Colegiul Tehnic ”Mihail Sturdza” Iași

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENȚELOR PROFESIONALE

NIVEL 4

TEHNICIAN PRELUCRĂRI PE
MAȘINI CU COMANDĂ
NUMERICĂ

Candidat Profesor îndrumător:

Elev: Hobincu Andreea Mihaela ing. Chichirău Ștefan

2022

1
 Titlul Proiectului

Sisteme de coordonate.
Selectarea planului de lucru

2
 MEMORIU EXPLICATIV

Comanda numerică reprezintă o treaptă superioară al nivelului de controla maşinilor şi

utilajelor. Controlul unei maşini-unelte sau utilaj implică domenii cum ar fi tipul de acţionare,
modul de control şi limitarea mişcărilor pe axe, modul de control al vitezelor (principală şi de
avans), modul de selectare şi utilizare a unor facilităţi asociate procesului de lucru
(dispozitive de prindere, scule) etc..

Între un nivel de control complet manual şi unul complet automat pot fi enumerate
următoarele etape:
• nivelul zero, întâlnit la primele maşini pentru aşchiere, controlate exclusiv manual;
• nivelul unu, asociat maşinilor acţionate cu ajutorul roţii hidraulice / motor cu ardere
internă / motor electric prevăzut cu comandă de tipul “pornit/oprit”;
• nivelul doi include majoritatea maşinilor-unelte convenţionale caracterizate prin
posibilitatea sincronizării mişcării sculei cu a piesei. Din punctual de vedere al controlului
mişcărilor, decisivă este performanţa operatorului uman;
 nivelul trei este specific maşinilor care operează în cadrul unor cicluri fixe de mişcări
prestabilite, bazate pe sisteme de comandă prin came, copiere hidraulică şi electrică,
comandă secvenţială de tipul matrice cu fişe, tamburi cu bile etc.. Un exemplu tipic îl
constituie liniile de transfer;
• nivelul patru include sistemele de prelucrare care asigură măsurarea dimensiunilor piesei în
timpul procesului;
• nivelul cinci cuprinde gama largă a comenzii numerice.

Apariţia comenzii numerice a fost impusă de necesitatea perfecţionării tehnologiei, în prima

fază, din ramurile industriale generatoare de dezvoltări tehnologice cum ar fi industria
aerospaţială, navală etc.. Tehnologia bazată pe nivelul trei de control din industria
aerospaţială a constituit un handicap major în dezvoltarea acestei industrii. Era aproape
imposibilă realizarea unor piese în condiţii de precizie conform cu standardele din domeniu la
un preţ de cost mic. Timpul relativ lung necesar trecerii la prelucrarea altui produs a fost
considerat un alt inconvenient esenţial.

Aceste cerinţe au impus dezvoltarea unui program de cercetare amplu, finalizat cu realizarea
în 1949 a primei maşini-unelte NC. Apariţia comenzii numerice marchează o etapă nouă în
dezvoltarea sistemului de control al maşinilor-unelte. Înainte de apariţia comenzii numerice,
automatizării îi era asociată noţiunea de productivitate. După apariţia acesteia noţiunea de
automatizare implică alături de productivitatea şi alte trei idei directoare: precizie, rapiditate
şi supleţe.

3
MOMENTE ÎN EVOLUŢIA COMENZII NUMERICE

Comanda numerică face parte din categoria comenzilor după program. Este un concept
fundamental în care comanda se abordează diferit faţă de etapele anterioare. Controlul
deplasărilor sculei (piesei), a secvenţelor de prelucrare, gestionarea sculelor etc. se realizează
prin intermediul numerelor introduse, într-o formă standardizată, în echipamentul numeric.
Pot fi evidenţiate mai multe generaţii de echipamente numerice.

Prima generaţie este asociată primei raportări a unei maşini-unelte cu comandă numerică.
Maşina, proiectată pentru operare manuală, a fost dotată cu un sistem numeric pentru
poziţionarea sculei în raport de piesă.

A doua generaţie este cunoscută şi sub denumirea de “generaţia benzii perforate”. Este
caracteristic faptul că maşinile-unelte sunt proiectate special, în concordanţă cu cerinţele
impuse de echipamentul numeric, constituind împreună cu echipamentul de comandă, un
ansamblu numeric de prelucrare. Câteva dintre caracteristicile echipamentului numeric sunt:
capacitatea de memorare limitată, realizarea funcţiilor de comandă sub formă hardware ce
conduc la citirea şi executarea secvenţială a blocurilor din program, posibilităţi reduse de
modificare “on-line” a programului, flexibilitate redusă. Apariţia memoriei tampon conduce
la îmbunătăţirea calităţii prelucrării prin asigurarea continuităţii deplasării sculei cu toate că
citirea blocurilor se face secvenţial.

A treia generaţie este cunoscută sub denumirea de sisteme CNC (Computerized Numerical
Control). Se bazează pe integrarea pe scară largă a calculatorului în procesul de control.
Integrarea calculatorului în sistemul de comandă al maşinii-unelte face posibilă
implementarea unor facilităţi în comanda numerică, practic greu de imaginat cu câteva
decenii în urmă.

Programatorul unui asemenea sistem descoperă imediat o alternativă la programarea de tip

ISO, bazată pe coduri de tip G, limbaje specializate de programare. Aceste limbaje au
trăsătura importantă că nu implică cunoştinţe de specialitate pentru realizarea unui program
numeric. Operează cu noţiuni (cunoştinţe, simboluri) familiare oricărei persoane ce are un
anumit nivel de cunoştinţe în domeniul tehnologiei (tehnic).

Aceste echipamente oferă o serie de facilităţi privind preluarea originii piesei, posibilitatea
declarării unui mare număr de puncte drept origine curentă, controlul deplasării sculei pe
contur asociat cu posibilitatea realizării unei precizii ridicate şi a calităţii constante a
rugozităţii, o gamă diversă de cicluri fixe, programarea unor piese cu contur parţial cotat etc.
Realizarea unor calcule aritmetice şi implementarea unor funcţii logice, cu aplicaţii în
corectarea, editarea şi rularea programelor NC, sunt ofertate de toţi constructorii de
echipamente numerice. Utilizarea subprogramelor parametrizate este de asemenea o facilitate
prezentă la toate echipamentele CNC.

CUPRINS
4
 pag

1. Tema proiectului 2
2. Memoriu explicativ 3
3. Cuprins 5
4. Descrierea proiectului 6
4.1 Sistemul de coordonate al mașinii 6
4.2 Sistemul de coordonate de lucru 7
4.3 Sistemul de coordonate local 11
4.4 Selectarea planului 14
4.5 Descrierea punctelor piesei 15
4.6 Axe 26

5. Anexe 29

6. Bibliografie 30