PREGĂTIRE PENTRU SFÂNTA SPOVADĂ

Pocăinţa este o taină prin care primim iertarea

păcatelor atunci când, cu părere de rău adevărată
şi hotărâre de îndreptare, le spovedim preotului
orânduit. Fiecare creştin care vrea să-şi mântuiască
sufletul e dator să-şi spovedească păcatele
înaintea preotului, cel puţin o dată pe an, la Paşti.
Însă, o dată pe an e foarte puţin, e ca şi cum ţi-ai
spăla obrazul numai o dată pe an, încolo ai umbla
în murdărie. Creştinul bun se spovedeşte de câte
ori ştie că a făcut păcat de moarte.

Mărturisirea (Spovada) are mai multe părţi:

1. Mai întâi trebuie să-L rugăm pe bunul Dumnezeu

să ne ajute să putem cunoaşte toate păcatele prin
care L-am vătămat. Ca să poţi vindeca o boală şi
să prescrii medicamente, trebuie să cunoşti boala.
Tot aşa şi cu păcatele, trebuie să le cunoşti. De
aceea, trebuie să-ţi examinezi toate faptele cu
atenţie, în lumina poruncilor dumnezeieşti şi a
învăţăturilor Bisericii.

2. După ce ţi-ai cunoscut toate păcatele, trebuie să-

ţi stârneşti în suflet părere de rău pentru ele, căci
prin ele L-ai vătămat pe Dumnezeu, Care e
nemărginit de bun şi vrednic de toată iubirea şi
ascultarea noastră. Părerea de rău sau căinţa este
durerea sufletului pentru păcatele făcute şi o ură
faţă de ele în viitor. Trebuie să urăşti păcatul, din
inimă, căci el este răul cel mare, deoarece ne
desparte de Dumnezeu. Prin părere de rău
adevărată, perfectă, primim iertarea păcatelor şi
înainte de mărturisire, dar numai cu condiţia ca să
le mărturisim preotului cât mai repede posibil.

3. După ce ţi-ai stârnit în suflet părere de rău, iei o

hotărâre fermă că de acum înainte nu vei mai
păcătui niciodată cu voia şi cu ştiinţa, că te vei feri
de ocaziile ce te pot duce la păcat.

4. După ce am făcut toate acestea, mergem la

preot şi-i spunem toate păcatele, fără să ascundem
nici unul, iar el, în Numele lui Dumnezeu, ne dă
iertare şi dezlegare de păcate. Cel ce ascunde
vreun păcat de moarte cu voia face un păcat şi mai
mare, numit sacrilegiu. Dacă se cuminecă, apoi,
cu acest păcat, face alt sacrilegiu. Deci să fim
sinceri la mărturisire. Trebuie să spunem toate
păcatele de moarte; de asemenea, şi pe cele mai
uşor iertătoare (veniale).

5. După ce le-am mărturisit, preotul ne dă

dezlegare şi canon. Canonul trebuie să-l împlinim
aşa cum ni l-a dat preotul. Canonul se dă ca să ni
se ierte pedepsele vremelnice pe care ar trebui să
le suferim aici pe pământ în urma păcatelor
noastre.

Păcatul este călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau

ale Bisericii, cu ştiinţa şi voinţa. Faci păcat de
moarte când calci, cu ştiinţa şi voinţa deplină, o
poruncă însemnată; păcătuieşti uşor când calci o
poruncă mai puţin însemnată, ori fără voinţă sau
fără ştiinţă deplină. Poţi păcătui cu gândul, cu
vorba, cu pofta şi cu fapta.

Rugăciuni înainte de mărturisire

Rugăciune înainte de cercetarea cugetului

Spirite Sfinte, Dumnezeule, Cel ce eşti izvorul

tuturor darurilor şi dătătorul îndurărilor, Care
împlineşti tuturor cererile ce sunt spre mântuire, Ţie
mă rog, auzi-mă în orice zi Te voi chema, dar mai
ales în ceasul acesta când vreau să examinez şi
cel mai ascuns loc al sufletului meu. Luminează cu
spiritul înţelepciunii şi înţelegerii Tale mintea mea
ca să-mi cunosc toate păcatele, că Tu ştii mulţimea
greşelilor mele şi milostivirea Ta va învinge
mulţimea acestora. Priveşte, Doamne, din înălţimea
Ta cea sfântă spre mine care aştept multă îndurare
de la Tine şi revarsă o rază de lumină prin darul
Tău în întunecimea inimii mele, ca să-mi cunosc
mulţimea fărădelegilor făcute cu gândul, cu
cuvântul, cu fapta şi omisiunea.

Ajută-mă să mă apropii de scaunul mărturisirii bine

pregătit, unde, înaintea preotului, cu ajutorul Tău,
să pot descoperi toate tainele inimii mele, spre
iertarea păcatelor şi dobândirea vieţii de veci. Amin.

Examinarea conştiinţei

Întâi te vei întreba când te-ai mărturisit ultima oară.

Ţi-ai împlinit canonul? N-ai uitat ori n-ai ascuns
vreun păcat de moarte la ultima mărturisire? Dacă
l-ai uitat, spune-l acum, iar dacă l-ai ascuns atunci,
trebuie repetată întreaga mărturisire trecută. Mai
întreabă-te dacă ai avut părere de rău şi propunere
de îndreptare, apoi treci la întrebările de mai jos:

I) Virtuţile dumnezeieşti

1. Credinţa. Cred adevărurile de credinţă

trebuincioase pentru mântuire: existenţa lui
Dumnezeu, viaţa şi răsplata viitoare, existenţa
Cerului şi a Iadului, misterul Sfintei Treimi,
întruparea Fiului lui Dumnezeu? Ştiu rugăciunile
obişnuite? Cred adevărurile principale cuprinse în
Simbolul Credinţei? Cred în puterea învăţătoare a
Sfintei Biserici Catolice? M-am îndoit de vreun
adevăr de credinţă descoperit de Dumnezeu şi
propus de Sfânta Biserică? Despre care, cum şi de
ce? Am vorbit, am negat, am criticat, am batjocorit
în public sau privat vreun adevăr de credinţă? Am
ascultat cu plăcere vorbele hulitoare despre
credinţă şi religie ale cuiva? Am apărat credinţa
adevărată când cineva o hulea? Mi-am lepădat
credinţa când am fost întrebat în public de ea, de o
persoană autorizată?

2. Speranţa. Ai avut speranţă în Dumnezeu că

poate şi vrea să te ajute să faci binele şi să-ţi
mântuieşti sufletul? Nu ţi-ai pus cumva prea mare
încredere în lume şi în lucrurile ei? Ţi-ai dorit
moartea, din laşitate sau din neplăcere? Ai cerut
ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi reuşească un lucru
rău sau păcătos? Ai dispreţuit ajutorul lui
Dumnezeu? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu prin
rugăciune?

3. Iubirea. Ţi-ai deşteptat iubirea faţă de

Dumnezeu? Ai avut sentimente de ură faţă de
Dumnezeu? Ai dorit să nu existe Dumnezeu sau I-
ai dorit alt rău lui Dumnezeu? Te-ai bucurat când
alţii L-au înjurat, ofensat sau vătămat? Ai urât
lucrurile lui Dumnezeu: Biserica, preoţii, icoanele,
slujbele sfinte? L-ai urât pe aproapele tău? I-ai dorit
ceva rău? I-ai făcut rău în bunurile sufleteşti şi
trupeşti sau ale onoarei? Te-ai bucurat de răul lui?
Ai îndemnat pe altul să facă rău aproapelui? Ce
rău, cât de mare? Ai reparat răul făcut cuiva, adică
paguba, stricăciunea în onoare sau în alte bunuri
ale lui? Ai purtat sau porţi mânie împotriva cuiva? Îi
vorbeşti, îl saluţi, îi primeşti salutarea? De ce nu? Ai
rămas multă vreme în ură şi mânie faţă de
aproapele tău? Ai încercat să te împaci cu el? Dai
pomană săracilor? Te-ai purtat dur şi nemilos cu cei
săraci şi neputincioşi? I-ai batjocorit sau ai râs de
cei săraci şi neputincioşi? Te-ai străduit să-l îndrepţi
pe aproapele tău de păcatul lui când ai crezut că
poţi şi eşti dator? Ai dat prilej de scandal şi de
sminteală aproapelui tău? În lucru mare sau mic?
Prin îmbrăcăminte necuviincioasă, prin dans sau
priviri, prin vorbe urâte sau cu două înţelesuri? Ai
ajutat, ai sfătuit, ai îndemnat pe altul la păcat? La
ce păcate? Mari sau mici? Ai sfătuit pe altul cum să
păcătuiască? Ai dat altuia cărţi, reviste, imagini
rele, păcătoase? Ai oferit altora mâncare de dulce
în timp de post? Ai tăcut, ai apărat păcatul altuia
când erai dator să-l descoperi? Ai luat parte la
vreun păcat al aproapelui tău?

II) Poruncile dumnezeieşti

Porunca I. Ţi-ai făcut rugăciunile la care eşti

obligat? Te-ai rugat cu atenţia cuvenită? Ai cerut de
la Dumnezeu lucruri rele, nepermise? Ai crezut în
dumnezei străini (idoli), descântece, prorociri
mincinoase, în vrăjitorii? Ai fost superstiţios, ai
crezut în lucruri deşarte? Ai făcut farmece sau
făcături împotriva altuia? A bunurilor lui? Ai luat
parte la şedinţe de spiritism? Ai făcut sacrilegiu?
Te-ai cuminecat cu nevrednicie? De câte ori? De
ce? Ai păcătuit cu persoane sfinte? Ai luat sau
reţinut ce era al Bisericii? Ţi-ai bătut joc de cele
sfinte? Ai râs de preoţi sau de slujbele sfinte? Ai
cumpărat sau ai vândut pentru bani, lucruri sau
daruri sfinte?

Porunca a II-a. Ai rostit fără trebuinţă Numele lui

Dumnezeu? Ai înjurat Numele lui Dumnezeu, al lui
Isus Cristos, al sfinţilor sau al Bisericii? De câte ori?
Ai spus hulă şi blesteme la adresa lui Dumnezeu?
Ai înjurat? Ai cerut să ţi se întâmple ceva rău ţie
sau aproapelui tău? Ai făcut făgăduinţă lui
Dumnezeu şi n-ai împlinit-o? Ai jurat fără trebuinţă?
Ai jurat strâmb în faţa legii? De câte ori? Ai întărit
făgăduinţa cu jurământ şi n-ai împlinit-o?

Porunca a III-a. Ai lipsit duminica şi în sărbători de

la Sfânta Liturghie? De ce? De câte ori? Ai venit
târziu? De ce şi de câte ori? Ai avut purtare
necuviincioasă în Biserică? Ai lucrat în zi de
duminică sau sărbătoare? Ai pus pe alţii să
lucreze? De ce? Cât timp?

Porunca a IV-a. Copiii să se întrebe: Ai arătat

totdeauna cinstea şi respectul cuvenit părinţilor tăi?
I-ai vătămat cu vorbe dure şi necuviincioase? I-ai
înjurat? Le-ai dorit serios răul? I-ai lovit sau atins cu
mânie sau ură? Ai ieşit din porunca părinţilor tăi?
De câte ori? Ai fost îndărătnic şi neascultător? Ai
ascuns părinţilor lucruri ce trebuiau să le ştie? I-ai
minţit? I-ai furat? Ce şi cât? Te-ai rugat pentru
părinţii tăi? Le-ai dat ajutor când au fost bolnavi sau
lipsiţi? Le-ai făcut supărare prin purtarea ta? Ai avut
ură faţă de fraţii tăi; surorile tale? I-ai bătut cu
răutate? I-ai învăţat ceva rău? I-ai ajutat la nevoie?
Cum te-ai purtat cu învăţătorii, profesorii, superiorii
(mai marii) tăi? Le-ai dorit rău?

Părinţii:

Ai îngrijit cum se cuvine viaţa şi sănătatea copiilor

tăi? I-ai învăţat rugăciunile? Le-ai dat exemplu rău
prin vorbele sau purtarea ta? Ai spus sau ai făcut
ceva necuviincios în faţa lor? Le-ai supravegheat
prieteniile, cărţile din care au citit, distracţiile? Ai
avut grijă de hrana, îmbrăcămintea, educaţia
(creşterea) lor? N-ai fost prea aspru sau prea
îngăduitor cu copiii?

Soţii:

Ai fost cu dragoste cuvenită faţă de soţ (soţie)? Ai

tratat-o dur şi nemilos? Ai înjurat-o sau ai bătut-o?
Motivat sau nemotivat? Ai risipit (prădat) averea
comună a familiei prin beţie, desfrâu sau alte
păcate? Te simţi vinovat cu ceva în folosirea sfintei
căsătorii? Ai avut pofte îndreptate asupra altor
persoane? Libere sau căsătorite? Ai încălcat
jurământul sfânt al fidelităţii conjugale (al credinţei
faţă de soţ/soţie)? De câte ori şi cu ce persoană;
liberă sau căsătorită? L-ai ajutat cum se cuvine pe
soţ (soţie) în caz de boală, necaz sau nefericire?
Nu i-ai făcut traiul rău şi amar prin purtarea sau
firea ta?

Superiorii:

Ai fost dur şi nemilos faţă de servitori şi servitoare,

angajaţi sau subordonaţi? Le-ai sustras din salar?
Le-ai dat plata sau simbria dreaptă? Te-ai îngrijit de
sănătatea lor morală şi trupească? I-ai lăsat să-şi
împlinească datoriile creştineşti? Le-ai poruncit să
facă ceva rău şi păcătos?

Angajaţii:

Ai fost credincios faţă de superiorii tăi? Le-ai dorit

rău? I-ai vorbit de rău? I-ai înşelat cu ceva? Le-ai
făcut pagubă? Ai fost leneş?

Ţi-ai împlinit credincios datoriile funcţiei tale? Ai

lenevit? Ai administrat conştiincios bunurile
încredinţate grijii tale? Ai comis fraudă? I-ai înşelat
pe alţii? Ai făcut pagubă în administraţia publică
prin neglijenţa, incapacitatea, neputinţa ta?
Comercianţii, meseriaşii, industriaşii: Dacă au
înşelat la cântar? Dacă au vândut materia sau stofa
falsificată drept veritabilă? Dacă au dat salar
corect? etc. În caz contrar sunt obligaţi la restituţie
(despăgubire).

Porunca a V-a. Ţi-ai îngrijit sănătatea? Ţi-ai expus

sănătatea sau viaţa prin fapte prea îndrăzneţe sau
temerare? Ai făcut pagubă însemnată în sănătatea
sau viaţa altuia? Ai făcut ceva cu gândul de a
suprima (stinge) viaţa altuia? Ai împiedicat, ai oprit
zămislirea copiilor? Ţi-ai ucis copiii prin avort? De
câte ori? Ţi-ai pus în primejdie viaţa prin duel,
operaţii nepermise, otrăvire? De câte ori?

Porunca a VI-a şi a IX-a. Ai vătămat curăţia sfântă

cu gândul, cu pofta, cu vorba, cu fapta? Singur sau
cu altă persoană? Căsătorită, necăsătorită, sfinţită,
rudenie? Ai făcut astfel de fapte de necurăţie? Ce
fel? De câte ori? Te-ai desfătat în lucruri urâte şi
murdare? De câte ori? Ai citit cărţi aţâţătoare de
pofte necurate? Ai privit filme, fotografii sau teatre
necuviincioase? Ai păcătuit prin vorbe, cântece,
atingeri necurate? De câte ori? Cu ce fel de
persoană?

Porunca a VII-a şi a X-a. Ai făcut pagubă în averea

altuia? Mică sau mare? Ai înşelat la contract, la
vindere? Ai dat salar corect? Ai restituit ce ai înşelat
sau nedreptăţit pe altul? Ai împiedicat pe cineva cu
mijloace nedrepte (calomnie, teroare, frică etc.) să
ajungă la un drept al său (oficiu, moştenire etc.)?
Ţi-ai îndeplinit obligaţiile testamentare sau
succesorale către testatorii, părinţii, binefăcătorii
tăi?

Porunca a VIII-a. Ai spus neadevăr sau minciună

în mod intenţionat? Ai stricat bunul nume al altuia
prin calomnie sau clevetire? Ai reparat onoarea
altuia stricată de tine?

III) Poruncile Bisericii

(Porunca I şi a II-a bisericească s-au tratat la a III-

a poruncă dumnezeiască).

Porunca a III-a. Ai ţinut posturile şi ajunurile

Bisericii? (adică vinerile de peste an? Postul
Crăciunului? Postul Mare? Postul Sfântului Petru?
Postul Sfintei Maria? Ziua Crucii? Ajunul
Crăciunului, al Botezului? Începutul Postului Mare,
Vinerea Mare? N-ai avut dispensă de la Post?)

Porunca a IV-a. Ai rămas nemărturisit în vreun an?

Din ce cauză?
Porunca a V-a. Ai luat parte la petreceri cu dans
(cu joc) în timpuri oprite? (adică în posturi şi
ajunuri). Ai dat exemplu rău altora? În ce privinţă?

IV) Examinează-te cu privire la virtuţile

principale: Înţelepciunea, cumpătarea, dreptatea
şi tăria

Ai încălcat înţelepciunea sau prudenţa? Ai fost

necumpătat în mâncare şi băutură? Te-ai îmbătat
greu? De câte ori? Ai dat prilej de scandal altora în
această privinţă? Ai răbdat cu tărie necazurile
vieţii? Ai murmurat împotriva Providenţei Divine? Ai
răbdat cu tărie ocara ce ţi s-a adus fiindcă eşti
creştin catolic?

V) Examinează-te cu privire la faptele milei

sufleteşti şi trupeşti

a) Cele sufleteşti sunt:

- A-i învăţa pe cei neînvăţaţi

- A-i sfătui pe cei lipsiţi de sfat
- A-i mângâia pe cei mâhniţi
- A-i îndrepta pe cei păcătoşi
- A-i ierta pe cei ce ne greşesc
- A-i suferi cu răbdare pe cei ce ne necăjesc. A ne
ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.
b) Faptele milei trupeşti

- A-i hrăni pe cei flămânzi

- A-i adăpa pe cei însetaţi
- A-i îmbrăca pe cei goi
- A-i primi pe cei călători
- A-i cerceta pe cei bolnavi
- A-i răscumpăra pe cei din robie
- A-i îngropa pe cei morţi.

Examinează-te apoi cu privire la păcatele

speciale:

1. Păcatele capitale: Trufia sau mândria;

zgârcenia; necurăţia (desfrâul); invidia sau pizma;
lăcomia; mânia; lenea.

Ai fost trufaş sau îngâmfat? I-ai dispreţuit pe alţii

ţinându-te mai bun, mai învăţat, mai iscusit ca ei?
Ai fost zgârcit? Ai dat cu bucurie celui ce ţi-a cerut
fiind în necesitate? Ai invidiat sau pizmuit pe altul
când i-a reuşit ceva? Ai ţinut mânie? Acum ţii mânie
pe cineva? Îi vorbeşti, îl saluţi? De ce nu? Ai fost
leneş? Ţi-ai neglijat datoria din lene sau comoditate
prea mare?

2. Păcatele împotriva Spiritului Sfânt: A păcătui,

nădăjduind în îndurarea lui Dumnezeu, adică a face
păcate peste păcate, crezând că Dumnezeu le va
ierta; a dispera (a-şi pierde speranţa) în îndurarea
lui Dumnezeu; a se împotrivi adevărului cunoscut;
a-l invidia pe aproapele pentru darul lui Dumnezeu;
a rămâne împietrit faţă de dojanele mântuitoare;
nepocăinţa până la sfârşit (până la moarte).

3. Păcatele strigătoare la cer: Uciderea de bună-

voie şi nedreaptă; asuprirea săracilor, văduvelor şi
orfanilor; sustragerea (oprirea) plăţii servitorilor şi
lucrătorilor; păcatul necurat împotriva firii (adică
sodomia).

4. Păcatele străine: A sfătui pe cineva la păcat; a

porunci altuia să păcătuiască; a se înţelege cu altul
la păcat; a îndemna pe altul la păcat; a lăuda
păcatul altuia; a ascunde păcatul altuia; a nu
pedepsi păcatul altuia; a ajuta pe altul la păcat; a
apăra păcatul altuia.

Rugăciunea părerii de rău

(a Sfântului Alfons Maria de Liguori)

Mântuitorul meu, cum am fost eu până acum de orb

încât, pentru plăceri trupeşti atât de trecătoare şi
vrednice de compătimire, Te-am părăsit pe Tine,
bunul fără margini şi izvorul tuturor mângâierilor.
Mă mir de orbirea mea, dar mai mult mă mir de
îndelunga Ta răbdare şi bunătate cu care m-ai
suferit. Îţi mulţumesc că m-ai făcut să-mi recunosc
nebunia şi datoria de a Te iubi. Te iubesc, Isuse al
meu, din toată inima şi doresc să Te iubesc mai
mult. Curăţă-mi inima de înclinări spre plăcerea
trupului care mă împiedică să Te iubesc precum aş
dori, că nu de mine depinde ca inima mea să se
aprindă pentru Tine şi să nu iubească altceva.
Îndurarea Ta o poate face, căci ea toate le poate
face. Scapă-mă, alungă din inima mea orice
înclinare care nu e îndreptată spre Tine şi fă să fiu
în întregime al Tău. Pentru toate durerile câte Ţi le-
am cauzat, simt mai mare durere decât pentru orice
nefericire şi îmi propun ca tot restul vieţii mele să-l
închin de aici înainte iubirii Tale.

Marie, Mama lui Dumnezeu, iată la picioarele tale

un prizonier nefericit al iadului, care se roagă
pentru milă. Cu adevărat că eu nu sunt vrednic de
nici un bine. Tu însă eşti Mama Îndurării şi eşti
compătimitoare şi faţă de cel nevrednic. Toată
lumea te numeşte scăparea şi mântuirea
păcătoşilor; fii şi scăparea şi mântuirea mea. Eu
sunt oaia cea pierdută. Cuvântul cel fără de început
S-a coborât din Ceruri şi S-a făcut Fiul Tău ca să
mântuiască oile pierdute; şi El voieşte ca eu să mă
îndrept spre tine şi tu să-mi ajuţi prin mijlocirea ta.
Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă-te
pentru noi, păcătoşii. Roagă-te pentru mine Fiului
tău. Spune-I că te cinstesc şi că tu eşti scutul meu.
Spune-I că toată speranţa în tine mi-am pus-o.
Spune-I să mă ierte, pentru că îmi pare rău de toate
păcatele pe care le-am făcut. Marie, speranţa mea,
în tine mă încred, îndură-te spre mine. Amin.

Rugăciunea lui Manase,

Împăratul Iudeilor

Doamne atotputernice, Dumnezeul Părinţilor noştri,

al lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacob şi al seminţiei
lor cea dreaptă; Care ai făcut cerul şi pământul cu
toată frumuseţea lor, Cel ce ai legat marea cu
cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai închis adâncul şi l-
ai pecetluit cu înfricoşătorul şi măritul Tău Nume de
care toate se tem şi se cutremură de faţa puterii
Tale; că nespusă este cuviinţa măririi Tale şi
nerăbdată mânia ameninţării Tale asupra
păcătoşilor, dar nemăsurată şi necurmată mila Ta,
Domnul cel preaînalt, îndurător, îndelung răbdător
şi mult îndurător şi căruia Îi pare rău de răutăţile
oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii
Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce greşesc
şi, cu mulţimea îndurărilor Tale, ai hotărât pocăinţă
păcătoşilor spre mântuire. Tu dar, Doamne
Dumnezeul puterilor, n-ai pus pocăinţă drepţilor, lui
Avraam, lui Isac şi lui Iacob, ci ai pus pocăinţă
asupra mea, a păcătosului, pentru că am greşit mai
mult decât numărul nisipului mării. Înmulţitu-s-au
fărădelegile mele, Doamne, înmulţitu-s-au
fărădelegile mele şi nu sunt vrednic să privesc şi să
văd înălţimea cerului pentru mulţimea nedreptăţilor
mele. Împilat sunt de multă legătură de fier, cât nu-
mi pot înălţa capul şi nu am uşurare. Pentru că am
întărâtat mânia Ta şi rău înaintea Ta am făcut,
nefăcând voia Ta şi nepăzind poruncile Tale. Şi
acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate
de la Tine. Greşit-am, Doamne, greşit-am şi
fărădelegile mele eu le ştiu; ci mă smeresc
rugându-mă. Slăbeşte-mi apăsarea, Doamne, şi nu
mă pierde cu fărădelegile mele; nici nu ţine veşnic
mânie din pricina răutăţilor mele, nici să nu mă
osândeşti întru cele de jos ale pământului; pentru
că Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se
pocăiesc şi în mine să arăţi toată bunătatea Ta,
pentru ca, nevrednic fiind, să mă mântuieşti după
îndurarea Ta cea multă şi Te voi lăuda totdeauna în
zilele vieţii mele. Că pe Tine Te laudă toate puterile
Îngerilor şi a Ta este mărirea în vecii vecilor. Amin.

Alte rugăciuni înainte de mărturisire

Dumnezeule preasfânt, Care iubeşti numai binele,

iar răul îl urăşti, nu Te uita, Te rog, la mulţimea
fărădelegilor mele, ci Te uită la fiul tău cel rătăcit,
care îşi cunoaşte vina şi vine la Tine, mâhnit şi
ruşinat, ca să ceară iertare. Fărădelegea mea eu o
cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Nu am linişte, nu am odihnă în sufletul meu, fiindcă
m-am pus în slujba răului , iar pe Tine, Părintele
meu cel bun, Te-am vătămat amar. Aceasta, ca o
piatră grea, apasă sufletul meu şi mă chinuieşte.
Am greşit. Iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la
Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu,
dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele Tale când ai zis:
Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi
să fie viu. Aceste cuvinte mă îndeamnă să merg
acuma înaintea preotului care stă, în locul lui
Dumnezeu, în scaunul mărturisirii şi să-i spun lui
toată vina mea. Luminează mintea mea şi
deschide, Doamne, buzele mele, ca să spun numai
adevărul. Nu lăsa, Doamne, ca, din ruşine, să
ascund vreun păcat, ci dă-mi tărie să le recunosc
înaintea preotului, cu umilinţă şi căinţă, ca astfel să
fiu iertat şi eu, cum au fost iertaţi atâţia păcătoşi
care acum se veselesc în raiul desfătării de
nemărginita frumuseţe a feţei Tale. Vreau să fac
astăzi o mărturisire bună, ca şi când ar fi ceasul din
urmă al vieţii mele, pentru că eu nu ştiu - ci numai
Tu singur - dacă voi avea încă vreme şi prilej să mă
mai mărturisesc vreodată sau cu aceasta am să
merg înaintea Ta, Judecătorule Drept. Din toată
inima doresc să mă întorc la Tine, Părintele meu
cel vătămat, însă cu puterile mele slabe nu sunt în
stare să fac aceasta dacă nu mă vei ajuta Tu,
Părintele îndurărilor. Fie-Ţi milă de mine şi ajută-
mă.

Isuse Cristoase, Mântuitorul meu, Care ai venit în

lume să-i chemi pe cei păcătoşi la pocăinţă,
cheamă-mă şi pe mine şi mă primeşte; mă arunc în
genunchi înaintea Crucii Tale; pentru pătimirile şi
moartea Ta care a dat iertare şi duşmanilor Tăi.
Spirite Sfânt, Dumnezeule, împărţitorul tuturor
bunătăţilor, vino şi la mine şi mă împărtăşeşte cu
darurile Tale cele bogate, ca să mă mântuiesc.

Mama îndurărilor şi scăparea păcătoşilor,

mijloceşte pentru Mine de la Fiul Tău darul ca să
pot face o mărturisire bună. Mamă fără pată, fie-ţi
milă de mine care, cu urâte gânduri, vorbe şi fapte,
aşa de mult am păcătuit. În tine îmi pun toată
speranţa că nu mă vei lăsa să pier, ci mă vei ajuta
ca o mamă milostivă. Nu mă lăsa fără ajutor, căci
tu, până acum, pe nimeni nu ai părăsit, ci roagă-te
pentru mântuirea mea, acum şi în ceasul morţii
mele. Amin.

Sfinte înger, sub a ta pază e sufletul meu, ai grijă

de el. Roagă-te să nu piară, ca să-l poţi conduce
cândva în fericirea de veci. Amin.

(Se poate spune una dintre aceste rugăciuni:)

Acum trezeşte-ţi încă o dată părerea de rău pentru

toate păcatele ce le ai şi, apropiindu-te,
îngenunchează înaintea preotului, care este acolo
în locul lui Dumnezeu, şi spune:

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Amin. Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi ţie,
Părinte, că, de la ultima mea mărturisire (Aici
spui când te-ai mărturisit ultima dată), am făcut
aceste păcate: (Mărturiseşte-ţi toate păcatele după
cum le-ai aflat din examinarea conştiinţei când te-ai
pregătit şi ştii că le-ai făcut. Ascultă bine ce sfaturi
îţi dă preotul, ce întrebări îţi pune şi ce canon îţi
dă).

Apoi zi:

Îmi pare rău din adâncul inimii pentru toate

păcatele ce le-am făcut, pentru că prin ele L-am
vătămat pe Dumnezeu, bunul cel mai mare şi cel
mai vrednic de iubire; îmi propun cu tărie că în
viitor nu voi mai păcătui şi mă voi feri de toate
păcatele şi împrejurările ce m-ar putea duce la
păcat. Te rog, deci, Părinte, să-mi dai canon de
pocăinţă şi dezlegare de păcate.

Rugăciune după mărturisire

Îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai aşteptat şi m-ai

ajutat să mă pot întoarce la Tine prin mărturisire. Îţi
mulţumesc că m-ai întărit, dându-mi putere să
mărturisesc toate păcatele şi, prin căinţa mea
sprijinită cu darul Tău, m-ai făcut iarăşi moştenitor
al raiului pierdut prin fărădelegile mele cele multe.

Îţi mulţumesc că, după ce Te-am vătămat, mi-ai dat

acest mijloc de mântuire. O, Doamne, cât de
nespusă este bunătatea Ta. Tu nu-mi vei mai
pomeni păcatele trecutului în veci Tu Ţi-ai întors
faţa de la ele şi iarăşi Te uiţi cu blândeţe şi cu
dragoste la mine care la Tine am scăpat. Bunătatea
Ta nemăsurată a întrecut mulţimea fărădelegilor
mele. Umblat-ai după mine, ca după o oaie, până
ce m-ai aflat şi m-ai scăpat de primejdia pieirii şi
acum iarăşi cu dragoste mă strângi la sânul Tău de
Tată. De acum iarăşi Te voi putea mărturisi de
Tată, iar pe Fecioara Maria de Mamă. Cu ce Îţi voi
mulţumi pentru această bunătate şi dragoste? Cu
aceea, Doamne, că Îţi voi fi de acum înainte fiu
ascultător şi credincios. Urăsc păcatul din toată
inima, cu amăgirile lui, şi numai pe Tine Te iubesc.
Îţi promit că nu voi uita de dragostea cu care m-ai
primit şi voi înconjura păcatul, precum şi prilejurile
ce m-ar putea duce la păcat. Dă-mi ajutorul Tău
puternic să pot face aceasta şi să nu mai
păcătuiesc în veci. Dă-mi tărie să împlinesc cu
dragoste toate poruncile Tale pe pământ, ca să mă
fac vrednic de răsplata vieţii de veci. Amin.

(Acum împlineşte-ţi canonul ce ţi l-a dat preotul)