Înainte de a intra în subiectul articolului, trebuie să facem două observaţii.

În primul rând, subliniem că

singurul care vorbeşte pe subiectul iadului în Noul Testament este Domnul Isus. Faptul că doar Isus
vorbeşte pe această temă, iar ceilalţi autori biblici, când se referă la ea, Îl citează pe Domnul, trebuie să
ne atragă atenţia asupra importanţei subiectului. În la doilea rând, observăm că în timp ce în istoria
predicării creştine de până la începutul secolului al XX-lea, predicarea despre iad a ocupat un loc
important, pe parcursul secolului al XX-lea, asistăm la un dezinteres crescând faţă predicarea despre
infern, ajungându-se aproape la părăsirea totală a acestui subiect.

1. Terminologia biblică pentru Iad

Scriptura foloseşte o terminologie variată şi complexă pentru a descrie locul de osândă. Vom sublinia
câteva dintre cele mai importante referinţe:

Întunericul de afară ‒ Matei 22:13;

Focul cel veşnic ‒ Matei 25:41;

Iazul de foc şi pucioasă ‒ Apocalipsa 19:20;

Locul de chin ‒ Luca 16:23;

Gheenă ‒ Matei 5:29.

Fiecare dintre aceste expresii ne comunică aspecte diferite despre natura şi condiţiile din locul de chin.
Dincolo de terminologia de mai sus, mai există două expresii populare folosite pentru locul de osândă:
iad şi infern. Cele două cuvinte nu sunt folosite în traducerea Cornilescu. Grecescul gheenă ar putea fi
tradus prin cuvântul iad sau infern.

2. Localizarea Iadului

În trecut, s-a crezut că Iadul este în interiorul pământului. Această opinie domină istoria predicării
creştine. Cu siguranţă, la baza acestei înţelegeri, se găseşte imaginea Adâncului la care se face referire în
Apocalipsa 20:3. În evul mediu, se credea că una dintre porţile de acces în infern este craterul vulcanului
Vezuviu. Trebuie să afirmăm că Biblia nu ne spune unde este Iadul. Scriptura se mărgineşte la a declara
existenţa acestui loc şi la a descrie condiţia nefericită a celor care vor ajunge acolo, fără însă a răspunde
la întrebarea unde este iadul. În mod sigur, infernul nu este în interiorul pământului, pentru că în timp ce
pământul va trece, iadul este veşnic.

3. Focul va fi natura predominantă a Iadului

Biblia nu doar că ne prezintă existenţa iadului, dar ne descrie şi ceea ce se întâmplă acolo.

a. Natura predominantă a Iadului va fi focul.

Referinţele biblice care ne învaţă că în iad va fi foc sunt foarte numeroase şi explicite. Menţionăm câteva
dintre aceste texte: Matei 5:22 – focul Gheenei; Matei 25:41 – focul cel veşnic; Marcu 9:43 – focul care
nu se stinge; Luca 16:23 – văpaia aceasta; Apocalipsa 19:20 – iazul de foc şi de pucioasă; Apocalipsa 21:8
– iazul care arde cu foc; Matei 18:8 – focul cel veşnic.

b. Focul va fi de natura fizică.

Unii susţin că focul Iadului va fi focul remuşcărilor de conştiinţă şi nicidecum un foc real. Deşi suferinţele
din iad vor fi şi suferinţe sufleteşti, focul iadului nu trebuie înţeles ca o metaforă pe care să o interpretăm
simbolic, cu referinţă la focul arzător al regretelor profunde, ci o expresie care ne comunică o realitate
concretă, palpabilă, fizică. Iadul nu este o condiţie spirituală, ci este un loc real, în care natura
predominantă va fi focul. Argumentele biblice pe care se sprijină afirmaţia că focul iadului va fi un foc
fizic, real, care nimiceşte la propriu, sunt cel puţin trei:

Învierea morţilor. Biblia ne arată că la înviere, cei necredincioşi vor fi înviaţi în trupuri, în care vor fi
aruncaţi în iazul care arde cu foc şi pucioasă. Faptul că cei nemântuiţi vor fi înviaţi în corpuri fizice reale,
cu care vor fi aruncaţi în infern, cere ca focul infernului să fie real.

Bogatul nemântuit a cerut o picătură de apă pentru a fi răcorit în grozava văpaie.

Apocalipsa 14:10 – fumul chinului lor se suie în sus, în vecii vecilor. Oricât de arzătoare ar fi chinurile
interioare ale unui suflet nemântuit, nu putem spune că asta ar produce ceea ce Biblia numeşte „fumul
chinului lor”.

4. Suferinţele Iadului vor fi atât suferinţe sufleteşti, cât şi suferinţe trupeşti

Există părerea că suferinţele Iadului nu vor fi suferinţe trupeşti, ci doar sufleteşti. Această înţelegere este
contrazisă de Biblie, care ne învaţă că în Iad, vor fi pedepse care vor avea legătură atât cu sufletul, cât şi
cu trupul celor pierduţi. Există cel puţin trei texte în Noul Testament, care afirmă că în Iad, trupul va fi cel
care va experimenta chinuri:

Matei 5:29-30 subliniază că trupul poate să ajungă în gheenă: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să
cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi
să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi
leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot
trupul în gheenă.”

Matei 10:28 consemnează cuvintele lui Isus care a spus că în iad va fi pierdut şi sufletul şi trupul: „Nu vă
temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să
piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”

Un argument suplimentar care dovedeşte că suferinţele din infern vor fi şi suferinţe trupeşti se găseşte în
Apocalipsa 14:9-11.
Pe baza textelor de mai sus, afirmăm cu certitudine că cei osândiţi vor fi pedepsiţi cu pedepse care vor
avea acţiona atât asupra trupului, cât şi asupra sufletului.

5. Iadul va fi locul suferinţei în formă maximă

Imaginaţia omenească nu poate concepe suferinţa Iadului. Imaginaţi-vă tot ceea ce puteţi şi nu veţi
atinge niciodată la nivelul imaginaţiei umane, chinul şi osânda celor pierduţi. În timp ce în rai, cei
mântuiţi vor fi binecuvântaţi şi fericiţi la superlativ, la polul opus se va găsi iadul, în care suferinţa va fi tot
la superlativ. Imaginaţia consemnată în scrierile creştine apocrife din primele secole şi în predicile antice
şi medievale, este mai mult decât sugestivă. Nu ne vom referi la descrierile pline de culoare şi fantezie,
de cruzime şi înfricoşare folosite în aceste relatări. Ne vom limita la cita câteva din descrierile Noul
Testament pe această temă.

„Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de
afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.»” (Matei 22:13);

„Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul
mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:10);

„şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă
şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.»” (Luca 16:24);

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi
primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat
neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se
închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!»” (Apocalipsa 14:9-11).

6. Chinul Iadului va fi etern

Există câteva curente de gândire, care contestă eternitatea Iadului. Unii susţin teoria mântuirii
universale, în baza căreia toţi oamenii vor fi mântuiţi, chiar şi diavolul şi demonii lui. Potrivit acestei
teorii, un Dumnezeu iubitor şi bun nu va putea să pedepsească etern făpturi pe care le iubeşte şi pe care
le-a creat. Această învăţătură ignoră sute de texte biblice în care este afirmată judecata lui Dumnezeu şi
pierzarea de care vor avea parte cei necredincioşi. Alţii au îmbrăţişat teoria anihilării sau a nemuririi
condiţionate, care susţine că vor trăi etern doar cei mântuiţi. Cei nemântuiţi vor fi nimiciţi, în sensul că
existenţa lor va înceta. După această teorie, sufletele celor nemântuiţi sunt anihilate la moarte şi nu vor
avea parte de înviere. Biblia respinge aceste învăţături şi arată că omul este o fiinţă cu suflet nemuritor şi
că aceia care vor fi aruncaţi în iad vor locui acolo veşnic. Textele biblice subliniază caracterul etern al
infernului:
Matei 25:41 – „focul cel veşnic”;

Marcu 9:43 – „focul care nu se stinge”;

Marcu 9:48 – „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”;

Matei 2:,46 – „pedeapsă veşnică”;

2 Tesaloniceni 1:7-9 – „pierzare veşnică de la faţa Domnului”;

Apocalipsa 14:10 – „fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor”;

Apocalipsa 20:10 – „şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”.

Pe baza acestor texte biblice, afirmăm cu certitudine că iadul va fi o stare veşnică.

7. Cum va fi în Iad?

Pe baza textelor biblice, putem face mai multe afirmaţii cu privire la condiţia celor care vor ajunge in iad
şi cu privire la ceea ce se va întâmpla în acest grozav loc.

În iad va fi despărţire veşnică de Dumnezeu şi de fericire – Matei 7,23; Matei 25,12; 41. Viaţa pe pământ
este posibilă pentru că Dumnezeu este aproape de om. Fără susţinerea lui Dumnezeu nu este posibilă
bucuria, dragostea, fericirea, mulţumirea, speranţa. Aceste trăiri sunt darul lui Dumnezeu. În iad, acestea
nu vor mai exista pentru că Dumnezeu nu va fi acolo pentru a le oferi.

În iad, va fi întunericul de afară – Matei 22:13. În timp ce în rai va fi lumina prezenţei lui Dumnezeu, în
iad, va fi întunericul prezenţei demonice şi a tot ceea ce este nelegiuire şi moarte.

În iad, vor fi foc, pucioasă şi văpaie.

În iad, vor fi viermele care nu moare şi focul care nu se stinge – Isaia 14:11; Isaia 66:24; Marcu 9:44.

În iad, va fi sete teribilă – Luca 16:24.

În iad, condamnaţii vor conştientiza binele pierdut şi deşertăciunea lucrurilor pentru care au pierdut
mântuirea – Luca 16:23.

În iad, va fi pierzare veşnică – Matei 25:46. Infernul este locul în care nu există speranţă.

În iad, va fi ruşine şi ocară veşnică – Daniel 12:2.

În iad, pedeapsa va fi gradată, funcţie de vinovăţia păcatelor făcute în timpul vieţii şi funcţiei de nivelul
de revelaţie divină, de care a avut parte fiecare suflet – Luca 12:47-48; Matei 11:20-24.

În iad, nimeni nu se va putea apăra – Matei 22:13.

În iad, nu va fi odihnă – Apocalipsa 14:11.

În iad, va fi tortură veşnică ‒ Apocalipsa 20:10; Apocalipsa 14:10; Luca 16:24; Matei 18:34. Natura iadului
este foc şi tortură. În Apocalipsa 19:10, este scris: „şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”. În spatele
expresiei „vor fi munciţi”, se găseşte grecescul „basanizo” (a tortura, a chinui, a hărţui), care apare la
participiu viitor la diateza pasivă (basanistheisontai) şi se traduce prin „urmând să fie torturaţi”.

8. Cine va merge în Iad?

La această întrebare, Biblia ne răspunde că în iad se vor merge:

Diavolul şi demonii lui ‒ Matei 25:41;

Toţi cei necredincioşi, care trăiesc în păcate ‒ 1 Corinteni 6:9-10; Apocalipsa 21:8; Apocalipsa 21:27;
Apocalipsa 22:15; Matei 5:22;

Cei ce refuză credinţa şi botezul ‒ Marcu 16:16;

Cei răzvrătiţi împotriva Domnului, care păcătuiesc cu voia ‒ Evrei 10:27;

În iad, se vor duce şi unii dintre cei care se consideră mântuiţi şi fii ai lui Dumnezeu ‒ Matei 8:12; Matei
7:22-23; 1 Corinteni 15:34.

În încheiere, afirm cu tărie existenţa unui loc grozav, loc de pedeapsă pentru cei nemântuiţi şi pentru
Diavolul şi îngerii lui. Biblia ne învaţă cu privire la existenţa acestui loc. Nu pot încheia fără să exprim cu
îngrijorare că există posibilitatea şi primejdia ca şi unii dintre cei care citesc aceste rânduri să nu îşi
mântuiască sufletul şi să fie aruncaţi în focul gheenei. Tuturor ne rămâne să ne întoarcem la Dumnezeu
cu pocăinţă de păcate şi cu credinţă în Domnul Isus. Celor care nu s-au botezat, le rămâne să împlinească
această poruncă divină şi tuturor să ne ferim de păcat şi să vieţuim în sfinţire şi în fapte bune.