastra?  Сe, e nevoie s-o mentineti?
- Da! Sotul are o amanta,  demult, alearga la ea,  minte  tot timpul, nu mai am nervi si puteri.
- Si dumneavoastra cum stati?
- Eu? Cum sa zic? A aparut in viata mea un  alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.
- Deci, noua relatie  ati adus-o drept jertfa?
- Da, pentru a salva familia.
- A cui? Ati spus  ca sotul  are o alta femeie. Dumneavoastra  -  alt barbat. Unde vedeti familie?
- Ei si  ce? Potrivit pasaportului suntem  inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.
- Deci,  sunteti multumita de toate?
- Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumit? Eu plang tot timpul, sunt  ingrijorata!
- Dar sa schimbati  pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?
- Bine, noua  relatie nu este atat de serioasa , asa, mai mult ca sa-mi petrec  timpul. In fine,  nu-
mi  pare rau de ea.
- Ei bine, dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai mult. Dati incoace jertfa.
- Mi s-a  spus ca aici, la dumneavoastra,  se pot  viziona  filme despre viitor. De ce nu-mi arati si
mie?
- Filmele aici sunt diverse.   Pentru unii  despre viitor, pentru altii  despre trecut. Pentru
dumneavoastra  avem sa va prezentam  prezentul.  Vizionare placuta!.
- Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, eu …. chiar arat in halul asta?  Minciuni! Eu sunt
ingrijita.
- Acesta  e sufletul dumneavoastra  proiectat pe exterior.
- Cum chiar asa? Umerii  lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand …
- Asa arata oamenii , cand sufletul lor plange.
- Dar cine  e baietelul cela?  E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!
- Nu stiti, nu-i asa? Acesta  este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.
- Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!
- Si in suflet  este un copil si se lipeste ca de  mama sa.
- Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage la mine.
- Deci, nu dumneavoastra la el, ci  el trage la dumneavoastra?
- Stiti, am invatat din copilarie ca femeia  trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai
hotarata. Ea trebuie sa  conduca familia, sa fie si  ghid pentru sot!
- Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata  isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si
mangaie, il si iarta.
- Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar  acolo, pe ecran arata asa de
vinovat si parca e  gata  s-o stearga, iar eu inca il iubesc!
- Desigur, desigur, asa si  se intampla: baietelul mamei se  va juca in nisip si se va intoarce acasa
la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei,  bine,  filmul a luat sfarsit. Sa  incheiem
sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?
- Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat  viitorul?
- Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de  prezent,  „copilasul” o va lua la sanatoasa , daca
nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate  nicaieri. In general,  va gasi „copilul” o cale
de a iesi de sub fusta mamei sale.  Vrea si el sa creasca.
- Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?
- Dumneavoastra  stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”!  Mai mult
decat o sotie.
- Nu! Imi place sa fiu  femeie iubita!
- Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi  femei iubite, chiar deseori. Deci?  Sunteti gata sa 
sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?
- Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.
- Desigur, desigur. Noi  va dam timp sa va mai ganditi.
- Dati si sfaturi?
- Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.
- Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca  sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?
- Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa
fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misteriosi, dorita.  Acestei  Femei  barbatii  ii daruiesc 
flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.
- Da? Crezi ca ma va ajuta?
- De obicei, ajuta.  Asta  in cazul in care  alegeti  sa fiti  Femeie.  Daca ceva…. mai intrati!
Relatia  dumneavoastra e minunata, o vom primi  cu placere.  Nici nu va imaginati cati din lumea
asta viseaza  la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se
afla in dificultate – sunteti binevenita!
-  Ma mai gandesc.
853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.
 854 ametita  de emotii  intra  in birou.
- Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.
Usa se inchide. Pe hol se plimba  oameni  strangand  la piept dorinte, capacitati, cariere, talente,
oportunitati –  absolut tot, ce  ar putea cu uitare de sine sa sacrifice.
Va doresc timp!!!
"… Hai ca ma grabesc.''
N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de
toamna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp.
Trebuie sa ajung la munca, sa fac rapoarte, sa le dau mai departe, sa ma plimb in sedinte. Cum
adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu
timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o
data, personajul principal al unei asemenea povesti?  
"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care
suntem.
N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat
personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp
doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata
urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte.  Unde e
rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?
Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi
care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate,
menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin
timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim
niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In
viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati.  Nu exista solutii corecte sau
universale. Exista doar oameni si alegerile lor.
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate
schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare
alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti. 
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut
cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.
Asadar…
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp
sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l
petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i
schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!
Dar, mai ales, va doresc timp  sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat
mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie
sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de
tarziu vine vremea noastra?
Despre cei nascuti in ziua de 20 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta
unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si
a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai
multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa
fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa
puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea
interioara
Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a
realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec.
Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se
percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv
dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il
fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul
existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea”
experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica.

Une confession touchante

Cela peut paraître choquant, pourtant ses paroles sont d'une grande sagesse....
Jared Wilson est un écrivain, un pasteur, et un mari. Il tient également un blog dans lequel il écrit
des choses très sensées... Et il a également profité de son blog pour cette drôle de confession, qui
a récemment enflammé la toile... Vous allez vite comprendre pourquoi.

 " J'ai une confession à vous faire. Je suis marié, et j'ai une amante.

Oui, je sors avec une femme. C'est une fille vraiment incroyable. Elle est belle, intelligente,
espiègle, elle est forte... J'aime sortir avec elle le soir, l'inviter au restaurant, au cinéma, et quand
je la vois, je lui dis à quel point elle est magnifique. Je n'arrive pas a rester énervé après elle plus
de cinq minutes, et son sourire a le pouvoir d'illuminer ma journée quand je la retrouve.

Parfois, elle vient me rendre visite à mon travail sans prévenir. Parfois elle m'amène un délicieux
déjeuner, ou bien elle me surprend avec un bon gâteau qu'elle a elle-même cuisiné. Je n'arrive
pas à croire à quel point j'ai de la chance de sortir avec cette femme même si je suis marié. Et je
vous encourage d'ailleurs vivement a essayer vous aussi, vous verrez à quel point cela enchantera
votre vie !

Oh ! Est-ce que j'ai mentionné le fait que cette amante, cette femme avec laquelle je sors est
aussi mon épouse ? À quoi vous vous attendiez..?

Ce que je veux dire par là, c'est que ce n'est pas parce que vous êtes marié que votre vie
amoureuse doit s'arrêter.
Je veux continuer à être l'amant de ma femme, et à sortir avec elle comme au premier jour même
après m'être marié avec elle. Je ne veux pas arrêter de lui faire la cour, je ne veux pas arrêter de
la charmer juste parce que nous nous sommes tous les deux dit "oui". Pourtant, très souvent, je
vois des relations qui sombrent dans la routine parce que les gens ont arrêté de se considérer
comme des amants.
Lorsqu'on sort avec quelqu'un, on apprend à connaître une personne d'une manière spéciale et
unique. Pourquoi vous voudriez que ça s'arrête? Cela ne devrait pas. L'excitation que vous avez
connue lors de votre premier rendez-vous ne devrait pas s'éteindre à cause des années qui
passent. Réveillez-vous chaque jour, et faites la cour à votre femme comme si vous étiez encore
au tout début de votre relation. Vous verrez que simplement en considérant la chose de la sorte,
votre relation changera du tout au tout. 

Dans n'importe quelle relation, la communication et la recherche constante de plaire à l'autre est
la clé. Qu'est-ce que l'amour sinon cela ?

Je vous encourage alors à sortir avec votre femme, a lui faire la cour avec toute votre énergie et
tout votre cœur... Et qu'un "oui" ne veut pas dire qu'elle vous est acquise et que vous n'avez plus
rien à faire. Au contraire, ce n'est que le début. "

- Jarrid Wilson

 
Cu toții cerem sinceritate, dar continuăm să nu o folosim…
Când i-a murit soția,  George Carlin, un cunoscut satirist al anilor 70-80, a scris această poveste
incredibil de expresivă, relevantă și astăzi.

„Paradoxul vremurilor noastre este să avem o structură înaltă, dar o toleranță scăzută; autostrăzi
largi, dar vederi înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.

Avem case mari, dar familii mai mici; comodități mai bune, dar timp mai puțin.

Avem cea mai bună educație, dar mai puțină minte; cele mai bune cunoștințe, dar evaluăm
situația din ce în ce mai rău. Avem mai mulți experți, dar mai multe probleme; cea mai bună
medicină, dar o stare de sănătate mult mai rea.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea iresponsabil, râdem prea puțin, mergem prea
repede,  ne supărăm prea ușor, ne culcăm prea târziu, ne trezim prea devreme, citim prea puțin,
privim prea mult televizorul și ne rugăm prea rar.

Avem cerințe prea înalte, dar valoare redusă. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.
Știm cum să supraviețuim, dar nu știm să trăim. Adăugăm ani la viața umană, dar nu oferim viață
anilor.

Am ajuns până la lună și înapoi, dar cu greu trecem strada pentru a face cunoștință cu noii vecini.
Cucerim spațiul cosmic, dar nu și sufletele.

Facem mai multe lucruri, dar nu și mai bine.

Curățăm aerul, dar poluăm sufletul.

Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.

Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.

Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.

Creăm noi computere, care stochează mai multă informație și oferă o mulțime de copii, dar
comunicăm din ce în ce mai puțin.

Este timpul fast-food-urilor și alimentației incorecte, oamenilor mari și sufletelor mici, profitului
rapid și relațiilor dificile.

Timpul creșterii veniturilor familiare și creșterii numărului divorțurilor, caselor frumoase și

distrugerii căminelor familiale.

Timpul despărțirilor scurte; scutecelor de unică folosință; legăturilor de o singură noapte;

excesului de greutate și pastilelor care fac tot: ne excită, ne calmează, ne ucid.

Este perioada umplerii vitrinelor și golirii depozitelor.

Perioada în care tehnologia îți permite să primești o scrisoare și, în același timp, să o distribui sau
să faci clic pe „delete”.
Ține minte! Petrece mai mult timp cu cei pe care îi iubești, pentru că ei nu sunt cu tine pentru
totdeauna.

Îmbrățișează-ți cu căldură omul pe care îl iubești, pentru că este unica comoară pe care o poți
oferi din inimă și nu costă nici un bănuț.

Spune-le „te iubesc” persoanelor dragi, dar mai întâi simte acest lucru cu adevărat.

Sărutările și îmbrățișările pot rezolva orice problemă atunci când vin din inimă.

Țineți-vă de mână și bucurați-vă de momentele petrecute împreună, pentru că într-un anumit

moment, omul nu va mai fi lângă tine.

Fă-ți timp pentru iubire, pentru comunicare și fă-ți timp pentru a fi capabil să împărtășești tot ce
ai de spus.

Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momentele care-ți taie respirația.”