Un roman l-aș numi eu controversat, dar în același timp cred că și acum este actual, căci

tineri ca Holden Caulfield sunt și vor fi.

Scris la persoana întâi, autorul ne descrie câteva zile din viața adolescentului de 16 ani
Holden Caulfield.
Un început bizar și interesant în același timp, dar am înțeles care este logica derulării
evenimentelor abia la sfârșit. (aici vă las și eu un pic în ceață)
Eroul și povestitorul nostru este un adolescent libertin, poate rebel care se află într-o criză
de personalitate cred eu, sau o depresie mai profundă care durează de ceva timp dar de care
nimeni nu s-a preocupat în mod serios. Din acest considerent Holden, are o viziune asupra
vieții și a oamenilor mai diferită, pesimistă și un pic distrugătoare.
Considerându-se un observator fin al realității, el nu poate înțelege de ce unii oameni sunt
așa iar alții altfel. Multe lucruri îi par false, și ar preferă de cele mai multe ori el însuși să-și
creieze o impresie decât să i-o creeze cineva.
Este un introvert, preferă singurătatea, dar în același timp uneori își dorește compania cuiva.
În plus cum afirmă și el, este un mincinos, poate uneori care minte prea mult. Căci ajunge
ca uneori să creadă ceea ce spune, chiar dacă știe că minte. Iar uneori regretă că a mințit dar
oricum continuă să o facă.
Romanul se începe atunci când Holden stând singur, departe de ceilalți privește un meci de
fotbal căruia nu-i vede importanța și explică motivele de care nu a mers să-l privească
împreună cu școala. Enumerând motivele aflăm că a fost exmatriculat de la Pency, școala
pe care o frecventează. Subiect care nu-i aduce tristețe sau îngrijorare, este ceva pe care îl
acceptă cu ușurință, singur neconsiderând o mare pierdere că a fost exmatriculat.
Se presupunea că ar fi trebuit să plece din școală miercuri, împreună cu toți colegii pentru
vacanța de Crăciun, după care nu mai trebuia să se întoarcă la școală. Dar, acesta o
părăsește mai devreme după un acces de furie și nervozitate în care se bate cu colegul său
de cameră din pricina unei prietene Jane, pe care o place, dar singur nu conștientizează
acest fapt. După ce primește câțiva pumni, acesta i-a o hotărâre subită să nu mai aștepte
până miercuri și să plece de azi la New York, orașul unde locuiește. Holden a decis să stea
câteva zile la un hotel. Acasă se gândește să ajungă miercuri ca și ceilalți colegi, timp în
care părinții probabil ar afla despre exmatricularea sa și vor fi mai calmi.
Apoi, se încep peripețiile eroului nostru la New York, orașul care nu doarme nicidată.
Aceste câteva zile sunt pline de amintiri și gânduri grele despre viața și concepții de viață .
Timp în care se observă neputința sa, tristețea dar și excesele pe care le are.
Fiind un tânăr care nu prea și-a legat prietenii, când este trist ar dori să comunice cu cineva
dar nu prea are cu cine. Totuși găsește câteva persoane cu care se vede, un fost coleg de la o
școală, Sally fata de care nu-i place dar e frumoasă și căreia i-a propus chiar să fugă cu el, și
el singur afirmă că în timp ce-i făcea declarația dată, el chiar credea că ar putea pleca cu ea.
În același timp acesta intră în discuție cu oricine, roagă chelnerii să trimită diverse mesaje
unor oameni chiar de crede că acestea la sigur nu vor ajunge la destinatar.
Un personaj semnificativ în viața lui este Alli, fratele care a murit dar care pentru Holden
întruchipează un ideal, căci nimeni din cei vii nu se poate ridica la așteptările acestuia. Toți
îl dezamăgesc, toți au cusururi. Singurele persoane care până ce nu l-au dezamăgit este Jane
și sora sa, Phoebe.
Holden este un personaj complex, care uneori singur nu știe ce își dorește. Zilele în care a
fost singur îi arată tristețea și singurătatea lui, este un timp gol pe care îl umple cu amintiri,
cu un fost coleg,cu Sally și cu o prostituată.
Este mereu în căutare, în încercarea de a comunica cu cineva, discută cu taximetriștii
întrebându-i ce fac rațeluntitlede iarna, iar aceia nu-i înțeleg preocuparea și el iar se închide
în sine fiind un neînțeles.
Își amintește detalii uneori nesemnificative despre oamenii care nu i-au fost prieteni dar de
care îi este dor.
Nu are aspirații prea mari privind viitorul său ar prefera să trăiască într-o colibă undeva la
marginea unei păduri ca să fie soare, dar totuși nu prea poate înțelege de ce unii se
sinchisesc de clasa lor socială și face observații referitor la geamantanele unui coleg de
cameră care erau de alea ieftine, la pălăria unui domn sau la geamantanele călugărițelor de
care i se face milă.
Este un neînțeles de el, dar se găsesc oameni care vor să-l ajute cum ar fi profesorul Spencer
și Antolini.
Un alt aspect pe care eu l-am observat e că în ciuda faptului că nimeni nu-l înțelege în
opinia sa, nici el nu prea înțelge pe alții. Singura lui autocritică este că e un laș și un
mincinos, dar nu se observă că el și-ar da stăruința să se împrietenească cu cineva. Într-o
oarecare măsură lui Holden îi este comod să fie un introvertit și să nu fie prea băgat în
seamă, dar în același timp are perioade când are nevoie să comunice cu cineva, să fie
înțeles.
Până la urmă cea care l-a ajutat mai mult este Phoebe care l-a făcu să renunțe la ideea
nebunească de a pleca de acasă și acesta povestește ca și cum cartea unui psihaanalist.
Nu știu cât de realistic este romanul dar nu știu cum o persoană de 16 ani a putut să se
cazeze la un hotel fără să prezinte vreun document, în plus un alt lucru contrar este faptul că
în unele localuri nu-l serveau cu alcool deoarece era minor, în altele îl serveau. Pentru
vârsta lui putem afirma că știa cam prea multe localuri din New York, chiar de se spune că
l-ar fi luat fratesu cu el, nu-mi prea pare verosimil. La modul real câți dintre frații mai mari
ar târâi după ei pe un frate mai mic prin cluburi.
În cele ale scrisului, limbajul este cam infect, unele repetiții prea dese și unele momente în
care personajul este singur contrariat de ceea ce face.
Nu-l recomand ca fiind un roman bun sau rău, las la discreția fiecăruia, dar mi-ar plăcea să
discut pe marginea lui.