SISTEM DE CONDUCERE

CENTRALIZATĂ
CONDUCEREA IERARHIZATĂ

• are o structură piramidală, în care primul nicel , realizat cu regulatoare

distincte, asigură conducerea subproceselor, cu menținerea regimurilor de
funcționare optime;
• al doilea nivel, format din blocuri de automatizare, modifică restricțiile
locale și criteriile de performanță ale regulatoarelor și transmite informația
la un calculator general;
• nivelul ierarhic cel mai înalt coordonează nivelurile inferioare.
CONDUCEREA DISTRIBUITĂ

• combină avantajele arhitecturilor precedente;

• fiecare buclă de reglare lucrează independent dar comunică cu celelalte
sisteme;
• reglarea se face local, prin bucle simple de reglare care comunică cu restul
sistemului;
• traductoarele de construcție recentă sunt echipate cu un microsistem de
calcul, care realizează anumite funcții.
INTEGRATORUL SISTEMULUI DE
CONDUCERE

• este rețeaua de comunicație, care il face să lucreze unitar;

• face ca mărimile măsurate din instalație sau parametrii de reglare să fie
accesibili pentru programe orare, estimarea tendinței, afișare și
monitorizare în orice punct al rețelei;
• trebuie să fie capabil să transmită informația cerută automat, fără ca
operatorul să fie obligat să modifice setările.