SUBIECTUL: Gazele industriale cu pericol de incendiu

BIBLIOGRAFIE: Agenda pompierului, ed.1993, pg. 72-76

ASIGURARE

PROBLEME DE TRATAT

1.HIDROGENUL
Hidrogenul prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie,are limitele de explozie foarte
largi,ele fiind cuprinse intre 4 si 75% hidrogen in aer.In amestec cu aerul,in proportie de 17-60% detoneaza
cu usurinta atunci cind vine in contact cu o sursa de aprindere.
In cazul detonatie unda de soc este extrem de puternica,presiunea creste de aproape 20 de ori in
comparatie cu cea initiala.Daca unda de soc se poate reflecta,presiunea se mareste aproape de 40 de ori.
Arderea hidrogenului in oxigen provoaca o reactie in lant,care se propaga cu viteza ridicata prin
radicalii liberi care se formeaza.
Viteza de propagare depinde de: temperatura,presiune,proportia dintre hidrogen si oxigen,prezenta
unor molecule de gaz inert.
Pentru aprinderea amestecului de hidrogen-aer,la temperatura obisnuita este necesar o sursa de
aprindere care sa initieze reactia in lant.La un amestec de 27-30% hidrogen in aer,aprinderea poate fi
initiata de scintei electrice cu energii foarte reduse (0,019 m/J).
Sub actiunea caldurii,amestecurile de hidrogen-aer se aprind la temperaturi variind intre 400 si
580˚C in functie de presiune (la presiunea atmosferica aprinderea se produce la 575˚C).
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de
orice obiect puternice incalzit (conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde
si de la unele impuritati solide (de ex. rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si
de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire
de alte gaze care nu au aceasta proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor
explozive,hidrogen-aer este intruncatva redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii
inchise el se acumuleaza sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina
cu acest element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta
mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de
impurificarea hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de
prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila
formarea amestecurilor explozive.

2.OXIGENUL
Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor
si energic combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc
reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu
oxigen se introduce un chibrit in stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite
fata de amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid
produc explozii puternice atunci cind se aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau
taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in
oxigen se obtine temperatura de aproximativ 3500˚C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm.
 De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul
comprimat vine in contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea
si temperatura sunt mai ridicate,deci oxidarea se face mai intens.

3.METANUL
Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se
propaga cu mare viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura
teoretica de ardere in aer in jur de 2000˚C,dar din cauza pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta
temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650˚C in aer si de 556˚C in oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de
carbon si apa cu dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la aproximativ 900˚C se descompune in hidrogen
si carbon (CH4→C+2H2),iar la temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de
explozie este de circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400˚C in
prezenta unor catalizatori formand produsi de „substitutie”.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria
cauciucului ,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a
spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante
puternic mirositoare ca de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm 3 de etil-mercaptan la 1000m3
gaz metan).In aceasta situatie o concentratie de 1% volum in aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa
prezenta aerului.In acest caz se pot produce amestecuri explozive metan-oxigen.

4.ACETILENA
Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este
de 0,907.Acetilena este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in
elementele sale constitutive: carbon si hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai
importanta fiind nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu
degajare considerabila de caldura 54 kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare
capacitate de reactie.
Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se
alipesc celei de acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080
kcal/kg),iar in cazul unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana la 3000˚C,producandu-se si o
crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult
mai largi decat a celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in
aer).Cele mai periculoase sunt amestecurile care contin intre 7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge
sa fie de circa 12 ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la
presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita
efectului undei de detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce
duce inevitabil la distrugerea instalatiilor respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura
ridicata,scintei,incalziri locale ,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari
intense de caldura,descompunerea substantelor chimice explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata
de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste
500˚C,si mai ales prin comprimare la presiuni de peste 3 atm.
 In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor
important.Prin asigurarea saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la
ridicarea temperaturii descompunerea ei este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste
400˚C,moleculele de acetilena se combina cu moleculele mai complexe (benzen,stiren etc.).Caldura
degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si creaza conditii favorabile pentru
producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza
capacitatea de descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm.

5.AMONIACUL
Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in
raport cu aerul de 0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10˚C si 18,5% la
50˚C,cu formare de hidroxid de amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din
punct de vedere al pericolului de incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre
limitele de 15 si 27% volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este
de 680 MJ iar presiunea de explozie este de 6 kgf/cm².
Temperatura de inflamabilitate este de -2˚C,iar cea de autoinflamare de 630˚C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu
bioxidul de clor se poate aprinde sau exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se
combina cu usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza
amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si
hidrogen-prin incalzire la temperaturi de peste 800˚C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul
gazos ataca organele respiratorii si distruge glandele lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de
0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o
parte din amoniac trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului
exterior.De exemplu,la 20˚C presiunea este de 7,7 atm iar in cazul cand temperatura este de 40˚C presiunea
ajunge la 14,9 atm.

6.CLORUL
Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca
aerul (densitatea in aer 2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu
oxigenul.De exemplu,reactioneaza in mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele
combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in
volum.Amestecurile de benzen si clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de
explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la 32,6 pana la 35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de
explozie.Astfel,amestecul de metan-clor se autoinflameaza intre 370 si 450˚C,la o concentratie de
10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400˚C, concentratia fiind de 5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la
incalzirea amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent
etc).Dupa o prealabila aprindere,amestecul continua sa arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii.
Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca
asfixierea.Concentratia maxima admisa pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCl 1/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului;
 - 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.

7.GAZE PETROLIERE LICHEFIATE

Sub denumirea de gaze lichefiate se intelege,in general,amestecurile de hidrocarburi volatile cu
unul pina la 6 atomi de carbon in molecula care in limitele de temperatura de la -40˚C pina la
40˚C,respectiv la presiuni de 0,2 atmosfere pina la pina 15 atmosfere se gasesc in stare lichefiata.
La temperatura si presiune atmosferica normale gazele lichefiate se prezinta in stare gazoasa.Ele se
pot insa lichefia chiar si la presiune relativ scazuta.Un gaz lichefiat sub presiunea are intotdeauna tendinta
sa treaca in stare gazoasa.El se evaporta la suprafata,pina cind se formeaza in spatiul umplut cu gaz o
presiunea care corespunde presiunii de vapori a gazului lichefiat.Aceasta presiune de vapori depinde de
temperatura gazului lichefiat.
Pericolul este mare cind rezervorul de gaz lichefiat este supus,in cazul incendiului,unei cresteri
permanente a temperaturii.Cresterea temperaturii in interiorul rezervorului corespunzator curbei presiunii
de vapori,nu continua decit atit timp deasupra gazului lichefiat se afla un spatiu umplut cu gaz.Cind
temperatura creste,gazul lichefiat se dilata,putindu-se ajunge ca intregul volum al rezervorului sa fie umplut
cu gaz lichefiat,fara sa mai existe vreun spatiu de gaz.Incepind din acest moment la cresterea
temperaturii,presiunea creste mult mai rapid decit conform curbei presiunii de vapori.Marimea presiunii
este de 7 pina la 8 atmosfere pentru fiecare grad de crestere a temperaturii.
Ca urmare a compresibilitatii reduse a gazului lichefiat si a capacitatii elastice de dilare,de
asemenea mica,a peretilor rezervoarelor aceastea explodeaza.
Intre gazele lichefiate se citeaza: propanul,butanul,propilena,izobutanul,butilenele,butadiena
precum si amestecurile acestor hidrocarburi in diferite proportii.
Gazele petroliere se produc prin distilarea fractionata a gazolinei sau a gazelor de rafinarie.Ele se
utilizeaza ca combustibili casnici si industriali,agenti de racire in instalatii frigorifice,solventi pentru uleiuri
si in diferite sinteze chimice.
Gazele petroliere lichefiate sunt usor inflamabile.Temperatura de aprindere este 430-
455˚C.Temperatura de ardere a gazelor lichefiate este de aproximativ 1950˚C.Greutatea specificare mare
(de 1,5-2 ori mai grele decit aerul) mareste considerabil pericolul de incendiu si explozie,deoarece se
acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor.
Densitatea in stare lichefiata variaza intre 0,45 si 0,60.Gazele lichefiate formeaza cu aerul
amestecuri explozive.
Limita inferioara de explozie variaza intre 1,5 si 2% iar cea superioara intre 8,5 si 9,5%.
Pentru a putea sesiza prezenta lor in caz de scapari,ele se odorizeaza cu mercaptan.
Gazele lichefiate scapate,chiar in cantitati mici genereaza prin evaporare o cantitate mare de vapori
inflamabili.De exemplu,dintr-un litru de propan lichefiat se formeaza peste 33 l vapori in conditii normale
de temperatura si presiune.