Colportorul Valdenzilor

1. Stimată nobilă doamnă privește Ce lanțuri de aur, ce pietre am adus

Iată si perlele-n flăcări ce cheamă Sclipesc în ochii frumoși de nespus
Am si mătăsuri în culori de vrajă Ce-ar încânta, privirea unui prinț
Voi sta aici lângă tine de strajă Platește unui sărman peregrin

2. Aleasa doamnă era vanitoasă Și-și puse-n păr, un rubin de abanos

Privi-n oglindă, zâmbii că-i frumoasă Și spuse-acelui bărbat curajos
Spune-mi cât costă, pajul va aduce Tot ce dorești, bătrânule străin
Și dacă drumul pe-aici te va duce Și-n alte dăți la castel, te rog vin.

3. Răspunse bătrânul cu voce gravă Domniță dragă eu am un briliant

Plin de scilipiri, nepretuită slavă Ce n-a avut niciun prinț diamant
Domnița mea ce zi de fericire Ți-ar străluci, să-l ai în mâna ta
Coroanele regilor de mărire Se pleacă-n praf întâlnind raza Sa

4. Arată-mi-L, vreau să-i am bogăția Și-ți dau în schimb tot ce am mai de preț
Omul cu grijă-și ridică mantia Și scoase manunscrisul ascuns
Iată această carte'n gălbenită Este cuvântul Domnului Isus
Ți-o dau în dar nu poate fi plătită Rog cerul s-ajute, și-apoi s-a dus.

5. Citind în cartea valdezilor doamna Găsii comoara ascunsă în ea

Și cand plecară cocoarele toamna În zori de zi și domnița a plecat
Ea părăsi castelul pe vecie Pentru smerita valea alpilor
Cu prigoniții să stea'n sărăcie Primise credința valdezilor.