Diftongul= grupul de sunete format din o vocală + o semivocală în aceeași silabă

ve-deam floa-re

Triftongul= grupul de sunete format din o vocală și 2 semivocale în aceeași silabă

bă-nu-iau le-oai-că

! dacă într-un cuvânt apare grupul de litere „ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi” cuvântul nu
va forma diftong sau triftong

ghea-ță = nu formează diftong ceas = NU diftong

Hiatul= grupul de sunete format din 2 vocale în silabe diferite

di-na-in-te hi-at

Mijloacele de îmbogățire a vocabularului

 Vocabularul limbii române s-a dezvoltat și se află într-o continuă dezvoltare

prin următoarele mijloace:
1. EXTERNE (= împrumuturile, neologismele)
2. INTERNE (= din cuvintele aflate în limbă se creează altele noi)

a. Derivarea= procedeul prin care se obțin cuvinte noi, adăugând sufixe/prefixe

Sufixele= sunete/grupuri de sunete care se adaugă la FINALUL rădăcinii cuvântului

ex. copil + ărie făt + ucă

sufixele pot fi de două feluri:

diminutive(=micșorăm obiectul) augmentative(=mărim obiectul)

ex. căsuță, fetiță, pietricică ex. căsoi, băiețandru, bogătan

Prefixele= sunetele/grupurile de sunete care se adaugă la ÎNCEPUTUL rădăcinii

ex. neom nescris (re-, ne-, îm-, i-, in-)
Derivarea parasintetică= reprezintă derivarea cu sufix și cu prefix

ex. înnorat, reexaminator

b. Compunerea= procedeul prin care se obține un cuvânt nou prin adăugarea a

două sau a mai multor cuvinte
 Alăturarea= se adaugă un termen sau mai mulți termeni lângă un cuvânt fără a
depinde unul de celălalt
celălalt, de la, de pe, despre, Cluj-Napoca, douăzeci și cinci, redactor-șef
 Subordonarea= presupune existența unei determinări între termeni (un termen
depinde de celălalt)
floarea-soarelui (a cui floare?) Delta Dunării (a cui Deltă?) binevoitor (=
bună-voie) – ce fel de voie? dumnealui (Domnia lui) gura-leului
 Abrevierea=se prescurtează cuvintele și se formează altele noi
OZN ADN CFR

c. Conversiunea/ schimbarea valorii gramaticale= procedeul prin care se obțin

cuvinte noi prin trecerea dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire
 în adjectiv (=orice parte de vorbire care determinăun subst și se acordă cu el)
 pronume (toate mai puțin pronumele personal, de politețe sau reflexiv)
 demonstrativ: Băiatul acela, cealaltă fată (celelalte fete)
 posesiv: mama mea
 nehotărât: tot omul (toți oamenii)
 negativ: nicio fată
 interogativ: Ce om vine? (= adjectiv)
 relativ: /Nu știu/ care om a venit./ - adjectiv pron. relativ (determină un
subst)

/Cartea /pe care am citit-o/ este interesantă./

pronume relativ (-nu determină un substantiv)

P1= pe care am citit-o

P2= Cartea este interesantă

 de întărire: Băiatul însuși, fetele însele

 vb la moduri nepersonale
 vb la gerunziu (- ând,- ind): Coșurile fumegânde, mâinile tremurânde
 vb la participiu (se termină în –t/-s): cartea scrisă , caiete rupte
 numeralul (cardinal/ordinal): al doilea cățel, cinci băieți
 adverbul: omul bine (=frumos)
 în substantiv(=orice parte de vorbire care pimește articol – hot/nehot)