mene inainteaza acum spre campiile umbrelor oarte, vesnica linistire, catre a lor! O, Mi a a tine imi indrept ruga Frumusetea Piesel este Susf{inuta, pe lng’ apoteoza dramatica pe care Sofocle o pregateste eroului sdu, prin nota patru un zato: i sentimente incepand cu naivitatea corului, ce se tome de vena one personaj damnat ca Edip, continuand in pictatea finala a Antigonei si culminénd cu maiestatea in suferinta a batranului, a h. Drame satirice, in general, dramele satirice ale lui Sofocle s-au pierdut. Nis-au mai pstrat fragmente doar dintr-una singura: Copoii. Subiectul ei, care de fapt ¢ simplu de tot, ne povesteste cum copilul Hermes ~ fiul nascut din dragostea lui Zeus cu Maia — a furat boii tui Apollon si a fabricat prima lira. Chiar asa trunchiat, redus la aproximativ o jumatate din intinderea lui initiala, acest text raméne totusi interesat, atat pentru valoarea lui in sine, cat $i pentru faptul ca ne da indicii sigure asupra laturii satirice din creatia lui Sofocle. Se cunosc, dupa diferite marturii, dowdsprezece titluri de drame satirice atribuite lui Sofocle. Atat numérul lor, cat si fantezia amuzanta gi fin malitioasa pe care o gasim in fragmentul amintit mai sus, ne obliga sa credem ca geniul lui Sofocle a fost fecund in aceasta directie, cu toata tendinta lui de a se lipsi de corul de satiri, acesta fiind inlocuit cu coruri formate din personaje omenesti. 3. Inovatiile lui Sofocle in teatru La inovatiile lui Sofocle in legatura cu alegerea materialului se adauga si altele, privind conducerea actiunii, constructia in sine a pieselor si punerea lor in scena. Tetralogiille lui Sofocle prezinta remanieri insemnate fata de acelea ale lui Eschil. Pastreaza inca traditia de a prezenta la concursuri un numar de patru piese, dar nu mai urmeaza regula ca acestea sa fic legate intre ele. Nici in dramele ce ni S-au pastrat, si se crede cd nici in acelea care s-au pierdut, nu mai gasim o situatie de inlantuire a subiectclor, ca in Orestia. Fiecare din piesele lui Sofocle isi are cxistenta sa independenta; chiar daca la concursuri au fost premiate grupurile, nu drat c4 judecata s-a pronunjat si asupra pieselor in parte. Sofocle inspre aceasta reforma de catre confinutul dramelor sale, continut aplecat ~ dup4 cum am putu sa ne dam seama din rezultatele de pana aici ~ mat ‘mult asupra predestinarilor divine. Nurmericeste, Sofocle a sporit corul de la dou Persoane; totodata, a limitat ca intindere parile gi le-a te Comentariu, apropiindu-le in schimb gi chir introducdndu-le in mersul ee Deopotriy , Sofocle s-a slujit de cor, pentru a sugera spectatorilor sentimente EY Care le avea in vedere in legatura cu personajele sale, Cu alte cuvinte, interventiile Corului au intrat in migcarca dialogata a dramei , imprumutand acesteta o cower noua. Puterea dialogului intr-o lumina din ce in ce mai accentuata pow rezece la cincisprezece atenuat nota lor de Oj3. Noe we ; sofoel® ea fine © we jul ‘i . sporire reiese4 an a de, asta aes tul era de nat pia trci. AC jor diferite: Ee ener actin’ contin ora ridica pasture’ tctice 9 sd, imp actiuni a com amaral act” gr actereles * ipa celui de-al treilea ao, fac? si orca C ct cel ere! maiin ene ga cree" 7 prin jntrod uct ad libertate. Autony cle se . cal + ox cle jonni si $4 creeze wy jeratc consid anu 10! cl ge scoate ef cfe 7 jclol personal multe contraste jor rilor, SC! mai nanen OPE puna fn $0 gibilitated ai Viv. cdia de Jinia adevarata a vie a apropia tae me reale, @ acordat © maj jn © personajcle PO tire actorilor si a infeles cq tare ale acestora, fel po j nevole mbricat aa a preocupal i Ee aa pu ile de eae ¢ ind s imps Sofoc omenest, § ¢ decorulut picta lor sa S ic sia mare atent! re campunerea rorum fondul filozofic Je, privita in comparatie CU aceea a lui ¢ personajes . sag 4, Actiune PI Eschil, prezinta aspects Opera hui Sofoc uri nol. Ecchi Jega actiunea din dramele lui de vointa unor oa ee poet tragic, este mai uman. Nu indeparteaza elementul divin; intelege eze puterea de interventie in desfasurarea faptelor omenesti. Sik «raza un fond religios, 0 maiestate divin’; dar in ce priveste situares ul plan ca si conducerea evenimentelor, acestea sunt trecute pe seam awtur morale a omului. Acesta, devenind mai constient, mai reflexiv, este in maura sa-gi explice din ce sentiment intim rasar faptele sale. Vointa divina m ; caract + exclusivist, nu se mai impune ca 0 fatalitate exterioara; in rand cu al ona ce poe ta at deo Sofete, lps dine oll a : ; la Sofocle, lupta dintre om $i se poarté in conditii mai egale. Vointa umana, asa cum acesta se poate un Cuget sandtos, functioneaza i ‘ 7 neaza in concepti i dpe ee ceptia poetului nostru ca ul ‘4 pe om, cat gi de cea ce il p © fi vorba de aya ceva! Fi Desi st ort tragic, oate prabusi. Zeii ahs a 1 nu se mai afla, ins& 5 Zell n-au disparut, Nici m 7 cu atenuaf mana. Nu este vorb ind in posblititile tern ak Ti pot ind pe fu” Cbismuite a ‘alla pe acestia ca si acele? Yona idedlizatg, “pani ervive, $5 de @ yon 4, avand in e: har putea pierdy ‘ C€ poate fe i Yona mai ma int face din Pro; » Ti vamenile i "Neipiile care 4 inses ci PLNCIpiile car care Sofocle ¢ ¢ a one & Consee ” "¢. Fondul tragediifp anume ume decizij limpezi gj Ai i 92 nt in a realiza . ‘liza ACcasta trig t »C Si COardy ura, hotarate ries cele intretine ‘ane hungul intregii lv! >In ¢; u ‘ate intims a Personajele ras ate se sprijit ‘antonate in (0Sofocle cursul actiunil. 22 ne gancim, ce p a, la oricare din protagonistii Ini Sofocle: Antigona, Edip, Electra, Ajax, Filoctet g.a. In Ajax, imagi tiv’ » Imaginea definitiva a spectatorilor se opreste nu asupra actelor de nebunie trimise personajului de catre zel, ci asupra sport yohmnare pe care gi-a dat-o acesta. Electra, in actiunea ei, urmareste un proees le constiin{a; de fapt, oracolul, cu fatalitatea lui divina, n-o rivea pe ea, ci pe Oreste. Drama Antigonei a fost construita de poet, nu numai prin fondul sentimentelor lui religioase, ci mai ales cu fondul ideilor sale morale, bazate tot timpul pe dezbaterile $1 inifiativele constiintei libere. Daca am face abstractic de actul de vointa pe care ni-1 infatiseaza ined de la prima lor intrare in scena, actiune si-ar pierde nervul sdu principal si toate celelalte desfasurari si-ar pierde convergenta lor naturala. Actiunea dramelor incepe odata cu afirmarea acestor acte de voin{a si se sfarseste odata cu incetarea lor. Ca facturd general, piesele lui Sofocle au 0 simplitate ce se apropie mult de aceea a piesclor lui Eschil. Ele cultiva evenimentul, insa nu pentru el insusi, ci pentru puterea lui de a pune in lumina caracterele personajelor. Prea multe evenimente, cu tumultul si incarcatura lor de fapte sau de episoade, pe langa care ar distrage atentia spectatorului de la urmarirea liniei de gandire, ar micsora si concentrarea sentimentelor puse in miscare. De aceea, in ceea ce priveste evenimentele, Sofocle face in dramele sale o distribuire economicoasa; actiunea sa dramatica e in aga fel conceputa, incdt evenimentele si aiba un rol de subordonare, nu unul de comanda. Catastrofa finala nu constituie o noutate. Ea incepe sa se configureze inca de la intaile replici, pentru ca apoi s creasca incetul cu incetul, s4 capteze treptat atentia spectatorilor, si creeze o tensiune de asteptari superioare $i sa prezinte deznodaméantul, nu ca pe un fapt impus dinafara, prin mijloace fortuite, ci ca pe o solutie reiesita dinduntru, prin logica natural a sentimentelor intrate in actiune. Peripetiile morale ocupa un rol mai important decat cele fizice. Drama Edip rege, privita in raport cu celelalte drame sofocliene, ¢ mai bogata in evenimente si in situatii mai neasteptate. Totusi, continutul moral continua gi aici s4 predomine; cu cat Edip descopera faptele 4 altul, cu cat afundarea lui in nenorocire creste, cu atdt nevoia lui de a adevarului pana la capat devine mai mare. La Eschil, dramatismul avea 0 nota sacra, motivele care trebuiau si deter- maneau tot timpul invaluite in mis! r si fatalitate. La Sofocle, dramatisrnul se susfine prin conflicte, prin dezbateri intime, prin opozitii ce merg in mod gradat pana la contradictii pasionale, Eroul acestuia nu aluneca in prapastic dintr-o data, sub semnul orb al fatalitiii; el ¢ inconjurat de presimtiri, de amenin{ari, de sfaturi binevoitoare, de oracole, de reflectiuni personale, t ‘a aledtuind un climat moral complex, in care iin{ci responsabile incearca sa previna, sd atenueze sau unul dy merge cu descoperirt mine pe eroii sai la actiune de avertismente, de rugdmin{i, Simfim cum voin{a consti eventual sa doboare edictele implacabile ale fatalitatii. in multe din dramele sale — Ajax, Antigona, Edip rege, Edip la Colonos $2. ~ Sofocle prelungeste acfiunea scenic gi dupa producere a catastrofei finale. S-au 93A fille diferitelor Personaje 2 ee ject 4 4 Una, jstorica: rer fi vut drept scop sa Contin a explicatii. UY pre git ei ; alta psihologica: Sofo, - jn act jicl, x 4 Si uprinse in a rage 7 4 dura $i abst Ae ia je ince u si . fe sare 0 iamiosteal sil i, © : gine ca dra tard a eroulll ‘arta, de masurare a brutala sau absolv! jmpacare cu soarta, a 7 | furtunilor “te cere viala- nistire a fOr re ni le cere i intalni seal) . ja concesiilor P° focle, ¢ mai mica. Nu mai intalnim q reculeast a faprelo’ Sn piesole li SOF ajo punca pe fruntea croilor), ‘i andoare, 4 a Moi ai A Nota de Lie voin ia multi miscare $i interey maretie sacra pe Terenul pierdut de chy Ic poetu s . E Jnimb, personajere P iat de realitate. Dba ‘ ee i care o castigd oamenii, Togic devine mai viu» MAL morala pe A a psihologi rin libertatea fr o mai larga putere ¢ compensat P! us a 4 fapturii omenes! 7 7 5 Sofocle 48 Fp Je sf aducd o punere in cauza my ca dramele sa : : Z ee {i aproape de noi; au 0 psihologie m ati a personajelor. ‘Acestea sunt mai ap! dea cinntil e tot timpul puncte de contact cu felul nostru ce ti lume, Jor lui Sofocle sunt dominate de sensibilitatea lor. Chiy cand aceste reactii par comandate de o idee superioara, abstracta, ca de pild racbunarea, datoria morald sau datoria cetifeneascd, ele pastreaza un fon incluctabil de sensibilitate, care de fapt le i caracterizeaza. Antigona are de implin, o obligatie sacra, cu ridicini adanci in misticismul poporului; ins, chiar sii momentele de rezisten{a dura gi inflexibila, ea continua s4-si pastreze o dulceaj ‘eminind ss pun pe fapele sale pecetea de iubirea a fondului su uman. Ed o au caged si increzatoare in forfele sale, nu va avea liniste, pana nuy gas vinovat drei i 5 ae rela a see cei ntact » putem citi, pe langa vointa de justitie sau autoritate a omului de stat, si i ¢, Stapanita c , si de expl i i t ta cu pute ee ‘piozia unei naturi arzande, stapani ft dat faptului do cantecele corur! traditia lamentafil! cu simul sau uma prin sanctionare: reculegere, de lin actiunea divind ¢ Din moment ce « determinare, cra firesc $1 nec mat omeneasca; stabiles Reacfiile personaje Eschil, 5i el, stiuse si , $1 el, stiuse sa ex, Bi completeazd prin aceea cd Ia prime linia severa a vointe; ea ca |, x a vointei; insa fl Civic ance pantalla ideea abstracté a acesteia stie si fei; Sofocle insa! haintari $i reveniri ta stie sd adauge si manifestitit stuia nu-si schinnhx Iri Ce-i reali: 4 ¥, 1-5 Schimba convingerile sys ea interior migcarea Personajelt Vietii; insh NU se g4 “Hl; acesta, insh cI = ndeasc’ cy melancolit reste, ithe Neinduplecati ff Cuvin veneste cu lacrimi i inte, na 3 “al dad site Ruri oa © lsat si ne 4 Zugravi orit ulsati ‘ati realy de omenes#RTOS Sofocle izbuteste sd infatiseze suferinta umana ca un patetism nou, neintalnit eatrul tragic de pana atunci. Prometeu, eroul din drama lui Eschil, isi suferinta prin anumite strigite si lamentafii, capabile s4 ne comunice orald a personajului, nu insa si durerea lui fizicd. La Filoctet, Hercule toti eroi ai lui Sofocle, simfim insa si sufcrinta lor corporala. Strigatul inimii sicel al carnii izbutesc in acclasi timp, intregindu-se unul pe celalalt. Pentru ca suferinta sa fie clocventa, ¢ necesar ca sentimentul din ca sa innobileze fondul obscur de senza{ii al naturii noastre umane. Sofocle denotd o rar patrundere psihologic unit cu o tot atat de pronuntata miiestrie artistica, in a infatiga durerea, acea durere care $i in momentele ci atroce tie sa ramana plina de demnitate si de gandire. Fie si in toiul celor mai coplegitoare suferinte, eroii sai isi pastreaza claritatea si cnergia spiritului. Faptul se petrece cu naturalete, cu simplitate, fara enuntari saw demonstratii emfatice de principiu. Poetul nu tine s4 imprumute personajelor sale vreo abilitate sau alta; ce vrea e ca fapta lor sa fie umana si sincera. Aceste personaje n-au nevoie s& se piarda in pledoarii, pentru ca simt si traiesc ceea ce fac. Antigona nu da explicatii asupra motivelor care au determinat-o sa infrunte porunca lui Creon. Ea nu sustine 0 teza, ci indeplineste cu iubirea ei de sora un act firesc, un act de evidenta morala. Ca pictor al sentimentelor omenesti si ca reprezentat al unei arte dramatice legate de omenesc si de viata, Sofocle trece asupra personajelor feminine principalele migcari ale actiunii. Din nou, ca sa intelegem faptul, trebuie sa ne referim comparativ la Eschil. in tragediile acestui gaseam eroine, nu si femei. Arta acestor tragedii, de factura inca ditirambica, preocupatd mai mult de zugravirea puternica a maiestatii decat de liniile unduioase ale vietii, nu putea sa dea curs aspectelor delicate si contradictiilor din sufletul feminin. Sofocle, in schimb, se arata stapanit de nevoia de a acorda eroinelor sale feminitatea lor fireasca. Personajele lui feminine au mai mult adevar psihologic; sunt mai aproape de ceea ce in viata le alcatuieste fondul lor afectiv si pasional. Antigona inconjoara pe tatal ci, nefericitul Edip, de un devotament cald si staruitor. Electra pune in nevoia ci de razbunare o ura de neinvins, dar totodata gasim in energia cu care isi sustine actiunea si patrunzatoare dovezi de dragoste. Atat Antigona cat si Electra se arata neinduplecate in aducerea la indeplinire a hotararilor lor; nici o clipa, ins, ele nu devin virile, Clitemnestra nu sovaic in a-gi duce crima pana la capat; cu toate acestea, cxistd in atitudinile ct jndoieli si dezlinfuiri pasionale, care dovedesc ca iM natura sa feminind se petrec lupte grele. Dejanira, eroina din Trahinienele, € incercaté de un sentiment caracteristic de gelozie. Binein{eles, nu se poate spune C4 Sofocle ar fi dus analiza sufletului feminin pana departe, ca de pilda in tragediile ui Racine. Oricum, Sofocle se afla inca pe pozitiile clasice ale tragediei antice si Ne dim seama ca atat conceptia ideal cat gi regulile severe ale acesteia nu i-ar fi 'ngaduit s4 aducd in scend o prea mare mobilitate de impresiuni. Analizele sale taelogice asupra sufletului feminin se reduc la simple schifari. Totusi, ce trebuie Ubliniem ¢ cA rolurile sale feminine sunt vii, ci poetul nostru este In aceasta 95 inci in exprima tortura m! sau Edip,unor asemenea Toh i ca constituire enescul si viata, i ca 7 fa “ deanna a aduce Pe oo ¢ un fond de gang, as de scama 1 ® focle 8& aga” lui ca $i Eschil; ing eae se sal asup™@ se uml Exist 0 justi, caccleagi WICH ald a sti d ar intr-0 ore a fe cei bunt E Cet veden ai 2 ina - deo: a oar fatalitate dinafard; a pon inten ‘epiptuim de bundvoie, Ca flin, poate i fa und nraPMenorocite, Nu AVM Vo, inf act 7 cre, nu av tiinfa. Oricat ar fi de cru 4 puternica $i leala Se poat ; ul are posibilitatea ca priy privinfa un deschizator ee tral cucerea inca U0 f intrcaga creatic dra 4, Sofocle ca 1 morala Sofe | ae Gata, of crode si int ci ig asplates nilor, tea spre deosebire de ae : imanenta, care pedepseste Pe in nenarocirea ce $C penorocircea este gt consec! ms ce Jibere si inzestrate cu col f an desperam. Orica a, om runecata mizerle morala, ca sub apasarca ci Sa i int salva: chiar si in cca mat "4 eee ned Ja indltimea continutului $i day este a eae autorului nostru. Sofocle uneste q rtist ale B ma cot ¢ a puterilor de artist | fox vozei cu aceld ulti aon trepatrundee find si organica, domeniul ie a na maicstn ro mai gasim, ca la precursorii sai, verbul avantal # i tos a poczici , ursomih, ; aa ditirambului. Sofocle se straduieste sa ajunga la o vorbire mai natur: Ard cq srin accasta 82 inceteze de a fi poet liric si de a pastra cu o vie pietate stilul grav ilucitor al maretiei tragice. : Partile cantate alcatuiesc in compozitia dramatica a poetului nostru un capi- seama. Desi mai putin dezvoltate decat la Eschil, sunt insa egale ca forti ca Anuchitatea le-a prefuit mult. Dion Chrysostom, celebrul retor si filozof rec din 5 eS 2 i a ene sale, le-a caracterizat dupa cum hunpide 0 bogatie de cugetari jroctca a inde Tee ence aelea ale hu . at , emn statornic la virtute, in schim) wore deg tantitoare ce se alia cu miretia. Ele unese gratia cu nobletea, Pe demnitatea ditirambica Pe care i-a transmis-o E “sprimes ©) traditionala, ci intro atenuare plin; : ae Ci ns ‘mal umane, de perfect factura aticg genera), lirismul luj Sofos ; orurile sale eae 4 legatura cu acti Yloace simple si naturale. umilinta si recul Stilul in care sunt scrise i 7 hil, nu insd cu ‘a de gratie, purtand pe ea pecetea inate esate tea de . 14 ides asupra de ‘alestatea gj Profunzimea lor’e 4 interpreta gandiris ‘Sup : Jepitog ce man, asupra faptelor ce pot ‘Aracteristicg, Gasim si Gerace mea morali, f ‘aCe mares _ ; ‘tees 1a vi 1 He impnesia poo BIC, ci 4 acestea ny mai su fla Vietii sat iit iF M MIElesul anor fy 'nt0 forma maj simpli int expuse ca la Pada Maple de Flore PLS Si mai apropiath linica 5) oe Nuneg Kinga intuitig fife Popularg, propiaté, bire: ¢ a lui Mfelep 4 dialog, Te Doctul 5. Spontany : lor at de¢ eon A a “4 Dreocupat eS ana de artist, si deo Hecy ji 7 Cnt i-ay aa Stinga intre vorbired 6 arte, nM Otdat intee 9 o84°: In lumina » de ce Unele cel trej ina ej putem mi. ee rurile oa 'tragici principala *, Compuse intr-0Sofocle nota de dulceafa gi de lirism inefabil, s-au putut detaga de cadrul lor dramatic, pentru a ramane in circulatic poetica drept ode separate, piese de acecasi valoare literara ca si capodoperele lui Pindar si ale lui Simonide. 5. incheiere Opera lui Sofocle face parte din cele mai de seama creatii universale. Desi nu ni S-a putut pastra in intregime, ea izbuteste totusi sa ne dezvaluie o lume intreaga de adevaruri morale, istorice si artistice. Privita in totalitatea ei, aceasta opera rezuma si exprima principalele trasaturi ale geniului grec: putere, gratie. armonie, masura, echilibru, inaltime, gandire. Putem recunoaste in ea o imbinare fericita, de elemente capabile s& produca in sufletul spectatorului atat incordate, cat si placere emotiva. Sofocle, spre deosebire de Eschil, nu izbuteste in masura egala s4 cutremure multimile; in schimb, stie sa le emotioneze mai adanc. Crede in bunatatea si in armonia lumii; pana la sfarsit, rai vor fi pedepsiti, iar cei buni rasplatiti. Sinceritatea si adevarul, iatd forte capabile s& triumfe asupra oricdror manii $i oricaror blesteme, fie ele ale zeilor cei mai inversunati si mai puternici! Dramele lui Sofocle au si maretie arhitectonica, si miscare psihologica. Conceptia lor apartine unui ganditor; in ce priveste realizarea, aceasta a fost facuta cu mijloacele de arta ale unui mare poet. O masura plina de inteles $i demnitate, 0 simplitate impun&toare, 0 concizie lapidara a stilului, o lumina limpede si patrunzatoare de adevar, de frumusete si de umanitate — iata, in linii generale, ceea ce face ca aceasta creatic sofocliana s& poarte peste veacuri si milenii un impunator mesaj de frumusete gi de inaltime.Capitolul Mi cURIPIDE lasice grecesti, Euripide de cativa ani ce-l despany poran cu Eschil si Soft aceca a mortii, nu conteazs. Da este aproape contemp ‘este data nasterii, fic ac 4j greu sa se recunoasca y acacia He NE EE eoltaile ce urmeazay e781 cutie egitimitay cum vom vedea 70 velo intr-un om care intelegea sa p joritatea grecilor faté& comers viel de nastere, 8 Sear dintre individ $i stat ean sone re si sa ceara revizuirea eo snceptia dramatica, ramanem a Cand Je comparim opera si mai cu scame © treei unul de altul. De altminten esia cdc: se afl la distant de generatit intreg terizeaz4, printre altele \-jea i.Ch., in care au trait toti acestia, se caracte! Vai ° marea rapiditate cu care ideile au evoluat ia ny a e vechi ateniel vata lui Euripide nu mai intélnim o formatie aristocratica de vec u a T ; hil si Sofocle. Atat prin nasterea cat si prin dezvoltarea sa, Euripide va mai departe de traditie decat ceilalti; in cugetul sau, acesta nu se sim 11 de vreo servitute sau alta a trecutului. Nu ia parte la treburi publice. Privestt 4 la felul cum contemporanii sai socotesc drept o datorie nationalad lina rand pe rand posturi de raspundere in conducerea cetatii. Va tim ald vial lus s4 raémana poet, atat si nimic mai mult. la parte la manifestarik ale Goan prin mijlocirea arte. Tribuna care il intereseazA mai mult decd gura in Care fy place $a apari este teatrul, © 4 vazut lumina zilei in insula Salamina, 4u Wansmis sunt contradictorii, § | vin ae de comestibile © de Jepume, Si 4, Céed ce | In viay “4 Contra 98 1. Viala nt al tragedicl , rezenta A al treilea mare repr focle. Diferenta Cel de ce NL § \,anul 4807.Ch. Asupra parintilo! Se afirma ca tatdil Mnesarchides, af © pare, insd, ca ‘atlea ae Clito, puflincepuy a 4 ingaduit s4 dea fiului wa in suet et 2 0 bunkely asa domente il SAU 0 instructiune aleasa. "Din cele d, Euripide n-a care Material 4, Nuripide a fost neferici lat, nic d MC una nu i-a adug muljumire. loud casnicii pe a ne 4 avut fericirea dé PeEuripide avea Fanga el un suflet feminin care sa-I inteleaga. Faptul a contribui poetul sa-si constituie despre femei 0 parere negativa. ,,Din eee a e teribil este femei; i »Femeile ~ pune mai departe poetul — sunt ma a ro a mai de temut decat viperele, mai greu de combatut, decat foul; inner e cochete, ascunse, indiscrete, galiigioase, guri rele“. Se araté neindu an eee fata de viciile pe care le atribuic femeii, dar gi fafa de insu inile p ny a" recunoaste. Gasim la el reflectii ca acestea: ,intotdeauna oni a aie A nefericire in destincle omenesti*; ,,cel mai bun lucru e sa nu ai sub nae Se decat o femeie proasta si simpla"; ,,ah! — spune Iason — daca an putea ae sa aiba copii fara sa fie nevoie de femei, ci ar fila adapost de toate relele existentei* etc. E usor de infeles de ce toate aceste opinii i-au adus lui Euripide a de misoginul, adicd dusmanul femeilor. : Se poate ca aceste fapte sa fi contribuit gi ele la gustul lui Euripide pentru singuratate si refugiu in tacere. Se complace in idei triste, intr-o stare sufleteasca de amaraciune. Contemporanii sai aproape ca se si intreaba daca omul stie sa zambeasca sau daca a zambit vreodata. Ca poet, simte nevoia sa cante durerea, sa redea voluptatea lacrimilor, sa compatimeasca cu cei in suferinta. Sensibilitatea lui e deosebit de inventiva cand se face ecoul celor ce sufera, coplesiti de teama si de durere. Se spune ca gi figura sa semana mai mult cu a unui filozof decat cu a unui poet. Ce-o domina era o nota de gravitate trista, facuta din simtire adanca $i ingandurare abatuta. Se cunosc putine lucruri cu privire la relatiile lui de societate. Nu era vazut, ca Sofocle, inconjurat de prieteni, sau ludnd parte la treburile si evenimentele cetatii. Euripide prefera retragerea in biblioteca, studiul, afundarea in lectura si meditatie. Ziua si noaptea, neintrerupt, traieste in mijlocul cartilor si al gandurilor sale. Se spune c-ar fi fost posesorul unei biblioteci vaste. a incepea si se petreaca 0 revolutie Ne aflam intr-o epoca in care la Aten de orientari mai noi ale minfii, nu se intelectuala, Credintele vechi, ca si o seama ale mintii, 1 mérginesc sa-si stea fafa-n fafa, ci intra deschis in lupta. Este vadit ci paganismul incepuse s4 alunece pe o panta de decadere morala, Oamenii superiori nu se mai pot declara impacafi cu fabula sicu solutiile legendelor mitologice; din ce in ce mai mult, ci simt nevoia s4-§1 explice lumea printr-o doctrina mai aproape de pide se gaseste printre acestia. In adevar gi relitate, de rafiune $i bun-simy. Eurij : oarecare masura, devine gi discipolul sofistilor $i filozofilor Anaxagoras, Zenon din Eleea, Protagoras Anaxagoras, deosebind spiritul de materie, facea din inteligent4 principiul universal al ordinii gi al migcarii. Zenon, unul din descoperitorii dialecticii, arata insemnétatca contradictici: orice realitate Pears in acelasi timp, una $i multip|4, fixa gi migcdtoare. Protagoras stabilea, ca laitmott “or Sd ci, al filozofiei sale, cd ,omul este masura tuturor lucrurilor™. Referindu-se fee : , ‘ ¢ dacd acestia existé sau nu, din dou: filozoful di A a iZez leclara cA nu poate sA prec 5 iit ilea rand, Motive: inti pentru cd aceasta chestiune ¢ cefoasa in sine $1, 1n al to Ne ca Pentru c& viata noastra e prea scurta in raport cu ragazul de care am avea 99Jon re mai n adanc cligioasa © notoric. Ei giilor nu co minteri atitudine, din provident; ie pentru acestia de aceasta intrebat fistilor in materic F atea zcilor. Diversitatea reli mu i tate. . na de slabiciune $! de relativ! + al vreunuia i uripide a fost diseipo a iserta asupr, «A sofistii, CU Led ‘a spune ea sofigttt, ‘ : © Fear fi cstiga eseaza, fi satisfac neincetaty anume cautarl ale mintii, jntr-o adeziune r fi fost prietenul sau, Euripide, ala un adevarat dogmatism efractar fata de tot ce era spirit de sistem Sau Spirit citit scrierile Jui Democrit gi ale lui celalalt ca principalul s4 putem patrun revolutionara a so sinici in infaibilit dovada de putere, cr ur Nu se poate spune cal acestia, Deopotriva, nam pute: tuturor lucrurilor st de area aparen{e de adevé ; intr-un fel sau altul, Td cestora i! telectuala, ii multu nge sa $ icile st scricrile a mesc e transforme, in ¢ afirma c-al Jui curiozitate 1 una din ele nu ajur Socrate, despre care Si dar mict Jozoful tindea $4 instituic prin indoi wrainica. Chiar $1 de inca se desparte: fi oetul nostru se arata ri cgala, Euripide a neictor al materialismului antic, pe cand p 0 de metoda fixa. In masu Heraclit, primul ca inter ant al unei filozofii a devenirii. . i Totusi. traind in acest climat de idei, Euripide se va resimti de miscarea side semnificatiile lui innoitoare. Sub o asemenea influenta, va invata sA practice fati de natura si faté de oameni un spirit mai liber, mai independent. Continua sa respecte traditiile si legendele mitologice, fara ins a avea fata de ele acea pietate si acel despre care ne amintim ca alcatuiau puncte constitutive la reprezent respect sacrosanct, predecesorii sai, Eschil si Sofocle. Unele marturii — in buna parte neco! = poezie si in scary rely tarziu, dupa ce mai intai se prega pictor si chiar atlet. S-a prezentat intai a i i ge pi ntat intaia oara laconcursurile dramatice abia in anul “ he eci Ja varsta de douazeci si cinci de ani. Debutul nu i-a fost chiar un triumf: cel putin aga reiese din faptul ca n-a obtinut deocamdata deca i Totusi, din acest moment igi vi i p ata decat premiut ee $ a consacra intreaga sa activitate teatrului. La inceput F ¢ -j este prea incurajator. Prima ii , : . Prima incoronare ii v: i tarzi Beer ee ee ii va veni tarziu la ee altminteri, de-a lungul intregii sal i i : oar cinei vietorii. gii sale cariere va obtine n viald, Euripide are ji multi dugmani. f i — ma mpotriv. aa alacuni 91 insinudri, Firea sa independ ; a contemporanii desfagoarl pendenta, opiniile politice, rezervele atitudinea de e aii mancipare fata de reguli Sh aleag inionicifi, P (4 de regulile traditionale ale tragediei nfirmate — pretind ca Euripide ar fi venit tise pentru a deveni lor nedy oetii hedrepte, Kuripide peti comici il ataca nei Sea tele Upide simte ea ataca neincet: Pen aan ‘efuyial Intai ba Mapne ca tot ce are mai bun de facut at. Amarat de iesirile snezia, apoi | este si se e ‘ xpatrieze. unde a fost St primit cu eerenecot ss “na Pe V regelui Archelaos al Macedoniei, 61h, in varsin ; i. oD va valea Aret ne in uy eae entezeei $i 4 Arctusei, Atenj aa un A fost intonnt ; e| K ' Durtind peel inscripg lide rimii dent, A fost inmormantar ani, dupa unelé Scriptie, d Sifcle lui pa ra cedoni parnanormantat in Mace lonia, pe esti, i-au ridicat un cenotaf, 100. “spre care Se cred Se crede c& ‘4a fost compusa ori de catre j i de catre istoricu!pee cidide, ori de catre poetul Timoteu. Inscripjia amintea c& it i odihnes¢ in Macedonia, dar ca gloria lui apartine intre; aes tui Buripide Moartea poctului a produs consternare printre ae Grecii. cit acestia avea mustrari de constiinga pentru felul ingrat san cu atat mai mult cu ad patranul Sofocle, care fi va supravictui cAteva luni ‘m se purtasera cuelin actorilor 8 in semn de doliu si apari la reprezentatic ee A cerut si cainsusi Zeus a tinut sa-si manifeste prezenta trisnindu-i ae jt ae aa din partea zeitatii semnul celei mai inalte onorari. Se mai s me, i ‘women find pianisos, tiranul Siracuzei, ar fi cumparat cu pret Tabulos tira c Rae ead i poctulu. relieve pe care apoi le-a destinat cu mare cinste unui oe a a Dupa moartea lui, gloria lui Euripide a devenit nemarginita Lac Idee vi ce i sau adus s-au raliat chiar gi aceia care cu nu mult inainte il oe we numai Atena, Cl intreaga lume greaca i-a cinstit memoria, socotindu-I poetul ei favorit La serbarile inchinate tui Bacchus, multa vreme de acum inainte, tragediile lui Euripide vor fi cele mai cerute. Oratoria gi filozofia din diferite scoli isi vor alege citatele, cu preferinta, din operele lui. Pictorii de vase se vor inspira din textele lui. Popularitatea lui Euripide va fi aproape fara precedent in viata grecilor. Autor latini de teatru, si ei, vor traduce sau imita mai cu seama pe Euripide. sc 2. Opera Dintre cei trei mai tragici greci, Euripide este accla in a crui opera timpul a facut cele mai putine ravagii. Din nouazeci si doua de piese ce-i sunt atribuite, ni s-au pastrat optsprezece tragedii, o drama satiricd si numeroase fragmente din celelalte opere. Poetul isi ia subiectele cu p) si teme din ciclurile epice ale vec preferata. fn tratarea lor, practica 0 interesu! dramatic urmarit, le adaugi si alte feluri intémplari de insemnatate secundara, naratiuni, de tradifie Nu intalnim nici un spirit de sistem, trilogiile, si ele, rareort daca urmaresc vreo unitate. Ceea ce conduce mai cu seam alegerea lui Euripide e puterea patetica a situatiilor, Are preferinfa pentru subiectele ce pot aduce pe seend Lanne ae violente, Nu se preocupa ca in personajele si situatiile sale si pund linie legend ar sau adev4r istoric; totul ¢ ca aceste personaje St situagil sa comporte ei scent lacrimi, suferinje, tulburari profunde. Nu mal poate fi vorba, aict, de acea or font simplé gi impundtoare pe care am jntlnit-o in operele lui caine sine i aes armonie severa pe care Sofocle stia 8-0 concentreze in cae je sal as moral. Euripide, in schimb, vine cu 0 varietate dle aspecte atat de puf . pus y inca i i i A a tragediel a fost gra incat pentri a ne asi impresia cf linia clasica , ny uri, incesturi, dezlanfuirt pasionale, catastrofe zdruncinata, Gasim: i s ati, Gisim: aventuri, omon rio coee eer Ce se inlantuiesc chemandu-se una pe alta, situafil neasteptate, crime § 101 redilectie din istoria fabuloasd a Atenei. Pastreaza hilor epopei, fara insd a face din acestea 0 materie libertate aproape totala. Dupa cum ii cere de fapte: legende locale, istorioare, fara fonduri de traditie in ele etc.< aap m intr-O jume noua, 0 | ‘ vinte, Ne aflam = asca, cu alte cv - ve vnnond ; tragica de pana atu 7 a 1 ' suripide: mai bine HT jr ti Fade a Ul O Orig cia a opere zs ; oa raven de mai JOS § scotia . in ingirarea AC | on gs goe . rie aceea, Hi op aparific! in imp anul 421 i.Ch. E cot re de iectetor doch na # APA cata in ad el s- inspira dy OE Meena. Se1e8e AE yy Buripide: * a. Hecho oe ae tH frumoase tivitate de catre regi Tracia, la Chersoneg eos ci, ¢ luata in cap . | Troi i “ » regelui Priam al vnc i \ , a eee ae patric, acest@ ee i vor, pentru a-| pul in drum lor § fiul s i r Mi mt np inate Hest eh ca intre timp Polimestor ii ucise unde cu chtve timp i aA hoiului, Fa nu site, hy aptca ata cortului in care Hecu a dorme, al Noaptea, ta cortului in ¢ bogatiile Hecub $ bri Pe r, care, dupa ce ii relate ivesic umbra lui Polidor, , tea mes ; anun{a ci trupul sau pluteste a ira 1acrimi g vers de Polimestor, a teste acum fara wf a a antul sai ne valurile marti, ca din morman! Act t Br i fe jertfita drept plata pentru serviciile aduse $i Ca astfe] jy vea in fata cadavrele ambilor ei copii. . See mamei sale sentinta ce-o asteapta. Primeste marc, considerand cd moartea poate fi si un bine. Curand soseste g » comunica Hecubei hotararea inflexibila a armatei grecestj, iecubes ~ in care poctul zugraveste tulburator de frumos durerea mame} ice lise ramane neclintit; pentru greci, onorarea memoriei lui Achile ac orice. Mama cere sa fie sacrificatd ea in locul fiicei. Polixenia, ew fet pe care 1-0 da gandul ca prin moartea ei isi va rascumpara alee, Core ee Ulise s-o conduca fara intarziere la altarul fatal. Scena despartini ‘vice este de un dramatism cutremurator. ‘ ri pA Rmemon vex Hecaei ca s ‘Plineasca faya Slay 84 aducd apa din ma ul 91 Ch este ile. Acewuy 4 spala dupa datina trupul val cadavrul tui Polidog, M de vilury De inal Pyca i pe mal. Pusé 54 jn fala acestej nenoroci nate rein desperareg Banuieste crima lui Pol Th nefericita mama nv-gi ines tei m 1 Agamemnon Sd-i ingiduie seed $ijurd si see a “THECINSHTE pazde ow , 451 lua aceasta -s ; i ba, ins, fy ae deco EXIStat Vreodaty Postruanns razbunarg ull de : Oeste x lata, “Mduplery pe tnvin an timintile, Punand in jo Moment, acest# Waloy, joc toati a AGA Mby, i puad HECUIs “NON Ob! i © OUAE striyi, la, suficrin Meercay ame lele tale au ij AGA “Memon, . ntrecut oO | i ok Dal Dat OY exist Nenorocir Tice masur3, ts x . “fem Pe care s§ p-o fiEuripide HECUBA: Nici una, in afara Poate de Nefericirea insasi. Dar, ascult&, ia aminte la ceea ce ma face sa-ti cad in genunchi! Daca ai cumva credinta ci ¢ drept sa sufar, m-as resemna; daca nu, rizbuni-ma impotriva acestui om, imy Bae acestci gazde nelegiuite, care, fara teama de zeii de jos sau cei de aoe veomis fapta cea mai pAgana; da, impotriva acestuia, care de atatea ori a ‘agezat la masa mea, unde I-am pus in fruntea musafirilor. Dupi ce-a primit totul de la minte, dupa ce a promis ca-mi va pazi copilul, mi I-a ucis! Nici macar nu i-a facut cinstea de a-i hardzi un mormant; dimpotriva, i-a aruncat trupul in mare. Eu, fntr-adevar, sunt sclava si fir’ putere; dar zeii sunt puternici si legea fi guvemeaza; caci legea c accea prin care cunoastem pe zei, si prin ea ajungem si deosebim ceea ce ¢ bine de ceca ce € rau. Daca aceasta lege pe care 0 au in pastrare este clcata, daca accia care igi ucid oaspetii si jefuiesc templele nu sunt pedepsiti, atunci nu mai exist’ nici o dreptate printre muritori. Fii pentru mine cu intelegere, si privindu-ma ca un pictor din putina departare, ia aminte Ja atatea dureri ce ma coplesesc! Altadata eram regina, azi sunt sclava ta; odata eram mam fericita, astizi sunt batrand, fara copii, fara patrie, parasita de toti, cea mai nefericita dintre muritoare. Oh, nenorocita de mine! ...“ Pana la sfarsit, Hecuba se razbuna, atrigdnd pe Polimestor in cortul ei si scotandu-i ochii. Acesta furios, ca sub puterea unei iluminari, prezice Hecubei ca va fi transformata in catea furioasa si aruncat& in marc. La sfarsit, Agamemnon. trimite pe Hecuba sa ingrijeasca de ingroparea celor doi morti ai ei siface fagaduinte zeilor pentru reintoarcerea fericita a grecilor in patrie. Drama nu are suficientd unitate. Cele doud actiuni nu sunt suficient de legate intre ele, cea ce contribuie oarecum la divizarea interesului. Lipsa de unitate logica ¢ compensatd printr-o unitate estetica, rezultand din gradarea mestesugita a efectelor. in prima parte, ni se zugraveste durerea mamei, in tot ce aceasta ar putea avea mai sfasietor; in cea de a doua, asistam cum suferinta excesiva poate tari sufletul omenesc in cruzimi salbatice. Scenele propri ise de actiune sunt lasate la sfarsitul piesei; pand la cle, unitatea acestcia se susfine prin linia patetica a suferintelor, a nelinistilor, a momentelor de teamé gi a sentimentelor de mila puse jin joc. Prin dramatismul ci intens, ca gi prin frumusetea poetic’ a textului, ea poate fi considerat4 una dintre cele mai caracteristice si mai patetice opere ale teatrului grec. b. Oreste. Subiectul seaména cu cel tratat de Eschil in Eumenidele Este ° veriga din Jantul de episoade sAngeroase ale Atrizilor. Oreste $i Electra, care dupa ce au comis paricidul Jor sunt condamnati a moarte de citre argieni, se pregitesc sA se razbune impotriva Jui Menelaos, care 1-8 tridat. Pilade, prietenul credincios al lui Oreste, ii ajutd 4~ indeplineasca planul. Urmeaza o serie de peripetii, care lasate in voia lor ar fi dus gi la alte omoruri, din ce in ce mai crude. Apare ins Apollon, care dezleaga situafia, pentru a face sa inceteze odata aceasta ps varsare de singe. in sfarsit, este readusa linistea mult asteptata, in cetatea Argos $1 in sénul familiei lui Agamemnon. 103imfirescu Jon Zamfi) 1 Furiile erau reprezentate asa) * eale, Vii, CU infatisare crugy, Juand in dansuri- Sinistye| Ic, insa, le scoate din dome, ‘ hologic: nu mai sunt fy jn delirul sau halucing in Eumenidele, piesa similara a lui Eschil, J si le inchipuia imaginatia populara: nist Fae miscari violente, cu serpi incolacifi in Po uripid chinuindu-si victima aproape fara intreruper®. nai pal fabulei, pentru a le da in schimb un caracte! ‘ i Oreste, x ite de mintea lui Or' concrete, ci niste fantome plasmuite dem) ca constiin{a. . a r 4 mustrarea de eae ; $1 in tortura intima pe care 1-0 on eo rcatd preferinta in a zugravi del iunilor, a Euripide, ca poet al pasi , Casandra si Oreste. Totusi, in, Eschil sel, na infin in po toe ta Eschil, delirul venea de ilalt exist eon divina; la Euripide, el este halucinay, cnt or din durere fizica ori morala, din crispare 9 ae delir un semn de putere divina; Euripide ne, eo nfirmitatea omeneasca. [I gasim la multi gy la Oreste, ca obsesie rezultan, conceptia unuia sia celu se manifesta in individ provenita din exaltarea sim oboseala nervoasa. Eschil fa aratat prin el pana unde poate m eroii sai: la Hercule $i Agave, dintr-o grea deprimare fizicd si morala. - c. Fenicienele. Subiectul se aseamand Cu | 4 de Eschil. Apar insd mai multe personaje $1 episoade, aoe od piace evenimente, expunerile sunt mai lungi, ceea ce face ca pi erge in ca aceasta piesa, 4 cu cel din Cei sapte impotriva Tebe actiunea este mai plini& apropiere cu dramele noastre moderne. Se cy ie i ee actiunii il formeazi dusminia dintre cei doi fii ai lui Edip, Eteocleg Polinice. Apar amandoi pe scena, in asa fel incat sA simtim in mod viu opozitit dintre caracterele lor. Eteocle e dur, distant, neclintit in ambitia lui; are in ma ; sceptrul puterii si nu intelege sa-] paraseasca, chiar daca pentru aceasta ar trebuisi violeze legile justitiei. Polinice, o natura mai calma, cere respectarea unui tratat pe care fratele sau l-a acceptat de bunavoie. Jocasta, mama lor, face sfortari desperate pentru a-i impaca. Acesta e de fapt episodul nou introdus de Euripide si totodata cd mai bine sustinut din punct de vedere dramatic, Piesa cuprinde multe moment puternice, de 0 rara frumusete dramatica: interventia — de altminteri infructuoasi- 4 Jocastei, prorocirile lui Tiresias, lupta fratricida dintre Eteocle si Polinice, moartet voluntara a Jocastei 5.4. Pe alocuri unitatea piesei e franta, din cauza ca "Euripide m baie Prt eee Ompozilic $i urmareste prea mult varietatea situatiilor. Aste), cna in care apare Edip insojit de Antigona, pentru a se lamenta in f; ’ ilot neinsufletite ale celor doj Copii ai sai, desi emofionanti pri nta in fata trupunt “menescul ei, incarcé inutjl actiunea, rapindu-i clari Mea ee eeenemmel ca si Bll Numele de Fenicienele dat piewei pindu-t claritatea si coerenta, cgiplene care in drumul Jor spre Delfi wore ea * acorul format din acele fem? la Teba Spre Delfi, spre a se Consacra lui Apollon, s-au opt! ; Subicctul aceste Catre poetii trapicj un, dupa acestia j] Vor ca i dramej este uni 'Versali; inainte ¢ nla Seneca, Raci ul dintre cele m: le Buripide Lay ne $i Alfieri, ‘ai folosite in creatia lor & tratat Frinicos gi Eschil, if 104d. Medeea. Se numara printre cele mai bine construite piese ale lui Euripide. Patetismul ei cunoaste pe alocuri culmi aproape ncintrecute. Actiunea ei, simpli si mare, aluneca repede spre deznodimant, fara insd a pierde ceva din gradarea necesara a sentimentelor. E socotita printre capodoperele teatrului grec. Medeca este parasita de lason, acesta urmand sa se casatoreasca cu fica lui Creon, regele Corintului. Intr-un greu acces de desperare gi de gelozie, urmarita obsedant de gandul de a se razbuna impotriva necredinciosului side a-i sfagia inima, omoara pe cei doi copii pe care ii avea de la acesta si face sa-i piard gi rivala Jason, afland fntdi de moartea logodnicei sale gi a regelui Creon, apoi si de aceea a fiilor sai, da ordin ca Medeea sa fie inchisa in palat, pentru a se razbuna gi ella randul sau. Este insa prea tarziu. Intr-un car atenian, tras de dragoni inaripati, Medeea calatoreste spre Atena, avand cu ea cadavrele copiilor. Implorarile lui Iason de a-i lasa trupurile copiilor, ca sa le ingroape el, sunt zadarnice. Medeea, implacabila, il infrunti, ducdndu-si razbunarea pana la capat. Admiram, pe rand, gelozia furioasi a Medeci, felul dramatic cum isi disimuleaza planul de razbunare, precum gi tulburarea de care e cuprins4 cand se apropie momentul sa loveasca in copiii ei. Monologul care precede omorul este emotionant ~MEDEEA: ...Oh, copiii mei, copiii mei! Voi, cel putin, aveti un tinut si o casa unde departe de mine — oh, nenorocita de mine! — veti locui pentru vecie, lipsiti de mama voastra. Dar eu, eu ma voi exila pe un alt pamant, inainte de ama fi bucurat de voi, de a va fi vazut fericiti, inainte de a fi pregatit pentru fiecare din voi camera nuptiala, de a va fi impodobit mireasa cu mana mea si de a va fi aprins tortele nunfii. Oh, nenorocita de mine, mandria mea m-a pierdut! Zadarnic, copiii mei, ca v-am crescut, c-am indurat pentru aceasta atatea osteneli, cA mi-am facut griji dupa griji si c-am suferit durerile nasterii! Nefericita ce sunt! Puneam in voi toate nadejdile mele; visam sa ma ingrijiti la batranete si la moartea mea si ma asezati cu mainile voastre in mormant; aceasta e de fapt soarta pe care muritorii trebuie s-o doreasca! Acum, toate aceste sperante dulci s-au spulberat. Fara voi, viata mea se va tari mizerabila. Si voi, voi, fiii mei, nu va veti mai vedea mama: o alta existen{a va incepe de acum pentru voi! Ei! Bi! De ce intoarceti ochii spre mine, copiii mei? Pentru ce imi adresati acest ultim zimbet? Vai! ce sa fac? Imi piere curajul, mbit mei, cand vad privirea atat de dulce a copiilor mei. Nu, n-ag putea niciodata. . Fugiti, departati-va de mine, ingrozitoare planuri!... Voi lua cu mine pe fill meu, in exil. Trebuic, oare, pedepsind pe tatal cu nenorocirea pe care 1-0 pregatesc, s4-mi sfagii inima cu o rand nu mai putin dureroasa?... Nu, desigur nu! deci, departe de mine, voi, toate aceste planuri!.., Dar ce! Ce spun? Sa-i las s4 ma ia in ras’? $4 mA expun insultelor lor? Si-mi las dusmanii nepedepsiti? Trebuie s4 am curaj... Ce lasitate, si ma las stapanita de fricd! Copii, intrati in palat... Oh, oh! Impiedicd, inima, nu lisa si se petreacd o asemenea lovitura! Tenunfa! mizerabila! crufa-fi copiii! ei te vor urma in exilul tau gi privindu-i 105fOn A iciodata NU VO! put te vei insenina! Nu, pe zeit care locuiese in Inter lor pe care mii a suferi ca fii mei sa fie expust a prim! insultele i ee insti, ane soarta!... Trebuie deci ca ci sa moara; gi pentru © Aint ein ‘ coroana incinge fruntea rivalg a arfirea ¢ lua lor, voi fi aceca care si le dea moartea!... Hota jgj da sfargitul. In cl jn rochia otravitd regala sofic 1§1 da sfars' pg jn rochia otravita, jn acest moment, mele; stiu, imbric nea cea mai funesta, vreau sd-mi mai vig i csi alca mer 34 v-o sarute mam, in care trebuie sa pa i! Dati-mi-o, $4 v-O mg es a i- nana, cop meh . -opiilor mei!... yi copiii ined o data, Dati-mi 9 pil al copiilor i ‘oetra! Oh, mana seunypt cap iit, CHIP DUNS! NOT "brats d : “fericire dar dincolo aici, tatal vostru v- he rece, oresc a aspata Hep . lei, braiji fragezi; oh, suflare proaspata a copl!! riului para ee 4 mai privesc; ma frang sub povara Ui cg um! nu pot sa va ear ae Pricep toaté grozavia faptei pe care trebuie s-o imp at a a i ace aduce cele maj mania mi-c mai puternica decat judccata... Patima, iat mari nefericiri muritorilor! ... mai poate da ind duceti-va m-apas: Prin constructia sa dramatica, Medeea alcatuieste in teatrul lui Euripide, oarecum, o exceptic. Acesta nu urmareste ca scenele ce compun, tragedia Sa securga una din alta, sa se inlintuie intr-o succesiune naturala, bazata pe adevarul ntim din evenimentele puse in cauza. Euripide ¢ mai bucuros sa se apropie de situatii vii, contrastante, de surprize si de efecte emotionante decat de actiuni sustinute, mergand din treapta in treapta spre deznodamantul lor necesar. In Medeva, insa, nu e cazul. Aici, spiritul spectatorului este tinut sa se concentreze asupra personajului central; in ce priveste actiunea, aceasta are in ea ordonanta arhitecturala. Medea este una din dramele caracteristice ale lui Euripide, prin aceea ca ne infatiseaz4 o latura fundamentala a poetului: arta lui de a zugravi pasiunea iubiri, hanna cele poate starni in sufletul omenesc, Eroii sau eroinele lu! Cee) 20!ode~ Cliternnestra, Agamemnon — isi proclama pasiunea, chiar si-0 cee ee no deseriu, nu ne dau analiza starilor sia simtirilor ce 0 comput “unpide, dimpotriva, gi-o traiesc, si-o manifesti in elementele si ‘ieravesc pe o gama intreaga de manifestari, Substanta tragicd, Semi prin larga desfasurare a pasiunilor lor. orp tt pasion, lubirea in ea s-a stins; # imapinatia nt Heayteptate eae Tiebunai Aceasta 0 indeamna lé In eepait & bina ae a ai tot aga dupa cum ii incitt mama transformanduces Pasiine ¢ razbunare a ae _ sfasieri, patetich Subiectul Medes ie UM Cgoism pe céit de aa Be chiar instinctul firesc de diferitelor epoei. in literanag j fost lary intrebuin eae Pe atat de salbatlé Corneille (1653), de Longeni france {at de catre scriitori tragici # "Cu acest titlu, scrise de citt® iets es vem traged; oc “gouvé (1854), Hippolyte Luc® articulatiile ci, ne-o x la acestia, s M4 © prin facut insé loc unei mari © constituie to 64 actune: ii imprumutg ni M teribj 4), EmesEuripide 1955), Catulle Mendés (1898); in literatura englezé avem piesa hui Glover (1761) jer in £8 germanii piesa celebri a lui Grillparzer, , ¢. Hipolit. Fedra, sotia lui Tescu, se indragosteste de Hipolit, fiul sau vitreg olit fi respinge accast# dragoste, ceca cc o determina sa se sinucida. Murind acuza pe Hipolit, printr-un document mincinos, tocmai de incestul care acesta i-l refuzase. Teseu, considerndu-se ingelat, devine furios, intelege sa se desparta de fiul nu, il goneste si il blestema, chemand asupra lui mania lui Poseidon. zadarnic Hipolit isi pledeaza nevinovatia; se vede silit, deci, s4 plece. Corul deplange nenorocirile abatute asupra tandrului. intre timp, Teseu afla de la un emisar ca un monstru iesit din mare a speriat caii de Ja atelajul in care se afla fiul siu si cd acesta, groaznic desfigurat, ¢ pe moarte. Regele consimte sa-si vada fiul muribund. in momentul cand acesta este adus pe brate de catre servitori, zeita artemis apare din vazduh, dezvaluie nevinovatia lui Hipolit si arata ca acesta este victima unei manii geloase si razbunatoare a zeitei Afrodita. Hipolit, ascultand de sfatul lui Artemis, pentru care nutrea un sentiment mitic de iubire, iarta pe tatal siu si isi da sufletul in bratele acestuia. in prologul dramei, Afrodita anun{a ca vrea sa se razbune pe fiul lui Teseu si cd tine sa se cunoasca dinainte in ce chip isi va lua aceasta razbunare. S-ar parea, din aceasta, ca toate evenimentele ce se vor succeda se afla sub semnul dinafara al unei vointe implacabile. in realitate, ins, Euripide continua si aici s puna pasiunile omenesti inaintea fatalitatii divine. Dragostea e privita in fundamentele ei natu- rale, ca o lege a lumii paméntesti, capabila deci sa duca si la fericire, dar gi la grave tulburari fizice si morale. Suferinta fizicd, asa cum o zugraveste Euripide, se adreseazi deopotriva si sentimentelor, si simturilor. Chinurile lui Hipolit, cand e adus insangerat pe scena, sunt notate cu precizie realista. Cuvintele rostite in aceasta imprejurare au inele atat strigatele de amaraciune ale sufletului, cat si izbucnirea fizica a muschilor $i anervilor chinuiti de durere. Senzatia $1 sentimentul se conjuga, formeaza o unitate in literatura dramatica universal, tema din Hipolita fost de multe ori reluata. Cea mai cunoscuta din dramele cu acest subiect este Fedra de Racine, scrisd in 1677. La acesta, ins, accentul de personaj principal nu mai cade pe Hipolit, ci pe Fedra, pe care poetul o considera a perfida incestuoasa fara voia ei" . J. Alcesta, Este inca discutie, daca aceasta piesa trebuie considerata o tragedie, ° Wagicomedie sau o drama satirica. Ce este insa sigur & ca in tetralogia din care faces parte ea ocupa locul rezervat dramei satirice. Subiectul este imprumutat dints-o legenda foarte apreciaté in lumea greaca. . - n prologul picsci, Apollon povesteste faptele. Fiind gonit din cer de catre Ze ae apn ne ee a le al hia saa broteje.casa. Larupscinie aa mia ea li es o alta persoana care ae fee depar'e, eae Ma mami refuZl un asemenea serif oe Lea eared rin moa ae 1 Alcesta, sofia lui. iciu. Singura fiinfa care consimte sa moard pentru cl este > ‘Werea separatiei este zugravitd de catre Euripide cu putere. 107 Hip insa, ¢@mentul tin yotamen| erg i fermecat! de de Platon, relat: ci, cuceriti si ferm pune P)aton, relatay, i asi — SP" obila $i pone Hercule 0 V4 smulge diy Sfarsitul, insa, este fericit la viata agostc 1 : femei, o recheama la viata. ..O drag iar i pe 7 accasti legenda in Banchetu! ee aera cain. gi adevarul cu cay ehearele nentrn ao readuce in VIALE Tere g ghearele mori. ra ements aH teen de pictate 2 Ales Principala frumuscte a a duioasa aura . Si eee cote ventinsentete. Dragostea di Admet, desi naturd medioer, ees pila fermitate a spiritulul ca slugilor este reday bila fe x cfiun Br aera ncera si prowngl ALC seve, Personajul [ui Hercule aldura mel caldura $1 es Ia sfarsit prin devotamenty se spriyina pe 0 este capabil de simfire sine discretic plina de e ant, cu 0 . emotionant, ¢ ident, se impune desi are in el ceva aspru § sau sigur si generos, Printre scriitorii moc 7 de-CI Hardy (1784), Lagran 3 (1798). El a folosit s1ca libret de opera, Glick (1 764). g. Andromaca. Euripide. Constatém in ea o anume int definirea personajelor. : ; . Reine vaduva lui Hector, se afla in captivitatea lui Neoptolem sau Pinus, regele Epirului, de la care are un fiu, Molossos. Hermiona, sotia feel $1 Menelaos, tatal ei, pun la cale in secret pierderea mamei si a fiului. Inc ipa in care Menelaos se pregiteste si gatuie pe Molossos, urmarind prin aceasta S4 scoata § Pe Andromaca din templul in care se refugiase, batranul Peleu, bunicul lui N eoptolem, vine in ajutorul victimelor. Menelaos se retrage in Sparta. Intre timp soseste pe neasteptate Oreste cu gandul de a lua pe Hermiona cu el, dupa ce in prealabil avusest enja sa pregateasca la Delfi cursa in care va trebui s& piard Neoptolem. f Oreste pleaca, ducand cuel si pe Hermiona. Se anu: ta moartea lui Neoptolem Peleu si corul se lamenteaza regretand ca acesta n-a pierit impreuna cu tatal sdu, Abile, sub zidurile Troiei. Deodata pamantul se cutremura subiect, avem de Citat pe a3) Bois nD, Calzabigi (1764), Alfie torii Quinerault (1674) g derni care ieee ancel (1703), Botss: ie pentru compozi Aceasta piesa ¢ randuita printre creatiile mai slabe ale i ot coerenta, atat in conducerea intrigit cat $tiy ingroape pe Neptolem la Delfi, apr Subiectul din Andromaca va fi din capodoperele universale reluat de Racine, in secolul al XVI-lea intr-unt ascamdna, Insd, in ce enului clasic, fn trasaturi generale aa veste Personajele, in Andromaca lui Racine poctulus 54 ‘upriveasea §1.0 mai mare fermitate de simtire, cee; feminine paveascd una din cele maj depline sj markt oe NINE ce-au fost aduge vreodata Pline si mai tulburitoare 4 Rupitoarele Aceasta eek Pe scena Oarecy oe ies nu are . Parecum, ea continys j pe Ware comun cy Plesa lui Esch; compunerea ej anume cj 5! Preocuparile din Fe, ale gi a, int » intriga © acestea vol va ingadul psihologil avea o linie maj a il decdt numele. nicienele. Se crede cf ult. Astfel, j Stoare a Valorilor «C4 6a Menity canon i ee Sa faca Fi 5 108 $18 traditiilor Brecesti, clogiul Atenei, oMamele celor sapte luptatori morti in razboi la portile Tebei, conduse de Adrast, regele Argosului, implora ajutorul Atenei pentru a dobandi trupurile neinmormantate ale fiilor lor. Teseu, migcat de aceste rugaminti, se face aparatorul drepturilor sacre ale mortilor. El va obfine cu forta ramasitele pamantesti ale celor sapte erol, ramasife pe care Teba refuzase si le dea de bunavoie. Si in aceasta piesa, ca in multe altele din repertoriul tragic al grecilor, intalnim grija pusa de acestia in cultul mortilor. A cinsti memoria celor morti sia implini cu pietate riturile inmormantarii erau datorii morale adanci, cu putere de lege sfanta. Se credea ca umbra celui rimas neingropat ¢ sortita si rataceasca la nesfargit pe malurile Styxului, fara si poata intra impacati in Campiile Elizee. Un mort ramas neingropat: aceasta insemna un blestem, o calamitate morala, o rusine atat pentru familia celui disparut cat si pentru cetatea din care facuse parte. Actiunea piesei e limitata; ¢ facuté mai mult din discursuri decat din desfasurari de evenimente. Multimea de lamentatii si de invocari lirice pe care 0 gasim in ca ji dau — cum s-a spus — caracterul unei ,,elegii de mare spectacol“ si confirma inca o data vocatia lui Euripide de poet al durerii. i. Ifigenia in Aulida, Subiectul seaman cu acela ce apare la Eschil si Sofocle. Euripide ii imprima insa nota sa personala, atat prin peripetiile pe care le inventa cat si prin lupta de sentimente ce trebuia sé decurg din acestea. Grecii, reuniti la Aulida, nu pot ridica ancorele ca sa plece spre Troia, fie din cauza vanturilor contrarii, fie din cauza prea marii linisti a méarii. Un oracol le prezice ca situatia nu va inceta pana ce pe altarul lui Artemis, zeita cetatii, nu va fi sacrificata Ifigenia, fiica lui Agamemnon. Urmeazi o succesiune de episoade, emotionante prin durerea si patetismul din ele. Agamemnon, tatal ezita intre suferinta lui de parinte si datoria de-a implini vointa zeilor. Menelaos, fratele lui Agamemnon, la inceput ferm in credinta ca sacrificiul va trebui infaptuit, se lasd si el induplecat de glasul inimii. Nu mai putin sesizante sunt si celelalte scene: intrevederea dintre fica si tata, destainuirea secretului, implorarile de crutare ale Ifigenici, durerea Clitemnestrei si lupta ei de a se impiedica fapta, straduintele lui Ahile gi, mai cu seama, schimbarea de hotarare a tinerei fete, gata acum sa se devoteze binele comun al patriei. O. vom auzi strigand: ,Ma dau Greciei; sacrificafi-ma, voi, razhoinici; si, uzi ined de singele meu, alergati si invingett Troia, ruinele ei vor fi monumentul vesnic al gloriei mele; vor fi copiii mei, munta mea, triumful meu!“ Devotirile, la greci, trebuiau respectate, a te impotrivi ioe Sau a le tulbura prin lacrimi, era a comite aproape un sacrilegiu. In fata hotararit atat de categorice a tinerei fete, Ahile nu va mai avea altceva de facut decat sa ramana langé altar cu soldajii sai, gata sf intervind numai daca in momentul fatal Ifigenia ar fi avut vreo revenire. In ultimul moment, Artemis 0 salveaza, lasind pe altar 0 ciuta, pentru a fi sacrificata in locul ei. : fntdi _ Remarcabila, in aceastd piesa, este gradarea dramaticd a sentimentelor. in - asistim Ja stirile dureroase de indecizie din cugetul lui Agamemnon, pe Lees facem Cunostinta cu sentimentul de alarm si rugaciunile Clitemnestre!; culminat 109x deo Mare; asi in compozitia SA dramatica on esta i-a dat putinta sq cle miscari si NePrevazuty, este data de croismul Ifigen! tulburdtoare. Euripide nu s-@ con ae un sistem anumit, cu atét mal ue ered varieze mijloaccle, din care cauza pics ce sunt ale victii insast Euripide, ca poet dramatic, dus in concep| iy n sistem rigid; ac Ic au in A in zugravirca scenelor o ‘news 5c sunt facute numa t "1 crore Ce cope “ ee “ Ce batrite viu, neprefacut, prin insay Sue facem cunostinta la inceputul piesei, mh ta: co faptura plina de prospetimea sid gi totodata ignorany, u, ji simte maretig exccleazi ere, © din si grave, severe, ci sid : ‘ a simtinii, Tfigemta, CU care Cente \d curiozitatea naivitatea tineretii sale, limpede ca lumina, avand cul ae fermecai nevinovatiei ci. Se bucura de gloria tatal ui s ana ee a entimente sa se strecoare vreo dara, fie ea $i irava, te viincioasd naturalete, va sti sd primeasca $i aspra Necesitat, spontaneitate: panwieste nimic din tragedi fara insi ca in aceste s prezumtic. Cu acecasi cul a sacrificiului ei : - : Devotarea Ifigenici nu are poate inaltimea sublima a aceleia pe care neq infatiseaz& Antigona, eroina lui Sofocle. Este insé mai miscatoare, prin simplitate, prin linistea si prin fondul sau uman. Subiectul /figeniei a fost de multe ori reluat de catre poetii moderni. EL a ating ingitim poetice si dramatice de seam in operele lui Rotrou (1640) si Racine (1674), j. Ifigenia in Taurida, E considerata printre cele mai cuceritoare opere ale poctului nostru. Actiunea ci continua pe cea din [figenia in Aulida. Ifigenia. sora lui Oreste, dupa ce cu ajutorul zeitei Artemis a scapat de sacrificiul din Aulida, se afla acum in Taurida, ca preoteasi a aceleiasi zeite, cbuind s prezideze un cult barbar, potrivit cdruia orice strain ratacit pe acele gurl urma sa fie Sacrificat pe altarul zeitei Artemis. La un moment dat ise acuc pentru a fi jertfiti doi straini. Bray Pi arti. Acestuia din urma un oracol fi bit de dramatic. 4, aaataee Cunoasterea lor ulterioara ut 2 barbayi in Tautida, I emostingata apoi despre planul cei aduscoall Frocedand cu ingen 7 genia ia hotararea sa- i ajute cu Orice ri 7 4 vigilenta re; curi fratele. Prizonie, - : . Merilor 9; egelui Thoas si inlesnestEuripide fgenia in Taurida pregateste scena . tReié si subtilitate, In el on Sener pe care poetul 0 conduce cu asteptata, cum 0 lasa inca sa intarzie aga inct si “ate ei eer fase momentul cel mai emotionant cu putinta, ae eet eal 5 Euripide Pea teatru, stiin{a lui delicata, ca gi abilitaten anne Sa eiecestr Care au imitat acest subiect ¢ deosebit de mare. Aven 4 privin{a, poeti italieni ca Ruccellai (1526) $i Mastello (sec XVI-XVIII), poeti francezi ca Thomas Sibilet (1549), Leclerc si B (1681), Lagrande-Chancel (1697) gi Guimont de la Touche (1757) Mai eu seamnd avem de citat pe Goethe (1786) si pe componistul german Gliick. : “same 1, Resus. Subiectul este extras din cantul X al Iliadei. Piesa se prezinta vizibil mai slaba in raport cu celelalte, ceca ce a gi trezit intrebarea daca ea apartine sau nu lui Euripide. Este vorba de cunoscutul pasaj care descrie rapirea cailor lui Resus de catre Diomede. m. Troienele. Piesa pare mai mult o succesiune de scene tulburatoare decat o drama propriu-zisa, cu intriga si deznodamant. Subiectul infatigeaza soarta trista rezervata femeilor din Troia, a doua zi dupa caderea cetatii. Casandra, in momentul in care heraldul lui Agamemnon e gata s-o duca in prizonierat, izbucneste in ei sumbre, anuntand toate nenorocirile care vor prabusi casa Atrizilor. lisse, adica pe profetiile Andromaca va trebui sa urmeze pe Neoptolem iar Hecuba pe U test cel mai mult, Puterea si frumusetea piesei stau in forta grecul pe care il de rice. Consoalrea reciproca pe care $1-0 comunicativa si emotionanta a scenelor lin aduc Andromaca $i Hecuba in momentul despartirii, delirul Casandrei, moartea lui Astyanax, fiul Andromacai, ceremonia funebra in cursul careia Hecuba se lamenteaza pe trupul neinsufletit al nepotului ei, scena in care Hecuba si celelalte captive din Troia asista la incendierea cetatii $1 Ja lumina flacdrilor isi iau ramas bun de la patria, de la templele si de la mortii lor ~ toate acestea ne fac sa asistam rand pe rand la momente de durere, de spaima, de induiosare, de deznadejde, fiecare din acestea in masurd sa ne tulbure profund. ; ; Piesa ¢ cu deosebire caracteristica, pentru ane infafisa conceptia de drama a poctului nostru. Avem de-a face, nu atat cu un subject in regula, cat cu o seama de fragmnente epice puse in forma de drama. Aproape ca nu exista 0 legatura nti intre ele. Prin ce, atunci, poetul izbuteste sale dea totusi 0 unitate? Prin aceea ca toate au un con{inut uman intens, cA pot concentra intr-un spatiu restras ° sant de evenimente patetic de dureroase 51 ca prin convergenta lor in juru aceluiasi personaj dau la iveala o anume gradatic de efecte. | path: ; aa n. Baccantele. Subiectul fusese tratat gi mai inainte, in piese care ™ — mai pastrat, de catre ‘Tespis, Frinicos, Eschil si Sofocle, Penteu, or a : opune ca in cetatea lui 6A fie introdus cultul zeului Bacchus. Intr-o dezi ‘7 a care iau parte regele Cadmus, batranul intemeictor al Tebei, $i Sa ara Tiresias, acesta din urma face clogiul lui Bacchus, zeul care va avea 0 S0al ; a descoperit licoarea divina cap: abild sa aducd oamenilor in lumea greaca, ca unulc ontzi tare sufer intele lor zilp, ducerea in cetate ay ; treg de fapte exiraordinete. Seen i fara vedere $ cu mintea ral ACItA, ¢ toare. Agave, mama nefericity, unand ca este Capul yp, Jor se bucura CU Cruzin, Jon ece fl in au ri fericite Si ve [a intro mai putea oplu alinari, bucurit $1 exal nf int pana la sfarsit, Penteu nu se zou ce-si facuse simfitd prezent Ph finale au aproape 0 nota lugubra Per sfasiat de catre Baccante, i furia lor fe, apare pe sceni findnd in mana capa ree Jeu pe care I-a sfasiat cu propriile ct main’ felicitand-o pentru aceasta faptd in dosul acestor episoade, ples: flictul dintre Penteu $t Bacchus sim ; divina, Care, dintre aceste va (a print-un lai nic, abun | fiului sau $1 SPI ree cantel d filozofic semmnificativ, Co, bolizeaza, de fapt, lupta dintre rafiunea Om doua conceptil de viata, exprima Tg 9 Penteu ¢ stapanit de intentii bune, respecta dateles alt al datorici sale fata de cetate. Nu simte vr, cutului gi refuza sa creada in valabilitatea exaltarilo, 0. Heraclizii. Picsa prezinta oarecare asemanari cu Rugdtoarele lui Esch Urmasii lui Hercule, mama si copiii sai, sunt persecutati de catre Euristeu, a cany urd impotriva eroului continua gi dupa moartea acestuia. Acestia ratacesc in toa, Grecia de nord. din oras in oras, in cdutarea unui adapost. Pand la sfarsit, primes azil in Atica, la Marathon, prin bunatatea lui Demofon, unul din fiii lui Teseu, Piesa pacatuieste prin prea multe discursuri, prin lipsa de personaje centrak care si mobilizeze interesul spectatorilor, prin neadancimea sentimentelor puse iy joc si prin slabiciunea caracterelor aduse pe scena. ne os Fa eos dramatizeaza versiunea lui Stesicho, Paris si la repasirea ei de cdire va a cu privire Is répirea Blenei de cdtr Elena se afl aici, adus de ee ve Menelaos. Scena se petrece in Egipt dusese cue a Troia nu fiptura real pies sub protectia regelui Proteu. Paris aks regelui-protector, fiul sau. Teoclymen doar o fantom a aces Plena. Pentru a scdna : ne 2 Scapa de insistentele pretendentului a ascunde un fon neasca si cxaltarea mult adevarata infeleperune rigorile ratiunii, are un sentiment ini atractie misterioasa a necunos Tecunowscd, ¢i isi prepate Fepelui i astfel sa. @ fo ; Sc fuga. The ei 11a drumul fi St ingelat, $1 sub Prada iritg SC $1] aminte: can Flementele ; opr el ve que unei poo legende alice is TCUSA, fiica Jui Bree) ‘i t nastere jn secret y nto 1 Ordinul acy ver estuia, H cadence nota "ula, Hermes a ¢ e ita at v8 vat 12 US copilul lad, if Srota in care ; a elf © I-a apa f a aparut zeul le va fj i Crescut in devotiun®Euripide de catre Pythia, pentru a deveni preot. Actiunea incepe in momentul in care Creusa. casatorita intre timp cu Xuthos, regele Atenei, de la care ins& nu putea s& aiba copii, vine sd consulte oracolul, Au loc o seama de peripetii conduse cu imaginatie sicu abilitate, la capatul cdrora Xuthos ajunge s4 creada ca tanarul devot este fiul sau. Incunostin{ata de acest fapt prin indiscrctia corului de femei, Creusa se lasi tarati intr-o criz furioasa de gelozic gi se gandeste la rizbunare prin otravirea tanarului, in care cu orbire nu mai vede altceva decat un fiu al rivalei sale. Crima jnsi nu ajunge pana la capat, pentru ca in insagi clipa in care amandoua fapturile urmau sa-i cada victime mama gi fiul se recunosc. Atena vine s4 implineasca un oficiu incredintat de Apollon, confirmand lui Ion adevarul asupra nasterii sale si precizdndu-i o soarta plina de inaltimi Piesa cuprinde unele situatii factice. Eroarea si gelozia Creusei, cu toata nota lor intens& si pasionala, nu izbutesc insa sa fac subiectul indeajuns de tragic. Prima parte este remarcabila prin poezia cuprinsa in pregatirea pentru sacerdotiu a lui Ion gi prin atmosfera senina de religiozitate ce invaluie locul actiunii. s. Hercule innebunit. Piesa ¢ construita din doua parti bine distincte. in prima parte, Hercule isi salveaza familia de la moartea in chinuri pe care i-o ordonase Lycos, tiranul Tebei. Adevaratul nod dramatic al actiunii apare in partea a doua. Hera, dusmana neimpacata a lui Hercule, iritata 4 toate incercarile sale de a-l pierde au dat gres, recurge acum la una supremia. Din ordinul ei, Furia patrunde in palat si rataceste mintea eroului. Acesta, sub prada agitatiei, crezand ca loveste in familia lui Euristeu, isi indreapta sagetile impotriva sotiei si copiilor sai, ucigandu-i. Se pregitea sa loveasca si in Amfitryon, batranul sau tata, cand ins Atena ii opreste m4na si-l cufunda pentru a se linisti intr-un somn profund. La desteptare, dandu-si seama de ce-a facut, Hercule coplesit de durere e gata s4-si puna capat zilelor. insa Amfitryon si Teseu, dupa ce i-au aratat ca raspunderea faptului o poarta doar vointa razbunatoare a Herei, readuce in cugetul lui incredere si curaj. in scena finala, il vedem luandu-si un emotionant ramas bun de la tatal s4u $i incredintandu-i dorintele sale cu privire la ultimele onoruri datorate mortilor sai, inainte de a pleca la Atena ca sa se purifice. Seneca, intr-una din tragediile sale, a reeditat asupra dramei lui Hercule o viziune asemanatoare t. Electra. Piesa trateaza acelagi subiect pe care l-am intalnit in Choeforele lui Eschil si Electra \ui Sofocle. Este vorba de uciderea Clitemnestrei de catre Copiii ei, Oreste gi Electra, drept razbunare pentru moartea lui Agamemnon. Ce trebuie ins4 remarcat este cd Euripide a adaugat in aceasta tema anticd o seama de amnunte noj, Nu ne mai aflam in apropierca palatului si a morméantului tui Agamemnon, ci la ara, in vecinatatea colibei locuite de un faran sarac din imprejurimile Mycenei. Faptul tulbura oarecum linia si sobrietatea tragica a legendei, dar ii sporeste lirismul prin coloritul si pitorescul ei rustic. Euripide, fie condus de aplecarea Jui pentru scenele emotionante, fie stapanit de dorinta de a Sublinia ceea ce putea sa facd crima mai de condamnat, scoate pasajele de oroare ale actiunii intr-o voita evidenta. i