Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
E Bramaru 4
E Bramaru 4
din viață
Poetul Emil Brumaru a încetat din viață în data de 5 ianuarie a.c. Avea 80
de ani, împliniți recent.
Debutul ca poet al lui Emil Brumaru a avut loc în anul 1967, când
revista Luceafărul a publicat câteva dintre versurile sale. Cariera sa literară a
fost încununată cu diverse premii, între acestea: Premiul Uniunii Scriitorilor
pentru debut (primit pentru volumul Versuri), Premiul Național de Poezie
„Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia (primit în 2001), Premiul de excelență
„George Bacovia” (primit în 2005 din partea revistei Ateneu), Premiul
„Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia (primit în 2011 din partea
revistei Observator Cultural) etc.
Lista cărților sale este bogată; selectăm o mică parte dintre ele: Cântece
naive (1976), Dulapul îndrăgostit (1980), Dintr-o scorbură de
morcov (1998), Fluturii din pandișpan (2003), Infernala comedie (2005), Cântece
de adolescent (2007) ș.a. Poemele lui Emil Brumaru au fost incluse în diverse
antologii, nu doar în România, ci și peste hotare.
Cititorii interesați de versurile lui Emil Brumaru pot găsi în librării o parte dintre
cărțile sale, precum volumul Amintiri din rai. 55 de poezii inedite (Humanitas,
2016) și Rezervația de îngeri (Humanitas, 2013).
Ne rămân, după cum spunea Mircea Cărtărescu, versurile lui Emil Brumaru. E
greu de ales câteva dintre ele la acest ceas de tristețe. Poate poemul
„Rugăciune”... „Cum ne ducem, Doamne!? Unde, unde?/ E un glas ce ne-ar
putea răspunde?/ Și chiar dacă ne-ar spune,-am înțelege?/ Drumurile se-
ncâlcesc în suflet/ Și nu-i nimeni nodul să-l dezlege,/ Bine strâns. Și nici eu nu
mă-ncumet…” (din Amintiri din rai, p. 5).