Cortinele scenei se trag, lăsând la iveală o fată cu trăsături fine, îmbrăcată în roşu,

pe cap purtând o beretă neagră. Îşi drege glasul, apoi începe:

Îmi e drag să vorbesc cu şi despre oameni. Să vorbesc despre

ei în sensul bun, cu drag şi admiraţie. Sunt om şi eu şi, cred
că, pot să rezonez cu ceilalţi oameni. Acum am sentimente şi
îi înţeleg şi pe restul.
Face câţiva paşi pe scenă, gesticulând în acelaşi timp, lin cu mâna prin aer.

Cu cea mai mare admiraţie şi cel mai mare drag vorbesc acum
despre el. Nu, nu despre succes, nici despre fratele meu şi cu
atât mai puţin despre tata. Despre el. El..el pe care-l ştiu din
alte vremuri, alte timpuri..din alte sute sau chiar mii de vieţi.
Se opreşte pentru câteva minute, priveşte spre scenă căutând pe cineva cu privirea,
apoi îşi revine şi continuă:

Prima oară ( spune arătând degetul arătător) l-am cunoscut când nici
măcar oameni nu eram, ci, îngeri fiind, el păzea nemurirea ,
iar eu scriam poveşti în Cartea Vieţii pentru lumea ce-avea să
se formeze ani mai târziu. Iar într-o seară, întuneric fiind în
locul fără de-ntuneric, el mi-a jurat iubire veşnică la lumina
unei stele nemuritoare. A fost atât de frumos! Dar eu, o Eva
a îngerilor fiind, am păcătuit şi m-am răzvrătit asupra a tot ce-
nseamnă bunătate..mai puţin asupra lui. Însă nu am fost
trimisă pe pământ alături de iubitul meu, ci înmânată lui
Lucifer şi pusă să conduc iadul stând în dreapta lui. El, îngerul
meu, plin de bunătate a rămas unde-i e locul..în lumină. Nu ne
mai puteam vedea chipurile, nu că aş fi vrut să-l vadă pe al
meu. Un chip brăzdat de ură şi răutate. Nu ne mai puteam
îmbrăţişa, însă simbolul iubirii noastre, micuţa-marea noastră
stea, ne ducea seara în locuri diferite privind, însă, spre acelaşi
punct strălucitor.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Trage adânc aer în piept, iar după o pauză scurtă continuă:

Într-o viaţă împărţită-n două am învăţat ce alţii nu învaţă nici
măcar în zece: iubirea şi ura..faţă de alţii, căci pe noi un
singur sentiment ne-a legat din nefiinţă şi până acum: iubirea.
Priveşte spre public.

Apoi am fost primii oameni a căror iubire din altă viaţă s-a
regăsit în acel prezent, care, de fapt, e un trecut îndepărtat.
Sau poate nu e chiar aşa, însă eu asta vreau să cred! Am
învăţat împreună să supravieţuim şi să luptăm: unul pentru
celălalt, unul contra celuilalt, unul alături de celălalt. (face o
scurtă pauză privind confuză spre public) De fapt nu am fost chiar primii
oameni de pe această planetă, dar am fost primii noi.
Adevăraţi şi sinceri. Primii cu o iubire ce data de..mult.
Într-o altă viaţă eu am fost prinţesă, iar el un loial cavaler. Şi
ne-am îndrăgostit şi atunci, neştiind că am mai fost
îndrăgostiţi şi înainte de încă…de multe ori. Şi am privit
adesea marea stând în braţele sale puternice ascunzându-ne în
unul dintre turnurile castelului. Şi într-una dintre zilele ce-mi
erau numărate..el şi-a dat viaţa pentru mine. ( îşi lasă privirea în
jos) Şi poate de aici vine loialitatea pe care o avem unul faţă de
celălalt.. Şi poate din acest motiv, atunci când e cu mine şi cu
braţele sale mă-nconjoară, iar cu buzele-i mă sărută, simt
că lumea îmi aparţine.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Se îndreaptă cu paşi lenţi spre scenă, se aşază pe marginea acesteia, apoi continuă:

În altă viaţă, alta din cele multe în care ne-am iubit, el era un
mare scriitor, iar eu sfânta lui muză, pe care adesea o alinta cu
poezii şi versuri. I-am iubit versurile cum le iubesc şi acum.
L-am respectat cum îl respect şi acum.
Ceea ce îmi amintesc acum că, tot într-una dintre vieţile
noastre efemere, eram pe un norişor. Da, eram pe un norişor! (
spune pe un ton amuzat, chicotind uşor) Iar Dumnezeu mi-a zis să îmi
aleg mămica. Şi am ales o femeie cu o frumuseţea aparte, iar
cu o tristeţe ascunsă bine sub un zâmbet perfect şi larg. „ Ea o
să fie mămica mea!”, am spus, iar apoi privirea mi s-a mutat
asupra unui băieţel frumos. „ El o să fie…el ce o să fie?”, am
întrebat atunci un înger. „ El o să fie ce ţi-a fost şi-n celelalte
vieţi.”, mi-a răspuns acesta. L-am întrebat cum, ce, unde. L-
am întrebat cine e, ce o să-mi fie. Şi câte şi mai câte întrebări
la care îngerul îmi răspundea simplu: „ O să vezi! ”.
Se ridică de pe marginea scenei şi se îndreaptă spre mijlocul acesteia.

Şi uite aşa, după câţiva ani l-am cunoscut pe cel a cărui suflet
îl cunosc din…din celelalte mii de vieţi. Mi-a devenit muză-n
scrieri şi un motiv să lupt; să lupt pentru noi, pentru
mine..pentru ceea ce îmi doresc. Îmi e punct de sprijin, îmi e
viaţă, aşa cum îmi e şi moarte. Îmi e erou! Îmi e Cosmos, şi
stea, şi-un întreg Univers. E pur şi simplu el aşa cum e simplu
şi pur. O simplitate şi o puritate de care mă îndrăgostesc zi de
zi.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE

Zâmbeşte şi se aşează pe jos.

El e Universul meu din carne şi oase, e apus şi răsărit. E,

printre multe altele, totul. Ne e dat să ne iubim şi-n viaţa asta,
şi poate şi-n viaţa de după, şi-n cealaltă…şi tot aşa.
Sunt o muritoare şi-n această viaţă, dar…iubindu-l pe el îmi
trăiesc nemurirea.
Luminile se sting, cortina se trage, iar actriţa rămâne nemişcată câteva minute
gândindu-se la…la el.