MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ACADEMIA FORŢELOR AERIENE

„HENRI COANDĂ”
NECLASIFICAT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Instr. sup. Mr. Liviu GĂINĂ

Autor:
 Sd. sSg.
Majmaj. Ciprian-Costel IONEL

BRAȘOV

-2021-
 MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
ACADEMIA FORŢELOR AERIENE
„HENRI COANDĂ”

LUCRARE DE LICENȚĂ

PERFORMANȚA FACTORULUI UMAN ÎN MENTENANȚA

SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE
Conducător științific:
Instr. sup. Mr. Liviu GĂINĂ

Autor:

Sd. sSg.
mMaj. Ciprian-Costel IONEL

BRAȘOV
 -pagină albă-

ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

ACADEMIA FORŢELOR AERIENE Exemplar__

“HENRI COANDĂ”

FIŞA
lucrării de licenţă
Denumirea temei:
PERFORMANȚA FACTORULUI UMAN ÎN MENTENANȚA
SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE
Probleme de tratat (elemente orientative: teoretice, practice):

1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE FACTORUL UMAN:

 ÎNCEPUTUL, IMAGINE, MODEL, ACCIDENTE ȘI INCIDENTE,
2. MENTENABILITATEA: DEFINIȚIE, EXPRESIE MATEMATICĂ,
ORGANIZARE, PLANIFICARE, ASIGURARE LOGISTICĂ,
MENTENANȚA ECHIPAMENTELOR.
3. PARTICULARITĂȚI ALE FACTORILOR UNMANI ÎN MENTENANȚA
SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE: APLICAȚII, PSIHOLOGIA
SOCIALĂ, FACTORI CARE AFECTEAZĂ PERFORMANȚA, MEDIUL.
4. STUDIU DE CAZ.

Documentare: Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”

Bibliografie de referinţă recomandată:

1. completează cu titlurile discutate impreuna

2.
3.
Autorul lucrării de licenţă are obligaţia de a realiza şi prezenta cel puţin o
lucrare ştiinţifică în cadrul conferinţei internaţionale a academiei “AFASTUD”,
sau în cadrul altor conferinţe internaţionale recunoscute.

Data de primire a temei: 12.10.2020 cred ca a fost mai in vară

Data de predare a lucrării de licenţă: 05.07.2021
‍

Funcţia Nume şi prenume Semnătura

Director de Departament Șef.lucr.dr.ing. Constantin STRÎMBU

Conducătorordonator ştiinţific: Instr. sup. Mr. Liviu GĂINĂ
Student: Sd. sSg. mMaj. Ciprian-Costel IONEL
-pagină albă-la mijlocul paginii
ACADEMIA FORŢELOR AERIENE "HENRI COANDĂ"
FACULTATEA DE MANAGEMENTUL SISTEMELOR DE SUPRAVEGHERE AERIANĂ
https://www.afahc.ro/ro/facultate/FSSA.html

FIŞA
cu avizele la rapoartele de cercetare ştiinţifică
pentru elaborarea lucrării de licenţă

Titlul lucării: PERFORMANȚA FACTORULUI UMAN ÎN MENTENANȚA SISTEMELOR DE

RADIOLOCAȚIE
Student: Ciprian-Costel IONEL
Coordonatori științifici: Instr. sup. Mr. Liviu GĂINĂ

Nr.crt. Data limită de Avizul la raportul de Semnătura

evaluare cercetare științifică cadrului
didactic
1. 10 februarie FAVORABIL

NEFAVORABIL

Luat la cunoștință:
2. 30 aprilie FAVORABIL

NEFAVORABIL

Luat la cunoștință:

Coordonatorul lucrării de licenţă argumentează avizul acordat. Pentru avizul

NEFAVORABIL coordonatorul lucrării de licenţă precizează termenul de reevaluare a
raportului de cercetare.
 REFERAT
DE APRECIERE A LUCRĂRII DE LICENȚĂ
CUPRINS paginatia

INTRODUCERE.................................................................................................................

1 NOȚIUNI GENERALE DESPRE FACTORUL UMAN..............................................

1.1 Începutul factorilor umani moderni...............................evoluția in loc de inceputul

1.2 Ce sunt factorii umani?................................................................................................

1.3 O imagine a factorilor umani.......................................................................................

1.4 Un model conceptual al factorilor umani....................................................................

1.5 Accidente și incidente ale factorilor umani...............................................cauzate de

1.6 Necesitatea industriei factorilor umani...................................................reformuleaza

1.7 Eficacitatea și eficiența sistemului..............................................................................

2. MENTENABILITATEA.................................................................................................

2.1 Definiție. Expresie matematică....................................................................................

2.2 Mentenabilitatea și mentenanța sistemelor de radiolocație.........................................

2.3 Organizarea mentenanței echipamentelor de radiolocație...........................................

2.4 Planificarea mentenanței..............................................................................................

2.5 Asigurarea logistică a mentenanței..............................................................................

 3. PARTICULARITĂȚI ALE FACTORILOR UMANI ÎN MENTENANȚA
SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE.........................................................................................

3.1 Aplicații ale factorilor umani în radiolocație............................implicații nu aplicații

3.2 Psihologia socială în mentenanța sistemelor de radiolocație.......................................

3.3 Factorii care afectează performanța factorului uman în sistemele de radiolocație......

3.4 Mediul în care personalul execută mentenanța sistemelor de radiolocație..................

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND PERFORMANȚA FACTORULUI UMAN ÎN

MENTENANȚA SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE............................................................

4.1 Obiectivele studiului....................................................................................................

4.2 Metodologia aplicată în cadrul studiului.....................................................................

4.3 Participanți la studiu....................................................................................................

4.4 Rezultatele studiului....................................................................................................

4.5 Concluziile studiului....................................................................................................

5. CONCLUZII..........................................................................................................fără 5

Bibliografie............................................................................................................................

Anexa ....................................................................................................................................
 introp
1.1 Începutul evoluția factorilor umani moderni

La începutul lunii Martie , în anul 1979, într-unul dintre hangarele Pensilvaniei, a avut loc o
dispută între doi experți argumentând fiecare că interpretarea sa a evenimentelor a fost cea corectă.
Dacă s-a dovedit că unul dintre experți avea dreptate, reactorul nuclear din apropiere era pe punctul
de a exploda, răspândind devastarea radioactivă în SUA , în același mod în care Cernobîl a
împrăștiat radiații în Europa și în Rusia câțiva ani mai târziu. Era vorba despre o concentrație
periculoasă de hidrogen gazos care s-a acumulat în partea de sus a reactorului la presiuni atât de
mari încât ar fi putut detona, suflând miezul reactorului și răspândind tone de material nuclear în
toată SUA. [1]
Pe măsură ce toate nivelurile guvernelor locale, de stat și federale au încercat să rezolve
problema, situația a continuat să se deterioreze. Din fericire pentru populație, se părea că, în timp ce
hidrogenul se acumula, nu era la o presiune suficientă pentru a detona spontan. Insula Three Mile nu
a explodat, dar reactorul a fost deteriorat critic și o cantitate substanțială de material nuclear s-a topit
în miez, făcându-l inutilizabil. De asemenea, a existat o anumită eliberare de material nuclear, dar nu
suficient pentru a prezenta un risc semnificativ pentru sănătate. Acest caz ilustrează multe dintre
limitările tehnologice, procedurale și umane care pot fi observate în aproape orice accident sau
incident din orice industrie.
 Operatorii umani au avut de-a face cu o centrală nucleară extrem de automată, foarte
complexă, care își putea schimba radical propria configurație la o viteză cu care nu puteau ține
pasul. Indicatorii pe care s-au bazat pentru a forma un model mental adecvat al situației au fost
imposibili și s-au făcut multe ipoteze în timpul procesului de luare a deciziilor, care nu numai că nu
au reușit să rezolve problema, ci chiar au agravat-o. Acest accident a început la primele ore ale
dimineții, când oamenii nu sunt cei mai potriviți pentru rezolvarea problemelor complexe.
Din cauza unui număr limitat de linii telefonice care intră în fabrică, era aproape imposibil ca
persoanele cu informații vitale (cum ar fi compania care a construit fabrica) să comunice aceste
informații persoanelor care iau deciziile. Procesarea informațiilor, luarea deciziilor, gestionarea
erorilor, comunicarea, conducerea, oboseala și managementul automatizării au fost toate afectate și
ancheta ulterioară a acestui accident a evidențiat importanța vitală a înțelegerii factorilor umani.

1.2 Ce sunt factorii umani ?

Din 1960 până în prezent, factorii umani au evoluat ca o disciplină unică și independentă,
care se concentrează pe natura interacțiunilor om-artefact, privită din perspectiva științei, ingineriei,
proiectării, tehnologiei și gestionarii sistemelor umane compatibile, incluzând o varietate de produse
naturale, artificiale, procese și medii de viață.
Este o disciplină științifică care se referă la o profesie care înțelege interacțiunea dintre
oameni și alte elemente ale sistemului, aplicând teorii, principii, date și metode de proiectare pentru
a îmbunătățirea bunăstării umane și performanței generale a sistemului. Evidențierea factorilor
umani se pune pe aplicarea cunoștințelor despre abilitățile umane, modelele de comportament și alte
caracteristici la proiectarea sistemelor persoană-mașină.
Prin definiție, un sistem persoană-mașină este un sistem care implică o interacțiune între
oameni și alte componente ale sistemului, cum ar fi, hardware, software, sarcini, medii și structuri
de lucru. Sistemul poate fi simplu, cum ar fi un om care interacționează cu un instrument manual,
sau poate fi amplu, cum ar fi un sistem de aviație sau un medic care interacționează cu un ecran
computerizat complex care ne pune la dispoziție informații despre starea unui vehicul aerian,
respectiv a unui pacient.
 Denumeste si numeroteaz figura conform metodologiei, ir fiind luata dintrun doc.
Nominalizeaza bibliografia [1]

Obiectivele generale ale factorilor umani sunt de a perfecționa eficiența umană și a

sistemului, sănătatea, siguranța, confortul și calitatea vieții. În ceea ce privește cercetarea, aceasta
implică studierea performanței umane pentru a dezvolta principii de proiectare, linii directoare,
metodologii și instrumente pentru proiectarea interfeței om-sistem.
În ceea ce privește practica, factorii umani implică aplicarea acestor principii, linii directoare
și instrumente la proiectarea și evaluarea efectivă a sistemelor din lumea reală și a structurii
sistemului sau proiectarea programelor de instruire și a materialelor utile care susțin îndeplinirea
sarcinilor sau utilizarea de tehnologie/echipament. În toate cazurile, factorii umani sunt preocupați
de optimizarea interacțiunii dintre componentele umane și celelalte sisteme. Având in vedere
accentul pus pe performanța umana în contextul sarcinilor și mediilor, teoria sistemelor și abordarea
sistemelor sunt esențiale pentru ingineria factorilor umani.
Majoritatea preocupărilor din aviație au fost legate de efectele asupra oamenilor zgomotului,
vibrațiilor, căldurii, frigului și forțelor de accelerație. . Îmbunătățirea rolului oamenilor în acest
mediu de lucru complex, implică toate aspectele performanței umane: luarea deciziilor și alte
procese cognitive; proiectarea afișajelor, comenzilor și a structurii sistemelor de radiolocație;
software de comunicații și de calculator; hărți și diagrame; domeniul documentației, cum ar fi
manuale de operare a radarelor etc.
 Cunoștințele despre factorii umani sunt, de asemenea, din ce în ce mai utilizate în selecția
personalului, instruire și verificare, precum și în prevenirea și investigarea accidentelor. Factorii
umani au o natură multidisciplinară. De exemplu, informațiile sunt extrase din psihologie pentru a
înțelege modul în care oamenii procesează informațiile și iau decizii. Din psihologie și fiziologie
vine o înțelegere a proceselor senzoriale ca mijloc de detectare și transmitere a informațiilor despre
lume sau despre noi.
Factorii umani se referă la oamenii în situațiile lor de viață și de muncă, despre relația lor cu
mașinile, cu procedurile și cu mediul înconjurător, despre relațiile lor cu alte persoane. O definiție a
factorilor umani, așa cum a fost recomandată de profesorul Edwards, spune că „Factorii umani sunt
preocupați de optimizarea relației dintre oameni și activitățile lor, prin aplicarea sistematică a
științelor umane, integrată în cadrul ingineriei sistemelor”. Obiectivele sale pot fi văzute ca o
productivitate a sistemului, care include siguranța și eficiența, precum și bunăstarea individului.
Profesorul Edwards mai precizează că „activitățile” indică un interes în comunicarea dintre
indivizi și în comportamentul indivizilor și al grupurilor. În ultimul timp, acest lucru a fost extins
pentru a include interacțiunile dintre indivizi, grupuri și organizațiile din care fac parte, precum și
interacțiunile dintre organizațiile care constituie sistemul aerian. Științele umane studiază structura
și natura ființelor umane, capacitățile și limitările lor și comportamentele lor atât individual, cât și în
grup. Conceptul de integrare în ingineria sistemelor se referă la încercările persoanei de a înțelege
obiectivele și metodele, precum dificultățile și obligațiile sub care trebuie să ia decizii persoanele
care lucrează în domenii legate de inginerie. Factorii umani utilizează aceste informații pe baza
importanței sale pentru problemele practice. [2]

1.3 O imagine a factorilor umani formatează titlurile cf

metodologiei

În urma efectuării unei statistici de către niște specialiști, constatăm ca 70% din accidentele
de aviație sunt rezultatul erorilor umane. Dacă 70% din accidentele de aviație sunt cauzate de erori
umane, 30% se datorează defecțiunilor tehnice. Cu toate acestea, mecanismele nu eșuează de la sine.
Spre exemplu, dacă o parte a radarului se rupe, înseamnă că a fost proiectat incorect, a fost construit
sau întreținut incorect, fie a fost folosit în mod greșit.
 Eroarea umană este peste tot, însă oamenii insistă să clasifice accidentele și incidentele ca
fiind legate de om sau legate de tehnologie, fiind de fapt, această clasificare o eroare. Odată ce o
cauză a accidentului a fost determinată ca o eroare umană, reacția oamenilor în determinarea cauzei
sale este că a avut loc un eveniment izolat, unic, mediat de om și că acest lucru poate fi ușor corectat
prin relația cu omul. În consecință, înțelegerea factorilor umani este primul și cel mai important pas
în înțelegerea de unde provin succesul și eșecul, pentru ca factorii umani să fie aplicabili, trebuie să
existe undeva un om în sistem. De exemplu, proiectarea unei componente mici care va fi integrată
într-o mașină mai mare s-ar putea să nu aibă nevoie de intrare facto-umană, cu excepția cazului în
care componenta respectivă are un rol important de jucat atunci când omul interacționează cu
mașina (indicator luminos sau un cadran).
Prin urmare, pentru sistemele de radiolocație, va exista un om care funcționează în interiorul
sistemului. Oamenii pot interacționa între ei în două moduri, direct și procedural. În radiolocație,
operatorii radar vor interacționa direct între ei, comunicând informațiile primite sau trimise, și
procedural, folosind proceduri de operare standard. Dacă interacțiunea dintre operatori a fost
limitată doar la comunicarea procedurală, atmosfera poate fi destul de rece și neprietenoasă. Drept
urmare, trebuie să avem interacțiune directă deoarece acest lucru este important în stabilirea
raportului, detectarea erorilor care apar pe parcursul desfașurării acțiunilor și rezolvarea problemelor
noi care nu sunt acoperite de proceduri.
În continuare, trebuie să luăm în considerare tehnologia cu care operatorul uman trebuie să
interacționeze pentru ca sistemul să fie un success, în acest caz, radarul. Gama de tehnologii cu care
oamenii trebuie să interacționeze este vastă, dar o considerație general pentru practicantul factorilor
umani ar fi cât de ușor interacționează omul cu tehnologia și cât de clar tehnologia poate da
feedback și informații omului. Un sistem, oricât de inteligent ar fi, este inutil dacă este prea
complicat pentru a fi utilizat de operatorul uman.

1.4 Un model conceptual al factorilor umani

Performanța umană este descrisă ca factor cauzal în majoritatea accidentelor aeriene. În

cazul în care rata accidentelor va fi redusă, problemele legate de factorii umani în aviație trebuie să
fie mai bine înțelese, iar cunoștințele despre factorii umani să fie aplicate mai larg și mai anticipative
. Prin acțiune ,se înțelege că, cunoștințele despre factorii umani ar trebui sa fie aplicate și integrate în
timpul etapelor de proiectare și certificare a sistemelor, precum și în timpul procesului de certificare
a personalului operațional, înainte ca sistemele și oamenii să devină operaționali.
Dezvoltarea conștientizării factorilor umani , prezintă comunității aeronautice internaționale
cea mai importantă posibilitate de a face aviația atât mai sigură, cât și mai eficientă. Scopul acestui
capitol este de a prezenta o imagine de ansamblu asupra diferitelor componente care constituie
factorii umani și de a clarifica semnificația acestuia. De când oamenii au început să fabrice
instrumente, acum mii de ani, aplicarea ergonomiei elementare a îmbunătățit eficiența muncii, dar
abia în ultimele sute de ani a început evoluția modernă a ergonomiei către factorii umani.
Nevoia în timpul Primului Război Mondial de a perfecționa producția din fabrică și de a
atribui mii de recruți mai eficient la sarcini militare și faptul că în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial echipamentele sofisticate depășeau capacitatea umană de a-l opera cu eficacitate maximă, a
oferit un stimulent suplimentar factorilor umani, iar selecția și instruirea personalului au început să
fie abordate mai științific. Prin urmare, realizăm că interesul reînnoit față de contribuția factorilor
umani la siguranța aviației a fost un răspuns reactiv la limitările tehnologice predominante în acel
moment.
Este util să folosim un model pentru a ajuta la înțelegerea factorilor umani, deoarece acest
lucru permite o abordare treptată a înțelegerii. O diagramă practică pentru a ilustra acest model
conceptual folosește blocuri pentru a reprezenta diferitele componente ale factorilor umani, acest
model fiind apoi construit câte un bloc odată, cu o impresie picturală a necesității de potrivire a
componentelor.
Conceptul SHEL reprezintă numele derivat din literele inițiale ale componentelor sale,
Software, Hardware, Environment, Liveware care a fost dezvoltat pentru prima dată de Edwards in
1972, cu o diagramă modificată pentru a ilustra modelul dezvoltat de Hawkins în 1975. Următoarele
interpretări sunt interpretate astfel: liveware (uman), hardware (mașină), software (procedure) și
mediu (situația în care sistemul LHS trebuie să funcționeze). Această diagramă de bază nu acoperă
interfețele care sunt în afara factorilor umani (hardware-hardware; hardware-mediu; software-
hardware) și este destinată doar ca ajutor de bază pentru întelegerea factorilor umani.
La fel cu figura, numerotare iar in text fă reverinta la ea... de ex. in figura nr. x este reprezentata...

bla bla
În centrul modelului se află o persoană, cea mai critică, precum și cea mai flexibilă
componentă din sistem. Cu toate acestea, oamenii sunt supuși unor variații considerabile ale
performanței și suferă multe limitări, majoritatea fiind acum previzibile în termeni generali.
Marginile acestui bloc nu sunt simple și drepte, astfel încât celelalte componente ale sistemului
trebuie să fie asortate cu grijă pentru a se evita stresul din sistem și eventuala defecțiune. Liveware-
ul este centrul modelului SHELL al factorilor umani , iar restul componentelor trebuie adaptate și
potrivite cu această componentă centrală.
Liveware-Hardware. Această interfață este cea mai frecvent luată în considerare atunci
când vorbim despre sistemele om-mașină: proiectarea scaunelor pentru a se potrivi caracteristicilor
de ședere ale corpului uman, a afișajelor pentru a se potrivi cu caracteristicile senzoriale și de
prelucrare a informațiilor ale utilizatorului, a comenzilor cu mișcare adecvată, codare și locație.
Interfața dintre Liveware și Hardware este o sursă frecventă de eroare, butoanele și pârghiile care
sunt prost amplasate sau lipsa unei codificări adecvate creează nepotriviri la această interfață.
Software-ul Liveware. Aceasta cuprinde oamenii și aspectele non-fizice ale sistemului, cum
ar fi procedurile, aspectul manual și lista de verificare, simbolologia și programele de computer.
Problemele software-ului live sunt vizibile în rapoartele de accidente, pot apărea întârzieri și erori în
timpul căutării informațiilor din documente și diagrame confuze, înșelătoare sau excesiv de
aglomerate, dar sunt adesea dificil de observat și, prin urmare, sunt mai greu de rezolvat.
Liveware-Mediu. Interfața om-mediu a fost una dintre cele mai vechi recunoscute în zbor.
Inițial, toate măsurile luate au vizat adaptarea omului la mediu. Mai târziu, tendința a fost inversarea
acestui proces prin adaptarea mediului pentru a se potrivi cerințelor umane. Erorile în această
situație sunt cauzate de mediu, factori (zgomot, căldură, iluminare și vibrații) și prin perturbarea
ritmurilor biologice din domeniu rezultat din metode neregulate de lucru/somn.
Liveware-Liveware. Aceasta este interfața dintre oameni. Instruirea și testarea competenței
au fost în mod tradițional efectuate individual. Dacă fiecare membru individual al echipei era
competent, atunci se presupunea că echipa formată din acești indivizi ar fi, de asemenea, competentă
și eficientă. Totuși, acest lucru nu este întotdeauna și, de mulți ani, atenția s-a îndreptat din ce în ce
mai mult spre defalcarea muncii în echipă. Echipajele de zbor, controlorii de trafic aerian,
tehnicienii de întreținere de radiolocație și alt personal operațional funcționează pe măsură ce
grupurile și influențele grupurilor joacă un rol în determinarea comportamentului și performanței. În
această interfață, ne preocupă conducerea, cooperarea echipajului, lucrul în echipă și interacțiunile
cu personalitatea.
Pentru a realiza această potrivire, este esențială întelegerea caracteristicilor acestei
componente centrale. Unele dintre cele mai importante caracteristici sunt următoarele:
a. Mărimea si forma fizică
b. Nevoi fizice
c. Caracteristici de intrare
d. Procesarea informației
e. Caracteristici de ieșire
f. Toleranțe de mediu [3]

1.5 Accidente si incidente cauzate de factorul uman

În toate exemplele de mai sus, accidentul sau incidentul a putut fi prevenit și ar fi putut fi
evitat dacă oricare dintre lucrurile ar fi fost făcute diferit. În unele cazuri, au fost implicați un număr
de persoane și rezultatul ar fi putut fi modificat dacă cineva dintre ei ar fi reacționat sau ar fi cerut o
anumită acțiune.
Cu toate acestea, în fiecare situație, indivizii nu au reușit să recunoască sau să reacționeze la
semne de pericole potențiale, nu au reacționat cum ar fi trebuit sau și-au permis să se abată de la a-și
acorda atenția asupra sarcinii în cauză, lăsându-se deschisideschiși probabilității de a se angaja o
eroare.
La fel ca în cazul multor incidente și accidente, toate exemplele de mai sus au implicat o
serie de probleme ale factorilor umani care au format un lanț de erori (a se vedea figura de mai
josFigura .2). Dacă oricare dintre verigile din acest „lanț” ar fi fost ruptă prin construirea unor
măsuri care ar fi putut preveni o problemă la una sau mai multe dintre aceste etape, aceste incidente
ar fi putut fi prevenite.

Exx. Fig.2 Lantul de erori

Există o tendință în rândul ființelor umane către satisfacție. Credința că un accident nu se va
întâmpla niciodată „mie” sau „unității mele” poate fi o problemă majoră atunci când încercăm să
convingem colegii sau organizațiile de necesitatea de a analiza problemele legate de factorii umani,
de a recunoaște riscurile și de a implementa îmbunătățiri. Nu este adevărat că accidentele se
întâmplă doar persoanelor iresponsabile sau „neglijente”. Incidentele și accidentele descrise mai sus
arată că erorile pot fi comise de indivizi cu experiență, bine pregătiți, iar accidentele pot apărea în
organizații considerate anterior a fi „sigure”.

1.6 Necesitatea industriei pentru factorii umani

Amiralul Donald Engen, fostul administrator al Administrației Aviației Federale a Statelor

Unite, a fost citat spunând „Am petrecut peste cincizeci de ani pe hardware, care este acum destul de
fiabil. Acum este timpul să lucrezi cu oamenii. " Această declarație stabilește cumva bazele pe care
poate fi evaluată nevoia industriei pentru factorii umani. În mod curios, reținem un avocat pentru
sfaturi cu privire la o problemă juridică sau angajăm un arhitect pentru a construi o casă sau
consultăm un medic atunci când încercăm să stabilim diagnosticul unei probleme medicale, dar
atunci când vine vorba de rezolvarea problemelor cu factorii umani, avem de adoptat o abordare
perceptibilă.
Aproximativ trei din patru accidente sunt datorită erorilor de performanță comise si de
persoane sănătoase și certificate în mod corespunzător. Sursele unora dintre aceste erori pot fi
urmărite de proiectarea deficitară a echipamentelor și a procedurilor, sau de instrucțiuni de instruire
și de utilizare nepotrivite. Dar, oricare ar fi originea, problema capacităților și limitărilor
performanței umane și a comportamentului uman este principală în tehnologia factorilor umani.
Costul, atât din punct de vedere financiar, cât și uman, al performanței umane a devenit atât
de mare încât o abordare improvizată sau intuitivă a factorilor umani nu mai este adecvată, siguranța
fiind obiectivul final al tuturor celor implicați în aviație. Necesitatea industriei pentru factorii umani
se bazează pe impactul său asupra a două domenii largi, care se corelează atât de strâns încât, în
multe cazuri, influențele lor se suprapun, iar factorii care afectează unul pot afecta și celălalt. Aceste
zone sunt: eficacitatea sistemului si bunăstarea persoanei operaționale.
Eficiența este influențată in cea mai mare măsură de aplicarea sau lipsa cunoștințelor despre
factorii umani. Spre exemplu, neglijarea factorilor umani în mentenanța sistemelor de radiolocație
poate fi de așteptat să provoace o performanță mai mică decât optimă a sarcinilor. Motivația poate fi
explicată ca reflectând diferența dintre o persoană care iși dorește foarte mult să realizeze ceea ce și-
a propus sau o persoană care nu se implică atât de mult , deoarece indivizii motivați se comportă cu
o eficacitate mai mare decât indivizii nemotivați.
Eroarea umană și consecințele acesteia pot fi controlate de factorii umani, îmbunătățind
astfel eficiența, iar dispunerea corectă a datelor și coordonatelor promovează și îmbunătățește
eficacitatea. Aspectul corect al afișajelor și comenzilor sistemelor de radiolocație promovează și
sporește eficiența , astfel încât întreg personalul va funcționa mult mai eficient. Din perspectiva
eficienței, procedurile standard de operare, care sunt dezvoltate pentru a oferi cele mai eficiente
metode de operațiuni, ar trebui considerate ca un mijloc de măsurare a performanței membrilor
echipajului. Aplicarea principiilor de interacțiune în grup îmbunătățește poziția comandatului, al
cărui rol de conducere este esențial pentru integrarea unei echipe și pentru o performanță mai
eficientă.
 Bunăstarea persoanelor operaționale este influențată de oboseală, tulburarea ritmului
corporal și lipsa sau tulburarea de somn . Alți factori care afectează bunăstarea fiziologică sau
psihologică includ temperatura, zgomotul, umiditatea, lumina, vibrațiile, design ul stației de
radiolocație și confortul la locul de muncă. Oboseala poate fi considerată a fi o afecțiune care
reflectă odihna necorespunzătoare și poate fi de 3 feluri . Oboseala acută este produsă de perioade
lungi de serviciu sau de un șir de sarcini deosebit de solicitante efectuate pe termen scurt.
Oboseala cronică este produsă de efectele acumulative ale oboselii pe termen lung. Oboseala
mentală poate rezulta din stres emoțional, chiar și cu odihnă fizică normală. La fel ca perturbarea
ritmurilor corpului, oboseala poate duce la situații potențial nesigure și la o deteriorare a eficienței și
bunăstării. Somnul are o funcție de restaurare și este esențial pentru performanța mentală, prevenind
tulburările care pot reduce vigilența și atenția.
Stresul poate fi găsit în multe locuri de muncă, iar în domeniul radiolocației principalul
interes este efectul stresului asupra performanței. La început factorii de stres au fost creați de mediu:
zgomot, vibrații, temperatură, umiditate, forțele de accelerație, fiind în principal de natură
fiziologică. Astăzi, unele dintre acestea au fost înlocuite de noi surse de stres, precum: metode
neregulate de lucru și de odihnă. În situațiile în care volumul de muncă devine foarte mare, spre
exemplu, obținerea urgentă a anumitor date/coordonate despre inamic, poate interveni și stresul.

2.Mentenabilitate
2.1 Definiție. Expresie matematică
 Mentenabilitatea constă în capacitatea unui sistem de menținere sau de restabilire, pentru a-și
îndeplini funcția stabilită, fiind realizate întreținerile și reparațiile cu metode de remediere exacte.
Aceasta reprezintă o caracteristică calitativă a unei structuri în ceea ce privește întreținerea și
reparația. Se bazează pe două aspecte: calitativ, care prezintă posibilitatea ca sistemul să fie
monitorizat, întreținut și reparat într-un timp stabilit; cantitativ, reprezintă caracteristica unui sistem
exprimându-se prin probabilitatea ca aceasta să fie restabilită în starea de funcționare, în limitele și
condițiile de timp specificate.
Capacitatea de restabilire reprezintă capacitatea unui sistem sau a unei componente de a-și
recupera caracteristicile datorită operațiilor de întreținere. Restabilirea sistemului la starea de lucru
se realizează prin înlocuirea elementului defect sau prin reglări, ajustări, curățări.

Fig 2.1 TPS-79 [4] asa e bine

Există 5 caracteristici de întreținere, care sunt reprezentate în principal de 5 elemente:

 Conceptul de probabilitate
 Definiția stării de funcționare
 Limitele duratelor de timp specificate
 Condițiile precizate
 Metodele prescrise [5]

Producerea de sisteme tehnice cu o durată de funcționare până la prima detectare cât mai
lungă posibilă este reprezentată de teoria fiabilității. În doctrina mentenabilității accentul este pus pe
realizarea unor sisteme tehnice ale căror defecțiuni să poată fi reparate într-un mod cât mai rapid.
Îmbinarea fiabilității superioare și mentenabilității ridicate duce la conceperea de sisteme tehnice cu
o autonomie crescută.
Mentenabilitatea evaluează dificultatea și viteza cu care sistemul sau echipamentul tehnic pot
fi reconstituite cu parametrii de funcționare inițiali, după o defecțiiune. Un exemplu al unor
parametri sunt: calificările personalului de operare și întreținere, programarea corectă a proiectării
sistemului, procedurile de verificare și testare și mediul fizic în care se lucrează.
Conceptele de bază din teoria mentenabilității se pot introduce prin concordanță cu cele din
teoria fiabilității folosind următorii termeni:
t- timpul până la prima defectare din teoria fiabilității se substituie cu timpul de restabilire a
funcțiilor sistemului;
T- variabilă care reprezintă timpul de reparare a unui sistem tehnic;
λ(t)- rata defectelor se schimbă cu rata reparițiilor µ(t) ;
F(t)=1-R(t) – posibilitatea de defectare a sistemului la momentul de timp t se înlocuiește cu
posibilitatea de restabilire integrală a funcțiilor sistemului la momentul t, funcție notată cu M(t);
Funcția de întreținere a sistemului sau funcția de reparație în timp, exprimată prin M(t),
probabilitatea ca funcția sistemului să fie complet restabilită la momentul t. Deci:
M(t) = P(T<t) t≥0 [6]

Indicatorii generali de mentenabilitate pot să conducă la creșterea performanței în ceea ce

privește tehnica și economia instalației în sensul:
 Creșterii volumului de producție;
 Diminuării costurilor de producție;
 Reducerii timpilor de întrerupere a funcționării;
 Eliminării rebuturilor și deșeurilor;
 Creșterii calității producției;
 Creșterii siguranței în exploatare;
 Micșorării impactului negativ asupra mediului. [7]

2.2 Mentenabilitatea si mentenanța sistemelor de

radiolocație
 Fig 2.2 Schema sistemelor de mentenanță [8]

Orice sistem care funcționează în mod continuu sau discontinuu trebuie să realizeze
obiectul mentenanței. Aceste operații de mentenanță pot fi clasificate în doua categorii:
 Mentenanța preventivă
 Mentenanța corectivă
 Mentenanța curativă
Mentenanța preventivă este prescrisă pentru efectuarea la intervale echilibrate de
timp. Este bine adaptată la problemele de electromecanică, unde unele schimbări pot fi
constatate înainte de a avea loc, iar în electronică este impracticabilă (modificările fiind
nepermise).În cadrul mentenanței preventive se vor executa cu prioritate activitățile de
testare/diagnosticare, reglaje, pentru a permite evaluarea funcționalității
echipamentelor/nivelului de disponibilitate al acestora. Acest tip de mentenanța este necesară
și cuprinde următoarele cerințe:
a. Se efectuează în timpul operațiunilor de întreținere pentru funcționarea
normală(lubrifiere, curățare, reglare);
b. Se verifică piesele inutile atunci când sistemul este redundant, înlocuind sau reparând
pe cele defecte;
c. Se schimbă piesele când se apropie de perioada de uzură inițială.
Executarea mentenanței preventive are ca efecte menținerea unei stări tehnice potrivite
echipamentelor de radiolocație și război electronic și crearea unei baze de date privind
comportarea acestora în exploatare, pentru executarea mentenanței corective necesare. Pentru
echipamentele de radiolocație și război electronic care cuprinde tehnologia digitală, lucrările
de mentenanță preventivă sunt realizate de către personalul specializat prin utilizarea
operațiunilor manuale de măsurare, adjustare a valorilor parametrilor, cât și prin utilizarea
aplicațiilor software și echipamentelor de testare și diagnoză.
Mentenanța sistematică se execută prin activități de întreținere, reparații curente,
revizii și includerea unor planuri tehnice de intervenție pentru fiecare tip de sistem în parte.
Mentenanța condițională se creează prin urmărirea parametrilor de uzură a componentelor
cheie ale sistemului, utilizând instrumentele specifice, urmând ca intervențiile de mentenanță
să fie efectuată înaintea apariției defectului. Mentenanța previzionară este o mentenanță
condițională concepută pentru a evalua parametrii importanți ai degradării sistemului și
pentru a permite întârzieri și intervenții planificate.
Mentenanța corectivă reprezintă intervențiile cauzate în urma unor eșecuri minore,
accidentale, cu proprietatea de a restabili capacitatea de funcționare a radarului. Mentenanța
curativă constă în activitățile care vizează restabilirea unui sistem tehnic la o anumită stare de
funcționare, astfel încât să-și poată îndeplini funcția. Mentenanța paliativă implică activități
de întreținere corectivă, destinate pentru a-și îndeplini temporar parțial sau total funcțiile.
Mentenanța curativă constă în refacerea defectărilor imprevizibile, care caracterizează
starea unui sistem și anticipează respectivele îmbunătățiri. Aceasta este cu atât mai
importantă cu cât materialul este nou sau îmbunătățit, reprezentând o activitate necesară de
cercetare.
 Fig 2.3 Factorii care determină mentenabilitatea unui sistem [9]

În ultimul timp, specialiștii s-au gândit că trebuie acordat un interes din ce în ce mai
mare mentenabilității, deoarece au observat creșterea cheltuielilor anuale datorită
mentenanței, ca rezultat al creșterii volumului de lucrări care trebuie efectuat și de costul
indisponibilității sistemelor, în cazul în care acestea nu sunt capabile să asigure serviciile
așteptate. Aceasta se bazează pe numeroase calcule, pe statistici și pe analiza defectărilor,
propunându-și să îmbunătățească concepția unui echipament sau a unui sistem astfel încât să
poată funcționa în cadrul prescripțiilor specificate inițial, ținând seama de defectările și de
înlăturarea și repararea lor.
În figura 2.3 putem observa locul mentenabilității în raport cu ansamblul
performanțelor unui sistem electronic. Pentru a putea realiza obiectivul de disponibilitate este
necesar un compromis între fiabilitate și mentenabilitate. Obiectivul de mentenabilitate este
transcris sub forma unui timp cumulat maxim de imobilizare (T CI ), pentru o perioadă de
observație. Acest timp reprezintă suma timpilor necesari intervențiilor de mentenanță
corectivă ( indice c) și intervențiilor de mentenanță preventivă ( indice p).
 Fig 2.3 Relațiile dintre mentenabilitate, celelalte performanțe ale sistemului
electronic și costul său global

T C =N C M C + N P M P
N C =¿ Numărul de operații de mentenanță corectivă
M C =¿ Media timpilor necesari pentru misiunile de reparare
N P=¿ Numărul de intervenții de mentenanță preventivă
M P =¿ Media timpilor necesari pentru intervențiile de mentenanță preventivă
N C =¿ Este un parametru de fiabilitate determinat și cunoscut în fiecare caz. Dacă evaluarea
celorlalți trei parametri conduce la valori care nu satisfac T CI , inginerul de mentenabilitate va
putea cere o modificare a concepției sistemului sau va acționa el însuși asupra politicii de
mentenanță în interiorul limitelor costurilor prevăzute. [10]
 2.3 Organizarea mentenanței

Activitățile de întreținere a sistemului au o importanță prioritară, deoarece metodele

tradiționale de întreținere nu mai pot garanta funcționarea sistemului la cel mai înalt nivel de
eficiență, cu pierderi mici de producție și costuri de întreținere/reparații. Scopul activităților
de mentenanță sunt de a menține instalațiile și echipamentele tehnice în stare normală de
funcționare, îmbunătățind politicile de întreținere și de reparație.
Pentru a atinge aceste obiective este necesar să se organizeze și să se echipeze
corespunzător departamentul de întreținere și reparație, pentru a desfășura într-un mod
sistematic, activitățile, lucrările și operațiile de mentenanță. Conceptul sistemic necesită o
organizare completă de întreținere bazată pe următoarele condiții:
 Sistemul utilizat (centralizat, descentralizat sau mixt)
 Sarcinile echipelor de lucru (de întreținere, de reparație preventivă)
 Caracteristicile fluxului de lucru (continuu, discontinuu)
 Complexitatea și gradul de uzură a componentelor
 Modul de pregatire al intervențiilor (furnizarea cu piese de schimb, formarea de
echipe complexe, dezvoltarea unui program de lucru) [11]

Schema organigramei mentenabilității, pe care o avem desenată mai jos, ne precizează

scopurile urmărite de concepție și liniile directoare pentru realizarea nevoilor de
mentenabilitate. Această schema cuprinde dezvoltarea unei tehnici de previziune a
mentenabilității, care sunt făcute trecând în revistă circuitele respective și analizând efectele
fiecărei defectări posibile. Dacă previziunile de mentenabilitate ne arată incapacitatea de a
realiza obiectivele sistemului, se fac recomandări de acțiune corectivă. Urmând apoi,
demonstrarea mentenabilității după instalarea și controlul sistemului având ca scop
confirmarea mentenabilității impusă atât de către caietul de sarcini al proiectului, cât și de
specificațiile clientului.
 Fig 2.4 Organigrama mentenabilității ref biblio

2.4 Planificarea mentenanței

Planificarea constă într-un proces scris în care toate resursele și planurile necesare
pentru închiderea dispozitivului sunt alocate unei lucrări care urmează să fie executate într-un
interval de timp stabilit. Scopul acesteia este de a stabili cea mai rentabilă și sigură metodă de
a executa lucrările deja pregătite. În realizarea planificării lucrării participa două
compartimente, cel de mentenanță împreună cu cel de producție.
Planificare eficientă trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
 Să includă perioadele de mentenanță preventivă;
 Să fie flexibilă integrând și lucrările urgente de mentenanță;
 Să reducă la maxim timpii “morți” și supracosturile;
 Să fie cât mai simplă și ușor modificată;
  Să coordoneze cu planificarea producției. [12]

Procesul general de management al definirii planificării, programului, controlului,

organizării și al implementării fac parte din managementul fiabilității și mentenabilității.
Ingineria și managementul au de realizat sarcini specifice de-a lungul a patru faze:

Fig 2.5 Fazele ciclului de viață ale unui sistem/produs ref biblio
Acțiunile si sarcinile planificate trebuie executate în fiecare dintre cele patru faze pe
care le avem în figura 2.5. Cunoașterea principiilor de fiabilitate și înțelegerea în amănunt a
produsului și a tehnologiei este necesară ansamblării unui program.

Pentru o bună desfășurare a activității de mentenanță avem nevoie de cele 3 forme de

planificare: pe termen scurt, mediu și lung. Pentru aceste trei forme se aplică informațiile din
actele normative (standardele tehnice pentru reparații și întrețineri) și informațiile din
catalogul instalațiilor tehnologice, spre exemplu: denumirea instalației, principalele
caracteristici tehnice, candcând a fost pusă în funcțiune, orele de funcționare facutefăcute până
în momentul respectiv, normele de operații, piesele de schimb și reparațiile executate.
Ciclul de reparații reprezintă realizarea reparațiilor de reînnoire după consumarea
resursei tehnice a unei instalații. Acesta conține un anumit număr de revizii tehnice și de
reparații obișnuite, dar și o reparație capitală.
 Durata acestui ciclu de reparații, care este exprimată în orele lucrate dintre două
reparații capitale, este nevoie să se potrivească în mare măsură cu resursa tehnică a instalației,
fiind în funcție de caracteristicile constructive și de gradul de complexitate, de pregătirea
personalului, de regimul de lucru și de competența intervențiilor de mentenanță realizate.
Un element principal al planificării mentenanței îl creează aflarea duratei pentru o
intervenție. Putem calcula timpul efectiv de staționare al instalației cu ajutorul formulei
următoare:

scri-o in editorul de ecuatii si

numeroteaz-o
Tr- durata de realizare a reparației;
Tm- durata totală necesară (demontare, înlocuiri de piese, montare, reglaje);
N- numărul de operatori care lucrează în echipă;
S- durata schimbului de lucru, în ore;
n- numărul de schimburi;
k- coeficientul de utilizare a timpului. [13]
Pentru repararea instalațiilor avem nevoie de un plan anual care să conțină datele
exacte normei de timp și costurile tuturor intervențiilor. De obicei, acest plan se pregătește la
sfârșitul anului predecesor în cadrul secției de mentenanță. Cu excepția propunerii pe plan
anual, programul pentru fiecare intervenție este stabilit lunar și repartizat pe instalații.
Planul lunar pentru revizuirea și întreținerea tehnică se bazează pe planul anual, lună
și oră pentru lucrările efective ale fiecărui dispozitiv tehnic. Departamentul de întreținere
întocmește o revizuire tehnică și un plan de întreținere pentru fiecare instalație în fiecare lună,
cu 10 zile înainte de începutul lunii următoare. Planul cuprinde toate intervențiile planificate,
care vor fi utilizate pentru instalarea tehnologiei din dotare. O copie a planului va fi trimisă
departamentelor de pregătire, planificare și monitorizare a producției și fiecărui departament
de producție interesat.
La implementarea planului lunar, departamentul de întreținere va întocmi o evidență a
descoperirii și executării lucrărilor înainte de a introduce întreținerea fiecărui dispozitiv
tehnic, care va conține informații despre condițiile tehnice eficiente ale dispozitivului tehnic și
va fi pregătit sa se asigure de executarea în condiții optime a activității de mentenanță, cu cel
mai mic consum de timp și resurse. Pe baza datelor din fișier, se face o estimare de întreținere,
incluzând toate lucrările care trebuie efectuate și costul estimativ al acestora.
Dacă o instalație tehnologică este deteriorată, starea sa tehnică ar trebui verificată și ar
trebui formulate măsuri pentru a determina daunele suferite.

2.5 Asigurarea logistică a mentenanței

Condiția prealabilă pentru întreținere conform planului realizat în fiecare perioadă de

timp este de a furniza materialele necesare, tipurile și cantitățile de materiale. Având în vedere
varietatea mare de oțeluri laminate și forjate, aliaje ridicate și scăzute, elemente de fixare,
rulmenți, stabilirea cerințelor corecte pentru materiale este o operațiune foarte importantă.
Prin urmare, este necesar să se introducă specificații de consum pentru materialele de
reparații asigurând o utilizare rezonabilă și permițând organizării cu înțelepciune a
aprovizionării, transportului și depozitării acestora.
Pentru crearea totalului necesar Nti pentru clasificare, va fi utilizată urmatoarea
relație:
N ti =N e + ( Sc +S r ) −(S ce+ S ℜ)
N e - necesarul efectiv în funcție de cererea determinată de document, luând în considerare
pierderile tehnice din procesul de prelucrare;
Sc - stocul curent necesar;
Sr - stocul de rezervă necesar;
Sce - stocul curent existent în secție;
S ℜ- stocul de rezervă existent în magazie.
Materialele care trebuie furnizate trebuie stabilite în trimestrul trei al fiecărui an și în
anul următor. Conform reglementărilor companiei și perioadei de timp posibile a
contractului, se poate stabili inventarul curent necesar. Se stabilește un fond de rezervă pe
baza dificultăților de reaprovizionare care pot apărea în perioada necesară.
Necesitatea pieselor de schimb depinde de cantitatea de lucrări de întreținere, de
resursele tehnice ale pieselor și subansamblurilor, de timpul de furnizare sau execuție în
atelierul propriu și de inventarul existent al companiei. Această cerință se bazează pe catalog,
iar producătorul a dezvoltat piese de schimb pentru fiecare instalație tehnică introdusă în
producție. La fiecare locație de distribuție, după instalarea echipamentului tehnic sau doar a
blocurilor funcționale defecte, se verifică starea tehnică a pieselor și subansamblelor pentru a
determina defectele și gradul de uzură al acestora.
Toate piesele de schimb înscrise în listă sunt clasificate și modificate conform metodei de
asigurare, astfel:
 C – piese de schimb ce se produc în uzină;
 R – piese de schimb recondiționate;
 N – piese de schimb noi achiziționate de la producătorii de echipamente;
 S – piese de schimb care se află în magazia societății comerciale.
În unitate trebuie să existe un inventar permanent al pieselor de schimb, în special
pentru acele piese care se uzează rapid, pentru piesele care se consumă în cantități mari și
pentru piesele dificile de achiziționat.

3. Particularități ale factorilor umani în mentenanța

sistemelor de radiolocație

3.1 Aplicații ale factorilor umani în radiolocație

Controlul erorii umane

Pentru a conține și controla eroarea umană, trebuie mai întâi să înțelegem natura ei. Există elemente
de bază, concepte asociate cu natura erorii umane, iar consencințele unor erori similare pot fi
diferite. În timp ce unele erori se datorează neglijenței sau judecății slabe, altele pot fi produse de
echipamentele slab proiectate sau poate fi rezultată dintr-o reacție normală a unei persoane într-o
anumită situație. Acest ultim tip de eroare este probabil să se repete în majoritatea cazurilor și
apariția sa poate fi anticipată.
Controlul erorii umane necesită două abordări diferite. În primul rând, este necesar să se minimizeze
apariția erorilor prin asigurarea nivelurilor ridicate de competență a personalului, proiectarea
comenzilor astfel încât să fie potrivite cu caracteristicile umane, furnizarea de liste de verificare
adecvate, proceduri, manuale, hărți, diagrame. Creșterea cooperării și comunicării între membrii
stației de radiolocație va reduce numărul de erori.
Pentru a descoperi tipurile de erori pe care este posibil să le comitem la locul de muncă, cercetătorii
s-au uitat la erorile umane în mai multe moduri și au propus diverse modele și teorii. Acestea
încearcă să surprindă natura erorii și caracteristicile acesteia. Pentru a ilustra acest lucru,
următoarele modele și teorii vor fi evidențiate pe scurt:
Erori induse de proiectare - de operator;
Erori variabile – constante;
Erori reversibile – ireversibile;
Alunecări, cadențe și greșeli;
Comportamente bazate pe abilități, reguli și cunoștințe și erori asociate.
Este important să stabilim cât de des pot apărea aceste erori și ce rate de eroare sunt considerate
normale. Omul este o componentă foarte flexibilă și servește la creșterea fiabilității sistemului
general.

Procesarea informațiilor

Înainte ca o persoană să poată reacționa la informații, aceasta trebuie să fie mai întâi simțită
deoarece există un potențial de eroare în care sistemele senzoriale funționează numai în limite
înguste. Odată ce informațiile sunt simțite, acestea se îndreaptă spre creier, fiind procesate și
stabilind o concluzie.
La fel ca și componentele mecanice utilizate în ingineria întreținerii radarelor, operatorii au
capacități și limitări care trebuie luate în considerare atunci când executăm mentenanța. De exemplu,
niturile folosite pentru atașarea pielii de aluminiu la un fuselaj poate rezista forțelor care acționează
pentru a le trage în afară. Aceste nituri vor eșua în cele din urmă dacă li se aplică o forță prea mare.
Gama de capacități și limitări umane nu este la fel de bine definită ca și gama de componente
mecanice sau electrice, performanța umană avănd șanse foarte mari să se degradeze și să eșueze în
anumite condiții (stres).
De asemenea, oamenii nu reușesc să funcționeze corect în anumite situații deoarece, fizic, oamenii
sunt afectați de frig, de vin obosiți, n au experiența necesară sau pot suferi diferite accidente la locul
de muncă. Din punct de vedere mental, oamenii pot comite erori având puteri de percepție limitate,
fiind săraci în luarea deciziilor din cauza lipsei de abilități și cunoștințe.
 Instruirea și evalurea
Instruirea și evaluarea constă în modul în care factorii umani aplică proiectarea metodelor de
instruire operațională. Educația și antrenamentul sunt văzute aici ca două aspecte diferite ale
procesului de predare. Educația cuprinde un set larg de cunoștințe, valori, atitudini și abilități care
pot fi dobândite prin munca specifică. Antrenamentul este un proces care vizează dezvoltarea
abilităților, cunoștințelor sau atitudinilor specifice la locul de muncă.
Noua tehnologie va ajuta tehnicienii să înregistreze lucrările mai ușor și mai eficient în viitor. Cel
mai probabil , aceste dispozitive o să încurajeze înregistrarea promptă și precisă a sarcinilor de
întreținere. Tehnologia modernă este de asemenea pusă în aplicare pentru a îmbunătăți transferul de
informații în manualele de întreținere a radarelor. Acestea ajută la comunicare și obținerea
informațiilor pertinente pentru operatori într-un format accesibil și utilizabil.
Operatorii de întreținere a radarelor efectuează un curs pentru a obține cunoștințele și abilitățile de
bază pentru a administra această profesie. Acest antrenament este urmat de instrucțiuni în domenii
specifice, cum ar fi , întreținerea individuală a instalațiilor și sistemelor specifice. Cu toate acestea,
industria aviației este dinamică deoarece tehnicienii își pot schimba radarul prin introducerea
variantelor mai noi de radare și noi practici de întreținere corespunzătoare. În consecință, acesta
trebuie să-și păstreze cunoștințele și abilitățile la zi. Pentru a-și menține profesia, trebuie să fie la
curent cu informațiile referitoare la:
Noi tipuri sau variante de radare;
Noi tehnologii și sisteme de radare;
Noi instrumente și practici de întreținere;
Modificări ale radarelor și sistemelor actuale la care funcționează;
Proceduri și practici de întreținere revizuite;
Realizarea cursurilor de actualizare;
Citirea materialului informativ;
Studierea modificărilor manualului de întreținere.
Responsabilitatea pentru menținerea acurateții revine atât tehnicianului individual, cât și organizației
de întreținere. Organizația ar trebui să furnizeze pregătirea adecvată și acordarea timpului
personalului lor pentru a efectua instruirea înainte de a lucra pe un nou tip sau variantă de radar. De
asemenea, ar trebui să prezinte cu ușurință informațiile scrise și accesibile tehnicienilor și încurajați
să le citească. Din punct de vedere al factorilor umani, micile modificări ale tehnologiei sau
procedurilor în ceea ce privește radarele existente, prezintă potențialul celui mai mare risc. Deși ar
trebui să existe mecanisme pentru a înregistra toate aceste schimbări, acest lucru presupune că
tehnicianul va consulta actualizările facând parte din responsabilitatea individuală de a-și menține
corectitudinea.
Motivele cheie pentru care instruirea factorilor umani este importantă sunt enumerate mai jos:
Instruirea factorilor umani este esențială în promovarea unei culturi de siguranță pozitivă deoarece
servește pentru introducerea forței de muncă în concepte legate de evaluarea riscurilor,
evenimentelor;
Formarea factorilor umani pentru forța de muncă, inclusiv conducerea, este un prim pas critic și
rentabil în indentificarea metodelor de recunoaștere, înțelegere și gestionare a oamenilor;
Există o rentabilitate a investiției pentru formarea factorilor umani. Îmbunătățește perfomanța la
locul de muncă și promovează securitatea și sănătatea operatorilor;
Instruirea inițială și repetitivă a factorilor umani care acoperă noi reglementări, proceduri și
echipamente sunt oportunități de a conștientiza problemele care afectează performanța la locul de
muncă.
Indicatorii cheie de performanță sunt utilizați pentru a determina dacă instruirea factorilor umani
este eficientă. Acești indicatori includ de obicei date individuale și organizaționale care captează
schimbări în cunoștințe, atitudini și performanță. Cateva exemple de indicatori de performanță:
Sunt prezentate evaluări pre/post-formare și discuții la locul de muncă
Acceptarea/aprobarea forței de muncă a exeperienței de formare
Creșterea cererilor de forță de muncă pentru formare mai mare
Forța de muncă prezintă o conștientizare îmbunătățită a siguranței și practicii de lucru
Creșterea inițială a evenimentelor raportate din cauza îmbunătățirii gradului de conștientizare
Rentabilitatea investiției realizate
Aprobarea și sprijinul continuu din partea conducerii
Acceptarea/aprobarea programului de reglementare

Personalitate și aptitudini

Un comandant este o persoană a căror idei și acțiuni influențează gândirea și comportamentul altora.
Prin folosirea exemplului convingerii și prin înțelegerea obiectivelor dorinței subordonaților, liderul
devine apreciat și susținut în executarea misiunilor pe care le au de îndeplinit. Conducerea implică
munca în echipă, iar calitatea unui lider depinde de succesul relației cu liderul cu echipa.
Abilitățile de conducere trebuie dezvoltate printr-o pregătire adecvată, fiind necesară o astfel de
instruire mai ales pentru ofițerii tineri care, uneori, trebuie să preia rolul de conducător pe parcursul
îndeplinirii atribuțiilor respective. Această situație poate apărea atunci când comandantul este
chemat urgent pentru a îndeplini altă misiune mai importantă sau prin accidentarea acestuia. Trebuie
să știm , că ciocnirile de personalitate și atitudine între militarii dintr-o unitate, complică sarcina
unui lider și pot influența atât siguranța, cât și eficiența. Un studiu bazat pe accidentele și incidentele
aeriene au demonstrat că diferențele de atitudine influențează performanța operatorilor radar.
Trăsăturile și atitudinile personalității influențează modul în care ne desfășurăm viața la locul de
muncă, dar și acasă. Acestea sunt înnăscute sau dobândite în primele etape ale vieții, definind o
persoană.
Coordonarea subordonaților este avantajul muncii în echipă față de o echipă cu o calificare înaltă.
Beneficiile sale importante sunt:
O creștere a siguranței prin redundanță pentru a detecta și remedia erorile individuale
O creștere a eficienței prin utilizarea organizată a tuturor resurselor existente
Variabilele de bază care determină gradul de coordonare a militarilor sunt atitudinele, motivația și
instruirea.
Un afișaj reprezintă orice mijloc de prezentare a informațiilor direct operatorului. Afișajele
utilizează simțurile vizuale, sonore sau tactile. Transferul de informații de la un ecran la creier sunt
filtrate, stocate și procesate, o cerință care poate provoca probleme. Informațiile ar trebui să fie
prezentate în așa fel încât să asiste sarcina de procesare, nu numai în condiții normale, dar și atunci
când performanța este afectată de stres sau oboseală. O considerație fundamentală în proiectarea
afișajului este de a determina , cum și în ce circumstanțe și de către cine va fi utilizat ecranul. Alte
considerații includ caracteristicile de afișaje vizuale, semnale sonore, selectarea analogului sau
digitalului.
Comunicarea
Comunicarea eficientă, care include toate transferurile de informații, este esențială pentru siguranța
operării datelor de radiolocație. Calitatea și eficiența comunicării sunt determinate prin
inteligibilitatea sa: gradul în care mesajul transmis este înțeles de către receptor.
Există mai multe pericole care reduc calitatea comunicațiilor:
Eșecuri în timpul procesului de transmisie (trimiterea neclară sau ambiguă de mesaje, probleme de
limbaj);
Dificultăți cauzate de mediul de transmisie (zgomote sau distorsiuni ale informațiilor);
Eșecuri în timpul primirii (așteptarea unui alt mesaj, interpretarea greșită a mesajului sau chiar
ignorarea acestuia);
Eșecuri datorate intereferenței dintre nivelurile raționale și emoționale ale comunicării (argumente);
Probleme la ascultare sau la vorbire (deficiențe de auz, purtarea măștii de oxigen);
Utilizarea limbii engleze printre vorbitorii nativi și non-nativi;
Codificare.
După cum am menționat mai sus , tehnicienii de întreținere a instalațiilor de radiolocație lucrează
adesea ca echipe. Persoanele din cadrul echipelor fac schimb de informații și trebuie să primească
instrucțiuni, îndrumare etc. În plus, o echipă trebuie să transmită sarcinile echipei cu care face
schimbul pentru a avea o bună întelegere a diferitelor procese de comunicare.
Comunicăm aproape constant, indiferent dacă conștientizăm sau nu. Pentru o întreținere a radarelor,
tehnicianul poate comunica în mod regulat: informație, idei, sentimente, atitudini. În calitate de
expeditor al unui mesaj, aceștia se așteaptă de obicei la un răspuns din partea persoanei cu care
comunică (destinatarul). Răspunsul constituie un feedback. Comunicarea poate fi:
Verbală – un singur cuvânt, o frază sau o propoziție;
Scrisă – cuvinte sau numere tipărite pe hârtie/ ecran;
Non-verbală – notă scrisă, limbajul corpului, indicatori grafici;
Grafică – imagini, diagrame, schițe;
Limbajul corpului – expresii faciale, atingere.
Pentru a fi înțeleasă comunicarea verbală și scrisă, expeditorul trebuie să se asigure că receptorul:
folosește același canal de comunicare, recunoaște și înțelege limba lor, este capabil să dea sens
mesajului. Pentru a avea o comunicare, atât emițătorul cât și receptorul trebuie să împărtășească un
cod comun, astfel încât conținutul mesajului să poată fi interpretat fără erori. Aceasta înseamnă că
operatorii trebuie să aibă cunoștințe similare de limbaj tehnic, jargon și acronime
Comunicarea non-verbală poate insoți comunicarea verbală, cum ar fi un zâmbet în timpul unei
conversații față în față. De asemenea, poate apărea des prin transmiterea ideilor sau a informațiilor
prin intermediul unei schițe sau printr-un mișcare a capului/mâinii când suntem într-un mediu
zgomotos.
Tehnicienii individuali de întreținere a sistemelor de radiolocație trebuie să comunice:
Înainte de începe o sarcină, pentru a afla ce este de făcut
În timpul unei sarcini – pentru a discuta lucrările în curs, confirma acțiunile și intențiile operatorilor
fiind informați de starea de întreținere în orice moment.
La sfârșitul unei sarcini – să raporteze finalizarea acesteia și să evidențieze problemele pe care le
constată
O bună comunicare în cadrul unei echipe ajută la menținerea coeziunii grupului. Însă, există doua
moduri principale în care comunicarea poate cauza probleme: lipsa de comunicare și comunicarea
slabă. Aceste doua probleme sunt caracterizate de tehnicianul care nu transmite informații clare unui
coleg sau când mesajul scris nu este transmis corect, rezultând erorile umane ulterioare. Cheia unei
comunicări eficiente constă în utilizarea corectă a cuvintelor și obținerea unui feedback pentru a ne
asigura că mesajul transmis a fost ascultat și înțeles.
Înregistrarea muncii este unul dintre cele mai critice aspecte ale comunicării în cadrul întreținerii
aviației, deoarece înregistrarea inadecvată a lucrărilor a fost încadrată ca și contribuitor la mai multe
incidente. Chiar dacă tehnicienii cred ca vor finaliza munca, este întotdeauna necesar în a menține
evidența muncii pentru ca munca să fie predată mai departe. Regulile de bază pentru a ajuta
tehnicienii de întreținere a radarelor să minimizeze comunicarea slabă sunt:
Gândește-te la ceea ce vrei să spui înainte de a vorbi sau de a scrie;
Vorbește sau scrie clar;
Ascultă și citește cu atenție;
Caută clarificare ori de câte ori este nevoie.
În anul 1995 , a avut loc un incident cu pierderi de ulei la un motor B737 în care tehnicianul de linie
nu făcuse o declarație scrisă pe foaia de lucru pentru a arăta unde a ajuns la inspecții. Motivul pentru
care s-a întâmplat acest lucru, a fost că intenționa să finalizeze singur munca și, prin urmare, nu a
considerat că este necesară înregistrarea detaliată a lucrărilor. Cu toate acestea, acest lucru a
contribuit la incident prin faptul că: “Operatorul de întreținere a bazei pe timp de noapte a acceptat
sarcinile pe o predare verbală și nu a apreciat pe deplin ceea ce a fost făcut și ceea ce a rămas de
făcut.”
Sarcina instruirii factorilor umani este de a preveni erorile de comunicare. Această sarcină include
explicarea problemelor comune de comunicare și consolidarea unui standard de limbaj pentru a
asigura transmiterea fără erori a unui mesaj și interpretarea corectă a acestuia. Comunicarea
ambiguă, înșelătoare, inadecvată sau slab construită, au fost enumerate ca elemente ale multor
accidente.

Performanțe umane în mentenanța sistemelor

Memoria este esențială pentru capacitatea noastră de a acționa consecvent și de a învăța lucruri noi.
Fără memorie, nu am putea capta un număr mare de informații . Memoria poate fi considerată a fi
stocarea și păstrarea informațiilor, experiențelor și cunoștințelor, precum și capacitatea de a recupera
aceste informații.
Memoria depinde de trei procese:
Înregistrare – introducerea informațiilor în memorie
Stocare – păstrarea informațiilor
Regăsire – recuperarea informațiilor stocate
Se poate realiza distincția între trei forme de memorie:
Memorie ultra pe termen scurt (stocare senzorială)
Memorie pe termen scurt (denumită adesea memorie de lucru)
Memorie pe termen lung
O mare parte a sarcinilor de întreținere sunt destul de obișnuite, cum ar fi controalele periodice și
regulate ale stației de radiolocație. Astfel, operatorii vor folosi un anumit set de proceduri pentru a
verifica starea sistemului. Pot apărea erori dacă operatorii nu sunt la curent cu modificările care apar
la aceste proceduri utilizate frecvent. Spre exemplu, dacă inginerul nu se familiarizează corect cu
ceea ce trebuie să facă, el poate selecta în mod greșit procedura sau varianta corectă.
Este un fapt neferict al vieții că încălcările apar în întreținerea radarelor. Majoritatea sunt pozitive și
provin din dorința de a face o treabă cât mai bună, dar rareori sunt și acte de sabotaj între colegi
pentru diverse interese și vandalism. În orice caz, acestea reprezintă o amenințare semnificativă la
adresa siguranței, deoarece sistemele sunt proiectate presupunând ca oamenii să urmeze procedurile.
Există patru tipuri de încălcări:
Încălcări de rutină;
Încălcări situaționale;
Optimizarea încălcărilor;
Încălcări excepționale.
Încălcările de rutină sunt lucrurile în care operatorii cred că procedurile sunt prea complexe și pot
încălca procedura prin simplificarea sarcinilor pentru a economisi timp și efort.
Încălcările de situație apar din cauza sarcinii mari de lucru, presiunea timpului, proceduri
nefuncționale, piese inadecvate, condiții de muncă deficitare.
Optimizarea încălcărilor reprezintă ocazia pentru a satisface o nevoie personală.
Încalcările excepționale sunt caracterizate de anumite sarcini sau circumstanțe de operare care fac
încălcări inevitabile, indiferent de inenția inginerului.
Pericolele la locul de muncă tind să fie o problemă de sănătate și siguranță, referitoare la protecția
operatorilor la locul de muncă. Pot exista pericole potențiale în industria de întreținere a radarelor,
spre exemplu:
Lumini foarte puternice (de exemplu: sudarea);
Sunete foarte puternice (bruște sau continue);
Zone strâmte;
Lucrări la înălțimi semnificative;
Substanțe nocive;
Temperaturi excesive;
Echipamente în mișcare și vibrații.
Legislația menționează că fiecare persoană la locul de muncă are, de asemenea, responsabilități de
sănătate și siguranță. Fiecare inginer de întreținere a radarelor trebuie să fie conștient de faptul că
poate influența siguranța celor cu care lucrează. Atitudinea unui inginer individual poate avea un
impact semnificativ asupra sănătății și siguranței. Persoanele care manifestă o atitudine
antiautoritară, sunt impulsive sau nesăbuite și reprezintă un pericol în întreținerea radarelor.

3.2 Psihologia sociala îin mentenantamentenanța sistemelor de radiolocație

Mediu social
Acest capitol prezintă aspecte legate de contextul social în care inginerul de întreținere al radarelor
execută lucrări.
După cum bine știm, există diferiți factori din acest sistem care afectează inginerul de întreținere a
instalației, variind din cunoștințele, abilitățile și aptitudinile sale și mediul în care acesta lucrează.
Este important să înțelegem modul în care personalul lucrează diferit în funcție de fiecare unitate.
Fiecare companie are propriile sale proceduri, politici, criterii de selecție, formare și metode de
asigurare a calității.
În fiecare unitate poate exista un impact negativ sau pozitiv. Cel pozitiv, presupune cooperarea
întregului personal pentru întreținerea instalației și iau in considerare toate problemele pe care
aceștia le întâlnesc, fără a le mai repeta. Din partea negativă, poate exista o presiune asupra
tehnicienilor, impunându-le să facă anumite lucrări în termene si bugete mai mici decât trebuie.
CateodatăCâteodată, indivizii simt că intră în conflict cu capacitatea lor de a susține calitatea muncii
lor. Aceste stresuri organizaționale pot duce la probleme mai mari pentru industria aeronautică, mai
multe incidente și accidente datorate erorilor umane.

Responsabilitatea individuală sau de grup

Întreg personalul care participa la executarea mentenanței joacă un rol important participând la
revizia si constatarea problemelor sau deficitelor. Aceștia sunt responsabil de tot ce se întâmplă pe
parcursul desfășurării acțiunii, atât de personalul care întocmește politica, cât și personalul care
stabilește proceduri către operatori.
În mod tradițional, în mediul de întreținere, responsabilitatea a fost luată în considerare mai degrabă
din punct de vedere al individului, decât al grupului sau echipei. Acest tip de responsabilitate are
atât avantaje, cât și dezavantaje. Principalul avantaj al responsabilității individuale este că un
operator înțelege clar misiunile și sarcinile care i-au fost atribuite, cât și răspunderea personală dacă
ceva nu a mers conform planurilor. Dezavantajul oricărui accent pus pe responsabilitatea personală,
fiind importantă munca în echipă și coeziunea grupului pentru a-și atinge obiectivele. Deși sarcini
distincte pot fi atribuite indivizilor din cadrul unei echipe, responsabilitatea pentru îndeplinirea
obiectivelor generale revine întregii echipe.
Membrii grupului ar trebui să se simtă responsabili pentru rezultatele acelui grup, nu doar cele
individuale și să lucreze ca întreaga sarcină este completă și sigură. Tot ca și grup, acesta poate avea
un dezavantaj acționând împotriva siguranței, cu responsabilitatea fiind transferată într-o asemenea
măsură încât nimeni nu se simte responsabil personal. De exemplu, în această situație, un individ se
bazează pe faptul că “altcineva o va face”. Alte fenomene recunoscute asociate cu grupul sau cu
echipa de lucru ar fi responsabilitatea pentru deciziile și acțiunile pe care ar trebui sa le cunoască
inginerii de întreținere a radarelor. Se întâmplă să fie probleme în ceea ce privește responsabilitatea,
deoarece echipele nu reușesc să împartă responsabilitatea între ele.
Polarizarea grupului reprezintă tendința echipelor de a lua decizii extreme decât deciziile inițiale ale
membrilor individuali. Uneori, polarizarea grupului are ca rezultat o precauție decisivă. Un alt
exemplu de polarizare a grupului este gândirea de grup în care dorința grupului de a ajunge la
acordul unanim anulează orice impuls individual de a adopta corect, rațional procedurile de luare a
deciziilor. Prelucrarea socială a fost inventată pentru a reflecta tendința unor persoane de a lucra mai
puțin la o sarcină atunci când se bazează că munca va fi terminată de către altcineva. Cu alte cuvinte,
cred că eforturile proprii vor fi unite cu ceilalți membrii ai grupului și nu vor fi văzute individual.
Responsabilitatea este o problemă importantă în mentenanța sistemelor de radiolocație și ar trebui să
fie abordată, nu numai prin licențe, reglementări și proceduri, ci și prin educație și instruire,
încercând să genereze o cultură a responsabilității comună.
Motivarea și demotivarea
Comportamentul motivat este un comportament orientat către scopuri, inginerii fiind instruiți să
îndeplinească sarcinile care îi revin. Cu toate acestea, motivarea lor este principala cauză care îi
determină să realizeze ceea ce au de facut în situația dată. Motivația poate fi gândită ca un impuls
uman de bază care stârnește, dirijează și susține comportamentul uman. În general, spunem că o
persoană este motivată dacă acționează pentru a realiza ceva, fiind considerată o forță pozitivă prin
faptul că stimulează individul realizând diverse lucruri. Toți suntem motivați pentru diferite lucruri,
spre exemplu, un artist s-ar putea strădui timp de mai multe luni să finalizeze o pictură pe care
niciodata nu o poate vinde, în timp ce un om de afaceri poate pierde toată viața de familie în
căutarea succesului financiar.

Numeroteaza si da-i titlu figurii

În ceea ce privește siguranța aviației motivarea adecvată este vitală, personalul fiind motivat să
lucreze într-un mod sigur și eficient. În orice caz, mulți factori pot provoca motivații contradictorii
pentru a depăși acest ideal. De exemplu, motivația unor bonusuri financiare sau zile libere sau
demotivația de a lucra în aer liber cu frig extrem, ar putea duce la o atenție mai mică la siguranță și
la creșterea probabilității de asumare a riscurilor, încălcarea procedurilor. Aceștia ar trebui să fie
conștienți de motivațiile conflictuale care afectează acțiunile lor și să încerce să le examineze pentru
a lucra într-un mod cât mai eficient.
Posibil una dintre cele mai cunoscute teorii care încearcă să descrie motivația umană este Piramidă
lui Maslow. Maslow a considerat că oamenii sunt conduși de doua seturi diferite de forțe
motivaționale:
Cele care asigură supraviețuirea prin satisfacerea nevoilor fizice și psihologice de bază
Cele care ne ajută sa realizăm întregul potențial în viață, cunoscut sub denumirea de autoactualizare
(îndeplinirea ambițiilor)
Teoria este că nevoile inferioare ierarhiei sunt cele de bază și trebuie sa fim mulțumiți înainte de a
putea fi motivați de nevoile superioare. De exemplu, este mai greu să ne concetrăm asupra
informațiilor dacă ne este foame, deoarece nevoie fiziologică de nivel inferior de a mânca
predomină asupra nevoii cognitive de nivel superior de a dobândi cunoștințe. Există întotdeauna
execepții de la acest lucru, cum ar fi alpinistul care își riscă viața în numele aventurii. Cu cât se
ierarhizează mai mult, cu atât este mai dificil realizarea nevoii, fiind adesea obiective pe termen lung
care trebuie îndeplinite și realizate într-o serie de pași.
Un operator, va îndeplini nevoile de nivel inferior, câștingând bani pentru a-și întreține familia. Un
experiment interesant prinvind motivația a fost efectuat în 1924 la Hawthorne Works din Chicago.
Aici, conducerea a modificat diverși factori, cum ar fi perioadele de odihnă, programul de lucru și de
ficare dată când au făcut acest lucru, performanța s-a îmbunătățit. Aceștia au sugerat că nu
îmbunătățirile în sine au cauzat creșterea ratei de producție, ci mai degrabă faptul că personalul a
simțit că șefii au luat la cunoștință și erau preocupați de bunăstarea lor.
Oamenii lipsiți de motivație tind să demonstreze următoarele caracteristici:
Indiferență față de locul de muncă, inclusiv respectarea redusă a siguranței în timpul muncii;
O evidență slabă a timpului și absenteismul ridicat;
O exagerare a dificultăților întâmpinate în probleme, dispute și nemulțumiri;
Lipsa cooperării în abordarea problemelor sau dificultăților;
Rezistență nejustificată la schimbare.
Cu toate acestea, trebuie să se acorde atenție atunci când se asociază aceste caracteristici cu lipsa de
motivație, întrucât unele ar putea fi și semne de stres. Atracția plății suplimentare oferite pentru a
lucra, poate fi un puternic motivator pentru o persoană, ingnorând pericolele asociate muncii atunci
când este obosit. Este important ca inginerii de întreținere a radarelor să fie motivați de dorința de a
asigura siguranța, decât teama de a nu fi pedepsiți.
Oamenii foarte motivați tind să prezinte următoarele caracteristici:
Performanțe ridicate și rezultate obținute în mod constant;
Energia, entuziasmul și determinarea de a reuși;
Cooperarea neîntreruptă în depășirea problemelor;
Disponibilitatea de a accepta responsabilitatea;
Disponibilitatea de a acomoda schimbările.
Există mulți factori care pot influența atitudinea generală a unei persoane față de locul de muncă.
Acestea includ, printre altele, recompense financiare, politici de personal de conducere, mediul de
lucru și natura sarcinii în sine. Eliminarea verificărilor de competență, de exemplu, poate crește
satisfacția la locul de muncă a unor ofițeri prin reducerea studiilor suplimentare și acordarea unui
timp liber mai mare. Dar perfomanțaperformanța generală la locul de muncă ar putea fi în scădere,
decât în creștere. Folosirea stimulentelor materiale pentru a crește producția sau performanța, nu este
o soluție atât de simplă precum sună. Așteptările sunt continuă creștere și recompensa mai mare unei
persoane poate deveni baza nemulțumirii colegului său. Stimulentele pot deveni mai degrabă ca
drepturi decât recompense pentru o bună perfomanțăperformanță, iar retragerea lor poate fi privită
apoi ca o formă de pedeapsă.
În mediul de lucru al întreținerii radarelor, există multe presiuni asupra individului. În cea mai mare
parte , presiunea la locul de muncă apare între colegi. Aceasta este cunoscută sub numele de
presiune de la egal la egal. Presiunea colegilor este presiunea reală pe care o persoană o poate simți,
pentru a se conforma la ceea ce cred și se așteaptă colegii săi. Influența presiunii colegilor și a
conformității asupra punctelor de vedere ale individului poate fi redusă considerabil dacă individul
îți transmite opiniile în mod public încă de la început. Este important ca o organizație să genereze o
abordare pozitivă a siguranței pe tot parcursul forțelor de muncă. În acest caz, presiunea este în mod
clar un lucru bun. Prea des, însă, funcționează invers, cu standarde de siguranță deteriorându-se
treptat pe măsură ce membrii de schimbare dezvoltă practici care le-ar părea să fie mai eficiente, dar
care erodează siguranța
Discuția despre motivație sugerează că indivizii trebuie să se simtă parte a unui grup social. În acest
sens, munca în echipă este avantajoasă. Lucrul ca parte a unei echipe are o serie de câștiguri:
Indivizii pot împărtăși resurse (cunoștințe, instrumente, etc)
Pot discuta problemele care apar și pot ajune la soluții comune
Își pot verifica reciproc munca (fie oficial sau neoficial)
Echipele pot fi încurajate să își asume responsabilitatea sarcinilor la nivel de lucru. Acest lucru oferă
echipei o responsabilitate mai mare, dar și concurența și rivalitatea între echipe pot crea o identitate
puternică a echipei și pot încuraja mandriamândria față de munca depusă. Pentru ca echipele să
funcționeze în mod coeziv și productiv, membrii echipei trebuie să aibă sau să acumuleze anumite
abilități interpersonale și sociale. Acestea includ comunicarea, cooperarea, coordonarea și sprijin
reciproc.
Comunicarea este esențială pentru schimbul de informații legate de muncă în cadrul unei echipe,
prin care un șef de echipă trebuie să se asigure fiecare membru al echipei a înțeles toate
instrucțiunile. Un membru al echipei trebuie să evidențieze problemele colegilor săi și șefului de
echipă. Cooperarea este o formă esențială a unei bune funcționări. Corectitudinea și exprimarea
opiniilor cu privire la acțiunile care se petrec sau se vor petrece, încurajează coeziunea și respectul
reciproc, iar dezacordurile trebuie soluționate sensibil de către comandant.
Coordonarea este necesară în cadrul echipei pentru a se asigura superiorul că membrii echipei știu ce
au de făcut. Sarcinile delegate ar trebuie să fie supravegheate și monitorizate după cum este necesar,
șeful echipei asigurându-se că niciunei persoane nu i se atribuie o sarcină dincolo de capacitățile
sale.
Sprijinul reciproc se află în centrul identității echipei. Liderul echipei trebuie să genereze acest lucru
în subordinea sa. De exemplu, dacă se fac greșeli, acestea ar trebui discutate și corectate constructiv.

3.3 Factorii care afectează performanța factorului uman în

sistemele de radiolocație
Formitate și sănătate
Activitatea unui operator de întreținere a aeronavelor poate fi solicitantă din punct de vedere fizic,
munca sa fiind efectuată în medii fizice diferite. În prezent nu există cerințe definite pentru
capacitatea fizică sau mentală a personalului de întreținere ale radarelor, însă există diferite
examene, cursuri, probe care verifică aptitudinele și cunoștiințele indivizilor, acordându-le diploma
necesară efectuării lucrărilor de întreținere.
Starea de sănătate poate avea un efect semnificativ asupra performanței muncii (atât fizice, cât și
fizice cognitiv). Responsabilitatea ii revine inginerului de întreținere a aeronavei individuale pentru
a stabili dacă nu este suficient de bine să lucreze într-o anumită zi. Alternativ, colegii sau
supraveghetorul său poate să-l convingă sau să-l sfătuiască să absenteze până se simte mai bine.
Cazurile de boli fizice sau psihice subtile, pot să nu fie întotdeauna evidente, dar cu sprijinul
colegilor care pot observa orice schimbare a individului sau un comportament neobișnuit, notifică
conducerea, astfel încât să se poată lua măsuri de sprijin și consiliere adecvate. Multe condiții pot
avea un impact asupra sănătății unui operator, cum ar fi:
Boli fizice minore (răceli, gripă)
Boli fizice mai importante (HIV, malaria)
Boli mintale (depresia)
Leziuni minore (încheietura mâinii)
Vătămări majore (braț rupt)
Deteriorarea permanentă a stării fizice, posibil asociată cu procesul de îmbătrânire (pierderea
auzului, defecte vizuale, obezitate, probleme cardiace)
Inhalarea substanțelor străine (monoxid de carbon, alcool)

Este foarte important ca inginerul să fie conștient de performanța sa și de siguranța radarelor la care
lucrează, care pot fi afectate negativ foarte ușor. De asemenea, dacă individul are o boală
contagioasă, cum ar fi o gripă, el poate transmite acest lucru colegilor săi și înrăutățește problema
forței de muncă pe termen lung. Unii pot fi tentați să-și mascheze boala, nedorind să recunoască ei
înșiși sau alții că sunt bolnavi. Acest lucru este, desigur, iresponsabil, deoarece boala poate afecta
negativ standardul de lucru al unității
Personalul de întreținere a sistemelor de radiolocație pot lua măsuri proprii pentru a-și menține
capacitatea fizică și sănătatea. Acestea includ:
Consumul de mese regulate și o dietă bine echilibrată;
Exerciții fizice regulate (exercițiu suficient pentru a dubla rata pulsullui de odinhăodihnă timp de 20
de minute, de trei ori pe săptămână fiind recomandat);
Încetarea fumatului;
Consumul sensibil de alcool.
În cele din urmă, sănătatea și fitness-ul zilnic pot fi influențate de utilizarea medicamentelor,
alcoolului și substanțelor interzise.

Stresul
Stresul este o parte inevitabilă a vieții pentru noi toți. Stresul poate fi definit ca orice forță
care, atunci când este aplicată unui sistem, provoacă modificări semnificative ale formei sale, unde
forțele pot fi fizice, psihologice sau datorate presiunilor. Din punct de vedere uman, stresul rezultă
din impunerea oricărei cereri sau a unui set de cereri care ne impun să reacționăm, să ne adaptăm
sau să ne comportăm într-un anumit mod pentru a face față.
Stresul este de obicei ceva experimentat datorită prezenței unei forme de stres, care ar putea
fi un stimul unic (cum ar fi o problemă dificilă) sau un factor continuu (un hangar extrem de
fierbinte)
Diferiți factori de stres afectează diferite persoane în diferite măsuri. Aceștia pot fi:
Fizici – căldura, frigul, zgomotul, vibrațiile;
Psihologici – supărare emoțională din cauza durerilor, probleme financiare;
Reactivi – evenimentele care au loc în viața de zi cu zi (lucrul sub presiunea timpului).
Pe scurt, posibilele semne de stres pot include:
Simptome fiziologice (transpirația, uscăciunea gurii);
Efecte asupra sănătății (greață, dureri de cap, probleme de somn, diaree, ulcer);
Simptome comportamentale (neliniște, tremurături, consum excesiv de alcool);
Efecte cognitive (concentrare slabă, indecizie, uitare);
Efecte subiective (anxietatea, iritabilitatea, depresia, agresivitatea).
Trebuie remarcat faptul că indivizii răspund la situații stresante în moduri foarte diferite. În general,
oamenii tind să considere situațiile cu consecințe negative ca fiind mai stresante decât atunci când
rezultatul stresului va fi pozitiv (de exemplu, diferența dintre a-și pierde locul de muncă și a fi
prezent la nașterea unui fiu sau fiică)
Operatorii de întreținere a radarelor pot experminetaexperimenta stres din două motive la locul de
muncă: din cauza sarcineisarcinii pe care o îndeplinesc în acel moment sau din cauza organizației
generale. Stresul poate fi resimțit atunci când îndeplinesc anumite sarcini care sunt deosebit de
provocatoare sau dificile. Acest tip de stres poate fi crescut prin lispa de îndrumare în această
situație sau prin presiuni de timp pentru a finaliza sarcina sau lucrarea. Putem reduce acest lucru
printr-un management atent, o mai bună pregătire în domeniu.
Tehnici bune de gestionare a stresului include:
Tehnici de relaxare;
Reglarea atentă a somnului și a dietei;
Un regim de exerciții fizice regulate;
Consiliere – începând cu comunicarea cu un prieten sau un coleg, până la cautare de sfaturi
profesionale.
Presiunea timpului și a termenelor
Probabil că nu există nicio instituție/industrie care să nu impună unele termene limită.
Presiunea timpului poate fi autoimpusă, caz în care operatorii își stabilesc termene pentru finalizarea
lucrărilor, de exemplu, finalizarea unei sarcini înainte de o pauză sau înainte de sfârșitul unei
schimbări)
La fel ca în cazul stresului, în general se crede că o anumită presiune în timp este stimulantă
și poate de fapt îmbunătăți performanța sarcinii. Cu toate acestea, este aproape sigur că presiunea
excesivă a timpului (fie real sau perceput, extern sau autoimpusă), îngrijirea cuvenită și atenția la
îndeplinirea sarcinilor scade și se vor comite mai multe erori. În cele din urmă, aceste erori pot duce
la incidente și accidente ale sistemelor.
O metodă potențială de gestionare a presiunilor de timp exercitate asupra inginerilor este în
curs de implementare. Cei responsabili de stabilirea termenelor și alocarea a sarcinilor, ar trebui să
ia în considerare:
Prioritizarea diferitelor lucrări care trebuie efectuate;
Timpul efectiv disponibil pentru desfășurarea lucrului (luând în considerare pauzele, transferurile de
schimb);
Personalul disponibil pe parcursul întregii sarcini;
Utilizarea cea mai adecvată a personalului (având în vedere specializarea unui inginer, puncte forte
și limitări);
Disponibilitatea pieselor și pieselor de schimb.

Ore suplimentare de lucru

Privind stresul și presiunea de timp care au indicat că o anumită cantitate de stimulare este benefică
pentru un operator, dar o stimulare prea mare poate duce la stres sau prea mult angajament în
termeni de timp. Este de remarcat faptul că prea puțină stimulare poate fi, de asemenea, o problemă.
Pentru a atinge un nivel optim de performanță a sarcinilor, este necesar să avem un anumit nivel de
stimulare sau excitare. Acest nivel variază de la persoană la persoană. Sunt persoane care sunt
suprasolicitate de faptul că trebuie să realizeze mai multe sarcini la un moment dat, pe de altă parte,
există oameni care tind să prospere cu stresul, fiind fericiți să preia din ce în ce mai multe de muncă
sau provocări. Figura următoare arată relația generală dintre excitare și performanța activității.
Gradul de stimulare exercitat asupra unei persoane cauzate de o sarcină este în general menționată
ca sarcină de lucru și poate fi separată în sarcină fizică și sarcină mentală. Oamenii au o capacitate
mentală limitată de informații. De asemenea, suntem limitați fizic, în ceea ce privește acuitatea
vizuală, forța și dexteritatea. Volumul de muncă este subiectiv și este afectat de:
Natura sarcinii cum ar fi:
Cerințele fizice pe care le necesită (forța necesară);
Cerințele mentale pe care le necesită (complexitatea deciziilor care trebuie luate).
Circumstanțele în care este îndeplinită sarcina, cum ar fi:
Standarul de performanță necesar (gradul de precizie);
Timpul disponibil pentru îndeplinirea sarcinii (viteza cu care trebuie să fie efectuată sarcina);
Cerința de a îndeplini sarcina în același timp cu a face altceva;
Controlul perceput al sarcinii;
Factorii de mediu existenți la un moment dat.
Persoana și statul său:
Abilități (atât fizice, cât și mentale);
Experiența sa (în special familiarizarea cu sarcina în cauză);
Nivelul său actual de sănătate și stare fizică;
Starea sa emoțională (nivelul de stres, starea de spirit).
Suprasolicitarea are loc la niveluri foarte ridicate de sarcină de lucru. Performanța se deteriorează
atunci când excitația devine prea mare și noi suntem obligați să renunțăm la sarcini și să ne
concetrăm asupra informațiilor cheie. Ratele de eroare pot crește, iar suprasolicitarea poate apărea
dintr-o gamă largă de motive pe baza factorilor evidențiați mai sus.
Esența volumului de muncă managementului întreținerii sistemelor de radiolocație ar trebui să
includă:
Asigurarea faptului că personalul are abilități necesare pentru a îndeplini sarcinile care li s-au cerut
și competența, experiența de a îndeplini sarcinile în termenele solicitate;
Asigurarea faptului că personalul are instrumentele și piesele de schimb de care are nevoie pentru a
îndeplini sarcinile;
Alocarea sarcinilor către echipe sau ingineri individuali care pot fi realizate în timpul disponibil;
Furnizarea de instruire a factorilor umani celor responsabili de planificare;
Încurajarea personalului să recunoască când situația de suprasarcină se acumulează.
Dacă se dezvoltă o situație de supraîncărcare, metodele care ajută la ameliorarea acesteia conțin:
Căutarea unei metode mai simple de desfășurare a lucrării;
Delegarea anumitor activități altor persoane, pentru a previne supraîncărcarea unui singur individ;
Asigurarea unui timp suplimentar pentru a realiza lucrările în siguranță;
Amânarea, întârzierea sarcinilor/termenelor și refuzul muncii suplimentare.

Somn
În ciuda multor cercetări, scopul somnului nu este pe deplin înțeles. Somnul este o stare naturală de
conștiință redusă, care implică modificări ale corpului și creierului necesare pentru refacerea
acestora. Acesta se caracterizează prin patru etape:
Etapa 1: Aceasta este o fază de tranziție între trezire și somn. Ritmul cardian încetinește iar mușschii
se relaxează. În această ipostază, ne putem trezi foarte ușor;
Etapa 2: Aceasta reprezintă un nivel mai profund de somn, dar este încă destul de ușor să trezești pe
cineva;
Etapa 3: Somnul este și mai profund, iar în acest moment este destul de greu de răspuns la exterior;
Etapa 4: Aceasta este cea mai profundă etapa a somnului și este foarte dificil să trezești pe cineva.
Oboseală
Oboseala poate fi, fie fiziologică, fie subiectivă. Oboseala fiziologică a corpului are nevoie
de reaprovizionare și restaurare. Este legat de factori precum activitatea fizică recentă, sănătatea
actuală, consumul de alcool. Poate fi satisfăcut doar de odihnă și, în cele din urmă, o perioadă de
somn. Oboseala subiectivă este percepția unui individ despre ce somnoroși se simt. Acest lucru nu
este afectat doar de când au dormit ultima dată, ci de cât de bun a fost somnul.
Oboseala este de obicei cauzată de întârzierea somnului, pierderea somnului, perioade
concetrateconcentrate de stres sau efort fizic și mental. În spațiul de lucru, lucrând ore lungi, lucrând
în timpul orelor normale de somn și lucrând în programele rotative ale turei, toate produc oboseală
într-o oarecare măsura.
Simptomele oboselii pot avea:
 Percepție diminuată și o lipsă generală de conștientizare;
 Abilități și reacții lente;
 Probleme cu memoria pe termen scurt;
 Distragerea cu ușurință de chestiuni neimportante;
 Judecată slabă și luarea deciziilor care duc la creșterea greșelilor.
Alcool, abuz de droguri și medicamente
 Pe inginerul de întreținere a radarelor nu ar trebui să-l surprindă faptul că performanța sa va
fi bună dacă este afectat de alcool, medicamente sau droguri. Alcoolul acționează ca un deprimant
asupra sistemului nervos central, amortizând simțurile și crescând timpii de reacție mentală și fizică.
Se știe că o cantitate mică de alcool duce la scăderea performanței unui individ și poate determina
judecata acestuia.
Ca regulă generală, operatorii nu ar trebui să lucreze cel puțin opt ore după ce a consumat
alcool, chiar și în cantități mici. Efectele alcoolului se pot agrava considerabil dacă individul este
obosit, bolnav sau consumator de medicamente.
Orice medicament, oricât de frecvent se consumă, poate avea efecte directe sau secundare
care pot afecta performanța unui individ la locul de muncă. Este recomandat pentru folosirea
oricărui medicament pentru prima dată, să fie administrat cu cel puțin 24 de ore înainte de orice
sarcină pentru a vă asigura că nu prezintă efecte adverse. Medicamentul este luat de obicei pentru
ameliorarea simptomelor unei boli.
Drogurile precum extazul, cocaina și heroina afectează sistemul nervos central și funcția
mentală. Se știe că au efecte semnificative asupra performanței și nu au loc în mediul de întreținere a
radarelor. Desigur, posesia și utilizarea lor este ilegală.

3.4 MEDIUL ÎN CARE ÎN CARE PERSONALUL EXECUTĂ

MENTENANȚA SISTEMELOR DE RADIOLOCAȚIE

Individul de întreținere a radarelor se poate aștepta să lucreze într-o varietate de medii,

condiții meteorologice și climatice diferite. Acest lucru depinde de unitatea și funcția pe care o
îndeplinește.
Zgomotul la locul de muncă poate avea efecte negative atât pe termen scurt, cât și pe termen
lung, fiind enervant, interferând cu comunicarea verbală, deteriorând auzul cadrelor. Este de
remarcat că urechea este sensibilă la sunete între anumite frecvențe (20 Hz la 20 KHz) cu un maxim
de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Această intensitate este măsurată în decibeli și nu este
recomandat să ne expunem peste 115 dB deoarece chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, putem
avea probleme. Acest lucru se echivalează cu apropierea la cațiva zeci de metri de un avion cu
reacție în mișcare.
Zgomotul afectează performanța prin interferența cu detectarea și înțelegerea problemelor
legate de sarcini, semnale sau vorbire. Afectează în continuare comunicarea verbală prin afectarea
auzului. Pentru un zgomot mai problematic, este indicat să adoptăm o formă de protecție a auzului,
spre exemplu dopuri pentru urechi și căști de urechi).
Este foarte important ca personalul să râmănă conștienți de amploarea zgomotului din jur,
deoarece poate să le afecteze capacitatea de a comunica având o influență negativă asupra finalizării
cu succes a sarcinilor.
Prin natura sa, întreținerea radarelor implică lucrul cu o varietate de fluide și subtanțe
chimice. De exemplu, pot întâlni diferiți lubrifianți (uleiuri și grăsimi), fluide hidraulice, vopsele.
Fiecare substanță emite o formă de vapori care pot fi inhalați. Aburii pot provoca probleme
operatorilor ca urmare a inhalării, dar pot provoca de asemenea alte probleme, cum ar fi iritarea
ochilor. Alte probleme pot apărea prin spațiile restrânse în care lucrările trebuie efectuate.
În afară de fumurile nocive care au implicații grave asupra sănătății și care trebuie evitate,
lucrul în prezența fumului poate afecta performanța unui individ, deaorecedeoarece acesta se poate
grăbi pentru a scăpa de fum.
Alți factori importanți, sunt viteza și precizia cu care trebuie citite afișajele. Strălucirea este
definită ca o afecțiune a vederii în care există disconfort sau o reducere a capacității pentru a vedea
obiecte semnificative. Este un aspect important al calității mediului iluminat și poate produce
disconfort interferând cu performanțele vizuale.
Iluminarea se referă la iluminatul atât în mediul general de lucru, cât și localizarea
operatorului a sarcinii pe care o îndeplinește. Când lucrează în exterior în timpul zilei, poate avea
suficientă lumină naturală pentru a-și desfășura activitatea. Când lucrează în interior este de obicei
necesară iluminarea artificială suplimentară.
 1. 4.Studiu de caz privind performanța factorului uman în
mentenanța sistemelor de radiolocație

Factorul uman a fost și este o problemă actuală cu care se confruntă personalul încadrat în
fiecare unitate. De-a lungul timpului, au fost realizate diverse studii ce au ajutat la identificarea și
clasificarea problemelor de performanță a factorului uman, astfel permițând specialiștilor să
realizeze diferite metode de gestionare a acestor situații cu scopul de diminua efectele asupra
mentenanței.
Principala unealtă a mentenanței sunt oamenii, fiecare fiind diferit ceea ce înseamnă că
uneori unele măsuri nu vor fi bine acceptate de aceștia. Așadar, încep treptat neînțelegerile care
ulterior o să se rezolve prin implementarea altor măsuri preventive. Aceste situații vor fi actualizate
constant pentru ca mentenanța să se desfășoare în cele mai bune condiții.
Studiul, realizat pe in baza răspunsurilor oferite de ofițeri, maiștri și subofițeri din diferite
unități și subunități, urmărește să evidențieze modul în care cadrele percep performanța factorului
uman în mententanța sistemelor și cum pot implementa modifcărimodificări pentru o eficiență
ridicată.

4.1 Obiectivele studiului

Obiectiv teoretic:
O1. Determinarea nivelului de cunoaștere a ceea ce înseamnă mentenanța sistemelor
de radiolocație pe perioada efectuării lucrărilor.
Obiectiv practic:
O2. Identificarea unor măsuri luate la nivelul personalului pentru prevenirea scăderii
performanței profesionale. Subiecților le-a fost prezentată opurtunitateaoportunitatea de a evidenția
factorii umani din activitatea profesională desfășurată.
4.2 Metodologia aplicată în cadrul studiului
 Studiul a fost realizat în perioada februarie-aprilie, anul acesta, la nivelul ofițerilor și
maiștrilor sbof din unități diferite, arma radiolocație. Ca metode s-au utilizat observația și sondajul
de opinie. Subiecților li s-a precizat că studiul se bazează pe principiul confidențialității. După
acceptarea acestora să se implice în studiu, au primit grilele de evaluare în format electronic și li s-a
explicat procedura de completare, precum și importanța citirii cu mare atenție a întrebărilor.
De asemenea, aceștia au fost informați că nu sunt răspunsuri greșite sau corecte și nu există
nici o limită de timp. După colectarea grilelor de evaluare a opiniei cadrelor despre performanța
factorului uman în mentenanța sistemelor de radiolocație, au fost înregistrate și prelucrate datele
obținute. Pe baza datelor s-a realizat interpretarea rezultatelor care au respectat principiul
confidențialității și al anonimatului.
4.3 Participanți la studiu
Studiul prezintă trei categorii de participanți: ofițeri, maiștri și subofițeri încadrați pe arma
radiolocație. Numărul persoanelor participanți este de 50 de persoane cu vârste cuprinse în intervalul
21-40 ani, dintre care 41 de subiecți sunt de sex gen masculin și 9 de subiecți de gensex feminin.

Figura 4.3.1. Diagrama privind numărul ponderea persoanelor de gen

masculin și feminin care au participat la studiurespondenților pe
gen
4.4 Rezultatele studiului
Pentru a determina înțelegerea lor despre semnificația factorului uman în mentenanța
sistemelor de radiolocație, a fost aplicată o grilă de evaluare a opiniilor lor, menționându-se că
răspunsurile vor rămâne anonime. Informațiile obținute din partea subiecților vor fi prezentate pe
deoparte descriptiv și pe de altă parte prin grafice.
În figura 4.4.1 putem observa subiecții care au participat în rezolvarea acestui studiu. Așadar,
în acest studiu de caz au participat 27 de ofițeri, 20 de maiștri și 3 subofițeri.

Figura 4.4.1. Diagrama subiecților care au participat în rezolvarea studiului de caz

Conform diagramei pe care o vedem în figura 4.4.1., deducem că mentenanța sistemelor de

radiolocație este realizată în mare parte de către ofițeri și maistri, iar de subofițeri într-un procentaj
mai mic. Ofițerii de radiolocație se preocupă mai mult de partea teoretică, a documentelor care
trebuie efectuate pe parcursul efectuării mentenanței și nu numai, iar maiștrii și subofițerii realizează
partea practică de întreținere a radarelor.

Itemul nr 1. Din punctul de dvs. de vedere, care considerați că ar fi cea mai potrivită
definiție pentru factorii umani?
1. Un factor uman este o proprietate fizică sau cognitivă a unui individ sau comportament
social, care este specifică influenței omului asupra funcționării sistemelor tehnologice și
echilibrului dintre om și mediu;
 2. Factorii umani se referă la optimizarea performanței umane la locul de muncă în scopul
asigurării siguranței, bunăstării și eficienței;
3. Factorii umani sunt preocupați de optimizarea relației dintre oameni și activităților, prin
aplicarea sistematică a științelor umane, integrată în cadrul ingineriei sistemelor.

Figura 4.4.2. Reprezentarea grafică a opțiunilor alese de către subiecți

Se observă un număr mare de respondenți care au optat pentru prima opțiune, aceștia
gândindu-se la modul în care persoanele interacționează cu alte persoane, echipamente, produse și
sisteme.
Prin definiție, un sistem persoană-mașină este un sitem care implică o interacțiune între
oameni și alte componente ale sistemului cum ar fi hardware, software, sarcini și structuri de lucru.
Sistemul poate fi simplu, cum ar fi un om care interacționează cu un instrument manual sau poate fi
complex, cum ar fi un sistem de aviație în care un om interacționează cu un complex de ecrane de
computer care furnizează informații despre caracteristicile de zbor ale țintelor din zona de
supraveghere.
Având în vedere accentul pus pe performanța umană în cadrul sarcinilor și mediilor
desfășurate de către personalul militar, teoria sistemelor și abordarea lor este fundamentală pentru
factorii umani. Aplicat în domeniul factorilor umani, performanța umană trebuie evaluată în funcție
de contextul sistemului, eficiența unui sistem fiind determinată prin optimizarea performanței
omului și tehnicii.
În prezent, oamenii fac mai puțină muncă fizică față de acum ceva timp în urmă, aceștia
interacționând mental cu computerele, cu accent pe percepție, participare, gândire, luarea deciziilor
și rezolvarea problemelor.
Itemul nr 2.

30 (60%)
1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori
4-Categoric 18 (36%)

2 (4%)

Figura 4.4.3. Scala răspunsurilor oferite de cadre militare la itemul nr.2

În urma rezultatelor obținute din figura 4.4.3 putem spune că, cadrele chestionate au ales
într-un procentaj mai mare varianta 4 urmată de varianta 3, în care contribuția factorilor umani în
mentenanța sistemelor este necesară. Principala preocupare pentru factorii umani în ingineria
radiolocației este integrarea eficientă a sistemului uman pentru obținerea performanțelor optime ale
sistemului (utilizare, operare, întreținere, asistență și susținere).
Aplicarea factorilor umani în dezvoltarea, proiectarea, certificarea, operarea și întreținerea
sistemelor om-mașină este necesară fiecărui domeniu de lucru sporind performanța și siguranța.
Există o mare nevoie în cadrul comunității factorilor umani pentru a îmbunătăți calitatea și
utilizarea echipamentelor performante și pentru a asigura că operatorii au abilitățile necesare pentru
a folosi aceste echipamente.
 Sistemele socio-tehnice integrează oamenii și elementele tehnice pentru realizarea
obiectivelor sistemului. Astfel, indivizii din aceste sisteme trebuie să demonstreze atât abilitățile
sociale, cât și cele tehnice, având o conștientizarea a mediului mai largă pentru a funcționa eficient.
Natura sistemelor om-mașină s-a schimbat drastic de la utilizarea butoanelor și cadranelor,
prezentând noi oportunități și provocări pentru om.
Itemul nr 3.

1-Deloc 18 (36%)
17 (34%)
2-Uneori
3-Adeseori 14 (28%)
4-Categoric

1 (2%)

Figura 4.4.4. Scala răspunsurilor oferite de cadre pentru itemul 3percepței cuzelor accid
aviatice/aeriene

După cum putea vedea în figura 4.4.4 , 18 dintre răspunsuri sunt pe „uneori”, 17 pentru
„adeseori” și 14 pentru „categoric”. Realizând o medie a graficului, putem spune că peste 50%
dintre subiecți au fost de acord cu această afirmație.
Performanța umană este limitată de mulți factori, precum factorii fizici: văzul, auzul, forma
fizică; pshicipsihici: atenția, percepția și procesarea informațiilor și factori precum zgomotul,
vibrațiile, umiditatea, temperaturi extreme. Oamenii au un sistem de percepție puternic și bine
dezvoltat procesând informații cu tot ce se întâmplă în jurul lor.
Există numeroși factori care pot îndruma spre decizii nu tocmai bune:
  Pregătirea necorespunzătoare a personalului
 Oboseală
 Medicamente
 Motivația
 Condițiile fizice și psihologice

Itemul nr 4.

1-Deloc 26 (52%)
2-Uneori
3-Adeseori
4-Categoric
14 (28%)
2 (4%) 8 (16%)

Figura 4.4.5. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare la itemul 4

Statistica prezentată în figura 4.4.5. evidențiază că un număr de 26 de respondenți au optat

pentru nivelul 3, eficiența fiind influențată adeseori de lipsa cunoștințelor despre factorii umani. Se
evidențiază si un număr de 14 de respondenți care au ales nivelul 4, fiind de acord în totalitate cu
această afirmație. Observând extrema cealaltă, 2 respondenți au ales nivelul 1 aceștia în care
eficiența nu este influențată de către factorii umani și un număr de 8 respondenți care au optat pentru
nivelul 2.
 Itemul nr 5.

1-Deloc 22 (44%)
2-Uneori
3-Adeseori
4-Categoric
9 (18%)

Figura 4.4.6. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare la itemul 6 „Eroarea

umană și consecințele acesteia pot fi controlate de factorii umani, îmbunătățind astfel
eficiența, iar dispunerea corectă a datelor și coordonatelor promovează și îmbunătățește
eficacitatea”

În figura 4.5.6. se pot observa răspunsurile respondenților. După cum vedem, mai mult de
jumătate din respondenți au optat pentru nivelurile superioare: un număr de 22 de respondenți pentru
nivelul 3 și un număr de 19 respondenți pentru nivelul 4. Cele 2 nivele evidențiază faptul că erorile
și consecințele acesteia pot fi controlate de către factorii umani. ObservăndObservând și nivelurile
inferioare, se evidențiază un număr de 9 respondenți care au ales nivelul 2 și niciun respondent nu a
ales nivelul 1.
Eroarea umană constă într-o acțiune sau decizie neintenționată care implică devierea de la un
standard acceptat. De obicei, erorile apar în multe cazuri, dar în general sunt analizate ca o problemă
atunci când acestea prezintă urmări nedorite. Neglijențele și erorile sunt rezultatul omiterii unor pași
în procesul de reparație, întreținere, calibrare sau testare. Dacă ținem cont de aceste tipuri de erori și
proiectăm echipamentul și lucrările astfel încât să le minimalizăm apariția, vom avea o eficiență pe
măsură.

Itemul nr 6.

1-Deloc
2-Uneori 23 (46%
3-Adeseori
4-Categoric 17 (34%)

10 (20%)

Figura 4.4.7. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 6

Se observă o preferință a respondenților pentru partea superioară care prezintă un număr de

23 de subiecți pentru nivelul 3 și 17 de subiecți pentru nivelul 4. De asemenea, se evidențiază un
număr de 10 subiecți care au ales nivelul 2 și niciun subiect care a optat pentru nivelul 1.
 Prin acest item am dorit să evidențiez nivelul de frecvență al stresului apărut pe durata
întreținerii tehnice de către operatori. Așadar, acest stres poate afectă foarte ușor performanța la
locul de muncă.
Stresul reprezintă în general, o încercare a corpului de a se adapta diferitelor situații și de a
reveni la starea de normalitatea cât mai repede posibil. În activitatea mentenanței, toată lumea este
supusă unor factori variați de stres. Acesta poate fi benefic, însă expunerea îndelungată la stres poate
produce oboseală, performanțele fiind în scădere lăsând loc apariției erorilor.
Majoritatea problemelor legate de stres se pot manifesta prin semne de uitare, irascibilitate,
greșeli minore și majore sau abuz de alcool/medicamente. Comandantul are obligația de a identifica
persoanele care suferă de acest stres și de căuta să micșoreze factorii de stres la locul de muncă.

Itemul nr 7.

1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori 21 (42%)
20 (40%)
4-Categoric

9 (18%)

Figura 4.4.8. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 7

„Mentenabilitatea constă în capacitatea unui sistem de menținere sau de restabilire, pentru
a-și îndeplini funcția stabilită, fiind realizate întreținerile și reparațiile cu metode de
remediere exacte.”
 În figura 4.5.8 sunt prezentate alegerile făcute de către respondenți. Se observă faptul că
majoritatea respondenților au fost de acord cu afirmația de mai sus, mentenabilitatea fiind evaluată
prin ușurința și rapiditatea cu care un sistem sau un echipament tehnic poate fi reconstituit în
parametrii inițiali de funcționare, după ce a avut loc o defectare. De asemenea, observăm că există
un număr de 9 respondenți care au optat pentru nivelul 2.
Itemul nr 8

45 (90%)

5 (10%)

Figura 4.4.9. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 8

Prin acest item am dorit să evidențiez care tip de mentenanța este favorit de către cadrele
militare, deși avem nevoie de ambele tipuri de mentenanța îm domeniul radiolocației. Conform
graficului din figura 4.5.9. , 45 de subiecți au optat pentru o mentenanță preventivă și 5 subiecți
pentru o mentenanță corectivă.
Întreținerile periodice la echipamentele de radiolocație și război electronic constituie un
complex de acțiuni și măsuri ce se execută după o planificare, în scopul:
 Păstrării disponibilității echipamentelor;
 Verificării permanente a echipamentelor pentru utilizarea în serviciu și menținerea acestora
în stare de folosință;
 Realizării măsurilor de prevenire a uzurii echipamentelor și apariție a defectelor.
 Itemul nr.9

1-Deloc
2-Uneori 24 (48%)
3-Adeseori
20 (40%)
4-Categoric

5 (10%)
1 (2%)

Figura 4.4.10 Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 9 „Pentru
repararea instalațiilor avem nevoie de un plan anual care să conțină datele exacte normei de
timp și costurile tuturor intervențiilor. De obicei, acest plan se pregătește la sfârșitul anului
predecesor în cadrul secției de mentenanță”

Se observă un număr mare de respondeți pentru partea superioară: 24 pentru nivelul 3 și 20

pentru nivelul 4. Necesitatea unui plan anual în vederea reparațiilor sistemelor de radiolocație este
un factor important în domeniul radiolocației și trebuie respectat întotdeauna.
Întreținerile tehnice se planifică astfel:
 Săptămânale și preventive – conform planificării de către departamentul responsabil
  Lunare, trimestriale și anuale – conform planului realizat de către structura de
radiolocație și de secția planificare mentenanță din Statul Major al Forțelor Aeriene
Metodologia sistemelor reprezintă un set de metode și instrumente aplicabile:
 Analiza sistemelor și a problemelor de sistem;
 Proiectarea, dezvoltarea și implementarea sistemelor;
 Gestionarea și schimbarea sistemelor
Itemul nr 10.

Figura 4.4.11 Reprezentarea grafică a raspunsurilor oferite de către cadrele militare pentru itemul 10

Prin acest item am vrut să evidențiez cauzele majoritare ale erorilor pe care le întâlnesc
ofițerii sau maiștrii în rezolvarea diferitelor activități. După cum vedem graficul de mai sus, 33 de
răspunsuri au fost pentru neglijența sau judecata slabă a unui sau a mai multor indivizi în momentul
desfășurării acțiunilor de mentenanță, iar 17 răspunsuri au fost pentru echipamentele slab proiectate.
Într-adevăr, nu toate unitățile de radiolocație prezintă același timp de echipament.
Neglijențele sunt omisiuni în efectuarea muncii. Este descrisă ca o „acțiune care nu este
conform planului”. De exemplu:
 Conversia numelor la copiere;
 Nerespectarea succesiunii operațiunilor conform programului;
 Acționarea prematură sau abandonarea acțiunii prea târziu;
 Prea multă sau prea puțină forță pentru a finaliza lucrarea;
Greșelile pot fi bazate pe reglementări sau pe cunoștiințe:
  Erorile de reglementare apar atunci când ne bazăm pe regulamente și proceduri „din
memorie” sau proceduri familiare care tindem să le folosim, chiar dacă nu sunt cele mai
convenabile și eficiente;
 Erorile bazate pe cunoștințe apar atunci când ne aflăm într-un loc nefamiliar și trebuie să ne
descurcăm cu cunoștințele de bază pe care le avem în acel moment pentru rezolvarea
problemei, ceea ce poate duce la calcule greșite.
Itemul nr 11.

1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori 23 (46%)
4-Categoric

7 (14%)
1 (2%)

Figura 4.4.12. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentur itemul 11

Prin verificarea tuturor cadrelor militare din unitate în vederea stabilirii unui nivel mediu de
competență, putem îmbunătăți munca personalului și eficiența acestuia. Conform graficului, 42 de
subiecți au optat pentru partea superioară: 23 de subiecți pentru nivelul 3 și 19 pentru nivelul 4, iar
pentru partea inferioară: 8 subiecți, dintre care 7 pentru nivelul 2 și un singur subiect pentru nivelul
1.
Prin asigurarea unui nivel ridicat de competență a personalului apariția erorilor va fi redusă
semnificativ. Spre exemplu:
 Proiectarea comenzilor astfel încât să se adapteze caracteristicile umane;
  Punerea la dispoziție a unor proceduri, manuale și scheme corespunzătoare;
 Reducerea zgomotului, vibrațiilor, a temperaturilor excesive și a altor condiții stresante care
împiedică munca personalului;
Cu ajutorul unui plan de întreținere destinat creșterii cooperării și comunicării între
persoanele responsabile de mentenanța sistemelor, vor reduce numărul de erori. Eliminarea
completă a erorii umane este un obiectiv imposibil, deoarece greșelile fac parte din comportamentul
uman.

Itemul nr 12.

19 (38%) 1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori
13 (26%) 14 (28%)
4-Categoric

4 (8%)

Figura 4.4.13. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 12

În figura 4.5.13. observăm 2 opinii diferite pentru partea inferioară și superioară. Pentru
partea superioară avem: 19 de respondenți pentru nivelul 3 și 4 pentru nivelul 4; iar pentru partea
inferioară avem: 14 de respondenți pentru nivelul 2 și 13 pentru nivelul 1, aceștia nefiind în totalitate
de acord cu afirmația respectivă.
Pentru ca o companie de radiolocație să poată învăța din propriile greșeli, este necesar să
prezinte un sistem intern complet care să poată detecta tipurile de erori și să rețină motivul apariției
acestora, luând măsurile necesare combaterii erorilor. Rapoarte multiple de incidente și accidente
ilustrează factorii umani care au stat la baza acestor evenimente, unitatea neștiind de existența
acestor factori sau neadecvarea măsurilor corespunzătoare.
Pentru a combate aceste erori, este nevoie de:
 Crearea unui mediu pentru raportarea erorilor și problemelor fără niciun fel de teamă privind
măsurile disciplinare împotriva persoanei în cauza;
 Să conceapă un sistem fiabil de raportare și înregistrare a problemelor și erorilor;
 Investigarea problemelor pentru determinarea cauzei principale;
 Să ofere comandanților informațiile necesare pentru a primi ajutor corespunzător.
Există de asemenea și cazuri în care unii ofițeri/maiștri sunt nepăsători sau neglijenți cu
privire întreținerea radarelor, cazuri în care măsurile disciplinare sunt eficiente. Este destul de
important ca în orice unitate să conțină o politică disciplinară care să le prezinte tuturor că măsurile
disciplinare nu vor fi luate decât în anumite circumstanțe.

Itemul nr 13.

1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori
4-Categoric 18 (36%)

2 (4%)

Figura 4.4.14 Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 13

 Un număr de 48 de respondeți au ales partea superioară: 18 de respondeți pentru nivelul 3 și
30 de respondenți pentru nivelul 4; deoarece consideră că o comunicare între membrii secției de
mentenanța este absolut necesară pentru o eficiență satisfăcătoare și pentru rezolvarea problemelor.
Doar 2 respondenți au optat pentru nivelul 2, menționând ca o comunicare nu este tocmai necesară
în cadrul întreținerii.
Calitatea și eficiența comunicării sunt determinate prin inteligibilitatea sa: gradul în care
mesajul transmis este înțeles de către receptor.Tehnicienii de întreținere a instalațiilor de radiolocație
lucrează adesea ca echipe. Persoanele din cadrul echipelor fac schimb de informații și trebuie să
primească instrucțiuni, îndrumare etc.
Itemul nr 14.

Figura 4.4.15. Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 14

Cei mai mulți dintre subiecți, în număr de 28 au optat pentru o comunicare verbală fiind mai
eficientă în vederea operării datelor de radiolocație. Apoi, în număr de 13 subiecți au ales o
comunicare scrisă fiind mai productivă în activitatea operatorilor. În cele din urmă, 9 dintre subiecți
au preferat o comunicare grafică, fiind rentabilă în activitățile desfășurate de către indivizi.
Comunicarea verbală este cea mai comună formă de vorbire, aplicând un mesaj, care trebuie
să conțină elemente structurale, de actualitate, captând atenția și interesul ascultătorului.
Comunicarea grafică este folosită în cele mai multe cazuri ca un element auxiliar:
  Pentru a evidenția diferite aspecte;
 Pentru a reliefa diferite concordanțe;
 Pentru a pune la dispoziție mai multe informații.
Pentru o comunicare scrisă trebuie să respectăm câteva caracteristici:
 Să alegem o atitudine responsabilă față de conținutul informațiilor
 Să ne concetrămconcentrăm pe ideile din mesaj;
 Să folosim propriul stil de abordare;
 Să folosim un vocabular adecvat;
 Să folosim propoziții și fraze scurte pentru o înțelegere cât mai bună
Itemul nr 15.

Figura 4.4.16. Graficul oferit de cadrele militare pentru itemul 15

Vezi ca la item 15, ultimele 3 rasp sunt cu toate radiatii (variatiuni pe aseasta tema
â
În urma analizei graficului, constatăm întâmpinarea diferiților factori la locul de
muncă.Acest grafic a fost conceput prin alegerea multiplă a mai multor variante de răspuns. Un
număr de 8 respondenți au ales „lumini foarte puternice” acesta fiind un factor care poate afecta
sănătatea la locul de muncă, spre exemplu (sudarea). Pentru „sunete foarte puternice” au optat 17
respondenți fiind factorul principal conform graficului care poate afecta auzul. Un grup de 15
subiecți au ales „zone strâmte”. Un număr de 12 respondenți au optat pentru „substanțe nocive”, iar
16 respondenți pentru „temperaturi excesive”. 15 dintre răspunsuri au fost pentru „niciuna din cele
de mai sus”, iar ca o completare la acești factori sunt radiațiile care în timp sunt un factor care pot
afecta sănătatea fiecărui operator.
Siguranța și securitatea sănătății la locul de muncă promovează caracteristicile și procedurile
de proiectare a sistemului care minimizează potențialul de accidente sau neplăceri cauzate de
vătămarea operatorilor, întreținătorilor.
Crearea unor condiții optime pentru o funcționare cât mai buna a indivizilor sunt necesare
pentru a susține un nivel ridicat de motivație, siguranță, moral, confort, contribuind direct la
eficiența personalului și performanța generală a sistemului.

Itemul nr 16.

Figura 4.4.17. Reprezentarea grafică a răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 16
În figura 4.5.17. observăm o alegere de 31 de respondenți pentru „Responsabilitatea echipei”
și 19 respondenți pentru „Responsabilitatea individuală”. Tot personalul, atât individual, cât și
colectiv, joacă un rol important participând la revizuire și în descoperirea problemelor sau defectelor
care apar. Aceștia sunt responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în timpul operațiunii, inclusiv
indivizii care stabilesc politicile de funcționare și cei care stabilesc proceduri pentru operatori.
Membrii unui grup, trebuie să fie responsabili pentru rezultatele întregului grup, nu doar pentru
rezultatele individuale și să lucreze până întreaga sarcină este completă și sigură.

Itemul nr 17.
Figura 4.5.18 Reprezentarea grafică a răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 17
În figura 4.4.18 putem observa o alegere majoră pentru prima obțiune. Conform graficului,
40 de subiecți nu sunt de acord cu eliminarea verificărilor, acestea fiind necesare fiecărei unități
pentru o performanță și eficiență cât mai ridicată. Pe de altă parte, 10 subiecți au optat pentru
eliminarea verificărilor în care aceștia beneficiază de mai mult timp liber și un posibil factor redus
de stres.
Itemul nr 18.

1-Deloc
2-Uneori 17 (34%)
16 (32%)
3-Adeseori
4-Categoric
10 (20%)
7 (14%)

Figura 4.4.19 Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 18

 Se observă o alegere de 27 de subiecți pentru partea superioară: 17 subiecți pentru nivelul 3
și 10 subiecți pentru nivelul 4. Iar 23 de subiecți pentru partea inferioară: 16 subiecți pentru nivelul
2 și 7 subiecți pentru nivelul 1.
Fiecare unitate de radiolocație trebuie să-și gestioneze totalitatea timpului astfel încât
supraîncărcarea și subîncărcarea personalului pot avea efecte negative. Spre exemplu, dacă un
militar are de îndeplinit numeroase sarcini care depășesc capacitatea sa, această supraîncărcare va
deveni un factor de stres pentru el. Majoritatea persoanelor aflate în această situație, caută să rezolve
în cel mai rapid mod posibil toate activitățile cu care este însărcinat. Așadar, pot foarte ușor apărea
erorile, iar lucrările nu vor mai fi îndeplinite cu aceeași exactitate.
Presiunea termenelor este considerată de multă lume ca fiind principalul factor care
afectează performanțele personalului tehnic. Atât conducerea, cât și operatorii din sistemele de
radiolocație sunt supuși presiunii de a oferi informații cu privire la supravegherea aeriană. Un radar
care lucrează 24/24 implică realizarea activităților de mentenanță într-o perioadă mai scurtă, timpul
fiind foarte puțin pentru realizarea corectă a lucrărilor de întreținere.
Itemul nr 19.

1-Deloc
2-Uneori
3-Adeseori
4-Categoric 15 (30%)
14 (28%)
12 (24%)

9 (18%)

Figura 4.4.20 Scala răspunsurilor oferite de cadrele militare pentru itemul 19

 În figura 4.5.20 putem observa un echilibru între cele două părți. Pentru partea superioară
avem un număr de 26 de respondenți: 12 pentru nivelul 3 și 14 pentru nivelul 4; iar pentru partea
inferioară avem un număr de 24 de respondenți: 15 pentru nivelul 2 și 9 pentru nivelul 1.
Orele suplimentare pot fi unul dintre factorii de stres ai operatorilor de întreținere a radarelor.
Performanța se deteriorează atunci când devine încarcarea în excesc cu ore suplimentare, fiind
forțați să eliminăm sarcinile pe care trebuie să le îndeplinim, concetrându-ne asupra informațiilor
cheie. Ratele de eroare pot crește, de asemenea.

4.5 Concluziile studiului

Ca o concluzie generală, considerăm că obiectivele O1 „Determinarea nivelului de
cunoaștere a ceea ce înseamnă mentenanța sistemelor de radiolocație pe perioada efectuării
lucrărilor” și O2 „identificarea unor măsuri luate la nivelul personalului pentru prevenirea
scăderii performanței profesionale. Subiecților le-a fost prezentată opurtunitatea de a evidenția
factorii umani din activitatea profesională desfășurată” au fost atinse.
Prin acest studiu am ajuns la următoarele concluzii:
 Mentenanța sistemelor de radiolocație necesită o atenție și o planificare corespunzătoare,
pentru a funcționa într-un mod desăvârșit;
 Factorul uman este un agent principal în dezvoltarea performanței sistemelor;
 Lipsa cunoștințelor despre factorii umani pot influența eficiența cadrelor și comiterea unor
erori;
 Orice fel de comunicare între membrii grupurilor este necesară pentru îndeplinirea tuturor
misiunilor/exercițiilor;
 Adoptarea unui program esențial pentru a îndeplini activitățile pe care trebuie să le
îndeplinească un individ, fără supraîncărcare cu diferite activități, cu termene scurte sau cu
multe ore suplimentare;
 Într-adevăr, prin eliminarea verificărilor trimestriale/anuale unii dintre operatori pot fi mai
relaxați și beneficiază de un timp liber mai îndelungat, dar prin eliminarea acestor verificări
vor apărea scăderi în performanța fiecărui militar. Drept urmare, orice unitate are nevoie de
aceste verificări pentru a combate riscul scăderii performanței la locul de muncă și pentru o
funcționare mult mai bună împreună cu un bagaj de cunoștinte noi;
 În acest studiu de caz, au fost concepute 24 de întrebări, dintre care 2 întrebări au fost
realizate cu subiect deschis prin prezentarea fiecărei opinii despre „Cum credeți că am putea
îmbunătăți performanța la muncă?” și „Care sunt factorii principali care vă motivează în
activitatea dvs. profesională”.
Pentru o performanță cât mai satisfăcătoare trebuie să:
 Ne documentăm și să aprofundăm cunoștiințelecunoștințele teoretice
 Punem în practică cunoștințele pe care le dobândim
 Respectăm normele de mentenanță cu mai multă precauție
 Adoptăm un program de lucru în conformitate cu tipul de muncă prestat
 Implementăm măsuri ce evidențiază capacitatea de funcționare a fiecărui operator și
evaluarea periodică a performanței, dar și a nivelului de satisfacție la locul de muncă
 Să construim un mediu ambiant la locul de muncă pentru reducerea stresului, aflând factorii
de stres și eliminându-i
 Ne dedicăm muncii pe care o realizăm
 Asigurăm personalul necesar pentru evitarea atribuirii de sarcini prin cumul

Factorii principali care ne țin motivați la locul de muncă sunt:

 Coeziunea grupului
 Responsabilitatea față de personalul navigant
 Devotamentul
 Recunoașterea meritelor
 Factorul financiar
 Dorința de a evolua, de a dovedi calitațilecalitățile personale

CONCLUZIILE finale pt lucrare

Bibliography
[1] D. Moriarty, Practical human factors for pilots, Elsevier ed., London: Academic Press, 2014, p. 1.
[2] G. Salvendy, Handbook of human factors and egonnomics, West Lafayette, India, 2012, p. 39.
[3] S. G. o. Institutes, Human Factors, Dwarka, India, 2011, p. 5.
[4] C. d. radiolocație, „http://www.smmmsfa.ro/despre-noi/organizare/catedra-de-radiolocatie,”
[Interactiv].
[5] B. D. D. Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea sistemelor tehnice, București, 2011,
p. 108.
[6] B. D. D. Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea sistemlor tehnice, București, 2011, p.
108.
[7] Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea instalațiilor, București, 2011, p. 89.
[8] „https://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/luculescu/6.%20Mentenanta%20si%20mentenabilitate.pdf.,”
[Interactiv].
[9] T. I.Băjenescu, Fiabilitatea sistemelor tehnice, București, 2003, p. 245.
[10 ] T. I.Băjenescu, Fiabilitatea sistemelor tehnice, București, 2003, p. 182.
[11] B. D. D. Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea sistemelor tehnice, București, 2011,
p. 120.
[12] B. D. D. Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea sistemelor tehnice, București, 2011,
p. 128.
[13] B. D. D. Burlacu, Fiabilitatea, mentenabilitatea și disponibilitatea sistemelor tehnice, București, 2011,
p. 132.
[14] „Human Performance,” în Human Performance, Virginia, 2008.
[15] „Human factors in aviation,” [Interactiv].
[16] A. H. Ph.D, An Overview of Human Factors in Aviation Maintenance, Canberra, 2008.