FIŞĂ DE LECTURĂ – Cartea Junglei

Am început lectura: 02.02.2022 Am terminat lectura: 25.02.2022

Titlul operei literare: Cartea Junglei

Autorul: Rudyard Kipling

Opera face parte din volumul: -

Editura: Litera
Anul apariţiei volumului: 2015 (1894 prima publicare)
Alte opere ale autorului:  A doua carte a junglei (1895), Kim (1901), povestiri scurte, poeme

Opera e structurată în: mai multe povestiri - Cartea junglei (1894) fiind o culegere de povestiri scrise pentru
cercetași.
Opera este scrisă în: proză

Locul desfăşurării acţiunii: o pădure din India – numele cel mai des menționat este Seeonee (Seoni), în
centrul statului Madhya Pradesh

Timpul desfăşurării acţiunii: nedeterminat

Naratorul: autorul

Personaje: cele mai multe personaje sunt animale. Shere Khan – tigrul, Rak-sha – lupoaica, Baloo – ursul,
Bagheera – pantera.
Personaj principal: Mowgli, puiul de om, crescut în junglă de către lupi.

Rezumat / Idei principale:

Într-o noapte, tigrul Shere Khan se furișează într-un sat de la marginea junglei, din India, și fură un copil care
dormea. Sătenii caută copilul, însă fără succes, el fiind dus de tigru în inima junglei.După un timp, tigrul se
oprește să se odihnească și lasă copilul lângă el. De ei se apropie o lupoaică și puii ei – aceștia iau cu ei puiul
de om ca să îl crească la fel ca pe un pui de lup. Aleka, șeful haitei de lupi, decide ca puiul de om să se
numească Mowgli și să rămână în haita lor. De educația lui Mowgli s-a ocupă ursul Baloo și pantera Bagheera
– ei îl învață limbajul animalelor, semnele care indică primejdia, cum să își recunoască prietenii și dușmanii în
junglă.
Mowgli este un copil fără astâmpăr și plin de energie. Îi place să fie aruncat din creangă în creangă de
maimuțe, în ciuda faptului că Baloo și Bagheera îl avertizează că maimuțele nu sunt de încredere. Așa se face
că într-o zi Mowgli ajunge să aibă nevoie să fie salvat de Baloo, Bagheera și șarpele Ka.

Timpul trece, copilul crește și începe să își dea seama că este diferit de prietenii lui și să își pună întrebări
legate de locul lui din junglă. Apropiindu-se într-o zi de sat, descoperă focul și înțelege că ar putea să îl
folosească împotriva lui Shere Khan. Așa că se furișează, fură un lemn aprins și, revenind în junglă, reușește
să alunge tigrul cel fioros.
Dar gândurile lui rămân la oamenii din sat – Baloo îi înțelege sentimentele și îl sfătuiește să se întoarcă printre
semenii săi, oameni. Mowgli simte că ursul are dreptate și, plin de regret, pleacă din junglă.
Ajuns în sat, mai întâi îi sperie pe oameni cu înfățișarea lui, dar apoi o femeie îl recunoaște ca fiind copilul pe
care tigrul i-l furase cu ani in urma. Ca urmare, îl ia pe băiat în casa ei și îl învață să vorbească și să se
comporte ca oamenii. Deși învață repede, lui Mowgli îi este în continuare dor de prietenii săi, așa că în
primavară se întoarce în junglă. Acolo, Akela îi spune că, totuși, locul lui este printre oameni – chiar dacă le
va fi dor unii de ceilalți se vor putea vizita oricând și va fi o bucurie să se revadă.

Întors în sat, Mowgli se îndrăgostește de o fată – după ce iși adună curajul și își exprimă sentimentele, pentru
el a începe o viață nouă.

Moduri de expunere

Naraţiune: da, de exemplu:

Toată ziua Mowgli o petrecu în peşteră, veghind focul, şi din când în când înfigea crengi uscate în el, ca să
vadă cum ard. Căută apoi o creangă care i se păru mai potrivită, şi seara, când Tabaqui veni la peşteră şi-i
spuse, cu destulă grosolănie, că era chemat la Stânca Sfatului, începu să râdă cu atâta poftă, încât Tabaqui o
rupse la fugă. Apoi Mowgli se îndreptă spre Sfat, continuând să râdă cu poftă. Akela, Lupul Singuratic, se
culcase alături de stânca sa, ca semn că locul de conducător al haiticului era liber, iar Shere Khan se plimba
încoace şi încolo, urmărit de lupii care se hrăneau din resturile mesei lui şi îl linguşeau pe faţă. Bagheera era
culcată foarte aproape de Mowgli, care ţinea între genunchi coşul cu jăratic. După ce se adună tot haiticul,
Shere Khan începu să vorbească, ceea ce n-ar fi îndrăznit să facă pe când Akela era în putere.

Dialog: da, de exemplu

Tabaqui stătu câteva clipe liniştit, bucurându-se de răutatea pe care o făcuse, şi apoi spuse cu venin: 

– Vă anunţ că marele Shere Khan şi-a schimbat locurile de vânătoare. Mi-a spus că luna viitoare va vâna prin
munţii aceştia. 

Shere Khan era tigrul care locuia aproape de râul Waingunga, la o depărtare de douăzeci de mile de peştera
lupilor.

– N-are acest drept, mârâi Lupul, supărat. După Legea Junglei, el nu are dreptul să-şi schimbe locurile de
vânătoare fără să dea de ştire, precum se cuvine, cu mult înainte. Va speria vânatul cale de zece mile, iar eu –
eu trebuie să vânez acum pentru doi.

– Nu degeaba l-a poreclit maică-sa Lungri (Şchiopul), spuse Lupoaica liniştit. E şchiop de-un picior din
naştere şi de aceea a sărit întotdeauna numai la vite. Acum sătenii de pe malul râului Waingunga sunt supăraţi
pe el şi vine-ncoace să-i supere şi pe sătenii noştri. Oamenii vor scotoci toată jungla ca să
îl găsească, dar el va spăla putina, plecând hăt-departe, iar noi şi copiii noştri va trebui să fugim când vor da
foc ierbii. N-am ce spune, avem de ce să-i fim foarte recunoscători lui Shere Khan. 

– Pot să-i comunic şi lui că-i sunteţi recunoscători? întrebă insinuant Tabaqui. 

– Ieşi afară! urlă Lupul. Ieşi afară şi du-te la vânat cu stăpânul tău! Ai făcut destul rău pentru o singură
noapte. 

– Bine, plec, se potoli repede Tabaqui. De altminteri, îl puteţi auzi şi voi pe Shere Khan jos, în hăţişuri, aşa
încât eu aş fi putut să nu mă mai deranjez să vă aduc vestea.
Descriere: da, de exemplu:

La cuvintele acestea, Baloo îşi frecă umărul său cafeniu de blana Bagheerei şi o porniră împreună să-l caute pe
Kaa, pitonul de stâncă. 
Îl găsiră întins pe o vatră fierbinte de bolovani, sub soarele de amiază, admirându-şi haina minunată şi nouă,
căci de zece zile se retrăsese departe de restul lumii, ca să-şi lepede pielea veche. Acum arăta splendid în timp
ce-şi izbea mereu de pământ capul cu nasul teşit şi-şi încolăcea în arcuri fantastice trupu-i lung de treizeci de
coţi. Şarpele îşi lingea buzele la gândul bogatului ospăţ ce trebuia să urmeze lungului post.
(...) Kaa nu era un şarpe veninos, şi, de fapt, el dispreţuia şerpii veninoşi, socotindu-i nişte laşi; puterea lui
zăcea în îmbrăţişarea de uriaş, pentru că atunci când îşi încolăcea inelele enorme în jurul cuiva, acela nu mai
avea scăpare.
(...) Ca toţi şerpii din neamul lui, Kaa era puţin cam surd şi nu auzi chemarea dintru început. Apoi se încolăci,
gata pentru orice surpriză, şi îşi plecă foarte jos capul.

Titlul operei: Titlul cărții are o semnificație dublă: pe de o parte, localizează un ținut în care tigrii, elefanții,
maimuțele, șerpii alcătuiesc un univers aparte, iar pe de alta parte, sugerează că în acest ținut legea de căpătâi
este "legea junglei", adică legea celui mai puternic, personajele aflându-se într-o continuă luptă pentru
supraviețuire.

Vocabular (câteva cuvinte noi pe care le-ai învăţat din opera citită şi sensurile lor):
- Haitic = Haită mică de lupi
- Piton = (1) Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia,
hrănindu-se mai ales cu mamifere mici. (2) Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă
etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la
asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor
- Șacal = (1) Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai
scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se
hrănește cu animale mici și cu hoituri. (2) Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică
- Hienă = (1) Mamifer carnivor asemănător cu câinele, cu blana cenușie tărcată, cu gâtul gros, cu
urechile golașe și cu picioarele anterioare mai lungi decât cele posterioare, care trăiește în Africa și în
Asia și care se hrănește mai ales cu cadavre. (2) Om ticălos, rău, josnic, nemernic, mizerabil

Citate preferate

Legea Junglei, care niciodată nu dă porunci fără temei, interzice tuturor fiarelor să-l mănânce pe om, afară
numai de cazul când ele ar ucide ca să-şi înveţe copiii cum să facă asta la nevoie, şi atunci omoară totdeauna
departe de locurile vânătoare ale haiticului sau ale tribului. Adevăratul motiv al opreliştii este că a omorî un
om înseamnă, mai devreme sau mai târziu, sosirea multor oameni albi pe elefanţi, cu puşti, şi a sute de oameni
negri cu lănci şi torţe aprinse în mâini.
Şi atunci, toată lumea junglei are de suferit. Motivul pe care îl invocă fiarele între ele este că omul e cel mai
slab şi mai lipsit de apărare vânat al pământului şi că, pentru un adevărat vânător, nu intră în regulile jocului
să-l atace.

Lupoaica se aruncă printre puii ei, gâfâind de furie, dar Lupul îi spuse grav: 
– Shere Khan are acum dreptate. Puiul trebuie arătat haiticului. Ce zici, mamă? Ai de gând să-l ţii? 
– Să-l ţin? răspunse Lupoaica abia răsuflând. A venit la noi noaptea, gol, singur şi flămând. Şi totuşi nu i-a
fost frică. Vezi cum a împins la o parte pe unul din puii mei? Şi când te gândeşti că şontorogul acela de
casap l-ar fi omorât, şi pe urmă ar fi şters-o spre râul Waingunga, în timp ce oamenii din sat ar fi scotocit
prin toate vizuinile noastre, ca să se răzbune. Să-l ţin? Sigur că-l voi ţine... Culcă-te liniştit, brotăcelule. O,
Mowgli, căci îţi voi spune Mowgli, brotăcelul, va veni o vreme când tu îl vei vâna pe Shere Khan, aşa cum
el a vrut să te vâneze pe tine. 
– Dar ce va spune haiticul nostru? întrebă Lupul.

Note de lectură - Impresii personale

Autorul reușește să surprindă la animale trăsături umane. El laudă curajul, bunătatea, spiritul de sacrificiu,
prin contrast cu lăcomia, cruzimea, viclenia. Calităţile sau defectele sunt deduse din fiecare episod în parte,
legând viața animalelor, mici sau mari, de cea a oamenilor. Astfel încât oamenii au de învățat din felul în care
animalele din Cartea Junglei își duc viața.

Autorul prezintă creșterea și maturizarea printre animalele sălbatice a "unui pui de om" alăptat cu dragoste de
lupoaica Rak-sha, care îi va da numele de Mowgli (brotăcelul). Mowgli este educat în spiritul legii junglei de
către pantera Bagheera și ursul Baloo, personaje care îl vor apăra de crudul și vicleanul tigru Shere Khan, pe
care, în cele din urmă, înainte de a se întoarce printre oameni, Mowgli îl va birui.

Opera mi-a trezit sentimente de optimism pentru că, la primejdie şi la nevoie, s-a dovedit că oamenii și
animalele pot fi alături, se pot ajuta, iubi și respecta. Cei răi sunt pedepsiţi, ca Shere Khan – de aceea, prin
Mowgli, copilul adoptat, crescut şi iubit de fiarele pădurii, se reface legătura plinbă de dragoste și de respect
dintre om și natură.

Ceea ce m-a impresionat este faptul că legea junglei interzice tuturor fiarelor să-l mănânce pe om, însă există
şi o excepţie: animalele pot ataca numai departe de trib şi cu condiţia de a-şi învăţa puii cum să se apere.
Adevăratul motiv al acestei interdicții faptul că, după ce aceste atacuri au loc, zeci de oameni înarmaţi cu torţe
sau cu arme vor invada jungla chiar dacă animalele îl consideră pe om cel mai slab vânat de pe faţa
pământului.

Surpinzător este momentul în care un prichindel fără frică sau experienţă de viaţă, chiar şi fără haine pe el,
pătrunde în peştera lupilor şi se aşază între puii acestora.

Demn de admirat este fragmentul în care, chiar dacă puiul de om este „prada” tigrului Shere Khan şi acesta
doreşte cu orice preţ să-l sfâşie, simţul matern al Lupoaicei se declanşează și o determină să înfrunte tigrul și
să păstreze omuleţul pe care îl numește Mowgli.

Am fost curios să văd felul în care zilele petrecute în junglă l-au modelat pe micuțul Mowgli și felul în care
el își însușește legile junglei și își conduce viața după aceste legi. Crescut de pantera neagră, Bagheera și de
înţeleptul urs Baloo, care-l urecheşte ca pe oricare alt pui al junglei, Mowgli va deveni şi el drept şi puternic.