SOȚIA UITATA

O poveste veche spune că a fost odată un rege care avea patru soții. Și-a iubit a patra soție mai
mult decât pe ceilalți, a împodobit-o cu rochii luxoase și a răsfățat-o cu cele mai fine delicatese.
Doar a dat tot ce e mai bun. Și-a iubit foarte mult a treia soție și a pus-o mereu la vedere în
regatele vecine. Cu toate acestea, se temea că într-o zi va pleca cu alta; Și-a iubit și a doua soție
pentru că ea era confidenta lui și întotdeauna bună, grijuliu și răbdător cu el. Ori de câte ori regele
avea o problemă, se baza pe ea pentru a-l ajuta să iasă din vremuri grele, iar prima soție a regelui
era o tovarășă foarte loială și adusese mari contribuții la menținerea atât a bogăției, cât și a
regatului monarhului. Cu toate acestea, el nu și-a iubit prima soție și, deși ea l-a iubit profund, cu
greu a observat-o.

Într-o zi, regele s-a îmbolnăvit și și-a dat seama că mai are puțin timp. S-a gândit la viața lui de lux
și a reflectat: „Acum am patru soții cu mine, dar când voi muri... voi fi singur!”.

Așa că a întrebat-o pe a patra soție:

„Te-am iubit mai mult decât pe ceilalți, te-am înzestrat cu cele mai bune haine și te-am îngrijit cu
grijă. Acum că mor... ai fi dispus să mă urmărești și să fii compania mea? Nici nu te gândi la asta! a
răspuns a patra soție și a plecat fără un alt cuvânt.

Răspunsul lui i-a străpuns inima ca un cuțit ascuțit.

Monarhul întristat a întrebat-o pe a treia sa soție:

Te-am iubit toată viața. Acum că mor, ai fi dispus să mă urmărești și să fii compania mea? Nu!". a
răspuns a treia lui soție. „Viața este prea bună! Când vei muri, plănuiesc să mă căsătoresc din
nou!” Inima i-a tresărit tare și i s-a răcit.

Apoi a întrebat-o pe a doua lui soție:

„Întotdeauna am venit la tine pentru ajutor și ai fost mereu acolo pentru mine. Când voi muri, ai fi
dispus să mă urmezi și să fii compania mea?" „Îmi pare rău, de data asta nu te pot ajuta!" a
răspuns a doua soție. „Ce pot face cel mai mult pentru tine este să te îngrop”. Răspunsul lui a venit
ca un fulger care l-a devastat pe rege.
Apoi a auzit o voce: „Voi merge cu tine și te voi urma oriunde vei merge”. Regele se uită în direcția
vocii și acolo era prima lui soție. Arăta atât de slabă, încât suferea de malnutriție.

Profund afectat, monarhul a spus: „Ar fi trebuit să te tratez mai bine când am avut ocazia!”

Toți avem patru soții este viața noastră. A patra soție este corpul nostru. Indiferent de cât timp și
efort investim pentru a-l face să arate bine, ne va părăsi când vom muri.

A treia noastră soție este bunurile, statutul social și averea noastră. Când murim, ei vor merge la
alții.

A doua noastră soție este familia și prietenii noștri. Indiferent de cât de susținători au fost aici, tot
ce pot face este să ne conducă la mormânt.

Iar prima noastră soție este sufletul, adesea ignorat în căutarea norocului, a puterii și a plăcerilor
ego-ului. Cu toate acestea, sufletul nostru este singurul care ne va însoți oriunde am merge.

În Biblie, găsim pilda Nebunului Bogat (Luca 12:13-1), un om care s-a dedicat acumulării de avere și
când a crezut că se poate bucura de ea, a murit. Nu petrecuse niciodată timp cu ceea ce era cu
adevărat valoros. Același lucru se întâmplă și cu noi, dedicăm timp trupului, bunurilor și familiei,
dar ne uităm sufletul.

„Și ce beneficii obții dacă câștigi întreaga lume, dar îți pierzi propriul suflet? Există ceva care
valorează mai mult decât sufletul tău?

Matei 16:26 (NLT)

Nu este rău să acordăm timp celorlalte domenii ale vieții noastre, dar nu neglija ceea ce este cu
adevărat important, nu-ți lăsa sufletul deoparte, este cel mai valoros lucru pe care îl ai și este
singurul care va supraviețui acestui pământesc. avion și te va însoți în eternitate. Ai grijă de asta,
cultivă-ți relația cu Dumnezeu. Ca atunci cand vine momentul sa pleci sa nu regreti ca nu ai
petrecut mai mult timp