Cupping Therapy

Toată lumea a auzit la un moment dat de terapia cu ventuze, vechie ventuze cu foc ce se
foloseau în trecut pentru tratarea răcelilor, sau cel puțin așa ne-au spus bunicii sau străbunicii.

Terapia cu ventuze nu este deloc o abordare nouă, ba chiar este puțin neclară originea acestei
terapii. Se știe că în Grecia antică, Hippocrate folosea cupping-ul pentru a trata boli interne și
probleme structurale. A fost recomandată cu încredere de către Muhammad (fondatorul Islam-ului) și
practicată foarte bine de către oamenii de știință musulmani care au elaborat și dezvoltat metoda în
continuare. Astfel această terapie a început să se răspândească ușor în toată lumea medicinei Asiei și
Europei.

Când a apărut terapia cupping?

Cea mai veche utilizare a cupping-ului în China a fost înregistrată de către un faimos alchimist
taoist pe nume Ge Hong (281- 341 î.H.).

În trecut, mulți taoști considerau că terapia cu ventuze ajută la echilibrarea yn-ului și yang-ului
ori negativism-ului și pozitivism-ului din corp. Având în vedere că restaurau echilibrul dintre cele
două extreme se consideră că ajută la creșterea rezistenței organismului și la boli, crescând circulația
sângelui și reducerea durerii.

Procesul de evoluție al aspectului ventuzelor a plecat de la coarne de animale, ventuze din

bambus ajungând la ventuze din ceramică. În trecut acestea se foloseau cu ajutorul căldurii, fiind
încălzite cu foc și apoi aplicate pe diferite zone iar în timp ce se răceau, ventuzele trăgeau pielea în
interior. În timp, acestea s-au transformat în ventuze din sticlă cu formă de balon, deschise la capăt.

Câte tipuri de cupping există și care sunt metodele de utilizare?

Există 4 tipuri de generale de utilizare a cupping-ului:

 Dry cupping
  Wet cupping
 Flash cupping
 Massage cupping

Cupping-ul traditional/ dry cupping se folosește cu ajutorul unei ventuze de sticlă. O substanță
inflamabilă, cum este bumbacul se îmbibă în alcool sau ierburi, se introduce în ventuză și apoi i se dă
foc. După ce focul iese la exterior, conținutul este eliminat iar ventuza se aplică pe piele. În timp ce
aerul din interiorul ventuzei se răcește, pielea este trasă în interior, lăsând o urmă rotundă de vânătaie
ce poate ține până la 3 săptămâni.

Wet cupping de asemenea lasă urme, având aproximativ același proces de execuție, excepție fiind
faptul că terapeutul dezinfectează foarte bine zona pentru a face mici incizii acolo unde urmează să fie
aplicată ventuza. În urma acestei incizii, sângele se va strânge în interiorul ventuzei având beneficii în
reducerea durerii, eliminarea toxinelor din corp, creșterea mobilității articulare și recuperarea rapidă.

Flash cupping se aseamănă cu cele două tipuri descrise mai sus, întreg procesul de vacuum fiind
mult mai rapid. Se aplică mai multe ventuze aproximativ în același timp cu presiune ușoară spre medie
și sunt lăsate maximum 1 minut și se execută de mai multe ori, succesiv. Această variantă se folosește
atunci când celelalte două tipuri de cupping nu se pot efectua.

Massage cupping sau cupping-ul dinamic este diferit de cele 3 tipuri de cupping descrise mai sus,
folosindu-se ventuze de silicon, aplicandu-se prin manevre de masaj pe zonele cu probleme. Avantajul
acestora este că urmele lăsate sunt mult mai ușoare și se vindecă mai repede.

Acest tip de cupping dinamic se poate efectua și prin intermediul ventuzelor din plastic și fără foc,
prin intermediul unei pompe ce produce un vacuum în interiorul ventuzei. Există 3 modalități de
execuție a terapiei:

 Se pot aplica pe zona de tratat și se pot lăsa maximum 2 minute

 Se pot aplica pe zona de tratat și se poate face un ușor masaj cu acestea (vacuum mediu în
interiorul ventuzei)
 Se pot aplica pe zona de tratat și se pot face mișcări active la nivelul articulației

În funcție de obiectivul pe care terapeutul și-l propune și de starea pacientului, urmează să aleagă
varianta optimă a tipului de utilizare a ventuzelor în procesul de recuperare.

Care sunt efectele cupping-ului?

Cupping-ul crește circulația sângelui în zona în care ventuzele sunt aplicate, detensionând
musculatura și astfel îmbunătățind deplasarea sângeului prin vasele sale și participând la repararea
celuleor. Pe lângă toate acestea, cupping-ul poate să ajute și la formarea de țesut de legătură și de vase
de sânge noi în țesuturi.

La ce să mă aștept în timpul terapiei?

Așa cum am descris mai sus, terapia se efectuează în mai multe moduri: prin intermediul
focului, prin intermediul unei incizii în zona de tratat, ori prin intermediul unei pompe ce creează
vacuum în interiorul ventuzei. În funcție de metoda adoptată de către terapeut, ventuzele se vor lăsa în
zona de tratat, se vor mișca sub formă de masaj ori pacientul execută anumite mișcări ce vor facilita
ulterior creșterea mobilității.

În zonele în care există tensiune musculară mai mare, ventuzele lasă o urmă de vânătaie (uneori se
și se aburesc din cauza lipsei de oxigen din zona contracturată) care este direct proporțională cu
intesitatea tensiunii sau mărimea contracturii. De asemeanea, cu cât tensiunea musculară este mai
mare, durerea poate să fie resimțită mai intes (în funcție de pragul dureros al fiecărui pacient).

Urmele de vânătai dispar între 5 și 10 zile în funcție de intensitatea lor și de sensibilitatea pielii
pacientului.

Ce afecțiuni se pot trata prin intermediul cupping-ului?

Cupping-ul a fost folosit de la început pentru a trata diverse condiții, fiind eficient în detensionarea
musculară și durerile musculare.

Având în vedere că ventuzele se pot aplica în punctele în care se aplică și acupunctura, terapia se
poate efectua și pentru problemele digestive, probleme de piele și alte condiții care se tratează de
obicei în acupunctură.

Studii recente arată că terapia cupping poate să ajute și în afecțiuni ca:

 Zona zoster
 Paralizii faciale
 Tuse și dispnee
 Acnee
 Hernie de disc lombară
 Sondiloză cervicală

Există efecte secundare? Care sunt acestea?

Nu există multe efecte secundare asociate cu terapia cupping, și în caz că apar, acestea se
desfășoară doar în timpul terapiei. Se poate să apară ușoare amețeli în timpul tratamentului, lucru ce se
datorează durerii din zonele foarte tensionate și dispare în momentul în care ventuza este îndepartată
iar tensiunea musculară începe să scadă.

Zonele cu tensiune ce rămân cu vânătaie, de obicei au o sensibilitate puțin crescută la nivel de

piele după ce terapia se termină, urmând să dispară în ziua următoare.

Cupping-ul nu este recomandat pentru toată lumea. Ca extra prevenție se poate lua în
considerare:

 Copiilor sub 4 ani nu le este recomandată această terapie

 Persoanelor vârstnice nu le este recomandată terapia cupping din cauza fragilității
capilare
 Nu se efectuează în zonele cu fragilitate capilară (spider veins), persoanelor cu
probleme de circulație sanguină, persoanelor cu probleme la nivelul pielii
 Nu se efectuează femeilor însărcinate pe zona de abdomen și zona coloanei lombare

Cupping-ul este contraindicat în cazul:

 Arsurilor de soare
 Răni deschise
 Ulcer de piele
 Traume recente
 Tulburare internă a unui organ