1.

Modestie și simplitate: Păstorul este un om modest și simplu, care își desfășoară viața
în mijlocul naturii. El se îmbracă în haine tradiționale și poartă cu el unelte esențiale
pentru meseria sa de păstor.
2. Cunoștințe despre natură: Personajul are cunoștințe profunde despre mediul său
natural. El știe cum să-și conducă turma de oi și să se adapteze la schimbările de sezon
și de vreme.
3. Înțelepciune și gândire profundă: Păstorul este descris ca având o înțelepciune
profundă și un spirit contemplativ. El este capabil să discute cu străinul sosind în sat
despre aspecte precum viața, credința și sensul existenței umane.
4. Rezistență și adaptabilitate: Păstorul se adaptează cu ușurință la condițiile de viață
dificile din munți. El poartă haine corespunzătoare anotimpului și este capabil să facă
față provocărilor vieții de păstor.
5. Empatie și relații interpersonale bune: Deși este descris ca fiind tăcut și adesea trist,
păstorul este respectat și ascultat de către ceilalți locuitori ai satului. El este un bun
ascultător și, atunci când vorbește, glasul său este senin și plin de înțelepciune.

Această caracterizare sugerează că păstorul este un personaj profund și binevoitor, cu o

conexiune puternică cu natura și cu valorile tradiționale ale vieții de păstor. El devine un
element esențial în povestea care urmează să se dezvolte în nuvela "Toiagul păstoriei."
1. Modestie și simplitate:
 "Purta iarna cuşmă înaltă, ţuguiată, suman lung, pînă şa călcîie, iar vara – pălărie
de paie, cămeşă de cînepă tot lungă, pînă la genunchi, prinsă la brîu cu un chimir
bătut cu aramă."
2. Cunoștințe despre natură:
 "Ştia și mii de lucruri din viața turmelor, și cei care ţineau cîte-o cornuţă la casă
veneau cine ştie de pe unde după sfat, după povaţă."
3. Înțelepciune și gândire profundă:
 "Sătenii îl ascultau și-l ascultau, și-l tot ascultau – poate, poate mai spune ceva,
căci știe o lume întreagă că în gîtlejul cela lung și osos, ars de soare și bătut de
vînturi, picură un răcnet ce poate înfiora, la un ceas de supărare, o pădure
întreagă."
4. Rezistență și adaptabilitate:
 "Crescut pe lîngă stînă, sub cupola albastră a cerului, de dimineață pînă sara, de
cu primăvară pînă toamna tîrziu, an cu an, o fi ajuns singur cumintea lui acel mare
adevăr că nimic nu e veșnic pe lume – toate sînt trecătoare."
5. Empatie și relații interpersonale bune:
 "Sătenii, cum îl zăreau, îi strigau de departe: 'Hai noroc, bădie, ce mai faci?' - Bine,
răspundea, de obicei scurt, așezînd cu grijă un suspin între două zîmbete senine.
Voi ce mai faceți?"

Aceste exemple din text subliniază modul în care păstorul este prezentat ca un personaj
modest, înțelept, și cu o adâncă conexiune cu natura și tradițiile păstorale.