Probleme teoretice şi practice cu privire la terenurile intravilane asupra cărora se

pot amplasa construcţii

Prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican

Oana Maria Dobrican

Notar public - Camera Notarilor Publici Bucureşti

MATERIAL PUBLICAT ÎN: Dreptul nr. 2/2005, pag. 60 - 63

Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, republicată*1), se prevede că

"Terenurile destinate construirii se scot din circuitul agricol, temporar sau
definitiv, potrivit legii". Textul enunţat mai sus a generat, în practica organelor
administrative, o interpretare şi aplicare diferită.
Într-o interpretare, greşită, s-a considerat că şi terenurile din intravilanul
localităţilor, existente la data de 1 ianuarie 1990, stabilite prin planurile generale
de urbanism - P.U.G. - necesită scoaterea din circuitul agricol dacă au o altă
categorie de folosinţă decât cea de construcţii, în cazul în care proprietarii lor
doresc să edifice asupra acestora construcţii de orice fel*2).
Într-o altă interpretare, corectă, s-a considerat, dimpotrivă, că terenurile ce se
aflau în intravilanul localităţilor, existent la 1 ianuarie 1990, stabilite prin
P.U.G., nu necesită scoaterea din circuitul agricol, chiar dacă au o altă categorie
de folosinţă decât cea de construcţii, în cazul în care proprietarii lor doresc să
edifice asupra acestora construcţii de orice fel*3).
Îmbrăţişăm fără rezerve ultima soluţie din practica organelor administrative,
deoarece aceasta se înscrie în spiritul şi în finalitatea Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr.
50/1991.
Alin. 3 al art. 20 din Legea nr. 50/1991, republicată, nu trebuie interpretat în
mod izolat, desprins de alin. 1 şi 2 ale aceluiaşi articol, cât şi de reglementările din
această materie cuprinse în Legea nr. 18/1991.
Într-o interpretare raţională a art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 (republicată),
în ordinea succesiunii alineatelor acestui articol, este de necontestat că are în
vedere alin. 2, potrivit căruia "Ulterior aprobării Planului General de Urbanism -
P.U.G. - pot fi introduse în intravilanul localităţilor şi unele terenuri din extravilan,
numai în condiţii temeinic fundamentate pe bază de planuri urbanistice zonale -
P.U.Z. - aprobate potrivit legii". Faptul că prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991
(republicată), legiuitorul nu a avut în vedere terenurile din intravilan rezultă,
indubitabil, din art. 91 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar,
republicată*4), potrivit căruia "Amplasarea noilor construcţii de orice fel se face în
intravilanul localităţilor", text care este identic cu art. 70 alin. 1 din Legea nr.
18/1991, în forma iniţială*5).
Legiuitorul a stabilit prin art. 98 din Legea nr. 18/1991, republicată, că
"Intravilanul localităţilor este cel existent la data de 1 ianuarie 1990, evidenţiat în
cadastrul funciar; el poate fi modificat numai în condiţiile legii". Drept urmare, pe
terenurile intravilane, existente la 1 ianuarie 1990, se pot edifica construcţii de
orice fel, evident, după obţinerea autorizaţiei de construire, fără obligarea
proprietarilor de a le scoate din circuitul agricol.
Terenurile din intravilanul localităţilor pot avea categoria de folosinţă arabil, vii,
livezi, păşuni, fâneţe, curţi, construcţii sau alte terenuri. În acest sens s-a arătat,
cu deplin temei, că în intravilan, în afară de categoria de folosinţă curţi-
construcţii, se includ şi alte categorii de folosinţă ca arabil, livezi, ape etc. *6). Chiar
dacă terenurile din intravilanul localităţii nu au categoria de folosinţă construcţii,
aceasta nu înseamnă, nicidecum, că asupra lor nu pot fi amplasate construcţii,
deoarece art. 91 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (republicată) nu distinge
amplasarea noilor construcţii în funcţie de categoria de folosinţă a terenului
intravilan. Or, potrivit unei cunoscute reguli de interpretare, interpretul nu
trebuie să distingă acolo unde nici legea nu distinge.
Diferită este însă situaţia terenurilor extravilane, asupra cărora, de regulă,
amplasarea construcţiilor de orice fel este interzisă (art. 92 alin. 1 din Legea nr.
18/1991, republicată). Terenurile din extravilan pot fi introduse în intravilanul
localităţilor, la propunerea consiliilor locale, prin hotărâre a Guvernului, cu avizul
Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (art. 92 alin. 3 din Legea nr.
18/1991). În acest sens sunt şi prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 50/1991,
enunţate mai sus. Amplasarea construcţiilor de orice fel, pe terenurile introduse
ulterior în intravilan, prin P.U.G., se va putea face, într-adevăr, numai după
scoaterea acestora din circuitul agricol de către proprietarii lor, prin plata unei
taxe din care se constituie Fondul de ameliorare a fondului funciar aflat la
dispoziţia Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (art. 92 alin. 3 - 5
din Legea nr. 18/1991, republicată). Taxa se va calcula procentual, potrivit
anexelor nr. 1 şi 2 la Legea nr. 18/1991 şi a notelor la anexe, fiind între 200 - 400%
în funcţie de clasa terenului agricol, pentru terenurile agricole şi de 300 - 600% în
funcţie de clasa de calitate, pentru terenurile forestiere.
Dacă interpretăm în mod izolat prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991
(republicată), înseamnă că toate terenurile destinate construirii trebuie scoase din
circuitul agricol, deci şi cele care se află în intravilanul localităţii, chiar dacă au
categoria de folosinţă construcţii. Or, o interpretare logico-raţională şi sistematică
ne duce la concluzia că art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 (republicată) are în
vedere terenurile care au fost introduse în intravilanul localităţilor prin P.U.G., în
urma extinderii intravilanului.
Faptul că prin art. 20 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, se prevede că
"Intravilanul localităţilor se stabileşte prin planurile generale de urbanism - P.U.G.
-, aprobate potrivit legii", nu înseamnă că terenurile intravilane, existente la 1
ianuarie 1990, au devenit intravilane prin P.U.G., deoarece, potrivit art. 98 din
Legea nr. 18/1991, republicată, acestea erau intravilane. De altfel, textul foloseşte
termenul de "stabilire" a intravilanului prin P.U.G., în sensul de determinare şi
precizare a acestor terenuri existente la data de 1 ianuarie 1990. Dimpotrivă, dacă
textul folosea termenul de "introducere" a terenurilor în intravilan, acesta avea
înţelesul de a include noi terenuri în intravilan, din extravilan. Acest sens este dat
termenului "introducere" prin art. 20 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul
introducerii în intravilanul localităţilor a unor terenuri din extravilan.
Numai printr-o interpretare formală a art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991,
republicată, se poate trage concluzia că terenurile din intravilan stabilite prin
P.U.G. trebuie scoase din circuitul agricol de către proprietarii lor, în cazul în care
doresc să amplaseze pe acestea construcţii de orice fel. Dacă se acceptă o
asemenea interpretare absurdă înseamnă că legiuitorul întinde proprietarilor o
adevărată capcană, stabilind terenurile intravilane prin P.U.G., care de fapt sunt în
intravilan, ceea ce atrage obligarea acestora la plata unor taxe substanţiale pentru
scoaterea din circuitul agricol, în cazul în care doresc să edifice asupra acestora
construcţii de orice fel. Or, o asemenea reglementare, interpretare şi aplicare a
legii este inadmisibilă într-un stat de drept, democratic şi social (art. 3, fraza întâi,
din Constituţia României, republicată la 31 octombrie 2003).
Pentru interpretarea şi aplicarea corectă a art. 20 din Legea nr. 50/1991,
(republicată) care, într-adevăr, este defectuos redactat, acesta trebuie raportat la
prevederile Legii nr. 18/1991, care este legea-cadru în materia terenurilor
intravilane şi extravilane, deoarece "... un text de lege nu trebuie niciodată
interpretat în mod izolat, ci, dimpotrivă, trebuie interpretat în lumina textelor de
care se apropie şi a principiilor generale de drept ce guvernează materia la care se
referă"*7). Or, în cazul nostru, guvernarea materiei este făcută de Legea nr.
18/1991, prin care se stabileşte, cu claritate, faptul că amplasarea noilor
construcţii, de orice fel, se face în intravilanul localităţilor existent la 1 ianuarie
1990, fără obligativitatea scoaterii terenului din circuitul agricol, indiferent de
categoria de folosinţă, iar în cazul terenurilor introduse în intravilan ulterior, în
urma extinderii intravilanului prin P.U.G., edificarea construcţiilor se va putea face
de către proprietarii lor numai după scoaterea acestora din circuitul agricol, prin
plata unor taxe către stat.
Din întreaga economie a Legii nr. 50/1991 (republicată), cu modificările şi
completările ulterioare republicării, nu se poate pune în discuţie abrogarea
prevederilor art. 91, art. 92 alin. 3 - 5 şi art. 98, din Legea nr. 18/1991, situaţie în
care acestea sunt aplicabile.
Nu putem să nu semnalăm faptul că prevederile legale în discuţie se înscriu pe
linia unor reglementări contradictorii, confuze şi formaliste, susceptibile de
interpretări şi aplicări diferite, ceea ce afectează grav drepturile şi interesele
legitime ale cetăţenilor.
------------
*1)
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri
pentru realizarea locuinţelor a fost republicată, în "Monitorul Oficial al României",
Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997. Prin Legea nr. 453/2001 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 50/1991 publicată în "Monitorul Oficial al României", Partea
I, nr. 431 din 1 august 2001 titlul legii a fost modificat, având cuprinsul "Legea
privind autorizarea lucrărilor de construcţii". Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 50/1991
(republicată) a fost reprodus mai sus în redactarea dată prin Legea nr. 401/2003
("Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003).
*2)
Primăria Buftea: Certificatele de urbanism nr. 52 din 17 martie 2004; nr. 79
din 22 aprilie 2004; nr. 93 din 27 aprilie 2004.
*3)
Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Ilfov (actualul Oficiul
Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară), adresa nr. 14713 din 4 mai 2004;
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, adresa nr. 37117 din 22
septembrie 2004.
*4)
Legea nr. 18/1994 a fost publicată în "Monitorul Oficial al României", Partea I,
nr. 37 din 20 februarie 1991.
*5)
Legea nr. 18/1994 a fost publicată în "Monitorul Oficial al României", Partea I,
nr. 37 din 20 februarie 1991.
*6)
A se vedea Fl. Scrieciu, Tratat teoretic şi practic de drept funciar, vol. I, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 80.
*7)
M. G. Rarincescu, Noţiuni de drept civil, vol. I, Bucureşti, 1940, p. 133 - 134.