Prof.univ.dr.ing.

Luminița Georgeta Popescu

Curs nr. 14

CAPITOLUL VIII
SISTEME SCADA

8.1. Considerații generale

Dotarea cu echipamente de calcul şi programe aplicative a dispecerelor energetice este

dependentă de poziţia pe care o ocupă în sistemul de conducere şi de subsistemul aflat în subordine.
Sistemele informaţionale ataşate dispecerelor energetice sunt concepute pentru a realiza în
timp real următoarele două sarcini de bază :
a) informarea dispecerilor privind starea sistemului;
b) asistarea dispecerilor în luarea deciziilor privind conducerea operativă.
Informarea operatorilor privind starea sistemului - se realizează fie ciclic, fie la cererea
acestora fie în mod imediat, în cazul producerii unor evenimente (acţionări protecţii, ieşirea /
revenirea unor parametrii din limitele admisibile, modificarea topologiei reţelei, etc.).

Asistarea operatorilor în luarea unor decizii se poate realiza fie cu privire la efectuarea manevrelor
operative şi de stabilire a reglajelor echipamentelor de automatizare şi protecţii, fie cu privire la
operaţiuni de readucere la starea normală de funcţionare, în regimuri post avarie

Rezolvarea sarcinilor de conducere oprativă a SEN a condus la realizarea a două categorii

de sisteme informatice, specifice domeniului energetic:
1. Sisteme de supraveghere, comandă şi achiziţii de date (SCADA);
2. Sisteme de conducere ghid-operator care în funcţie de obiectivul energetic deservit
pot fi de tip, care pot fi:
- EMS (Energy Management Systems) – destinate dispecerelor de sisteme de
putere;
- DMS (Distribution Management Systems) – destinate dispecerelor locale de
distribuţie a energiei electrice;
- LMS (Load Management Systems) - destinate stabilirii regimurilor de
funcţionare optime ale consumatorilor.
8.2. Sisteme informatice pentru conducerea operativă a rețelelor electrice

Conducerea operativă prin dispecer a reţelelor electrice moderne - constă în furnizarea

într-un punct unic (dispecer) a unui set de informaţii din teren, şi eventual intervenţia dispecerului
în orice moment, prin intermendiul telecomenzilor în instalaţiile conduse.
Conducerea operativă se realizează cu ajutorul sistemelor informatice de proces (SIP), care
conţin:
- echipamente de calcul universale şi echipamente de achiziţii şi transmisii de date;
- metode, proceduri şi mijloace de automatizare.

Rolul SIP în cadrul dispecerilor energetici, este acela de a oferi operatorilor informaţiile
necesare conducerii operative şi de confirmare a acţiunilor acestora în instalaţiile conduse.
Cerinţele de bază impuse acestor sisteme ar fi:
a) să permită achiziţia şi transmisia unei mari cantităţi de informaţii dinamice din proces,
astfel să prezinte dispecerilor o imagine generală completă a obiectivului supravegheat cu datele şi
parametrii caracteristici actualizaţi în orice moment;
b) să aibă o redundanţă a datelor cât mai mare posibilă pentru a permite
detecţia anomaliilor în informaţiile transmise şi în cazurile în care este necesar, să le semnaleze
operatorului;
c) să permită evaluarea vulnerabilităţii sistemului sau procesului, în cazul diverselor
intervenţii preconizate a se efectua;
d) să fie realizat în concepţie modulară, pentru a permite o întreţinere facilă şi eventualele
extinderi viitoare, în concordanţă cu dezvoltarea instalaţiilor şi echipamentelor primare conduse
cât şi a tehnicii de calcul şi de telecomunicaţii;
e) să fie cât mai simplu şi să conţină o interfaţă “prietenoasă” pentru a fi uşor de asimilat
de către personalul de exploatare.

Fizic cerinţele menţionate mai sus se pot realiza:

- cu sisteme informatice de conducere (SC) cu arhitectură concentrată
- cu sisteme de conducere (SC) cu arhitectură distribuită.

Sistemele informatice de conducere (SC) cu arhitectură concentrată (clasică) au în componenţă:

- un calculator de proces cu o unitate centrală de calcul UC (microprocesor, bloc de
memorie, interfeţe I/O), mai multe module de interfaţare cu echipamentele primare, ce
formează SIP,
- terminale de telecomunicaţii de date şi de dialog cu operatorul.

1
 Sarcinile de supraveghere şi comandă îi revin unei singure unităţi de calcul, amplasate în
camera de comandă (semnalele sunt aduse de la celulele staţiei la SIP-ul calculatorului, de la
şirurile de cleme din panourile existente).
Această soluţie implică un volum mare de cabluri electrice pentru aducerea semnalelor de la
celulele staţiei, traductoare, montate fie la nivelul fiecărei celule fie în camera de comandă.

SC-ul cu arhitectură concentrată, este astăzi abandonată astăzi în favoarea sistemelor

distribuite.

Sistemele informatice de conducere (SC) cu arhitectură distribuită

Dezavantajele structurii sistemului concentrat, au condus la realizarea de structuri cu un
număr relativ mare de microcalculatoare de proces, cu funcţii distincte atît geografic (pe orizontală)
cât şi funcţional (pe verticală, ierarhic).
Sistemele informatice de conducere cu arhitectură distribuită este destinată obiectivelor
energetice de dimensiuni relativ mari (staţii, centrale electrice) care conţin două nivele ierarhice de
conducere:
- un nivel de conducere inferior, denumit şi Sistem de conducere subordonat (SCS);
- un nivel de conducere superior, denumit Sistem de conducere coordonator (SCC). Un
astfel de sistem de conducere, constituit din mai multe subsisteme informatice, organizat
pe două sau mai multe nivele ierarhice, este cunoscut sub denumirea de Sistem de
conducere distribuit.

Sistemul de Conducere Coordonator (SCC)

Nivelul de
conducere
superior
Fluxuri de
informatii

SCS1 SCS2 SCSn Nivelul de

conducere
Semnale inferior
electrice

Procesul
Instalatia 1 Instalatia 2 Instalatia n
condus

Fig. 8.2. Structura de principiu a unui sistem de conducere

distribuit
 SCC-ul este concepul astfel încât pe baza prelucrării informaţiilor primite din teren prin
intermediul SCS, să poate interveni în proces, fie direct prin intermediul unor componente de la
nivelul inferior, fie să asiste operatorul în luarea deciziilor privind intervenţiile ce se impun.

Fig. 8.2. Exemplu de arhitectură pentru un sistem informatic de conducere (SC) distribuit al
unei stații electrice

Arhitectura unui astfel de SC destinat monitorizării unei staţii electrice de distribuţie de

către punctul de comandă al unui dispecer energetic de distribuţie constă în:
- reţea de transmisie de date la nivelul staţiei (centralei) electrice;
- echipamentele de achiziţii date şi comandă de tip RTU, conectate la reţea care
deservesc, una sau două celule;
- calculatorul de comandă şi supraveghere locală a staţie;

3
 - legăturilor de date (linie telefonică şi modemuri) cu serverul de comunicaţii de la
punctul de comandă al dispecerului de distribuţie.

Fluxurile de date şi comenzi în sistemele de conducere

Considerând Sistemul informatic de conducere structurat pe cele două nivele de conducere
ierarhice, fluxurile de informaţii şi comenzi ale acestuia, pot fi reprezentate conform schemei de
principiu din fig. 8.3.
Decizie

Informare Interventie

Comenzi
Achizitie, comanda,
(Informatii)

protectie, automatizare
Date

Procesul condus

Fig. 8.3 Fluxurile de informatii si comenzi in cadrul SC al unui

proces industrial

Fluxul de date evidenţiază două bucle de date – comenzi.

Prima buclă conţine:
- sistemele de achiziţii şi prelucrări primare de date şi elaborarea comenzilor de
intervenţie imediată, comenzi aferente sistemelor de protecţii şi de automatizare
existente în procesul condus. Aceste funcţii sunt implementate în echipamentele de
achiziţii şi comandă de tip RTU, a căror structură este concepută încât să integreze toate
aceste funcţii. Tendinţa actuală de integrare a funcţiilor de supraveghere şi comandă cu
cele de protecţii şi automatizări este justificată de faptul că toate aceste funcţii au surse
comune de informaţii dinspre instalaţiile primare conduse.

4
 A doua buclă cuprinde:
- sistemul de conducere coordonator, realizează o prelucrare superioară a datelor primite, pe
baza căreia se pot lua decizii referitoare la stabilirea regimului de funcţionare al procesului condus.

Aceste decizii pot fi generate automat de către Sistemul informatic de conducere (SC), în
care operatorul este informat despre starea procesului şi intervenţiile în proces, sau pot fi elaborate
de către operator pe baza informaţiilor curente transmise de SC.

Organizarea de principiu
Sistemul informatic de conducere pentru conducerea operativă a reţelelor electrice sunt
reprezentate de două categorii de sisteme:
A. Sisteme de Supraveghere, Conducere şi Achiziţii de Date (SCADA)
B. Sisteme de conducere ghig operator (decizionale, tip DMS).
Sistemele de Conducere Supraveghere şi Achiziţii de Date (SCADA) constau în:
- echipamente şi programe destinate culegerii datelor din proces şi transmiterii
comenzilor către acesta, ca şi informarea curentă a dispecerului privind starea şi
regimurile de funcţionare ale instalaţiilor supravegheate;
- creează baza de date pentru Sistemul informatic de conducere;
- asigură dialogul dispecer – instalaţii primare,
- alarmarea dispecerului în cazul producerii unor evenimente care trebuiesc luate în
considerare.
Sistemele de conducere ghid operator de tip DMS (sunt sisteme de conducere evoluate,
construite pe structura unor sisteme SCADA);
- asistă dispecerul în luarea celor mai bune decizii privind conducerea operativă a
instalaţiilor din competenţa sa (estimarea stării, reconfigurarea reţelei, reglajul de tensiune şi putere
reactivă, etc.).

Alte SC-uri similare:

- EMS destinate dispecerilor energetici al sistemelor de putere (DEC, DET);
- LMS destinate dispecerilor energetici ai marilor consumatori industriali, etc.

Sistemele DMS, EMS, LMS, au ca infrastructură informatică un sistem SCADA.

Denumirile uzuale sunt de DMS/SCADA, EMS/SCADA, etc. folosite în mod curent pentru a
desemna un sistem informatic pentru conducere operativă în cadrul unu dispecer de distribuţie,
teritorial, sau central.

5
8.3. ARHITECTURA SISTEMELOR SCADA PENTRU CONDUCEREA REŢELELOR
ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE

Sistemul SCADA este constituit din toate dispozitivele de comandă, semnalizare şi

telemăsurare de la centrul de comandă şi toate echipamentele corespunzătoare situate în staţiile
electrice. Sistemul SCADA oferă posibilitatea operatorului de a supraveghea, de a exercita şi de a i
se confirma executarea comenzilor asupra unor echipamente dintr-o staţie (centrală) electrică.
Cel mai simplu sistem SCADA - sistemul master – slave (unu la unu) este compus din:
- un calculator coordonator, numit master care este prevăzut cu interfeţe pentru dialog cu
operatorul, interfeţe de transmisii de date;
- un calculator de proces, numit slave, tip RTU, prevăzut cu interfeţe de proces (pentru
intrări şi ieşiri analogice şi numerice) şi o interfaţă de comunicaţii (fig. 8.4).

SCC SCL
Intrări
Staţie analogice
Modem
Modem

Intrări
RTU
Master numerice
Ieşiri
analogice
Telecomunicaţii Ieşiri numerice
Interfaţă Interfaţă
utilizator utilizator

Fig. 8.4. Sistem SCADA unu – la - unu

Următorul sistem SCADA:

- un singur calculator coordonator – master şi
- mai multe calculatoare de proces – RTU-uri. Acest sistem conţine un număr
limitat de RTU-uri, adecvat supravegherii unor staţii electrice de dimensiuni
medii.
Pentru supravegherea unor reţele de distribuţie extinse cu un număr mare de staţii electrice,
este necesară majorarea numărului de RTU-uri, a numărului de programe de aplicaţii, ajungându-se
astfel la sisteme multi-master.

Utilizatorii cei mai importanţi ai sistemelor SCADA sunt dispecerii energetici de distribuţie.

6
 Informaţiile furnizate de sistemul SCADA sunt utilizate şi de personalul care se ocupă de
sistemul de protecţii, întreţinerea staţiilor, facturarea consumurilor de energie, cât şi de conducerea
administrativă a întreprinderii. În supravegherea sistemelor energetice, dispecerii au nevoie numai
de anumite date ce se referă la problema sa din acel moment. Este necesară o filtrare a informaţiei
utile din noianul de informaţii care sosesc la un moment dat in cazul unui eveniment în sistem.
În prezent aceste tehnici de filtrare a datelor se realizează pe inteligenţă artificială.
Cerinţele dispecerilor de a li se prezenta datele sosite din sistem în secvenţe cât mai logice,
necesită interfeţe performante (în sensul puterii de calcul) ale sistemelor de calcul de la nivelele
centrelor de conducere ale dispecerilor energetici.
Cele mai obişnuite dispozitive aferente interfeţei utilizator sunt monitoarele video cu tuburi
catodice, color ce admit reprezentări grafice complete, panourile sinoptice, cu afişaj cu diode
luminiscente (LED-uri).
În ultimii ani s-au făcut progrese importante în tehnica proiectării pe ecrane mari, acestea
ducând la înlocuirea panourilor sinoptice fizice actuale cu proiecţii pe ecrane electronice de
dimensiuni mari.

Sistemele SCADA, aferente conducerii reţelelor şi sistemelor electrice de putere, sunt

sisteme de conducere distribuite pe cel puţin două nivele ierarhice, realizate astăzi pe baza
conceptului de Sistem deschis (Open system).
Un sistem deschis conform comitetului IEEE 1003.0 din 1989, permite:
- extinderea cu aplicaţii software şi echipamente, provenite de la diverşi furnizori, dacă
interfeţele acestora cu sistemul respectă anumite specificaţii tehnice menţinute prin
consens;
- conlucrarea cu aplicaţii realizate pe alte sisteme deschise (inclusiv de la distanţă).

Aceste caracteristici ale Sistemului deschis, aplicate sistemelor SCADA conferă acestora
avantaje considerabile privind:
- posibilităţile de dezvoltare ulterioare, ca efect al progreselor tehnologice în sistemele
informatice şi de comunicaţii,
- reducerea investiţiilor în software-l de aplicaţie şi în resursele umane.
În baza conceptului de Sistem deschis, arhitectura sistemelor SCADA este gândită ca o
reţea informaţională cu noduri de prelucrare cărora li se conferă o anumită independenţă
funcţională şi structurală (ca resurse hardware).
Nodurile de prelucrare ale unui sistem SCADA sunt constituite din sisteme informatice cu
hard şi soft specific poziţiei acestora în cadrul sistemului şi funcţiilor pe care trebuie să le execute,
fig. 8.5.

7
 La nivelul inferior al SCS-urilor avem noduri funcţionale care conţin echipamente
inteligente tip RTU (Remote Terminal Unit) destinate achiziţiei de date şi transmiterii de comenzi
de la/către instalaţiile primare conduse. RTU realizează:
- interfaţarea cu elementele procesului condus, asigurând transferul de date şi comenzi
de la / la proces.
- prelucrarea informaţiei într-un grad tot mai mare, asigurând funcţiuni de automatizare,
protecţii, măsură, etc. descărcând de astfel de sarcini sistemele de calcul de la nivelele
superioare.

La nivelul imediat superior se găsesc nodurile de comandă locală destinate supravegherii şi

conducerii staţiilor, centralelor electrice, cu sisteme de calcul dotate cu periferice adecvate
conducerii şi supravegherii locale a procesului.
Calculatoarele din aceste noduri îndeplinesc şi funcţiile specifice Concentratoarelor de date
(Front End Processor), adică de preluare a informaţiilor transmise de RTU-uri, de verificare şi de
stocare a acestora ca şi funcţiile de transmisii seriale de date. Legătura cu sistemul de conducere
superior se realizează prin intermediul reţelelor de comunicaţii pe scară largă (reţelele de telefonie,
reţelele de cabluri cu fibre optice, etc.)

Fig. 8.5. Structura de principiu a unui sistem SCADA

8
La nivelele superioare de conducere, în cadrul SCC-urilor se găsesc:
- nodurile funcţionale sunt reprezentate, pe de o parte de servere de telecomunicaţii cu
funcţiuni de transmisii de date şi autosupraveghere;
- Staţiile de lucru (Work Stations), prevăzute cu interfeţe om-maşină (MMI – Man
Machine Interface) specifice poziţiei şi rolului pe care îl au în cadrul sistemului
SCADA.
Calculatoarele de la acest nivel, sunt prevăzute cu periferice şi software adecvat conducerii
operative a procesului din subordine, cum ar fi sisteme expert, interfeţe grafice, etc.
În funcţie de categoria procesului condus, acestea îndeplinesc funcţii specifice EMS, DMS,
LMS.

Reţele de transmisii de date în cadrul sistemelor SCADA

Nodurile de prelucrare ale unui sistem SCADA sunt interconectate prin magistrale de
comunicaţii, constituite în reţele de transmisii de date, care în funcţie de suprafaţa pe care o
acoperă, procedurile şi interfeţele standard utilizate sunt denumite Reţele locale (LAN –Local Area
Network), sau Reţele extinse (WAN – Wide Area Network).
Reţelele locale LAN se utilizează şi pentru transferul de date către staţiile de lucru din
cadrul centrului de conducere de la nivelul superior (dispecer). În aceste cazuri suportul de
comunicaţii este reprezentat de cablurile coaxiale, sau cu fibră optică, adecvate unor standarde de
comunicaţii seriale de mare viteză (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de MegaBytes/secundă).
Legătura dintre diversele reţele locale (LAN-uri) se realizează, în general, prin intermediul
Reţelelor de comunicaţii extinse (WAN), reţele care utilizează ca suport de transmisie a datelor, fie
liniile telefonice (inchiriate sau comutate), fie liniile electrice aeriene (curenţi de înaltă frecvenţă),
fie undele radio sau reţelele de cabluri cu fibră optică.

Scheme de conectare ale calculatoarelor de proces

La nivelul de conducere coordonator (central), pentru prelucrarea în timp real a informaţiilor
primite se impune prezenţa sistemelor de calcul performante atât ca viteză de lucru, capacitate de
memorare, cât şi mai ales ca fiabilitate. Sisteme de calcul au ataşate periferice specifice ce
formează Consola Operatorului de Proces (COP), prin care dispecerul trebuie să poată interveni
comod şi eficient în conducerea procesului.
La nivelul inferior de conducere - în contact direct cu instalaţiile primare, se găsesc Sisteme de
conducere locale (SCL) care au ca elemente de bază echipamente inteligente de tipul automatelor
programabile RTU. Aceste echipamente pot realiza, pe lângă funcţiile de achiziţii şi transferuri de
date şi funcţii de conducere automată (reglaje, protecţii, etc), justificându-se astfel, termenul de
SCL.
RTU – urile aferente SCL-ului, sunt prevăzute cu SIP formate din:

9
 - module de Intrări Analogice şi Numerice;
- module de Ieşiri Numerice şi Analogice.

Interconectarea între componentele sistemului SCADA se realizează prin sistemul de

telecomunicaţii constituit din:
- Unităţi de Control a Transmisiei (UCT, interfeţe seriale),
- Linii de conexiune,
- Modem-uri, etc.

Pentru a degreva SCC de sarcina unui dialog permanent cu RTU – urile monitorizate, între acestea
se poate intercala un µC cu rol de Concentrator de Date (CD), denumit şi FEP (Front End
Processor), fig. 8.6, ce va monitoriza un anumit grup de RTU – uri, interconectate în reţeaua de
date.

Fig. 8.6. Conectarea RTU în buclă deschisă

Concentratoarele de date sunt reprezentate de calculatoare cu performanţe intermediare,

similare cu cele ale RTU – urilor, dar prevăzute cu interfeţe de control a transmisiei de date (UCT)
către WAN, făcând astfel, legătura între cele două reţele de comunicaţii.

RTU RT RTU
U
Modem

µP

CD
RTU

Fig. 8.7. Conectarea RTU-urilor în buclă închisă cu concentrator de date

10
 Un alt sistem de conectare a RTU-urilor este cel în stea, schema fiind agreată mai ales în
cazul staţiilor de distribuţie sau a punctelor de alimentare de dimensiuni mici, şi care permit o
amplasare centrală pentru concentratorul de date.

RTU

U M RTU
Modem

CD
C (FEP) U
T X
RTU

Fig. 8.8. Conectarea RTU-urilor în stea cu concentrator de date şi

multiplexor RS 232

Structura şi organizarea Sistemelor de Conducere Coordonatoare (SCC)

Sistemele de Conducere Coordonatoare (SCC) amplasate în general în centrele de

conducere ale dispecerilor energetici, sunt prevăzute cu sisteme de calcul performante, dotate cu
câte două CP-uri, conectate în sistem dual (fig. 8.9).

Cele două CP-uri sunt continuu în funcţiune, în sensul că achiziţionează simultan informaţii
din obiectivul energetic condus, actualizându-şi permanent baza de date. Dintre cele două
calculatoare, la un moment dat, numai unul este conectat cu perifericele ce constituie COP celălalt
fiind în rezervă.

Periferice (COP)

Fig. 8.9. SCC – Schema de principiu

CP1 CP2

Spre SCS

11
 5. Comunicaţia

În funcţionarea normală a sistemului electric, se utilizează o varietate de legături de

comunicaţii pentru transferul de informaţii, incluzând:
• Canale fir pilot necesare pentru utilizările energiei electrice,
• Circuite pilot închiriate de la sistemele de comunicaţii naţionale,
• Circuite de transmitere a informaţiilor pe liniile de transport de energie electică,
• Canale radio funcţionând fie la frecvenţe foarte înalte, fie pe microunde,
• Sisteme de comunicaţii prin fibră optică.

În cazul sistemelor SCADA distribuite, distingem următoarele situaţii în ceea ce priveşte

transmisia datelor:
• Comunicaţia la nivelul staţiei de transformare, care are scopul de a realiza
interconectarea interfeţelor de achiziţie şi comandă din staţie. Specific pentru acest
nivel sunt perturbaţiile electromagnetice puternice prezente în staţiile de
transformare.
• Transmisia de date la distanţă, având drept scop interconectarea RTU din staţii cu
nivelul conducător. Distanţele la acest nivel sunt mari (de ordinul zeci-sute de km),
suportul de comunicaţii oferă debite reduse şi este supus unor multiple perturbaţii.
• Comunicaţia la nivelul conducător, constă în reţele locale de mare viteză. La acest
nivel capacitatea reţelei locale trebuie să răspundă la necesităţile de trafic şi timp
de răspuns, deoarece aplicaţiile de la punctul central folosesc foarte mult
comunicaţia în reţea.

Arhitectura sistemului de telecomunicaţii

Transferul de informaţii din cadrul sistemelor de conducere este realizat de sistemul său de
telecomunicaţii, care este o componentă esenţială a acestuia.
Transferul se realizează prin reţele de telecomunicaţie pe baza unor reguli general acceptate
ce formează aşa numitul protocol de telecomunicaţie. Acest protocol precizează modurile de
selectare ale receptorului, codurile de comandă, vitezele de transmisie, structura şi cronologia
mesajelor transmise, etc.
În cadrul sistemelor SCADA distingem următoarele situaţii specifice în ce priveşte
transferul de informaţii şi comenzi:

12
 - comunicaţia de date la nivelul staţiei de transformare, care interconectează
echipamentele de achiziţii şi comandă din staţie;
- comunicaţia de date la distanţă, prin care se realizează legăturile de date între
echipamentele din staţie şi centrul de comandă (dispecerul) de reţea;
- comunicaţia la nivelul centrului de comandă, realizată prin reţele locale de mare viteză,
zeci sau sute de Mbiţi/sec., care asigură inerconectarea serverelor de comunicaţii cu
staţiile de lucru, perifericele specifice centrului de comandă, etc.

Comunicaţia la nivelul staţiei de transformare

În cazul specific al conectării RTU într-o magistrală locală la nivelul staţiei de transformare,
trebuie luate în considerare următoarele elemente:
• Debitul maxim de informaţii care poate fi vehiculat între un RTU şi nivelul ierarhic
superior;
• Debitul maxim de informaţii vehiculate în cazul unor modificări de stare ale
procesului în diferite puncte, modificări care sunt preluate şi transmise de mai
multe RTU.
• Nivelul perturbaţiilor electromagnetice din staţiile de transformare şi necesitatea
imunizării comunicaţiei la aceste zgomote.

Cerinţele concrete la care trebuie să răspundă comunicaţia din interiorul unei staţii de
transformare, depind în mare măsură de nivelul de integrare al echipamentelor secundare.

Dacă acestea sunt folosite numai pentru funcţiuni SCADA, se consideră suficiente mediile
de transmisie clasice, cu cabluri coaxiale sau cu fire torsadate.

Dacă însă, acestea realizează şi funcţii de protecţii şi de automatizări, se impune un suport

de transmisie mult mai performant, şi anume cablu cu fibră optică.

Comunicaţia la distanţă

Pentru ca informaţiile din staţiile de transformare să fie disponibile în centrele de comandă

de la dispeceri, şi pentru a transmite comenzi de la acestea către echipamentele din staţii este
nevoie de o legătură de date între staţia de transformare şi punctul de comandă.

În cadrul sistemelor SCADA această legătură este relativ scumpă şi pretenţioasă fiind
dependentă de infrastructura de telecomunicaţii existentă în zona respectivă.

13
 Suportul fizic utilizat este de regulă închiriat de la companiile de telecomunicaţii care
permit în general viteze de transmisie limitate la maximum 1200 – 28800 bps.

Din punct de vedere al suportului de transmisie, distingem următoarele cazuri:

• Legături dedicate prin linii telefonice,
• Legături radio. Legătura radio poate constitui o rezervă pentru legăturile prin linii
telefonice.
• Legătură prin fibră optică. Transmisia prin fibră optică este o soluţie care asigură
performanţe deosebite atât va viteză de transfer cât şi ca siguranţă şi fiabilitate.

Comunicaţia la nivelul centrului de comandă

Comunicaţia la nivelul centrului de comandă are rolul de a interconecta calculatoarele care

compun punctul central de comandă – control.
Se formează astfel reţele de calculatoare (LAN – Local Area Networks) ce asigură viteze
de transfer de ordinul 10 – 100 Mbps.
Mediile fizice de transmisie utilizate sunt cablul coaxial şi fibra optică.

14