Cuvinte la Duminica Sfinţilor Români

În cartea Apocalipsei se spune că Cetatea Ierusalimului ceresc este

veșnic deschisă și luminoasă, iar în ea neamurile își vor aduce slava lor
(Apoc. 21, 26), adică pe sfinții pe care i-au odrăslit. Sfinții Români,
slava poporului nostru, sunt tot ce a dăruit mai bun lui Dumnezeu țara
aceasta. Slava poporului român, care intră în Ierusalimul cel ceresc. De
la Sfântul Apostol Andrei până astăzi, sute și mii de sfinți, ierarhi,
cuvioși, martiri, mărturisitori (știuți și neștiuți, canonizați sau nu) au
devenit membri ai Bisericii cerești, care cu putere multă ajută poporului
dreptcredincios la sporirea credinței, a evlaviei și dragostei evanghelice.
La înmormântarea părintelui Cleopa, în mesajul său,
vrednicul de pomenire Patriarh  Teoctist spunea: „Părintele Cleopa a
intrat pe ușile împărătești în Altarul bisericii noastre strămoșești  din
ceruri”. Așa este! La înmormântarea sa au fost mii de credincioși,
ierarhi, preoți, monahi... Oare bunul părinte Cleopa stă singur în fața lui
Dumnezeu? Sau Arsenie? Sau Paisie? Desigur că nu! Ei sunt mereu
împreună cu miile de fii duhovnicești pe care i-au păstorit. În cer fiecare
păstor, duhovnic și sfânt își așteaptă împreună cu Hristos și Maica Sa pe
păstoriții săi. Slava și cinstea unui neam  sunt sfinții pe care i-a odrăslit
și dăruit Împărăției cerești, iar slava sfinților unui neam este poporul lui
Dumnezeu mântuit, pe care l-au dus în împărăția lui Hristos. Cu toți
suntem făcuți pentru cer! Suntem făcuți pentru împărăția lui Dumnezeu!
Avem o singură și adevărată vocație: vocația sfințeniei! Pe aceasta să o
descoperim și cultivăm. Iar viața să o trăim cu nădejde, purtând crucea
pe care ne-a dat-o Hristos. Privind la Crucea Sa, la Învierea și Înălțarea
Lui, vom învăța să purtăm crucile vieților noastre, povățuiți de Duhul cel
Sfânt, cu ajutorul și mijlocirile Preacuratei Sale Maici și ale tuturor
sfinților Săi. Amin.