a de catre Pythia, pentru a deveni preot. Actiunea ‘incepe in momentul in care Creusa, casatorita intre timp cu Xuthos, regele Atenci, de la care ins nu putea sa aiba copii, vine sa consulte oracolul. Au loc 0 seamé de peripetii conduse cu imaginatie si cu abilitate, Ja capitul cérora Xuthos ajunge si creada cd tanarul devot este fiul sau. Incunostinfata de acest fapt prin indiscretia corului de femei, Creusa se las tarata intr-o criza furioasa de gelozie gi se gandeste la razbunare prin otravirea tanarului, in care cu orbire nu mai vede altceva decAt un fiu al rivalei sale. Crima insi nu ajunge pana la capat, pentru c in insdgi clipa in care amandoua fapturile urmau si-i cada victime mama gi fiul se recunosc. Atena vine s4 implineasca un oficiu incredintat de Apollon, confirmand lui Ion adevarul asupra nasterii sale si precizandu-i 0 soarta plina de inaltimi Piesa cuprinde unele situatii factice. Eroarea si gelozia Creusei, cu toata nota lor intensi si pasionala, nu izbutesc insd s4 facd subiectul indeajuns de tragic. Prima parte este remarcabila prin poezia cuprinsa in pregatirea pentru sacerdotiu a lui lon si prin atmosfera senina de religiozitate ce invaluie locul actiunii. s. Hercule innebunit. Piesa e construita din doua parti bine distincte. in prima parte, Hercule isi salveaza familia de la moartea in chinuri pe care i-o ordonase Lycos, tiranul Tebei. Adevaratul nod dramatic al actiunii apare in partea a doua. Hera, dusmana neimpacata a lui Hercule, iritata ca toate incercarile sale de a-l pierde au dat gres, recurge acum la una suprema. Din ordinul ei, Furia patrunde in palat i rataceste mintea eroului. Acesta, sub prada agitatiei, crezand c& loveste in familia lui Euristcu, isi indreapta sigctile impotriva sotiei gi copiilor sai, ucigindu-i. Se pregatea s loveasca si in Amfitryon, batranul sau tata, cand insa Atena ii opreste mana si-1 cufunda pentru a se linisti intr-un somn profund. La desteptare, dandu-si seama de ce-a facut, Hercule coplesit de durere e gata sa-si puna capt zilelor. insi Amfitryon si Teseu, dupa ce i-au aratat ca raspunderea faptului o poarta doar vointa razbunatoare a Herei, readuce in cugetul lui incredere si curaj. in scena finala, il vedem luandu-si un emotionant ramas bun de la tatal sau si incredintandu-i dorintele sale cu privire la ultimele onoruri datorate mortilor sai, inainte de a pleca la Atena ca sa se purifice. Seneca, intr-una din tragediile sale, a reeditat asupra dramei lui Hercule o vizsune aseméndétoare. t. Electra, Piesa trateazd acclasi subiect pe care |-am intalnit in Choeforele Jui Eschil si Electra Jui Sofocle. Este vorba de uciderea Clitemnestrei de catre Copiii ci, Oreste gi Electra, drept razbunare pentru moartea lui Agamemnon. Ce trebuie ins4 remarcat este cd Buripide a addugat in aceasta tema anticd o seama de amanunte noi, Nu ne mai aflam in apropierca palatului si a mormantului lui Agamemnon, ci la fara, in vecinatatea colibei locuite de un faran sarac din imprejurimile Mycenci. Faptul tulbura oarecum linia si sobrietatea tragicd a legendei, dar ii sporeste lirismul prin coloritul si pitorescul ei rustic. Euripide, fie Condus de aplecarea Iui pentru scenele emotionante, fie stapanit de dorinta de a Sublinia ceea ce putea sd facd crima mai de condamnat, scoate pasajele de oroare ale actiunii intr-o voit evidenta. aaJon Zamfirescu od substantial a gloria lu Euripidg inca din vechime, s-a remarcat q pentru crimele Clitemnestyg ulgara de actiun; Accasta piesa, departe de a contribui in my dimpotriva, i-a atras acestuia critict Astfel, poctul a micgorat legenda tragicd in care razbunarea pen . avea in cao marelic tragica, pent a pune jn loc o desfagurar asemenca unet drame de familie 1, Ciclopul. Se erede ci Buripid ai cunose dee lc ar fi compus $1 UN numar de drame Satiricg atitlurile. Singura de la care mis ‘octul gi-a luat subicctul din céntul IX al Odi Xb se pune in scend siretlicul prin care Ulisse a izbutit sa distruga ochiul din frunte, ciclopulay Polifem, salvand astfel lumea de 0 calamitate Urmand unor reguli bing stabilite in compunerea de drame satirice, Furipide completeaza tema Juata dip Odiseea prin introducerea in actiune a Tut Silen si a fiilor sai, Satiri. Acestia, in vreme ce cutreierau manile pentru a gasi pe Bacchus, pe care il rapisera piratii, ay fost arvarliti pe mahal unde locuia Polifem, devenind astfel sclavii acestuia. In aceasy situate, Silen si Satini capata apucdturi de valefi, ingaduindu-si printre altele glume indranete gi licentioase la adresa lui Zeus. Faptul ne arata pana unde se putea merge cu lihertatea de gandire si de exprimare in unele drame satirice. Din majontatea acestora, mu sem: pastrat textul integral este Ciclopul. P ne-au insufii pi fa 4 de omenescul si dra pice. ca Seneca, singurul tr ; es ragic la a stra, proape Exclusiv din Euripiaes Tree vi Constatari, de caractey dra C Hie sila Conceptia lui despre teatr pre deosebire de inaintas; = mai multa libertate, Aceasta Priveste ata © Procedeaza in ei scenica. i arta sa dramaticd o!Euripide Eroii sau au o viata agitata, lupta tot timpul; dar, nu mai lupta a o vointa ideala a acestora, ci cu ei ingisi, mai bine zis cu pta cu zeii sau cu ‘omeneasca. Eschil si Sofocle se preocupau si dea pee eed din natura lor jnaltime, infatisandu-ne drama unor destine omenesti lov a omenese miretie si placabil; Euripide, ins, nemailegand durerea de vole fatal ae ace riveste direct in realitatea ci umand, in formele gi manifestri $i superioare, o urce de la simple infiorari pana la zguduiri ultime. Pastreaza mai fi ee sa legendelor consacrate, dar ce-I intereseazi mai presus de orice es acestea drama comuna a vietii, cu intensitatea gi variatia ci de ae De aceea, sentimentele puse in scend nu plutesc intr-o atmosferd hieratica sau faticida; ele ne vorbese cu glasul naturi, acela pe care orice spectator il poate simti direct, prin propria lui experienfa sufleteasca. : Euripide ne apare ca un maestru deosebit de abil si de ingenios in a ne reda pateticul situatiilor aduse pe scena. $tie cum s& puna in lumina pasiunile mari, cum sa zugraveasca tulburarile si furtunile inimii, cum sa trezeasca sentimente adanci de compatimire pentru suferintele eroilor sai, cum sa-si emotioneze spectatorii, cum sa inspire mila si teroare, in sfarsit cum sa gradeze efectele pana la producerea unor incomparabile lovituri de teatru. Alegerea lui Euripide e determinata, mai ales, de caracterul patetic al subiectelor. Ce-I intereseaza sunt situatiile violente, pasiunile mari. Nu se preocupa dacd numele personajelor pe care le pune in scena evoca amintiri mari, istorice; totul e ca acestea sa-i puna la dispozitie lacrimi, suferinte, tulburari profunde. Ca poet, suferinta omeneasca il atrage indeosebi. jn dramele sale, toti care sufera pot gasi un ecou al melancoliei ce le inunda sufletele. Este un poet al durerii, care tine sa puna in lumina puterea si frumusetea lacrimilor. Nu ¢ vorba de o trasatura voita, introdusa in planurile sale de art, ci de o dispozitie psihologica naturala. Are sentimentul mizeriei umane, in toata intinderea, adancimea $i variatiile ei intime. Indiferent din ce provine - slabiciune, durere, ignoranta, suferinfa, rautate, ratacire — Euripide izbuteste sf exprime aceast4 mizerie in trasdturi sesizante, pline de patetism, putere $1 dramatism. Pasiunile pe care le zugraveste sunt ca niste dusmani intimi, pe care omul ii poarté in sinea sa. Poetul nostru aduce pe scend tot ce poate ere Sau ravagi fiinja omenc iubirea, ura, gelozia, mania, razbunarea, betia~ flea chiar trecdtoare ~ de voluptate sau de suferinfa. Pana la el, nimeni n-a facut un Studiu mai viu, mai real 1 mal aprofundat al pasiunilor. ia Nue mai putin adevarat, insa, ci Euripide tie sa cnte gi ceca ce are d3 7 + ak tnt wve viata. Sane gandim, de pilda, la felul cum ne perfectioneze gi s4 infrumuseyeze viala. “ 8 svi de devotament Zugraveste farmecul tinerefii, cum aduce in scend acte ec jertta si oo ie inalt, cum canta iubirea cu aspirafiile ci pure, cum ne face si simfim pute! i a legilor m 8i oreascd eroismul adevarat, cum izbuteste s@ i a legilor morale, cum slic 84 sarbatorcas isn i ut ne redea pe om intr-o Tt pti cu sine, nu numa intr-una P i postul i ine, eer 4 de fiinfa brava, in tu 7 de inertii si abdicare. De acee ce caz ¢ prea SI a ¢ poate gresit, in ori et i ricire: Td. atribuim lui Euripide un cuget sumbru, aplecat fel t exclusiv spre ne! 55 c4 in judecarea oamenilor ¢ Adevanul, a ma nplex si mai subtil, Daca in J devarul, aici, ¢ mai complex § eae a si a yoia sa vind st A , situatiilor omenesti a simtit nevoia 8A vin ¢ trebuic sa-I Platin, a ye car ingandurari, ¢ poate tocmai penta a sublinia pretul p rale pentru cucerirea himinii sia frumuset mo sa vedem in Euripide un = . ©, obignuite, in copotriva e sii c doar al pastunilor Deopotriva, el stic mn al viefii: dragostca p4rintilor pentru copiy acclea ce fac cAldura si farmecul ma a vecjiunea mutuala dintre sot, iube nen spectul ia e ‘ PA laulud ae ; dulceata naturala a unor sentiment, Jintre frati. prictenia, afinitatea dintre oament $1 ware : ai ta Jui si aceea a predecesorilor 94) $i intalnim o deosebire marcata intre ar’ Oy ‘ Eerie 4 flctul uman doar latura lui grava, cu trasaturile ei de for Eschil vee in sufle E a : ¥ ein a ¢ puternice, cu rezonanta prelunga, capable Sofocle. si cla pus in lumina sentimente puternice, nia pre! ne c. in schimb, celelalte trasaturi din psihologi, sane zugraveasca croi sau fapturi rare. In schimb, ; si anume trasaturile mai simple si mai umile, legate de afectiunea PC cate ca oameni o dam victit de toate zilcle, pe cat lipsesc la cei doi inaintasi, pe ati ¢ prezente in zugra Euripide sunt de prezente in zugravirile lui Euripi ; | hut. poctul nostru este mai uman, mai putin filozof decat ceilalti, dar olog Vede, cuprinde, intelege, transpune si interpreteaza in scenele [yj de pe toata scara simfirii omenesti. Mai cu seama, se apleaca asupra lor mstinctive, acelea care izvorasc din ordinea naturala a vietii si din © compune in cea mai mare parte existenta. La vechea solemnitatea se va adauga acum o latura noua: cea umand. Euripide nu-i rapeste rapedies clas in pe simplificare, Ar fi insa o preseala, orienm o sit nm! vs i Ante gi sentimente calm timen mumen| aren trapedie “ cl maretie; insd nu e mai putin adevarat c-o aduce mai aproapede popular, lezand-o de simtirca democratica a vietii. Continua sa ne infatiseze reg! $1 regine, acestia, insa, nu mai fac rile, piritul parte dintr-o umanitate-aparte, ¢i sentimentele, pornirile si reactiile oamenilor obisnuiti. Top) astfel de continuturile populare ale victii, Euripide are meritul © 8) Gramatic de a nu-yi fi vulgarizat arta. Eschil si Sofocle dadeau personajelor 1 6 noblete superioar4, uncori aproape hicratica; Euripide le imprumuta 0 Portate naturala: o superioritate {acuta nu din principii sau dogme, ci din Mtatea afectiva 4 manifestarii lor, in faja diferitelor circumstante pe care lile IOLO1Va Viala Lunspide pot da jr SUE 84 surprinda yi 5 exprime luptele de sentiment sufletul omenese, Ac ste senumente nu su anuleze una pe cealalt © contrarti ce NU puse ostil fata in fata, o8 fee 4, cL ne sunt redate in acea impletire M1 pe atat de Hrahioasa, ce Izbuteste si ne comunice migcares sufletulut care le ada ey putin’ poeyi dr adaposte He yi le resimte. Hste vorba de-o arti delicata, la car amauicl sau putut Ndica intr-o mas id egala ; Aya cum am mai a ii ripide da dovada de o rara aiest ralat yi in alta ya i f peur ae parle, Luripide da dovad? iestr Poetica si dramatica in reprezentarea scenclor ie d iri Scar nidica, oricata Bravitate gi fora Pateticd ar @ Cvotari eroice. Oricat de sus 1$l pastreaza intotdeaung uManitatea. Broismul pen c & pel doua forte ce Webuie $4 se pe cat TS he Onajelor euripidiene nu s¢Euripide ijind pe principi eran ait oe Peaeeae dogme, nu rasare din traditii si - CO eee fine sa se situeze pe iniltimi reci si i practici morale simpla si generos, ficut din clanuti si din bunatate, nextey oon etn eroism te as : 1c, pentru care n oism porti in tine predestinari superioare sau misterioase, ci pe care ev fe ee si jet entual !-am putea implini fiecare din Hol, prin puterile noastre sufletesti obignuit in toatii aceasta putin{a de a cuprinde viata, Buripid * un puternic sim| de observatic. Faptul i-a atras gi mnie ea ajutat $1 sustinut de pentru a fi tragedie, nu are nevoic sa se apropie prea mult de a os ci trebuie si se conduca dupa intuitii mari, cu putere gencraliesoan nel Desi poetul traieste in izolare politica, socictatea eons ae ZA la act de umanitatea din jurul lui, cu grijile, incordarile, contradictiile ca sicu satisfactiile et obisnuite. fi urmareste pe oameni in viata lor de familie in cea profesionala, in cercul lor de pasiuni si interese, in ceea ce le poate infrumuseta existenta ca si in ceea ce fi poate face uncori stupizi. Cateodata observatorul din el devine si cenzor. Se cunoaste, de pildd, dezgustul sau pentru atleti, cu toate ca societatea ii aclama si ii sarbatorea neincetat. Euripide stie ca tragedia nu e tinuta si zugraveasca moravuri sau sa faca critica sociala; totusi, in masura in care stilul si regulile ei poetice fi ingaduie, gasim in dramele sale si anume atitudini satirice, unele din ele sub forma de aluzii destul de evidente. Acestea cuprind specii si categorii variate, rezultind din observarea societatii: falsi profeti, predicatori demagogi, bigoti pledand in favoarea superstitiilor si impotriva practicilor morale de bun-simt, oratori lipsiti de onestitate, politicieni nesinceri, intriganti, lingusitori publici s.a. Desi provin din directii deosebite, toti acestia folosesc procedee comune, ceea ce ii asaza in aceeasi familie spirituala: suscita pasiuni de care apoi se slujesc pentru a-si face popularitate si igi imbracd indrazneala lor lipsita de scrupule in haina curajului de gandire $i a franchetii. Euripide descopera si stigmatizeaza aceste trasaturi, bineinteles cu mijloace mai atenuate decat Tucidide ca istoric sau Aristofan ca poet comic, dar nu cu mai pufina patrundere a situafiilor si cunoastere 4 viciilor omenesti din socictatea in declin moral a epoctt sale. fine eee Multe din personajele pe care Euripide le-a pus in seen ee uteau sau rauta{i. Glasuri din critica au socotit ca acestea reprezinta eee a 84 lipseasca, Adevarul ¢ ca in zugravirea lor Euripice nv eran ‘Viata porniri temperamentale, ci s-a condus dupa realita(t oe iva interesat mult. curenté, cu freamatul, cu zgomotele $i cl aspectele See ne recunoscand in toate acestca trasaturl constitutive ae a orci an materialul Prin aplecarea sa spre observafie, cas! Pn Saal in sensul modern al sau tragic, Euripide agaza premise pentru consutires . cuvantului - i Buri si o staru mepasune-areete eae Ma Boh dezvoltarilor sale. Pal Aceasta se leaga, mai cu seama, cu linia patetic ia de ee los eet ma Se stie ~ face parte din sursele naturale ale clocnte Po ae shanti ita ina doarii, de +. calitati de orator. Opera sa ¢ plina de ple * itoare nota de elocinta. tetismul —Jon Zamfirescu ete si ingenioase, de ae calde ae ; : revs ori, acestca devin excesive. Sul eVatsap, cori, 3 xed ; ee a ramana in umbra gi ca Euripi de, Cut Gea 4 pasiunile trebuic $4 tralasca hy indra lamentatii tulburatoare, de repli! Vibrante, de dialoguri puternice a re lor de cuvinte, se intampla ca : ee Tae stiinta lui de autor dramatic, 4 iu “a te i 4 al putina si actiuni, mai mult decat prin aan are mai pujind arhitectura gi mat pl an ir ; B 5 Explicatia ¢ simpla: boggy decat drama marilor sai inaintast, Eschil $i Sora e ee ie pasionall pusd in scend, ca si firea rie ee etl ee he : tradi{ionale si a met . in ; gor cu rigoarea regulilor Nolen ig usor 7 wale eau unitate, sau ca ar fi lipsite de organizart ean ‘ wath in loc de a descinde dintr-un subiect tragic aceasta unitate, in loc s re autorul le-a concentrat in acely rezulté din alaturarea de scene uppee pe cal a st Iva. in ac si in acecasi gradare emo! spatiu, in acclasi timp § favedaeitepite ntru a produce efectele dramatice pe care le avea in Pi en Ca sistem, drama curipi combinatii de natura sa duca la constituirea unei intrigi. Pe uni din oe si, acest fapt neobisnuit pana atunci fi entuziasma; pe alfii, insa, ii 7 is ‘ofan, de pilda, nu se sfia si denumeasca aceste initiative drept niste simple expe en, Hazardul ~ pe care de altminteri nici ceilalti seriitori tragici nu-l ignoreaza h Euripide apare mai din plin, in situatii variate, dintre care unele se apropie & emele ori surprizele folosite in dramele moderne. Intre a pastra cu strictey © taditie $i a folosi o inovatie capabila si produca lovituri de teatru, Euripide © cu dezinvoltura pe aceasta din urma. De aceea, isi ingaduie sA foloseasc legendele cu libertate, s4 combine elementele lor in mod inedit, sa-si ordoneze in asa fel datele, incat acestea s4 culmineze in efecte dramatice neasteptate. Accasta bogatie emotional face ca in interiorul lor unitatea pieselor lu Eunpide sé se franga; aparent, ins, continudnd s& asculte de reguli, ele pastreazi incé o deplina unitate dramatic’. Printre mijloacele de care se serveste auton Sosiry pentru a obfine aceasta unitate, trebuie sa notim prologurile § deznodamintele Prologurile implinesc o functiune multipla: initiaza pe spectator ade ce preced evenimentele din centrul Propriu-zis al dramel peer, preghe yeea atentia Spectatorului inspre centr *pectacolului. In deznodaminte Puri i ee a intaile mised cobvaré din cer, ae ee oe Pine adeseori sa apara un zeu, catt indeplini Pipes sine i i $1 confirma cu autoritate divind faple autor tea Iu ee ‘supra motivelor ce-au putut determina pe & inp Pole Par tna Plauzibites gen oute4 lt mijloace in fond atat de facile implicare diving not, le; UNA Priveste nevo;Euripide intriga ¢ presarata cu incidente capabile sa starneasca atat emotia cat si curiozitatea gpectatorilor. Peripetiile la care ne face si asistim se adreseaza, deopotriva, simturilor ca si judecatii. Contrastele sAnt manuite cu abilitate. Aici, de pilda, siim oarnen in situate de decrepitudine fizicd gi moral, prada halucinatie si nebuniei, Tosi de boli si de pligi deschise, coplesiti de mizerie; in alta parte dimpotriva, ne sunt infaitisati oameni in toata stralucirea gi frumusetea tineretii Jor. Uneort, Euripide ocupa majoritatea piesci cu stari emotive, lamentatii, descrieri de suferinte si stari de teamé, pentru a lasa actiunea propriu-zisd s4 apara in mod concentrat $i rascolitor doar in ultimul moment. Alteori, sentimentele hotarate, capabile si dea o dezlegare pregnanta conflictului, nu apar decat tarziu, dupa ce mai intai autorul ne-a purtat infiorarea si tulburarea sufleteasca prin multimi intregi de indecizii dramatice. In toate acestea, poetul nostru nu practicd un sistem definit, nu aplicd reguli fixe; el ia ca masura fiecare subiect in parte si incearca s4 extraga ituatiile specifice ale acestuia cat mai mult continut emotiv. Euripide, continudnd traditia tragica, este gi el un poet liric. Totusi, lirismul lui nu poate fi pus alituri de acela al lui Eschil sau al lui Sofocle. in mod vadit, este inferior acestora. Faptul, insa, nu tine de o inferioritate artisticd a poetului, ci de conceptia lui dramatica. in masura in care actiunea dramatica devenea mai plina, mai complexa, era firesc ca elementul liric sa scada in intensitate $i in importanta. ‘Constatdm aceasta, in rolul din ce in ce mai scazut al corului. in tragediile lui Eschil si Sofocle interventiile acestuia se confundau cu fondul actiunii, aducand in cle ecouri ale constiintei publice, interpretand sentimentele de blam si de aprobare ale spectatorilor si formuland in mod poetic sfaturile pe care acestia ar fi fost inclinati sa le dea personajelor. La Euripide, aceste interventii devin doar niste episoade. Legatura lor cu actiunea se reduce adesea la simple incidente, pretexte sau chiar capricii ale muzei lirice. Alteori, ele dezvolt& unele reflectit filozofice si morale ale poetului sau fac aluzii la evenimente contemporane. fn orice caz, nu mai poate fi vorba de acel entuziasm pur si de acel elan plin de presimfirile inalfimilor divine gi umane, care dadeau corurilor lui Eschil si Sofocle maiestatea lor lirica. Corurile Jui Euripide n-au maretie si solemnitate. Exista chiar momente in care cantecele acestor coruri, fie pentru cA inchid in ele o not& capricioasa, fie pentru c4 sunt lipsite de un motiv mai profund care sa intre organic in mersul actiunii, par mai degrabi nigte divertismente agreabile, aproape niste librete, fiicute din repetari, din sonorit4{i cateodata lipsite de infeles sidin fraze de efect. Cu alte cuvinte, tragedia pastreaza incl institutia corului, nu insi atéta din necesitéfi dramatice sau lirice, ci mai mult din respect pentru o mare tradifie. Stilul intrebuingat de Buripide se afl in strains corespondenta cu conceptia sa dramatic’, Vorbirea acestuia, mal puyin simetrica si concentrati decat aceea a hui Sofocle, are in schimb mai multd naturalefe gi ugurinfa, ceea ce 0 apropie de Vorbirea obisnuita, in proza. _ Remarcam, mai int dialoguluj, Schimburile de idei se petrec din si un deosebit mestesug in a conduce $1 @ da viata prompt, ingenios, cu impletiri maiestre 119Ton Zamfivescu ritoare, CU de accente subtile sau de rephict ee aie preted du din antiteze sesizante. Frazele isi ™ deena role de expre regenerandu-$i neintrerupt initiativele $1 aes i uripid Schimbul de replici devine prea subtil, Pro din aluzii fine ¢, natura situatijj, sie. Cateodata, Cay le ne reamintesy de ari ionale. Pent eae jui nostra exceleaza in argumentirite DE resist “ 7 isi iaza la nes Tel La fel, stilul poctulut nostt eriide igi variazd 7 ; it it uripi iaza | Ain te framantarile intime ale inimit, d 71 nant, cand ironic reda framantari cand aspru si tumultuos, cand cald si insinua Beds vorbirii, devenind cand asp rie aie s& exprime mania, CW dict imile umane, Euripide , A 3 ros. Can violent, cand patetic sau generos. ind din adanci Ic si cu clocotul sau tulburator pornind din . felul cum sti ei morale $1 c ate spune si despre felu Sle g ait i lucru se pt t S in elementul sau. Acelasi : pune ae ae limbajul durerii, al suferintei, al panici $i al teroarei, al , it iota 5 ‘omeneasca; intr-un cuvant, al faptelor capabile sa trezeasca 1n sutletel, i ila. spectatorilor un sentiment statornic de mila. A . buie si recunoastem stilului lui Euripide inca un merit, Py in sfarsit, mai trel 1 ‘incd un merit.} deasupra nenumiratelor mobilititi capabile sa dea acestuia colorit liric $i stralucire dramatic’, el are posibilitatea sd sugereze $i existenta mai tacita a unor fonduri de gandire, a unor implicatii de viziune filozofica asupra lumii $i asupra vietii. Prin aceasta trasatura, Euripide se dovedeste un continuator al traditiei tragice, traditie in cuprinsul céreia frumusetea literara se lega in mod integrant cu inaltimea une gandiri filozofice. 4. Atitudini filozofice realita 5 oie ea alatea vechilor traditii croice sau reli igioase. Nu arareot I-au acuzat de impj i mpietate. Diferitel i es i ele aparitii mit ice ~ a aoe cu Serpii lor, copiii care se nasc din aus i din La scul ed i enatia Poefilor, atat si aitnie ta a fe oe “7 ae i I mult. Tot asa si cu zeil l si cu ell. PUMA la cale acti eg ened amorale, dispuse sa jue eas razbunatoare, sd dea aia for det 7 i Sd descopere esenfa diy u de cruzime? St oare in put; rilor de ri conceapsdivinitates vq ee initagiia Se intreaba ie putinta oamenilo! 4 nevoii de cunoa cre a oa er, facandu-se dinea 9 sia at powivi aa existenta divinitagii, menilor. N-am Putea s epee atat a naturii cat x tm unghie a ns nUe mai putin adeviny © Euripide merge pani b ‘ect. Aceasta jj el, iri Sri 3 a ; desfasoare a il face Sd ia ini iat ve aia de indoialé na Leal, ec, a pa inal tiile Personale, Ade 4 Paseascy la form i ‘ae : Cori, actory] st a Indraznete, si ed | 120 eparteazs AnEuripide opriu-zis pe care il interpreteaza; pri a igi infatiseaza astfel proteins as Gee ese Goa foetal Slozot {ntocmai cum Euripide aduce in discu i si de adevarul Fatalitatii. Cum am mai spl puneau pe seama unor predestinari divine, si pasiuni, dusmani pe care omul ii poarta tic realitatea Olimpului, el se indoieste us, fapte Pe care tragicii mai vechi le Euripide le leaga de porniri navalnice d pe in sine. Nu se multumeste doar sa F sa le constate existenfa, ci intreprinde asupra lor si adevarate studii. Sentimentele pe care le aduce in send au darul sa creeze situatii emotive, s ne miste, sa det in noi stiri durabile de spirit. Explicatia faptului sti in aceea ci meee sentimente sunt adevarate, Euripide manuieste omenescul cu arta, cu profunzime sicu intelegere. Nici unul din personajele sale nu ramane pe a plan abstract. Aceste personaje sunt vii, apropiate; ne recunoastem in ele, cu defectele ca si a virtutile noastre, cu ceea ce ne inscrie in multumirea nenumarata a faptelor obisnuite de viata ca si cu ceea ce ne poate stimula inspre inaltimi filozofice. 5, Privire final Broastele, celebra comedie a lui Aristofan, despre care vom vorbi intr-un capitol urmitor, ne va ajuta sa intelegem in ce masura reformele aduse de Euripide in teatrul tragic au trezit nemulfumiri puternice printre contemporanii sai, $i mai cu seam printre aparatorii traditiei. Oarecum, aceste nemultumiri au fost reluate si in critica moderna. Semnul acestora I-a dat Nietzsche, in cartea sa Nasterea tragediei (Die Gebiirt der Tragédie aus dem Geiste der Musik, 1871), scrisé sub forma de fragmente si dedicata lui Richard Wagner. E vorba de ideile pe care, ca tanar profesor, Nietzsche le-a expus peo catedra a Universitatii din Basel. Le mentionam aici, nu ins pentru meritele lor, ci tocmai pentru a sublinia in ele grave erori de interpretare. - Nietzsche socoteste cd tragedia greacd n-a murit de moarte buna, ci cd s-2 sinucis in plind tinerefe $i splendoare a manifestarii sale. in drama euripidiana el nu vede altceva decat 0 agonie vinovata a tragediei. Pretinde ca aceasta a dat omului din public putinfa ca de pe treptele amfiteatrului sa sar pe scend. Din clipa aceasta — spune agitatul ganditor — scena nu mai putea si aiba supe reprezentand trasaturi grave $i nobile, ci trebuia sa se puna in slujba unor fapte obignuite, aducand pe podiumul ei pana si amanunte sau urafenii ale ae fi fn continuarea criticii sale, Nietzsche invinovateste drama euripidiand « oe coborat marefia miturilor, de a firedus semnificajia corului si de a fi pus la indoi: ‘7 solutiile din drama veche, privind distribuirea fericirii $1 a suferinfe prnite amen Principala eroare 4 Jui Nietzsche — eroare provenind din fi ee individualist si subiectivistd — stain excluderca publicului din constituirea ve ca proces de arta. Euripide — spune el —n-a mai vrut si se singularizeze a “ Be socotind c& esenfa creatfiei sta in putinja de ate face ingeles de toti, ay clas andeasca intocmai ca spectatorii sai, $4 aiba incuviintarea lor, sa-$! & bucurii in satisfactia acestora- 1Jon Zamfirescu Cualte cuvinte, Nietzsche pretinde ca teatrul lui Euripide s-a indepartat pre, i i jntr-un naturalj mult de dionisismul primitiv, ceca ce I-a ficut sa degenereze intr ee Listy ipsi a, stra A f and pe actiune, nu lipsit de arta, strain de adevaratul lirism, cu accente Caza Pe ean at sc spectatorilor. emotiile tari si inalte, trebuind sa se produca in cugetele spec : alocuri expusa cu Straluc} Astizi aceasta gindire a Ini Nietzsche, desi pe alocur! ay ee i 1 siu poetic, este total amendata- jud ali ins in drama curipidiand, dimpotriva, 1 intre teatrul vechi $1 teatrul modern, o forta capabilé s, nyult ideca de teatru in ritmurile viefit giale ae ‘nce Dar, sa iesim din aceasta paranteza $1 si continuam firul i i2clor 7 ite Umanitatea din dramele lui Sofocle cra 0 umanitate trans ae poe ca in toiul celor mai puternice Jovituri venite dinafara, ca gl ee eee : erele framantari pasionale. si-sipatreze 0 neblele eres ental 4 manifestare: ala uuia sa ne Col s " ma adine, Na ra ent spectatorului sa ramana indecis, cain fata une; asta cra in aga fel rezolvatd sau dominata, incat totul sa se de armonie si de acceptare filozofica: mana cu acclea ce se puteau desprinde lui Fidias sau din gandirea politica a lui Pericle. O drama ca Edip pe Parthenon sau 0 conceptic militaré ca accea urmata in razboiul ‘iata fapte ce par inrudite, iesind dintr-un temperament comun $1 1 0 acccasi tensiune creatoare! captivante reiesite din temperament departe de a mai minimaliza revolutia cupt vede in ca o punte de legatu incadreze cu atat main certitudine. Nu lasa ¢ probleme deschise: ace poata incheia intr-o nota Faptele aratate in aceste randuri seat din sculptura rege, friza de peloponeziac, tridand in viziunea lor general jn aceste caractere: fort, demnitate, noblete, maiestate — marele public vedea cu multumire insusi spiritul Atenei, in cel mai important moment din istoria cetatii Fpoca, insd, cuprindea gi alte trasituri. Pe unele din acestza, opinia comuna nue resimtea decat in mod surd. E vorba de o seama intreaga de proteste mai tacite, de revendicari in curs de cristalizare, de anume emancipari sufletesti fata de traditie, de anume stri si promisiuni care, intr-adevar, deocamdata stapaneau doar cugetul unei minoritéti, dar care in substan{a lor purtau importanti germeni de crestere. FschiJ 9i Sofocle nu s-au oprit asupra lor; Euripide, ins, le-a reperat, le-a intuit pulsajia umand, Je-a adus pe scend ca realitati ale vietii si le-a dat forme de arté. Arta dramatica a Jui Euripide zugraveste pe oameni asa cum sunt. S-a spus, in mod sugestiy, c4 eroii sau au lepadat cotumii, pentru a cAlca direct pe pamant asnesnnon, Ulisse, Menelaos ~ ca sa nu-i amintim decat pe acestia — nu mai al dimensiuni Jependare; ci vorbese ca oamenii obisnuiti, au sentimentele acestor résar din vanul aceluiagi popor, Printre eroii poetului nostra, nu mai intalnim ° eee ee primind cu tarie tragicd lovitura dinafara ce-ar vrea sé an eee aa cole ciugul se camea sa fie trimisi de poate vechea mirefe tragic au in achimb ma te fie, In edderen Tor, nu miei prin aceasta ni simyim en fe ae a b aie mult Patetism, sunt mai oameni! inscla tiny neat al mal aproape de no. Continua si adirim, Of i» pri de a resimf{i fafa de framantarea lor si mila.in decata literaré pe care 0 facem asupra lui Euripide, este cazul s& veni 0 privire mai complexa decat asupra inaintasilor sai. Postura de fc a Ja o rascruce de atitudini si de curente, ceca ce a con seommpatoy | nayezat aceea, opera hui sa dea nastere la discutii, controverse si numeroase interpreta Cei mai multi dintre contemporanii sai L-au privit pe Euri Fpretan ~ i - ‘ pe Euripide cu asprime. Repetim, acestia nu-i puteau ierta de a fi trecut peste traditiile venerabil : ~ . erabile ale tragedici. Tragedia ~ dupa cum stim ~ reprezenta pentru greci mai mult decat 0 forma literara obisnuita. Fondul ei religios, vechea ei incorporare intr-un ritual prin care intreaga comunitate nationala itorea periodic una dintre cele mai populare divinitafi, ca $1 amintirea atator momente fericite de arta gi de splendoare politica ale cetatil, faceau ca tragedia, bine intarita in conservatismul ei, sa intampine incercarile de inovatie cu rezistenta. O minoritate, insa, l-a sprijinit inca din viata. Partizanii poetului, desi putini, s-au dovedit darji si rezoluti. Unii dintre acestia aveau puncte comune cu gandirea marilor sofisti; pretuiau atitudinea critica, iar ca metoda intelegeau sa practice opozitia contrariilor. Cu timpul actiunea acestora a biruit. Spiritul lui Eschil si al lui Sofocle a rimas legat de perioada clasica a culturii elene; spiritul lui Euripide, in schimb, a razbit mai departe, si-a dat mana cu transformarile timpului, a cdstigat de partea lui noile adeziuni populare, a cautat s4 aseze punti de legatura intre adevarurile hicratice si ccle umane si, in felul acesta, a deschis ideii dramatice posibilitati de evolutie spre viata ei moderna. N-ar fi fost deci mai potrivit ca Euripide sa-si exercite spiritul sau critic in comedie? Nu era oare stabilit, printr-o veche si tacita conventie ateniana, ca actualitatea s intre exclusiv in raza comediei? . Aparent, intr-adevar, s-ar putea ca aceste intrebari sd aiba dreptate. In fond, insd, ceea ce s-a opus faptului a fost insusi spiritul poetului, Euripide nu era facut sd devind un autor comic. Din capul locului, acest drum ii era inchis. Mai intai, era atat de poet, incat pentru implinirca aceste1 vocatii artistice ii trebuia neaparat un domeniu larg, major, ca acela pe care in traditia greaca de pana atunci doar genul tragic i] putea reprezenta cu adevarat. Afara de aceasta, comedia timpului cerea un ras larg, licentios, cu obscenitati vesele, capabil sa puni in miscare izbucninile temperamentale ale multimilor. F ripide, cel afundat in carti, omul care dupa Spusele unui biograf n-a suras ni odata in toata vifa lui, nu putea si realizeze un asemenea ras, Darul séu dramatic era si facd pe oament sa planga, nicidecum sa rada. Iaté, deci, 0 contradictie ce trebuia solujionata: si ne aducd pe scend actualitatea, nu ins in forma comica, aga cum s-ar fi parut co reclama nota ei critica gi militant, ci in forma tragicd, singura apropiata de vocatia artistica a poetului nostru. Pentru aceasta, trebuia 0 infruntare hotarata a vechilor reguli ce teatru. Euripide a avut curajul unci asemenea infruntari. Actualitate si tragedie: in alaturarea acestor doi termeni sta cheia artei lui dramatice gi, totodata, primu semn al revolutici de gandire pe care a impus-o in mersul teatrului universal. tribuit ca si in epoca, gi dupa 193,“= Jon Zamfirescu Astazi, faptul ni se pare firese gi necesar; pentru un grec, ins, el reprezenta yp de mare initiativa, ceva — si zicem ca un are aruncat peste necunoscut, Daca Sofocle a inceput coborirea tragediei pe pamant, Euripide este cel g a fixat-o aici, naturalizand-o printre oameni. De aceea, arta sa este 0 arty 5. viata pe care a ince . Pry excelenta umana. Prin psihologia pe care a adus-o pe scena, prin apropiereg -0, ca $i prin zugravirile sale de oameni vii, munciti ie ganduri si patimi terestre, Euripide poate fi socotit drept primul deschizator 4 drumuri inspre o forma dramatica noua, inspre ceea ce putem numi drama Modeny Aceasta va deschide teatrului universal 0 perspectiva nesfarsita: perspectiva Viet cu implicarea larga a sufletului omenesc, a framantarii pasionale. L_- cSCapitolul VI DECLINUL TRAGEDIE] GRECESTI 1, Contemporani si urmasi ai marilor maestri Opera celor trei mari poeti tragici domina secolele si inchide in eataracterele de baza ale gandirii si poeziei elene. Totusi, a lega arta tragica a grecilor doar de numele principalilor ei reprezentanti ar fi a o limita, atat in intinderea cat si in intelesurile ei. SA nu uitam ca tragedia era pentru greci un gen national, ca asa cum era conceputa putea sa raspunda principalelor aspiratii ale sufletului popular, ca la concursurile publice se prezentau candidati numerosi si ca in manifestarile legate de desfagurarea acestor concursuri pulsa o constiinta neprefacuta a intregii cetati. Adevarul, deci, e cd au existat si alti autori tragici, unii contemporani cu marii maestri, altii urmasi ai acestora. Daci numele multora dintre ei a trecut mai sub tacere, faptul este explicabil. Pe de o parte, operele lor s-au pierdut aproape in intregime; pe de alta parte, stralucirea maestrilor i-a izolat in asa fel, incat de la distanta existenta lor ni se pare minima. Unii din acestia erau urmasi directi ai marilor maestri. Victoria la concursurile dramatice era un fapt atat de important, incat gloria nu revenea numai invingatorului, ci se repercuta gi asupra familiei lui, creandu-i un fel de noblete spiritual si de ereditate morala. Astfel, din familia lui Eschil au descins de-a lungul mai multor generafii poefi tragici ca Euforion Atenianul, Dion, Filocles, Morsimos, Melantios, Astidamas $.a.; familia lui Sofocle a dat pe Iofon si Ariston, pe Sofocle IJ (autor a patruzeci de tragedii si invingator de sapte ori in concursurile dramatice) 53 apoi pe Sofocle Il, familia lui Euripide, mai pugin fecunda decat celelalte, a ndscut totusi gi ea pe autorul unei /figenii in Aulida $i pe Buripide II. La numarul acestora, trebuie sa adaugam pe poetii proveniti din familii mai Putin celebre precum gi pe cei format in alte orage ale Greciei. Pe lista acestora din urma am avea de numdrat pe Pratians din Flius, Aristarch din Tegea, Neofon din Sicion, Ion din Chios, Achaios din Eretria, Dionisos din Sicilia s.a. Avem astfel dovada c& Ja un moment dat genul tragic nu mai-aparea ca o exclusivitate 125jpotez4 bapa SFP + teat fil al oie apie 7 Karkimos, CU cei trei fii ai sai: Xenocles, Xenotimos si Xenare — a ca aetivitte @ inceput in ultima parte a secolului al V-lea gi s-a prelungit pind cénd ymatatea secolului al IV-lea, sunt si ei inovatori, prin atentia speciala pe eae acordat-O puneril in scena. Faptul era de natura s4 corecteze sensul prea ee i prea filozofic al tragedici, dandu-i prin dansuri, decoruri sau diferite ingeniozitati in scend mai multi miscare gi spectaculozitate. incercarea a trezit proteste de punere i ria si ironil, printre care gasim gi pe acelea ale lui Aristofan. 2. Cauze si forme ale declinului tragic Aparent, tragedia continua sa se afle in cinstea publicului grec. Chiar si in secolul al [V-lea, nenumarati poeti stiruiesc in a-i consacra principala lor activitate. Acestia abunda; sunt tot atat de multi — se spunea - ca gi stelele pe cer. incercarile de regenerare, dintre care pe unele le-am mentionat mai sus, ar avea aerul sa demonstreze cA tragedia era un gen inca viu, puternic, capabil s-i insugeasca $1 si asimileze elemente noi, perfectionatoare. Totusi, realitatea e alta! Departe de-a mai straluci, de-a mai fi vitala, dimpotriva, tragedia zr’ aca aluneca iremediabil spre declinul sau. Ceea ce ar putea sa ne para drept succese ori forme ale ei de crestere nu sunt de fapt decat stari hipertrofice, cu atat mai catastrofale in adncime cu cat tineau sa recolteze mai multe aplauze in suprafata. Cauzele fenomenului sunt numeroase si complexc. Ele tin, deopotriva, si de imprejurari istorice ca si de factori spirituali si morali proveniti din acestea. in primul rand, trebuie sa avem jn vedere situatia politica si economica din secolul al IV-lea. Esecul din razboiul peloponeziac, tirania celor treizeci, perioada de constrangere ce-a urmat, teroarea care in mod brusc lua locul libertatii de gandire de altadata, toate acestea intretineau la Atena o atmosfera depresiva, grea, de natura sa deprime gi sa altereze sufletul cetdtii, Populatia, smuls& parca din rosturile et firesti, dadea din ce in ce mai multe semne de oboseala morala. Ezita sa mai lupte si chiar $4 mai creada in ceva. Se vorbea mult, fie intr-o nota rece de rationalism steril, fie intr-una frivold, galigioasa ori sceptica. Simplitatea, buna-credinta, interiorizarea demnd gi tacutd, toate acestea parca stateau sa piard. Atena era invadatd de strdini, atragi aici fie de afaceri, fie de goand dupa pliceri. Grija pentru cetate, pentru prosperitatea ci, pentru buna ei reputatic, ¢ lasaté in umbra. Ce Predomind, ¢ o agitatie de suprafaja, fara confinut si fara maretie. Viata religioasa, Sica, aluneca pe aceleagi pante. Asistam inca la multe manifestari religioase, int-un 127Jon Zamfirescu a, departe de a maj fi 7 - ingh itatea acestora, °° «Ht fel chiar mai multe decat in trecut; insa, major ‘ai mult niste influente orien 4 si adancd i, sunt m i ‘enna de o credin{a ferma si adanca a poporului, sun nae si ceremonil Oriace tinzand sa inlocuiascd vechile moravur! publice 4. E vorba, insa, ee ospera. ra, insa, ge Situatia cconomica, privitd de la distan{a, pare pr i 0 rest olumului de ope, ciala si totodata periculoasa. Cresterea ““ Bee eng prosperitate artificiala si totoda Cee Ppiptul 3 imp a Fe im cditeranei corabii incarcate uo prosperitate a oamenilor de afaceri, 4 incape din ce in ce mai mult pe Sean, 7 in mainile intermediarilor de aface,; manuitorilor de bani si de marfuri a aan nave constitu AC nee Negustorl, armatont, a 7 nem aga —noul imbogafit. Viata Socialy noblete! La ordinea zilei se afla — ca sa spunem cepe sa se orienteze dupa nevoj, si pe cale de consecinta si viata culturala, vor incep acestuia, gravitind in jurul sau. ; ; Nu se mai construieste, ca in secolul Tui Peric statal. Noul imbogatit nu intelege ce poate insemna Acropol 8 simte nici nevoia. Se construieste, in schimb, pentru luxul si vanitatea noilor stain Constructia de temple si de teatre trece in umbra, facand loc somptuozitatii din palatele particulare. Cu cat in straturile sociale de jos mizeria si lipsurile sunt maj mari, cu atata in straturile sociale de sus se instaleaza luxul si risipa. Viata de Jume, cu gustul ei pentru podoaba si voluptati, cu notele ei de rafinament ji senzualitate, se complace in cercul ei, nemaidandu-si osteneala de a vedea ce se petrece dincolo de ea sau de a mai reflecta macar in trecere si la interesele cetatii. E usor de inteles cd toate acestea nu puteau rimane fara urmari, Sub actiunea lor, puterea si elanul sufletului atic vor ceda. Rafinamentul exterior va continua i raspandeasca splendori, nu insa fard a antrena mari pierderi morale in constiinta de sine a cetatii. comerciale cu oragele din Asia, cu Armatorii din Pireu indruma in toate produse grecesti. Avem insd de-a face c si una a cetafii ca atare. Puterea social: directiile M le, pentru ideea $i prestigiy ea si bineinteles ny Intr-o asemenea atmosfera, se intelege de la sine Cu ele intra in joc si locul secolului al ca multe tragedii;rescul i Ton a —oxsur institute mai mult Deno 1m la col x Asis rile oficiale, reze, nga mai la suprafata a piesclor. nor de marmuri My introe sh ajunet Mr decat pentru alegere’ PI stolele de ase ilor actorilor. . Fi ey area actorilo j asupra acto! i consideratie |; sradatl doar poetilor, tree acum $! aS atinscrise cu aceeay Me altada “ any storilor sunt e — € la org: © ; statca tcatrelor, numele actorilot mm, dc aplauze, de succes ti Oring in vecinata ior, Tendinfa de vedctism, sarc autorii VO insemna chiar ¢ acclea ale autor 1 Nuc departe ziua inc rier : cel 4 primeze & Al e acl . - zilet, incepe . evenind in revarsar desfagurarea reprezentatii, aot oe eee jn legaturd cu organizarea iV. Jea i.Ch. institutia corey, No mai gasim, , | secolului al [V-lea 1-0. b tragice. vechiul zel civic. La inceputu naj nou, numit agnothet. Nu ma, 4 fost desfiintata si tre supra unui perso’ r fi outa asupra Ww 2 a a fost desfiintata $1 : un barbat de seama al cetatii; e de ajuns = 1€ bogat, pen, nevoie ca acesta s@ , i b : ave le ' multe ori el preia sarcina costisitoare de a organiza repre: ca de cele mai p ‘eprezen; dintr-o dorinta demagogica de popularitate. teatrae doar din true sat 4, isi pierd treptat din vechea lor maretie. Atena, ¢, Conca eee eet dusa la situatia de simplu orag de proving ee een soo om aintretine asemenea manifestari. Poy are si 7 ae ee warisesc deopotriva, in cdutare de capitale mai bogate, mal Pline¢ stralucirile actualitatii in trecut, concursurile dramatice oo pri ejuri ¢ unanimitate al simtirii populare; bogati si saraci, indiferent de situatie si de treay; social, simteau reprezentatiile din cadrul concursurilor tragice ca pe niste buny comune, legate de credinti si de viata lor cetZiteneasca. Astzi, ins, aceasta unite sufleteasca pare franté. Reprezentatiile de teatru nu mai prezinté momente¢ devotiune religioasa ori de gandire comuna, ci mai mult prilejuri de distractie;: porirea Jor de a raspunde magulitor tuturor gusturilor, acestea nu ezita ca¢ multe ori sé mearga pana la libertinaj si vulgaritate. ___ Dupa cum remarca Aristotel in Poetica, Poetii noi nu-si mai dau ostenealac in piesele lor sé zugraveascd moravuri si caractere, Se multumesc sA puna in lume fapte omenesti din peisajul obisnuit al viefii. Situatiile infatisate nu mai au dé adancime, gravitate, nu-§1 mai propu Sunt Ce rhatoririle r + Paralel cu aci ; 4 omului, cu sine insugi gi cu 1 privinta limbajului folosit in noj folosit i C i i fee ee in noile tot Aristotel observa ci! hi puneau personaj Personajele lor sa yi ai - ; orbease: Ree "e relorica; prin aceasta, asca in cetateni, autorié Stilul folosit i : capita i : Sit in tragedii se departel! \ preocupa wd puna an tot mat multe caractere Prozai i treet! in a cuhiy in lumina idej iceetn 4 $14 perfectiong simple si puternice: azi at : arta periner: 5 azi, Pentru loviturile de ae Arta peripetiilor, ceca ce in ee i Afa tretit i 32H 369-342), Asydamas (esp (autor a teizeci si cinei de ng oe 21asm), Teodect dj re @ cérui tragedie Poet fusese orator), Ch, in Faselis (excelent diate nee Aristotel vo 130 veastemon (despre ale ¢ i Ctician, care inainte de a de’ Opere Arictotal .... iff tragedii,—Setul tragediei grecesti ne mai mult pentru a fi citite decat Pentru a a aceastd epoct, aceia de la Care ne-au parveni bane socoti drept principali Teprezentanti fi jucate) ~ jata Care sunt autorii nit informatii mai sigure si pe care ai tendinjelor aratate, 3, Desfacerea unitafii in elementele ei Anumite pareri considera cA declinul tra socratic. Din clipa in care ideile n-au mai aparut in unitatea unui destin c pornit s@ intre sub unghiul dezbaterilor Tationale, tragedia nu-si mai as maiestatea ei clasica. Revolutia incepta de Euripide s-a dovedit Sere Poetul, desi discutat $i contestat de catre atatia dintre contemporanii sai, ia totusi principalul purtator de cuvant al epocii. Nu numai scepticismul noilor generatii, dar $i cdutarile acestora vor gasi in arta lui mai multe puncte de sprijin decat in oricare alta. Noile creatii tragice se despart in mod vizibil de acea poezie inalta, care putea sa inchida in ea o filozofie general a omului ori o filozofie general a cetatii. In masura in care se departeazi de gandirea abstracti, ele se apropie de literatura. Infloresc trisaturi de natura sa plac simturilor. Numeroasele speculatii rationale la care asistém urmiresc, in special, s dea la iveala situatii inedite, sA creeze note de originalitate. fn asemenea conditii, care fac acum din vechea ei unitate un cmp de experimentari, tragedia se dilueaza. Din templul lui Dionisos, unde isi castigase un rang de adevarat sacerdotiu, tragedia se indreapta acum spre templul lui Demeter, unde sentimentul religios alunecd pe panta superstitiilor; misterele degenereaza in plasmuiri menite sa satisfacd diferite curiozitati ale credinciosilor, iar preofii recurg la procedee ce-i apropie uneori de faptele sarlatanilor ori ale prestidigitatorilor. indelungile succese ale poetilor dramatici au trezit invidia rapsozilor care acum gasesc momentul potrivit s4 intre ostentativ in arena. incepand de laa 116-a i i ai a, i a ele olimpiada, ii vedem pe multi din acestia urcdndu-se pe scena, imprumutand uni j i itand cu succes poeme de Homer. din mijloacele cunoscute ale actorilor $i rec! c ces Hesiod si alfii sau pasaje din scrierile istorice ale lui Herodot. sis fe Alaturi de ditirambul din care s-a dezvoltat tragedia Pee = aon drum acum gi un ditiramb transformat, in care partea Buccaneers Lend dominant, Numérul instrumentelor care sus{in Aeon Pe apea ae venerath a muzica de altadata, care se incadra cu disorefie He Ce era Spectacolului, asistém acuma Jao muzica din ce in ce mat ae pn e ai plind de Virtuozitai si, in special, mai doritoare dea se desface p' ont tami oe poesia etl Cu cat acesta isi perfectioneaza ova ase 8 ¢ petrece gi cu Dae: ai i 4 poeziei. manator se petrec' oar tui, adicd p Sestul, cu atata igi Tenis cf se poate substitur cuvantul sial Ariane! enofon ne da desorieri de dansuri ~ ca de pilda baletul lui Dionisos Jastica si 0 + ox ime 0 P. : " jun text, nu numai sf expr! In care miscarea e pusa sa redea si un tex Titmicd 4 ceetiriler -_-s gic a inceput prin TationalismulIon Zamfirescu Daca altadaté nu se concepea ca textul dramatic s4 fie despartit t reprezentarea sa scenica, acum se pare ca acest fapt incepe Sa devin Posi Aristotel, in Poetica sa, precizeaza ca tragedia, intocmat ca epop ‘i » poate try fara a fi reprezentat pe scena. Exista marturii ca la diferite band SE Tecit, scene intregi din principalele piese ale lui Eschil, Sofocle sau uripide, Toate aceste fapte sunt semnificative. Ele ne arata ca unitatea Clasica, tragediei s-a frant. Vechea ei convergenta se transforma acum intr-o serie de mises, divergente. Fiecare din principalele ei componente tinde sa-si Tecapet independenta, s& se manifeste autonom. Asistam la un proces caracteristic, in cag drama se desface in elementele ei constitutive: spectacol, muzica, dans, literaty; E un fenomen tipic de criza, mai bine zis de declin: drama nu mai are suflul propre ¢i realitati, nu mai are curajul necesar de a se pastra ca integritate, nu-si mai sim: 9 misiune religioasa si nici una politic, nu mai respira in filozofie dupa cumm mai incearca sa sintetizeze aspirafiile de viata ale cetatii. Din ce in ce mai mult, tragedia clasica incepe sa fie doar o amintire; inst Gupa cum vom vedea in decursul dezvoltarilor urmatoare, o amintire vieg curajo Je carei ecouri vor starui si vor reveni neincetat in toate manifestirk constitutive ale teatrului universal, \\