„Bucurându-ne pentru acestea precum când află cineva dobânzi multe şi îmbrăţişare primind la

piept dumnezeieştile canoane, o întărim pe aşezarea acestora întreagă şi neclătită a acelor aşezate
de către trâmbiţele Sfântului Duh, adică de întru tot lăudaţii Apostoli şi ale celor VI Sinoade
Ecumenice, şi ale celor de pe alocuri adunate… şi pe ale Sfinţilor Părinţilor noştri… Iar pe cei ce
acelea îi anatematisesc, şi noi îi anatematisim, pe cei îi caterisesc, şi noi îi caterisim iară pe cei ce
îi afurisesc şi noi afurisim. Şi pe cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea îi supunem. (canonul I al
Sinodului VI)”
„Deci legiuim ca bisericeştile canoane să ţină rânduiala de legi, cele de către Sfintele Patru
Sinoade aşezate, ori adeverite, adică de cel în Nicheea, şi de cel în Constantinopol şi de cel dintâi
din Efes şi de cel din Halkidon. (novela 131 a lui Iustinian)”
„Legiuim dar ca rânduială de legi să aibă bisericeştile canoane, cele aşezate de Sfintele cele Şapte
Sinoade ori adeverite (prin ziceri adeverite se arată canoanele sinoadelor locale şi ale părinţilor
celor din parte, cele adeverite de Sinoadele Ecumenice, după Balsamon.). Că dogmele mai înainte
ziselor Sfinte Sinoade ca pe Dumnezeieştile Scripturi le primim, şi canoanele ca pe legi le păzim.
(cartea a 5-a, titlul 3, cap.2 din Basilicale, la Fotie titlul 1, cap.2 )”
„Rânduirea a treia a titlului al 2-lea din Novele voieşte ca, canoanele celor 7 Sinoade să se ţină,
(ori să stăpânească) şi dogmele lor, ca Dumnezeieştile Scripturi. (la Fotie, titlul 1, cap. al 2-lea) ”
„Leon Înţeleptul, (în cartea a 5-a din Basilicale, titlul 3, cap.1) zice; primesc pe Sfintele Şapte
Sinoade Ecumenice ca pe Sfânta Evanghelie.”
„S-a hotărât de Sfinţii Părinţi a se întrebuinţa şi după moarte a se anatematisi, cei ce ori în
credinţă, ori în canoane ar păcătui (al V-lea Sinod Ecumenic în trimiterea către Iustinian, foaia
392 al tomului al 2-lea). Vezi iubitule înfricoşat cuvânt.”
„Cei ce pun în defăimare Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane ale Sfinţilor Părinţilor noştri, care şi
pe Sfânta Biserică o sprijinesc şi pe toată credinţa petrec împodobind-o şi o povăţuiesc către
Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din Constantinopol, cel după Constantin
Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2- lea al sinodicalelor, adică Tomul Unirii).”
Cum că Dumnezeieştile Canoane sunt mai tari decât împărăteştile legi.
În praxa (cartea) a doua a Sinodului al II-lea se scrie: „Prea slăviţii boieri au zis: măritului
stăpânitor al lumii (adică lui Marchian împăratul) i-au plăcut, ca nu după împărăteştile cărţi ori
după pragmaticile forme (şi aşa se numesc cărţile împărăteşti) să urmeze preacuvioşii episcopi, ci
după canoanele cele legiuite de Sfinţii Părinţi. Sinodul a zis: împotriva canoanelor, nici o lucrare
să poată, Canoanele Părinţilor să se ţie. Şi iarăşi: îi rugăm ca fără zicerea împotrivă, lucrările cele
de oarecare în toate eparhiile spre vătămarea canoanelor, să rămână 17 nelucrătoare; ci să
stăpânească canoanele prin toate… toţi acestea le zicem. Toate lucrările să se surpe, canoanele să
stăpânească după hotărârea Sfântului Sinod, şi în toate celelalte eparhii hotărârile canoanelor să
stăpânească.
Iară de va produce cineva vreo formă împotriva celor hotărâte acum, s-a socotit de tot Sfântul şi
Ecumenicul Sinod să fie fără tărie. (canonul 10 al celui de-al doilea Sinod
Ecumenic)”„Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc canoanelor sunt fără tărie. (cartea 1, titlul
al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2) ”
„ Că acelea cu adevărat, adică canoanele, cele de împăraţi, şi de Sfinţii Părinţi aşezate şi întărite
se primesc ca Dumnezeieştile Scripturi. Iar legile, numai de împăraţi s-au primit, ori s-au aşezat,
şi pentru acesta nu au tărie mai multă decât Dumnezeieştile Scripturi, nici decât canoanele.
(Balsamon în scolie la cap. al doilea de mai sus a lui Fotie) ”
„Nu-mi spune legile cele din afară, căci şi vameşul legea dinafară plineşte, dar însă se osândeşte
(Hristostom cuvântul 57 la cea de la Matei).” Şi iarăşi: „Nici toţi împăraţii, de multe ori nu se
ostenesc cu conglăsuire la legi. Cuvântul 6 la Andriante.)”
Zice însă Blastar că mare ajutor dau Dumnezeieştilor Canoane, legile cele iubitoare de buna
cinstire de Dumnezeu: „Unele adică împreună ajutorându-le, iar altele, şi plinindu-le, când se
întâmplă a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, litera k)”
Că Dumnezeieştile Canoane şi decât tipicele sunt mai puternice, când acelea se împotrivesc
acestora şi mai ales cele în parte şi locale.
Că zice Blastar: „Din novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoaşte, că tipicele cele făcute de ctitori
sunt datori a le primi de nu cumva se împotrivesc canoanelor (cap.16, litera l)”

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„ Am auzit şi am ţinut… Nu ai ţinut, pe sineţi te-ai osândit. În jumătate ai ţinut, şi de nu vei ţine,
vei zice însă, nu am ştiut. Că cel ce se osândeşte pe sine pentru că nu a ţinut, se sârguieşte spre a
ţine. ( În cuvântul 4, despre pocăinţă, foaia 785, a tomului 6, tipărit la Veneţia )
A Sfântului Maxim
„ Mulţi suntem cei ce zicem, puţini însă cei ce fac; dar însă cuvântul lui Dumnezeu nimeni nu
este dator a-L mincionoşii pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi cu adevărat neputinţa sa, iar nu a
ascunde adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu facem vinovaţi, împreună cu călcarea poruncilor, şi de
reaua tălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu. (capitolul 85 a celei de-a doua sute, a celor pentru
dragoste, din Filocalie)