In Marea Controversă Final Corect 2021

Valeriu Zbârnea
ÎN MAREA CONTROVERSĂ
ADEVĂRUL STRĂLUCEŞTE
~1~
©2009 – AncaPrint
Toate dreturile asupra acestei ediţii aparţin editurii AncaPrint Buzău, reproducerea
parţială sau totală, indiferent de scop, mijloace sau metode, a textului din această
carte este interzisă, fără acordul prealabil, scris, al editurii.
Consiliere editorială: Emil Simionescu

Culegere text: Sergiu Zbârnea
Corectură: Andela Băncău Burcea, Florica Gheciulescu, Daniela Ispas
Grafica şi layout: Mircea Dinu
Concepţie coperta: Emil Simionescu
Tiparul executat de S.C. ANCAPRINT S.R.L. Buzău

Telefon/fax: + 4 0238 722 697
Mobil: +4 0745 136 988 / 0731 372 300
E-mail. emisim@buzau.ro; emisim@ymail.com
~2~
Valeriu Zbârnea
Editura AncaPrint
Buzău 2009
~3~
CELE ZECE PORUNCI
1 Atunci, Dumnezeu a rostit toate* aceste cuvinte şi a zis:

2 „Eu* sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos* din ţara
Egiptului, din casa robiei.
3 Să* nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
4 Să* nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt
sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât
pământul.
5 Să nu* te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul
Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*, care* pedepsesc
nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam
al celor ce Mă urăsc
6 şi Mă îndur* până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc
poruncile Mele.
7 Să* nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci
Domnul* nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele
Lui.
8 Adu-ţi* aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
9 Să lucrezi* şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
10 Dar ziua a* şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului
Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău,
nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul*
care este în casa ta.
11 Căci în şase zile* a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi
tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
12 Cinsteşte* pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească
zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
13 Să* nu ucizi.
14 Să* nu preacurveşti.
15 Să* nu furi.
16 Să* nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
17 Să* nu pofteşti casa aproapelui tău; să* nu pofteşti nevasta
aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici
măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Exodul 20: 1-17
~4~
Cuprins
1. Prefaţă ................................................................................ 7
2. DUMNEZEIREA DOMNULUI HRISTOS ........... 8
3. RĂZBOIUL DIN CER ............................................... 21
 Omul ...................................................................... 34
 Cele zece porunci rostite în Eden ................. 35
 Ispitirea ................................................................. 36
 Poruncile lui Dumnezeu atacate .................... 38
 Alegerea lui Avraam ........................................ 43
 Alegerea ucenicilor ........................................... 67
 Ucenicii şi misiunea lor ................................... 80
4. EFESENI 2, 13-16 ........................................................ 95
5. PATRU BIRUINŢE ALE
DOMNULUI HRISTOS .............................................. 131
 Biruinţa lui Isus faţă de Sine ........................... 134
 Două biruinţe dintr-o singură lovitură. Biruinţa
lui Isus faţă de fiinţele sfinte şi biruinţa faţă de
puterile întunericului ......................................... 139
 A patra biruinţă a lui Isus. Biruinţa faţă de
oamenii ce vor fi mântuiţi ................................ 145
 Drumul biruinţei tale ......................................... 152
6. RELAŢIA DINTRE LEGE ŞI HAR ........................ 156
7. ZIUA JUDECĂŢII ............................................... 174
8. LEGILE LUI ISRAEL PÂNĂ LA HRISTOS .... 199
 Legea lui Dumnezeu .......................................... 201
 Legea Ceremonială ............................................ 201
9. LEGILE LUI ISRAEL DUPĂ HRISTOS ............ 205
~5~
10. EPISTOLA CĂTRE GALATENI ............................ 231
11. NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ .................... 275
 Neprihănirea atribuită
sau prima neprihănire ....................................... 293
 Neprihănirea împărtăşită sau a doua
neprihănire .......................................................... 307
12. IOSUA ŞI ODIHNA .................................................... 329
13. UN ALT STUDIU DESPRE LEGE ........................ 356
 Este Sabatul doar pentru poporul Israel? .... 389
 Partea întâi ─ Israel rămâne poporul lui
Dumnezeu ............................................................. 392
 Partea a doua ─ Prin Domnul Hristos,
neamurile au posibilitatea de a face parte din
Israel ....................................................................... 400
 Partea a treia ─ Prorocia
din Isaia capitolul 56 ......................................... 402
 Isus și Sabatul ......................................................409

Ucenicii şi Sabatul .......................................... 423

Scopul lui Satan, de a-l ispiti pe om să calce
Legea lui Dumnezeu .......................................... 438
14. SEMNUL LUI DUMNEZEU .................................... 448
15. SEMNUL FIAREI ......................................................... 463
16. NUMĂRUL 666 ............................................................ 489
 Aria metropolitană a lui Sao Paulo ................ 506
17. UN STUDIU DESPRE MORŢI ............................... 533
~6~
Prefaţă
Lucrarea de faţă are menirea de a pune în lumină adevăruri

deosebit de importante. Biblia este baza inspiraţiei ei, însă în această
carte veţi găsi şi argumente logice care, constituie dovezi că adevărul
este unul singur şi nu poate fi amestecat cu părerile oamenilor.
Drumul spre Isus şi spre viaţa veşnică este unul singur. Şi după cum
între „Hristos şi Belial” nu este nicio legătură, tot la fel nu este nicio
legătură între tradiţie şi Sfânta Scriptură. Amestecul dintre acestea
două a condus la o credinţă falsă.
Deşi a fost nevoie să mă refer la unele biserici şi la crezul lor
arătând unele greşeli în interpretarea şi înţelegerea principiilor Sfintei
Scripturi, mărturisesc că nu am făcut-o tendenţios, cu spirit de critică
sau dintr-o postură superioară lor, ci doar pentru a demasca amăgirile
vrăjmaşului nostru. Respect pe semenii mei şi libertatea fiecărui om
de a crede ce vrea el. Sunt prieten cu cei ce împărtăşesc alte
convingeri religioase şi nu vreau să fac din credinţa mea un
instrument cu care să lovesc pe ceilalţi. Au fost inevitabile referirile
pe care le-am făcut la alte credinţe, dar am făcut lucru acesta cu
strângere de inimă.
Sunt convins că mulţi dintre cei ce vor citi această carte vor
înţelege adevărul ce priveşte motivul războiului dintre Hristos şi
Satana, vor înţelege în ce a constat biruinţa Domnului şi care este
drumul biruinţei lor cât şi faptul că principiilor lui Hristos sunt unice
şi neschimbătoare.
Autorul
~7~
____________________ Dumnezeirea Domnului Hristos _____________________
DUMNEZEIREA DOMNULUI HRISTOS
Domnul Isus Hristos este Cel pe care noi Îl numim a doua

Persoană a Dumnezeirii. Cel care S-a făcut Mântuitorul nostru. În
Apocalipsa lui Ioan, El Se prezintă ca fiind „Alfa şi Omega,
Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce
era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic. „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel
dintâi şi Cel de pe urmă” (Apocalipsa 1,8.11).
Versetele acestea ne descoperă chiar cuvintele Domnului Isus
care ne spune despre Sine că este Domnul Dumnezeu, Cel
Atotputernic, cu o existenţă din veşnicie. „Cel ce este, Cel ce era, Cel
dintâi şi Cel de pe urmă”. Prin El, venind în lumea noastră,
Dumnezeu S-a revelat în formă completă.
Când am spus Dumnezeu, nu m-am referit la Acela pe care noi
Îl numim Dumnezeu Tatăl, ci la Dumnezeire.
Vorbind despre Acela pe care El şi noi Îl numim Tatăl, Domnul
Hristos a spus: „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10,30). „Cine M-a
văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14,9).
Din această declaraţie înţelegem că, prin venirea Sa pe acest
pământ, Domnul Hristos a descoperit caracterul Dumnezeirii nu
neapărat al Tatălui. Noi am văzut caracterul Domnului Hristos, iar El
fiind una dintre Persoanele Dumnezeirii, înţelegem că acesta este
caracterul Dumnezeirii. A fost chipul a ceea ce noi numim
Dumnezeu. Acelaşi caracter asemenea Lui îl are şi Acela pe care noi
Îl numim Tatăl şi acelaşi caracter îl are şi Duhul Sfânt. Biblia arată
statutul de Creator pe care îl are Domnul Isus. El a fost prezent
la crearea planetei noastre şi a tuturor lucrurilor văzute şi
nevăzute, însă acest lucru nu-l descoperim citind doar primele
pagini ale Sfintei Scripturi.
~8~
În Geneza 1:1 se spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile

şi pământul”. Potrivit cu această declaraţie, înţelegem că există un
singur Dumnezeu şi suntem tentaţi să ne gândim imediat la persoana
aceea pe care noi o numim Tatăl. Însă, cu toate că este un singur
Dumnezeu, El nu Se manifestă într-o singură Persoană a
Dumnezeirii.
Din Geneza 1:2, unde se spune că „Duhul lui Dumnezeu se
mişca pe deasupra apelor”, înţelegem că Duhul lui Dumnezeu este o
altă Persoană a Dumnezeirii care a participat la creaţiune. Aceasta
este o primă dovadă că Dumnezeu Se manifestă în mai multe
Persoane.
Ajungând la versetul 26, descoperim din nou pluralitatea
divină. „Apoi Dumnezeu a zis: ’Să facem om după chipul Nostru,
după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate
târâtoarele care se mişcă pe pământ’”.
Pentru a înţelege mai bine că Dumnezeu, deşi este Unul singur,
se manifestă în mai multe Persoane, mă voi referi la forma de
conducere a unei ţări, care se numeşte guvern. Cu toate că este o
formă singulară, guvernul este format nu dintr-o singură persoană, ci
din mai multe. Şi fiecare dintre aceste persoane este un ministru.
Tot la fel şi Dumnezeu. El este Unul, dar Se manifestă în trei
Persoane distincte: Dumnezeu pe care Îl numim Tatăl, Dumnezeu
Isus Hristos şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Toate aceste Persoane sunt
Dumnezeu.
Datorită relaţiei lor desăvârşite şi a caracterului unic, noi
spunem că toate aceste trei Persoane ale Dumnezeirii sunt una.
Modul acesta de exprimare nu lasă nicidecum să se înţeleagă că sunt
o singură Persoană, tridimensională, ci arată mai de grabă unitatea
perfectă şi egalitatea între ele.
Fiindcă în versetele citate mai sus nu se exprimă Numele Isus
Hristos, am putea crede că Domnul Hristos n-a fost de la început, ci
doar Persoanele amintite, şi anume Dumnezeu (gândindu-ne la
Dumnezeu Tatăl) şi Duhul Sfânt. Însă în Ioan 1:1-3, tabloul care
vorbeşte despre creaţiune se întregeşte. Ioan spune: „La început era
Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El,
şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. Deci toate
~9~
lucrurile au fost create prin Acela care Se numeşte Cuvântul. Este ca

şi cum trei meseriaşi colaboratori hotărăsc să facă un lucru, stabilesc
toate detaliile, iar după ce au stabilit, fiind prea mulţi trei pentru a
face acel lucru, încredinţează unuia dintre ei lucrarea respectivă.
Acesta o face, însă ea este opera tuturor. Tot aşa este şi cu cele trei
Persoane ale Dumnezeirii. În versetele amintite, Cuvântul este
Persoana de bază. Cu toate că la creaţiune au participat toate cele trei
Persoane ale Dumnezeirii, toate lucrurile au fost create prin Cel ce Se
numeşte Cuvântul. Versetul 14 spune: ,, Şi Cuvântul S-a făcut trup,
şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava
Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.
Isus este Cuvântul prin care au fost făcute toate. Acest lucru
arată că El există dintotdeauna şi este o Persoană a Dumnezeirii.
Dacă primul verset al Bibliei spune că „la început Dumnezeu a
făcut cerurile şi pământul, iar în Ioan 1:1-3 se spune că Isus Hristos
este Creatorul tuturor lucrurilor, înseamnă că Dumnezeul Acela, care
„la început a creat cerurile şi pământul”, este El. Deci Domnul Isus
este Dumnezeu. Nu spun că doar El constituie dumnezeirea, ci că
este o Persoană a Dumnezeirii, egală cu Acela pe care noi Îl numim
Dumnezeu Tatăl, şi egală cu Duhul Sfânt.
Despre existenţa dintotdeauna a Domnului Hristos, ne vorbeşte
profetul Mica în cuvintele următoare: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar
că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine
Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie
până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei” (Mica 5,2). Deci
Isus Hristos este dintotdeauna.
Evreii nu credeau că Isus Cel născut în mijlocul lor este
Dumnezeul Creator. Lucrul acesta reiese din discuţia lor cu Domnul,
în care le descoperă că există dintotdeauna. El le spune: „Tatăl vostru
Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a
bucurat”. „N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe
Avraam!”
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să
se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8,56-58). El l-a chemat pe Avraam
din Ur, din Caldeea şi l-a condus.
Cu toate că în Vechiul Testament nu se citează niciodată
Numele Isus Hristos, totuşi găsim că Dumnezeul Vechiului
Testament este chiar El. Prin Avraam şi urmaşii lui, El Şi-a pregătit
~10~
un popor prin care să vină în lumea noastră, ca om. În 1Corinteni

10:3.4, ne spune că El l-a condus pe Israel. „Toţi au mâncat aceeaşi
mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură
duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea
după ei; şi stânca era Hristos.”
Mă întorc puţin la Apocalipsa 1:8.11, unde Domnul Se prezintă
ca fiind „Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”…..”Domnul
Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic,
Cel dintâi şi Cel de pe urmă.”
Deoarece în cuvintele acestea Mântuitorul nostru vorbeşte
despre Sine, am putea aprecia foarte bine că El declară că este mai
presus de oricare fiinţă a Dumnezeirii. Însă mai de grabă putem
înţelege că El Îşi stabileşte poziţia de egalitate perfectă între El şi Cel
pe care noi Îl numim Tatăl, şi între El şi Duhul Sfânt.
La noi există un paradox. Datorită faptului că pe Isus Hristos Îl
numim Fiul lui Dumnezeu, iar pe Duhul Sfânt Îl descoperim ca pe un
trimis al Domnului Hristos, suntem tentaţi să stabilim o ierarhie între
aceste trei Persoane ale Dumnezeirii. Unul mare în funcţie, altul mai
mic, iar celălalt şi mai mic. Însă aceasta nu există decât la nivelul
minţii noastre şi doar în contextul păcatului. Însă toate aceste trei
Persoane ale Dumnezeirii sunt egale şi au acelaşi început necunoscut
şi neînţeles de noi.
Am vorbit adesea cu persoane care nu recunosc divinitatea
Domnului Hristos şi nici egalitatea Sa cu Tatăl, măcar că citesc
declaraţia Lui: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul.”
Prin faptul că El numeşte „Tată” Persoana Dumnezeirii rămasă
în cer, noi avem impresia că Isus Hristos este copilul Celui ce El Îi
zice „Tată.” Şi pentru că este Fiu al lui Dumnezeu, adică creatura Sa,
normal că este mai prejos. Cam aşa credem noi, însă nu este aşa.
Ştiu că există şi ideea că, mai înainte ca Dumnezeul Acela pe
care noi Îl numim Tatăl să creeze ceva, a adus la existenţă mai întâi
un copil, şi anume pe Isus Hristos, şi apoi prin El a creat toate
lucrurile. Versetul de bază al celor ce susţin acest lucru, este în
Coloseni 1:15, unde se spune despre Domnul Hristos, „El este chipul
Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea”.
~11~
Îmi exprim regretul pentru faptul că, prin acest verset, se

stabileşte că Domnul este prima creatură a lui Dumnezeu,
subestimându-se divinitatea Sa. Pentru cei ce susţin aceasta, Domnul
Hristos nu este Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a făcut din El doar un
Creator, dar nu poate fi numit Dumnezeu. Eu aş dori să facem o
analiză atentă a acestui verset şi să descoperim încă o dată că
Domnul Hristos este Dumnezeu dintotdeauna.
Versetul, spune: ,,El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut,
Cel întâi născut din toată zidirea.” Mă gândesc la ideea de „născut”.
Biblia spune că Dumnezeu „a făcut” nu „a născut”. ,,Căci El zice şi
se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalmi 39,9).
Termenul ,,a făcut” exprimat în Geneza 1:1, primul verset al Bibliei,
arată modalitatea prin care a creat Dumnezeu.
În cartea prorocului Isaia, găsim declaraţia lui Dumnezeu despre
cum a adus la existenţă planeta noastră şi întregul nostru sistem
solar. El spune: „Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a
întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată” (Isaia
48,13). Deci Dumnezeu a zis, iar în clipa următoare, s-a făcut. Nu tot
aşa este cu o naştere. Pentru aceasta trebuie aşteptat nouă luni. Deci
nu înseamnă a zice, şi îndată să se şi facă.
Mai mult de atât, când vorbim de naştere, imediat ne gândim la
o femeie. Singura fiinţă inteligentă din Univers care naşte fiinţe
inteligente este femeia. Iar femeia nu poate da naştere unui micuţ,
decât în urma relaţiei de sex cu un bărbat.
Vorbind despre Domnul Hristos, ca fiind întâi născut, aceasta ne
determină să ne gândim la soţia lui Dumnezeu, care în urma relaţiei
cu El, a născut pe Isus. Sau chiar fără o relaţie cu El, doar prin
puterea lui Dumnezeu. Însă a trebuit să fie o femeie care să-L
zămislească şi să-L nască pe Domnul Isus. Şi poate ziceţi că vorbesc
aiurea, dar aceasta înseamnă naştere şi numai aşa are loc. Cred că şi
dumneavoastră, atunci când vorbiţi de naştere, vă gândiţi la acelaşi
lucru.
Dacă despre Domnul Hristos, se spune că este „întâi născut”,
atunci trebuie să acceptăm neapărat procesul devenirii Lui, ca prunc,
printr-o naştere naturală. Trebuie să fi fost născut de o femeie, şi
pentru că El este întâiul născut, trebuie să mai aibă şi fraţi. Nicio
familie care are doar un singur fiu, atunci când vorbeşte despre el, nu
poate zice „el este întâiul nostru născut”, pentru că prin exprimarea
~12~
aceasta lasă să se înţeleagă faptul că mai are cel puţin un copil. Ci

familia va spune mai de grabă copilul nostru, ori fiul sau fiica
noastră. După acest criteriu, putem descoperi cărei familii aparţine
Domnul ca „întâi născut”, şi-i vom descoperi şi pe fraţii Lui. Deci ne
interesează cine a fost mama Lui şi când L-a născut, de când este
numit Isus Hristos „întâi născut” şi ce declară Sfintele Scripturi
despre aceste lucruri.
Dacă mergem în cer, acolo nu putem descoperi că ar mai avea
vreun frate. Nu putem descoperi nici pe mama Sa. Nu găsim nicăieri
că Dumnezeu are soţie. Iar dacă în cer nu putem descoperi vreun
frate al Domnului Hristos şi nici pe mama Sa, atunci să venim pe
pământ pentru a descoperi dacă nu cumva mama şi fraţii Lui sunt
aici.
Când îngerul Gabriel i-a vestit fecioarei Maria că va rămâne
însărcinată şi va naşte pe Domnul, i-a spus să-I pună Numele Isus.
Despre copil i-a spus că „va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui
Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui
Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci de veci şi
Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1:31-33).
Biblia ne descoperă faptul că între Domnul Isus şi Dumnezeu
Tatăl nu a existat o relaţie de tată-fiu, înainte de naşterea Domnului
ca om în Betleem. Niciodată mai înainte de întruparea Sa, Domnul
nu L-a numit „Tată” pe Dumnezeu şi nu devenise întâi născut. În
Psalmul 89:20-29, se face o prorocie despre Domnul Hristos, prin
persoana împăratului David. Dumnezeu zice: „Am găsit pe robul
Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. Mâna Mea îl
va sprijini şi braţul Meu îl va întări. Vrăjmaşul nu-l va prinde şi cel
rău nu-l va apăsa, ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi
lovi pe cei ce-l urăsc. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el şi
tăria lui se va înălţa prin Numele Meu. Voi da în mâna lui marea şi în
dreapta lui râurile. El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul
meu şi Stânca mântuirii mele!’ Iar Eu îl voi face întâiul născut,
cel mai înalt dintre împăraţii pământului” (Psalmul 89:20-27).
Chiar dacă se vorbeşte de împăratul David, el n-a ajuns la
performanţa descrisă aici. Prorocia se referă la Domnul Hristos.
Într-adevăr, singurul care este numit Împărat al împăraţilor şi Domn
al domnilor, este El.
~13~
În pasaj descoperim că, în legământul încheiat între Isus şi

Dumnezeu Tatăl, privind realizarea Planului de Mântuire, este
cuprinsă lucrarea fiecăreia dintre părţi, şi anume: Dumnezeu Îl va
ajuta pe Domnul, iar El urma să-I zică Tată şi Dumnezeu.
Expresiile ,,El Îmi va zice şi Eu Îl voi face” sunt la timpul viitor în
împlinirea lor. Până când Isus nu S-a născut ca om, nu I-a zis lui
Dumnezeu „Tatăl meu, Dumnezeul meu, nici Stânca mântuirii mele”
şi nu devenise „întâi născut”. Această profeţie s-a împlinit pe când
Domnul era aici pe pământ. Când a fost om a numit Persoana
Dumnezeirii din ceruri, Tată şi Dumnezeul Său. (Luca 23:46; Matei
27:46).
Pentru că lucrurile cu siguranţă stau aşa, trebuie să fim de acord
că fecioara Maria este mama Lui. Ei i s-a spus să-I pună Numele
Isus, şi că „El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi
Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci de veci şi Împărăţia Lui nu
va avea sfârşit”.
Maria, mirată de cum va rămâne însărcinată fără o relaţie cu un
bărbat, a primit răspuns de la îngerul Gabriel, care i-a zis: „Duhul
Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri.
De aceea Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui
Dumnezeu” (Luca 1:31-35).
Acest pasaj arată împlinirea celor profetizate de Etan Ezrahitul
în Psalmul 89:20-29, confirmând că Domnul nu a fost numit Fiul lui
Dumnezeu mai înainte de naşterea Sa din fecioara Maria. Îngerul a
zis:
1. „Numele lui va fi Isus”. Acesta este de la naşterea Sa în
Betleem şi are legătură cu noi, cu mântuirea noastră. Evanghelistul
Matei ne descoperă cuvintele îngerului spuse lui Iosif. „Şi-i vei pune
Numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”
(Matei 1:21). Deci rezultă că Numele Isus înseamnă Mântuitor de
păcat.
2. „Va fi mare ─ adică Dumnezeu Îl va înălţa nespus de mult şi
Îi va da un Nume, mai presus de orice Nume, pentru ca în Numele
Lui să ne plecăm înaintea Tatălui şi prin Isus să fim mântuiţi”
(Filipeni 2:9,10). Isus este Numele ce este mai presus de orice nume,
dar care a fost dat Domnului, din pricină că El a devenit Mântuitor.
~14~
3. „Va fi zămislit de Duhul Sfânt”. De aceea va fi chemat Fiul

Celui Preaînalt. Deci, de la naşterea Sa ca om şi din pricină că a fost
zămislit de Duhul Sfânt, a fost chemat Fiul lui Dumnezeu.
4. „Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al lui David”. Va fi
împărat.
5. „Va domni în veci”. Împărat nemuritor.
Pentru că, prin întruparea Sa, este născut din femeie, devine om.
Şi, pentru că este născut din Duhul Lui Dumnezeu, devine Fiul Celui
Preaînalt. În felul acesta, Isus devine „Întâi născut din toată zidirea”.
El este primul născut din Duh Sfânt şi din femeie. Mama lui este
Maria. Dar cine sunt fraţii Săi? Apostolul Pavel spune: Căci Cel ce
sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-Unul. De aceea, Lui nu-I
este ruşine să-i numească „fraţi” (Evrei 2:11).
Noi suntem fraţii Lui. El este întâiul născut al familiei noastre.
Are o mamă asemănătoare cu a noastră. „Când a venit împlinirea
vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub
Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm
înfierea” (Galateni 4:4,5). Aici se face precizarea că Isus a devenit
Fiu al lui Dumnezeu, atunci când S-a născut din Maria. „Fiul Său
născut din femeie”. Acest lucru se întâmplă mult mai târziu, adică
după apariţia păcatului, deoarece El S-a „născut sub Lege, sub
condamnarea pe care ne-o aducea Legea, nouă celor ce am călcat
această Lege. Se înţelege că, înainte de căderea omului în păcat, nu
era numit Fiul lui Dumnezeu şi nici devenit „întâi născut”, pentru că
nu era cazul. Însă venind în familia noastră umană, este numit Fiul
lui Dumnezeu şi „întâi născut.”
Toţi oamenii suntem născuţi din bărbat şi din femeie. Dar,
pentru a ajunge în cer, trebuie să ne naştem din Duh Sfânt, imitând
aceeaşi naştere a Lui, dar din punct de vedere spiritual. La noi,
procesul acesta se numeşte naştere din nou. Toţi aceia dintre oamenii
de pe pământ care sunt născuţi din femeie, dar care vor să
experimenteze naşterea din nou, vor fi renăscuţi din Duh Sfânt. „Căci
pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte
să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi
născut dintre mai mulţi fraţi” (Romani 8:29).
Aici este descoperit faptul că Domnul Hristos a devenit „întâi
născut” pentru a da o şansă planetei noastre. Scopul a fost recrearea
~15~
noastră după chipul Său şi salvarea noastră din moartea veşnică. De

aceea, noi suntem numiţi fraţii Săi.
Pentru că a fost născut în familia noastră, ca să devină
Salvatorul nostru, El a trebuit să fie duhovnicesc. Dacă nu era fără
păcat, nu ne putea salva. De aceea a fost conceput prin Duhul Sfânt.
Asemenea Lui – renăscuţi prin Duhul Sfânt – vor fi toţi aceia care
vor fi mântuiţi.
Isus Hristos devine capul bisericii, adică al celor născuţi din
nou, care vor fi poporul Său câştigat prin naşterea şi moartea Sa.
Deci Coloseni 1:15 unde se spune că „El este chipul Dumnezeului
celui nevăzut”, poate fi interpretat şi înţeles şi în felul următor:
Domnul Hristos a venit între noi, pentru ca să descopere pe
Dumnezeu adică, chipul divinităţii. Şi, aşa cum spuneam mai sus,
poate ziceţi că a descoperit pe Acela pe care noi Îl numim Tată. Eu
nu înţeleg că El a venit să reprezinte doar o Persoană a Dumnezeirii,
ci pe Dumnezeu care este unul singur, dar care se manifestă în trei
Persoane. Deci El a descoperit caracterul celor trei Persoane ale
Dumnezeirii.
Prin venirea pe pământ, Domnul a fost o reprezentare a Sa, o
reprezentare a Aceluia pe care Îl numim „Tatăl Nostru”, şi o
reprezentare a Duhului Sfânt. Astfel, a fost un chip al Celor trei
Persoane care formează divinitatea, adică un chip al divinităţii.
Chipul a ceea ce noi numim Dumnezeul cel nevăzut. Aceasta spune
Pavel când zice despre Domnul Hristos că este chipul Dumnezeului
celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Deci se poate
înţelege foarte bine că Pavel nu se referă la Domnul Hristos, ca fiind
întâi născut din toată zidirea şi după aceea a devenit Creator, ci se
referă la ceea ce noi numim Dumnezeu, care este Dumnezeu
dintotdeauna şi venind aici a descoperit divinitatea. A fost trimis la
noi ca un chip al dumnezeirii. A ceea ce noi numim Dumnezeu.
Pentru a înţelege mai bine că Isus Hristos este Dumnezeu
dintotdeauna şi pentru a descoperi că El n-a fost mai întâi „întâi
născut” şi apoi a devenit Creator, ci a fost întâi Creator şi apoi a
devenit „întâi născut”, voi cita şi versetele următoare din context.
După ce versetul 15 spune că El este „Cel întâi născut din toată
zidirea”, versetul 16, arătând motivul devenirii Lui ca „întâi născut”,
zice: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în
ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de
~16~
domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute
prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se
ţin prin El. El este Capul trupului, al bisericii. El este începutul, Cel
întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă
întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în
El, şi să împace totul cu sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce
este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:16-
20).
Cei care pe baza versetului 15 susţin că Isus a fost prima
creatură a lui Dumnezeu, adică ,,întâi născut din toată zidirea” şi apoi
a devenit Creator, greşesc fatal, deoarece versetul 16, prin locuţiunea
conjuncţională ,,pentru că”, ne arată că El a devenit ,,întâi născut”
tocmai pentru că a fost mai întâi Creator. Deci El nu a fost mai întâi
„întâi născut” şi apoi a devenit Creator, ci a fost întâi Creator, şi apoi
a devenit „întâi născut.” Dacă nu era Creator şi Tată, nu ajungea
niciodată „întâi născut”. Şi poate vi se pare ciudat, dar aceasta este
realitatea. Locuţiunea conjuncţională ,,pentru că” este sinonimă cu:
deoarece, fiindcă, din cauză că, din pricină că, datorită că. Toate
acestea exprimă un raport cauzal.
Atunci când copiii strică cuiva ceva, părintele este cel ce
plăteşte. El e răspunzător pentru pagubele produse de copiii lui.
Când omul a păcătuit, singurul care putea repara stricăciunea
adusă în Univers a fost Isus, pentru că El este Tatăl omului. În acest
context, înţelegem în mod complet şi Filipeni 2:6, care spune: ,,El
măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de
apucat să fie deopotrivă cu El, ci s-a dezbrăcat pe Sine”… şi a venit
la noi.
La prima vedere, acest verset lasă să se înţeleagă că Isus e mai
prejos ca Dumnezeu; însă în lumina a ceea ce am studiat până acum,
înţelegem foarte bine că era normal ca Domnul să nu stea pe gânduri,
dacă totuşi a dorit să ne salveze, pentru că e Tata şi El trebuia să
plătească. Poate că cineva zice: „Dacă Isus era egal cu Tatăl, se
tocmea care dintre cei doi să vină la noi. Dar pentru că El este mai
mic, a făcut această lucrare fără murmur.”
Nu despre aceasta este vorba aici. Trebuie să ştim că lucrurile
privitoare la planul salvării noastre au fost stabilite din timp şi fiecare
dintre părţi a acceptat menirea impusă de situaţia fără precedent a
răsculării lui Lucifer şi a apariţiei păcatului. Dumnezeu n-a putut fi
~17~
luat prin surprindere. Isus a devenit întâi născut, pentru că El a creat

toate lucrurile. Deci a fost întâi Creator şi apoi a devenit întâi născut,
şi aceasta din cauza forţei majore a păcatului.
Vreau să rezum lucrurile învăţate până aici cu privire la Domnul
Hristos, pentru a descoperi foarte clar că devenirea Lui ca „întâi
născut” este legată în exclusivitate de planeta noastră.
1. El este numit „Fiul lui Dumnezeu” de când S-a născut din
Maria.
2. Este născut din Duh Sfânt şi din femeie şi numit „întâi
născut”, deoarece El este primul om născut în chip duhovnicesc,
într-o lume a păcatului, primul chip de om fără păcat aici unde nu se
concepeau fiinţe sfinte.
Faptul că este născut din femeie, ca să devină om, dar conceput
prin Duhul Sfânt pentru a fi fără păcat, ne vorbeşte despre
posibilitatea oamenilor de pe pământ de a deveni asemenea Lui, fără
păcat. Pentru a fi mântuiţi, trebuie să devenim duhovniceşti. Noi
suntem născuţi din femeie şi suntem păcătoşi ca mama noastră. Însă
după modelul lui Isus, toţi aceia dintre noi, oamenii păcătoşi, care
vrem, putem deveni fără păcat, prin naşterea din nou produsă de
Duhul Sfânt. Aceasta este şansa noastră. Pentru acest nou început a
devenit Domnul „întâi născut”.
În Coloseni 1:18, apostolul Pavel leagă devenirea lui Isus ca
„întâi născut” de biserica Sa de pe pământ. El devine „întâi născut”,
pentru a fi Capul bisericii. Apoi spune că „El este începutul, întâi
născut dintre cei morţi”. Prin aceasta vedem împlinirea unei
făgăduinţe pe care apostolul Pavel o descoperă celor din neamul lui,
zicând: „Şi noi, vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută
părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor,
înviind pe Isus, după cum este scris în Psalmul 2: „Tu eşti Fiul Meu,
astăzi Te-am născut” (Fapte 13:33; Psalmi 2:7). Devenirea Sa ca
„întâi născut” este legată şi de învierea din morţi.
Ioan Vizionarul vorbeşte şi el despre statutul de „întâi născut” al
Domnului, legând aceasta de învierea din morţi. Cu toate că
Apocalipsa este o scrisoare pe care Ioan o scrie bisericilor, el spune
că este „din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi
născut dintre morţi, Domnul împăraţilor pământului!” (Apocalipsa
1:5).
~18~
După evenimentul învierii Lui din morţi, El Se prezintă a fi „Cel

viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile
morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:18).
Şi în Epistola sa către Evrei, apostolul Pavel vorbeşte despre
Domnul Hristos referindu-se la devenirea Sa ca „întâi născut”. Aici
este un alt argument că numele de „Fiul al lui Dumnezeu” i-a fost dat
Domnului Hristos, de la naşterea Sa ca om. El zice: „Căci, căruia
dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am
născut?” Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” (Evrei 1:5).
Deci și acest argument arată că Domnul Isus n-a fost mai întâi
„întâi născut” şi apoi a devenit Creator, ci a fost întâi Creator şi apoi
a devenit întâi născut, datorită situaţiei fără precedent a păcatului. Ni
se descoperă că îngerii erau deja creaţi atunci când Dumnezeu a
hotărât ca Isus să devină Fiul Lui. Dacă într-adevăr Isus ar fi fost
întâiul născut din toată zidirea şi apoi ar fi creat îngerii, cuvintele
acestea nu puteau fi spuse. Isus a trebuit să devină întâi născut pentru
mântuirea noastră. Dacă era posibil ca un înger să devină întâi
născut, atunci poate că s-ar fi oferit vreunul dintre ei, deoarece
existau în momentul în care s-a hotărât ca Domnul să devină întâi
născut şi Fiul lui Dumnezeu.
Continuând să descopere lucrarea Domnului Hristos, Pavel
spune: „Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare
Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am
născut” (Evrei 5:5).
Aici, naşterea Domnului şi devenirea Sa ca „Fiu al lui
Dumnezeu şi întâi născut” sunt legate de calitatea Sa de Mare Preot,
iar El n-a fost Preot şi Mare Preot înainte de căderea omului în păcat.
Deci şi acesta este un argument prin care se atestă că Domnul a
devenit „întâi născut” cu mult mai târziu de creaţia Universului şi a
lumii noastre şi anume de când s-a născut din Maria. Biblia leagă
devenirea Lui ca întâi născut de cele patru aspecte pe care vreau din
nou să le enumăr.
1. Născut din femeie, dar zămislit de Duhul Sfânt, pentru a fi
primul om fără păcat într-un corp supus păcatului. El este un model,
pentru ca după acest model să se realizeze şi renaşterea noastră. Noi,
oamenii păcătoşi, deşi avem o natură şi un corp păcătos, putem să
ajungem fără păcat ca şi El, renăscându-ne din Duhul Sfânt.
~19~
2. „Întâi născut” pentru a fi cel mai mare dintre împăraţii

pământului.
3. Isus mai este numit „întâi născut”, pentru că a înviat din morţi
într-un trup proslăvit, învingând moartea a doua. Şi prin El vom
învia şi noi. El deţine cheile morţii şi ale locuinţei morţilor şi poate
deschide mormintele, aducând la viaţă pe toţi oamenii.
4. Domnului Hristos I s-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am
născut”, în ziua când Dumnezeu L-a numit Preot şi Mare Preot. Deci
devenirea Sa ca „Fiu al lui Dumnezeu şi întâi născut”, este legată de
slujba de Mijlocitor pentru păcătoşi.
Toate acestea arată că devenirea lui Isus Hristos ca „Fiu al lui
Dumnezeu şi întâi născut” este legată de planeta noastră. Este clar că
înainte de naşterea Sa pe acest pământ, nu avea statutul de „întâi
născut” şi nici de „Fiu al lui Dumnezeu.”
„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate
lucrurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un
Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru
păcatele norodului” (Evrei 2:17). Noi suntem fraţii Săi, iar El este
Fratele nostru mai mare. Astfel El a devenit „întâi născut din toată
zidirea”.
În concluzie, Isus Hristos nu este o creatură a lui Dumnezeu,
nici un copil născut de Cel pe care noi Îl numim Dumnezeu Tatăl,
adică un „întâi născut” şi apoi devenit Creator, ci este Dumnezeu
dintotdeauna şi Creator, dar devine „întâi născut” şi Fiu al lui
Dumnezeu de la întruparea Sa ca om pe pământul nostru, din pricina
păcatului.
~20~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
RĂZBOIUL DIN CER
Vorbind despre Domnul Hristos, apostolul Pavel zice: „Căci El

este pacea noastră, care din Doi a făcut Unul şi a surpat zidul de la
mijloc care-i despărţea” (Efeseni 2:14).
Acest verset ne conduce, vrând-nevrând, la a descoperi ce s-a
întâmplat în Universul lui Dumnezeu înainte de a fi planeta noastră,
şi descoperim şi cauza pentru care planeta Pământ este în starea
aceasta nenorocită.
În versetul citat, apostolul consemnează realizările suferinţei
Domnului şi de aici înţelegem că acesta a fost scopul urmărit prin
jertfa Sa.
Din precizarea făcută de Pavel, cum că Domnul a murit să facă
din doi – unul, înţelegem că mai înainte a fost numai unul, iar
cineva care a lucrat împotriva lui Dumnezeu, a făcut din unul – doi.
Lucrul acesta L-a determinat pe Domnul Hristos să realizeze lucrarea
deosebit de grea de a face din doi – unul.
Pentru că Domnul Hristos a venit pe planeta noastră ca să-Şi
realizeze planul, înţelegem că pe noi, pământenii, ne priveşte direct
acest eveniment. Atitudinea noastră faţă de Dumnezeu şi ascultarea
de El pentru a dobândi mântuirea, depind de înţelegerea acestui
subiect. Biblia ne descoperă cum a început tragedia în cer, dar se
ocupă în mod deosebit de situaţia planetei noastre.
În conflictul dintre Dumnezeu şi Satana, Tatăl ceresc ne cheamă
să-I dăm dreptate Lui. Dar, atunci când eşti chemat să faci dreptate
între două persoane care sunt în conflict, nu poţi stabili cine are
dreptate, decât dacă cunoşti în ce anume constă conflictul. Trebuie
lămurit de la ce anume a început neînţelegerea. Dacă suntem chemaţi
să-I dăm dreptate lui Dumnezeu, oare nu trebuie să ştim exact
motivul conflictului? Cu siguranţă că da.
~21~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Prin studiul de faţă, vom afla motivul conflictului dintre

Hristos şi Satana, vom descoperi de ce planeta noastră este în
starea în care se află şi care sunt măsurile pe care Dumnezeu le-a
luat pentru a rezolva această situaţie. Să luăm seama la jocul de
cuvinte din unul – doi şi din doi – unul, deoarece este foarte
important.
Dumnezeu înseamnă trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Chiar dacă se manifestă în trei Persoane, Dumnezeu este Unul
singur, deoarece toate aceste trei Persoane, se unesc într-Una. Sunt
un cuget, o simţire şi egale între ele. Domnul Hristos a spus: „Eu şi
Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).
Nu ştiu dacă v-aţi întrebat vreodată ce anume uneşte două sau
mai multe persoane. Poate veţi spune iubirea. Ea este o atitudine de
bine şi are rolul ei în unire, însă nu ea uneşte. Vă dau un exemplu
pentru a descoperi principiul unirii.
Doi tineri îndrăgostiţi stau de vorbă cu intenţia de a se căsători.
Se pare că lucrurile merg bine şi se iubesc, însă deodată îi vezi că se
despart. De ce? Simplu. Pentru că el are o concepţie despre viaţă
bazată pe anumite reguli, iar ea are o altă concepţie bazată pe alte
reguli. Faptul că ce este în mintea lui nu este şi în mintea ei îi
desparte, cu toate că se iubeau. Deci ceea ce uneşte două sau mai
multe persoane sunt regulile de acelaşi fel. Şi dacă sunt reguli bune,
se va manifesta şi iubirea între acele persoane. Dacă ceea ce este în
mintea mea găsesc că este şi în mintea altora, cu siguranţă că aceasta
mă va uni cu ei.
Referindu-ne la cele trei Persoane ale Dumnezeirii, pot afirma
cu toată convingerea că se iubesc deplin, dar tot aşa de convins sunt
că nu iubirea le face să se unească deplin, ci faptul că ceea ce este în
mintea uneia dintre ele, este şi în mintea celorlalte două Persoane. În
felul acesta, toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii sunt una şi
constituie un singur Dumnezeu.
Înainte ca Dumnezeirea să creeze prima fiinţă, a adus la
existenţă o Lege, care este numită în Evanghelie „Legea”, „Legea lui
Dumnezeu” sau „Cele Zece Porunci”, iar într-un limbaj nebiblic, dar
bisericesc, este cunoscută ca Decalogul, Legea Morală sau Codul
Moral al Universului. Prin această Lege urma să guverneze
Dumnezeu toate creaturile Sale. El a scris-o pe două table şi o găsim
pusă într-un chivot în Templul din cer. (Apocalipsa 11:19).
~22~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Când Dumnezeu a făcut Legea, a făcut-o după ce era în mintea

Sa şi în trupul Său. În felul acesta, Legea este întruchiparea
divinităţii. Şi tocmai faptul că în mintea şi în trupul celor trei
Persoane ale Dumnezeirii este aceeaşi Lege după care se conduc, se
unesc perfect.
Cele trei Persoane ale Dumnezeiri au hotărât ca Una dintre Ele
să iasă în faţă şi să creeze tot ce au plănuit împreună. Domnul Hristos
este Cel care va crea fiinţele inteligente şi toate lucrurile din Univers.
Când Domnul Hristos a creat fiinţele inteligente le-a făcut după
chipul Său, după chipul lui Dumnezeu. Ce înseamnă după chipul
Său?
Făcute după chipul Său înseamnă că au Legea lui Dumnezeu în
minte şi în trup. Ele ascultă „în totul totului tot, numai de Domnul”,
deoarece au Legea lui Dumnezeu în minte şi în trup, şi se conduc
după ea. În acest fel, toate fiinţele create sunt unite Într-unul, adică
în Hristos, Creatorul. Şi, aşa cum am spus mai sus, numai atunci
când o grupare de persoane are aceleaşi reguli pe care toţi le
respectă, se pot uni perfect.
Atâta timp cât Legea lui Dumnezeu rămânea în mintea şi în
trupul fiinţelor inteligente, nu puteau să nu facă voia Domnului.
Legea fiind în natura fiecăreia, era numai firesc, natural şi normal să
fie aşa. Având toţi aceleaşi reguli de vieţuire ca ale lui Dumnezeu,
prin ele erau toţi una în Hristos, iar Dumnezeu este recunoscut de
bunăvoie, Conducător Absolut.
Contează mai puţin câte planete a creat Dumnezeu până la
crearea planetei noastre, dar, înainte de a crea planeta aceasta,
Lucifer, care a fost fiinţa cea mai de seamă, marele conducător al
îngerilor şi dirijorul corului îngeresc, naşte un gând rău. El vrea să fie
Dumnezeu. Până aici, Lucifer era una în Hristos, unit cu El prin
aceleaşi reguli. Gândurile din mintea lui Dumnezeu erau şi în mintea
lui, dar imediat ce a apărut un gând străin în mintea sa, înăuntrul lui
s-a produs despărţirea de Dumnezeu. Prin călcarea poruncii a zecea,
se produce călcarea întregii Legii. Porunca aceasta, care spune „Să
nu pofteşti nimic din ceea ce aparţine aproapelui tău”, a fost prima
poruncă pe care Lucifer a călcat-o. Gândurile păcătoase ale lui
Lucifer ne sunt descoperite prin prorocul Isaia.
„Tu ziceai în inima ta: ’Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul
de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele
~23~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful

norilor, voi fi ca Cel Preaînalt’” (Isaia 14:13). Aceasta a fost dorinţa
rea a inimii lui. Dar pentru a şi-o împlini, va întâmpina cel puţin
două obstacole, şi anume:
1. Dumnezeu nu-i va da voie să-şi ajungă ţinta, printr-o cerere
aprobată. Însemná să abdice El de la tron.
2. Încercând să-şi realizeze planul împotriva voii lui
Dumnezeu, va trebui să lovească toate cele trei Persoane ale
Dumnezeirii, deoarece toate trei sunt una. Atunci se naşte o
întrebare.
Cum va ajunge Lucifer această ţintă? Va putea de unul singur?
Cum ai putea să-L loveşti pe Dumnezeu care este Duh şi este
Atotputernic? Nu-L va putea lovi nicio fiinţă creată de El. Lucifer se
socoteşte prea mic şi neputincios, dar totuşi vrea. Cum?
Pentru a-şi realiza planul, se gândeşte că va trebui să aibă de
partea lui îngerii, şi cu ajutorul lor, Dumnezeirea va dispărea,
rămânând el dumnezeul tuturor.
Totuşi a se răscula împotriva lui Dumnezeu – a-L lovi şi a fi el
dumnezeu – era problema lui, nu şi a celorlalţi îngeri. Ca să-i câştige
pe îngeri de partea sa, va trebui ca problema lui să devină şi
problema lor. Dar cum va ajunge problema răsculării lui împotriva
lui Dumnezeu, şi problema îngerilor? Tocmai aici este cheia
înţelegerii adevărului. Dacă problema aceasta rămânea doar
problema lui Lucifer, el rămânea singur. Atunci el a continuat
acţiunea. Noi care urmărim prin ochiul credinţei acţiunea lui Lucifer,
trebuie să ne întrebăm: Cum va reuşi el?
Îngerii Îl iubesc pe Dumnezeu şi îl iubesc nespus şi pe dirijorul
şi comandantul lor, Lucifer. Însă pentru a-i avea de partea sa, trebuie
să-i determine să-L urască pe Dumnezeu. Şi pentru a realiza aceasta,
nu există decât o singură soluţie. Trebuie să spună ceva rău despre
El. Şi numai dacă va prinde aceasta, va reuşi să câştige îngerii. Dar
ce să spună rău despre Dumnezeu?
Orice împărat este înconjurat de legi ale guvernării lui. Dacă un
om încearcă să-i atragă pe supuşi împăratului de partea lui
determinându-i să-l facă pe el împărat, nu poate face aceasta decât
atacând sistemul de guvernare al împăratului, adică legile sale.
Concomitent, el va descoperi o altă platformă-program, adică alte
reguli de guvernare. Lovitura este dată aici, deoarece descalificând
~24~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
legile guvernării unui împărat şi câştigând de partea sa o parte

însemnată dintre oameni, tronul primului rege se clatină şi ori va
abdica de la tron, ori se începe războiul între el şi cel ce vrea să-i ia
locul. Aşa a lucrat Lucifer.
Şiretlicul cu care a lucrat Lucifer în cer îl descoperim la
Absalom, fiul lui David, care mai întâi s-a făcut împărat în mintea
lui, apoi a început să lucreze la câştigarea oamenilor prin
descoperirea unei false iubiri şi a unui fals interes pentru ei, atacând
sistemul de guvernare al tatălui său şi spunând că, dacă ar fi el
împărat, ar conduce poporul după alte reguli. Scopul urmărit nu era
fericirea celorlalţi, ci de a ajunge el împărat. Când a constatat că a
câştigat suficienţi suporteri, Absalom s-a declarat împărat şi a vrut
să-l omoare pe tatăl său, ca să-i ia locul. După calapodul lui Lucifer a
lucrat Absalom, însă aceeaşi soartă ca a lui Absalom cu oamenii lui,
o va avea şi Lucifer cu ai lui. (Citiţi 2 Samuel cap.15-22).
În Lucifer se naşte dorinţa de a fi împărat, dar ştie foarte bine că
nu pot rămâne doi împăraţi la cârmuirea Universului. Nu pot domni
doi împăraţi într-o ţară. Unul trebuie să dispară. Dacă Lucifer va
reuşi să convingă toate fiinţele sfinte că Dumnezeu nu are o Lege a
guvernării bună, atunci Dumnezeu trebuie să abdice de la tron sau va
fi înlăturat vrând-nevrând de puterea tuturor.
În mintea lui Lucifer se naşte o nouă lege. Acesta este numită, în
Sfintele Scripturi, Legea păcatului şi a morţii. Este contrară Celor
Zece Porunci.
După noul cod, care nu are în el nicio interdicţie, Lucifer susţine
că Legea lui Dumnezeu restrânge libertatea, prin cuvintele: „Să nu
faci!” Atunci el a găsit nod în papură şi loveşte în Legea lui
Dumnezeu. Cheamă îngerii şi le spune: „Dacă Dumnezeu zice că noi
suntem fiinţe libere, de ce în Legea Sa există cuvintele ’Să nu faci’?
Nu arată aceasta că noi nu avem voie să facem ce vrem? Constatarea
mea este că El ne-a interzis să creştem şi să cunoaştem mai mult.
Noi nu putem trece de statutul de executanţi ai ordinelor Lui. Nu
vreţi să fiţi liberi? Eu am un alt cod, în care nu există interdicţia ’Să
nu faci’. Cel care va asculta de codul meu, va fi cu adevărat liber să
facă ce vrea şi va fi fericit. Vreţi să ascultaţi de mine?”’
Astfel, pentru a-şi ajunge scopul, Lucifer a atacat Legea lui
Dumnezeu şi L-a acuzat că nu are o Lege de guvernare bună.
~25~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Aceasta este marea acuzaţie. Este miezul conflictului dintre Hristos

şi Satana.
Dacă nu ştii în ce a constat cearta dintre Lucifer şi Dumnezeu,
nu ştii cui să-i faci dreptate. A face dreptate unuia înseamnă să
trăieşti aşa cum zice el.
Fiecare înger este chemat să compare Legea lui Dumnezeu cu
noul cod născut de diavolul şi să se hotărască de care să asculte.
Dacă va hotărî să asculte de Legea lui Dumnezeu, prin aceasta va da
dreptate lui Dumnezeu. Iar dacă va hotărî să asculte de născocirile
diavolului, va da dreptate lui Lucifer.
Din mulţimea îngerilor, unii deja se hotărăsc. Alţi vor trebui să
se mai gândească şi să facă o analiză foarte atentă a noului cod,
comparându-l cu Legea lui Dumnezeu. Ei vor anticipa rezultatele
păzirii legii lui Lucifer şi le vor compara cu fericirea şi bucuria
izvorâtă până atunci din păzirea Legii lui Dumnezeu, apoi vor stabili
de partea cui să rămână.
Dumnezeu ştie ce se întâmplă, dar trebuie să mai dea puţin timp,
pentru ca fiinţele în dilemă să ajungă la un rezultat, şi să poată lua o
hotărâre. Minţile tuturor se tulbură. Dilema este mare. Îngerii hotărâţi
să rămână de partea Domnului au plâns cu mare durere în faţa celor
răzvrătiţi, îmbiindu-i să se întoarcă. Unii alternează între a rămâne de
partea lui Dumnezeu sau a trece de partea diavolului.
Soseşte ziua hotărârilor când Dumnezeu cheamă la sfat toţi
îngerii, deoarece va trebui să clarifice lucrurile. El stă în faţa
tuturor, având acuzaţia că Legea Sa nu este o lege a libertăţii, a
iubirii cum susţine, nu aduce fericire, ci este o lege nedreaptă,
aducându-i foloase doar lui Dumnezeu. De aceea nu poate fi
împlinită.
Dumnezeu nu are argumente. În dispute este nevoie de un
arbitru. Este neapărat nevoie de un factor decisiv care va avea o
poziţie supremă celor în conflict şi el va stabili de partea cui este
dreptatea. Însă arbitru nu există. Singura soluţie a lămuririi
problemei este să se umilească El în faţa lui Lucifer şi a tuturor
îngerilor, şi descoperind iubirea Sa, să-i câştige înapoi.
Prin faptul că Legea s-a născut în Dumnezeu şi este copia
caracterului Său, ea descoperă cum este El. Deoarece a spus că
Legea Sa este iubire, în criza aceasta groaznică, numai prin
atitudinea Sa Dumnezeu va arăta cum este Legea. Dacă va forţa pe
~26~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
cineva să facă aşa cum vrea El, toţi îi vor da dreptate lui Lucifer, care
a zis că, prin Legea Sa, Dumnezeu restrânge libertatea, şi arată
aceasta prin cuvintele „Să nu faci”.
Trebuie să ştim că, prin aceste cuvinte, Domnul nu ne-a interzis
nimic din ceea ce este bun, ci tot ce a zis El să nu facem este spre
nenorocirea noastră, dacă am face. Oare cum Se va manifesta
Dumnezeu în criza aceasta cumplită?
Aşa cum L-am văzut aici, pe pământ, pe Domnul Isus că S-a
umilit până acolo încât ne-a spălat picioarele ca să ne salveze, tot la
fel va trebui să Se umilească în faţa tuturor, ca să poată recupera
pierderea, dacă va fi posibil. Lovitura a fost cumplită pentru
Dumnezeu. Pierderea urma să fie de dimensiuni foarte mari.
Potrivit cu descoperirea caracterului Său, Dumnezeu a făcut o
pledoarie în faţa lui Lucifer, îmbiindu-l să primească din nou
dragostea Sa. Imaginaţi-vi-L pe Dumnezeu adresându-se cu
iubire: ,,Lucifer! Eşti prima Mea creatură şi dragostea mea pentru
tine este atât de minunată! Cu atâta bucurie te-am adus la existenţă,
încât nu se poate măsura. Te-am împodobit cu diamante, cu tot felul
de pietre scumpe şi cu aur. Tot ce am avut mai frumos am aşezat pe
tine. Nu se mai putea pune nimic mai mult. Te-am făcut desăvârşit în
frumuseţe şi în înţelepciune. Ce aş fi putut face mai mult şi n-am
făcut?
Te-am învestit cu cea mai înaltă slujbă. Tu eşti cel ce transmite
poruncile din partea Mea către toate celelalte fiinţe. Şi mai mult
decât atât, eşti marele dirijor al imensului cor ceresc. Timpanele şi
flautele (toate instrumentele de cântat) sunt în slujba ta, pregătite
pentru ziua când ai fost făcut (Ezechel 28:13).
Ai înţelepciunea să dirijezi o aşa mulţime de îngeri. Ce aş mai fi
putut face şi n-am făcut pentru tine, Lucifer? Spune! Pentru ce te-ai
răsculat dar împotriva Mea? Prin răscularea ta, nu dovedeşti altceva,
decât că refuzi dragostea Mea. Nu-ţi mai place că Eu te iubesc.
Pentru ce-Mi refuzi dragostea părintească?”
Mai mult decât atât, lacrimile Domnului curg de durerea
pierderii lui Lucifer şi a celorlalţi. Iubirea Sa pentru ei este
nemăsurată. Prin această atitudine, El descoperă că Legea Sa este
iubire. El ştie că ei vor muri şi aceasta Îl doare cumplit. Cum ar putea
să nu-L doară pe un părinte pierderea fiului său? Dacă noi care
~27~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
suntem răi suntem loviţi de durere în situaţii similare, cu cât mai

mult Tatăl Ceresc!
Dacă noi, oamenii, nu L-am fi cunoscut pe Domnul Hristos, nu
ne puteam imagina nicidecum manifestarea lui Dumnezeu. Dar
cunoscând iubirea Lui manifestată prin lacrimile care i-au curs în
diferite ocazii pentru noi, vrăjmaşii Săi, putem înţelege plânsul jalnic
al lui Dumnezeu pentru pierderea atâtor îngeri.
Dumnezeu a vrut să-i convingă pe toţi îngerii că îi iubeşte şi că
ceea ce a spus Lucifer despre El, nu este adevărat. Apoi i-a avertizat
că, dacă vor asculta de Lucifer, merg spre nenorocire. Le-a
descoperit că drumul pe care au apucat duce la pierzare veşnică. Prin
cuvinte frumoase, pe care noi oamenii nu le putem exprima, Tatăl
Ceresc le-a vorbit aşteptând să se întoarcă fiecare şi nenorocirea să se
transforme în bucurie.
Lucifer n-a vrut să recunoască, ci a rămas mai departe în prostia
lui. Era convins că a greşit şi a stat în cumpănă gata, gata să
recunoască, dar mândria l-a împiedicat s-o facă. Problema cea mai
grea pentru el a fost aceea că, pentru ştergerea marii dileme şi pentru
vindecarea tuturor îngerilor, Lucifer trebuia să iasă în faţă şi să
declare, cu claritate şi umilinţă, că tot ce a spus el despre Dumnezeu
sunt minciuni. Trebuia să spună că nenorocirea în care se găseşte
cerul este produsul lui. Numai aşa lămurea lucrurile, dezamorsa
tensiunea şi vindeca rănile. Dar nu. El nu recunoaşte, ci va rămâne
hotărât să-şi continue opera.
Pentru că Lucifer nu renunţă la dorinţa de a fi dumnezeu şi rege
al Universului, va trebui să înceapă războiul, chiar dacă de partea lui
sunt mult mai puţini şi nici nu este atotputernic ca Dumnezeu.
Dumnezeu vede pornirea unei rebeliuni, în momentul deciderii
lui Lucifer de a continua răzvrătirea lui. Se aştepta la un atac imediat
din partea lui şi de aceea luase măsuri înainte de izbucnirea atacului.
Îngerii rămaşi de partea lui Dumnezeu erau organizaţi pentru luptă.
Însă va trebui să le dea o şansă şi celor din partida lui Lucifer. Poate
că unii vor renunţa la pornirea lor şi vor trece înapoi.
Dumnezeu a întrebat pe cei de lângă Lucifer: „Dintre voi care
aţi păcătuit împotriva Mea, cel ce vrea să se întoarcă la Mine este
iertat.” Îngerii credincioşi Domnului au insistat ca fraţii lor să se
întoarcă, aşa cum insistă ca şi noi să ne întoarcem la Tatăl ceresc. Nu
ştim dacă s-a întors careva dintre ei, dar Dumnezeu nu poate lua o
~28~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
măsură arbitrară, fără să dea o a doua şansă. În final, lângă rebel

rămâne a treia parte.
Lucifer dă ordin de atac şi războiul se porneşte. Biblia spune:
„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut
birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare,
şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga
lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi
îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-9).
Diavolul a vrut să-L lovească pe Dumnezeu. Războiul a fost
adevărat. Putere la putere. Hristos cu oştile Sale învinge şi spulberă
îngerii răzvrătiţi din cer. Chip de întoarcere nu mai este. Satana şi
oştirea lui şi-au închis harul în faţa lui Dumnezeu. În acelaşi timp,
lovitura de suflet a lui Dumnezeu este groaznică.
Din cauza amăgirii provocate de Lucifer, Tatăl ceresc a pierdut
a treia parte dintre fiinţele scumpe şi iubite de El nespus. Vă daţi
seama ce foc?
Pentru a înţelege mai bine ce a simţit Dumnezeu, gândiţi-vă la
împăratul David. Fiul său Absalom a vrut să-i ia viaţa. Oamenii lui
David l-au lovit pe Absalom şi pe oamenii lui, aducând biruinţă
împăratului şi salvându-i viaţa. Dar, cu toate acestea, pe tata îl doare
aşa de tare pierderea fiul său, încât a plâns cu mare durere, zicând:
„Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit
eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”
Pe noi, oamenii, nu prea ne doare pierderea unui răzvrătit care
nu face parte din familia noastră, dar pe părinţii lui îi doare mult. Pe
David îl doare cumplit pierderea fiului său răzvrătit. Citiţi 2 Samuel
capitolele 15- 19.
Această întâmplare a lui David cu Absalom este redată în
Evanghelie tocmai pentru a înţelege durerea lui Dumnezeu pentru
pierderea lui Lucifer, dar şi pentru pierderea îngerilor care au trecut
de partea sa. Oamenii lui David l-au ucis pe Absalom, dar şi pe
foarte mulţi dintre oamenii lui. La Dumnezeu n-a fost aşa. El n-a
nimicit pe niciunul dintre răzvrătiţi.
Lucifer nu se vede înfrânt. El i-a spus lui Dumnezeu; „Cu mine
ai terminat! N-am treabă cu Tine, nu ai treabă cu mine! Cum trăieşti
Tu veşnic, trăiesc şi eu!”
~29~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Vrăjmaşul a ridicat un zid de despărţire între el şi Dumnezeu, iar

oştile sale aud pe comandant spunând: „Nu are voie nimeni să treacă
zidul dintre mine şi Dumnezeu!”
Păcatul pune un zid de despărţire între păcătos şi Dumnezeu.
Şi pentru că nu a reuşit să pună stăpânire pe Muntele cel Sfânt,
Dumnezeu va rămâne acolo, iar Lucifer se gândeşte să aleagă un loc
în Univers, unde îşi va ridica un scaun de domnie. Fiindcă
Dumnezeu nu l-a nimicit, războiul continuă.
Lucifer are o lege care este într-o totală opoziţie cu Legea lui
Dumnezeu. Legea sa este întipărirea fiinţei lui. Această lege a
gravat-o prin acceptarea lor, în mintea şi în trupul tuturor fiinţelor
din partida sa. Întreaga lui partidă este una în el. Toţi sunt uniţi într-
unul, adică în diavolul.
Lucifer este cel ce a schimbat configuraţia Universului, făcând
din unul – doi. A născut vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu, s-a
separat de El, făcându-şi partida sa. Din acest moment, cerul este
rupt în două. Satana s-a făcut dumnezeu şi rege. Sunt două partide.
Noua configuraţie este următoarea:
1. Partida unu: Dumnezeirea cu toţi îngerii care i-au rămas
credincioşi Lui, la care se adaugă şi lumile necăzute în păcat. Fiinţele
acestea au Legea lui Dumnezeu în minte şi în trup şi recunosc în
continuare pe Domnul Conducător plin de iubire, dar absolut.
Toţi sunt uniţi Într-unul, adică în Hristos. O numim partida lui
Dumnezeu, având numărul 1.
2. Partida doi care nu are nicio asemănare cu prima, este
alcătuită din Satana cu a treia parte dintre îngerii cerului. Partida
aceasta are legi total diferite de cele ale Tatălui ceresc, fiind în
deplină opoziţie. Fiinţele din partida doi au Legea păcatului în minte
şi în trup, iar Satana este recunoscut conducător absolut. Toţi
exprimă vrăjmăşie faţă de Dumnezeu. Toţi se unesc într-unul, adică
în diavolul, şi fac corp comun. Pot merge doi oameni pe un drum
fără să se învoiască? Adică dacă nu au aceleaşi principii? Nu se
poate. Principiile de acelaşi fel unesc, cele diferite despart.
Aşa se face că în Universul nostru sunt doi regi, ce sunt în
fruntea a două partide. De-acum fiinţele din Univers se împart în
două.
Revenind la versetul de la început, în care apostolul Pavel spune
că Hristos „este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat
~30~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
zidul de la mijloc care-i despărţea”, ne întrebăm: cine sunt cei doi pe

care, unindu-i, Hristos a făcut din doi – unul? Oare jertfa
Domnului să fi fost adusă pentru a uni din nou pe îngerii răzvrătiţii
cu cei din partida lui Dumnezeu şi astfel să facă din „doi – unul?” În
niciun caz. Vom descoperi mai târziu cine sunt cei doi pe care Isus
i-a unit făcând unul.
În partida diavolului, compusă din îngeri, n-a fost posibil să se
mai nască cineva în următorii ani, pentru ca să fie nevoie pentru el să
se deschidă o posibilitate de a alege între Lucifer şi Dumnezeu. N-a
fost nimeni care să zică: „Doamne, Tu ştii că eu n-am fost atunci
când Lucifer şi cu cei din jurul lui s-au răsculat împotriva Ta şi nu eu
am ales să fiu în partida lui, ci m-am născut aici. Şi ce vină am eu că
m-am născut în partida diavolului? Am hotărât eu să mă nasc? Te rog
dă-mi şi mie posibilitatea să cunosc Legea guvernării Tale şi să fac o
alegere între ea şi legea născută de Lucifer!”
Aceasta însemna o cerere de har. Dar n-a fost nimeni cu o astfel
de situaţie. Diavolul şi îngerii care au ascultat de el au avut un timp
de har, în care puteau să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie iertaţi.
Timpul de har pentru ei a fost înainte de războiul din cer, când Tatăl
ceresc i-a chemat înapoi pe toţi. I-a conştientizat că drumul pe care
au apucat duce l-a dezastru şi i-a rugat să se întoarcă, promiţându-le
că îi va ierta.
Când Lucifer cu ai lui s-au ridicat la luptă împotriva lui
Dumnezeu, au declarat cu hotărâre că resping total iubirea Tatălui
ceresc şi refuză harul iertător. Tatăl ceresc le-a respectat hotărârea şi
Şi-a retras harul. Satana cu îngerii lui, nu vor mai fi iertaţi niciodată.
Timpul de har pentru ei a trecut. Reţineţi lucrul acesta, fiindcă şi
pentru noi, oamenii de pe acest pământ, timpul pus la dispoziţia
noastră pentru a ne întoarce la Dumnezeu şi a primi iertare, este
limitat. Grăbiţi-vă cât aveţi har! Cât aveţi ocazie.
Cele două partide au legi inalienabile. Nimic din partida lui
Dumnezeu nu se poate asocia cu ceva din partida diavolului. „Ce
înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel
credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui
Dumnezeu cu idolii?” 2 Corinteni 6:15
Când era pe pământ, Domnul a zis: „Nu voi mai vorbi mult cu
voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine”
(Ioan 14:30). Deci nu există niciun amestec între Hristos şi Satana.
~31~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Remarcăm un lucru foarte, foarte important. Vrăjmăşia porneşte

numai dintr-o parte, şi anume de la Satana şi partida lui către
Dumnezeu. Este adevărat că, din pricina răutăţii diavolului, Tatăl
ceresc va trebui să ia măsuri de exterminare a răului, dar o face
nevoit şi cu mare durere. Nu pot rămâne doi dumnezei în Univers şi
nici doi regi într-o ţară. Cu toate că putea ucide partida lui Lucifer, El
n-a făcut-o atunci. Aşa se face că rămân două cete în Universul lui
Dumnezeu. Starea aceasta a creat un vid. Dumnezeu este aşezat
într-o mare dilemă.
Întrebarea care se ridica atunci era: Cine va rămâne regele
Universului? Dumnezeu ori Lucifer? Rege al Universului va rămâne
cel ce are o lege de guvernare mai bună. Cel ce are o lege care să
aducă fericire fiinţelor chemate a o împlini. Cu siguranţă că
Dumnezeu are o Lege mai bună. Însă cum va dovedi El acest lucru
pentru a rămâne rege recunoscut, iubit şi ascultat ca şi mai înainte?
Cine va stabili dreptul lui Dumnezeu de a-l ucide pe diavol? Dacă-l
ucidea atunci pe el şi pe ai lui însemna să distrugă tot. Îngerii
credincioşi i-au iubit mult, mult de tot, pe Lucifer şi pe ceilalţi îngeri,
şi Dumnezeu n-a putut să sfâşie inima îngerilor credincioşi,
distrugându-i pe răzvrătiţi. Cei rămaşi cu Domnul, fiind şi aşa în
dilemă, din cauza minciunilor lui Satana, s-ar fi răsculat şi ei, dacă
Dumnezeu ar fi procedat la uciderea rebelilor. Atunci Dumnezeirea
se întreabă: „Ce vom face? Cum vom distruge răul? Cine va
convinge fiinţele sfinte că Eu am dreptate?” Este nevoie de un
arbitru.
Dumnezeu, Creatorul, fiind acuzat şi lovit de Lucifer cu tot felul
de insinuări şi de minciuni, are nevoie de cineva care să judece între
ei. Dumnezeu vrea dreptate, dar şi Lucifer vrea acelaşi lucru. Cine va
stabili cine are dreptate şi cine nu?
Citind Evanghelia, descoperim că, din cauza acelei situaţiei de
criză, în cer a luat fiinţă un tribunal de judecată. Domnul Hristos iese
în față pentru a rezolva problema dumnezeirii în războiul dintre
Dumnezeu și Lucifer. Cu toate că El a spus „Eu şi Tatăl una
suntem”, Tatăl ceresc este Judecătorul care va judeca fără părtinire şi
va stabili dreptatea între Domnul Hristos şi Satana. Ambii sunt
invitaţi să-şi susţină cauza cu probe aduse de martori. Martorul este
factor decisiv. Numai pe baza declaraţiei martorului se poate stabili
dreptatea.
~32~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Pentru ca cineva să poată fi martor, trebuie să întrunească cel

puţin două condiţii.
1. Să nu fie implicat în conflict.
2. Să cunoască foarte bine în ce anume constă conflictul dintre
împricinaţi.
Îngerii nu pot fi martori, deoarece ei au luat parte la conflict,
luptând fiecare întruna dintre cele două partide învrăjbite. Atunci...
cine pot fi martorii?
Pentru că martori nu sunt să-L susţină, Dumnezeu Se gândeşte
să creeze o fiinţă care n-a luat parte la conflict, dar căreia să i se facă
cunoscut adevărul şi în urma unei analize făcute, să stabilească cine
are dreptate. Aşa că martorul după mărturia căruia se va stabili
dreptatea, va analiza legile fiecăruia dintre capi şi va stabili care
dintre cele două legi este mai bună. Rezultatul?
Dacă I se va da dreptate lui Dumnezeu, Satana cu ai lui vor fi
ucişi. Dacă i se va da dreptate diavolului, chiar dacă nu-L poate ucide
pe Dumnezeu, răul va dăinui veşnic.
Domnul numeşte „martorii Mei” pe aceia dintre oamenii de pe
pământ care ascultă şi împlinesc Legea Sa, demonstrând că ea nu
restrânge libertatea, că poate fi împlinită, că aduce fericire omului
care o împlineşte şi prin el şi celor din jur. „Voi sunteţi martorii Mei,
zice Domnul, voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să
Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut
niciun Dumnezeu şi după Mine nu va fi” (Isaia 43:10).
Omul
Dumnezeu aduce la existenţă planeta Pământ, sădeşte grădina
Eden, făcând să crească în ea tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi
buni de mâncat. Însă nu este suficient. Pentru ca diavolul să-şi poată
susţine teza, trebuie să aibă şi el un pom. Şi Dumnezeu sădeşte
pomul cunoştinţei binelui şi răului.
„Apoi Dumnezeu a zis: ’Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste
păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate
~33~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
târâtoarele care se mişcă pe pământ’. Dumnezeu a făcut pe om după

chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi
parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:26.27).
Ce înseamnă om făcut după chipul lui Dumnezeu? Înseamnă că
omul va avea Legea lui Dumnezeu în minte şi în trup. Va avea
acelaşi caracter ca al Tatălui ceresc, conducându-se după aceeaşi
Lege. Astfel a fost adus la existenţă omul de pe pământ, făcând parte
din partida lui Dumnezeu. El va fi pus în faţa legii diavolului, o va
compara cu Legea Domnului şi va stabili care este mai bună.
Dumnezeu nu poate concepe ca răul să dăinuiască veşnic.
Tocmai de aceea războiul este puternic. Este pe viaţă şi pe moarte.
Cine va câştiga? Hristos vrea să biruie cu orice preţ, dar şi Satana
vrea să câştige biruinţa.
Omul de pe Pământ n-a luat parte la războiul interstelar. El va
stabili fie dreptatea lui Dumnezeu, scoţându-L din dilemă şi dându-I
dreptul de a-l ucide pe Satana, fie va da lui Satana dreptul la viaţă,
prin unire cu el.
Dacă va stabili că Dumnezeu are o Lege mai bună, va dovedi
aceasta ascultând de Dumnezeu și mâncând doar din pomii indicaţi
de Tatăl ceresc. Prin această atitudine va da dreptate lui Dumnezeu
care va obţine adeziunea tuturor să-l nimicească pe Lucifer.
Dacă însă diavolul îl va convinge să mănânce şi din pomul lui,
prin aceasta omul va da dreptate diavolului şi Dumnezeu nu-l va mai
putea distruge.
Creatorul nostru aşază în grădina Eden pe cei doi martori, Adam
şi Eva, şi le spune: „Adam şi Eva! Eu v-am creat şi v-am aşezat aici.
Trebuie să ştiţi că în Universul Meu s-a produs o ruptură. Lucifer,
primul dintre îngeri, a născut o lege prin care a atacat Legea Mea
care constituie principiul guvernării Mele, spunând că ea restrânge
libertatea. El s-a separat de Mine, a câştigat a treia parte dintre îngeri
şi se conduc după legea sa. S-a făcut dumnezeul lor şi acum are
pretenţie de dumnezeu, măcar că el este creatură. El intenţionează să
vă facă cunoscut legea lui cu gândul ca voi să treceţi la ascultare de
ea. Amândoi veţi face comparaţie între legea lui şi Legea Mea şi voi
veţi stabili care dintre noi are o lege mai bună. Dacă veţi aprecia că
Legea mea este o Lege bună şi aduce fericire tuturor, o veţi respecta
şi nu veţi mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Astfel Îmi
veţi da dreptate Mie, iar Eu voi putea realiza planul de a distruge
~34~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
răul. Eu v-am dat voie să mâncaţi din toţi pomii din grădină după
plăcere, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului, din mijlocul
grădinii, vă poruncesc să nu mâncaţi. Totuşi, alegând să mâncaţi din
el, o puteţi face.
Dacă însă veţi asculta de Lucifer şi veţi mânca din pom, atunci
Eu pierd şi voi fi iarăşi de batjocură. Mâncând din el, descoperiţi că
Lucifer are dreptate. Şi trebuie să mai ştiţi un lucru. Dacă nu veţi
asculta de Mine, „veţi muri.” Iar ca să mai pot rezolva problema
voastră, va trebui să mor şi Eu. Ne putem da seama foarte ușor că
Dumnezeu a făcut cunoscut celor doi poruncile Sale care arătau ce
înseamnă și ce se întâmplă prin călcarea lor.
Cele Zece Porunci rostite în Eden

1. „Adam şi Eva! Deoarece Eu sunt Domnul Dumnezeu vostru,
vă rog să nu recunoaşteţi alt dumnezeu, afară de Mine!”
2. „Poate că va apărea în faţa voastră vreun chip, să nu vă
închinaţi în faţa lui!”
3. „Să nu Mă batjocoriţi, unindu-vă cu Lucifer, căci prin aceasta
declaraţi că Legea Mea nu este bună!”
4. „Ziua a Şaptea, este ziua de odihnă, pe care am făcut-o de la
început. Dacă păziţi numai această zi, Mă veţi recunoaşte Creatorul
şi Dumnezeul de fapt şi de drept.”
5. „Să Mă cinstiţi ca părinte al vostru!”
6. „Dacă nu Mă veţi asculta, şi nu-Mi veţi salva onoarea, va
trebui să mor. Vă rog să nu Mă ucideţi!”
7. „Să nu desfrânaţi. Aceasta înseamnă slujirea altui dumnezeu.”
8. „Eu v-am dat un pământ destul de mare, vă veţi putea înmulţi
şi-l veţi stăpâni. Aici, în Eden, am făcut să crească tot felul de pomi,
plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, ce sunt ai voştri şi din care
puteţi mânca după plăcere. Atât este proprietate voastră. Pomul din
mijlocul grădinii nu este al vostru. Să nu luaţi nimic din cea ce nu
este al vostru, căci acesta este furt!”
9. „Dacă veţi tece de partea lui Lucifer, dându-i dreptate, Mă
veţi face mincinos în faţa tuturor. Fiindcă Eu sunt Părintele vostru şi
sunt cel mai aproape de voi, vă rog să nu mărturisiţi strâmb
împotriva aproapelui vostru.”
~35~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
10. „Un singur drept nu v-am lăsat, dar sunteţi liberi să alegeţi.
Pentru că mâncând din acest pom, care nu este al vostru, se
declanşează nenorocirea pentru noi, să nu poftiţi nimic din ceea ce
este al aproapelui vostru.”
Dumnezeu le-a descoperit pericolul şi-i roagă să rămână de
partea Sa. Cei doi, în mod sincer, răspund afirmativ.
Ispitirea
Ispitirea are loc. Ochii tuturor sunt pe femeie. „Şarpele era mai
şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul
Dumnezeu. El a zis femeii: ’Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să
nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»’
Femeia a răspuns şarpelui: ’Putem să mâncăm din rodul tuturor
pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii,
Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el,
ca să nu muriţi»’. Atunci şarpele a zis femeii: ’Hotărât, că nu veţi
muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor
deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul’”
(Geneza 3:1-5).
Aici apare doar o mică parte din discuţia celor doi. Eva nu putea
fi amăgită doar cu atât. Domnul Isus a spus că nu s-au putut scrie
toate lucrurile. De aceea trebuie să ne dăm seama că discuţia a fost
mult mai lungă. Ceea ce ne este prezentat în Geneza 3:1-5 este o
discuţie directă, fără dovezi puternice din partea diavolului pentru a o
convinge pe Eva să renunţe la ascultarea de Dumnezeu. Este redat
doar în esenţă. Nici astăzi, când lumea noastră este într-o mare
confuzie în a defini ce este bine şi ce este rău, diavolul nu poate
convinge pe cineva să păcătuiască doar prin câteva cuvinte şi gata, a
şi reuşit. Lucrarea păcatului se pregăteşte din timp şi fin. Cât despre
Eva, care cunoştea clar ce este bine, el a trebuit să folosească
amăgirea sa în acelaşi fel cum a făcut cu îngerii sfinţi care au fost
amăgiţi de el.
Pentru a o face să creadă că nu va muri, cu siguranţă că diavolul
i-a spus femeii: „Dumnezeu nu a creat nicio fiinţă muritoare,
deoarece El este nemuritor, şi tot ce a creat este nemuritor. Aici nu
este problema de moarte, ci este vorba de restrângerea libertăţii. Şi
~36~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
nu ţi se pare că Dumnezeu ţi-a restrâns libertatea când ţi-a spus să nu

mănânci de aici? Întreabă-te cum de ai dreptul să mănânci din toţi
ceilalţi pomi, şi din acesta nu? Dumnezeu v-a dat tot pământul cu
grădina aceasta, şi nu este curios că, în grădina ta, El a sădit un pom
din care nu-ţi dă voie să mănânci, spunându-ţi că nu este al tău?
Atunci de ce l-a mai sădit? Unde este libertatea voastră, dacă
poruncile lui încep numai cu „să nu faci?” Aici este un mister.
Dumnezeu ştie că, mâncând din acest pom, veţi fi ca El, cunoscând
binele şi răul şi de aceea vă interzice a consuma din el. Uite că eu
sunt în pom şi pot consuma după plăcere, fără să mor. Dumnezeu ţi-a
interzis să mănânci de aici, pentru ca să rămâi aşa şi să nu ajungi mai
sus. Eu am altă lege după care mă conduc şi am ajuns mai sus decât
vrea Dumnezeu. Este cu adevărat o lege a libertăţii.”
Referindu-ne la realitatea practică de astăzi, putem descoperi
foarte uşor cum a amăgit diavolul pe Eva. Aceeaşi atitudine şi
învăţătură o are cu privire la Legea lui Dumnezeu şi astăzi. Noi,
oamenii suntem influenţaţi să credem că Cele Zece Porunci restrâng
libertatea noastră şi marea majoritate dintre noi leapădă poruncile
Tatălui ceresc, crezându-l pe vrăjmaş.
Discuţia cu Eva continuă: „Ascultă dar şi legea mea! Este total
diferită. Din ea lipsesc cuvintele ’Să nu faci’, iar în locul lui ’să nu
faci’ este scris ’liber să faci’. Aceasta chiar sună a libertate!
Prin ceea ce se întâmplă astăzi ne putem da seama foarte ușor
cum formulează Satana atacul împotriva Legii lui Dumnezeu.
Poruncile lui Dumnezeu atacate

1. „Dumnezeu ţi-a spus: ’Să nu ai alţi Dumnezeu afară de El’.
Legea mea îţi dă libertatea să ai câţi vrei.”
2. „Dacă Dumnezeul tău zice că ai libertate, de ce să nu-ţi faci
tu un dumnezeu după inima ta? Legea mea îţi dă dreptul să-ţi faci
dumnezei câţi vrei şi să te închini înaintea lor”.
3. „Dacă legea mea îţi dă dreptul să ai dumnezei câţi vrei,
înseamnă că niciunul nu se supără pe tine dacă îl schimbi cu altul şi
nu spune să nu-i iei numele în deşert”.
4. „De ce să nu te odihneşti în ziua în care vrei tu? Dacă trebuie
numai în ziua a şaptea, unde este libertatea de alegere? Dacă alegi să
asculţi de legea mea, te poţi odihni când vrei”.
~37~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
5. „De ce te obligă să-l cinsteşti ca părinte? Merită El cinstire

când ţi-a ascuns adevărul cu privire la avantajul consumării din
pomul acesta? De ce nu-ţi dă ţie dreptul să stabileşti? Legea mea îţi
dă dreptul să cinsteşti doar pe cel ce merită”.
6. „Cum poate spune Dumnezeu că-L ucizi dacă mănânci de
aici? Poţi tu să-L ucizi pe Cel Nemuritor?”
7. „Dacă ţi-am spus că poţi să-ţi faci câţi dumnezei vrei,
înseamnă că nu este cazul să mai discutăm de adulter. Prin faptul că
Dumnezeu ţi-a interzis să te închini cui vrei, nu ţi se pare că eşti
forţată?”
8. „Pomul acesta este al meu şi eu îţi dau voie să mănânci din
el. Şi dacă eu îţi dau voie, nu te poate acuza nimeni că ai furat. Poţi
mânca după plăcere. Eşti liberă să stabileşti tu”.
9. „Dacă tu apreciezi că legea mea îţi dă adevărata libertate,
spune aceasta şi nimeni nu te poate socoti mincinoasă. E aprecierea
ta”.
10. „Dacă vei mânca de aici, vei avea toate libertăţile de care
ţi-am vorbit. Dacă nu, va trebui să fii înconjurată numai de interdicţii
prin ’Să nu faci’”.
Înţelegem clar că, în felul acesta, diavolul i-a prezentat
„fărădelegile lui” şi cred că în forma aceasta, deoarece aceste lucruri
le fac oamenii care nu ascultă de Dumnezeu. Când spun „în forma
aceasta”, nu mă refer la cuvintele folosite în exprimare, ci la modul
în care diavolul aşază ispitele. Şi astăzi este la fel.
Eva compară cele două legi şi va stabili cine are o lege mai
bună. Ea urmează să decidă cine are dreptate. Dumnezeu ori Satana.
Dacă nu va mânca, dilema va dispărea, Lucifer va muri, ea va trăi şi
nici Isus nu va fi nevoit să moară. Dacă însă va mânca, dilema va
rămâne, diavolul va trăi, apoi, ea şi Isus vor muri. Cuvântul spune:
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că
pomul era de dorit ca să deschidă mintea cuiva”. Şi lovitură! „A luat
deci din rodul lui, şi a mâncat”.
Întreg cerul este consternat! Dumnezeu este mincinos şi nu are o
Lege bună. Batjocura este cumplită. Primul martor Îl face mincinos
pe Dumnezeu.
Urmează Adam. Cuvântul Scripturii spune că Eva „a dat şi
bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el” (Geneza
3:6).
~38~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Deoarece nu se spune că Adam a vorbit cu şarpele, se înţelege

clar că el nu era de faţă. Dumnezeu pe el l-a făcut cap şi nu se putea,
fiind de faţă, să nu poarte el discuţia. Adam ştia de pericolul atingerii
de acel pom şi, dacă era de faţă, nu putea trata cu nepăsare discuţia
Evei cu şarpele. Prin cuvintele „a dat şi bărbatului ei, care era lângă
ea”, nu trebuie înţeles că se referă la prezenţa lui Adam cu Eva lângă
pom. Tuturor celor căsătoriţi, Dumnezeu le-a dat un tovarăş de viaţă
care să le fie aproape. Şi eu spun că Tatăl ceresc mi-a dat o soţie care
este lângă mine, dar aceasta nu înseamnă că eu nu mă pot exprima
aşa, când sunt departe de ea din punct de vedere al distanţei în
kilometri.
După ce a consumat din pom, Eva a mers la Adam şi ea l-a
ispitit pe el să mănânce din fructele pomului oprit, care erau în
mâinile sale. El a rămas consternat când ea i-a spus că a mâncat de
unde nu trebuia. „Ce-ai făcut?” „Am mâncat din pom”. „Groaznic!”
Acum se întreabă pentru el, ce-i de făcut? Respiraţia întregului
Univers este întretăiată, şi aşteaptă hotărârea lui Adam. O a doua
lovitură dată lui Dumnezeu. Adam se hotărăşte să împărtăşească
aceeaşi soartă cu Eva. Dumnezeu este iarăşi batjocorit. Al doilea
martor, prin trecerea lui de partea lui Lucifer, mărturiseşte că
Dumnezeu nu are o Lege bună. Este făcut de ocară în faţa tuturor.
Omul ascultă de diavol şi trece de partea lui, fără ca Dumnezeu
să fi provocat aceasta. Cerul intră în doliu. Omul va muri, însă în faţa
scaunului de domnie din cer apare şi Isus junghiat (Apocalipsa 5,1-
6). Batjocora demonilor la adresa lui Dumnezeu izbucneşte puternic,
arătând că au dreptate şi că au câştigat războiul. Diavolul şi îngerii
lui vor trăi, deoarece omul care era chemat ca un arbitrul le-a dat
dreptate, iar Dumnezeu rămâne fără replică. Nu mai există nicio
dovadă că Dumnezeu are dreptate, prin care să convingă fiinţele
sfinte să fie de acord ca Dumnezeu să-l nimicească pe diavol.
Pentru că a trecut de partea lui, Satana a şters din om Legea lui
Dumnezeu şi i-a gravat în mintea sa Legea păcatului şi a morţii,
numită şi Legea firii pământeşti. Omul n-a câştigat, ci a pierdut. Cei
doi au fost fericiţi în Eden cât timp au ascultat de Legea lui
Dumnezeu.
Când Eva a acceptat să studieze o altă lege, gândind că ar putea
exista ceva mai bun decât ce le oferise Tatăl ceresc, deja a descoperit
neîncrederea în Dumnezeu şi El a fost dezonorat. Dacă ea Îl credea
~39~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
pe Dumnezeu pe cuvânt şi refuza să intre într-un asemenea studiu, nu

erau atraşi în moarte şi rasa umană nu ajungea într-o aşa nenorocire.
Apoi, printr-o astfel de atitudine, Îi dădea dreptate lui Dumnezeu, iar
El nimicea răul care n-ar mai fi atins planeta noastră. Dar ea a
acceptat un studiu periculos. O şedinţă spiritistă, ca şi şedinţele de
astăzi. Curiozitatea de a descoperi dacă este ceva mai bun decât ceea
ce a zis Dumnezeu, a adus dezastru la noi. Şi astăzi sunt mari
curiozităţi şi nu se rămâne la un aşa-zice Domnul. Fiecare om zice:
„De ce să nu ştiu mai mult? Dacă este ceva mai bun, de ce să nu
beneficiez şi eu?” Curiozitatea care duce departe de Dumnezeu,
conduce la dezastru.
Pe de altă parte, dacă cineva susţine că omul a fost făcut să
cadă, Îl acuză pe Dumnezeu de nedreptate şi de faptul că a creat
omul pentru experiment.
Cel care susţine că omul a fost făcut să cadă dă dreptate
diavolului şi susţine că Legea Domnului nu este bună. Şi sunt mulţi
oameni care susţin că Legea firii pământeşti este mai bună decât
Legea lui Dumnezeu, cu toate că merg la dezastru, ascultând de ea.
Ce ziceau îngerii, dacă lucrurile stăteau aşa? Nu-l acuzau ei pe
Dumnezeu reproşându-i că nu trebuia să mai facă şi omul? A cui era
vina căderii omului? Nu era a Domnului? Mai putea Dumnezeu să-l
învinovăţească pe Satana? Nu. Şi cu atât mai mult pe om. Şi apoi cu
câtă jenă faţă de toate fiinţele din Univers ar fi lucrat Dumnezeu
pentru salvarea omului, mai ales că pretinde că ştie dinainte ce se
poate întâmpla! Putea citi gândurile îngerilor care ziceau: „Ai ştiut şi
ai făcut conştient un rău atât de mare!” Acum, repară ce-ai stricat şi
salvează-l! Plăteşte pentru el!”
Să ne gândim că atunci când Dumnezeu a hotărât să creieze
omnul, Domnul Hristos și-a asumat riscul de a muri. Și nu cred că ar
fi făcut omul pentru vreun experiment, știin că în urma căderii lui
trebuie să-și dea viața.
Omul se uneşte cu diavolul şi face parte din partida lui. De-
acum se va conduce după Legea firii pământeşti, în care este şi o
poruncă cu interdicţie, pe care Satana nu i-a descoperit-o Evei la
pom, ci după înşelare. „Nu ai voie să treci în partida lui Dumnezeu,
deoarece eşti supusul meu şi am dreptul de stăpân asupra ta.” Se
vede clar câtă împotrivire față de cel ce vrea să-L primească pe
Domnului Hristos ajungând chiar la a-l persecuta.
~40~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Omul nu mai este o fiinţă liberă, ci obligatoriu va împlini

poruncile diavolului, măcar că făcând voia firii pământeşti, are
impresia că este liber. Asculţi de firea ta, asculţi de Satana.
Dumnezeu l-a căutat pe om pentru a-i descoperi o cale de
salvare. Lucifer a văzut că Dumnezeu vrea să-l salveze pe om din
mâna sa şi, pentru că acest lucru nu-i place deloc, i-a spus lui
Dumnezeu că-l va determina pe om să păcătuiască atât de mult, încât
Dumnezeu să nu-l poată mântui. Astfel înţelegem cuvintele
apostolului Pavel care spun: „Ba încă şi Legea a venit, pentru ca să
se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a
înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând
moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea
viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 5:20.21).
„Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit şi prin
însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Aşa că Legea, negreşit,
este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul,
tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru
bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin
faptul că se slujea de aceeaşi poruncă” (Romani 7,11-13).
Diavolul aţâţă oamenii la fapte rele, gândind că poate determina
pe Dumnezeu să-i urască şi totdeodată oamenii să-L urască pe
Dumnezeu.
Dumnezeu nu a renunţat la nimic din Legea Sa, din milă faţă de
omul căzut, ci El a aşezat-o în faţa noastră tocmai ca să ne arate
păcatul şi să putem face comparaţie între regulile Lui, care aduc
binele şi fericirea şi regulile diavolului care conduc la dezastru şi
pierzare. Orice om este chemat să compare Legea lui Dumnezeu cu
Legea firii pământeşti şi, potrivit cu alegerea pe care o face, va
culege roadele.
Prin alianţa făcută de om cu diavolul, Dumnezeu n-a câştigat
dreptul de a-l ucide pe Satana şi, atâta timp cât omul va rămâne de
partea diavolului, Dumnezeu nu va putea nimici răul. Omul este
scutul de apărare al diavolului. Numai dacă Dumnezeu va putea să
aducă pe om la ascultare desăvârşită de poruncile Sale, va reuşi
să convingă Universul că Legea lui este bună şi va putea obţine
acordul tuturor să-l nimicească pe diavolul. Pentru a demonstra
că se poate şi pentru a realiza lucrul acesta, a venit Isus la noi.
~41~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Legea Celor Zece Porunci aduce cunoştinţa de păcat. Călcarea

ei este păcat. Diavolul ştie cât de urâcios şi odios este păcatul
înaintea lui Dumnezeu şi determină omul să calce această lege,
pentru ca Dumnezeu să nu reuşească realizarea sfinţirii omului,
fiindcă prelungirea vieţii diavolului depinde de nereuşita lui
Dumnezeu de a-l salva pe om. Atâta timp cât omul nu poate fi adus
la o deplină ascultare de Cele Zece Porunci şi va rămâne un păcătos,
Dumnezeu nu-şi poate susţine dreptatea. Ci ea este de partea
diavolului care a declarat că Cele Zece Porunci nu pot fi păzite. Este
o lege rea şi exprimă o absurditate, având o cerinţă imposibil de
realizat. Aceasta este prima variantă pe care o doreşte Satana. Dar
mai are încă o alternativă. Se gândeşte că, dacă omul ar fi iertat
rămânând veşnic un călcător al Celor Zece Porunci, atunci
Dumnezeu va fi obligat să-l ierte şi pe el. Şi în cazul acesta, dreptatea
ar fi fost tot de partea diavolului, cum că Cele Zece Porunci nu pot fi
nicidecum împlinite şi Dumnezeu nu poate nimici pe călcătorul
Legii. Tocmai de aceea a venit Domnul Hristos în trup de om - să
dovedească clar că omul care ascultă de Dumnezeu poate împlini
Legea şi, împlinind-o, este fericit. „Domnul a voit pentru dreptatea
Lui, să vestească o lege mare şi minunată” (Isaia 42,21).
Prin Isus Hristos, Dumnezeu a demonstrat că omul poate asculta
de Legea Sa, simţindu-se fericit şi la loc larg, dar numai folosind
metoda Lui. Lucrarea Domnului înseamnă să aşeze în om înţelegerea
situaţiei lui grave, iar omul, ajutat de Dumnezeu, să realizeze în
caracterul său asemănarea cu Hristos şi să fie salvat. Omul trebuie să
se încreadă în puterea divină, să se predea pe deplin lui Hristos,
pentru ca El să refacă chipul Său în el. Adică să şteargă Legea
păcatului şi a morţii din mintea sa şi să pună Cele Zece Porunci, ca
regulă de vieţuire. Aceasta înseamnă vrăjmăşie între omul lui
Dumnezeu şi diavol. Reţineţi! Nu între om şi om, ci între omul care
vrea să facă voia Domnului şi diavol.
Planul este făcut şi biruinţa va fi sigură. În virtutea acestui plan
şi împotriva voinţei diavolului, Cel ce urma să-Şi dea viaţa pentru
noi, lucrează asupra oamenilor.
Oamenii se înmulţesc şi Dumnezeu lucrează asupra lor, însă,
până la Avraam, Dumnezeu nu separă pe cei credincioşi de restul
lumii, aşa cum a făcut cu Avraam.
~42~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Vom începe de la Avraam pentru a înţelege mai bine lucrarea

lui Dumnezeu şi a diavolului, măcar că ce s-a întâmplat de la
Avraam la Hristos se poate vedea şi înapoi, în dreptul fiecărui
credincios.
Alegerea lui Avraam

Din Avraam şi sămânţa lui, Dumnezeu intenţionează să
pregătească un popor separat, prin care Isus să vină la noi, şi pe care
apoi să-l ia la Sine. Poporul acesta trebuia să aibă legile Domnului,
adică să facă parte din partida Sa. Isus nu Se putea naşte între
oamenii din partida diavolului, care nu cunoşteau pe Dumnezeu şi nu
aşteptau nicicum un eliberator. Oamenii Îl omorau şi nu înţelegeau
absolut deloc lucrarea Lui. Era omorât ca oricare alt om şi nimeni
nu-şi punea încrederea în El. Aşa că Domnul coboară, în lumea
noastră în împărăţia diavolului fără să-i ceară voie şi, ducându-se în
Ur, din Caldeea, îl întreabă pe Avraam: „Vrei să Mă urmezi şi să
lucrezi pentru Mine?” Răspunsul este „vreau”. Atunci ieşi de aici şi
deosebeşte-te de toţi ceilalţi pentru a demonstra întregului Univers că
vrei să fii al Meu. „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui
tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam
mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o
binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi
blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor
fi binecuvântate în tine.
Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot
împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din
Haran” (Geneza 12:1-4).
Vă amintiţi că omul a fost creat ca făcând parte din partida lui
Dumnezeu (era după chipul Său). Alegând să asculte de diavolul, a
trecut în partida lui. Şi pentru că părinţii noştri au trecut în partida
diavolului, ei ne-au născut în aceeaşi partidă. Astfel toţi oamenii erau
una în diavolul.
Când Dumnezeu a ales pe Avraam, a lovit în partida diavolului
şi scoţându-l din ea, a făcut din unul – doi. Aşa cum în cer Satana a
rupt partida lui Dumnezeu făcând din unul – doi, la fel a făcut şi
Domnul Hristos. A rupt partida diavolului făcând din unul – doi.
~43~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Deci partida diavolului este ruptă în două. Însă aici este ceva foarte
interesant. Chiar dacă Avraam este chemat să facă parte din partida
lui Dumnezeu, trebuie să ţinem cont că, prin separarea lui, se naşte a
treia partidă din Univers, total diferită de celelalte două. Omul care
acceptă chemarea Domnului, trecând la ascultarea de El, va avea în
minte Legea lui Dumnezeu după care va trăi, iar în trupul lui, Legea
firii pământeşti care-l ispiteşte la păcat, dar nu se conduce după ea.
În cel ce rămâne de partea diavolului, rămâne aceeaşi lege
plantată de Satana în minte şi în trup. Legea aceasta este răsadul
despre care Domnul a spus că nu a fost sădit de Tatăl ceresc (Matei
15:13). Acum înţelegem într-un mod foarte clar că noi suntem
tutelaţi ori de Satana, ori de Dumnezeu. Avem prin puterea divină
libertatea de alegere şi mintea noastră va fi guvernată de acela pe
care îl alegem.
Noua partidă (adică a treia) pe care o aduce la existenţă
Dumnezeu prin separarea lui Avraam, o voi numi Partida lui
Avraam. Nu uitaţi! Ea aparţine lui Dumnezeu şi toţi cei ce vor intra
în partida aceasta vor aparţine Tatălui ceresc.
Dumnezeu are de acum două partide. Prin Avraam, Dumnezeu
vrea să aducă lumină lumii. Ieşirea lui din Ur, din Caldeea, este un
simbol al separării de lume, dar şi al ieşirii din partida diavolului.
Împărăţia diavolului tremură. Un captiv îi scapă. Satana mâniat
dă ordinul: „Nimeni nu are voie să treacă la Avraam”. Din pricină că
a plecat de la noi, Avraam trebuie urât, batjocorit, lovit şi trebuie să
facem tot ce ne stă în putinţă să-l aducem înapoi. Astfel, diavolul
descoperă un zid de despărţire care va sta împotriva trecerii oricărui
om din partida lui la Dumnezeu, intrând în partida lui Avraam.
Avraam pleacă şi Dumnezeu îi asigură protecţia. Timpul trece,
Avraam îl lasă în urmă pe Isac şi trece la odihnă. Isac aduce pe lume
pe Iacov, iar acesta are doisprezece fii. Iosif, unul dintre fiii lui, este
vândut în Egipt şi mai târziu, din cauza unei secete, ajung şi fraţii lui
la el. Aici, Satana pregăteşte distrugerea lor. Iosif moare şi guvernul
se schimbă, iar poporul lui este robit. Diavolul doreşte să facă din fiii
lui Israel captivii săi şi să-i treacă sub stăpânirea sa. Ei se înmulţesc
mult sub protecţia divină şi se pare că devin un pericol pentru
împărăţia lui Satana. Prin mulţimea aceasta, Domnul vrea să Se facă
cunoscut tuturor neamurilor. Satana tremură de teama că va mai
scăpa şi alţi captivi, şi dă ordin să omoare băieţii care se vor naşte în
~44~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Israel. Dacă timp de mai mulţi ani băieţi nu mai erau în Israel, felele
trebuia să se căsătorească cu băieţi egipteni şi poporul Israel ar fi
dispărut. Astfel Hristos nu mai avea un popor prin care să vină la noi.
Porunca de ucidere a băieţilor trebuie executată, şi Faraon ordonă
moartea băieţilor evrei. Tocmai sub acest decret, Domnul, fiind la
cârmă, ridică un eliberator, pe Moise. Trista experienţă constă în
aceea că Moise va trebui să fie aşezat pe Nil, dar se încheie frumos
când el ajunge în braţele mamei sale. Mama sa nu are altă grijă, ci se
ocupă numai de el, ştiind că va trebui să plece la palat, acolo unde
este „Centru lui Satana de instruire şi Culmea Nelegiuirii”. Iochebet
este conştientă de misiunea sa şi va trebui să pună în mintea lui
Moise cunoaşterea de Dumnezeu şi Legea Sa. Este luat la palat şi
aici Satana are grijă să întindă curse pentru a-l câştiga de partea lui.
Mai mult de atât, pentru că regele este şi preotul împărăţiei, va trebui
să cunoască ritualul idolatru, adică „Legea poruncilor în orânduirile
diavolului”, iar la întronarea sa ca rege, Moise va sluji diavolului în
templul lui. Prin tot ce învaţă în şcoala Egiptului, Moise amestecă
lucrurile. Mama lui a văzut cum Dumnezeu l-a salvat şi i-a spus că,
prin el, Domnul va elibera pe Israel.
Când ajunge mare, Moise crede că eliberarea va fi prin forţă
armată. Încearcă să dea o speranţă lui Israel, însă are eşec şi fuge. În
Madian este descotorosit de toate cele învăţate în şcoala Egiptului şi
după cei patruzeci de ani petrecuţi acolo, Îngerul Domnului care este
Domnul Hristos, i se descoperă în pustia Madian, şi-l pregăteşte să-l
elibereze pe Israel. Împărăţia diavolului tremură şi este pregătită de
mare război. Hristos are pe Moise, un reprezentant uman, prin care
va lucra, iar diavolul va ieşi în faţă cu Faraon.
Lupta nu este între Moise şi Faraon, ci între Hristos şi Satana.
Prin tot ce va face, Domnul vrea să Se descopere poporului egiptean,
dar şi întregii lumi. Dacă prin Avraam lucrarea Domnului este de
mică intensitate, cu ocazia eliberării poporului Israel din Egipt,
Domnul Se descoperă întregii lumi.
Moise este gândul şi glasul Domnului, şi-L descoperă pe
Dumnezeul adevărat. Dacă războiul este între Hristos şi Satana,
oamenii nu pot fi altceva decât slujitorii unuia dintre ei potrivit cu
alegerea lor..
~45~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Prima întâlnire. Moise zice: „Aşa vorbeşte Domnul,

Dumnezeul lui Israel: ’Lasă pe poporul Meu să plece, ca să
prăznuiască în pustie un praznic în cinstea Mea’” (Exodul 5:1).
Faraon este gândul şi glasul diavolului şi răspunde: „Cine este
Domnul, ca să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece? Eu
nu-L cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să plece” (Exodul
5:2).
Prin regele idolatru, Satana Îl renegă pe Isus şi dă ordin lui
Faraon să ia măsuri de constrângere: „Acum, duceţi-vă îndată de
lucraţi; nu vi se vor da paie, şi veţi face acelaşi număr de cărămizi”
(Exodul 5:18).
Diavolul apasă pe captivi cu scopul de a-i răscula împotriva
Domnului, pentru ca să renunţe la plecare. Poporul murmură.
Poruncile diavolului stau împotriva planului divin şi împotriva
eliberării lor. Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu este de la diavolul
şi este împotriva mântuirii tale. Atenţie!
Următoarea întâlnire. „Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui
Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.
Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori; şi
vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Toţi şi-au
aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a
înghiţit toiegele lor. Inima lui Faraon s-a împietrit, şi n-a ascultat de
Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul” (Exodul 7:10-13).
Întâlnirea a treia – ameninţarea cu prima urgie: Sângele.
Faraon nu ascultă de Domnul. Domnul loveşte. Nilul se transformă
în sânge şi peştii mor.
Această primă urgie este aşa încât să-L înalţe pe Domnul, dar
este plină de milă. Faraon şi oamenii lui sunt captivii diavolului şi
Domnul le dă ocazie să-L cunoască şi să treacă de partea Lui. Prin
vrăjitori, diavolul face sânge şi zădărniceşte planul Domnului.
Urmează o pauză de şapte zile.
Ameninţarea cu urgia a doua: Broaştele (Exodul 8:1-15). A
doua lovitură prin care Domnul doreşte să Se descopere, este destul
de mare, dar tot plină de milă. Hristos vrea să-l conştientizeze pe
Faraon de situaţia lui. Vrăjitorii fac şi ei broaşte. Faraon şi-a
împietrit inima. Prin vrăjitori, diavolul zădărniceşte planul Domnului
iar Domnul nu are niciun rezultat în a-i salva pe egipteni.
~46~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Urgia a treia, este lovitura ce urmează. Păduchii umplu Egiptul.

Vrăjitorii sunt blocaţi. De-acum ei încetează să mai poată face ceva,
se vor retrage din luptă, declarând: „Aici este degetul lui
Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a împietrit şi nu a ascultat de
Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul” (Exodul 8: 16-19).
Regele nu se lasă înduplecat.
Următoarea întâlnire. Ameninţarea cu urgia a patra; Musca
câinească (Exodul 8:20-32). Ţinutul Gosen nu este afectat. Domnul
face deosebire între poporul Său şi egipteni. Puterea Sa se arată.
Faraon nu vrea să cedeze. Biblia spune: „Dar Faraon şi de data
aceasta şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece” (Exodul
8:32). Rămâne tot sub influenţa diavolului.
O nouă întâlnire. Ameninţarea cu urgia a cincea. Ciuma
vitelor (Exodul 9:1-7). Faraon nu cedează. Domnul loveşte mai tare,
pentru ca Faraon să se trezească şi să treacă în tabăra Sa. „Dar inima
lui Faraon s-a împietrit şi n-a lăsat pe popor să plece” (Exodul 9:7).
Urmează o lovitură mai tare. Urgia a şasea. Vărsatul negru
(Exodul 9:8-12). Egiptul suferă în dureri. Vrăjitorii egiptenilor sunt
fără putere. Împărăţia diavolului tremură.
La sfârşitul acestei urgiei, descoperim că Faraon a respins
continuu harul lui Dumnezeu. El a avut lumină suficientă şi a
descoperit că Domnul este Dumnezeu Adevărat, dar a ales conştient
să rămână de partea diavolului. Singur şi-a închis harul. De aici
încolo, lucrurile se schimbă. Alegând să rămână de partea diavolului,
Duhul Sfânt este retras de la Faraon şi inima lui rămâne împietrită. El
nu se mai poate întoarce la Dumnezeu niciodată. Cuvintele
Domnului, spuse prin prorocul Ieremia, se potrivesc şi lui Faraon din
vremea lui Moise. Într-o prorocie despre Egipt, pe care trebuia s-o
rostească la Nof, i-a spus: „Acolo strigă: ’Faraon, împăratul
Egiptului nu este decât un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa
potrivită’” (Ieremia 46:17).
Domnul va descoperi mai mult puterea Sa, pentru ca tot
pământul să ia aminte. În felul acesta, El Se descoperă într-o lumină
mai mare.
Ameninţarea cu urgia a şaptea: Piatra şi focul. Domnul a zis lui
Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, du-te înaintea lui Faraon, şi
spune-i: ’Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul evreilor: «Lasă pe
poporul Meu să plece, ca Să-Mi slujească. Fiindcă, de data aceasta,
~47~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva

slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este
ca Mine pe tot pământul.
Dacă Mi-aş fi întins mâna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe
poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în
picioare, ca să vezi puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit în tot
pământul»’” (Exodul 9:13-16).
Faraon refuză să asculte de Domnul şi primeşte o lovitură mai
tare. Piatra şi focul bat Egiptul. Dumnezeu Se descoperă pe tot
pământul, împlinind planul cu Israel. El a arătat că numai Israel este
poporul Lui şi toate familiile pământului trebuie să ştie lucrul acesta
şi să vină la Domnul. Astfel sunt binecuvântate toate neamurile în
sămânţa lui Avraam şi, prin descoperirea braţului Său puternic,
Domnul arată că vrea să-i elibereze din captivitatea lui Satana pe toţi
cei ce vor dori să vină la El. Faraon trebuia să fie primul. El şi ţara
lui. Dar inima lui Faraon s-a împietrit.
Urgia a opta. O lovitură mai tare. Invazia lăcustelor (Exod
10:1-20).
„Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: ’Am
păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi împotriva
voastră. Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe
Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta
de moarte!’” (Exodul 10:16.17). Faraon este nevoit să cedeze, urgia
este retrasă şi având timp de răgaz îşi ia vorba înapoi.
Urgia a noua. Întuneric trei zile. „Domnul a împietrit inima lui
Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece. Domnul a zis
lui Moise: ’Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara
Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi’” (Exodul 10:21-29).
Faraon nu cedează. El nu-l lasă pe Israel să plece. Moise este
ameninţat de Faraon cu moartea, dacă va mai apărea înaintea lui.
Urgia a zecea. Lovitura de graţie. Moartea întâilor născuţi.
Domnul loveşte puternic şi împărăţia lui Satana se zguduie din
temelii. Faraon cedează vrând-nevrând şi captivii vor trebui să plece.
Egiptenii sunt în jale şi blocaţi, căci trebuie să-şi îngroape morţii.
Domnul dă ordin de plecare lui Israel. Tabăra lui Israel porneşte şi
Hristos este în fruntea ei, ziua într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un
stâlp de foc.
~48~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Satana răcneşte şi ordonă lui Faraon să se pregătească de luptă,

iar el porneşte după foştii captivi. Marea este în faţa lor şi diavolul
crede că acolo îi va prinde.
Egiptenii sunt pe urmele lor, se apropie şi groaza este răspândită
în Israel. Începe murmurul. Satana luptă cu putere, vrând să
îngrozească pe Israel şi să fugă de sub braţul lui Hristos, pentru a-L
înghiţi. Domnul Îşi descoperă braţul Său cel tare şi se mută între cele
două oştiri. El va lupta pentru Israel. Norul este luminos spre tabăra
lui Israel, iar spre egipteni, este întunecos şi diavolul este blocat. Prin
Moise, Domnul dă ordin mării să se despice. Israel va trebui să mai
stea o noapte, pentru ca Domnul să Se descopere ca Dumnezeul
Atotputernic, blocând oştirea vrăjmaşului care era foarte aproape.
Satana răcneşte puternic. Hristos însă este prea tare! Lupta forţelor
întunericului împotriva lui Hristos e crâncenă.
Dimineaţa, Domnul oştirilor dă ordin de plecare şi Israel intră în
mare. Egiptenii sunt deblocaţi şi aleargă să-i prindă pe captivi. Harul
este închis pentru ei. Domnul îi urmăreşte din priviri şi aşteaptă să
intre în mare. Israel începe ieşirea pe ţărmul celălalt, când ultimul
egiptean intră în mare. Pentru ca să nu-i ajungă pe copiii Săi,
Domnul aruncă deodată învălmăşeala între egipteni. Roţile carelor
sunt scoase şi mersul este îngreuiat. Egiptenii văd că au de luptat cu
Atotputernicia invizibilă a Domnului şi vor să fugă. Diavolul este
pus la podea şi răcneşte ca un leu căruia-i scapă prada şi nici nu mai
poate alerga s-o prindă.
Israel ajunge pe ţărm şi Moise primeşte ordinul să facă semnul
de închiderea mării. El întinde toiagul spre mare, iar apele adânci şi
lacome îi înghit pe egipteni. Deodată, totul se linişteşte jos, însă în
văzduh, diavolul, răcneşte. Isus a biruit şi, luând din împărăţia lui
Satana captivi, are o partidă mai mult.
Când Dumnezeu l-a ales pe Israel şi l-a deosebit de toate
popoarele din lume, faptul acesta a atras ura neamurilor. Motivul urii
lor ne este spus de Domnul Hristos. „Pentru că Eu v-am ales din
mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea” (Ioan 15:19). Atâta timp
cât neamurile au rămas cu legile lor, adică cu legea firii, au
manifestat duşmănie faţă de copiii lui Dumnezeu. Dar cu ce erau ei
vinovaţi faţă de lume, pentru alegerea divină? Cu nimic. Însă
stăpânul celor ce nu ascultă de Dumnezeu le inspiră ură faţă de
credincioşii Domnului.
~49~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
De fiecare dată, în lupta cu Domnul, diavolul este biruit aşa cum

am văzut cu poporul Israel. Dar pentru ca să-l distrugă pe Israel, va
face ceva de va ţiui urechile Universului.
Israel ajunge la Sinai şi aici Hristos Domnul declamă Legea Sa,
Cele Zece Porunci, pentru a pune această Lege în mintea evreilor şi a
egiptenilor ieşiţi din ţara lor odată cu fiii lui Israel. (Exodul 20:1-17).
Aceasta constituie legământul Lui Dumnezeu cu Israel şi Legea după
care trebuie să trăiască cei ce vor să fie ai Domnului. Poporul
tremură când Domnul rosteşte poruncile şi promite că va face tot ce a
zis El.
După ce atmosfera aceea cutremurătoare trece, Moise urcă pe
munte, la porunca Domnului. Aaron, fratele lui Moise, va fi
conducătorul interimar. Se întâmplă însă ceva uimitor. Văzând că
Dumnezeu are în lumea aceasta un popor care să-L facă cunoscut,
diavolul nu rămâne doar cu o singură partidă, adică doar cu restul
lumii, deoarece, prin copiii ascultători ai lui Israel, sigur Hristos va
câştiga oameni din partida lui.
În timpul celor patruzeci de zile cât Moise a fost pe munte să
primească cele două table ale Legii, diavolul a mai făcut o partidă.
Profitând de slăbiciunea lui Aaron, Satana îi incită pe unii oameni să
facă un dumnezeu vizibil. Ceea ce este foarte grav este că Aaron,
conducătorul, a condus toată ceremonia aceea. Face un viţel de aur,
îl declară că este Dumnezeul care i-a scos din Egipt, şi astfel se
închină cu adorare viţelului, crezând şi pretinzând că aduc închinare
adevăratului Dumnezeu. Deci ei nu spun că sunt idolatri şi nu
recunosc acest lucru, deoarece identifică viţelul cu Adevăratul
Dumnezeul care i-a scos din ţara Egiptului. În acest fel, ei cred că
sunt slujitorii Domnului, deoarece au firma de copii ai lui Dumnezeu,
dar, de fapt, slujesc diavolului. Astfel, s-a născut partida a patra.
Satana a adus la existenţă o partidă foarte periculoasă pentru cei ce
vor să fie credincioşi. Aceştia au primit Legea lui Dumnezeu şi au
declarat că vor face tot ce a zis Domnul, dar foarte curând au făcut
viţelul de aur şi s-au închinat înaintea lui. În felul acesta, deşi cred că
sunt în legământ cu Dumnezeu, ei au rupt legământul. Şi fiind
integraţi în poporul lui Dumnezeu, l-au distrus în masă.
În ziua aceea, sabia a mâncat aproape trei mii de idolatri, apoi
„Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de
Aaron” (Exodul 32:35).
~50~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Dumnezeul a vrut să stârpească din Israel închinătorii la idoli

pentru că aceștia târăsc poporul departe de Dumnezeu, dar n-a reușit,
iar partida diavolului rămâne și va fi în poporul Domnului până la
impunerea semnului fiarei când biserica va fi curățită. Aceasta este
partida a patra, născută la Sinai, prin care diavolul stabileşte un
echilibrul între el şi Dumnezeu. Partida aceasta o numesc „Arma
secretă a diavolului”. Ea va lucra dinăuntru.
Partida Domnului nu s-a închinat viţelului, cu toate că au fost
maltrataţi şi unii chiar ucişi. Doar aceştia care se ţin „în totul totului
tot, numai de Domnul” sunt ai Domnului.
În Univers sunt patru partide, care aparţin celor doi stăpâni. Să
le trecem în revistă:
1. Partida unu, adică a Domnului, este compusă din toţi îngerii
credincioşi Domnului, la care se adaugă lumile necăzute în păcat. Ei
au Legea lui Dumnezeu în minte şi în trup. N-au nimic străin şi
recunosc pe Domnul conducător absolut. De aceea am numit-o
Partida Domnului.
2. Partida doi, adică a diavolului, este compusă din toţi îngerii
care s-au despărţit de Dumnezeu, la care se adaugă oamenii de pe
planeta noastră. Toate fiinţele din această partidă au Legea păcatului
şi a morţii în minte şi în trup. Sunt cu totul separate, neavând nici cea
mai mică legătură cu Dumnezeu, şi-l recunosc pe Satana conducător
absolut. Am numit-o Partida diavolului.
3. Partida trei, născută de Dumnezeu prin alegerea lui Avraam
şi pe care am numit-o Partida lui Avraam, este compusă din Avraam
şi urmaşii lui, adică fiii lui Israel. Această partidă este total diferită
de primele două, pentru că cei care o compun au în trup Legea
păcatului şi a morţii, dar în minte au Legea lui Dumnezeu, ca singura
Lege de conduită a vieţii lor. Ei se ţin „în totul totului tot numai de
Domnul” şi-L recunosc pe El conducător absolut. O redenumim
Partida lui Israel sau Poporul Domnului.
4. Partida a patra este născută de diavolul în mod vizibil la
Sinai şi este total diferită de toate celelalte trei partide descrise până
acum. Ea este în interiorul poporului Domnului și este compusă din
oameni care diferă de cei din partida cealaltă a diavolului care sunt în
afara poporului Domnului, şi diferă şi de cei din Partida fiilor lui
Israel. Aceştia au în trup Legea păcatului şi a morţii, iar în minte
~51~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
două legi după care se conduc. Legea lui Dumnezeu amestecată cu

Legea firii pământeşti.
Vorbind de partidele în care sunt cuprinşi numai oamenii de pe
pământul nostru, ele sunt în număr de trei. Aş vrea să le trec în
revistă pentru a reţine care sunt şi cum sunt constituite aceste partide.
Dumnezeu are o singură partidă între noi, oamenii
a) Partida Domnului, este alcătuită din fiii lui Israel, însă nu
din toţi cei din Israel, ci numai din cei ce se ţin „în totul totului tot
numai de Domnul”. Ei au în minte Legea lui Dumnezeu după care se
conduc, iar în trup Legea păcatului şi a morţii, care se luptă
împotriva Legii primite în mintea lor, dar o biruiesc prin harul
Domnului. Aceasta este singura partidă a Domnului dintre oameni.
Atenţie! Cercetează-te şi vezi al cui eşti. Poate crezi că eşti al
Domnului, dar vezi dacă te ţii în totul totului tot numai de Domnul!
Adică dacă te conduci după toate poruncile lui Dumnezeu.
Două partide dintre oameni sunt ale diavolului
b) Prima partidă a diavolului dintre oameni sunt cei din afara
poporului Israel, adică neamurile. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu şi au
legea diavolului, adică Legea firii pământeşti în minte şi în trup.
c) A doua partidă a diavolului dintre oameni, sunt idolatrii din
poporul Domnului, adică oricine slujeşte la doi stăpâni: lui
Dumnezeu şi lui Mamona. Ei au Legea păcatului şi a morţii în trup,
iar în minte două legi după care se conduc. Legea păcatului şi a
morţii şi Legea lui Dumnezeu. Două legi amestecate. Aceştia au
firma de copii ai lui Dumnezeu, dar slujesc lui Satana. Aceasta este a
a doua partidă a lui Satan pe care am numit-o Arma secretă a
diavolului sau slujitorii celor doi stăpâni. Este o partidă foarte
periculoasă pentru Dumnezeu, prin faptul că ea este în sânul partidei
lui Israel. Adică este integrată în poporul Domnului şi, prin ea,
diavolul lucrează să aducă pe Israel înapoi la el.
Cei ce fac parte din Arma secretă a diavolului aduc jertfele lor
la cortul întâlnirii, arătând că păstrează Legea poruncilor Domnului
în orânduirile Lui, dar aduc jertfe şi pe înălţimi, păstrând o altă lege
care va deveni mai plăcută firii lor, şi anume Legea poruncilor în
orânduirile diavolului. Prin acest amestec, diavolul va debusola
lumea.
Prin Arma secretă a diavolului integrată în Israel, Satana îi va
distruge în primul rând pe cei ce fac parte din arma lui secretă, adică
~52~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
pe cei cu care lucrează. Apoi, prin aceştia îi va distruge pe cei din

afara poporului Israel, împiedicându-i prin ei să-L cunoască pe
Dumnezeu. Iar dacă va fi cu putinţă, îi va distruge şi pe cei
consacraţi Domnului, numiţi cei aleşi. Deci este o partidă foarte
periculoasă. Este arma cea mai eficientă a lui Satana. Această partidă
poate părea pasivă, iar cei din ea pot avea simţământul că-I slujesc
lui Dumnezeu. Însă nu uitaţi! Partida aceasta este compusă din cei
ce slujesc la doi stăpâni.
Amestecul produs de diavolul, prin slujitorii la doi stăpâni, a
încurcat poporul Domnului. Nimeni nu poate defini pe cei din „Arma
secretă a diavolului” ca să se separe de ei. Fiind în acelaşi popor,
sunt socotiţi slujitorii Domnului. Doar dacă cunoşti bine principiile
lui Dumnezeu şi te ţii în totul totului tot numai de Domnul, poţi
rămâne neamăgit.
Mai mult de atât, cei din Arma secretă a diavolului au ajuns în
conducere. Mulţi dintre împăraţii şi preoţii lui Israel au stricat Legea
Domnului în orânduirile ei, amestecând-o cu orânduirile diavolului.
Au născut tot felul de porunci şi le-au socotit ca fiind o cerinţă
divină. Satana a reuşit să-i lipească atât de tare de amestecul produs
de ei, încât aceasta a stat împotriva mântuirii lor. Astfel au ajuns să
slujească demonilor.
Cei din Arma secretă a diavolului au avut simţământul că i-au
slujit lui Dumnezeu şi că vor avea parte de mântuire, în timp ce
Satana i-a condus la pierzare. Apoi, prin ei, a reuşit să-i încurce şi pe
cei din afara lui Israel.
Dumnezeu a vrut ca Israel să rămână un popor deosebit, având
legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi, prin ei, să Se descopere ca
Dumnezeu adevărat şi Atotputernic şi ca un Dumnezeu plin de
iubire, pentru ca toate neamurile să-L cunoască şi să treacă de partea
Sa, pentru mântuirea lor.
Pentru început, popoarele din jur au văzut că Israel este un
popor deosebit, că are un Dumnezeu deosebit. Au cunoscut aceasta
după minunile extraordinare pe care Dumnezeu le-a făcut pentru ei şi
apoi după legile deosebite pe care Dumnezeu le-a dat lui Israel şi au
intrat în alertă, cercetându-se să vadă dacă nu cumva ei sunt pe un
drum rău, slujind dumnezeilor lor şi vor trebui să schimbe şi
dumnezeii şi religia. După primirea Legii la Sinai şi după instaurarea
sistemului preoţesc, după lovitura cu urgia și sabia împotriva celor ce
~53~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
făcuseră vițelul, slujirea evreilor era lipsită de idolatria pe care

neamurile o practicau în serviciul de închinare. Regulile divine erau
mustrătoare pentru felul de vieţuire al celor dintre neamuri şi puteau
fi îndemnaţi la schimbarea vieţii. Însă, în trecerea anilor, idolatria a
pătruns din nou în poporul Domnului şi, când neamurile au văzut că
evreii practică idolatria ca şi ei şi nu mai este o diferenţă clară între ei
şi evrei, s-au liniştit şi au rămas mai departe în păgânismul lor,
crezând că în felul lor slujesc aceluiaşi Dumnezeu.
Prin ritualuri religioase, în care se cultivă spiritul lumii, şi prin
amestecarea regulilor divine cu ale diavolului, Satana vrea să atragă
în idolatrie şi pe cei aleşi, adică pe cei consacraţi Domnului.
Lucrurile false „sunt întemeiate pe porunci şi învăţături
omeneşti, au în adevăr o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare
voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ
împotriva gâdilării firii pământeşti” (Coloseni 2:22,23). Au „doar o
formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea” (2 Timotei 3:5).
Prin ritualul religios pe care îl practică, fiecare om crede că
slujeşte aceluiaşi Dumnezeu al cerurilor şi pământului. Am auzit mai
multe persoane ce îmi reproşau zicându-mi: „Ce măi noi nu avem tot
acelaşi Dumnezeu?” Adevărul însă nu este acesta. Dumnezeu a
descoperit reguli clare după care putem să ne dăm seama cărui
Dumnezeu Îi slujim. Evreii n-au ţinut cont de faptul că Dumnezeu a
spus să nu adauge nimic la regulile pe care El li le-a dat şi nici să nu
scadă nimic din ele şi astfel au ajuns să slujească demonilor. Ei s-au
certat între ei, s-au ucis unul pe altul, s-au înşelat, au săvârşit multe
răutăţi unii împotriva altora şi cei tari au făcut robi pe fraţii lor. Au
cultivat ura prin care s-au asemănat cu lumea şi au urât iubirea care i-
ar fi făcut deosebiţi şi atrăgători. Deosebirea care trebuia să atragă
lumea, a dispărut.
În Arma secretă a diavolului sunt cei care cultivă răutatea lumii,
nedreptatea şi necinstea ei, nemulţumirea, egoismul ei, ambiţia
nesfântă, bârfesc ca cei din lume, vorbesc de rău, urăsc pe ceilalţi,
aleargă după ce aleargă lumea, lăsând la o parte lucrarea de sfinţire a
vieţii. Vocabularul lor este amestecat cu expresii lumeşti, mândria
este împărăteasă în sufletele lor, iar îmbrăcămintea şi coafura nu-i
deosebesc de lume.
Dumnezeu a zis: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte
bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci
~54~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului,

Dumnezeului tău” (Deuteronom 22,5).
Dacă Dumnezeu a dat această poruncă, oare a cui poruncă este
împlinită atunci când femeile se îmbracă cu haine bărbăteşti? A lui
Dumnezeu sau a diavolului?
Cred că este clar cui slujesc femeile care se îmbracă cu
pantaloni lungi sau scurţi şi cu haina bărbaţilor. A cui este fusta mini
sau crăpată? A cui este îmbrăcămintea transparentă, cu spatele gol
sau îmbrăcămintea sumară a femeilor? Oare lucrurile acestea sunt ale
lui Dumnezeu? Nu sunt născocite de diavolul, cu scopul de a atrage
spre desfrâu? Datorită acestor lucruri, a crescut atât de mult
imoralitatea. Acestea sunt născocirea diavolului, prezentând-o ca
fiind moda zilei. Femei imorale născocesc modă nouă şi apar
îmbrăcate indecent sau dezbrăcate, şi apoi, fără să se gândească a cui
îmbrăcăminte o poartă, femeile care pretind că sunt serioase şi
credincioase apar îmbrăcate la fel.
Dumnezeu a zis ca femeia să poarte părul lung, căci i-a fost dat
ca podoabă, iar bărbaţii să-l poarte scurt, deoarece pentru bărbat este
o ruşine să poarte părul lung. Atunci după a cui poruncă au lungit
bărbaţii părul, iar femeile l-au scurtat? (1 Corinteni 11:14.15)
După a cui poruncă îşi coafează femeile părul, se pensează, se
machiază, îşi fac manichiura etc.? Eu ştiu că Dumnezeu a zis:
„Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura
părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să
fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi
liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Astfel se
împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu
şi erau supuse bărbaţilor lor” (1 Petru 3:3-5).
Toţi cei care nu respectă porunca Domnului slujesc aceluiaşi
demon, care are legi opuse Legilor divine.
Diavolul a născut extravaganta şi stricata podoaba exterioară, ca
să determine părăsirea podoabei lăuntrice. A înălţat mândria şi
aroganţa, iar sufletul, pierzându-L pe Hristos, a ajuns ticălos,
nenorocit, sărac, orb şi gol. Cu lucrurile aceasta lucrează dinăuntrul
Bisericii lui Hristos, a patra partidă din Univers, pe care am numit-o
Arma secretă a diavolului. Prin această partidă, el a ridicat un zid de
despărţire între lume şi Dumnezeu, pentru ca nimeni să nu fie
mântuit. A reuşit să strice deosebirea dintre Biserica lui Hristos şi
~55~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
restul lumii, iar curiozitatea lumii de a-L cunoaşte pe Hristos,

printr-o relaţie adevărată, a dispărut. Însă şi cei din biserică, ce fac
parte din partida lui, au ajuns superficiali şi rămânând în situaţia
aceasta vor pieri.
Cei din Arma secretă a diavolului se adapă din două izvoare de
învăţătură. Din izvorul Domnului, venind la biserică să se adape din
Cuvântul Evangheliei, dar şi din izvorul lumii, care curge în torent
bogat, prin cutia magică din camera noastră, televizorul. Aceştia sunt
oamenii pe care i-a prins diavolul şi care vor merge cu el în iazul de
foc, dar cu care lucrează dinlăuntru bisericii, ca să distrugă toată
lumea. Ei sunt neghina semănată de vrăjmaş în lanul Domnului.
Slujitorii la doi stăpâni nu-L recunosc pe Domnul conducător
absolut. Ei se închină Domnului, dar şi eului, lumii şi lui Satana.
Dacă cei din biserică practică aceleaşi lucruri ca lumea, cei din
afara bisericii n-au motive să se lase mustraţi în conştiinţa lor de
relele pe care le fac şi resping lucrarea Duhului Sfânt. Cei din afara
Bisericii Domnului nu pot şi nici nu au menirea de a conduce lumea
la Dumnezeu, ci această menire o au cei din biserică. Iar dacă aceştia
nu-şi îndeplinesc menirea, soarta lor vor fi plânsul şi scrâşnirea
dinţilor. Însă nici cei din afara bisericii nu vor fi scutiţi de pedeapsă
pentru relele făcute, deoarece conştiinţa lor le spune că este rău ceea
ce fac. Ei nu vor scăpa de condamnarea lui Dumnezeu pentru
respingerea harului divin, însă cum va proceda Dumnezeu cu Arma
secretă a diavolului care L-a împiedicat pe Domnul Hristos să-i
mântuiască pe cei din afara bisericii? Chiar cei din Arma secretă a
diavolului, ascultând întrebarea pusă lor de Domnul Hristos: „Acum,
când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” Ei I-au
răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde” (Matei 21:40,41).
Rămânând Arma secretă a diavolului în poporul Domnului şi
lucrând prin ea, diavolul a distrus nu numai curiozitatea popoarelor
din jur de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, dar a condus pe Israel până
acolo încât l-a determinat să-şi închidă graniţele pentru toate
popoarele. O! dar unde va ajunge Israel? Israel va merge spre
lepădarea lui Dumnezeu şi spre unirea deplină cu diavolul. Satana va
reuşi acest lucru prin partida patru, Arma secretă a diavolului, adică
slujitorii la doi stăpâni, care aparent nu sunt ai diavolului, dar în
niciun caz ai Domnului.
~56~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Poporul Israel a mers din cădere în cădere. Ei trebuiau să

împlinească planul lui Dumnezeu de a fi misionarii lumii, dar
primind amăgirile diavolului, au ajuns din nou sub stăpânirea lui.
Amestecând regulile Domnului cu cele ale diavolului, ei au lepădat
spiritul lui Hristos şi au primit spiritul lui Satana.
Dumnezeu a încercat să-şi aducă la îndeplinire planul de a se
face cunoscut neamurilor, ducând pe Israel în robie, pentru ca, prin
câţiva credincioşi, să Se descopere ca Dumnezeul mântuitor al
tuturor.
După împărţirea poporului evreu în două, rămânând Israel la
Samaria, iar Iuda la Ierusalim, Israel se pierde dizolvându-se printre
neamuri. Iuda rămâne poporul Domnului, nu fiindcă era mai bun, ci
pentru că Dumnezeu a hotărât să trimită la noi pe Domnul Isus, prin
Iuda. Anii trec, iar Iuda ajunge rob în Babilon, apoi va fi refăcut, însă
tot din cauza neascultării de Dumnezeu ajunge sub dominaţia
Imperiului Roman şi, în acest timp, Se naşte Domnul Isus.
Aş vrea să reflectăm asupra unui lucru interesant şi să
răspundem la câteva întrebări:
Câte Legi credeţi că are Dumnezeu pentru Univers? (Una.)
Dacă Dumnezeu are o singură Lege, în câte biserici credeţi că
sunt împărţiţi îngerii şi fiinţele necăzute în păcat? (Deoarece regulile
de acelaşi fel formează un întreg, înseamnă că toate aceste fiinţe
constituie o singură biserică.)
Câte legi a rostit Dumnezeu la Sinai? (O singură Lege – Cele
Zece Porunci.)
Având Cele Zece Porunci la bază, câte grupări religioase urmau
să apară în Israel? Sau, mai bine zis, câte biserici a dorit Dumnezeu
să apară, conducându-se după Legea Sa? (Regulile de acelaşi fel nu
pot naşte decât o singură grupare. Deoarece Dumnezeu are doar o
singură Lege, aceasta nu poate crea decât o singură Biserică.
Aşezând Legea Sa în faţa celor ce vor să asculte de El, doar pe
aceştia îi consideră Biserica Sa. Şi Moise, care a primit cele două
table ale Legii, a zis din partea Domnului: „Să n-adăugaţi nimic la
cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi
poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu” –
(Deuteronom 4:2.)
Dacă vor apărea reguli diferite, care fac să împartă un popor sau
o lume în mai multe grupări religioase, ar trebui să ne întrebăm
~57~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
foarte, foarte serios, cum este posibil ca, dintr-o singură Lege pe care
o are Dumnezeu, să se nască atâtea biserici, fiecare pretinzând că
este Biserica lui Dumnezeu?
Să mergem chiar în Israel. Dacă la Sinai Domnul a vestit
poporului Său o singură Lege, în câte biserici va fi împărţit Israelul?
Israel trebuia să fie o singură biserică. Dar, când Domnul
Hristos a venit la poporul Său, l-a găsit împărţit în mai multe grupări
religioase. Câteva dintre acestea sunt:
1. Partida fariseilor
2. Partida saducheilor
3. Partida esenienilor
4. Partida ziloţilor
Fiecare dintre aceste partide era o biserică. Toţi pretindeau că
slujesc lui Dumnezeu. Şi apoi, fiecare spunea: „biserica noastră este
adevărată şi crezul nostru este adevăratul crez”. Şi acum mă întreb:
Oare, de-a lungul timpului, Dumnezeu fărâmiţase aşa pe Israel? De
ce n-a făcut lucrul acesta de la Sinai? Trebuia atunci să fi stabilit în
Israel cinci sau şapte, sau zece biserici, fiecare cu regulile ei. Însă la
Sinai descoperim, din atitudinea şi voinţa divină, că s-a dorit a fi un
singur popor, având un singur Dumnezeu şi un singur crez.
Dacă la Sinai Dumnezeu le-a dat o singură Lege care unea
într-o singură biserică, de unde au apărut atâtea biserică în Israel? Pe
ce bază s-au format ele?
Nu s-au putut forma decât pe baza adăugării sau scăderii din
Legea lui Dumnezeu. Şi dacă Hristos nu are decât o singură biserică,
marea întrebare este: Din cele patru biserici nominalizate mai sus şi
găsite de Domnul în Israel la venirea Sa pe pământ, care a fost
biserica Lui? Toate? Una? Ori niciuna?
La vremea hotărâtă, Acela care a purtat pe Israel, aducându-l în
atelierul Său pentru modelare şi dându-i „porunci drepte, legi
adevărate, învăţături şi orânduiri minunate” (Neemia 9:13), după care
să se conducă, este pe drum spre lumea noastră. Împărăţia lui Satana
tremură şi face tot posibilul să nu-l primească.
Prin oştile romane a încercat să-L omoare pe Domnul imediat
după naşterea Lui, dar n-a reuşit. Însă, dacă prin sabia romană n-a
reuşit, va lucra prin aceia la care a venit şi care se numesc poporul lui
Dumnezeu. El a luat măsuri din timp, ca Isus să fie respins şi tratat
ca un intrus.
~58~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Din punct de vedere spiritual, Israel nu mai este un popor

separat de lume decât cu numele, deoarece are un amestec de legi şi
orânduiri pe care Dumnezeu nu le mai poate recunoaşte ca fiind ale
Lui. Acest lucru face ca Satana să fie conducătorul acestui popor, şi
Israel va trebui să lucreze cum porunceşte el.
Israel descoperă o mare indiferenţă faţă de Domnul şi Îl
respinge. Din cauza Magilor, împăratul a pus pe preoţi să descopere
când şi unde Se va naşte Isus. Cu această ocazie, ei au stabilit şi
timpul, şi locul naşterii Lui, însă nu pentru ei, ci pentru împărat.
Apoi, nimeni dintre ei, care pretindeau că Îl aşteaptă pe Marele
Proroc şi Trimis al Cerului, n-a vestit naşterea Domnului. N-au dat
pe faţă nici cel mai mic sentiment de bucurie. Se vede că Israel este
subordonat diavolului şi nu va acţiona decât aşa cum va spune el.
Prin Arma lui secretă, vrăjmaşul a lucrat atât de eficient încât
Israel, cel care se socotea poporul Domnului, L-a respins pe Isus
Mântuitorul. Dacă nu se lăsau amăgiţi de diavolul şi nu mistificau
regulile divine, Isus era recunoscut şi primit de Israel.
Atunci când Domnul a separat pe Israel de restul lumii a făcut
din unul – doi. Însă din cauza neascultării de Dumnezeu, Satana a
reuşit să-i aducă înapoi în partida lui, făcând din doi – unul. Adică a
reuşit să unească pe Israel cu cei ce rămăseseră sub dominaţia sa, şi
astfel toţi sunt una în el. Dar cum a reuşit? Prin ce instrumente a
lucrat el? Prin Arma secretă a lui, prin care a amestecat Legea lui
Dumnezeu cu reguli inspirate de el. Astfel ei sunt uniţi într-unul în
diavolul şi Isus este respins, măcar că pretind a fi poporul lui
Dumnezeu.
Deoarece Dumnezeu ştia că Isus nu va fi recunoscut, l-a trimis
pe Ioan Botezătorul să-L facă cunoscut. Acesta Îl prezintă: „Iată
Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”. Însă urmaşii lui
Avraam nu-l recunosc: „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit”
(Ioan 1:11). Chiar Domnul declară că Israel a fost găsit una cu
lumea şi sub dominaţia vechiului stăpân. Declaraţia Sa este
categorică şi scoate în evidenţă acest adevăr atunci când le zice: „Voi
aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui
vostru” (Ioan 8:44).
Ei nu mai practicau regulile divine, ci practicau acel amestec de
reguli dintre ceea ce le dăduse Dumnezeu şi ceea ce primiseră de la
diavolul, iar acest lucru i-a aşezat de partea lui Satana. Amintiţi-vă că
~59~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
regulile de acelaşi fel unesc, iar cele diferite despart. Pentru că

regulile lor erau diferite de cum le dăduse Domnul, acum erau
despărţiţi de El.
Puţin mai sus am nominalizat bisericile pe care la venirea Sa
le-a găsit Domnul în Israel, şi am pus întrebarea: Din cele patru
biserici care a fost biserica Lui? Toate? Una? Ori niciuna?
Să nu vă mire deloc ceea ce spun, dar concluzia este clară.
Niciuna dintre partidele sau bisericile găsite de Domnul în Israel
la venirea Sa, n-a fost recunoscută de El ca fiind Biserica Sa.
Măcar că fiecare dintre acele biserici pretindeau că sunt pe temelia
de la Sinai şi că respectă pe Moise, omul prin care Dumnezeu a dat
Legile şi rânduielile Sale, într-o ocazie, Domnul Hristos a zis către
mai marii lui Israel. „Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni
din voi nu ţine Legea” (Ioan 7:19).
Observaţi care este acuzaţia? Pentru că n-au păzit Legea,
Domnul nu i-a recunoscut ca fiind slujitorii Săi. Acuzaţia aceasta îmi
aminteşte cuvintele ce vor fi adresate de Domnul celor ce la venirea
Sa de a doua oară vor spune: ”Doamne, Doamne! N-am proorocit
Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? şi n-am
făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Prin aceste cuvinte, oamenii aceştia care pretind că I-au slujit
făcând toate în numele Lui, cer Domnului să-i primească în împărăţia
Sa. Ascultaţi răspunsul Domnului:
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut;
depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea” (Matei 7:
23). Nu vi se pare că este aceeaşi acuzaţie răstită şi în dreptul mai
marilor lui Israel? Ei nu vor fi primiţi în împărăţia Domnului din
pricină că n-au păzit Legea. Au lucrat fărădelege. Astăzi este o
multitudine de biserici. Vă rog să vă întrebaţi la venirea Domnului
care va fi recunoscută ca fiind biserica Sa? Oare nu trebuie să
înţelegem că numai acea biserică ce păzeşte poruncile? Sunt sigur că
dacă una dintre cele patru biserici ar fi păzit Legea, aceea era
recunoscută ca fiind biserica Lui.
Dacă Domnul Isus îi acuză că nu ţin Legea de la Sinai,
înseamnă că deraiaseră de la adevărata linie. Tocmai datorită faptului
că n-au mai ţinut Legea în curăţia ei, nu L-au recunoscut. În Legea
aceasta, Moise vorbise despre Isus pe care ei nu L-au recunoscut.
Însă nici Isus nu i-a recunoscut pe ei ca slujitori ai Săi.
~60~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Poporul Israel L-a respins pe Domnul, însă n-a renunţat să

aştepte pe Cel promis de Tatăl ceresc. De aceea, odată cu naşterea
Domnului Isus, descoperim în Israel doi Isuşi. Unul care a fost trimis
de Tatăl Ceresc, iar altul care va fi trimis. Primul, este Mesia cel
Adevărat, născut în Betleem, făcut după chipul lui Dumnezeu, iar al
doilea este un Mesia făcut după chipul şi conceptul lor, dar care va fi
trimis tot de Dumnezeu. Poporul Israel nu-l va respinge pe „Isus”
care va fi trimis de ”tatăl ceresc” cine ştie când. Ei Îl aşteaptă şi
astăzi. Ci ei au respins pe Cel născut în Betleem.
Care să fie şi alte motive ale respingerii lui Isus cel născut în
Betleem?
1. Isus care a venit, născându-Se în Betleem, nu i-a eliberat
de romani şi nu i-a făcut o împărăţie universală. Cel ce va veni va
realiza dezideratul lor.
2. Isus care a venit i-a chemat la pocăinţă. Cel care va veni
îi va socoti pocăiţi chiar dacă nu păzesc Legea.
3. Isus care a venit nu i-a recunoscut a fi slujitorii Lui. Cel
care va veni îi va socoti slujitorii Lui.
4. Isus care a venit le-a spus că necredincioşia lor nu-i
recomandă a fi fiii lui Avraam şi nu i-a recunoscut ca fiind ai lui. Cel
care va veni îi va recunoaşte.
5. Isus care era în mijlocul lor le-a spus că ei au ca tată pe
diavolul. Cel care va veni le va spune că au ca tată pe Dumnezeu.
6. Isus cel adevărat le-a spus că nu păzesc Legea. Cel care
va veni va fi mulţumit de cum o păzesc.
7. Isus care a venit le interzisese să mănânce porc şi le-a
înecat porcii. De aceea L-au respins. Însă Isus care va veni îi va lăsa
cu reţeta lor alimentară.
8. Isus din Nazaret a intrat în Templu, le-a răsturnat mesele
şi i-a acuzat că au făcut din Casa Tatălui Său o peşteră de tâlhari.
Dar Isus care va veni va fi mulţumit de slujirea lor.
9. Isus care a venit urma să desfiinţeze preoţia umană, iar
cel care va veni îi va învesti mai departe în această slujbă.
Şi astăzi descoperim în lumea noastră pe cei doi Isuşi. Primul
este Isus cel adevărat, făcut după chipul lui Dumnezeu, iar al doilea
este unul imaginar, făcut după chipul lumii noastre. După gustul şi
firea noastră. Diferenţa este următoarea:
~61~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
1. Isus cel adevărat are solia pocăinţei şi cere să te pocăieşti.

Celălalt e mulţumit cum eşti.
2. Cel adevărat are Legea şi cere s-o păzeşti. Celălalt este fără
de lege.
3. Cel născut în Betleem spune că Sâmbăta rămâne adevărata zi
de odihnă. Celălalt are ca zi de odihnă duminica.
4. Isus cel adevărat prezintă o reţetă alimentară în care nu toate
sunt curate. Cel imaginar spune că toate sunt curate.
5. Adevăratul Isus spune „tu să te ţii în totul totului tot numai
de Domnul.” Cel imaginar nu pretinde o slujire chiar aşa de strictă.
6. Isus cel adevărat va veni curând. Celălalt nu se ştie când va
veni.
7. La venirea Sa, Isus cel adevărat va fi văzut de toţi. Celălalt
vine în ascuns.
8. Cel ce şi-a dat viaţa pe cruce îi va lua la cer pe credincioşii
Lui. Cel imaginar va întemeia o împărăţie aici. Dintre cei doi Isuşi,
care apreciaţi că este primit mai mult şi care este respins? Respins
este Isus cel adevărat, deoarece cerinţele şi regulile lui sunt neplăcute
firii noastre. Însă fireasca întrebare este: Isus cel adevărat pe cine va
recunoaşte ca slujitori ai Lui? Cu siguranţă pe cei ce au păzit Cele
Zece Porunci, Legea Sa. „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12).
După botezul Său, Domnul Hristos şi-a început lucrarea pe
pământul nostru şi, vrând-nevrând, Satana a fost lovit de El.
Musafirul nepoftit intră între oameni, iar ei Îl înconjoară şi-L privesc.
Este suspect, dar este plăcut. Este altfel de cum sunt ei şi inspiră
încredere, iar pe faţa Lui este văzută iubirea. Le vorbeşte despre
Împărăţia cerurilor, spunându-le că pot ajunge şi ei acolo. Le spune
de pacea şi fericirea din această Împărăţie, unde domneşte un
Împărat al păcii. Mai mult de atât, le spune că acel Împărat este
puternic şi le poate oferi un loc în Împărăţia Sa. Însă pentru a ajunge
acolo trebuie să-şi schimbe caracterele şi-i îndeamnă să se pocăiască.
Le vorbeşte de intenţia de a curăţi atelierul Lui de pe pământ, care a
fost murdărit cu reguli străine, cu datini, pe care le va înlătura. Ei se
uită miraţi şi nu înţeleg ce vrea să spună despre reguli! El le spune că
„la început n-a fost aşa” (Matei 19:8). „Aţi desfiinţat astfel Cuvântul
lui Dumnezeu în folosul datinii voastre” (Matei 15:5). Regulile erau
diferite de cele pe care le-a găsit la venirea Sa. Erau plăcute şi le
~62~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
făceau bine tuturor. Dar acum sunt amestecate cu tot felul de alte
reguli de la stăpânitorul lumii acesteia.
Diavolul este între ei şi porunceşte agenţilor lui să-l facă
înşelător, să spună că are drac şi că lucrează cu Beelzebul, domnul
dracilor, că este un mincinos, şi să fie respins. Şi cum să nu execuţi
ordinul şefului? În felul acesta, diavolul ridică un zid de despărţire
între iudei şi Isus. Ce încredere să ai într-un înşelător şi cum să ai
legături cu un mincinos? Şi cum el pusese stăpânire pe tot sistemul
iudaic, preoţii primesc ordin de la stăpânul lor să lupte împotriva lui
Isus. Ei sunt „Sfinţii Domnului” şi trebuie să fie atenţi să nu care
cumva să fie înşelaţi de diavolul. Păstorii lui Iuda trebuie să ia
măsuri să nu se rătăcească oile.
Satana ştia că Isus a venit să rupă din nou partida lui şi ura îi
este cumplită. De nereuşita lui Isus depindea lungirea vieţii
diavolului şi de aceea el a luptat pe viaţă şi pe moarte împotriva
Domnului. Are oameni iscusiţi şi ştiu să mânuiască „Evanghelia”.
Cei din popor nu prea au dreptul să interpreteze Scripturile.
Privind în jur, Domnul vede ura stăpânului lor în ei. El a venit
să vestească planul de salvare pentru omenirea pierdută. A venit să
vestească Împărăţia Sa. Însă, prin vieţuirea Sa va arăta şi condiţiile
intrării în această Împărăţie. El a vestit o „Lege mare şi minunată”
care este principiul guvernării lui Dumnezeu, şi aceasta L-a făcut
diferit şi neplăcut pentru mulţi. Însă cine vrea să fie cu El, va trebui
să treacă de partea Sa, şi să trăiască aşa cum a trăit El, făcând voia
deplină a Tatălui.
„Nu orişicine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în
Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în
ceruri”’ (Matei 7:21).
Dacă cineva spune că-L iubeşte, Împăratul cere să-I dovedească.
De aceea, le-a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan
14:15). Reversul este clar. „Cine Mă urăşte nu păzeşte poruncile
Mele”. De aceea, prin cuvintele: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile
Mele”, Domnul descoperă în cel ce nu păzeşte Cele Zece Porunci ură
faţă de El, deşi omul poate crede că slujeşte cu credincioşie
Domnului. Odată ce urăşti poruncile Sale, nu poţi spune că-L iubeşti
pe Domnul. Dacă supuşii unui împărat spun stăpânului lor că-l
iubesc, dar nu împlinesc poruncile lui, ci pe ale altui împărat, întreb:
~63~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
acela pe care ei spun că-l iubesc poate socoti declaraţia lor ca fiind o
declaraţie de iubire? În niciun caz.
Plăcerea de păcat face să nască ura faţă de Cele Zece Porunci,
deoarece ele condamnă păcatul. Satana a pus în noi plăcere de păcat
şi ură faţă de Dumnezeu şi de Legea Sa. Prin ura exprimată faţă de
Cele Zece Porunci, se exprimă ură faţă de Dumnezeu. Urând Cele
Zece Porunci, vei cultiva ură şi faţă de cei ce păzesc aceste porunci.
Şi pentru că aceştia sunt cei ce fac voia Domnului, cel ce-i urăşte,
loveşte direct în acela care a zis: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile
Mele” (Ioan 14:15).
Diavolul face tot posibilul să împiedice pe orice om să
împlinească poruncile Domnului şi inspiră ură faţă de ele, cu scopul
de a demonstra că Legea lui Dumnezeu nu poate fi împlinită, pentru
a se scuza el de călcarea ei.
Ura faţă de Cele Zece Porunci şi faţă de cei ce le păzesc va
persista atâta timp cât stăm departe de Dumnezeu. Ea este semnul că
eu nu stau bine. Spuneţi ce a fost rău în Isus? Nimic rău. De ce l-au
urât evreii? A manifestat El vreun pic de răutate faţă de ei? El a venit
să-i mântuiască, iar ei L-au urât. Şi aceasta a fost şi este atitudinea
întregii lumi. Ne putem scuza? În niciun caz. Isus a fost şi este urât
din cauză că „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina,
pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19).
Prin păzirea Legii, Domnul a fost o mustrare faţă de lume. Era
în toate pe dos faţă de oamenii din vremea Sa şi ei nu L-au mai
suportat, ci L-au omorât. Dar n-au suportat nici pe cei ce i-au slujit.
Pentru că diavolul nu suportă să vadă pe vreun om slujind lui
Dumnezeu, a inspirat ura faţă de cei ai lui Isus, deoarece pretinde că
toţi oamenii sunt ai lui şi lui trebuie să-i slujească. Însă Isus a interzis
slujitorilor Săi să-i urască pe oamenii care nu-I fac voia, fiindcă El îi
socoteşte pe toţi copiii Lui şi îi iubeşte. Oamenii lui Dumnezeu sunt
deosebiţi de ceilalţi şi-i atrag spre Isus. Deosebirea dintre unii şi
ceilalţi este descoperită prin legile după care se conduc. Hristos are
pentru ai Săi legi deosebite, care inspiră iubire faţă de toţi.
Descoperim că cei ce s-au lăsat modelaţi de Isus, L-au iubit şi pe El
şi pe semenii lor. Între Isus şi omul care Îl ura, duşmănia exista până
când omul înţelegea chemarea Sa şi, întorcându-se la El, vrăjmăşia
dintre el şi Hristos dispărea.
~64~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Trebuie să stabilim că, deşi era duşmănie între cei doi, ea

era provocată doar de o singură parte. Pornea de la omul firesc
către Isus. Deci zidul de despărţire nu este ridicat de Isus, ci de
vrăjmaş. Vrăjmăşia nu porneşte din ambele părţi, ci doar dintr-o
parte. De la iudei către Isus, în timp ce El îi iubeşte şi rămâne cu
braţele deschise să-i primească, dacă se vor întoarce la Sine. Nu Isus
i-a înrăit, ci stăpânul lor, diavolul. Domnul a vrut să trezească pe
poporul Lui la realitate şi să-şi dea seama că merge pe un drum
greşit. De aceea le-a spus: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să
împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş, şi nu stă
în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o
minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”
(Ioan 8:44). Şi pentru că ei aveau ca tată pe diavolul, L-au urât pe
Isus.
Dacă Isus ar veni astăzi în lumea noastră, aşa cum a venit
atunci, tot la fel am proceda cu El. De i-aş întreba pe creştini dacă
dintre ei este cineva care-L urăşte pe Isus, mi-ar spune că întrebarea
este fără sens. Cum să urăşti pe Isus care S-a făcut Mântuitorul tău?
Şi totuşi Isus spune: „M-au urât şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu”. Israel
care era ales ca popor al Domnului şi care şi în vremea aceea
pretindea că-L iubeşte şi-L slujeşte pe Dumnezeu, a ajuns să aleagă,
ca tată, pe diavolul şi s-a unit cu el. Lucrul acesta este descoperit prin
respingerea lui Isus. Însă nu uitaţi că, la această atitudine, au ajuns
tocmai pentru că n-au mai respectat şi păstrat nealterată Legea lui
Dumnezeu.
În zilele noastre, am descoperit mulţi oameni care, când aud de
Legea lui Dumnezeu, spun că s-a desfiinţat. Când aud de păzirea
Sabatului se exprimă cu ură înverşunată faţă de cel ce susţine că
Sabatul este încă ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului adevărat.
Nu mai vorbim de susţinerea reţetei alimentare potrivit cu Leviticul
11. Sub convingerea că Isus le-a curăţit pe toate şi nu mai constituie
un păcat indiferent ce ai consuma, se exprimă ură faţă de cel ce încă
susţine că Dumnezeu, care este acelaşi ieri, azi şi în veci, pretinde şi
astăzi respectarea aceleiaşi reţete alimentare.
Alegerea ucenicilor
~65~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Printre cei ce-L urau, Isus, vede pe unii care Îl privesc cu ochi
mai buni şi parcă ar vrea să se lipească de El. Domnul îi întreabă:
„Vreţi să lucraţi pentru Mine? Vă scap de răutatea stăpânului vostru
şi de firea pământească ce stă împotriva mântuirii voastre”. Ei
răspund afirmativ. Biblia spune: „În urmă, Isus S-a suit pe munte, a
chemat la El pe cine a vrut şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei
doisprezece, ca să-i aibă cu Sine, şi să-i trimită să propovăduiască.
Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii” (Marcu 3:13-
15).
Prin cuvintele „a chemat la El pe cine a vrut”, nu trebuie să
credem că Domnul a fost părtinitor. Adică a stabilit ca doar X şi Y să
fie aleşi şi atât. Nu. Ci El smulge din împărăţia lui Satana pe cei ce
au vrut să vină la El, dorind ca prin ei să smulgă pe toţi captivii
diavolului, dacă va putea. Domnul face exact ce a făcut cu Avraam.
Îşi rezervă dreptul de a smulge din partida diavolului pe toţi cei ce
doresc să vină la El. Şi, cu toate că diavolul nu le-a dat voie, Isus i-a
eliberat.
Prin separarea ucenicilor, Domnul rupe din nou partida
diavolului şi face, pentru a doua oară, din unul – doi. Aceasta este
de acum partida Domnului pe care o voi numi Partida ucenicilor.
Din acest moment, nu mai putem vorbi de Israel şi neamuri, ci
configuraţia este alta. Ucenicii şi restul lumii. Ei sunt singura
biserică a lui Isus pe pământ.
Este extrem de interesant că Domnul nu recunoaşte niciuna
dintre partidele lui Israel ca fiind Biserica Sa, ci naşte o altă biserică.
Cele tradiţionale şi cu vechime de mai bine de o mie de ani sunt
nerecunoscute ca fiind Biserica Lui.
Fiindcă poporul Iudeu L-a lepădat pe Domnul, el nu va face
parte din partida lui Isus. Iudeii rămân Arma secretă a diavolului,
prin care Satana va denatura lucrarea lui Dumnezeu cu mare succes,
deoarece ei par a fi slujitorii lui Dumnezeu, dar aleg să-i slujească
diavolului. Sunt slujitori la doi stăpâni. Acest lucru îi dă posibilitatea
diavolului să lucreze cu mare succes. Prin sistemul preoţesc care pare
a fi al Domnului, diavolul într-adevăr a încurcat lumea.
Ceea ce este rău pentru noua biserică, adică pentru cei aleşi, este
faptul că în Partida ucenicilor intră ceva străin. Isus alege
unsprezece ucenici, dar stăpânitorul acestei lumi, infiltrează un
prefăcut între ei, ca să lucreze prin el. Era Iuda Iscarioteanul care i se
~66~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
adresează Domnului: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei

merge”. Avea interese meschine. Isus i-a răspuns: „Vulpile au
vizuini, şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-şi
odihni capul” (Matei 8:19,20). De fapt, Domnul i-a spus: „Iuda, ce
cauţi tu, nu vei găsi la Mine”.
Măcar că Mântuitorul ştia că Iuda va fi vânzătorul Lui, l-a
acceptat între cei doisprezece pentru a fi foarte aproape de El, ca să
vadă iubirea Sa, dorind să fie şi el salvat. Dar Iuda nu este sensibil la
apelurile pline de iubire ale Domnului, iar mai târziu, Isus spune
despre el că „este un drac” (Ioan 6:70,71).
Timp de trei ani şi jumătate, Satana a avut ochii aţintiţi într-un
mod cu totul deosebit asupra Domnului. El era în obiectiv spre a fi
determinat ori să păcătuiască, ori să renunţe la lucrarea Lui. Ucenicii
sunt lăsaţi în planul doi, cu toate că şi pe ei ar fi vrut să-i risipească
de lângă Isus.
Conducătorii poporului Israel s-au făcut stăpâni pe ceea ce
Domnul le încredinţase prin Moise şi au respins categoric pe Cel ce-i
scosese din Egipt şi-i aşezase în ţara Canaan. Aşa cum Isus a
prezentat în parabola cu via, ei îi omorâseră pe trimişii lui
Dumnezeu, prorocii, şi acum, când a fost trimis Însuşi Fiul Său, ei
făceau pregătiri pentru a-L scoate afară din via Sa, urmând să-L
omoare (Matei 21:33-43).
Ei pretind că au adevăratele principii divine, adevăratele
învăţături sfinte, dar rămân orbiţi de diavolul lepădându-L pe Cel
căruia credeau că-I slujesc. Lipsiţi de discernământ spiritual, se
aşează în calea lucrării lui Isus.
Atitudinea evreilor faţă de Domnul arată lipirea lor de diavolul.
„Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt
viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi când colo, iată sânge
vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când colo, iată strigăte de apăsare!”
(Isaia 5:7).
În contrast cu ei, Domnul le descoperă iubirea Sa şi iubirea
Tatălui ceresc. Dacă nu stricau Legea Domnului, ar fi înţeles că
sistemul preoţesc trebuia să înceteze, pentru că Domnul urma să fie
Preot şi Mare Preot.
În timp ce ochii celor mari privesc cu ură spre El, Domnul
atrage la Sine pe toţi oamenii şi mulţimea care-L urmează devine tot
mai mare. Ei Îl caută din motive diferite, însă El prinde ocazie după
~67~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
ocazie descoperindu-le adevărul curat şi neîntinat al lui Dumnezeu,

dar şi marea Sa iubire prin care-i va smulge din împărăţia diavolului.
Ucenicii sunt o grupă separată de care Domnul se ocupă într-un
mod cu totul deosebit. Ei urmează a fi conducătorii Bisericii Sale şi
sunt învăţaţi adevăratele principii, după care să cârmuiască Biserica
Sa. Isus va trebui să scoată din capul lor tradiţia şi tot ce adăugase
conducerea spirituală a lui Israel la orânduirile Domnului, căci
acestea erau împotriva unirii lor cu Hristos. Însă timp de trei ani şi
jumătate, Domnul se loveşte de un zid care îi desparte pe ucenici de
El. Poruncile diavolului scrise în mintea lor le creează surzenie faţă
de tot ce a vrut Isus să-i înveţe. El le vorbea de o împărăţie, iar ei
aveau gravat de cel rău în minte că este vorba de o altă împărăţie. Le
vorbea de suferinţele Lui, iar „Petru L-a luat deoparte şi a început
să-L mustre, zicând: ’Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi
se întâmple aşa ceva!’” Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:
„Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci
gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale
oamenilor”. Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă
urmeze” (Matei 16:22-24).
Aceasta a spus-o pentru că ucenicii nu se uniseră cu El şi nu
erau dispuşi să renunţe la interesele lor şi la ceea ce era în mintea lor.
A lua crucea şi a-L urma, era cu totul altceva decât gândeau şi
înţelegeau ei.
În tot timpul celor trei ani şi jumătate, Isus n-a putut distruge
firea lor rea şi n-a putut înlătura nici zidul de despărţire dintre ei şi
El. Ei nu s-au lăsat modelaţi după chipul Lui şi nu s-au lipit de El
până după cruce. Pe drum spre Ierusalim, în ultima călătorie a
Domnului, ei se certaseră pentru locul întâi din Împărăţia lui Isus.
Ajungând în camera de sus, la cină, Domnul s-a încins cu un
prosop, a luat un lighean cu apă şi a trecut să spele picioarele
ucenicilor. Cu apa din lighean pusă pentru spălarea picioarelor,
Domnul nu intenţiona să le spele picioarele, ci creierul lor. Trei ani şi
jumătate ei n-au înţeles natura lucrării Domnului şi de aceea vieţile
lor n-au putut fi modelate după exemplul Lui. În capul lor erau atâtea
lucruri prin care au creat între ei şi Isus un „zid de despărţire” ce sta
împotriva mântuirii lor. Lucrurile acelea n-au putut fi şterse din
~68~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
mintea lor nici la cină în camera de sus, ci numai după înălțaarea

Domnului.
Din cauza a tot ce era străin în mintea lor, ucenicii au intrat în
criza patimilor Domnului total nepregătiţi. Orice speranţă din ei, cu
privire la El, li s-a spulberat.
Satana a întărâtat poporul Israel la mânie împotriva lui Isus şi au
hotărât să-L omoare. Şi, dacă eşti un supus al lui Satana, chiar dacă
ieri ai mâncat din pâinea şi peştele bunului Isus participând la
serviciul Lui divin, poruncile diavolului îţi stau împotrivă şi nu-L
vei urma pe Isus, ci trebuie să faci aşa cum ţi se ordonă. Supuşii
împărăţiei întunericului, Îl prind pe Isus. Domnul le spune: „În toate
zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar acesta
este ceasul vostru şi puterea întunericului” (Luca 22:53).
Aici Isus spune clar de executarea poruncilor diavolului.
Ordinul este dat de prinţul întunericului şi vrând-nevrând este
executat. Oamenii Îl lovesc puternic, îi pun o cruce în spate şi-L
răstignesc. Nimeni n-a rămas cu El la porunca lui Satana. Chiar şi
ucenicii L-au părăsit. Este de necrezut, dar aşa se va întâmpla cu toţi
cei ce sunt doar pe jumătate ai lui Isus. Vor executa ordinul
diavolului şi-i vor prigoni pe slujitorii lui Isus.
A venit însă şi ceasul când Isus Hristos să restabilească
dreptatea lui Dumnezeu şi cel rău să fie judecat şi condamnat la
moarte veşnică.
Pentru că Dumnezeu a hotărât că verdictul trebuie să-l dea
omul, atunci a dat curs planului deja stabilit, ca tot prin om să câştige
dreptul de a-l ucide pe diavol. Astfel Isus a trebuit să devină om.
Omul Isus Hristos a venit în lumea noastră în calitatea lui
Adam. El a fost chemat ca martor şi a mărturisit despre adevăr nu
doar din gură, ci şi printr-o vieţuire după poruncile lui Dumnezeu.
Conflictul dintre Dumnezeu şi Satana constă în ceea ce priveşte
Legea Sa. Domnul a restabilit dreptatea şi valabilitatea Legii lui
Dumnezeu, demonstrând că este sfântă, dreaptă şi bună. Prin
împlinirea desăvârşită a Legii, Domnul a arătat că ea nu restrânge
libertatea, poate fi împlinită, aduce fericire împlinitorului, iar roadele
bune aduse în viaţa celui ce împlineşte Cele Zece Porunci se răsfrâng
şi asupra semenilor lui. De aceea spune Pavel: „Aşa că Legea,
negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” (Romani
7:12).
~69~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Distrugerea răului cât şi mântuirea noastră nu s-au putut realiza

decât „prin biruinţa crucii Domnului”. „Pentru bucuria care-I era
pusă înainte, Isus a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la
dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).
Acela care a fost trimis şi chemat ca martor şi factor decisiv în
conflictul dintre Dumnezeu şi Satana a dat dreptate lui Dumnezeu.
Tot cerul triumfă de bucuria marii biruinţe, iar Satana şi ai lui trăiesc
cele mai cumplite clipe. Dacă prin primul Adam Dumnezeu a pierdut
dreptul de a distruge răul, prin al doilea Adam a câştigat dreptul de
a-l distruge pe diavol şi pe îngerii lui.
Secretul biruinţei lui Isus a fost unirea deplină cu Duhul Sfânt.
El nu a făcut voia Sa, ci voia Duhului Sfânt. Şi noi beneficiem de
călăuzirea deplină a Duhului Sfânt, dacă vrem să ne supunem Lui
fără rezervă.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, fiecare om este chemat să compare
Legea lui Dumnezeu cu Legea firii pământeşti şi prin vieţuirea lui va
declara care este mai bună. Orice om care spune că Legea lui
Dumnezeu nu poate fi păzită îi dă dreptate diavolului. Cel ce nu trece
la păzirea Celor Zece Porunci se uneşte cu Satana, devenind
vrăjmaşul lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi numeşte pe oamenii care ascultă şi împlinesc
Legea Sa „Martorii Mei”. „Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul,
voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să
înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun Dumnezeu
şi după Mine nu va fi” (Isaia 43:10).
Toţi aceia care vor să fie mântuiţi prin jertfa Domnului, vor
trebui să fie martori ai lui Dumnezeu, demonstrând, prin împlinire,
că Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă şi bună. Ei au putere
deplină prin Duhul Sfânt. Duhul schimbă firea noastră căreia îi place
păcatul, cu o fire duhovnicească ce iubeşte Legea lui Dumnezeu.
Motivul pentru care nu împlinim Cele Zece Porunci nu este la
Dumnezeu, ci la noi. Ne place păcatul. Dacă spunem că este
imposibil să împlinim poruncile Sale, spunem de fapt că declaraţia
lui Dumnezeu, care zice că poate face din călcători ai Legii Sale
împlinitori desăvârşiţi ai Celor Zece Porunci, este o minciună
gogonată. Este adevărat că, prin firea pământească, poruncile lui
Dumnezeu nu pot fi împlinite. Însă pentru a putea fi împlinite,
Dumnezeu va schimba firea noastră. Dacă n-am fost răstignit
~70~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
împreună cu Hristos, trăiesc eu, iar El este mort pentru mine şi nu pot
împlini Legea Sa. Dacă însă am fost răstignit împreună cu El şi am
murit eu și Hristos trăieşte în mine, Legea Sa va fi împlinită în viaţa
mea. Prin Duhul Sfânt, care ne este dat, Dumnezeu ne face ca şi pe
Omul Isus Hristos.
Revenind la ucenici, în ziua învierii Domnului, în drum spre
Emaus, descoperim ce fusese în mintea ucenicilor în cei trei ani şi
jumătate. „Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care-l va izbăvi pe
Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au
întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21). Se refereau la izbăvirea de
sub puterea romană. Apoi, Cuvântul ne spune că, după învierea
Domnului, „apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat:
’Doamne, în vremea aceasta, ai de gând să aşezi din nou Împărăţia
lui Israel?’” (Fapte 1:6).
Niciodată Domnul nu spusese că va aşeza din nou împărăţia lui
Israel, eliberându-i de romani şi făcând ceea ce poporul evreu dorea.
Satana le pusese în minte aceste lucruri cu scopul de a nu înţelege
lucrarea lui Isus şi de a nu-L recunoaşte şi a reuşit să-l determine pe
Israel să-L respingă pe Domnul, deoarece nu era cel aşteptat de ei.
Lor le trebuia un împărat puternic care să-i elibereze de romani, nu
de păcat. Şi, pentru că Isus n-a fost acela, L-au respins. Dumnezeu
consideră că problema lor este păcatul, iar Satana le spune că nu
aceasta este problema lor, ci salvarea din cotropirea romană. Ideea
aceasta preconcepută n-a putut fi ştearsă nici din capul ucenicilor,
timp de trei ani şi jumătate şi din cauza aceasta, ucenicii nu s-au lipit
de Isus până după cruce și înălțaarea Sa. Era scris pentru ei despre
Domnul: „Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea
spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieşi Legea, şi voi pune
Legea Mea lumină popoarelor” (Isaia 51:4). Aici era descoperită
lucrarea Domnului, pe care ei n-au înţeles-o. El venise pentru a fi
lumina neamurilor şi Mântuitorul tuturor, nu pentru a se război cu
romanii.
După învierea Sa, Domnul îi caută pe ucenicii debusolaţi,
deapănă multe lucruri în faţa lor, reuşind să-i facă să înţeleagă rostul
lucrurilor. El le încredinţează misiunea Sa, iar ei „Vor spune slava
Împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta, ca să facă cunoscute fiilor
oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a Împărăţiei Tale”
(Psalmi 145:11,12).
~71~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Prin iubirea Lui descoperită la cruce, Domnul dărâmă zidul

despărţitor dintre El şi ucenici. Prin iubirea descoperită în tot ceea ce
a suferit, a reuşit să-i facă să lepede regulile fireşti care stau
împotriva mântuirii şi unirii lor cu Isus şi a pus în minte Legea Sa,
potrivit cu făgăduinţa noului legământ. Şi pentru că regulile de
acelaşi fel unesc, ucenicii se unesc cu El şi devin uniţi într-unul, în
Hristos. „Isus le-a zis din nou: ’Pace vouă!’ Cum M-a trimis pe Mine
Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. După aceste vorbe, a suflat peste ei,
şi le-a zis: ’Luaţi Duh Sfânt’” (Ioan 20:21,22). Prin Duhul Sfânt au
primit puterea de a-I sluji.
La înălţarea Sa la cer, Domnul Isus a lăsat pe acest pământ două
biserici, care, deşi sunt în contradicţie, ambele pretind a fi ale lui
Dumnezeu. Prima biserică, sunt preoţii, fariseii, cărturarii şi tot
poporul iudeu care L-au respins pe Isus şi care au rămas cu Legea
poruncilor în orânduirile Domnului, amestecată cu reguli inspirate de
diavolul, iar a doua biserică, ce nu mai are nicio legătură cu sistemul
preoţilor dintre oameni, ci au pe Isus ca Preot şi Mare Preot în veac,
după rânduiala lui Melhisedec, este Biserica Apostolică.
Prin cuvintele de mai jos, Domnul deplânge starea celor ce L-au
lepădat şi arată că şi El i-a lepădat. „Ierusalime, Ierusalime, care
omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori
am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi
n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie” (Luca 13:34,35).
„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
şi a zis: ’Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care
puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor
veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te
vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu
pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine
piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost
cercetată’” (Luca 19:42-44).
Satana a pus stăpânire pe sistemul preoţesc levitic. Ei sunt ai lui
deşi poartă firma de slujitori ai Domnului. Dacă nu eşti în slujba
Domnului, neutru nu poţi fi, ci eşti în slujba diavolului. Cei ce au
rămas la vechiul sistem sunt Arma secretă a diavolului prin care a
încurcat lumea întreagă. Religia iudeilor nu mai era religia lui
Hristos, ci un amestec produs de diavolul din ceva de la Dumnezeu
cu multe şi de toate de la el, prin care a denaturat calea către adevăr.
~72~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Aceasta este legea poruncilor în orânduirile lui, gravată în mintea

iudeilor şi constituie zidul despărţitor dintre ei şi Hristos.
Spuneam că singura Biserică a lui Hristos pe pământ sunt
ucenicii. Ei nu mai au nicio legătură cu sistemul preoţesc.
Nemaifiind nevoie de preoţi dintre oameni, Domnul nu face preoţi, ci
apostoli care să-L vestească pe El în toată lumea ca Preot, Mare
Preot şi Mijlocitor. „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui,
iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit
din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere”
(Efeseni 1:7).
De-acum nu mai vorbim de poporul Israel ca popor al lui
Dumnezeu şi restul lumii, ci de ucenici şi restul lumii icluzând și
poporul Israel. Orice om din lume inclusiv evreii care L-au lepădat
pe Domnul sunt chemaţi să renunţe la rânduielile şi la păcatele lor şi
să facă parte din Biserica Apostolică dacă vor să fie mântuiţi.
Nu uitaţi! Apostolii sunt de acum Biserica lui Hristos. Dacă
înainte de răstignirea şi învierea Domnului, nimeni nu avea nimic cu
ei, acum ei sunt marginalizaţi şi urâţi de toţi aceia care n-au crezut în
Hristos al lor. Preoţii, cărturarii, fariseii şi toţi cei ce l-au respins pe
Isus, i-au prigonit pe ucenici.
Spunem că, la venirea Sa, Domnul a găsit pe Israel unit cu
diavolul. Alegându-i pe ucenici, Domnul a rupt din nou partida
diavolului, adică pe Israel care era una cu el, formând o nouă partidă.
De-acum Israel nu mai este unul, căci Domnul îl rupe în două. O
parte din Israel este unită cu diavolul și o altă parte, adică
ucenicii, cu El. Astfel Isus faci din unul - doi. A apărut grupa
ucenicilor, care deşi nu luptă împotriva marii grupe a lui Israel, este
în opoziţie, deoarece Isus este un alt Stăpân. El are alte reguli şi
rânduieli după care se conduc ai Lui, şi de aceea ucenicii devin
diferiţi.
Până acum, era pace între ucenici şi ceilalţi din Israel, dar acum
ura celor mulţi se porneşte împotriva lor. Aici se vede clar că în
prigonitori nu este Spiritul lui Hristos. Deci prigonitorii nu sunt ai lui
Dumnezeu, deoarece Tatăl ceresc nu este de acord cu persecuţia.
Domnul Se identifică cu cei prigoniţi din pricina Sa şi în acest fel
Isus este prigonit. Spiritul de prigoană stă împotriva mântuirii
prigonitorilor. Ei au ca lege de conduită a vieţii poruncile diavolului,
care stau împotriva salvării lor.
~73~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Toate bisericile pe care Domnul le-a găsit în Israel, la naşterea

Sa, s-au unit împotriva ucenicilor. Fiecare dintre bisericile acestea
pretindea că este adevărata biserică a lui Dumnezeu. Avea o vechime
destul de mare de la apariţie şi acest lucru îi dădea o garanţie şi mai
mare că este biserica adevărată a lui Dumnezeu. Nu se putea
compara cu biserica ucenicilor, apărută abia de trei ani şi jumătate.
Nimeni dintre cei încadraţi în bisericile acelea tradiţionale nu
putea concepe că nu face parte din biserica adevărată a lui
Dumnezeu, şi în acelaşi timp, nimeni dintre ei nu concepea că acea
mică biserică, apărută de câteva zile, ar putea fi adevărata şi singura
biserică a lui Dumnezeu. Însă cât este de adevărat că Dumnezeu
trăieşte, tot atât de adevărat este că biserica ucenicilor, apărută numai
de trei ani şi jumătate, era singura biserică a lui Dumnezeu pe
pământ. Nu ne vine să credem, dar toate celelalte biserici erau
lepădate de Dumnezeu. Numai cine intra în biserica ucenicilor făcea
parte cu adevărat din Biserica lui Dumnezeu.
Bisericile din Israel unite împotriva ucenicilor nu concepeau
nicicum să renunţe la crezul şi la regulile lor socotind că nu mai sunt
valabile. Ei se credeau în slujba lui Dumnezeu. Prin intenţia de a-i
distruge pe ucenici, dacă nu vor renunţa la credinţa în Isus, credeau
că fac o slujbă lui Dumnezeu şi-I aduc la îndeplinire voia. Dar ei erau
conduşi de Satana, care ar fi vrut să-i distrugă de pe pământ pe
credincioşii Domnului Isus. E cutremurător lucrul acesta, dar este
adevărat. Totuşi reuşită n-au avut. Hristos Şi-a salvat biserica şi a
ajuns să umple pământul.
Istoria se repetă chiar astăzi. Este acum la ordinea zilei.
Bisericile se unesc. Dar pentru ce? Nu Hristos le uneşte. Acele
cuvinte ale Domnului, luate ca deziderat: „Mă rog ca toţi să fie una”
nu se potrivesc în această unire. Domnul S-a rugat aşa, dar nu pentru
ca biserica ucenicilor să se unească cu celelalte biserici şi nici ca
acelea să se unească între ele. Nu. Ci Domnul S-a rugat ca ucenicii şi
toţi cei ce vor crede în El, prin cuvântul lor formând biserica Sa,
urmând aceleaşi principii, adică Cele Zece Porunci şi având acelaşi
crez, aceştia să fie uniţi între ei, ca să lucreze eficient pentru
Domnul, pentru a-i câştiga şi pe ceilalţi de partea Sa. Deci unirea
pentru care s-a rugat Domnul Hristos, nu avea în vedere unirea între
biserici, ci unirea în legătura iubirii a celor din biserica Sa, pentru ca
lumea să cunoască puterea harului lui Dumnezeu.
~74~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Unirea bisericilor, care are loc astăzi, nu este după voia lui
Dumnezeu. Nu se unesc la porunca Domnului. Aşa cum bisericile
tradiţionale din Israel, prin unirea lor, au restrâns libertatea religioasă
şi au luptat împotriva bisericii ucenicilor, dorind s-o extermine, tot la
fel unirea bisericilor de astăzi va face ca libertatea religioasă să
dispară de pe pământ. Vor aprinde focul persecuţiei împotriva celor
ce nu au acelaşi crez şi nu renunţă la el pentru a se uni cu ei. Şi cine
credeţi că vor fi aceia care nu se vor uni şi nu vor renunţa la crezul
lor diferit? Cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu, aşa cum au fost
date la Sinai. Cei ce vor ţine Sabatul ca zi de odihnă şi vor considera
duminica o zi de odihnă falsă, aşa cum şi este.
Fiecare dintre bisericile de astăzi se consideră Biserica lui
Hristos. Cred lucrul acesta, mai ales bazându-se pe vechimea religiei
lor. Se laudă cu vechimea şi cred că acest lucru Îi impune lui
Dumnezeu să le considere biserica Lui.
Ce să vorbim de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea? Aceasta
este dispreţuită în primul rând pentru că are o vechime foarte mică în
comparaţie cu aproape oricare dintre celelalte. Aproximativ o sută
şaizeci de ani. Ce este această perioadă în comparaţie cu celelalte
biserici mai ales cu Biserica Catolică, ce are o vechime de aproape
două milenii?
Vă rog însă să vă gândiţi la biserica ucenicilor. Era cea mai
tânără biserică din Israel. Abia trei ani şi jumătate, având şi un număr
foarte mic de credincioşi. Cine dintre credincioşii celorlalte biserici
tradiţionale credea că această mică şi neînsemnată biserică este
adevărata şi singura Biserică a lui Dumnezeu pe pământ?
Puţinii credincioşi care au trecut de partea ucenicilor, în ciuda
crudei persecuţii, au fost singurii care au crezut.
Cine ar putea crede astăzi că Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea, născută de-abia de un secol şi jumătate, este singura şi
adevărata Biserică a lui Hristos pe pământ? Nu ştiu câţi vor crede
acest lucru, dar eu ştiu că acesta este adevărul.
Au fost câteva perioade în care Dumnezeu Şi-a restructurat
Biserica, datorită faptului că masa acelora care erau membrii ei au
făcut compromis cu lumea şi au cedat la principiile divine.
Plecând de la Adam şi până la potop, descoperim că Dumnezeu
a avut persoane credincioase care au format biserica Sa. Însă toată
lumea trebuia să fie biserica Sa. Dar lumea s-a stricat şi doar câţiva
~75~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
credincioşi rămân să constituie Biserica lui Dumnezeu, iar în anul

potopului doar Noe şi familia lui constituiau Biserica Sa şi doar pe
aceştia i-a salvat.
După potop, oamenii s-au înmulţit din copiii lui Noe, dar iarăşi
au uitat pe Domnul şi acest lucru L-a determinat pe Dumnezeu să-l
aleagă pe Avraam din care ia naştere Biserica Sa. Pentru o vreme,
doar Avraam şi familia lui erau Biserica lui Dumnezeu. Din el s-a
născut poporul Israel, şi doar Israel cu cele douăsprezece seminţii
formau poporul Domnului. Mai târziu, nici tot Israelul nu rămâne
Biserica Sa, ci împărţindu-i în două, zece seminţii dispar şi rămâne
seminţia lui Iuda, singurul popor al Domnului.
La venirea Domnului Isus pe pământ, găsind pe Israel
necredincios, îi alege pe ucenici şi aceştia vor fi singura Sa Biserică
pe pământ. Ei s-au înmulţit, dar de-a lungul timpului în Biserica
Domnului au pătruns lucruri străine din păgânism şi Dumnezeu a
avut ca Biserică a Sa doar pe cei ce au rămas la respectarea legilor
Lui. Aceştia au fost persecutaţi de biserica majoritară, însă doar ei
constituiau adevărata şi singura Biserică a lui Hristos pe pământ.
În perioada persecuţiilor papale, au apărut multe biserici
protestante, însă aceste biserici n-au acceptat tot adevărul. De aceea,
Dumnezeu a format o nouă biserică din credincioşii bisericilor
protestante, care au acceptat tot adevărul, şi aşa se face că, în 1844,
apare o biserică ce aştepta şi vestea venirea pe curând a lui Isus.
Câţiva ani mai târziu, această biserică descoperă că Sabatul este
adevărata zi de odihnă şi trece la păzirea acestei zile. Şi pentru că
aştepta venirea Domnului Isus, a fost numită Biserica Adventistă.
Adventist = „aşteptător al revenirii lui Isus”. Iar pentru că a
descoperit că ziua a şaptea, sâmbăta, este adevărata zi de odihnă, s-a
numit Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.
Din cauza cedării la principii în viaţa personală a multora dintre
membrii ei, Dumnezeu a spus că doar o rămăşiţă dintre ei vor forma
adevărata Biserică a mântuiţilor, adăugând la această biserică pe toţi
credincioşii din celelalte biserici ce vor accepta întreg adevărul
biblic. Aşa cum din Israel doar ucenicii, adică doar o rămăşiţă, au
fost aleşi ca Biserică a Domnului, tot la fel şi la sfârşit. Doar o
rămăşiţă. Niciodată Biserica Domnului n-a fost majoritară, ci o
rămăşiţă. Nu consideraţi marile biserici tradiţionale şi care au o mare
vechime ca fiind Biserica Domnului. Greşiţi.
~76~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Pentru a stabili care este Adevărata Biserică a lui Hristos, nu

trebuie să se ia în calcul vechimea sau numărul membrilor, ci
principiile ei. Biserica lui Isus va păzi Poruncile nemodificate ale lui
Dumnezeu aşa cum au fost date la Sinai. „Aici este răbdarea sfinţilor,
care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa
14:12).
„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta
că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile
scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele
cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul
vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa
22:18,19).
Unirea bisericilor va duce lumea noastră la dezastru. Şi fără să
fie vinovaţi, cei ce nu se vor uni vor fi aspru persecutaţi. Dar să
privim mai departe vechiul tablou. Ce vină au avut ucenicii că au
crezut în Isus? Ce rău au făcut ei fraţilor lor? De ce nu trec şi ei de
partea lui Isus pentru a face să dispară vrăjmăşia? Poate fi explicată
ura lor? Cu niciun chip. Vina ucenicilor era că nu se închină
dumnezeului căruia se închinau ei. Adică diavolului. Ei se cred
Biserica lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu persecută pe cine nu crede
ce vrea El. Prin atitudinea lor, înalţă un zid de despărţire între ei şi
ucenici.
Am spus că ucenicii au alt stăpân. Alt Dumnezeu. Aceasta este
problema. Şi pentru că stăpânul lumii acesteia are nişte reguli ale
duşmăniei, lumea trebuie să lucreze după acestea împotriva
urmaşilor lui Isus. Dar respectând regulile stăpânului lor, oamenii îşi
fac singuri rău. Între poruncile stăpânului răutăcios, este şi porunca
aceea care spune că nimeni nu trebuie să treacă de partea ucenicilor.
Astfel diavolul a aşezat vrăjmăşie între ai lui şi ucenici. Ei trebuie să
fie urâţi. Şi dacă cineva vrea să treacă la ucenici, ceilalţi să i se
opună. Iar dacă nu reuşeşte să-l oprească, trebuie să-l urască, să-l
batjocorească, să-l prigonească, pentru a-l despărţi de Isus.
Apoi diavolul are şi orânduiri ale poruncilor lui, care-i
mulţumesc pe supuşi, crezând că slujesc Dumnezeului Adevărat. Ei
sunt mulţumiţi de orânduirile lor şi nu văd de ce să le schimbe. În
mintea lor este gravat un „aşa am pomenit”, imposibil de trecut. Nu
spun aceasta pentru a lovi pe vreun om, deoarece omul poate crede
sincer o minciună, ci spun lucrul acesta pentru a demasca amăgirea
~77~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
diavolului. Lucrarea mea se potriveşte perfect cu toată Evanghelia.

Dacă crezul tău nu se potriveşte cu tot ce scrie în Evanghelie, atunci
nu este bine. Nu-ţi aşeza credinţa pe un „aşa am pomenit”, ci pe un
„aşa zice Domnul”.
Orânduirile tradiţionale îi ţin pe oameni robii celui ce de la
început este ucigaş. Poruncile rigide ale diavolului nu pot fi ignorate
de niciunul dintre cei din partida sa şi vrând-nevrând, pentru că şeful
are drept de stăpân asupra lor, trebuie să-i împlinească poruncile,
pentru ca să nu li se întâmple vreo nenorocire. Singurul care ar putea
să-i scape de regulile acelea rigide şi de stăpânul răutăcios, singurul
care ar putea surpa zidul şi elibera pe cineva, este Isus. El ar vrea să
intervină pentru fiecare dintre cei convinşi că este mai bine să treacă
de partea Lui.
Lupta pentru mântuirea noastră este cumplită. Isus va trebui să
ţină în frâu forţele întunericului, pentru a putea trimite lumină
sufletelor captive, ca apoi să-i scape pe cei ce aleg să treacă de partea
Sa. Cei ce resping lumina vor fi lăsaţi în întuneric.
Ucenicii şi misiunea lor

La înălţarea Sa, Domnul le-a dat apostolilor următoarea
poruncă: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la
orice făptură” (Marcu 16:15).
Ucenicii încep predicarea în Ierusalim şi în Iudeea. Mulţi cred în
Domnul Isus. Biblia spune că „o mare mulţime de preoţi veneau la
credinţă” (Fapte 6:7). Înseamnă că ei se desprindeau de vechea
partidă şi treceau la ucenici. Mai marii poporului primesc poruncă de
la dumnezeul veacului acestuia să le interzică ucenicilor să mai
vorbească în Numele lui Isus. Ei ascultă şi înalţă tot mai sus zidul de
despărţire dintre mulţimea lui Iuda şi ucenici pentru ca dacă va fi cu
putinţă nimeni să nu mai treacă la ucenici. Fără să-şi dea seama, mai
marii iudeilor prin împotrivirea lor faţă de Isus şi faţă de ucenici, îşi
ridicau tot mai sus zidul ce-i i-a despărţit pe ei de Mântuitorul.
Referitor la zidul de despărţire dintre unii şi alţii, vreau să
accentuez un lucru. Copiii lui Dumnezeu nu au dreptul să ridice un
zid despărţitor între ei şi lume. Nu trebuie să cultive spiritul răutăcios
~78~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
al lumii, ci ei trebuie să aibă caracterul lui Hristos, alinând sufletele

abătute. Cei necăjiţi şi descurajaţi trebuie să găsească încurajare şi
mângâiere la copiii lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos trebuie să fie
locul vindecării oamenilor, de rănile provocate de diavolul. Fără
nicio legătură cu Belial, credincioşii trebuie să fie pe deplin ai lui
Hristos pentru a salva.
Începe prigoana, iar ucenicii vor trebui să plece departe de
locurile lor. Se întâmplă însă ceva. Cu toate că porunca Domnului
spunea foarte, foarte clar, că trebuie să predice Evanghelia la orice
făptură, descoperim că ucenicii aveau încă acelaşi concept despre
neamuri, ca şi mai marii lor. Neamurile sunt necurate şi trebuie să nu
avem nicio legătură cu ei. Acesta era zidul de despărţire ridicat de
diavolul împotriva mântuirii neamurilor. Dar răul este că zidul este
ridicat de cei ce sunt în Biserica lui Hristos. Dacă apostolii merg la
neamuri să predice Evanghelia şi neamurile nu vor primi Cuvântul,
atunci zidul este ridicat de cei dintre neamuri împotriva mântuirii lor.
Însă răul extrem de mare este că deşi neamurile vor primi Cuvântul
lui Hristos, trimişii Lui, refuză să se ducă la neamuri să predice
Evanghelia.
Dumnezeu a îngăduit prigoana şi ucenicii au trebuit să plece din
Ierusalim, ca să predice în Iudeea, în Samaria şi să treacă şi la
neamuri, ajungând până la marginile pământului. Când este nevoie,
Dumnezeu Se poartă aşa cu ai Săi, să nu se piardă şi ei, şi să poată
mântui şi pe ceilalţi.
Vă amintiţi căci mai sus m-am folosit de declaraţia Domnului
prin care a stabilit de la început ca prin sămânţa aceasta lui Avraam,
toate familiile pământului să aibă binecuvântare. El nu a închis
poarta mântuirii pentru nimeni de pe pământ. Însă primind influenţa
lui Satana, Israel a născut conceptul greşit cum că ei sunt singurii
favoriţi ai Domnului. Doar ei au dreptul la mântuire şi la Împărăţia
lui Dumnezeu. Astfel ei s-au pierdut şi au pierit în nelegiuire, dar au
pierit şi cei care puteau fi mântuiţi prin propovăduirea lor. S-au
aşezat în slujba diavolului, devenind arma secretă a lui în defavoarea
realizării planului lui Dumnezeu cu ei şi cu ceilalţi.
Deşi ucenicii s-au unit cu Mântuitorul, conceptul că doar ei au
dreptul la mântuire n-a putut fi scos din capul lor decât printr-o
intervenţie specială.
~79~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Petru era la Iope atunci când sutaşul Corneliu, îndrumat de un

înger, trimite o delegaţie ca să-l cheme la Cezareea pentru a-i învăţa
pe el şi pe cei din casa sa, voia Domnului. În timp ce delegaţia era pe
drum, Petru, care se ruga pe acoperişul casei, are o vedenie. O faţă de
masă cu tot felul de animale este coborâtă în faţa lui şi un glas i-a zis
de trei ori să taie şi să mănânce. El a refuzat de fiecare dată,
argumentând că niciodată n-a mâncat alimente necurate. În final,
vasul a fost ridicat la cer. Şi pe când Petru se gândea la vedenia
aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te,
coboară-te şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis” (Fapte
10:19,20).
De ce credeţi că Duhul Sfânt i-a zis să se ducă cu ei fără
şovăire? Ştia că Petru va refuza să răspundă invitaţiei lui Corneliu,
pentru că, fiind dintre neamuri, îl socotea spurcat şi necurat şi ţinea la
hotărârea iudeilor de a nu avea legături cu neamurile. Duhul Sfânt
învinge.
Ajungând la Corneliu, Petru începe să vorbească şi zice: „Ştiţi
că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu
unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu
numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea, am venit fără
cârtire când m-aţi chemat” (Fapte 10:28,29).
În cuvintele lui Petru descoperim o înţelegere clară a voii lui
Dumnezeu, cunoscută de el, şi în acelaşi timp şi o poruncă contrară
lui Dumnezeu, cum că nu îngăduia iudeilor să se însoţească cu
cineva dintre neamuri. Petru nu trebuia nicidecum să mai amintească
de porunca ce interzicea mergerea lui la Corneliu, din moment ce
Domnul Isus le dăduse porunca să predice Evanghelia la orice
făptură. Şi apoi Duhul Sfânt i-a spus să nu numească pe niciun om
spurcat şi necurat, ci să meargă fără şovăire pentru că El i-a trimis.
Aici însă observăm concepţia tuturor evreilor, împământenită şi
în mintea lui Petru. Socoteau pe oamenii dintre neamuri spurcaţi şi
necuraţi şi, dacă Dumnezeu nu intervenea în mod direct, potrivit cu
mentalitatea lor, Corneliu şi cei de la el puteau mai degrabă să moară
nemântuiţi, decât să se ducă Petru să le vorbească despre Hristos. El
le spune „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească
împreună cu unul de alt neam sau să vină la el”.
Eu nu ştiu când a dat Dumnezeu porunca aceasta. N-am găsit-o
între legile date de El. Nu găsim nicăieri că Dumnezeu a respins sau
~80~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
a poruncit să fie respins cineva dintre neamuri, care voia să vină la

El. Porunca era cu totul contrară voii Domnului şi nu poate fi decât
de la Satana care face orice, pentru ca niciun om să nu poată fi
mântuit. Şi atât de înrădăcinată era porunca diavolului în mintea lor,
încât n-a putut fi ştearsă decât cu această ocazie.
Corneliu şi cei adunaţi în casa lui au primit pe Domnul Hristos
şi mântuirea Sa, însă după acest eveniment, Petru are probleme.
„Apostolii şi fraţii, care erau în Iudeea, au auzit că şi neamurile au
primit Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl
mustrau cei tăiaţi împrejur şi ziceau: ’Ai intrat în casă la nişte oameni
netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei’” (Fapte 11,1-3).
Ce grozăvie! Neamurile Îl primesc pe Isus ca Mântuitor
personal şi Dumnezeu revarsă Duhul Sfânt peste casa lui Corneliu,
ca semn al aprobării Lui, iar apostolii şi fraţii îl mustră pe Petru că a
fost la nişte netăiaţi împrejur. De unde era această interdicţie? N-au
fost aceştia acolo când Domnul le-a spus să meargă în toată lumea şi
să predice Evanghelia la orice făptură? Au fost cumva surzi? Sau
aveau cumva în minte porunca diavolului, care spunea evreilor să nu
primească pe nimeni dintre neamuri la ei, iar neamurilor le spunea să
nu treacă la evrei? Nu este acesta un zid despărţitor ridicat de
diavolul?
Aşa cum ucenicii şi-au astupat urechile faţă de porunca expresă
a Mântuitorului: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la orice făptură”, ascultând de o lege născută de naţiunea
iudaică şi nu de Dumnezeu, tot la fel şi-a astupat urechile aproape
dintotdeauna conducerea acestei naţiuni şi a înfiinţat legi
discriminatoare, prin care s-au izolat de restul lumii, împotriva voii
lui Dumnezeu. „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ’Acesta este
Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur
împrejurul lui sunt ţări. Dar el s-a răzvrătit împotriva legilor şi
poruncilor Mele şi s-a făcut mai vinovat decât neamurile şi ţările de
primprejur; căci a nesocotit legile Mele, n-a urmat poruncile Mele”
(Ezechiel 5:5,6).
Iudeii s-au răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Domnului,
care fac bine oricărui om şi sunt spre mântuirea tuturor, indiferent de
rasă, naţionalitate, sex şi au înfiinţat legi discriminatoare care au stat
chiar împotriva mântuirii lor. Cel care opreşte binecuvântarea
Domnului şi nu o revarsă şi peste ceilalţi o va pierde şi el. Ei au
~81~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
zădărnicit planul lui Dumnezeu înainte de Hristos, pierzându-se în

primul rând pe ei, iar acum erau şi ucenicii porniţi să-l zădărnicească
în continuare. Aceasta este lucrarea diavolului.
Se vede clar că spiritul naţionalist ce i-a condus la închiderea
graniţelor faţă de neamuri, fiind împământenit de veacuri, n-a putut fi
distrus de Domnul Hristos din mintea ucenicilor timp de trei ani şi
jumătate, când în mai multe ocazii a vrut să-i descotorosească de
ideile lor greşite. Acesta este motivul pentru care, înainte de venirea
Domnului, evreii n-au predicat pe Dumnezeul adevărat neamurilor.
Totuşi, pentru a-Şi face lucrarea de a Se descoperi tuturor popoarelor
prin Israel, Domnul i-a dat pe evrei în mâinile imperiilor. Şi prin cei
credincioşi ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria şi prin alţii, Şi-a
făcut lucrarea de a Se descoperi tuturor.
Rezolvând problema rasismului din capul ucenicilor, Domnul
trimite Evanghelia la orice făptură, prin evreii care înţeleg că toţi
suntem ai Lui, suntem fraţi şi tuturor ne-a dat dreptul la mântuire fără
părtinire. Satana a primit o nouă lovitură, însă va născoci alte rătăciri.
După ce Domnul Hristos a rezolvat această problemă,
lămurindu-i pe ucenici că toate popoarele sunt copiii lui Dumnezeu
pe care vrea să-i mântuiască, văzând că ucenicii merg la neamuri să
predice Evanghelia, şi nu mai ascultă de influenţele lui, diavolul a
născut ideea că neamurile n-au putut fi mântuite până la jertfa
Domnului, din cauză că Legea lui Dumnezeu nu a fost bună şi
trebuia desfiinţată. Atitudinea rea a evreilor la care i-a condus Satana
şi prin care au pierdut mântuirea, a fost pusă pe seama Legii lui
Dumnezeu.
Domnul Isus a fost evreu şi a păstrat legile lui Dumnezeu aşa
cum le-a dat Tatăl ceresc la început. Dacă legile date de Dumnezeu
lui Israel cuprindeau interdicţia de a nu avea nicio legătură cu cei
dintre neamuri, Isus nu dovedea credincioşie faţă de Dumnezeu,
când a tratat şi pe cei dintre neamuri ca şi pe evrei. Apoi, dacă legile
lui Dumnezeu n-au fost bune pentru neamuri, cum de au fost bune
pentru evrei? Care era diferenţa dintre a aplica legile acelea la evrei
şi a le aplica la neamuri? Cum de legile lui Dumnezeu au fost bune
doar până la jertfa Domnului şi apoi nu mai sunt bune? Le-a trecut
cumva termenul de valabilitate? Dumnezeu despre care credem că
este desăvârşit face şi lucruri nedesăvârşite? Nu vi se pare că bate
prea tare la ochi şi nu trebuie să credem sofismele diavolului?
~82~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Dumnezeu a avut şi are un singur fel de legi şi pentru evrei, şi

pentru neamuri. Pentru că toţi suntem egali în faţa lui, legile lui
Dumnezeu sunt pentru toţi. Atitudinea evreilor a fost rea fiindcă au
respins neamurile. Ei au ridicat un zid de despărţire întrei ei şi
ceilalţi, dar nu legile lui Dumnezeu au fost de vină.
După experienţa cu Corneliu, ucenicii ajung să descopere cu
uimire că noi, neamurile, avem acelaşi drept la mântuire, ca şi ei.
Apostolul Pavel face o declaraţie către cei din neamul lui, zicând:
„Neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur
trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus,
prin Evanghelie” (Efeseni 3:6).
Acum dispar vrăjmăşia şi zidul despărţitor dintre ucenici şi
neamuri. Dumnezeu a dat o dovadă lămurită copiilor Săi, că ei nu
trebuie să-şi permită să ridice vreun zid despărţitor între ei şi oricare
om care nu este în biserica lor, deoarece Dumnezeu doreşte să
mântuiască orice om.
Dacă înainte de crucificarea Domnului zidul de despărţire era
între iudei şi neamuri, după moartea Sa, zidul de despărţire înălţat de
iudei îl descoperim nu doar între iudei şi neamuri, ci şi între iudei şi
iudei. Iudeii îi prigonesc pe iudei. De ce? Pentru că o minoritate nu
mai vrea să respecte regulile majorităţii. Aici descoperim principiul
separării şi al unirii. Legile de acelaşi fel unesc, cele diferite despart.
Deci unirea se realizează pe baza regulilor de acelaşi fel. Acesta este
singurul lucru care uneşte. Când cineva dintr-un grup trece la
respectarea regulilor altui grup, se desparte obligatoriu de vechiul
grup şi se uneşte cu un nou grup. Dar noul grup nu va renunţa la
regulile lui, pentru a primi pe un nou venit. Ci noul venit intră în
noul grup tocmai prin faptul că acceptă regulile acestuia.
Nimeni nu se poate mişca fără reguli. Că sunt bune sau mai
puţin bune, aceasta e o altă problemă, dar nu se poate fără reguli. În
viaţa practică, cine dintre noi poate face ceva fără reguli? Orice
acţiune a omului este cu reguli bune sau mai puţin bune. Ce familie
merge bine fără reguli de acelaşi fel? Dacă membrii familiei trag în
părţi opuse şi nu se unesc trăind după reguli de acelaşi fel, îşi produc
dureri unii altora. Pentru o unire perfectă, în care să se manifeste
iubirea şi fericirea, toţi trebuie să se conducă după regulile divine.
Având acelaşi fel de reguli, dar nu divine, aparent se unesc, însă, vor
fi nefericiţi. Şi, pentru că între regulile diavolului sunt atâtea lucruri
~83~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
rele, oamenii se despart şi trăiesc separat, dar tot după reguli

distrugătoare.
Acum trebuie să înţelegem că acel conflict dintre Hristos şi
Satana a fost provocat tocmai de naşterea unor reguli diferite de cele
ale lui Dumnezeu. Hristos nu renunţă la niciuna dintre regulile Sale.
Pentru că Legea lui Dumnezeu este desăvârşită şi porunca este
sfântă, dreaptă şi bună, Dumnezeu nu poate renunţa nici măcar la o
iotă sau la o frântură de literă din Lege. Renunţarea la ceva ar
însemna să accepte răul care să rămână veşnic. Sau, acceptând
„regulile răului”, să se unească cu Lucifer. Acesta ar fi cel mai mare
dezastru.
Am spus la început că legile lui Dumnezeu sunt inalienabile.
Atunci când cineva vrea să treacă în partida Domnului, să se unească
cu El, va trebui să renunţe la regulile pe care le-a avut mai înainte şi
să le primească pe ale Domnului. Altfel nu există nicio şansă. Unirea
nu trebuie să fie din gură, ci printr-o transformare deplină pe care o
lucrează Domnul.
Cred că cel mai concludent exemplu de unire cu Hristos este
apostolul Pavel. După convertirea sa, el face referire la ceea ce a
realizat Domnul pe cruce, spunând: „Căci El este pacea noastră, care
din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc, care-i despărţea, şi
în trupul Lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în
orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om
nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un
singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia” (Efeseni 2:14-
16).
El ne descoperă cum era înainte de convertirea sa, spunând:
„Eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu, de
o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru
datinile strămoşeşti” (Galateni 1:14).
Regulile pe care le avea şi la care ţinea aşa de mult erau
amestecul dintre cele pe care le dăduse cândva Dumnezeu cu cele pe
care le inspirase diavolul. Hristos nu recunoaşte astfel de reguli ca
fiind ale Lui, şi nici cei care le practică nu-i aparţin lui. Trebuie să
accepte regulile Domnului.
Apostolul Pavel facea parte din Arma secretă a diavolului şi
credea că slujeşte Domnului, practicând acele reguli. El duşmănea de
moarte pe urmaşii lui Isus, deoarece ei aveau alte reguli, şi a plecat
~84~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
hotărât să-i stârpească din orice ţinut de sub soare. A primit o

poruncă şi trebuia executată. Care era motivul urii lui înverşunate cu
care lupta împotriva ucenicilor Domnului? De unde izvora ura? De la
diavolul, pentru că el îi urăşte pe ucenici Domnului, fiindcă nu-i
slujesc lui, ci lui Hristos.
Starea aceasta în care se găsea Pavel înseamnă exact starea pe
care el o descrie spunând: „mort în greşeli şi în firea pământească
anetăiată împrejur”.
Ucenicii cunosc vrăjmăşia lui Pavel, dar ei nu au duşmănie faţă
de el. Vrăjmăşia lui Pavel nu poate fi nicidecum împotriva mântuirii
ucenicilor Domnului, ci ea este împotriva mântuirii lui. Cine-l va
scăpa de vrăjmăşia dintre ei şi de legea poruncilor în orânduirile ei,
care constituiau zidul de la mijloc ce-i despărţea şi stăteau între el şi
ucenici?
Legea jertfelor cu preoți umani la care ținea Pavel, încetase. Isus îi
luase locul. Nu mai era nevoie de sângele animalelor pentru iertare
de păcat, deoarece era sângele lui Isus. Sistemul ceremonial nu mai
era al lui Isus. Chiar dacă cineva crede că acestea sunt ale Domnului
şi că prin ele slujeşte Domnului, se înşală amarnic.
Dacă Isus Se identifică cu ucenicii, cei ce-i prigoneau Îl
prigoneau de fapt pe Hristos. Poate fi Hristos dezbinat împotriva Lui
Însuşi? Nu. Marele grup nu mai este al lui Hristos. Lupta nu este
între Hristos şi Hristos, ci între Hristos şi Satana. Dacă preoţii,
fariseii, cărturarii şi toţi care L-au respins pe Domnul erau ai
Domnului, se uneau cu El şi cu ucenicii şi nu-i prigoneau. Dar aici se
vede lumea împărţită în două. Ucenicii constituie Biserica Domnului,
iar ceilalţi, partida diavolului. Şi dacă vor alege să rămână unde sunt
şi nu vor răspunde invitaţiei Domnului, aleg să rămână de partea
diavolului. Preoţii, cărturarii, fariseii şi poporul unit cu ei care i-au
prigonit pe ucenicii lui Hristos, făceau lucrarea diavolului. Domnul i-
a avertizat pe credincioşii lui zicând: „Vă poruncesc aceste lucruri,
ca să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-
a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al
ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din
mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de
vorba pe care v-am spus-o: ’Robul nu este mai mare decât stăpânul
său’. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au
păzit Cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi” (Ioan 15:17-20).
~85~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
În drum spre Damasc, apostolul Pavel se întâlneşte cu Domnul

Isus. Domnul îi descoperă pe cine prigoneşte prin cuvintele: „Saule,
Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
„Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu
sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu
piciorul într-un ţepuş” (Fapte 9,4.5).
În acel moment, Pavel alege să I se supună Domnului, iar
Mântuitorul îl smulge din mâna diavolului pentru a fi copilul Său.
Deodată, vrăjmăşia dintre Pavel şi Isus, despre care nu suporta să se
vorbească, dispare. Însă în acelaşi timp, se uneşte şi cu ucenicii
Domnului. Zidul de despărţire dintre ei este înlăturat şi, în felul
acesta, Hristos a făcut din doi – unul. În mintea lui este gravată
Legea lui Dumnezeu şi Pavel se uneşte cu ucenicii întru-Unul, adică
în Hristos.
Răspunsul la întrebarea: Cine sunt cei doi din care prin crucea
Sa, Hristos a făcut unul, înlăturând vrăjmăşia dintre ei şi Legea
poruncilor în orânduirile ei? este următorul: ucenicii sunt primul,
adică cei din Biserica Sa, iar al doilea sunt cei din afara Bisericii lui
Hristos, care, lăsându-se convertiţi de Mântuitorul, vor renunţa la
vrăjmăşia şi la regulile lor şi se vor uni cu cei din biserica lui Hristos.
Exemplu l-am dat pe Pavel din afara Bisericii Apostolice, care,
renunţând la crezul şi la regulile lui, s-a unit cu ucenicii.
Domnul Hristos n-a renunţat la niciuna dintre poruncile Sale,
pentru ca Pavel să se unească cu El, ci Pavel a renunţat la concepţiile
lui greşite şi L-a primit pe Isus ca Mântuitor.
În firea mea s-au scris atâtea porunci care-mi dictează să le
împlinesc şi mă ţin rob legii păcatului. Dacă Domnul ar fi desfiinţat
legile Sale, nu făcea altceva decât ca oamenii să rămână unde sunt şi
cum sunt.
Să nu ne gândim nici la a doua variantă, adică ceva din ale
Domnului amestecate cu ceva de ale diavolului, căci aceasta este
configuraţia partidei numită Arma secretă a diavolului. Dumnezeu
nu poate renunţa la nimic din ale Lui, şi nici nu va adăuga nimic
străin la ale Sale. Dacă ar fi vorba de o comasare a legilor lui Isus cu
legile diavolului, aceasta înseamnă ca Isus să-şi piardă identitatea,
făcând pact cu diavolul. Dar Domnul nu procedează aşa. „Ce
înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?” (2 Corinteni 6:15).
~86~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Hristos procedează altfel. „Te conştientizez pe tine, omule, de

dezastrul în care ai ajuns din cauza legilor practicate până acum şi
treci tu la Mine să te salvez. Iar dacă ai obligaţii morale faţă de
Satana să-i împlineşti poruncile şi ţi-e frică de răutatea lui, aceasta
este problema Mea. O rezolv Eu. Îi distrug zidul de despărţire dintre
tine şi Mine, şterg din mintea ta legea poruncilor în orânduirile ei
care te desparte de mine şi în locul ei, pun Legile mele. „Căci Isus
este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la
mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre
ei, Legea poruncilor în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El
Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi
cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit
vrăjmăşia” (Efeseni 2:14-16).
Atunci când Hristos înlătură „vrăjmăşia dintre ei”, de fapt, o
înlătură de la acela care era în partida diavolului. Dacă de la cineva
din Biserica păzitoare a Celor Zece Porunci porneşte vrăjmăşia fie
către cineva din aceeaşi biserică fie către cineva din afara bisericii,
acela nu este din partida Domnului, ci din partida numită „Arma
secretă a diavolului”. El nu este al Domnului, chiar dacă este în
biserica Sa. Vrăjmăşia nu trebuie să pornească de la cel din biserica
Domnului către ceilalţi.
După convertirea sa, Pavel descoperă că nu mai poate avea nicio
legătură cu cei care îi prigoneau pe ucenici şi care îl împuterniciseră
să stârpească partida lui Isus. Dimpotrivă, acum se uneşte cu cei pe
care-i prigonea.
Aţi reţinut prin ce s-a realizat unirea? Isus a surpat zidul de la
mijloc care-l despărţea de partida ucenicilor, prin înlăturarea legii
poruncilor în orânduirile ei (datinile strămoşeşti amestecate cu cele
ale Domnului), la care nu putea să renunţe Pavel până atunci, fiindcă
nu vedea niciun motiv, şi de acum va avea regulile ucenicilor, adică
orânduirile curate şi adevărate ale lui Isus.
Lumea nu se va uni niciodată cu Hristos dacă nu renunţă deplin
la regulile ei, trecând la a se conduce după cele ale lui Hristos.
Acum Pavel înţelege şi explică unde au greşit iudeii, de nu L-au
primit pe Mesia, şi va da adevărata interpretare Legii lui Dumnezeu
şi sistemului de curăţire. Acum înţelege clar că dacă evreii se „ţineau
în totul totului tot numai de Domnul”, Mesia era cunoscut şi primit
de toţi.
~87~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
Intrând în partida ucenicilor, Pavel are de-acum alt stăpân. Dar

în acelaşi timp, devine urât de vechea lui partidă şi va trebui să
sufere prigoana pentru Hristos, tocmai din partea celor din partida în
care fusese. Descoperă un zid de despărţire între ei şi el, ridicat de ei,
zid ce stă împotriva mântuirii lor. El însă îi iubeşte pe prigonitorii săi
şi le-a scris şi lor o epistolă, dorind ca să-i câştige de partea
Domnului. Aceasta denotă că el nu-i ura, şi cel ce se uneşte cu
Hristos nu ridică niciun zid despărţitor între el şi ceilalţi.
Cine sunt cei ce-i despart pe oameni între ei? Stăpânii lor, cu
acordul oamenilor. Unul este al lui Hristos şi altul, al lui Belial. Şi,
dacă între Hristos şi Belial este duşmănie, cum ar putea să fie pace
între supuşii lui Hristos şi supuşii lui Belial? Nu se poate. Dar cine
este duşmanul? Hristos ori Belial? Belial. Cine este cel plin de ură:
Hristos ori Belial? Belial. Copiii lui Hristos, dacă sunt stăpâniţi de
El, nu pot răspândi decât ce a răspândit Isus şi anume, iubirea.
De partea cealaltă, atâta timp cât cineva rămâne sub stăpânirea
lui Belial, va manifesta ură faţă de Hristos, faţă de copiii Săi şi chiar
faţă de cei din jur. Acelaşi caracter al diavolului este impregnat în
toţi din partida lui. Aici se înţelege încă o dată faptul că noi suntem
executanţii ordinelor unuia dintre cei doi stăpâni. Liberi nu putem fi.
Suntem ori robi ai lui Hristos, care ne va duce în fericirea veşnică,
ori robi ai diavolului şi vom avea parte de iazul de foc, unde va fi
aruncat el. Atenţie cui slujeşti! Legislaţia stăpânilor noştri este total
diferită şi după ea ştim ai cui suntem.
Eu pot exprima ură, sau iubire, însă aceasta nu depinde de mine,
ci de stăpânul pe care l-am chemat să-mi ocupe mintea şi să-mi
dirijeze pornirile. Dacă îl am ca stăpân pe Satana, nu pot exprima
iubire, deoarece stăpânul meu Satana, care mă conduce şi mă
influenţează, nu are iubire.
Dacă Îl am stăpân pe Isus, eu nu pot exprima ură, deoarece Isus,
stăpânul meu, nu are ură. Slujitorii lui Satana toţi sunt una, având
Legea firii pământeşti ca normă de conduită, sau un amestec făcut
din Legea firii cu Legea lui Dumnezeu. Slujitorii Domnului sunt și ei
una, având Legea lui Dumnezeu prin care se unesc. Deci două
partide cu legi inalienabile. Toţi cei ce sunt ai lui Satana se urăsc
între ei, dar în acelaşi timp se unesc împotriva slujitorilor credincioşi
Domnului.
~88~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
În prezent, principiul de a face din doi – unul se găseşte şi la

Dumnezeu, şi la Lucifer. Când trece cineva din Partida diavolului la
Domnul, Domnul face din doi – unul. Acelaşi principiu îl are şi
Satana. Când reuşeşte să smulgă pe cineva din Partida Domnului,
trecând la el, face şi el din doi – unul. Adică îl uneşte cu ceilalţi care
nu-L primiseră pe Hristos.
În timp ce Dumnezeu doreşte să aducă oameni cât mai mulţi din
partida diavolului la El, pentru a-i uni şi a face din doi – unul şi
diavolul are tot acelaşi plan să facă din doi – unul. Pentru aceasta, el
va face orice sforţare să- smulgă pe cei din partida Domnului pentru
ai uni cu ai lu. De aceea, noi trebuie să fim foarte atenţi să nu uităm
nicio clipă că trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi şi să-L urmăm
pe Domnul.
În concluzie, când omul se întoarce la Isus, vrăjmăşia pe care o
exprima faţă de Isus şi faţă de copiii Lui dispare, dar nu prin
desfiinţarea Legii Celor Zece Porunci şi nici prin desfiinţarea Legii
poruncilor în orânduirile Domnului, ci prin răstignirea firii
pământeşti şi a renunţării la ritualul religios care nu este după voia
lui Dumnezeu, aşezând apoi, în locul acestora, Cele Zece Porunci şi
ritualul religios stabilit de Domnul. Deci nici vorbă de desfiinţarea
vreunei porunci. Având aceleaşi principii, omul se uneşte deplin cu
Hristos şi cu slujitorii Lui. Şi unindu-i, Hristos face din doi – unul şi
sunt una în Hristos. „Pot merge doi oameni pe acelaşi drum fără să se
învoiască?” Adică fără să aibă aceleaşi principii? Nu se poate.
Principiile de acelaşi fel unesc, cele diferite despart. Trăirea după
noile principii înseamnă naştere din nou.
Când l-a făcut pe om, Dumnezeu l-a făcut după chipul Său;
adică a pus Legea Sa în mintea şi în trupul lui. Rămânând în acea
stare, omul nu avea cum să nu asculte de Dumnezeu în mod
desăvârşit.
Prin cădere în păcat, omul a primit o altă natură, ceea ce a
însemnat „făcut după chipul diavolului”. Deci a stricat chipul lui
Dumnezeu aşezat în el.
Naşterea din nou nu poate însemna altceva decât recreare. Adică
a fi făcut după chipul lui Dumnezeu, cum au fost făcuţi Adam şi Eva.
Dumnezeu l-a făcut după chipul Său. Cum? A pus Legea Sa în
mintea şi în trupul lui. Modul cum lucrează Dumnezeu pentru a
realiza în oameni naşterea din nou, este descoperită în însăşi versetul
~89~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
următor: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor,
şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia
31:33).
Dacă vrei să fii născut din nou, trebuie să accepţi schimbarea şi
să-L inviţi pe Domnul să pună Legea Sa în mintea ta. Rezultatul?
În urma punerii Legii Sale în mintea ta şi înăuntrul tău,
Dumnezeu va fi Dumnezeul tău, iar tu vei fi fiul Lui. Aşa că naşterea
din nou nu este nimic altceva decât renunţarea la regulile fireşti şi
trecerea la practicarea regulilor divine.
Poate că nu eşti de acord că regulile de acelaşi fel unesc şi,
referindu-te la unirea ta cu Hristos, poate vei spune că unirea se
realizează prin Duhul Sfânt. Eu nu contest acest lucru, însă trebuie să
te gândeşti foarte serios şi să te întrebi cum ar putea Duhul Sfânt să
unească două persoane cu reguli diferite? Eu cred că lucrarea
Duhului este să aducă acele două persoane la acelaşi numitor şi, în
felul acesta, va realiza unirea. În niciun caz, El nu va porni de la a
amesteca regulile Domnului cu regulile omului pe care vrea să-l
unească cu Hristos, ci va solicita pe omul pe care vrea să-l unească
cu Domnul, să renunţe la toate regulile fireşti şi să-L lase să-i scrie în
minte regulile Domnului. Astfel se va realiza în viaţa omului, unirea
cu Hristos şi naşterea din nou.
Poate am părut foarte categoric. Adevărat. Dar să ştii că în
Univers nu există decât două provenienţe ale regulilor. Doar două
surse care au născut reguli. Dumnezeu şi Satana. Trebuie ştiut că noi,
oamenii, nu avem reguli personale. Noi nu producem fapte, ci
umblăm în fapte pregătite de cei doi stăpâni. Practicăm prin alegere,
ori faptele pe care le-a pregătit Dumnezeu mai înainte să umblăm în
ele (Efeseni 2:10), ori faptele pe care le-a pregătit diavolul. A treia
variantă se referă doar la cei ce spun că au încheiat legământ cu
Hristos, dar care practică un amestec de reguli. Aceasta înseamnă
slujirea la doi stăpâni. În acest fel suntem duplicitari şi nu suntem
altceva decât Arma secretă a diavolului.
Dacă persoana ce vrea să se unească cu Hristos nu renunţă la
ultima şi cea mai neînsemnată dintre regulile diavolului, nu se poate
uni cu Hristos niciodată. De aceea se spune în Apocalipsa 21:27:
„Nimic întinat nu va intra în cetatea sfântă, nimeni care trăieşte în
spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii
Mielului”. Oricine va fi găsit întinat la judecarea cazului său va fi
~90~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
şters din Cartea vieţii. Şi aceasta se referă la cei ce L-au primit pe

Hristos ca Mântuitor, nu şi la cei ce nu L-au primit, deoarece cei ce
nu L-au primit nu sunt scrişi în Cartea vieţii şi nu vor avea parte
decât de iazul de foc.
Diavolul uneşte şi el două sau mai multe persoane pe baza
practicării regulilor lui. Cei răi se unesc în răutatea lor tot pe baza
regulilor de acelaşi fel şi, fireşte, se vor iubi şi ei. Totuşi diferenţa
este mare între grupul celor ce au Legea lui Dumnezeu şi ceilalţi.
Grupul celor răi, care practică regulile diavolului, revarsă
iubirea doar în interiorul grupului şi manifestată o iubire
nestatornică. La aceştia nu se poate vorbi niciodată de naştere din
nou, indiferent ce schimbare s-ar observa la ei, deoarece practică
regulile firii lor cu care s-au născut. Îi iubesc doar pe cei ce-i iubesc.
Lucrul acesta nu este pentru ei ceva neobişnuit.
Grupul celor născuţi din nou, care practică regulile Domnului,
revarsă iubire atât în interiorul grupului, cât şi în afară. Iubirea pe
care o practică este statornică, deoarece provine de la Tatăl ceresc.
Iubirea aceasta este ceva ce nu aparţinea vechii lor naturi. Este ceva
deosebit de firea umană. Aceasta se numeşte naştere din nou,
deoarece ei nu practică regulile cu care s-au născut, ci au renunţat la
cele ale lor şi au adoptat pe cele de care erau străini cândva, adică pe
ale lui Dumnezeu, care sunt împotriva firii noastre.
Vreau să atrag atenţia să nu confundaţi lucrarea Duhului Sfânt
cu adevărata naştere din nou şi unirea reală cu Hristos. Duhul Sfânt
lucrează asupra fiecărui om, dorind să-i convingă de faptul că are
nevoie de schimbare. Dacă în omul care dă voie Duhului Sfânt să
lucreze se produc schimbări în mintea sa, se poate spune că omul
acela este pe drumul naşterii din nou. Dar dacă se opreşte înainte de
renunţarea la orice regulă din ale diavolului, mulţumindu-se cu
micile schimbări, aceasta nu se numeşte naştere din nou, ci slujire la
doi stăpâni. Duhul Sfânt într-adevăr a lucrat, dar omul n-a vrut să-l
lase să-şi finalizeze lucrarea.
Domnul Isus îi mustra pe fariseii şi cărturarii care aveau grijă de
exterior să arate bine, dar interiorul era plin de ură, zicând: „Vai de
voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară
a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de
necumpătare. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului
şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. Vai de voi,
~91~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele

văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt
pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. Tot aşa voi, pe
dinafară, vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi
plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:25-28).
Deci trebuie o schimbare produsă de Duhul Sfânt. O naştere din
nou pentru a fi copilul lui Dumnezeu. Dacă schimbarea se produce
înăuntru, nu trebuie să te chinui să apari schimbat în afară. Roadele
nu întârzie să apară. Iubirea pentru orice om, inclusiv pentru vrăjmaş,
va intra în acţiune.
Mai există şi o altă categorie de persoane care, fără să vină la
Hristos, fac schimbări pe dinafară. Aceasta nu are nicio legătură cu
naşterea din nou, ci mai degrabă este lucrarea diavolului, care susţine
că omul se poate schimba prin educaţie şi meditaţie. Total greşit.
Isus a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze” (Luca
9:23).
~92~
__________________________ Războiul din cer ___________________________
~93~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
EFESENI 2,13-16
„Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi
fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră,
care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i
despărţea, şi în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea
poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi
un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu
Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit
Pentru că apostolul Pavel, scriitorul acestei epistole din care
vom studia, a fost evreu, mulţi dintre cei ce au citit şi citesc aceste
cuvinte prin care se adresează credincioşilor din Efes „voi care
odinioară eraţi depărtaţi”, au stabilit următoarele lucruri, şi anume:
1. Că Israel a fost apropiat de Dumnezeu, făcând din el poporul
Său, deoarece l-a iubit, iar pe ceilalţi de pe pământ i-a îndepărtat,
părând că-i urăşte. Ideea aceasta s-a fixat şi mai mult prin faptul că
Dumnezeu S-a folosit de acest popor spre a nimici mai multe
popoare care locuiau în Canaan.
2. Că, până la moartea Domnului Hristos, neamurile n-au avut
dreptul la mântuire. Israel pare să fi câştigat favoarea lui Dumnezeu
de la alegerea lui Avraam, iar neamurile, abia la crucificarea
Domnului. Chiar şi evreii au ajuns să creadă că, fiind singurul popor
al lui Dumnezeu de pe pământ, doar ei au dreptul la mântuire.
3. Datorită faptului că scrisoarea aceasta a lui Pavel a fost
trimisă efesenilor după răstignirea Domnului, se stabileşte că
Domnul Isus a avut o atitudine iubitoare faţă de neamuri, intervenind
parcă la Tatăl în favoarea lor, cu preţul vieţii Lui, şi, în sfârşit,
Dumnezeu ne-a dat şi nouă, neamurilor dreptul la mântuire. Şi mulţi
cred că, dacă nu intervenea Domnul Hristos, doar Israel ar fi rămas
poporul lui Dumnezeu cu drept la mântuire. Slavă Domnului Isus
~94~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
pentru intervenţia Sa, că a schimbat atitudinea Tatălui ceresc faţă de

restul lumii! Astfel pe Domnul îl vedem bun, iar pe Tatăl, rău.
Dacă lucrurile stau aşa, se înţelege că Dumnezeu a fost
părtinitor, apropiindu-i pe evrei, şi îndepărtând neamurile. Iubindu-i
doar pe ei, iar pe ceilalţi, nu. Aceasta reclamă o atitudine rea din
partea lui Dumnezeu.
Nu putem fi de acord că Isus are o atitudine diferită de a Tatălui.
Nu putem spune că Tatăl ceresc e mai rău, iar Fiul este mai bun. Nu
putem accepta teoria că Isus a făcut sforţări deosebite pentru a-L
determina pe Tatăl să iubească şi neamurile, aşa cum l-a iubit pe
Israel. Domnul Hristos a spus: „Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine
crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). De aici
parcă reiese că Dumnezeu Tatăl ne-a iubit, iar în dreptul Domnului
Hristos am putea spune că a făcut aceasta mai târziu, sau, a făcut-o
pentru că n-a avut încotro, deoarece Tatăl a hotărât să-L dea pentru
noi. Şi această mentalitatea ar fi greşită. Atât Tatăl, cât şi Fiul au
iubit la fel atât pe evrei, cât şi pe neamuri. Este greşit să crezi că
Dumnezeu a fost părtinitor. Pe evrei i-a apropiat din timp, iar de
neamuri şi-a adus aminte abia la moartea Domnului.
La prima vedere, aşa pare. Dar ce motiv ar fi avut Dumnezeu ca
să facă acest lucru? Oare să-i placă Lui să-i iubească pe unii şi să-i
urască pe alţii? Să dorească El doar mântuirea evreilor, iar pe a
neamurilor nu? Dacă toţi suntem ieşiţi dintr-o singură pereche de
oameni creaţi de Dumnezeu, nu este El Tatăl tuturor? Sunt sigur că la
Dumnezeu nu există ideea de părtinire.
Sunt şi unii membri din Biserica Adventistă care susţin ideea de
părtinire la Dumnezeu. Aceştia credeau că mântuirea neamurilor a
survenit datorită neascultării evreilor. Căci, dacă evreii erau
credincioşi, noi, neamurile, nicidecum nu aveam dreptul la mântuire.
Ei se bazau pe Romani 11:11.12, unde referindu-se la poporul Israel,
Pavel spune: Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci,
prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să
facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru
lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi
plinătatea întoarcerii lor?”
Nu trebuie să înţelegem nicidecum că depărtarea despre care
vorbeşte apostolul Pavel a produs-o Dumnezeu, respingându-i pe
~95~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
unii fiindcă i-a urât, şi apropiindu-i pe alţii pentru că i-a iubit, şi

astfel Israel este aproape, iar noi, neamurile, am ajuns departe. Nu.
Ci modul în care se adresează apostolul Pavel descoperă mai degrabă
două laturi: una verticală şi alta orizontală.
Privind latura verticală, putem preciza că toţi oamenii s-au
depărtat de Dumnezeu. Pavel se include pe sine şi neamul său,
arătând că în trecut au fost şi ei la fel de departe de Dumnezeu, ca şi
neamurile. El zice: „Între ei eram şi noi toţi odinioară (deci şi evreii –
n.n.), când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam
voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii
ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare,
pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în
greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos. El ne-a
înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în
Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a
harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni
2:3-7).
Depărtarea de Tatăl ceresc am produs-o noi. După păcătuire,
Adam şi Eva au fugit de Dumnezeu, dorind să ajungă cât mai
departe, cuprinşi în primul rând de un simţământ de vinovăţie şi apoi
şi de un simţământ care reclamă un Dumnezeu răzbunător.
Atitudinea noastră de a-L respinge pe Dumnezeu şi de a ajunge cât
mai departe de El, a fost urmarea ascultării de minciunile diavolului,
spunându-ne că Tatăl ceresc ne urăşte, este rău, răzbunător etc.
Paradoxal, Dumnezeu îi caută pe Adam şi pe Eva pentru a
descoperi o atitudine plină de iubire, cât şi un plan de salvare, iertare
şi reabilitare. Noi am fi rămas depărtaţi, dacă, prin moartea Sa,
Domnul Hristos nu ne-ar fi convins că Tatăl ne iubeşte. Prin El s-a
produs împăcarea noastră. Nu Dumnezeu S-a certat cu noi, ci noi ne-
am certat cu El, iar prin Isus a trimis o solie puternică prin care ne-a
spus tuturor: „Părăsiţi pe cel ce vă minte că Eu nu vă iubesc şi veniţi
la Mine! Am demonstrat prin moartea Fiului Meu că vă iubesc cu o
iubire veşnică”. Pavel spune: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă
de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit
pentru noi” (Romani 5:8). El nu spune, „pe când eraţi voi, neamurile,
păcătoşi, Hristos a murit pentru voi”, ci „pe când eram noi încă
păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”. Adică şi pentru evrei şi pentru
~96~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
neamuri. Nici evreii nu aveau mântuirea dacă nu murea Domnul

Hristos, cu toate că ei erau poporul ales.
Măcar că noi trebuia să mergem la Dumnezeu, socotindu-ne
vinovaţi, căci L-am părăsit şi L-am urât, a venit El la noi,
umilindu-Se înaintea noastră, ca şi când ar fi fost vinovat, numai ca
să ne câştige, determinându-ne prin vieţuirea şi suferinţa Sa, să ne
schimbăm mentalitatea. Trebuie să înlocuim scriitorul uman care se
adresează efesenilor, şi să-L auzim pe Dumnezeu care ne spune:
„Voi care odinioară v-aţi depărtat de Mine, aţi fost apropiaţi prin
sângele lui Hristos. A fost singura cale prin care v-am demonstrat că
vă iubesc pe toţi, fără deosebire”. Aceasta este latura verticală.
Latura orizontală creează o altă situaţie. Aici apar două grupe
ce există în lumea noastră.
Grupa 1 – sunt cei ce s-au apropiat de Dumnezeu, formând
Biserica Sa.
Grupa 2 – sunt cei ce sunt încă departe.
Cei din grupa întâi – adică cei ce s-au apropiat de Dumnezeu,
primind pe Hristos ca Mântuitor personal, prin faptul că au
descoperit un Dumnezeu plin de iubire, au obligaţia de a chema la
Tatăl ceresc pe cei ce sunt încă departe. Bucuria este mare când cei
de departe primesc solia iubirii, trimisă de Tatăl ceresc prin fraţii lor,
şi intră în Biserica Domnului Hristos.
Dacă înţelegem lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, nu mai
putem vorbi de poporul Israel ca fiind favorizat, iar neamurile
defavorizate. Nu mai putem spune că Dumnezeu i-a iubit pe ei, în
timp ce pe noi nu ne-a iubit, ci vorbim de trei categorii de persoane:
1. Persoane care au răspuns mai din timp invitaţiei divine şi
sunt aproape de Dumnezeu,
2. Persoane care, deşi au auzit invitaţia divină, n-au vrut să
răspundă.
3. Persoane care n-au auzit încă invitaţia harului.
Pe cei din ultimele două categorii, îi putem numi pe bună
dreptate ca fiind departe de Dumnezeu şi „morţi în greşelile şi
păcatele lor”, dar toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu. Iubiţi de El,
la fel.
O situaţie de felul acesta era creată între cei din grupa
apostolului Pavel şi cei din Efes. Eu nu cred că el vorbeşte din
postura unui evreu care mai crede că ei au fost singurii favorizaţi, ci
~97~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
se adresează lor din postura celor din grupa întâi, care Îl cunoscuseră
deja pe Domnul, răspunzând invitaţiei harului şi erau aproape. Adică
veniţi mai din timp în Biserica Sa. Favoarea de a fi copil al lui
Dumnezeu este un har nemeritat de noi şi este la îndemâna oricui.
Vrei să ai această favoare? Răspunde invitaţiei divine!
Prin cuvintele sale exprimate în versetul citat, Pavel se
adresează celor din Efes, care erau deja în biserica Domnului. El face
referire la timpul de dinaintea primirii Domnului Hristos, precizând
că atunci „erau morţi în greşelile şi păcatele lor”. Dar se înţelege că
în Efes erau mulţi alţii care nu erau în Biserica Domnului.
Aplicând această regulă la poporul Israel şi la neamuri, este
aceeaşi situaţie. Ei au fost numiţi poporul lui Dumnezeu, ieşit din
Avraam, omul ce a răspuns chemării divine, şi astfel au primit
favoarea divină. Dar chiar dacă se pare că Israel a fost favorizat, prin
alegerea lor, Dumnezeu a favorizat toată lumea.
Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să cunoaştem cel puţin
două dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a ales pe Israel:
1. Să pregătească drumul venirii Domnului Hristos ca om în
lumea noastră.
2. Prin Israel care-L aştepta pe Isus Eliberatorul, să atragă
atenţia întregii lumi asupra lui Hristos.
Se pune o întrebare: Unde este favoarea evreilor care s-ar referi
la un Dumnezeu părtinitor? Au fost ei mai favorizaţi decât
neamurile? Sau favoarea lor a însemnat favoarea întregii lumi? Cu
siguranţă că da. Singurul lor avantaj a fost acela că ei au avut părtăşie
cu Dumnezeu mai înaintea noastră. Şi copiii noştri, care sunt născuţi
din părinţi ce sunt în Biserica Domnului, sunt într-o postură mai
avantajoasă decât cei din afara bisericii, dar în niciun caz mai iubiţi
de Dumnezeu şi masi favorizaţi. Avantajul celor din Biserica
Domnului apare prin faptul că sunt mai aproape de Domnul şi se pot
bucura de părtăşie cu El şi de revărsarea binecuvântărilor Cuvântului
Său. Şi sunt foarte multe alte avantaje pentru cei ce-L primesc pe
Isus ca Mântuitor. Dar toate acestea nu sunt pentru că Dumnezeu ar
fi părtinitor, ci aceleaşi binecuvântări şi avantaje pe care le au cei de
aproape, ar putea să le aibă oricine răspunde chemării divine.
Lucrarea Duhul Sfânt se manifestă la fel pentru cei de aproape, ca şi
pentru cei ce stau departe. Diferenţa este totuşi mare între unii şi alţii,
pentru că Duhul Sfânt se ocupă intens de caracterul celor de aproape
~98~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
spre a-l forma pentru cer, şi face lucrul acesta, fiindcă aceştia i-au dat
voie, primindu-L pe Isus. Însă lucrarea de desăvârşire a caracterului
celor ce stau departe este întârziată, iar în dreptul celor mai mulţi
irealizabilă, datorită refuzului lor de a-L primi pe Mântuitorul.
Chiar şi în aceeaşi biserică poate fi o situaţie similară. Unii
aproape, iar alţii departe. Chiar dacă ne numim creştini, putem să
avem doar firma de copii ai lui Dumnezeu, şi să nu-L cunoaştem pe
Domnul Isus. Să fim departe de El şi morţi în greşelile noastre.
Astfel, mulţi din biserică nu pot fi lucrători pentru Dumnezeu şi, din
pricină că Dumnezeu nu are lucrători în vederea salvării celorlalţi,
mulţi dintre cei depărtaţi, n-au auzit încă invitaţia de a veni la Hristos
şi de a intra în Biserica Sa pentru a fi salvaţi. Dar şi dintre cei ce au
auzit invitaţia divină, mulţi întârzie să răspundă. Şi ce vină are
Dumnezeu pentru întârzierea noastră? Vina e la noi.
Şi cu evreii a fost la fel. Cu toate că erau poporul lui Dumnezeu,
marea majoritate a rămas moartă în păcatele ei. Din lipsă de
lucrători, Dumnezeu n-a putut să ducă vestea mântuirii la neamuri
aşa de repede. A trebuit să lucreze cu câţiva evrei la care să se
adauge cei convertiţi dintre neamuri.
Dacă am înţelege că lucrurile stau aşa, atunci nu l-am mai socoti
pe Israel un popor favorizat, şi nici pe Dumnezeu nu L-am mai socoti
părtinitor. Ci am înţelege că Israel a fost chemat la existenţă ca
popor, pentru a fi educat de Dumnezeu spre a fi misionarul lumii.
Diferenţa între evrei şi restul lumii este că ei sunt mai întâi. Dar
cineva trebuia să fie mai întâi, însă nu pentru a fi mai favorizat,
fiindcă orice om este chemat şi poate beneficia de aceeaşi favoare.
Depinde de atitudinea sa. Mai înainte de Avraam şi fiii lui, au fost
mulţi credincioşi care au ascultat de Dumnezeu. Dar dintre cei din
vremea lui Avraam, Dumnezeu ştia că el va răspunde chemării Sale
şi de aceea l-a chemat, ca apoi prin el să se descopere tuturor. Acesta
a fost singurul şi adevăratul scop al lui Dumnezeu cu Avraam şi cu
fiii lui, şi nicidecum favoritismul, părtinirea sau intenţia de a mântui
doar pe Avraam şi pe fiii lui, închizând uşa mântuirii neamurilor.
Dumnezeu n-a spus: „Mi-e destul să mântuiesc doar pe Israel”.
Apostolul continuă spunând: „Căci El este pacea noastră, care
din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi,
în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în
orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi un singur om
~99~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un

singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia” (Efeseni 2:13-
16).
Pavel vorbeşte despre două persoane care erau vrăjmaşi de
moarte, însă nu uitaţi că mai spune şi că, în acelaşi timp, aceştia erau
în vrăjmăşie şi cu Dumnezeu. Pe aceştia Isus a dorit să-i unească,
însă n-a reuşit decât prin cruce. Întrebarea care se ridică este: Cine
sunt cei doi pe care Isus i-a împăcat?
Dacă Domnul Hristos a venit aici, la noi, să unească doi
pământeni care erau în vrăjmăşie, atunci pentru identificare trebuie
să-i căutăm în vremea trăirii Sale pe pământ. Nu putem nicidecum să
ne permitem să credem că Domnul a venit să împace şi să unească
doi vrăjmaşi care nu mai trăiau. Deci cei doi erau în viaţă şi au trăit
în anul crucificării Domnului, fiindcă se spune că acolo s-a realizat
împăcarea lor. Cine să fie oare?
Cei doi pot fi două persoane, dar în acelaşi timp, cei doi
simbolizează două grupuri de persoane. Acest lucru vrea să spună că
în ochii lui Dumnezeu lumea noastră este împărţită în două grupe sau
biserici. Biserica Domnului Hristos şi Biserica Marelui Apostat
Satana, care astăzi, în bisericile aşa-zis creştine, se dă drept Hristos,
pentru ca oamenii să creadă că-L slujesc pe adevăratul Hristos. Este
imperios necesar să fim atenţi să nu ne amăgim singuri. Dacă vrem
să fim siguri că-L slujim pe Domnul Isus, trebuie să trăim aşa cum a
trăit El, având aceleaşi principii. „Cine zice că rămâne în El, trebuie
să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6). El este Modelul nostru
de vieţuire, după voia lui Dumnezeu. A trăi ca El înseamnă să păzeşti
aceeaşi Lege a Celor Zece Porunci pe care a păzit-o El, să ţii aceeaşi
zi de odihnă ca şi El, să mănânci ce a mâncat El, să ai aceeaşi
atitudine de smerenie, să fii bun, iubitor, răbdător şi iertător ca şi El.
Deci trebuie ca tu să dispari şi în tine să trăiască Isus.
Mulţi cred că trăiesc ca Isus, însă ei au stabilit un model al
lui Isus, descoperit după înălţarea Domnului la cer. Dar Isus, nu
S-a descoperit ca model după ce S-a înălţat la cer, ci modelul
vieţuirii Lui este cel de dinaintea răstignirii. El a ţinut Sabatul ca
zi de odihnă (Luca 4:16.31) şi n-a consumat nimic necurat,
potrivit reţetei alimentare din Levitic 11, etc.
„Isus” de după înălţarea lui Hristos ne oferă un alt model de
vieţuire. Acesta ţine ca zi de odihnă Duminica şi nu mai respectă
~100~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
reţeta alimentară prescrisă în Levitic 11. Şi sunt multe alte învăţături

diferite de cele pe care le-a lăsat Domnul Isus. Acesta este un Isus
fals.
Pentru că tu-l crezi pe un Isus fals şi urmezi un model al unui
Isus care nu a trăit aşa cum a trăit adevăratul Isus, amăgindu-te că-I
slujeşti Dumnezeului adevărat, tocmai de aceea vei pierde mântuirea.
După ce am precizat că lumea noastră se împarte în două
biserici, simbolizate prin cei doi, revenim la intenţia de a descoperi
cine sunt acei doi pe care i-a unit Domnul, ocupându-ne puţin de
caracterul lor. Ştiu că pe primul ni-l imaginăm ca fiind tare răzvrătit
împotriva celuilalt. Să fie oare poporul iudeu? Poate că da.
Avem două motive să credem că sunt evreii. Primul motiv este
că Domnul Hristos la ei a venit, şi nu la neamuri. Ei erau consideraţi
poporul Său. Iar al doilea motiv care ne determină să credem că sunt
evreii este că ei urau de moarte pe romani, mai ales pentru că erau
sub dominaţia lor. Ei au socotit pe cei străini de neamul lor spurcaţi,
necuraţi, şi n-au vrut să aibă relaţii de prietenie cu nimeni. Noi
apreciem că ei, fiind poporul lui Dumnezeu, nu trebuia să urască pe
nimeni.
În vremea venirii Domnului Hristos pe pământ, iudeii aşteptau
un eliberator, un împărat puternic şi pornit ca şi ei împotriva
romanilor, pentru a-i măcelări cu sabia şi a deveni ei o împărăţie
universală. Însă Domnul Isus a venit la ei să-i determine să nu mai
urască pe semenii lor dintre neamuri. Domnul ar fi vrut să realizeze
acest lucru în dreptul lor. Dar oare neamurile n-au exprimat ură faţă
de evrei? Cu siguranţă că da, şi încă multă. I-au măcelărit cu sabia, i-
au dus în robie şi i-au determinat să-şi exprime şi mai multă ură. Şi
ura nu se opreşte aici. Şi între alte popoare a fost şi este manifestată
ura la fel. Chiar şi între evrei ca fraţi era cultivată. Şi atunci care sunt
cei doi pe care Isus a venit să-i împace? Cine este primul?
Pentru început, tot la poporul Israel trebuie să ne gândim a fi
primul. Totuşi ar trebui să ţinem cont de modul în care trebuie să
procedezi pentru a uni două persoane vrăjmaşe şi apoi descoperim
care a fost cu adevărat primul, căutându-l în vremea Domnului
Hristos.
Pentru a uni două persoane care sunt în vrăjmăşie, trebuie să
câştigi pe unul dintre ei de partea ta, să-l faci să renunţe la pretenţiile
lui faţă de celălalt cu care vrei să-l împaci şi să fie de acord să se
~101~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
împace. Şi, dacă acceptă, înseamnă că el s-a schimbat şi nu mai

exprimă ură faţă de celălalt. Apoi, vei merge la celălalt pentru a face
aceeaşi lucrare, spunându-i că cel cu care este în vrăjmăşie l-a iertat
şi vrea să se împace cu el. Dacă ai reuşit să găseşti şi aici înţelegere,
se realizează împăcarea şi planul propus.
Noi, oamenii, suntem certaţi cu Dumnezeu şi cu Isus şi suntem
uniţi cu diavolul. Domnul Hristos lucrează pentru a ne câştiga pe
toţi dacă va putea, de partea Sa. Însă El vine mai întâi la tine dorind
să te câştige de partea Lui. Dacă te vei lăsa convins de El, cu
siguranţă că vei schimba stilul de viaţă, trăind după regulile Sale. Dar
trebuie să ştii că te vei despărţi de ceilalţi din jur şi de cei care
constituiau anturajul tău deoarece ei vor trăi mai departe după
regulile lor care sunt ale celui rău. Lucrul acesta te aşează în
obiectivul vrăjmaşului şi el va determina pe prietenii tăi şi pe cei din
jur să te urască, şi să se certe cu tine chiar. În cazul acesta intri în
vrăjmăşie cu cei din jur care nu sunt ai lui Hristos. Vrăjmăşia nu
trebuie nicidecum să pornească de la tine către ei, însă sigur va porni
de la ei către tine. Înainte eraţi uniţi toţi într-unul. Acum fiind
despărţit de ei nu mai sunteţi unul, ci doi. Dar Hristos doreşte să facă
din doi - unul. Adică să-i unească pe ei cu tine, determinându-i să-şi
schimbe stilul de viaţă trăind după regulile Domnului. Aşa că
Domnul te trimite pe tine la ei cu solia împăcării cu Dumnezeu, iar
Duhul Sfânt va lucra mai întâi împăcarea lor cu Hristos, şi dacă s-au
lăsat câştigaţi, sigur se vor împăca şi se vor uni şi cu tine. Acesta este
drumul prin care Domnul Hristos face din doi, unul.
Şi acum, să vedem care sunt cei doi pe care i-a unit Hristos prin
cruce. Cine este primul? Primul nu mai poate fi poporul iudeu,
deoarece ei L-au respins pe Domnul, care venise cu solia împăcării.
Domnul nu i-a câştigat de partea Sa. Şi cum poţi să lucrezi cu nişte
oameni care nu sunt ai tăi? Imposibil. Primul trebuie să fie cei ce
L-au primit şi L-au urmat pe Domnul. Cei câştigaţi de El. Citind
Evanghelia, descoperim că ucenicii şi alte câteva persoane L-au
primit şi L-au urmat. Deci ucenicii sunt primul vrăjmaş, şi nu întreg
poporul Israel.
Al doilea rămâne a fi oricine nu L-a primit pe Isus până la
cruce, fie dintre iudei, fie dintre neamuri. Adică restul lumii.
În text ni se spune că zidul de despărţire dintre cei doi şi
vrăjmăşia dintre ei, era produsă de o Lege a poruncilor în orânduirile
~102~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
ei. Şi atâta timp cât această Lege rămânea în picioare, nu se putea

produce împăcarea.
Pentru că omul este în ceartă mai întâi cu Dumnezeu, înseamnă
că această Lege se aşeza ca un zid de despărţire între om şi
Dumnezeu, producea vrăjmăşie în om mai întâi faţă de Dumnezeu,
iar apoi se aşeza între oameni şi producea vrăjmăşie între ei. Pavel
spune că, prin moartea Sa, Domnul „a înlăturat vrăjmăşia dintre ei,
Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El
Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, şi a împăcat pe cei doi
cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit
vrăjmăşia” (Efeseni 2:15.16).
„Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a
împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării.
Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine,
neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă
propovăduirea acestei împăcări” (2 Corinteni 5:18.19).
Nu uitaţi! Împăcarea celor doi între ei, dar şi împăcarea lor cu
Dumnezeu au fost realizate prin desfiinţarea acelei Legi a poruncilor
în orânduirile ei, care era împotrivă. Întrebarea mea este: Care să fie
acea lege care se împotrivea împăcării celor doi cu Dumnezeu, cât şi
între ei?
Mulţi cred că la cruce, Domnul a desfiinţat Legile Sale date lui
Israel, considerând că acestea ar fi produs vrăjmăşie între iudei şi
neamuri, şi din cauza lor, cei dintre neamuri nu aveau posibilitatea de
a fi mântuiţi. Dacă lucrurile stau aşa, ne putem întreba: Cum Se va
justifica Dumnezeu în faţa celor dintre neamuri care au murit
nemântuiţi înainte de crucea Domnului, din pricină că El a dat lui
Israel nişte legi prin care doar evreii aveau dreptul la mântuire? Şi
după ce că a dat nişte legi discriminatorii, nici nu s-a gândit să revină
curând asupra greşelii pe care a făcuto şi să le desfiinţeze mai repede,
ci abia după aproximativ 1500 de ani s-a gândit s-o facă, timp în care
o lume dintre neamuri a murit nemântuită. Dacă într-adevăr lucrurile
stau aşa, ar fi grav în dreptul lui Dumnezeu.
Cei care cred că este vorba de Legea poruncilor în orânduirile
Domnului trebuie să se gândească la faptul că acea Lege producea
vrăjmăşie mai întâi între oameni şi Dumnezeu.
Dacă susţinem că Legea poruncilor în orânduirile ei, desfiinţată
la cruce, a fost Legea Celor Zece Porunci, Îl acuzăm pe Dumnezeu
~103~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
că a dat o Lege ce producea vrăjmăşie şi El este vinovat de ura din

sufletul nostru. Trebuie să fim foarte atenţi la acest aspect. Oare
Dumnezeu a dat evreilor Legi care să le producă ură în suflet faţă de
El? Chiar poartă Dumnezeu vina, sau greşesc în apreciere cei care
spun că Legile lui Dumnezeu au fost de vină şi trebuiau desfiinţate?
Să studiem şi să descoperim care este adevărul.
Mai înainte de a trece la analiza legilor pentru a descoperi care
este aceea lege care a fost înlăturată pentru a putea uni pe cei doi,
vreau să fac încă o precizare. În ochii lui Dumnezeu nu există în
lumea noastră decât două Legi ale poruncilor în orânduirile lor. Una
dată de El poporului Său, iar cealaltă dată de diavolul şi care
înseamnă legile tuturor celorlalte religii la un loc. Şi poate nu
acceptaţi acest lucru, dar însuşi versetul în studiu este argumentul.
Dacă socotim că sunt mai mult de două legi ale poruncilor în
orânduirile lor, înseamnă că oamenii se împart în mai mult de două
grupe, fiecare cu legea lui după numărul religiilor. Şi atunci Pavel
trebuia să spună că Isus a venit să împace nu doar două persoane, ci
tot atâtea persoane câte legi sunt. Şi ar fi zis că Isus a desfiinţat mai
multe legi ale poruncilor în orânduirile lor pentru ca să-i unească pe
cei 1.000 sau 2.000 de oameni, care nu se puteau uni din cauza
regulilor diferite de cele ale lui Isus. Însă el vorbeşte de unirea şi
împăcarea a numai două persoane care au legi diferite. Acesta este un
argument în plus că în ochii lui Dumnezeu nu sunt decât două legi
ale poruncilor în orânduirile lor, pe care le practică oamenii de pe
pământ. Unii practică Legea Domnului, iar restul legea diavolului. Pe
care dintre aceste două legii ale poruncilor în orânduirile lor a
desfiinţat-o Isus la cruce? Pe a Sa, pentru ca şi oameni Lui să
practice legea poruncilor în orânduirile diavolului? Sau pe a
diavolului, pentru ca oamenii să practice Legea poruncilor în
orânduirile Domnului?
Cu toate acestea, cei mai mulţi cred că Legea desfiinţată la cruce
este Legea poruncilor în orânduirile Domnului, dată de Dumnezeu
poporului Israel. Oare chiar să fi constituit această Lege zidul
despărţitor şi să fi produs vrăjmăşie între cei doi şi întrei ei şi Isus?
Să o analizăm puţin.
Dumnezeu l-a ales pe Avraam şi prin el a adus la existenţă
poporul Israel. Cu siguranţă că El s-a gândit să mântuiască acest
popor, dar l-a ales şi cu scopul de a Se descoperi întregii lumi, ca
~104~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
lumea întreagă să treacă la ascultare de El şi să fie mântuită. Însă

trebuie să ştim că prin chemarea lui Avraam Dumnezeu a rupt
partida diavolului şi a făcut din unul-doi. Când era în Ur din Caldeea
şi departe de Dumnezeu, Avraam era una cu ceilalţi contemporani ai
săi, iar Dumnezeu nu avea nici o grupă între oameni. Şi atâta timp
cât Dumnezeu nu are o grupă a Sa între oameni, El nu poate vorbi de
doi vrăjmaşi pe care să-i unească între ei şi cu Sine. Dar când
Avraam a ieşit din locul său la porunca Domnului, a apărut a doua
grupă care a fost urâtă de ceilalţi din pricină că aceasta are alt stăpân
cu alte reguli de vieţuire. Avraam şi casa lui era singura biserică a lui
Dumnezeu pe pământ. Ei sunt primul dintre cei doi pe care Hristos a
vrut să-i unească. Restul lumii era al doilea și vrăjmaş primului. Prin
Avraam care mergea din loc în loc şi ridica altare Dumnezeului
adevărat, Dumnezeu s-a descoperit lumii de-atunci, pe care ar fi vrut
s-o unească cu Avraam trăind după regulile pe care El i le dăduse lui.
Poporul Israel ieşit din Avraam rămâne mai departe singura
biserică a lui Dumnezeu pe pământ. „Domnul Dumnezeul tău te-a
ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa
pământului.” (Deuteronom 7:6).
Dumnezeu i-a dat poporului Israel legile Sale după care să se
conducă. Deci, la vremea aceea, Israel a fost primul, iar al doilea,
neamurile. Aceştia erau cei doi pe care Dumnezeu a vrut să-i împace
cu Sine şi să-i împace şi între ei. Şi cum putea poporul Israel să-L
reprezinte pe Dumnezeu? Cu siguranţă printr-un alt mod de vieţuire,
trăit după Legile Sale deosebite. Acesta a fost şi este unicul mod de
a-L reprezenta pe Dumnezeu şi de a-I da dreptate Lui. Iar dacă Legea
poruncilor în orânduirile ei, dată de Dumnezeu lui Israel, producea
vrăjmăşie, vrăjmăşia se întorcea mai întâi împotriva Sa şi apoi erau
afectaţi oamenii. Primul afectat este totdeauna Dumnezeu. Cu o Lege
de felul acesta, Dumnezeu nu mai reuşea să împace pe vreun om cu
Sine.
După ce a dat lui Israel toate legile şi orânduirile, Dumnezeu a
poruncit prin Moise următoarele: „Acum, Israele, ascultă legile şi
poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi,
şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul
părinţilor voştri. Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să
nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu” (Deuteronom 4:1.2).
~105~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Din aceste versete reiese că Dumnezeu a dat mai multe Legi lui
Israel. De pe muntele Sinai a rostit cu glasul Său Cele Zece Porunci
ca o Lege separată. Apoi, prin Moise a stabilit Legea jertfelor cu
sistemul preoţesc. Pe aceasta o numim Legea Ceremonială. După
aceea a fost dat ca lege, Codul Civil şi Penal, apoi Legea financiară
şi Legea sanitară. Pe noi ne interesează Legea poruncilor în
orânduirile ei şi să nu confundăm această lege cu Legea Celor Zece
Porunci, şi nici cu alte legi. Legea Celor Zece Porunci nu produce
nicidecum vrăjmăşie între oameni deoarece prin ultimele şase
porunci Dumnezeu cere respectul şi iubirea pentru ceilalţi. Pavel nu
spune că Legea desfiinţată au fost Cele Zece Porunci, pe care Biblia
o numeşte Legea lui Dumnezeu (Neemia 10:29), ci el spune că cea
desfiinţată a fost o anume lege a poruncilor în orânduirile ei. Pentru a
o identifica, ne spune că acea lege producea vrăjmăşie între oameni,
şi între ei şi Dumnezeu. Din cauza existenţei şi a trăirii după această
lege, oamenii nu se puteau împăca cu Dumnezeu şi nici între ei. De
aceea trebuie să fim foarte atenţi în stabilirea acelei legi desfiinţate la
cruce.
Trebuie precizat că Legea poruncilor în orânduirile ei este
ritualul religios al unei religii. Şi în vremea Domnul Hristos, au
existat pe pământ multe ritualuri religioase. Fiecare popor avea în
religia lui o Lege a poruncilor în orânduirile ei. Şi pentru că o lege
dintre toate acestea producea vrăjmăşia şi despărţea pe cei doi de
Isus şi unul de celălalt, El s-a gândit ca la cruce s-o desfiinţeze.
Legea poruncilor în orânduirile ei, dată de Dumnezeu lui Israel,
a fost Legea Ceremonială sau Legea jertfelor. Ea constituia Planul de
Mântuire al întregii omenirii. Prin această lege se făcea ispăşire de
păcat pentru călcătorul Celor Zece Porunci.
Aici remarcăm un lucru foarte important. Dacă Legea
poruncilor în orânduirile ei dată de Dumnezeu lui Israel constituie
Planul de Mântuire, înseamnă că nu aceasta era Legea care se aşeza
ca un zid de despărţire între oameni şi Dumnezeu şi-i învrăjbea cu
El, ci era tocmai Legea prin care Isus împăca pe oameni cu
Dumnezeu, şi între ei. Dar ştim că sunt persoane care socotesc că
Legea Ceremonială a fost favorabilă doar mântuirii evreilor. Însă
lucrul acesta nu este adevărat. Dumnezeu a spus poporului Său să
primească pe oricine dintre neamuri care vrea să se lipească de ei,
adică să devină cetăţeni israeliţi, cu condiţia ca aceştia să păzească
~106~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Legile Sale. Aşa cum se procedează astăzi când cineva intră într-o
biserică, la fel s-ar fi făcut şi atunci. Străinul care dorea să-L
slujească pe Dumnezeul lui Israel şi să facă parte din acest popor
trebuia să mărturisească dorinţa lui, să se taie împrejur şi să respecte
legile evreilor. „Aceeaşi lege va fi pentru băştinaş ca şi pentru
străinul care va locui în mijlocul vostru” (Exod 12:49).
Devenind cetăţean israelit, străinul avea aceleaşi îndatoriri ca şi
evreii, dar şi aceleaşi drepturi.
„Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în ţara
voastră, să nu-l asupriţi. Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între
voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru, să-l iubiţi ca pe voi
înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul,
Dumnezeul vostru” (Leviticul 19:33,34).
„… în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele,
să nu faceţi nicio lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte
în mijlocul vostru. ‚Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru
voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea
Domnului” (Leviticul 16:29,30).
Pentru că aceeaşi lege era şi pentru străinul din mijlocul lui
Israel, se făcea şi pentru el ispăşire. Indiferent din ce neam erau, dacă
acceptau şi păzeau Legile lui Dumnezeu date lui Israel, străinii
beneficiau de iertare şi de mântuire. De aici rezultă că Planul de
Mântuire nu a fost niciodată doar pentru un popor anume, ci pentru
toate neamurile de sub soare. Şi acum se pune întrebarea: Oare mai
este posibil să crezi că legea aceasta a poruncilor în orânduirile
Domnului se aşeza între cei doi ca un zid? Producea ea vrăjmăşie
între ei? Nicidecum. Ci ea îi unea în slujirea adevăratului Dumnezeu.
Dacă Domnul desfiinţa această lege, însemna moarte veşnică pentru
noi. Mântuire nu mai era. Dar scopul lui Dumnezeu în aducerea ei la
existenţă a fost tocmai acela de a uni toţi oamenii din lumea noastră
întrei ei şi cu Hristos, şi dacă vreţi şi cu lumea cerească. Dumnezeu a
trimis pe Fiul Său în lume „spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos,
toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ” (Efeseni 1:10).
Pavel ne spune că Domnul a desfiinţat o lege care producea
vrăjmăşie între noi ca oameni şi între noi şi Dumnezeu. Aceasta
înseamnă că nu era din ale Sale. Deci, dacă Dumnezeu a avut
dintotdeauna în plan să-i unească pe cei doi, se vede clar că n-a dat
legi împotriva unirii, ci toate legile lui Israel erau favorabile acestui
~107~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
lucru. Numai că oamenii pot zădărnici planul divin. Dacă mulţi din
această lume nu vor fi mântuiţi, nu legile lui Dumnezeu sunt de vină.
Dacă între evrei şi neamuri n-au existat relaţii bune, nu vreo lege a
lui Dumnezeu a fost de vină, ci aceia care se socoteau aleşii Lui.
Israel trebuia să trăiască şi să împlinească planul divin de a fi
misionarul şi lumina lumii spre mântuirea tuturor. Lor le-au fost date
instrucţiuni cu privire la drumul pe care trebuia să-l parcurgă omul
pentru a fi mântuit şi trebuia să-l descopere tuturor neamurilor. Dar
pentru a realiza aceasta, trebuia să aibă legături cu oamenii din lume.
Însă ei n-au vrut. Au declarat necuraţi pe cei dintre neamuri şi n-au
vrut să fie misionari pentru ei.
Planul de Mântuire al lumii întregi, desfăşurat prin Legea
Ceremonială, era exercitat doar în Iudeea, şi doar preoţi iudei aveau
dreptul de mijlocitori între Dumnezeu şi oameni. Doar pe Aaron şi pe
fiii lui i-a numit Dumnezeu în slujba de preoţi şi mari preoţi. Şi prin
faptul că evreii au oprit accesul lumii la ei, au închis poarta mântuiri
neamurilor. Pur şi simplu ei s-au certat cu lumea. Şi pentru că
Hristos era reprezentat prin tot ritualul ceremonial, închizând
graniţele, au despărţit lumea de Hristos. Au ajuns să se socotească
singurii favoriţi şi n-au fost dispuşi să-L facă cunoscut lumii pe
Dumnezeul lor, să descopere voia Sa şi să dea dreptul oricui dintre
neamuri să devină cetăţean israelit în urma cunoaşterii voii
Domnului prin ei. Aceasta a fost una din marile cauze pentru care şi
ei s-au despărţit de El şi au pierdut mântuirea. Trebuie să ştii că
atunci când eşti certat cu cineva, nici tu nu eşti împăcat cu
Dumnezeu. Regretabil însă este faptul că neascultarea lui Israel este
adusă de cei mai mulţi ca motivaţie că Legea Domnului n-a fost
bună. Acesta nu era un motiv pentru care Domnul să desfiinţeze
Legea Sa, ci mai degrabă se adeveresc cuvintele mai-marilor
evreilor, aduse ca răspuns la întrebarea Domnului: „Ce le va face
stăpânul vierilor ca răsplată a necredincioşiei lor?” Ei au răspuns:
„Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i
vor da roadele la vremea lor” (Matei 21:41).
Cred că începem să înţelegem că nu Legea poruncilor în
orânduirile Domnului a fost desfiinţată la cruce. Dar poate cineva
apreciază că aceasta este legea desfiinţată, aducând ca argument
faptul că sistemul preoţesc uman nu mai este valabil în ochii lui
Dumnezeu.
~108~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Trebuie să ştim un lucru. De la facerea lui, Planul de Mântuire

L-a desemnat pe Hristos ca Preot şi Mare Preot, mijlocind cu
propriul sânge. El apare ca Miel de jertfă, ce va fi junghiat în lumea
noastră (Apocalipsa 5:1-10). În scopul acesta, Mântuitorul a urmărit
să-l pregătească pe Israel să-L primească pe El ca Mântuitor, şi prin
el intenţiona să pregătească întreaga lume ca să-L primească. Pentru
ca lucrarea Lui să fie înţeleasă, a stabilit înlocuitori până la venirea
Sa. Domnul a ales nişte preoţi şi un mare preot dintre oameni, pentru
a sluji ca mijlocitori între Dumnezeu şi cel ce dorea iertarea. A
stabilit ca jertfă înlocuitoare, jertfa de animale. Deci atât jertfa, cât şi
preoţii şi marii preoţi dintre oameni erau interimari. Interimar
înseamnă o persoană care exercită provizoriu o funcţie în locul
titularului. Dar când vine titularul, interimarul iese din funcţiune, fără
a se schimba vreo lege. Şi s-a stabilit ca preoţii puşi dintre evrei să
facă lucrul acesta până la venirea lui Isus. Ei nu puteau face o lucrare
desăvârşită, deoarece erau oameni păcătoşi. Isus este Cel ce va face
exact aceeaşi lucrare în mod desăvârşit, deoarece El nu are păcat.
Deci slujirea preoţilor şi a marilor preoţi dintre leviţi urma să se
încheie atunci când avea să vină Mesia, Hristosul. Ei trebuiau să-I
dea Lui în primire preoţia, şi El să slujească mai departe ca Preot şi
ca Mare Preot divino-uman, deoarece Planul de Mântuire n-a fost
alcătuit având în vedere vreun mijlocitor uman, ci pe Hristos. Aşa că,
la venirea Sa, Mesia, Hristosul, nu a venit să desfiinţeze Legea
Ceremonială, deoarece ea nu şedea împotriva unirii celor doi şi a
mântuirii lor, şi nici nu era o lege ce se aşeza ca un zid despărţitor
producând vrăjmăşie, ci urma ca preoţii şi marele preot dintre
oameni, care slujeau în vremea aceea, să se dea la o parte şi Hristos
să ocupe funcţiile lor, ca apoi, El singur să slujească potrivit cerinţei
Legii Ceremoniale. Ce s-a întâmplat?
Domnul a trimis pe Ioan Botezătorul înaintea Sa, pentru ca să-i
pregătească pe oameni să-L primească, iar atunci când va apărea la
Iordan pentru a fi botezat, Ioan să-L prezinte ca fiind Mesia cel
aşteptat. Ioan Botezătorul a început lucrarea sa de înainte-mergător al
Domnului şi tot poporul l-a primit bine, crezând chiar că este Mesia
cel aşteptat. Preoţii erau dispuşi să-i dea în primire preoţia lor,
deoarece Ioan era din familia preoţilor. Însă, ori pentru că nu
împlinea aşteptările lor, ori pentru că lucrarea de botezare în
contextul preoţiei n-a fost înţeleasă de ei, preoţii devin nedumiriţi cu
~109~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
privire la Ioan şi o delegaţie este trimisă să ştie clar dacă este Mesia
Cel aşteptat: „Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis
din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: ’Tu cine eşti? ’ El a
mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Şi ei
l-au întrebat: ’Dar cine eşti? Eşti Ilie?’ Şi el a zis: ’Nu sunt!’ ’Eşti
Prorocul?’ Şi el a răspuns: ’Nu!’ Atunci i-au zis: ’Dar cine eşti, ca să
dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?
’Eu’, a zis el, ’sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziţi calea
Domnului!», cum a zis prorocul Isaia. ’Trimişii erau din partea
fariseilor. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: ’Atunci de ce botezi,
dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul? ’Drept răspuns, Ioan
le-a zis: ’Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi
nu-L cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine şi care este
înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor
Lui’. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan,
unde boteza Ioan. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a
zis: ’Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este
Acela despre care ziceam: «După mine vine un om, care este înaintea
mea, căci era înainte de mine.» Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai
pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut
lui Israel.’ Ioan a făcut următoarea mărturisire: ’Am văzut Duhul
coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu
nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis:
«Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este
Cel ce botează cu Duhul Sfânt». Şi eu am văzut lucrul acesta şi am
mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu’” (Ioan 1:19-34).
Ioan cedează şi renunţă la slujba sa de preot şi, dând în primire
lui Isus, Îl primeşte pe El ca Mântuitor şi Preot, însă neamul preoţilor
n-o face. Cu toate acestea, Domnul mai încearcă o dată să Se facă
cunoscut. El a intrat în Templu şi, prin cuvintele unei prorocii care se
referea la persoana Sa, mai aduce un argument că El este Mesia Cel
aşteptat de ei, citind din Scriptură prorocia care zice: „Duhul
Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să
propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea
vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al
Domnului. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a
şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre
~110~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
El. Atunci a început să le spună: ’Astăzi s-au împlinit cuvintele

acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit’” (Luca 4:18-21). Citea din
Isaia 61:1-3.
Cu siguranţă că Domnul aşteptata să fie recunoscut şi primit de
toţi, însă nu L-au recunoscut şi nu L-au primit. Şi acum ne întrebăm
cum de a ajuns Israel la această atitudine, ca nu cumva să facem şi
noi aceeaşi greşeală? Neţinând cont de porunca Domnului, să nu
adauge nimic şi să nu scadă nimic la Legile lui Dumnezeu, copiii lui
Israel le-au modificat. Au scăzut şi au adăugat la ele tot felul de
datini omeneşti, iar aceasta i-a condus la a nu-L recunoaşte nici pe
departe pe Isus ca Preot şi Mare Preot. „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu
L-au primit” (Ioan 1:10.11).
Dacă pe El nu L-au primit, în slujba cui erau ei? Se înţelege că
în slujba diavolului. Şi chiar de nu L-au recunoscut, Domnul Şi-a
luat preoţia de la ei. A scos din funcţiile dictate de Legea
Ceremonială preoţii dintre oameni şi jertfele de animale, iar El
rămâne Jertfă şi Mijlocitor, Preot şi Mare Preot. Prin ceremonia
mijlocirii Lui, avem mântuire. El a slujit şi continuă să slujească în
Sanctuarul ceresc potrivit acelei Legii. Acest lucru nu înseamnă
desfiinţarea Legii Ceremoniale, adică a Legii poruncilor în
orânduirile ei, date de Domnul lui Israel, ci continuarea funcţionării
ei, dar cu Acela care era prevăzut de ea. Oare n-a fost de la început
stabilit aşa?
Nicăieri nu s-a spus că Legea Ceremonială se va desfiinţa la
crucificarea Domnului, ci dimpotrivă chiar Însuşi Domnul a spus că
n-a venit să strice Legea, ci s-o împlinească, preluând funcţiile
dictate de ea. El este titularul. Doar interimatul a fost desfiinţat de El.
Adică, Dumnezeu nu mai recunoaşte preoţii dintre oameni, ci doar pe
Preotul şi Marele Preot, Isus. El este şi mielul de jertfă şi face
ispăşire pentru noi cu sângele Său. Preoţii evrei L-au lepădat pe Isus
şi au rămas cu sistemul jertfelor de animale care vorbea de Isus, însă
n-au rămas cu Isus. Ei au rămas cu o lege care nu mai semăna cu
originalul în multe privinţe. În original, Legea aceasta era
mântuitoare pentru ei şi pentru lume, însă prin scădere şi adăugare la
ea, au făcut-o să devină împotriva mântuirii lor, cât şi a lumii.
Dacă până la Domnul Hristos ei au fost puşi preoţi şi mari preoţi
prin porunca Sa, dându-le El cinstea aceasta, de la Hristos încoace,
singuri se numesc în funcţiile acestea şi singuri îşi iau această cinste,
~111~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
dar fără vreo valoare. Ei cred că-I slujesc Domnului, însă El nu-i
recunoaşte.
Văzând că este respins de preoţi şi de popor, Domnul Hristos
alege doisprezece ucenici ca biserică a Sa. Ei vor fi apostoli şi nu
preoţi, deoarece Preot este Hristos.
Ucenicii aveau în suflet ceea ce avea întreg Israelul pentru
neamuri. Şi ei socoteau spurcaţi şi necuraţi pe cei dintre neamuri şi
considerau că nu au drept la mântuire. În tot timpul şederii Sale pe
pământ, Domnul a dorit să realizeze mai întâi împăcarea ucenicilor
cu Sine. Şi pentru că El urma să meargă la cer, a trebuit să lucreze o
schimbare radicală în ei, pentru ca după plecarea Sa, ei, având
caracterul lui Isus, să împace lumea cu El. De aceea, grupa aceasta
trebuia să nu exprime niciun fel de ură faţă de cei ce nu erau încă de
partea Domnului. Nu trebuia să ridice niciun fel de zid de despărţire
între ei şi cei din lume, chiar dacă lumea i-ar urî de moarte. Aveau în
faţă ca model pe Domnul Hristos. Cu toate că iudeii L-au dus la
moarte, El n-a ridicat niciun fel de zid de despărţire, care să-L separe
de ei. Dimpotrivă, prin moartea Sa, ei au descoperit drumul neted al
iertării prin sângele Său. Dacă Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în
lume pentru a împăca lumea cu Sine, înseamnă că vrăjmăşia nu
pornea de la Hristos către lume, ci de la lume către El. Şi nu regulile
Domnului produc vrăjmăşia, ci regulile lumii care sunt ale
diavolului. Tot la fel este şi cu cei ce slujesc Domnului printr-o
predară deplină. Vrăjmăşia nu porneşte de la ei către ceilalţi, ci de la
cei ce nu sunt ai Domnului către ei. Şi nu regulile date lor de Isus
produc vrăjmăşie, ci cele ale diavolului. El este nemulţumit că Isus
vrea să ne scape din mâna lui şi agită lumea împotriva celor ai lui
Hristos, pentru ca nimeni să nu treacă de partea Domnului.
Pentru că Isus era iudeu, potrivit cerinţelor iudaice nu trebuia să
aibă legături cu persoane dintre neamuri. Dar Domnul a avut şi a
făcut lucrul acesta pentru a schimba mentalitatea greşită a ucenicilor
în primul rând, ca să înţeleagă că neamurile au avut şi aveau dreptul
la mântuire ca şi ei. Câteva dovezi în sensul acesta sunt în referinţele
următoare: Marcu 7:24-30; Ioan 4:3-45; Matei 8:5-13 etc.
Cu toate că Domnul a mers şi la cei dintre neamuri, El n-a călcat
cerinţele Legii Ceremoniale. Ea nu interzicea relaţiile cu cei dintre
neamuri, şi nu închidea uşa mântuirii lor, ci iudeii au închis-o,
inspiraţi de diavolul. Domnul a spus că evreii trebuiau să fie lumina
~112~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
lumii şi sarea pământului şi toate neamurile să fi cunoscut voia

Domnului (Matei 5:13-16). Şi, pentru că modul lui de lucru a fost
diferit faţă de cum făceau iudeii, Isus ştia că va fi acuzat că schimbă
Legea. Ca răspuns la această acuzaţie, Domnul le-a spus foarte
categoric: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am
venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme
nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de
slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei
5:17.18).
Eu nu înţeleg cum de unii susţin că Isus a schimbat Legea, când
El spune foarte categoric că nu va schimba nimic din Lege. Probabil
că cei care susţin că Domnul a schimbat Legea cred că, de frica
iudeilor, El a spus o minciună prin cuvintele de mai sus, pentru a
scăpa de pedeapsă. Eu însă nu cred că s-a temut de ei şi cu atât mai
mult nu cred că a minţit. Niciodată n-a spus ucenicilor că are de gând
să schimbe vreo lege. Nici măcar când era în Muntele Măslinilor,
pentru a se înălţa la cer, nu le-a spus că trebuie schimbat ceva. Deci
Domnul n-a intenţionat nici pe departe să strice Legea, ci mai
degrabă a venit pentru continuitate şi pentru desăvârşirea Legii
poruncilor în orânduirile ei, care însemna Planul de Mântuire.
În drum spre Emaus, Domnul a descoperit ucenicilor care
mergeau spre localitatea aceea că ceea ce a acceptat El să i se facă
era prevăzut în Legea poruncilor în orânduirile ei, adică în Legea
Ceremonială. Biblia spune: „Şi a început de la Moise, şi de la toţi
prorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El”
(Luca 24:27).
Potrivit acelei Legii Ceremoniale Isus este Mielul de jertfă,
Preot şi Mare Preot, pus nu prin porunca şi voia oamenilor, ci prin
porunca şi voia lui Dumnezeu. Ucenicii au înţeles aceste lucruri şi au
trecut la ascultarea de Isus. Deci dintre cei doi pe care Isus a venit
să-i împace, ei sunt primul, iar al doilea este restul lumii, la care se
adaugă toţi aceia din poporul Israel care L-au respins pe Domnul.
Isus urma să împace lumea cu ucenicii şi cu Sine. Sau mai bine zis,
Isus lucra cu ucenicii pentru a împăca lumea cu Sine. Cine se împăca
cu ucenicii primind stilul lor de viaţă, se împăca cu Isus mai întâi. Pe
ucenici, Isus îi împăcase deja cu Sine şi acum, fiind oameni noi,
Domnul putea lucra cu ei pentru a-i atrage la El pe toţi oamenii, dacă
va fi posibil.
~113~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Ucenicii sunt împăcaţi şi cu lumea. Cu alte cuvinte, nu cei ce

sunt ai Domnului sunt certaţi cu oamenii din lume, ci oamenii din
lume pot fi în ceartă cu ei. Iar motivul nu poate fi altul decât că
ucenicii sunt ai lui Isus. Cei supăraţi cu ei din cauză că ei sunt ai lui
Isus, sunt sub directa călăuzire a diavolului. Afirmaţia, nu este un
cuvânt de jignire din partea mea, ci este un test pentru aceştia, ca să
ştie de cine sunt conduşi.
După înălţarea Domnului, ucenicii încep să-L predice pe
Mântuitorul chiar în Iudea, la fraţii lor. Însă îi descoperim că intră
într-un conflict cu cei care nu L-au primit pe Hristos şi aceştia încep
o luptă împotriva ucenicilor. Observăm două grupuri de persoane în
conflict. Iudeii contra ucenicilor. Care este motivul?
Fiecare are Legea poruncilor în orânduirile ei ce pare diferită.
Însă, analizând Legea poruncilor în orânduirile ei – a fiecărui grup –
descoperim că este una şi aceeaşi.
Potrivit Legii Ceremoniale, ucenicii au descoperit că Mesia,
Hristosul, a fost Cel răstignit. Au înţeles că El deja Şi-a luat în
primire preoţia. De aceea nu mai merg la Templu să aducă jertfă de
animale pentru păcatele lor, şi nici nu mai apelează la mijlocirea
preoţilor dintre oameni, deoarece Mielul de jertfă pentru ei este Isus,
şi tot El este Preot, Mare Preot şi Mijlocitor pentru păcatele lor. Însă
preoţii aşteptau mai departe pe acelaşi Mesia profetizat de Legea
Ceremonială şi, când va sosi, nici ei nu vor ezita, ci îi vor ceda locul.
Vor spune ca şi Ioan Botezătorul: „Acesta este! El trebuie să crească,
iar noi trebuie să ne micşorăm”. Aceasta este singura diferenţă care-i
face pe preoţi să fie duşmanii ucenicilor. Ei nu-L suportă pe Isus, pe
care Îl propovăduiesc ucenicii.
Faptul că Preoţii din familia lui Aaron nu L-au recunoscut pe
Isus, este grav. Măcar că ei erau interimari, au ajuns să se creadă
titulari. Şi, chiar titulari dacă erau, tot trebuiau să cedeze, deoarece
nu erau aleşi pentru totdeauna. Trebuiau să procedeze ca şi la alegeri.
Când sunt alegeri în stat, poate apărea un nou preşedinte la
conducerea ţării, potrivit cu rânduiala aceloraşi legi, pe baza cărora
fusese ales şi predecesorul. Faptul că apare un nou preşedinte, nu ne
face să gândim câtuşi de puţin că acesta a apărut după alte reguli,
diferite de cele dinainte. Ci potrivit aceloraşi reguli ale Constituţiei,
apare un nou preşedinte. Deci nu se schimbă legea, ci omul care
conduce.
~114~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Vechiul preşedinte dă în primire succesorului său şi că vrea şi că

nu vrea. Însă sunt şi unii care nu prea cedează din pricina oamenilor
care-i susţin. Lucrul acesta produce mari tulburări şi uneori, din
această cauză, întâlnim şi războaie interne. Aşa a fost şi în cazul
Domnului Isus. Potrivit aceleiaşi legi, prin care ei au fost puşi preoţi,
a fost făcut preot mai întâi Isus. Preoţii ştiau că Mesia este titularul,
şi-L aşteptau. Dar, când Ioan Botezătorul L-a prezentat pe Isus ca
fiind Mesia, ei n-au vrut să-L primească.
Aşa cum se întâmplă cu unii care nu vor să-l accepte pe noul
preşedinte, pentru că nu şi-au ajuns ei scopul, tot la fel cei mai mulţi
rămân cu preoţi umani şi nu vor să-L accepte pe Isus în frunte.
Influenţa aceasta rea porneşte de la preoţii nemulţumiţi că Isus le-a
luat pâinea dulce de la templu şi nu pot suferi faptul că ucenicii Îl
aşază pe Isus în locul lor. Aceasta îi face să se umple de vrăjmăşie
împotriva ucenicilor.
Susţinuţi de o mare parte din popor, preoţii rămân pe poziţie şi
produc mari tulburări şi piedici în calea lui Isus, în procesul Său de
a-i mântui pe oameni. Ei îi duc pe oameni departe de Mântuitorul şi
foarte mulţi nu mai găsesc drumul mântuirii. Şi acum se pune
întrebarea: Cumva Legea Ceremonială producea vrăjmăşie şi se
aşeza ca un zid despărţitor între ucenici şi preoţii cu partida lor? Eu
nu cred. Oare legea statului se aşază ca un zid despărţitor şi ea
produce vrăjmăşie între partidul cu preşedintele lui care a câştigat
alegerile şi celelalte partide care au pierdut alegerile? În niciun caz.
Ci oamenii sunt de vină, căci au idei contrare legii.
Ce trebuie să desfiinţeze Isus, pentru ca să dispară zidul
despărţitor şi vrăjmăşia dintre partida preoţilor şi ucenici? Legea
poruncilor în orânduirile ei, sau ei să-L accepte pe El în locul lor?
Nu are ce lege să desfiinţeze Domnul, deoarece Legea
Ceremonială pe El Îl arăta ca titular. Dacă ei vor să dispară zidul
despărţitor şi vrăjmăşia dintre ei şi ucenici, pentru ca apoi să se poată
uni, singura soluţie este ca ei să-L accepte pe Isus ca titular. Trebuie
să renunţe la ideea că ei mai sunt preoţi, fiindcă aceasta se aşază ca
un zid despărţitor între ei şi Isus. Dar marea majoritate a iudeilor n-a
vrut să înţeleagă că Isus era cel prevăzut în Legea Ceremonială şi
să-L primească ca pe „Trimisul Cerului” şi de aceea mintea le-a
rămas întunecată şi confuză. Pavel spune: „Dar ei au rămas greoi la
minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament,
~115~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o

parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o
maramă peste inimile lor. Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la
Domnul, marama este luată” (2 Corinteni 3:14-16).
În momentul în care cineva din grupul preoţilor înţelegea că Isus
este Mesia şi El este Preot, Mare Preot şi Mijlocitor, şi-L primea pe
El, marama dispărea, zidul despărţitor era dat la o parte, vrăjmăşia
dintre el şi Isus şi ucenicii Lui dispărea, iar omul se unea cu Isus şi
cu ucenicii. Astfel se realiza ceea ce spune apostolul Pavel. Isus a
făcut din doi, unul. Însă în acelaşi timp se despărţea de grupul mare
al preoţilor şi nu-i mai recunoştea pe aceştia ca preoţi. Acest lucru îl
aşeza şi pe el dincolo de zidul despărţitor înălţat de preoţi şi avea
parte de ura lor. Şi au fost persoane de rând care au trecut la ucenici,
dar chiar şi preoţi. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai
mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare
mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Fapte 6:7).
În concluzie, sistemul preoţesc uman a rămas nerecunoscut de
Dumnezeu şi din acest motiv, mulţi spun că Isus a desfiinţat Legea
poruncilor în orânduirile ei. Isus n-a desfiinţat Legea poruncilor în
orânduirile ei, pe care El a dat-o evreilor, deoarece acesta este Planul
de Mântuire. Ci potrivit acelei Legi, El este Preot şi Mijlocitor.
Nimeni însă nu spune că, la cruce, Isus a desfiinţat legile
neamurilor, pe care nu El le-a dat. Dacă Isus ar fi desfiinţat la cruce
ceea ce era al Său, înseamnă că ar fi rămas ceea ce era al neamurilor.
Şi este clar că noi am fi rămas să ne conducem automat după aceleaşi
reguli păcătoase, pe care le aveam dintotdeauna. Nu vi se pare
ridicol?
Hai să ne gândim puţin la Legea poruncilor în orânduirile ei,
practicată de neamuri şi pe care nu Domnul a dat-o. Stătea ea
împotriva intrării lor în biserica ucenicilor? Cu siguranţă că da.
Ritualul religios al neamurilor şi regulile lor fireşti de vieţuire
nu le sunt date de Dumnezeu şi nu au nimic în comun cu Isus. Nu El
este Mântuitorul lor, ci unii au ca mântuitor pe Baal, alţii pe Milcon,
alţii pe Dagon, alţii pe zeiţa Diana etc. Ei aduc omagiu unor zeităţi
care reprezintă pe Satana, şi Isus nu-i poate mântui.
Pentru ca Isus să devină Mântuitorul lor, trebuie neapărat să
desfiinţeze Legea poruncilor în orânduirile ei, la fiecare grupare
dintre aceştia, căci legile lor produc vrăjmăşie şi constituie un zid
~116~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
despărţitor între ei şi Isus cu ucenicii Lui. Şi cum va proceda

Domnul?
În scopul acesta, ucenicii încep predicarea Evangheliei la
neamuri şi Pavel ajunge la Efes. Aici găseşte persoane care nu vor să
renunţe la Diana efesenilor şi să-L primească pe Isus, şi-i
influenţează pe cei mai mulţi să facă la fel. Biblia spune că „Pe
vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea
Domnului. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale
Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele. I-a adunat la
un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor,
ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta, şi vedeţi şi auziţi că
Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a
înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mâini nu
sunt dumnezei. Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că
meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana
este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în
toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige:
„Mare este Diana Efesenilor!” Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit
cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu şi
Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel” (Fapte 19:23-29). Care a
fost motivul acestei răscoale?
Aici vedem lumea noastră sub dominaţia lui Satana. Isus este un
nepoftit care a murit pentru noi şi doreşte să ne salveze, iar Satana
care se consideră pe nedrept stăpânul nostru, se opune cu vehemenţă
ajungând până la război. Răutatea lui se revarsă ca un râu spre
Hristos şi spre credincioşii Lui care Îl propovăduiesc. Observaţi de
unde vine vrăjmăşia? De la Satana şi de la oamenii lui către Hristos
şi oamenii lui. Vina pe care o poartă Hristos, este că vrea să ne ofere
viaţa veşnică, după ce mai întâi ne cheamă să-L recunoaştem pe El
ca Stăpân şi trecem la trăirea după regulile Sale. Isus a trimis la Efes
pe Pavel şi echipa lui cu această solie a salvării, iar Satana a întărâtat
spiritele celor cei slujeau şi oamenii lui Hristos trebuie să suporte
violenţa lor. Însă ei suportă liniştiţi totul, cu dorinţa de a-i câştiga
pentru Hristos spre a fi mântuiţi. Se pare că refuzul efesenilor a fost
categoric. Însă fără să-şi dea seama, lăsându-se influenţaţi de Satana,
răzvrătirea lor este spre pierzarea lor. Oare împotriva cui s-au
~117~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
răzvrătit? Împotriva lui Pavel şi a oamenilor lui, sau împotriva lui

Hristos? Împotriva lui Hristos.
Ritualul religios oferit de Satana este plăcut firii pământeşti şi
oamenii cărora nu le pace să schimbe regulile fireşti de vieţuire cu
cele duhovniceşti, se opun cu îndârjire soliei lui Hristos, pentru că
sunt împotriva firii pământeşti.
În Efes, Diana care nu este mântuitor este înălţată, iar Isus care a
murit pe cruce pentru efeseni, este înjosit şi socotit ca vrednic de
lepădat. Şi credeţi că efesenii credeau că slujesc diavolului? Eu cred
că susţineau cu tărie că slujesc Dumnezeului adevărat. Şi astăzi se
zice: „ce noi avem alt Dumnezeu?” Testul rămâne tot regulile. După
regulile de vieţuire ştim cine ne este stăpânul şi tot după regulile de
vieţuire ne vor recunoaşte şi stăpânii noştri. Hristos ne-a dat ca
regulă de vieţuire Cele Zece Porunci. Hristos fără Lege nu există.
În versetul introductiv Pavel spune că la cruce Isus i-a împăcat
pe cei doi vrăjmaşi, prin înlăturarea legii poruncilor în orânduirile ei,
făcând să dispară vrăjmăşia dintre ei. Însă în realitate descoperim că
cei doi vrăjmaşi sunt într-un război cumplit şi fiecare au legile lui.
Ucenicii au Legea poruncilor în orânduirile ei dată de Isus, şi Îl
au pe El în centrul religiei lor. Ei sunt uniţi cu El.
Efesenii au o Lege a poruncilor în orânduirile ei dată de
diavolul, şi prin zeiţa Diana, el este în fruntea lor. Ei sunt uniţi cu el.
Atâta timp cât ţin la ea, Isus va fi respins şi vor rămâne cu diavolul.
Nu uitaţi! Regulile de acelaşi fel unesc, cele diferite despart. Din
cauza regulilor diferite cele două partide sunt într-o vrăjmăşie
grozavă. Între ele se aşează zidul de despărţire ridicat de Legile
poruncilor în orânduirile lor şi nu se pot uni cu niciun chip. Şi atunci,
cum spune Pavel că la cruce Isus i-a unit pe cei doi prin înlăturarea
vrăjmăşiei dintre ei şi a legii poruncilor în orânduirile ei? Unde se
vede în Efes acest lucru?
Vom urmări mai departe acţiunea Domnului Isus şi vom
descoperi că nu atunci când era pe cruce a fost desfiinţată Legea
poruncilor ce se aşeza în calea unirii celor doi, ci după cruce şi doar
de la cei ce au acceptat să se unească cu El.
Pentru a dezamorsa tensiunea din Efes, trebuie desfiinţată una
dintre cele două legi ale poruncilor în orânduirile lor pentru că
rămânând doar una, toţi se vor uni şi va dispărea vrăjmăşia. Cine
trebuie să renunţe la Legea poruncilor în orânduirile ei: ucenicii sau
~118~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
efesenii? Care dintre cele două legi crezi că trebuie desfiinţată? Isus
pe care a desfiinţat-o?
Este interesant că marea majoritate a creştinilor susţine cu
înverşunare că la cruce Isus a desfiinţat Legea Lui. Vă rog să
apreciaţi bine lucrurile! După cum am spus mai sus, în Efes nu este
în conflict Pavel cu efesenii, ci Hristos cu Satana. Fiecare are supuşii
lui şi vrea să şi-i ţină şi cu ei să câştige mai mulţi. Isus tocmai pentru
a câştiga l-a trimis pe Pavel aici. Dacă Isus Îşi desfiinţa Legea
poruncilor în orânduirile ei, însemna ca El să renunţe nu doar la a
mai câştiga persoane dintre efeseni, ci să renunţe şi la Pavel şi la
tovarăşii lui, care crezuseră în El. Fără Legea lui Hristos, Pavel şi
tovarăşii lui Îl pierdeau pe Hristos şi rămâneau toţi de partea
diavolului.
Iar dacă Satana accepta să renunţe la Legea poruncilor în
orânduirile ei cu Diana în frunte, însemna să fie de acord ca toţi
efesenii să treacă de partea lui Isus. Cine a renunţat?
Dacă aş spune că Isus Şi-a desfiinţat Legea poruncilor în
orânduirile ei, credeţi? Dacă Isus a desfiinţat Legea Lui, Pavel şi
tovarăşi lui trebuie să renunţe la „prostia lor de a-L predica pe
Hristos”, căci prin asta au întărâtat o întreagă cetate. Mai bine să se
unească cu efesenii şi să se închine Dianei, adică diavolului, şi s-o
înalţe şi s-o predice pe Diana în locul lui Isus, fiindcă pe altcineva
n-au pe cine. E bine?
Cred că dacă ar citi mulţi creştini acest pasaj, niciunul n-ar fi
de-acord cu prostia mea. Nimeni nu cred că este de acord că Isus Şi-a
desfiinţat Legea poruncilor în orânduirile ei. Însă mă gândesc la toţi
aceia care susţin că, la cruce, Isus a desfiinţat Legea Sa, şi mă întreb,
cum de nu văd că prin aceasta susţin o foarte mare prostie şi o şi mai
mare amăgire?
Dacă Pavel şi tovarăşii lui ar fi renunţat la Legea poruncilor în
orânduirile ei, care are pe Isus în centru, şi ar fi primit Legea
poruncilor în orânduirile ei, care are pe Diana în centru, ar fi
însemnat că L-au lepădat pe Isus şi au ales pe Satana. Şi chiar dacă Îl
vor predica pe Isus mai departe, ei tot L-au pierdut. Nu poate exista
stăpân fără reguli. Isus şi Satana sunt doi stăpâni cărora le slujim noi,
oamenii. Fiecare are regulile lui prin care doreşte să-i slujim. Şi nici
un om nu poate să nu-i slujească unuia dintre cei doi.
~119~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Ştiu că am fost prea direct când am spus că dacă ar fi lepădat

Legea lui Hristos, Pavel şi echipa lui, ar fi trecut de partea diavolului.
Însă creştinii care au deraiat de la linia dreaptă aşa au procedat. Au
renunţat la regulile lui Isus, apoi L-au aşezat pe El în centru, însă
înconjurat de multe reguli ale diavolului. Astfel ei cred că-i slujesc
lui Isus. Însă chiar de cred că în centru credinţei lor este Isus, eu o
spun foarte categoric că în centru este Satana. Isus nu stă în centrul
unei biserici care a renunţat la regulile Sale. Şi chiar de predică pe
Isus, acea biserică predică un Isus jefuit de reguli şi împlineşte voia
lui Satana, deoarece îi lasă pe oameni să se conducă după regulile
firii pământeşti.
Cei din Efes trebuie să renunţe la Legea poruncilor în
orânduirile ei, pe care o practică, şi să treacă de partea lui Isus. Pavel
şi ucenicii nu trebuie să renunţe nici măcar la o iotă sau o frântură de
slovă din ceea ce le-a dat Isus, fiindcă se vor aşeza de partea
diavolului. Dar cineva poate zice: „regulile lui Isus au produs atâta
zarvă în Efes şi, dacă ar renunţa, zarva ar înceta. Sau dacă Pavel nu
renunţă, măcar să nu-L mai predice pe Isus. Să stea acasă şi să ţină
pentru el credinţa.” Oare aşa trebuie?
Chiar dacă se produce război, cei ai lui Isus nu trebuie să
renunţe nici la regulile date de Domnul şi nici la a-L predica pe El.
Isus a zis: „Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am
venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl
său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. Şi omul va avea de
vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă,
mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe
fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de
Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde, şi cine îşi va pierde viaţa
pentru Mine, o va câştiga” (Matei 10:34-39).
În Efes şi în toate locurile asemănătoare, descoperim sabia lui
Isus. El vrea să-i despartă cu orice preţ pe cei ce vor crede în El, de
grupul celor ce nu cred, şi să-i unească cu cei ce practică legile Sale.
Isus vrea să se întroneze în inimile oamenilor din Efes, în locul zeiţei
Diana, şi să-l gonească pe Satana.
Într-un război cumplit, Isus reuşeşte să-i smulgă pe puţinii
oameni care L-au primit. În Efes, apare o mică biserică creştină. Dar
cum rămâne cu desfiinţarea Legii poruncilor în orânduirile diavolului
~120~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
practicată în templul Dianei efesenilor? A desfiinţat Isus Legea

efesenilor?
La cruce a dezis-o, însă în realitate, El a desfiinţat-o doar din
mintea acelora care L-au primit pe El în locul Dianei. Aceştia vor
practica de-acum Legea poruncilor în orânduirile Domnului. Astfel,
efesenii convertiţi la creştinism, prin predicarea lui Pavel, se unesc
cu el şi cu cei din grupul lui. În felul acesta, Hristos „este pacea
noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i
despărţea, şi în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea
poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuşi
un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu
Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit
Deci, la cruce, Domnul n-a desfiinţat acea Lege a poruncilor în
orânduirile ei care stătea împotriva unirii oamenilor cu El şi cu
ucenicii, făcând ca ea să dispară de pe pământ, aşa cum au dispărut
oamenii prin potopul din vremea lui Noe. Legea aceasta nu era
aşezată într-un templu, ca Isus să trimită un înger s-o i-a de acolo şi
s-o arunce în abis, făcând-o să dispară pentru totdeauna. Nu aşa. Ci
Legea aceasta este în mintea oamenilor ce practică un ritual religios
de fals. Legile Domnului nu stau împotriva mântuirii noastre, şi nu
ne despart de Dumnezeu. Deci Isus va trebui să lucreze în vieţile
noastre şi să desfiinţeze din noi acea Lege a poruncilor în orânduirile
ei, care ne desparte de El. Şi numai din mintea acelora care Îi dau
voie lui Isus s-o desfiinţeze, va fi desfiinţată. Şi dacă din mintea şi
din viaţa omului aceluia este înlăturat acel ritual, el se va unui cu cei
ce se închină Domnului în ritualul stabilit de Dumnezeu şi astfel
vrăjmăşia dintre el şi cei ai Domnului va dispărea. Regulile de
acelaşi fel unesc, iar cele diferite despart. Abia atunci omul Îi va
aparţine lui Dumnezeu, deoarece a renunţat la ritualul şi la regulile
celui rău şi a trecut la o închinare şi o trăire după cerinţa divină. Dar
din mintea oamenilor care nu vor să treacă la slujirea Domnului,
Legea poruncilor în orânduirile ei care este împotriva lor şi produce
vrăjmăşie în sufletul lor faţă de credincioşii Domnului Isus, nu se
poate înlătura.
Să nu confundăm lucrarea Duhului Sfânt, cu titlul de a fi „Copil
al lui Dumnezeu”. A aparţine lui Dumnezeu înseamnă să te închini
Lui în duh şi în adevăr. Înseamnă să te ţii în totul totului tot numai de
~121~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Domnul. Duhul lui Dumnezeu lucrează la mintea oricărui om pentru

a-l convinge de tot ce este rău în viaţa lui şi de a renunţa la călcările
de Lege. Dar, dacă lucrarea Duhului Sfânt nu ajunge desăvârşită în
om, cum ar putea fi el al lui Dumnezeu? „Voi fiţi dar desăvârşiţi,
după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5,48).
Vreau să spun răspicat şi s-o ştie tot omul. Pentru ca oamenii să
fie mântuiţi, Hristos nu va renunţa la nimic din regulile Lui, ci
oamenii iluminaţi de Duhul Sfânt trebuie să renunţe la regulile şi la
ritualul lor, străin de cel al Domnului, şi să treacă la practicarea
adevăratului ritual, stabilit de Tatăl ceresc. Dintre cele două ritualuri,
trebuie să rămână cel care este al lui Isus. Nu există nicio legătură
între Hristos şi Satana. El nu va face niciun fel de compromis. Dacă
faci tu compromis şi pui asta în seama lui Hristos, vei descoperi,
poate prea târziu că ai pierdut și nu mai poți repari ceva.
Să luăm bine seama la procesul împăcării. Domnul n-a desfiinţat
Legea poruncilor în orânduirile Lui pentru a împăca pe cei doi între
ei şi cu Dumnezeu, ci a înlăturat Legea poruncilor în orânduirile
diavolului din viaţa celui ce ura pe slujitorii Domnului, în timp el
credea că slujeşte lui Dumnezeu.
Dacă prin călcarea Legii am ajuns în ceartă cu Dumnezeu, Isus
nu ne putea împăca nicidecum cu Tatăl ceresc, desfiinţând Legea Sa.
În urma demonstraţiei pe care a făcut-o, păzind Legea lui Dumnezeu
şi descoperind-o ca fiind o Lege a iubirii care se jertfeşte spre
fericirea celorlalţi, Mântuitorul a reuşit să câştige pe mulţi să renunţe
la regulile lor care sunt compatibile firii noastre pământeşti şi să
treacă la o trăire după Legea Sa. Numai aşa se rupe relaţia cu
diavolul.
Aplicaţi situaţia efesenilor în toată lumea, pentru că la fel se
întâmplă peste tot. Cei ai lui Isus nu trebuie să renunţe la nimic din
regulile date de El, ci ceilalţi trebuie să renunţe la ale lor.
Dacă vrei să-L ai pe Hristos, trebuie să-L primeşti ca Mântuitor
personal şi să trăieşti după Legile Sale. Dacă ai renunţat la ceva din
ele, nu-I mai slujeşti lui Hristos, ci te uneşti cu diavolul şi lui îi
slujeşti. Mântuirea ta este pierdută şi, împreună cu tine, o pierd şi
alţii. Aici se ajunge atunci când renunţi la regulile lui Hristos.
Am spus mai înainte că în ochii lui Dumnezeu nu există în
lumea noastră decât două Legi ale poruncilor în orânduirile lor. Una
dată de El poporului Său, iar cealaltă dată de diavolul. Şi cred că se
~122~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
înţelege că nu pot fi decât două biserici. Ştiu că este foarte dură

pentru unii această afirmaţie, dar conţine adevărul unic şi absolut.
Domnul Hristos are o singură biserică şi un singur ritual pentru
toţi credincioşii Săi. Dacă cineva crede că Isus are mai mult de o
biserică, greşeşte. El este Capul unei singure biserici; al Bisericii
Sale. Nu are cum să fie Cap al Bisericii Adventiste şi al Bisericii
Baptiste şi al Bisericii Catolice şi al Bisericii Martorilor lui Iehova,
etc. Eu n-am văzut şi nici n-am auzit de vreo persoană care să fie cap
nici măcar a două biserici, dar la mai multe! Deci lumea noastră este
împărţită în doar două biserici, dintre care una este a Domnului şi
anume: biserica păzitoare a Celor Zece Porunci (Apocalipsa 12:1-
17). Şi aşa cum Biserica lui Hristos este împărţită în toată lumea în
comunităţi ce o formează, dar care au aceleaşi reguli care le unesc,
tot la fel, toate celelalte biserici, sunt comunităţi ale Biserici Catolice
care este mama tuturor, şi care, în curând, şi le va strânge într-un
mănunchi. Iar Biserica Catolică nu este Biserica lui Hristos. Deci
sunt doar două biserici. Biserica Domnului descrisă în Apocalipsa
capitolul 12, iar cealaltă în capitolul 17. În Evanghelie nu veţi găsi o
a treia biserică.
Chiar dacă este foarte dură afirmaţia mea, aceasta este realitatea.
Însă în niciun caz eu nu pot să-mi permit să spun că cei ce nu sunt în
Biserica Domnului sunt oamenii diavolului. Aşa ceva nu pot crede.
Ci cred în mod sincer şi sunt convins din creştetul capului până în
tălpile picioarelor că, în aceste biserici, sunt mulţi copii ai lui
Dumnezeu, iar eu îi consider fraţii mei. Sunt mulţi oameni care
slujesc sincer lui Dumnezeu acolo unde sunt, în măsura luminii
descoperite lor şi pe măsura înţelegerii acestei lumini. Dar tot aşa de
convins sunt că Dumnezeu continuă să le descopere adevărul Său
pentru a fi pe deplin înţeles de ei, dorind ca, înţelegându-l, să vină în
Biserica Sa. Iar aceia care se împotrivesc adevărului sau nu vor să
cunoască tot adevărul, aleg să fie de partea lui Satana.
Dumnezeu n-a avut niciun motiv şi niciun interes să aducă la
existenţă mai mult de o biserică. În lumea cerească credincioasă Lui,
nu există decât o singură grupare. Şi aşa cum spuneam mai sus,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume „spre a-Şi uni iarăşi în
Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.”
Când cei credincioşi de pe pământ vor fi duşi de Domnul la cei
din cer, nu vor forma două sau mai multe biserici între ei, şi nici nu
~123~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
vor fi separaţi de biserica celor din cer. Ci vor forma o singură

biserică. Dacă Dumnezeu ar fi împărţit îngerii în mai multe biserici,
ar trebui să aibă principii diferite de la biserică la biserică. Şi cu
siguranţă că, din cauza diferenţelor, apărea un spirit neplăcut între ei.
Ar fi fost ca şi în lumea noastră. Care mai de care s-ar fi lăudat că el
slujeşte mai bine şi mai adevărat lui Dumnezeu şi ar fi apărut un
spirit rău. Atunci Dumnezeu ar fi fost vinovat de apariţia acelui rău.
Dacă spui că-I slujeşti lui Dumnezeu, dar amesteci ceva străin în cele
ale Domnului, înseamnă că slujeşti la doi stăpâni, iar lucrul acesta nu
este acceptat de El.
Trăim într-o lume divizată în foarte multe biserici, fiecare cu
ritualul ei religios. Adventişti, baptişti, penticostali, creştini după
Evanghelie, catolici, ortodocşi, luterani, martori ai lui Iehova etc.
Vreau să arăt practic ce înseamnă să crezi că, la cruce, Hristos a
desfiinţat Legile Sale. Totuşi plecăm de la premisa că fiecare biserică
crede că învăţătura ei a primit-o de la Hristos şi că fiecare dintre ele
se crede a fi Biserica Sa. Căci fiecare susţine aşa.
Pornesc de la convingerea că Biserica Adventistă din care fac
parte este adevărata Biserică şi, sub călăuzirea Duhului Sfânt,
plecând în predicarea Evangheliei pe care eu o cred, mă socotesc
trimisul lui Hristos. Susţin că regulile mele de conduită îmi sunt date
de Domnul.
Încep să predic Evanghelia la primul om cu care mă întâlnesc, şi
aflu că este baptist. Suntem două persoane care facem parte din
biserici diferite, cu reguli diferite. Şi cum regulile diferite despart,
ţinând fiecare la regulile lui, îmi dau seama că nu ne putem uni
niciodată devenind una. Rămânem tot doi. Ca să reuşească Hristos să
facă din doi - unul, cum a zis că a făcut prin cruce, trebuie ca unul
dintre noi să renunţe şi să adopte regulile celuilalt. Cine să renunţe?
este întrebarea. Eu sau el? Eu consider că el este pe un drum greşit şi
ar trebui să renunţe şi să se unească cu mine. El, de asemenea,
consideră că eu sunt pe un drum greşit şi el are adevăratele reguli, de
aceea eu trebuie să renunţ. Dacă fiecare rămâne cu ale lui, înseamnă
ca Hristos să nu-şi atingă ţinta prin mine. Atunci, accept convingerile
lui, că la cruce, Domnul a desfiinţat regulile Sale pentru a-i câştiga
pe oameni, şi renunţ la regulile şi convingerile mele, care mă făceau
diferit de toate celelalte biserici. De-acum, eu sunt baptist, pentru că
am acceptat regulile acestei biserici şi cred că acestea sunt regulile
~124~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
lui Hristos. Şi cum şi această biserică are misiunea de a predica

Evanghelia, eu predic mai departe. Mă consider mai departe trimisul
lui Hristos.
Mă întâlnesc de data aceasta cu un catolic. Îi predic Evanghelia,
dar descopăr că şi acesta are reguli după care se conduce şi pretinde
că sunt adevăratele reguli ale lui Hristos. O, dar nu ne putem uni,
dacă fiecare ţinem la regulile lui. Cineva trebuie să renunţe ca să
putem deveni una. Şi, pentru că el nu renunţă, renunţ eu la regulile
mele de baptist, ca să reuşească Domnul să facă din doi - unul. Şi
de-acum sunt catolic, deoarece am renunţat la regulile mele de
baptist. Însă mă consider tot trimisul lui Hristos şi predic mai departe
Evanghelia.
Iată-mă de vorbă cu un penticostal şi pentru că el ţine foarte
mult la regulile lui, iar eu trebuie să devin una cu el, renunţ eu la
regulile de catolic şi mă unesc cu el. De-acum sunt penticostal.
Continui să predic Evanghelia, pentru că eu sunt trimisul lui
Hristos, şi la fel procedez cu fiecare dintre ceilalţi, şi devin apoi
ortodox, după aceea luteran, apoi martor al lui Iehova, şi tot aşa, rând
pe rând, trec de la unii la alţii. Nu uitaţi însă un lucru. Atunci când
din postura de adventist m-am unit cu baptistul, făcându-mă una cu
el, automat eu n-am mai fost una cu adventiştii. Când m-am unit cu
catolicul, m-am despărţit de baptişti şi am devenit una cu catolicul.
Apoi l-am prăsit pe el şi m-am făcut una cu penticostalul. Şi tot aşa
m-am despărţit de unii şi m-am unit cu alţii, toată viaţa mea. Vă
întreb: Ce părere aveţi despre un asemenea om ca mine? Ce vor zice
bisericile care m-au cunoscut? Mă vor socoti serios când eu astăzi
sunt una, iar mâine altceva? Eu cred că mă vor socoti un om de
nimic, fără coloană vertebrală, şi un încurcă- lume. Nici eu nu mai
ştiu când am spus adevărul şi când am minţit.
Ce părere aveţi de un astfel de Hristos care renunţă la regulile
Lui pentru a-i putea uni pe oameni cu El şi între ei? Va reuşi El să-i
unească vreodată prin desfiinţarea Legilor Sale? Cred că va realiza şi
El atât cât am realizat eu. M-am unit cu unii şi m-am despărţit de
alţii.
Cum ar fi apreciat un astfel de Hristos? Serios şi vrednic de
încredere sau nu? Un Dumnezeu care ştie ce spune sau unul care
încurcă lumea? Cum apreciaţi?
~125~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Eu nu m-aş încrede într-un astfel de Hristos nici măcar un

minut. Şi ştiu că şi tu ai proceda la fel. Însă te întreb: Atunci când ai
apreciat că Hristos Şi-a desfiinţat la cruce Legile, de ce nu te-ai
gândit că Îl faci de nimic?
Toţi aceia care consideră că Domnul Şi-a desfiinţat la cruce
Legile fac din El un Dumnezeu de nimic. Eu vă spun că, prin cruce,
Hristos mai degrabă a descoperit că Legea lui este de neschimbat.
Cine vrea cu El, trebuie să renunţe el la ale lui şi să treacă la ale lui
Hristos. Cei ce vor să se unească cu ucenicii trebuie să renunţe la
regulile lor şi să adopte pe ale ucenicilor. Ucenicii nu trebuie să
renunţe la nimic din ceea ce le-a încredinţat Hristos. Dacă Hristos ar
fi renunţat, nu avea decât să se unească cu Satana. Şi cum nu este
nicio legătură între El şi diavolul, Hristos nu va renunţa la nimic.
Ţinând cont de lucrarea Domnului de a-i uni pe oameni cu Sine,
mă întreb: Cum ar putea Hristos să unească un om cu Sine, lăsându-l
să trăiască după regulile fireşti? Prin regulile noastre fireşti, noi
suntem uniţi cu diavolul. Şi cum poţi spune că te-ai unit cu Hristos,
trăind după regulile fireşti?
Încă o dată spun că ideea cum că Hristos la cruce a desfiinţat
Legea Sa, este o amăgire. El n-a murit să desfiinţeze regulile Sale, ci
tocmai pentru a arăta că acestea sunt adevăratele reguli de vieţuire
ale cerului şi ele trebuie să rămână.
În Evul Întunecat, orice om care avea alte principii de vieţuire
creştină, era acuzat şi în faţă i se puneau două alternative: ori să
renunţe la principiile lui ori va fi condamnat la moarte pentru acele
principii la care ţine. Unii au renunţat la principiile lor şi au fost
scutiţi de pedeapsa cu moartea iar alţii au ţinut la ele şi au fost duşi la
moarte. Deci cel care a ales rugul mai de grabă decât să renunţe la
principiile lui, a ales tocmai ca să arate că principiile lui sunt de
neschimbat, şi a sfidat astfel principiile Bisericii Catolice. Dacă avea
de gând să renunţe la principiile lui, o făcea înainte de moarte, şi
pentru a rămâne în viaţă. Iar dacă înainte de moarte n-a renunţat, cum
mai putea renunţa după aceea?
Regretabil că în dreptul lui Hristos se percepe altfel. El a fost
dus la cruce, pentru că avea reguli diferite, iar la cruce le-a desfiinţat.
Aceasta o socotesc cea mai mare amăgire. Eu nu pot crede aşa ceva.
Nu putea să renunţe la regulile lui fără să moară? Oare renunţarea
nu-i aducea şi Lui ieşirea de sub condamnarea la moarte? Cu
~126~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
siguranţă că renunţarea la Legile Sale, îl făcea să se unească cu

ceilalţi şi scăpa de moarte. Şi poate zice cineva; datorită faptului că a
înviat, a putut renunţa. Dar nu este o ruşine să ajungi să mori pentru
o cauză nobilă, ca apoi să renunţi la principiile pentru care ai suferit?
Lăsându-Se în mâinile celor ce L-au răstignit şi dus pentru ei la
moarte, Isus a dorit să le arate că El, deşi îi iubeşte atât de mult, nu
Se poate uni cu ei, deoarece regulile lor fireşti sunt împotriva
mântuirii lor. Şi de aceea, èi trebuie să renunţe la ale lor şi să se
unească cu El. Prin moartea Sa, El a sfidat şi a dezis regulile lumii
noastre care sunt de fapt, legile diavolului. Aceasta a făcut Isus la
cruce şi aceasta înseamnă a înlătura Legea poruncilor în orânduirile
ei. Cea mai mare amăgire este să crezi că Domnul a murit să
desfiinţeze Legea Sa, în loc să crezi că a murit tocmai să arate că
Legea Lui este de neschimbat.
Domnul Isus, a trimis pe ucenici în lume ca să predice
Evanghelia Sa, dorind ca lumea să se unească cu El. Întreb: El i-a
trimis cu o Evanghelie cu reguli, sau fără reguli?
Vreau să vă spun că, dacă ucenicii ar fi zis la fel ca cei mai
mulţi de astăzi – că la cruce Domnul a desfiinţat regulile Sale şi
începeau predicarea unei Evanghelii fără Lege – ei fiind singura
biserică a lui Hristos, încă din prima zi a predicării Evangheliei,
această biserică ar fi dispărut de pe arena lumii. O biserică fără reguli
nu poate exista. Hristos fără reguli nu poate dăinui. De aceea, orice
biserică ce susţine că Hristos la cruce a desfiinţat Legea Sa, nu este
Biserica lui Hristos. Când Hristos spune: „N-am venit să stric Legea
şi prorocii”, cum poţi spune tu, că a stricat-o?
Dacă ucenicii nu mai aveau reguli, înseamnă că ar fi predicat o
Evanghelie moartă care-i lăsa pe oameni în păcatele lor. Şi atunci
Evanghelia nu mai avea nicio valoare. Însă regulile lui Hristos sunt
tocmai pentru a-i scoate pe oameni din păcatele lor, şi asta dă valoare
Evangheliei Sale.
Revenind la ilustraţia de mai sus, vreau să spun că, atunci când
am fost adventist, într-adevăr aveam adevăratele reguli. Trecând la
alte biserici, eu am pierdut ce mi-a dat Domnul Hristos şi am deraiat
de la calea dreaptă, chiar dacă mă consideram a fi pe drumul bun.
Prin predicarea Evangheliei, fără reguli în felul în care am
exemplificat-o eu, Domnul m-a pierdut şi pe mine, şi pe toţi ceilalţi.
Eu trebuia să ţin cu stricteţe la regulile mele şi să nu cedez la nimic.
~127~
___________________________ Efeseni 2,13-16 ___________________________
Iar dacă dintre ceilalţi careva voia să înţeleagă adevărul şi să treacă el

la mine, atunci, unindu-se el cu mine prin regulile mele, deveneam
una şi numai astfel Hristos îşi ajungea scopul de a face din doi - unul.
Domnul a făcut din doi - unul, nu desfiinţând Legile Lui pe care mi
le-a dat mie, ci desfiinţând pe ale celuilalt şi unindu-l pe el cu mine.
El a înţeles că regulile lui nu sunt regulile lui Hristos şi a renunţat la
ele.
~128~
____________________ Legile lui Israel după Hristos ______________________
PATRU BIRUINŢE ALE DOMNULUI

ISUS
Amintiţi-vă de Lucifer care, răsculându-se, a spus că Dumnezeu

are o Lege care restrânge libertatea, fiindcă ea cuprinde o serie
întreagă de „să nu faci”. Apoi, el a născut o lege total diferită, în care
nu există nicio restricţie. Adică a născut tot ceea ce înseamnă
călcarea Celor Zece Porunci. Aceasta a adus la existenţă Lucifer. Şi
pentru că au dorit să trăiască fără restricţii, a treia parte dintre îngeri
a trecut de partea lui, iar de partea Domnului au rămas celelalte două
treimi. Dar cu toate că au hotărât să rămână de partea lui Dumnezeu,
îngerii credincioşi n-au putut să realizeze cine are cu adevărat
dreptate în disputa dintre Dumnezeu şi Satana şi au rămas în dilemă.
La timpul acela, răul nu era destul de dezvoltat ca să se vadă
gravitatea lui, mai ales că Satana a spus că vrea să promoveze o
stabilitate mai mare a guvernării lui Dumnezeu. Ce mare paradox! Se
răscoală împotriva lui Dumnezeu, dar spune că vrea să-L susţină!
Aşa lucrează el.
Satana i-a dus atât de departe pe îngerii care au trecut de partea
lui, încât a ridicat un zid de despărţire între ei şi Dumnezeu, ca nu
cumva să se mai poată întoarce. Chiar dacă Tatăl Ceresc i-a invitat să
se întoarcă la El, niciunul nu s-a mai întors. Biblia spune că „în cer
s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi
balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul
lor nu li s-a mai găsit în cer” (Apocalipsa 12:7.8). Mihail, care a fost
în fruntea oştirii divine, şi cu care s-a luptat Satana cu îngerii lui, este
Domnul Hristos.
Odată cu războiul lui Lucifer, Dumnezeu și-a închis harul faţă
de îngerii aceştia, deoarece ei, în loc să se întoarcă la El, au luptat
împotriva Sa.
~129~
Dumnezeu n-a ridicat niciun zid de despărţire între îngerii

rămaşi credincioşi Lui şi Satana. Tatăl le-a spus că, dacă ei consideră
că Lucifer are reguli de guvernare mai bune decât El şi vor dori să
treacă de partea lui, pot să treacă. El nu-i va reţine. Totuşi toţi trebuie
să ştie că dumnezeirea este în conflict cu Satana şi va trebui să se
stabilească cine are dreptate. Domnul Hristos rămâne în faţă şi El va
susţine divinitatea.
Atunci în cer a luat fiinţă un tribunal de judecată. Dumnezeu, pe
care îl numim Tatăl, este Cel care va judeca între Hristos şi Satana.
El va fi un judecător drept şi va face dreptate celui ce are.
Îngerii rămaşi credincioşi, chiar dacă sunt în dilemă, nu vor fi
spectatori, ci vor fi implicaţi în tot ce va face Dumnezeu. Tatăl
Ceresc va lucra cu cărţile pe faţă, folosindu-se de îngeri în realizarea
planului Său şi ei vor lua seama la toate acţiunile Lui. Poate că se vor
convinge că Dumnezeu are dreptate şi îşi vor da votul ca Domnul
să-l distrugă pe diavol. Câmpul de lucru al îngerilor este alături de
Domnul Hristos în lupta pentru salvarea omului de pe Pământ.
Cu toate că în Eden omul a trecut de partea diavolului,
Dumnezeu nu l-a lăsat la bunul plac al Satanei. El n-a fost de acord
ca diavolul să-l apese pe om săvârşind atâtea cruzimi faţă de el,
deoarece Satana n-a fost cinstit în acţiunea lui de a-l determina pe om
să treacă de partea sa. El n-a venit în persoană la om aşa cum a venit
Hristos, ci s-a folosit de şarpe, fermecând-o pe Eva, care a trecut de
partea sa.
Judecătorul universului, Cel care judecă între Hristos şi Satana,
I-a dat dreptul Domnului Hristos să limiteze puterea diavolului
asupra omului. Îngeri puternici vor sta împotriva lui pentru a-l salva
pe omul căzut victimă.
Satana însă a ridicat pretenţia că, dacă omul a trecut de partea
sa, Dumnezeu trebuie să-l lase pe mâna lui şi să nu se amestece. El a
pretins tot dreptul asupra omului, motivând că, după cum el nu
exercită nicio influenţă asupra îngerilor şi fiinţelor rămase de partea
lui Dumnezeu, nici Dumnezeu să nu Se bage peste el, limitându-i
puterea asupra omului.
Faptul că Dumnezeirea i-a limitat puterea, a fost socotit de
Satana ca o nedreptate pentru el. Iar el, în semn de răzbunare pentru
că i s-a făcut o astfel de nedreptate, îi loveşte pe oameni cu tot felul
de boli, certuri, crime şi războaie, prin care seamănă moartea.
~130~
Satan procedează ca şi un copil rău căruia tatăl nu îi dă voie să

facă tot ce vrea şi, din pricina aceasta, loveşte cu piciorul în tot ce
întâlneşte în cale, trânteşte scaunele din casă, sparge farfuriile etc. Iar
dacă îl întrebi de ce face aşa, îşi învinovăţeşte tatăl că este nedrept cu
el. El promite că, dacă tata va schimba hotărârea faţă de el şi-i va
face dreptate, va fi bun după aceea. Însă lucrurile nu stau aşa. Copilul
face rele nu pentru că l-ar fi nedreptăţit tata, ci pentru că este rău.
La fel a făcut şi a zis şi Satana. Dacă Dumnezeu îi face dreptate,
el se va schimba şi va fi bun. Şi pentru ca să se îndreptăţească şi mai
mult, a spus că oricare dintre fiinţele din univers s-ar purta la fel,
dacă ar fi nedreptăţită ca şi el.
Lucrul acesta i-a determinat pe îngerii credincioşi să rămână în
dilemă până la cruce, crezându-l într-o anumită măsură pe Lucifer. În
loc să recunoască realitatea faptului că el face rele fiindcă este rău,
îşi aduce diferite scuze, aruncând cu noroi în Dumnezeu.
Referindu-se direct la Domnul Isus, a spus că El este bun cu
fiinţele care i-au rămas credincioase pentru că Tatăl este de partea
Lui, făcându-I dreptate. Însă dacă Dumnezeu L-ar nedreptăţi şi pe
Isus ca pe el, nici Isus nu S-ar purta altfel decât el.
Pentru a dovedi că diavolul se manifestă răutăcios fiindcă aşa
este el, şi nu pentru că ar fi nedreptăţit, Dumnezeu a hotărât să-L
nedreptăţească pe Domnul Hristos, ca să-L aşeze în contrast cu
Satana. A vrut să arate atitudinea lui Hristos, Cel deopotrivă cu Tatăl,
în momentul în care avea să sufere nedreptatea. Astfel, Isus avea să
fie dezbrăcat de slava Sa şi trimis pe pământ, îmbrăcând un trup
păcătos, ca apoi să moară ca un călcător de Lege. Era drept să moară
Domnul Hristos? În niciun caz. Însă nu numai atât, Isus este la
dispoziţia diavolului să-i facă destule nedreptăţi pentru ca să-l
determine să păcătuiască.
Încercându-L în fel şi chip, diavolul a vrut să demonstreze că
Isus reacţionează la fel ca el când se află în criză. Niciun om dintre
pământeni nu a fost încercat vreodată ca Isus. Satana ştia că, dacă
Domnul Isus avea să rămână credincios lui Dumnezeu împlinind în
mod desăvârşit Legea Sa, aceasta însemna pierzarea lui. De aceea a
lucrat cu toate puterile pentru a-L determina să păcătuiască. Nu uitaţi
că Isus a fost îmbrăcat în acelaşi trup neputincios ca şi noi. El
rămânea credincios numai dacă suporta cu răbdare toate nedreptăţile
care i se făceau fără să se manifeste vreodată urât.
~131~
Dacă atunci când avea să fie cu adevărat pedepsit pe nedrept

Isus S-ar fi manifestat răutăcios, ca Lucifer, ar fi însemnat că
manifestările diavolului sunt normale şi deci trebuia crezut. Printr-o
manifestare urâtă, Isus ar fi descoperit că Legea lui Dumnezeu nu
este bună. Însă dacă se va manifesta în aşa fel încât Legea să fie
înălţată şi nu călcată, va descoperi că Satana nu are dreptate. Oare
cum S-a manifestat Hristos?
Pentru o victorie deplină, Isus trebuia să câştige patru biruinţe,
şi anume:
1. Biruinţa faţă de Sine
2. Biruinţa asupra îngerilor şi lumilor necăzute în păcat
3. Biruinţa asupra puterilor întunericului
4. Biruinţa asupra oamenilor ce vor fi mântuiţi
În continuare, voi trata pe rând aceste patru biruinţe ale lui Isus.
Biruinţa lui Isus faţă de Sine

Nu uitaţi ceva foarte, foarte important: Isus a fost om, dar a
deţinut şi puteri supranaturale, de care însă nu trebuia să se
folosească pentru salvarea Sa. De aceea puterile supranaturale au fost
un mare pericol şi o mare ispită pentru El, fiindcă într-un moment de
supărare, când avea să fie greu încercat de diavolul, ar fi putut fi
ispitit să se folosească de puterea divină, ca să se răzbune pe Satana
şi pe Tatăl din cauză că suferea pe nedrept, iar acest lucru însemna
călcarea Legii lui Dumnezeu. Făcând aşa, Isus ar fi rămas cu noi în
moartea veşnică şi nu se mai găsea nimeni în univers să mai rezolve
problema păcatului şi a morţii.
Satana ar fi triumfat de bucurie dacă s-ar fi întâmplat una ca
asta. Ar fi avut un mare argument în favoarea sa, deoarece ar fi arătat
că nimeni nu se poate manifesta altfel decât el când este nedreptăţit.
Argumentul era un Isus răzbunător ca şi el. De aceea, Isus trebuia să
fie în primul rând biruitor faţă de Sine.
Să enumerăm nedreptăţile care I s-au făcut lui Isus, dar şi
biruinţele faţă de Sine:
1. Este jefuit de slava Lui cerească şi trebuie să îmbrace un
corp păcătos. N-a fost uşor să accepte să coboare de unde era şi să
~132~
ajungă un muritor de rând. Dar pentru faptul că acceptă dezbrăcarea

de slava Sa, Isus câştigă prima biruinţă pentru El.
2. Satana îi determină pe copiii lui Israel, poporul Domnului, să
nu-L recunoască pe Isus ca Stăpân al lor. Israel nu L-a recunoscut:
„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). Aceasta a
fost o grea lovitură. Domnul putea să judece cam aşa: „Eu vin să-i
scap din nenorocire, iar ei Mă resping, se poartă urât cu Mine, Mă
batjocoresc etc. Cred că ar fi cazul să-i las şi să Mă întorc la Tatăl,
iar ei să moară în nelegiuirea lor.”
Isus a fost rănit puternic de atitudinea evreilor care, de fapt, a
fost atitudinea întregii lumi şi putea să ne lase la bunul plac al
diavolului şi în pierzare veşnică. Dar El a călcat pe rănile făcute de
noi, n-a dat voie supărării să-L stăpânească şi s-a gândit să ne
răsplătească aşa cum nu merităm.
Biruinţa lui Isus faţă de această lovitură mai constă şi în faptul
că El nu are o atitudine negativă faţă de careva dintre cei care nu
L-au recunoscut. Îi iubeşte pe răufăcători şi chiar plânge de durerea
pierderii lor. Cu toate că aceştia L-au lepădat, El n-a renunţat să Se
facă Mântuitorul lor, murind pe cruce. Meritau? Nu. Să mai şi mori
pentru salvarea celor ce te leapădă şi te urăsc de moarte!? Incredibil!
Lupta sufletească pentru a accepta să devii Salvatorul celor ce te
urăsc, te batjocoresc şi fac planuri că să te omoare e cumplită şi
bineînţeles că noi, oamenii fireşti, nu acceptăm aşa ceva. Ci mai
degrabă cerem pedepsirea lor. Isus trebuia să biruiască ispita de a
refuza să le mai fie Mântuitor vrăjmaşilor Lui. Deci El câştigă
biruinţa asupra Sa şi acceptă atitudinea lor respingătoare, batjocura,
ura lor şi moare pentru salvarea lor.
3. Acceptând moartea pe cruce ştie că acceptă, de fapt,
învinuirea de a fi călcător al Legii lui Dumnezeu. El acceptă să
moară, dar de ce să fie socotit călcător de Lege? Aceasta este o mare
nedreptate. Îi va aduce ocară. Una este să mori vinovat, şi alta este să
mori nevinovat, dar acuzat de o vină. Când eşti vinovat, accepţi
pedeapsa consolându-te cu gândul că o meriţi. Dar când nu eşti
vinovat, de ce trebuie să mori şi să mai porţi şi o ocară? Şi nu numai
atât – când eşti pedepsit pe nedrept, dar nu ţi se produc dureri
trupeşti, parcă este mai uşor, dar ce vei face, Isuse, când ai să fii
chinuit cumplit. Nu vei muri repede ca şi împuşcat, ci ai să mori lent,
chinuindu-te pironit pe cruce. Vei rezista? Doar eşti om.
~133~
Mergând în Ghetsimani, El este aşezat în faţa morţii. Este un om

plăpând şi neajutorat. Va suferi un chin neuşurat, nealinat de nimeni
şi de niciun calmant. Îl descoperim îngrozit în faţa morţii.
Ştiind că are dreptate, El intră într-o discuţie cu Tatăl Ceresc şi
zice: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul
acesta!”
Tatăl nu răspunde. El n-a găsit o altă soluţie pentru rezolvarea
problemei păcatului. Domnul Hristos insistă şi vine cu argumente
pentru ca, dacă este cu putinţă, să scape de chinul sufletesc groaznic
şi de cel trupesc provocat de iminenta crucificare. Să ne imaginăm
discuţia în continuare, citind printre rânduri:
- Tată, Tu ştii că Eu am dreptate. De ce nu-mi faci dreptate fără
să mor?
- Tatăl răspunde. Fiule, pentru ca Eu să rezolv problema, Tu
trebuie să accepţi să mori pe nedrept.
- Dar, Tată, de ce trebuie să mă loveşti pe Mine, Cel nevinovat,
pentru a rezolva problema, când este clar că Eu sunt nevinovat?
Loveşte-l pe vinovat! Am trăit pe Pământ în deplină ascultare de
Legea Ta, iar rivalul Meu o calcă şi, în loc să-l loveşti pe el, fiindcă
este călcător al Legii Tale, trebuie să Mă loveşti pe Mine,
socotindu-Mă călcător de Lege?
Tatăl Îi spune că, dacă acceptă să moară ca un blestemat, ca un
călcător de Lege, pedepsit pentru relele făcute, măcar că El nu făcuse
nimic rău, Îi salvează onoarea. Dar cum vine asta? Este un paradox.
Însă pentru onoarea Tatălui, trebuie.
- Ei bine! Eu accept o condamnare pe nedrept, dar cum
dovedeşti Tu că eşti un Judecător drept dacă mă condamni pe Mine,
un nevinovat, la moarte? Condamnându-Mă pe Mine, care sunt
nevinovat, după care Lege judeci Tu? Dacă Te conduci după Legea
Ta, înseamnă că nu este o Lege a dreptăţii. Ce vor zice îngerii când
Legea Ta îl condamnă pe cel nevinovat, în loc să-l condamne pe
vinovat?
Orice fiinţă condamnată pe nedrept, ca şi Isus, i-ar reproşa
judecătorului astfel de lucruri. Dacă judecătorul, care judecă după o
lege a dreptăţii, condamnă un nevinovat, se face el însuşi vinovat.
Isus este nevinovat şi nu trebuia nicidecum să moară. Diavolul cu
îngerii lui şi oamenii trebuiau să moară, nu Isus.
~134~
Domnul a spus că are putere să-Şi dea viaţa şi are putere s-o ia,
pentru că nimeni n-ar fi putut să I-o ia cu sila. De aceea a trebuit să
aleagă una dintre cele două alternative. Ori să renunţe la a-Şi da viaţa
pentru noi, ori să accepte cruzimea ce urma să-L lovească. Alegerea
de a muri pentru noi a fost şi mai greu de făcut deoarece poporul
Israel, la care venise, L-a respins şi urma să-L trateze deosebit de
brutal.
După o luptă crâncenă cu Sine şi cu puterile morţii, Isus Se
biruieşte pe Sine şi acceptă să moară nevinovat. Şi aici câştigă
biruinţa faţă de Sine. El dă răspunsul Tatălui zicând: „Totuşi nu cum
voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Tatăl ştie ce face. Şi pentru că are
încredere că Tatăl ştie ce face, Fiul Se supune Tatălui care este
Blândul Judecător, iar Tatăl Îl va învia din morţi şi-L va pune să şadă
la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice
stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care
se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor (Efeseni
1:20-23). Va fi Căpetenia Bisericii Sale, Domn al Domnilor şi
Împărat al Împăraţilor.
4. Merge la cruce şi aici nimeni nu-I de partea Lui. Nimeni nu
zice că este nevinovat şi asta Îl doare cumplit. Diavolul, pârâşul Lui,
a pus stăpânire pe oameni, iar ei vor fi ca el în toate manifestările lor.
Chiar şi cei ce treceau pe acolo se uneau cu diavolul, batjocorindu-L
pe Isus: „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau:
’Mântueşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu,
coboară-Te de pe cruce!’”Matei 27: 39,40
Satana Îl reneagă în mod categoric. Oamenii Îl reneagă. Toţi Îl
instigă la a Se manifesta altfel de cum zice Dumnezeu. El are
dreptate, iar Dumnezeu nu-I face. Dumnezeu nu ia nicio atitudine
faţă de diavol. Nu uitaţi că Isus era om.
Domnul Hristos Se supune parcă iraţional Blândului Judecător.
El tace. Dar cum poţi să taci, Isuse, când ştii că ai dreptate, iar Tatăl
nu-Ţi face? Mai este El un Judecător drept dacă nu-Ţi face dreptate?
Răscoală-Te împotriva Sa!
Răsculându-Se împotriva Tatălui pentru că nu-I făcea dreptate,
El ar fi declarat că Dumnezeu într-adevăr nu are o Lege bună a
guvernării, deoarece prin această Lege nu se face dreptate celui
nevinovat, ci celui vinovat. Făcând astfel, Domnul îi dădea dreptate
diavolului, care de la început a spus că Legea lui Dumnezeu nu este
~135~
bună şi, fiindcă a socotit că nu este dreaptă, el nu este de acord s-o

împlinească. Însă Isus tace în faţa tuturor acestor mari ispitiri care au
încercat să-L scoată din fire şi să-L determine să-Şi facă singur
dreptate, mai ales că la aceste ispitiri se adăuga şi durerea trupească.
Nu uitaţi că El deţine puterea de Dumnezeu şi aceasta ar fi putut
să-L ispitească şi mai mult să-Şi facă dreptate. Una este să ştii că nu
poţi să-ţi faci dreptate şi alta este să ştii că poţi. Eşti tare ispitit să te
foloseşti de puterea ta şi să-i prăpădeşti într-o clipă pe nedrepţii
aceia. Dar, dacă Se folosea de puterea Sa pentru a Se salva lovindu-i
pe cei ce-L pedepseau sau dacă făcea presiuni asupra Tatălui să-I
facă dreptate, cu ce era mai bun ca Satana? Cu nimic. El însă S-a
supun Blândului Judecător şi a acceptat să fie „ca o oaie mută
înaintea celor ce o tund şi ca un miel care este dus la măcelărie. N-a
deschis gura” (Isaia 53:7).
Până şi unul dintre tâlharii răstigniţi cu El Îl batjocoreşte
unindu-se cu gloata, iar acest lucru Îi produce şi mai multă durere.
Dacă şi un om vinovat, condamnat la aceeaşi moarte de cruce, Îl
batjocoreşte, ocara pe care trebuie s-o suporte devine insuportabilă.
În sufletul Lui a fost o luptă cumplită, care alterna între a tăcea şi a
Se răzbuna. Dar Isus tace şi rabdă până la capăt. Aceasta este încă o
biruinţă faţă de Sine. Isus n-a călcat Legea lui Dumnezeu, chiar dacă
a fost atât de puternic ispitit şi greu încercat.
Însă când era tare necăjit pentru că nimeni nu-L credea
nevinovat, tâlharul din dreapta părtaş la aceeaşi pedeapsă, l-a
înfruntat pe cel din stânga zicându-i: „Nu te temi tu de Dumnezeu,
tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim
răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a
făcut niciun rău” (Luca 23:40.41).
În sfârşit – o persoană de pe acest pământ Îl declară nevinovat.
Bucuria este extraordinar de mare. Acesta Îl consolează şi-I ridică
ocara. Dar mai mult de atât, tâlharul Îl recunoaşte şi ca Mântuitor, ca
Domn şi Împărat şi crede în promisiunea Lui că va veni şi va lua la
Sine pe cei ce L-au ales pe El. De aceea I-a adresat cererea:
„Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Şi
cum să nu-i împlinească Isus cererea? El i-a promis că vor fi
împreună în rai (Luca 23:42).
În toate suferinţele Sale, Isus a fost un ascultător desăvârşit de
Legea lui Dumnezeu, descoperind astfel că Dumnezeu rămâne
~136~
acelaşi, respectând Legea Sa, în orice situaţie. Hristos a suportat

toate nedreptăţile, cu răbdare. În aceasta constă biruinţa lui Isus faţă
de Sine.
Două biruinţe dintr-o singură lovitură:

Biruinţa lui Isus faţă de fiinţele sfinte şi
biruinţa faţă de puterile întunericului
Apostolul Pavel spune că, la cruce, Isus „a şters zapisul cu
poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a
nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi
le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor
prin cruce” (Coloseni 2:15).
Aici apar două lucruri:
1. „A şters zapisul cu poruncile lui.”
2. „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de
ocară înaintea lumii.”
Chiar dacă apostolul Pavel relatează în această ordine lucrările
Domnului, eu vreau să încep tratarea lor în următoarea ordine:
1. A făcut de ocară înaintea lumii domniile şi stăpânirile şi le-a
dezbrăcat de puterea lor.
2. A şters zapisul cu poruncile lui.
Domniile şi stăpânirile dezbrăcate şi făcute de ocară la cruce
sunt Satana cu îngerii lui. O primă întrebare: Care este lumea în faţa
căreia Isus a făcut de ocară domniile şi stăpânirile?
Lumea în faţa căreia puterile întunericului au fost făcute de
ocară nu a fost nicidecum lumea noastră, ci lumea nevăzută de noi
care a rămas credincioasă Domnului. Adică toate fiinţele necăzute în
păcat.
Foarte puţini oamenii de pe pământ L-au văzut pe Isus răstignit
– cei prezenţi la cruce. Doar ei L-au văzut, însă nu i-au putut vedea şi
pe demoni, nici nu ştiau că Isus venise să-i facă de ocară pe demoni
şi nici în ce anume consta ocara. De aceea lumea în faţa căreia
puterile întunericului au fost făcute de ocară nu poate fi lumea
noastră, ci lumea care i-a văzut pe demoni în manifestarea lor.
~137~
Dar la ce se referă când spune că a făcut domniile şi stăpânirile

de ocară înaintea lumii?
Numai când sunt în ceartă, două persoane se ocărăsc una pe
cealaltă. Deşi Domnul Hristos a făcut de ocară domniile şi
stăpânirile, El n-a procedat cum procedează oamenii care se ocărăsc
prin a profera tot felul de vorbe urâte, ci El a planificat crucea şi a
preferat să sufere cumplit, pentru a face de ocară domniile şi
stăpânirile. Lucrul acesta ne spune că Isus este în ceartă cu Satana şi
îngerii lui, şi încă o ceartă pe viaţă şi pe moarte. Dar în ce a constat
ocara pe care le-a adus-o Domnul Hristos Satanei şi îngerilor lui?
Ne amintim că, înainte de războiul din cer, Satana a spus că
Cele Zece Porunci nu sunt o Lege bună, nu oferă libertatea deplină şi
nu poate fi împlinită. Lucrul acesta I-a adus ocară lui Dumnezeu.
Satana şi îngerii care au trecut de partea sa au îmbrăcat o natură
incompatibilă cu Cele Zece Porunci, complet opusă. Cu natura
aceasta nicidecum nu se poate împlini Legea lui Dumnezeu.
Satana a câştigat de partea sa şi omul de pe planeta Pământ,
căruia i-a schimbat natura divină care era compatibilă cu Cele Zece
Porunci şi a pus în el natura incompatibilă acestei Legi. Astfel, omul
devine un experiment al Satanei prin care susţine că Cele Zece
Porunci nu pot fi împlinite. Acest lucru I-a adus din nou ocară lui
Dumnezeu. Este adevărat că niciun om căruia îi place să fure nu va
putea păzi porunca „să nu furi.” El nu poate să nu fure şi va spune că
nu este bună porunca amintită. Însă prin faptul că spune aşa, nu
înseamnă că are şi dreptate. Sigur va găsi mereu scuze şi motive să
fure şi va căuta să se îndreptăţească, dar prin acest lucru nu poate
convinge că este bine ceea ce face.
Dumnezeu însă, niciodată n-a spus că Cele Zece Porunci pot fi
împlinite de vreo fiinţă din univers care ar încerca să facă acest lucru
cu firea născută de Satana. Niciun om care încearcă să împlinească
Cele Zece Porunci cu firea pământească nu le va putea împlini. Isus
Hristos S-a născut din femeie ca să fie om şi din Duh Sfânt ca să fie
duhovnicesc şi a demonstrat că Cele Zece Porunci pot fi împlinite.
Satana L-a ispitit şi L-a făcut să sufere ca nu cumva să reuşească să
împlinească Legea. Însă n-a reuşit să-L determine să săvârşească nici
cel mai mic păcat. În corpul nostru, Omul Isus Hristos a demonstrat
că orice fiinţă creată după chipul lui Dumnezeu poate împlini Cele
Zece Porunci. Prin faptul că a împlinit perfect această Lege, Domnul
~138~
a adus ocară domniilor şi stăpânirilor. Atunci când cineva

demonstrează că ceea ce susţii tu nu este adevărat, îţi aduce ocară.
Isus este modelul nostru. Dacă vrei să împlineşti Cele Zece
Porunci, trebuie să urmezi neapărat modelul. Adică să-L laşi pe
Dumnezeu să te renască din Duhul Sfânt, şi împlinirea Legii nu va
mai fi o problemă.
După cum aţi observat, jertfa Domnului n-a fost adusă doar
pentru planeta Pământ, ci pentru întreg universul. Fiecare fiinţă din
univers a luat o parte din jertfa Sa. Este adevărat că doar noi,
pământenii, suntem căzuţi în păcat şi, prin jertfa Domnului,
beneficiem de har mântuitor. Dar în afară de aceasta, mai era şi
problema îngerilor credincioşi şi a oricărei fiinţe din univers rămase
credincioase lui Dumnezeu. Chiar dacă n-au căzut în păcat, aceste
fiinţe credincioase nu i-au dat dreptate deplină lui Dumnezeu până nu
s-au lămurit lucrurile. Dumnezeu nu putea trece la uciderea celui
care născuse răul şi a îngerilor căzuţi, fără să-Şi distrugă chipul şi
imaginea din fiinţele acestea credincioase Lui, dacă făcea acest lucru
înainte de cruce.
Îngerii au urmărit întreaga viaţă a lui Isus pe pământ, dar şi
răutăţile Satanei faţă de El. Au văzut cum a reacţionat în faţa
nedreptăţilor care I s-au făcut şi, uimiţi, s-au întreabat: „Cum?! În
faţa nedreptăţii pe care Dumnezeu I-a făcut-o de a-L da la moarte,
deşi este nevinovat, şi în faţa nedreptăţilor pe care Satana I le-a făcut,
Isus rămâne liniştit şi nu Se schimbă? Extraordinar! El n-a acţionat
răutăcios cu toată nedreptatea ce i s-a făcut.”
Astfel fiinţele sfinte au făcut câteva descoperiri:
1. Au descoperit că Dumnezeu are dreptate deplină în disputa
cu Satana.
2. Au descoperit că Isus Se manifestă frumos, răbdător şi plin
de iubire, cu toate că este nedreptăţit, însă nu deghizându-Se pentru a
crea o imagine bună, ci pentru că aşa este El – bun şi iubitor, nu
răzbunător şi nici răutăcios.
3. Au descoperit că Satana este răzbunător şi se manifestă
răutăcios, nu pentru că nu I s-a făcut dreptate, cum susţine el, ci
pentru că aşa este el – rău.
4. Pentru că Isus nu S-a schimbat absolut deloc în urma tuturor
nedreptăţilor ce I s-au făcut şi în urma răutăţilor făcute de Satan,
aceasta a determinat toate fiinţele credincioase să descopere că la
~139~
Dumnezeu există o stabilitate de neclintit. Ştiind că Cele Zece

Porunci sunt copia caracterului Său şi văzând că Dumnezeu respectă
această Lege, au ajuns la concluzia că Dumnezeu nu Se schimbă. Va
fi la fel de drept, bun şi iubitor în veacurile nesfârşite. Merită să ai un
asemenea stăpân? Da.
5. Prin felul în care Satana s-a manifestat începând de la
căderea lui şi până la cruce, toate fiinţele necăzute în păcat au înţeles
că există o foarte mare instabilitate în cârmuirea lui. Deoarece legea
păcatului şi a morţii, care este întruchiparea lui şi legea guvernării
lui, nu conţine nicio restricţie, au înţeles că Satana ca stăpân se
schimbă totdeauna. Azi poate fi bun cu supuşii, iar mâine îngrozitor
de rău. Şi atunci merită să ai un asemenea stăpân? În niciun caz.
- Manifestările lui Isus potrivit cu Legea lui Dumnezeu au fost
admirabile.
- Manifestările diavolului potrivit cu legea păcatului au fost
dezastruoase şi Satana este făcut de ocară.
Isus şi Satana reprezintă două sisteme de cârmuire diferite –
fiecare cu legile proprii. Prin aşezarea în contrast a celor doi, au fost
aşezate, de fapt, în contrast legile lor de cârmuire. Îngerii au văzut
imensa diferenţă dintre Cele Zece Porunci şi ceea ce noi numim
legea păcatului şi a morţii, pe care Satana, născocitorul ei, a vrut s-o
aşeze ca Lege a universului. Descoperind dezastrul în care ar fi ajuns
universul dacă ar fi fost de acord să se conducă după această lege, au
lepădat-o ca şi cum arunci la gunoi ceva stricat. Astfel, prin jertfa
Domnului, fiinţele din univers se conving că Legea fericirii sunt Cele
Zece Porunci, şi au lepădat orice apreciere faţă de legea păcatului şi a
morţii. Satana nu are o lege bună şi nu el trebuie să rămână stăpânul
universului. Declaraţia lor a fost: „Rămânem de partea lui
Dumnezeu, fiindcă are o Lege veşnic neschimbătoare, iar El Îşi
respectă Legea, aceasta fiind, este copia caracterului Său. Este natura
Sa. Toţi suntem de acord ca Isus să rămână Rege al universului, iar
Satana să fie aruncat în iazul de foc cu toţi ai lui: fie îngeri, fie
oameni care ar rămâne de partea lui.” În lămurirea acestor lucruri a
constat biruinţa lui Isus asupra fiinţelor sfinte. Aceasta este prima şi
cea mai mare biruinţă a crucii.
După cum aţi observat, Domnul n-a spălat creierul fiinţelor
credincioase pentru a-Şi atinge scopul, ci prin cruce a lucrat
convingerea lor.
~140~
Întrebarea mea este: Dacă Dumnezeu modifica ceva în Legea

Sa, mai putea fi vrednic de încredere? În niciun caz. Dacă ar fi făcut
modificări, descoperea că este schimbător, ca şi Satana.
Tocmai faptul că Dumnezeu are o Lege desăvârşit de bună şi
veşnic neschimbătoare, pe care El o respectă, a făcut să câştige.
Crucea nu a însemnat doar lupta lui Isus cu Satana, ci a însemnat şi
lupta lui Isus de a lămuri fiinţele credincioase, care este adevărul. A
fost metoda prin care Hristos l-a atras în cursă pe Satana, pentru a
descoperi tuturor adevărata lui faţă.
Cred că aţi descoperit cele două biruinţe realizate de Domnul
prin cruce. Acestea sunt:
1. Biruinţa asupra tuturor fiinţelor credincioase, realizată prin
lămurirea lor că Dumnezeu are dreptate.
2. Biruinţa asupra diavolului şi a îngerilor lui, dându-le ocazie
să se descopere cine sunt. Crucea a fost un eveniment la care toate
fiinţele sfinte au privit şi au văzut caracterul cumplit de răutăcios al
demonilor. Lămurindu-se lucrurile, toate aceste fiinţe şi-au dat votul
pentru nimicirea demonilor fără ca imaginea lui Dumnezeu să se
schimbe. Aceste două biruinţe au fost câştigate simultan.
Aş dori să vorbesc puţin şi de „ştergerea zapisului cu poruncile
lui.” La ce se referă Pavel când spune că la cruce Isus a şters „zapisul
cu poruncile lui”?
Ştiu că „zapisul cu poruncile lui” este identificat de unele
biserici ca fiind Legea Celor Zece Porunci. Trebuie neapărat să ţinem
cont că Cele Zece Porunci sunt Legea pe care Domnul Isus a venit
s-o susţină şi s-o vestească, aşa cum a prorocit Isaia, în capitolul 42:
„El nu va slăbi, nici nu se va lăsa până va aşeza dreptatea pe pământ
şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.”
„Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare
şi minunată” (Isaia 42:4,21). Oare poţi aşeza dreptatea desfiinţând
Legea dreptăţii? Sau poţi vesti o lege pe care intenţionezi să o
desfiinţezi? Dacă ceva nu este bun, nu-i poţi face reclamă. Ar fi un
paradox.
Crucea a însemnat lupta lui Isus cu diavolul, şi nu lupta cu Sine
Însuşi. Nu putem vorbi nicidecum de o luptă a Domnului cu Sine
Însuşi, pentru a-Şi nimici propriile lucrări. Nimeni nu intră în luptă
cu intenţia de a se lovi pe sine, ci pe adversar.
~141~
În întâia sa epistolă, Ioan face precizarea: „Cine păcătuieşte este

de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui
Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1
Ioan 3:8).
Dacă Isus a venit să nimicească lucrările diavolului, înseamnă
că zapisul, cu poruncile lui, care a fost şters la cruce, este ceva ce a
apărut ca urmare a lucrării lui. Ne amintim că, după ce a apărut
păcatul, Dumnezeu a stabilit ca plată pentru el moartea veşnică.
Aceasta a fost sentinţa dată omului ca urmare a călcării Legii Celor
Zece Porunci.
Pentru noi, oamenii de pe Pământ, a stat în picioare sentinţa
aceasta şi era împotriva mântuirii noastre. La cruce, Domnul Isus a
şters condamnarea aceasta ce sta împotriva mântuirii noastre: „Acum
dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus care nu
trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile
Duhului” (Romani 8:1).
Oare nu spunem noi că la cruce Domnul a realizat iertarea
noastră? După cum ştim, iertarea nu s-a realizat prin desfiinţarea
Legii, ci prin faptul că Isus a plătit în locul nostru. Dacă iertarea s-ar
fi realizat prin desfiinţarea Legii, Domnul nu trebuia să-Şi mai dea
viaţa.
Deci Zapisul desfiinţat la cruce se referă la ştergerea sentinţei de
condamnare ce stătea împotriva mântuirii noastre.
A patra biruinţă a lui Isus – biruinţa faţă de

oamenii ce vor fi mântuiţi
Odată cu moartea Sa pe cruce, lupta Domnului pentru biruirea
puterilor întunericului, cât şi a tuturor fiinţelor necăzute în păcat se
încheie, iar victoria este de partea Sa. În lupta aceasta, Domnul n-a
~142~
pierdut nicio fiinţă dintre cele care rămăseseră credincioase şi, în

acelaşi timp, a fost dat verdictul morţii veşnice pentru puterile
întunericului.
Dacă la cruce Domnul a biruit deplin puterile întunericului şi
dacă biruinţa asupra îngerilor s-a încheiat la cruce fără să piardă
ceva, lupta Sa pentru a câştiga biruinţa asupra oamenilor de pe
pământ se va sfârşi la închiderea harului şi vor fi înregistrate mari
pierderi, deoarece este cea mai dificilă luptă. Noi, oamenii de pe
pământ, suntem cele mai dificile fiinţe din univers. Nu ne asemănăm
nici cu demonii, nici cu fiinţele necăzute în păcat. Demonii au o
singură lege după care se conduc, şi anume: legea păcatului şi a
morţii, şi săvârşesc doar răul. Fiinţele necăzute în păcat, de
asemenea, se conduc după o singură Lege, şi anume: Cele Zece
Porunci, şi săvârşesc doar binele. Însă noi, oamenii de pe pământ, ne
conducem după două Legi: legea păcatului şi a morţii şi Legea Celor
Zece Porunci. În noi sunt aceste două legi prin care facem şi binele,
şi răul. Diavolul este domnul legii păcatului şi a morţii, iar Isus este
Domnul Celor Zece Porunci.
Deci şi Isus, şi Satana au câte un corespondent în noi şi fiecare
se va lupta să ne câştige. Fiecare dintre noi este dorit şi de Isus, şi de
Satana. Dar trebuie să ştim că războiul dintre Hristos şi Satana pentru
câştigarea noastră va fi câştigat de cel care vrem noi. Dacă ne lăsăm
convinşi de Isus şi ascultăm de poruncile lui, Isus va câştiga războiul.
Dacă însă ascultăm de legea firii pământeşti, deoarece este
compatibilă cu natura noastră, războiul va fi câştigat de Satana. De
aceea lupta lui Isus pentru câştigarea noastră este foarte dificilă.
Pentru a birui îngerii şi toate fiinţele sfinte, a fost suficient ca
Domnul să-i invite să privească şi să urmărească fiecare scenă din
viaţa Sa pământească, de la naştere până la cruce. Aceste fiinţe au
privit şi au urmărit totul şi, fără a fi influenţate de cineva, au putut
stabili cine are dreptate. Biruinţa Domnului asupra lor a constat în
lămurirea că Isus are dreptate şi s-au restabilit cu totul de partea Sa.
Deci Isus nu S-a luptat în mod direct cu aceste fiinţe pentru a le
câştiga de partea Sa. Nu tot aşa a fost cu demonii. Cu ei s-a luptat
direct. Însă cu toate că lupta a fost destul de grea, totuşi în lupta cu
ei, Domnul a avut un avantaj pe care nu-l are în lupta cu noi. Pe
demoni nu i-a ajutat nicio altă putere din afară; de aceea Domnul a
~143~
luptat doar pe un singur front. Nu tot aşa este în lupta Sa pentru

câştigarea biruinţei asupra oamenilor de pe pământ.
Pentru câştigarea mea, Isus se luptă cu demonii, dar, în acelaşi
timp, se luptă şi cu mine pentru a mă convinge că mă iubeşte, că îmi
iartă toate păcatele şi că doreşte să mă facă fericit.
Satan are şi el dreptul să mă influenţeze. Şi pentru că firea mea
este împotriva oricărei dorinţe a Domnului, Satana se foloseşte de ea
pentru ca eu să resping lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Noi tindem
totdeauna spre a trăi după regulile firii pământeşti şi Duhul Sfânt
trebuie să se lupte toată viaţa cu noi, dorind să ne lămurească să
renunţăm la acestea. Şi chiar de reuşeşte să ne convingă să renunţăm
la unele rele din viaţa noastră, se întâmplă că acest lucru rămâne doar
la nivelul minţii sau renunţăm pentru un timp, ca apoi să le lăsăm să
reînvie. Atunci când Duhul Sfânt îmi spune că ceea ce fac este rău şi
trebuie să renunţ la acel rău pentru a putea fi mântuit, iar eu nu vreau,
aceasta este o luptă pe care o duc împotriva Duhului Sfânt, fiind aliat
cu Satana. De aceea, pentru Duhul Sfânt, câştigarea mea este o luptă
destul de grea.
Pentru a înţelege cât este de grea lupta Domnului pentru
câştigarea ta, vreau să te pui în locul lui.
Să presupunem că ai un fiu pe care-l iubeşti foarte mult! Îi
doreşti tot ce este mai bun, îi doreşti toată fericirea şi pentru el ai
pregătit atâtea frumuseţi.
În acelaşi timp aveţi un duşman care vă urăşte de moarte, atât pe
tine, cât şi pe fiul tău. Fiul tău ştie din spusele tale că acela este
vrăjmaşul vostru.
Vrăjmaşul vrea să te lovească cu toată duşmănia, însă tu eşti
prea tare pentru el, şi nu va putea. Şi pentru că nu poate să te
lovească pe tine, se gândeşte că prin fiul tău te va lovi cel mai crud.
Stă de vorbă cu fiul tău, îi vorbeşte mieros, linguşitor şi, văzând că
fiul tău îl ascultă, începe să-i spună că tu nu prea îl iubeşti. Copilul
cere detalii, iar vrăjmaşul începe să-i spună că l-ai îngrădit cu o serie
de interdicţii. Îi spune că principiile tale de conducere sunt arbitrare
şi el nu va putea să se simtă liber niciodată. Apoi fiul tău îl întreabă
ce alte reguli să adopte în locul regulilor tale, iar el îi prezintă nişte
reguli contrare ţie şi rele după care să se conducă fiul tău.
Prin acceptare, fiul se rupe de tine şi, potrivit cu noile reguli,
luptă împotriva ta, unit cu vrăjmaşul tău. Lucrul acesta te zdrobeşte.
~144~
Între tine şi fiul tău începe un război. Culmea ironiei este că fiul ştia
că acela cu care s-a unit vă este un duşman de moarte, iar acum îl
crede pe el plin de iubire faţă de sine, iar pe tine, duşmanul lui de
moarte. Cum poţi să-l lămureşti că lucrurile nu stau aşa?
Tu ai de gând să-l aduci la tăcere pe vrăjmaş, însă mai întâi vrei
să-ţi salvezi fiul, ca nu cumva, lovindu-l pe vrăjmaş, să-l loveşti şi pe
el? Cum ai putea să-l lămureşti pe fiul tău că merge la dezastru şi să-l
determini să se întoarcă la tine înainte de a-l lovi pe vrăjmaş?
Trebuie să-i vorbeşti şi să-i spui că tu eşti cu totul altfel decât i-a
spus lui vrăjmaşul. Că îl iubeşti şi-i doreşti tot binele şi toată fericirea
şi ai posibilitatea să-i oferi aceste lucruri. O! Ar fi uşor să-l lămureşti
să se întoarcă la tine dacă vrăjmaşul nu ar continua să-l influenţeze
negativ. El se va lupta cu orice preţ ca fiul tău să nu se lase convins
de tine şi-l va forţa să zică şi să facă multe lucruri împotriva ta. Şi
fiindcă are aceleaşi concepţii şi aceleaşi trăsături rele ca vrăjmaşul
tău, fiul tău se va lăsa uşor influenţat de el împotriva ta. De aceea
lupta ta pentru întoarcerea fiului tău la tine va fi foarte grea şi va
trebui să lupţi pe două fronturi. Vei lupta cu vrăjmaşul pentru a nu-l
mai forţa pe fiul tău să zică şi să facă aşa cum vrea el, însă, nu vei
putea opri influenţele lui asupra fiului tău. Apoi, vei lupta şi cu fiul
tău pentru a-l lămuri să nu se mai lase influenţat de vrăjmaş şi să nu
se mai conducă după regulile lui, deoarece regulile lui îl duc la
dezastru. Să nu te gândeşti să-l forţezi pe fiul tău pentru a-l câştiga de
partea ta, pentru că în felul acesta nu vei reuşi niciodată. Mai mult de
atât, prin forţare nu vei face altceva decât să-i dai un argument
vrăjmaşului, prin care să-l convingă pe fiul tău că regulile tale sunt
arbitrare şi constrâng. Trebuie să faci orice efort spre a-l lămuri că tu
nu eşti aşa cum te-a descris vrăjmaşul tău.
Exact aceasta este situaţia lui Dumnezeu cu noi. Noi, oamenii,
suntem făcuţi de El, dar ne-am unit cu vrăjmaşul Lui. Prin noi,
Satana L-a lovit pe El, dar şi pe noi. Isus este Cel tare şi îl va lovi de
moarte pe Satana. Şi pentru că ştie că Dumnezeu ne iubeşte nespus,
Satana ne va ţine în faţa lui ca scut de apărare, pentru ca atunci când
Isus îl va lovi pe el, să ne lovească şi pe noi. Dar Domnul nu vrea să
ne lovească şi pe noi, ci a luat orice măsură să ne scape şi să nu fim
şi noi loviţi. Va reuşi Isus să ne scape înainte de a-l lovi pe el? Poate
da, poate nu. Însă tocmai pentru acest lucru a venit Isus pe pământ.
Priviţi cum a procedat El încercând să ne scape.
~145~
Fiecare om este fiul lui Dumnezeu. Isus este Creatorul nostru.

Mergem în camera de sus şi vedem aici pe Tata cu fiul său. Isus a
luat un lighean în care a pus apă şi a venit la fiul său, care eşti tu,
sunt eu, S-a plecat într-o umilinţă ce n-a mai văzut universul şi a
vrut să ne spele picioarele. Ucenicul Petru, care ne reprezintă pe noi
în calitate de fii, văzându-L că Se apropie cu ligheanul să-i spele
picioarele, Îl întreabă:
– Doamne, ce vrei să faci?
– Vreau să te spăl.
– De ce atâta umilinţă?
– Pentru că te iubesc, fiule.
– Nu se poate aşa ceva. Refuz să
mă speli.
– Fiule, dacă nu te spăl, tu nu te vei
lămuri că Eu într-adevăr te iubesc şi nu te vei lipi de Mine. Vei
rămâne tot de partea vrăjmaşului.
– Vreau! Spală-mă!
Prin lucrarea aceasta, nu picioarele a vrut să le spele Domnul, ci
a vrut să spele din mintea lor şi a noastră, tot ce a pus vrăşmaşul. A
vrut să ne lămurească de marea Sa iubire faţă de noi.
Domnul trece cu ligheanul pe la fiecare şi-i spune: „Te iubesc!
Te iubesc!” Nu-l uită nici pe Iuda. La momentul acela, unii înţeleg,
alţii nu înţeleg ce face Isus, însă El vrea să-Şi câştige fiii. Apoi,
servesc masa împreună.
Când te invită cineva la o masă deosebită, te simţi onorat. Cel
care te invită îşi arată aprecierea faţă de tine. Aici se dezvoltă nişte
simţăminte plăcute, o părtăşie deosebită şi o prietenie adevărată.
În camera de sus, totul a fost pregătit de Isus. Cina aceea era un
simbol ai dăruirii Lui totale faţă de ucenici şi faţă de noi. Prin ceea ce
a făcut aici, Isus a vrut să arate adevărata Lui atitudine faţă de noi,
contară imaginii rele create de diavol în noi despre Dumnezeu.
Actul umilinţei lui Isus şi slujirea Sa rămân imprimate în mintea
ucenicilor şi apoi cu toţii se îndreaptă spre Ghetsimani. Aici, Isus
începe să Se roage. L-au văzut cum a ajuns într-un chin ca de moarte
şi a început să Se roage atât de fierbinte încât sudoarea I se făcuse ca
nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. Atunci, ei i-au
văzut faţa schimonosită de marea durere şi, uimiţi, se întrebau:
„Pentru ce, Doamne?” În privirea lui Isus şi pe faţa Lui, au
~146~
descoperit răspunsul: „Fiindcă vă iubesc! Şi vă rog din toate puterile

să Mă credeţi că vă iubesc.”
Au plecat din Ghetsimani spre a se întâlni cu gloata care venea
să-L prindă pentru a-L da la moarte. Aşteaptă să Se întâlnească cu
gloata pentru ca oamenii ce o compuneau să vadă scris pe faţa Lui:
„Vă iubesc!”
Iuda se apropie fără teamă să-L sărute pentru a-L vinde, iar
Domnul Se lasă vândut, ca apoi să-l întrebe: „Iudo! Aşa de ieftin
vinzi tu iubirea Mea pentru tine? Te iubesc! Eşti fiul Meu.” Iuda nu
este sensibilizat de iubirea lui Isus din cauza dorinţei de a câştiga
treizeci de arginţi.
Aşa de ieftin Îl vindem pe Isus. Dacă ţi s-ar oferi toată lumea
aceasta în schimbul lui Isus, ar trebui să descoperi că este prea puţin
pentru a-L vinde. Te rog, stabileşte tu cu cât Îl vinzi pe Isus, sau pe
ce.
Isus este dus în faţa preoţilor care vor să-L acuze, dar aceştia nu
găsesc niciun motiv. Şi tot privind la faţa Domnului, observă că pe ea
este scris: „Vă iubesc!” Caută şi iarăşi caută motive pentru a-L duce
la moarte, dar parcă aud în conştiinţa lor glasul lui Isus care le spune:
„Vă iubesc!”
Soldaţii romani, târându-L la Pilat, nu pot să nu vadă faţa
blândă a Mântuitorului şi este imposibil să nu simtă, din privirea Lui,
că din suflet emană o dragoste infinită: „Vă iubesc!”
Ajung la Pilat, iar el priveşte faţa blândă a Mântuitorului şi
descoperă că pe ea scrie: „Te iubesc!” Văzând lucrul acesta, Pilat
vrea să-L scape, însă cunoaşte ura preoţilor ce l-au dat în mâna lui
pentru a-L condamna. Soţia lui vine la el pentru a-i spune: „Isus te
iubeşte şi este nevinovat. Să nu-i faci rău!” Pilat crede că va obţine
consimţământul maselor pentru a-L elibera şi se gândeşte să-L aducă
în faţa lor. Cu toate că, în ziua aceea, fuseseră condamnaţi la moarte
şi doi tâlhari, ei n-au fost aduşi în faţa publicului. Isus a planificat ca
El să apară în faţa tuturor, deoarece a vrut ca toţi să citească pe faţa
Lui: „Vă iubesc! Vă iubesc, copiii Mei!”
,,Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: ’Eu nu
găsesc nicio vină în omul acesta.’ Ei au strigat cu toţii în glas: ’La
moarte cu omul acesta!”’ Dar, privind la Isus, nu pot să nu vadă scris
pe faţa Sa: „Vă iubesc!” Iubirea pentru ei radia de pe faţa Lui.
~147~
Privirea Sa descoperea iubirea deosebit de mare a lui Dumnezeu, dar

ei nu sunt copleşiţi de iubirea Lui.
Isus este dat pe mâna soldaţilor romani pentru a fi biciuit şi
chinuit. Însă, privind la faţa Sa, fiecare soldat putea citi pe ea: „Te
iubesc!”
După chinul provocat de soldaţi, faţa Domnului nu Se schimbă,
ci pe ea se poate citi mai departe: „Vă iubesc!!”
Din nou este adus în faţa gloatei, doar ca să se vadă că, şi după
durerile cumplite provocate de noi, Isus are aceeaşi faţă ce descoperă
o iubirea veşnică şi care nu se poate modifica. Cu toate acestea ei
strigă: „Să fie răstignit.”
Este condamnat la moarte, însă El nu Se îngrozeşte de moarte
cât Se îngrozeşte de faptul că, pentru ei, iubirea Lui nu are niciun
preţ.
I se pune crucea în spate şi o primeşte cu aceeaşi mare iubire
pentru noi, oamenii. Speră că va reuşi să ne facă să înţelegem iubirea
Lui şi speră că ne vom schimba.
La ieşirea din cetate, cade sub povara crucii. Isus este ridicat de
cei din jur, însă cu toată suferinţa Lui, pe faţa Sa ei citesc:„Vă
iubesc!”
Crucea este aşezată în spatele lui Simon din Cirene, iar acesta o
poartă până la Golgota. Aici Isus este în atenţia tuturor şi toţi doresc
să vadă manifestările Lui. Vor să-L vadă privind cu ură la ei, însă
faţa Sa nu se modifică. Toţi pot citi pe faţa Sa: „Vă iubesc!”
Soldaţii Îl aşează pe cruce pentru a-I bate cuie în palme şi în
picioare, însă cu toată ura lor, nu pot să nu vadă scris pe faţa Lui
acelaşi,… „Vă iubesc!”
Şi pentru ca să nu fie ascuns de privirea vreunuia din mulţime,
Isus este ridicat pe crucea aşezată pe dealul Golgotei şi fiecare,
privind la El, putea citi pe faţa Sa: „Te iubesc!”
Cu toate cuvintele batjocoritoare şi cu toată durerea provocată
de atârnarea Lui pe cruce, Isus rămâne hotărât să ne arate iubirea Sa,
ce poate fi citită în tot ceea ce a suferit pentru noi.
Aproape de sfârşitul suferinţei lui, „Isus, care ştia că acum totul
s-a sfârşit, ca să împlinească
Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oţet.
Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au
dus la gură” (Ioan 19:28,29). Şi acest lucru s-a întâmplat doar ca din
~148~
nou privirile tuturor să se îndrepte spre El şi să descopere că acel „te

iubesc” din privirea şi de pe întreaga faţă a Lui rămâne până la
sfârşit. „Când a luat Isus oţetul, a zis: ’S-a isprăvit!’ Apoi Şi-a plecat
capul şi Şi-a dat duhul” (Ioan 19:30).
Mântuitorul nostru n-a rămas în mormânt, ci a înviat, ieşind din
mormântul rece, biruitor asupra morţii. Soarta Satanei şi a îngerilor
lui a fost pecetluită. Isus i-a dezbrăcat de puterea lor, deşi poate
astăzi nu se vede.
Într-adevăr, ne aşteptam ca, începând de la moartea Domnului,
să se fi întâmplat ceva deosebit pe pământul nostru în urma
dezbrăcării de putere a domniilor şi stăpânirilor. Dar citind
Evanghelia, descoperim că nu s-a făcut nicio modificare în regulile
lumii noastre. Popoarele dintre neamuri nici măcar n-au avut habar
de faptul că Fiul lui Dumnezeu a fost pe pământul nostru şi a realizat
la cruce o aşa mare biruinţă.
În poporul Israel descoperim că doar câţiva L-au recunoscut ca
fiind Trimisul Cerului, ceilalţi urmând să-şi continue viaţa şi religia
în vechiul sistem. Singura modificare ce avea să se observe imediat a
fost, că în urma predicării ucenicilor, unii evrei au trecut de partea lui
Isus. Apoi, lucrul acesta se întâmplă şi la neamuri. Însă văd că puţini
sunt cei care trec de partea Sa şi trecerea se face lent. Iar cei care trec
spre mântuirea lor, de partea lui Isus, descoperă că puterile
întunericului le-au stat împotrivă. Şi atunci se ridică fireasca
întrebare: De ce spune Pavel că „a dezbrăcat domniile şi stăpânirile”
întunericului de puterea lor?
Dacă la cruce Isus a dezbrăcat domniile de puterea lor, eu mă
aşteptam ca toţi oamenii să fi crezut în El şi să-L urmeze. Însă nu s-a
realizat o astfel de reuşită.
Trebuie să ştim un lucru. Domniile şi stăpânirile n-au fost
dezbrăcate de puterea lor aşa încât să fie restricţionate şi să nu mai
aibă posibilitatea de a amăgi, de a înşela, de a conduce la pieire. Ci
au aceeaşi putere şi încă putere mare.
Spuneam mai sus că biruinţa în urma războiului dintre Hristos şi
Satana pentru câştigarea mea, va fi obţinută de acela care vreau eu.
Isus nu va fi biruitor asupra tuturor oamenilor, ci numai asupra
acelora care se lasă convinşi de toate lucrurile de care El vrea să-i
convingă. Toţi cei pe care Isus va reuşi să-i mântuiască vor fi nişte
biruiţi ai Săi, dar de fapt şi ei sunt biruitori.
~149~
Ieremia, fiul lui Hilchia, cel care nu a vrut cu niciun chip să

primească slujba de proroc al Domnului, la un moment dat, după
multe insistenţe din partea Domnului, cedează şi zice: „M-ai
înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat, ai fost mai tare decât
mine şi m-ai biruit!” (Ieremia 20:7).
Isus iese biruitor asupra lui prin faptul că-l lămureşte să
împlinească voia Sa. Domnul va răsplăti doar pe cei ce se lasă
înduplecaţi şi-I vor sluji.
Drumul biruinţei tale

Pentru a ajunge mântuit, şi tu ai nevoie să câştigi biruinţa asupra
ta, aşa cum şi Domnul a câştigat biruinţa asupra Sa. Atunci când
mândria te înalţă făcându-te să crezi că nu mai este nimeni ca tine,
trebuie să ştii că mergi spre pieire. Vrei să fii salvat? Ai nevoie să
câştigi o biruinţă deplină asupra mândriei. Pentru a o dobândi,
trebuie să-L chemi pe Domnul să te ajute să câştigi această biruinţă,
deoarece tu nu poţi birui nicidecum. Mândria este parte din firea
pământească, iar tu nu-ţi poţi schimba firea. De aceea este nevoie de
intervenţia Lui. El poate schimba firea noastră.
Dar dacă ai ajuns la convingerea că mândria este un păcat care
duce la moarte şi te-ai hotărât să renunţi la ea, trebuie să ştii că lucru
acesta s-a realizat printr-o luptă a Duhului Sfânt cu tine. Convingerea
ta este biruinţa lui, dar şi biruinţa ta. Dacă nu te laşi convins de El, nu
va fi biruitor nici El, nici tu.
Dacă eşti pus întotdeauna pe ceartă, dacă mereu vrei să-i
răspunzi în acelaşi fel celui ce te-a jignit, dacă ai o fire răzbunătoare,
află că eşti condus de diavolul. Vrei să ajungi în Împărăţia lui
Dumnezeu? Atunci trebuie să câştigi o biruinţă deplină asupra
acestui spirit. Dar tu nu vei reuşi să distrugi acest spirit din tine.
Trebuie să apelezi stăruitor la Isus care poate să-ţi distrugă acest
spirit.
Tot aşa, rând pe rând, Duhul Sfânt va lupta să te convingă de
fiecare păcat din viaţa ta. Dacă tu te laşi convins de El cu privire la
relele din viaţa ta şi începi şi tu să lupţi alături de El împotriva lor,
vei câştiga biruinţa asupra acelor rele, iar acest lucru înseamnă să
~150~
câştigi biruinţa asupra ta. Totodată în aceasta constă şi biruinţa lui

Isus faţă de tine.
Legea păcatului şi a morţii este constituită din toate relele firii
pământeşti. Acestea stau împotriva mântuirii noastre. Prin faptul că
îţi place să trăieşti conform firii pământeşti, tu descoperi că poruncile
diavolului sunt legea plăcută ţie. În cazul acesta, Isus nu a reuşit să te
convingă să nu mai ai nicio apreciere faţă de Satana.
Dacă însă Isus a reuşit să te convingă de faptul că firea ta nu are
nimic bun în ea şi dacă a reuşit să te convingă că Legea lui este bună
făcând să se nască în tine dorinţa şi hotărârea de a trăi după ea, lucrul
acesta va însemna biruinţa lui faţă de tine.
În viaţa apostolului Pavel descoperim mai întâi lupta ce s-a dat
pentru a scăpa de firea pământească ce este împământenită în noi,
oamenii păcătoşi, şi care stă împotriva mântuirii noastre, prin a nu ne
lăsa să facem voia Domnului Hristos. Pavel zice: „Ştiu, în adevăr, că
nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească,
pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l
fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu
vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt
eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc
dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de
mine” (Romani 7:18-21).
Prin aceste cuvinte, apostolul descoperă cum anume firea
pământească stă împotriva mântuirii noastre. Vrei să faci binele, însă
nu poţi din cauza răului care este în natura ta. Lipit de tine. Nimeni
nu poate sluji lui Dumnezeu prin firea pământească, sau adoptând
ceva din firea duhovnicească alături de firea pământească, din pricină
că nu vrea să renunţe deplin la ea. Pentru a-I sluji lui Dumnezeu,
trebuie distrusă firea pământească. Cum? În ce fel?
Pavel ne descoperă drumul. El spune: „Fiindcă, după omul
dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele
mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea
şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O,
nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?”
(Romani 7: 22-24).
Din cuvintele acestea, descoperim că mai întâi el I-a dat voie
Duhului Sfânt să-l convingă de stricăciunea regulilor firii pământeşti
după care se conducea şi, în acelaşi timp, Duhul Sfânt i-a descoperit
~151~
că Legea lui Dumnezeu este Legea desăvârşirii după care, dacă va

lucra, va ajunge mântuit. Pavel a văzut diferenţa dintre cele două legi
şi a ales Legea lui Dumnezeu pentru a se conduce după ea. Duhul
Sfânt i-a plantat-o în minte.
Ajungând la aprecierea că firea pământească nu are nimic bun în
ea şi dorind să trăiască după principiile lui Dumnezeu, el i-a arătat
Domnului că nu mai are nicio apreciere pentru lucrurile firii
pământeşti. Astfel, a venit şi momentul ca Domnul să intervină şi
să-i răstignească firea pământească împreună cu regulile ei stricate,
câştigând astfel biruinţa asupra lui. Dar implicit şi Pavel este un
biruitor asupra firii lui pământeşti. Stilul de viaţă stricat se schimbă
cu unul bun. Apostolul vorbeşte despre momentul biruinţei lui astfel:
„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc..., dar nu mai trăiesc
eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup,
o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat
pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Aceasta a însemnat o
deplină ştergere a firii pământeşti, care sta împotriva mântuirii lui.
Aici trebuie să ajungi şi tu, dacă vrei să fii cu Domnul în
Împărăţia Sa. Acum ştii şi drumul realizării distrugerii firii
pământeşti şi al biruinţei tale. Hotărăşte-te şi cheamă-L pe Domnul
să realizeze în tine schimbarea ce-ţi va aduce fericirea veşnică.
În concluzie, dacă iubirea lui Isus a fost înţeleasă de tine, dacă
El te-a convins că te iubeşte, dacă iubirea Lui te-a convins să schimbi
impresia rea inoculată de diavol despre Dumnezeu, dacă ai lepădat
regulile fireşti care, de fapt, sunt tot ale diavolului şi ai trecut la
trăirea după regulile lui Isus, înseamnă că Isus a obţinut biruinţa faţă
de tine şi, în acelaşi timp, tu eşti un biruitor.
~152~
RELAŢIA DINTRE LEGE ŞI HAR
Subiectul acesta este foarte important şi va descoperi două

lucruri, şi anume: 1) dacă mai sunt valabile Cele Zece Porunci şi 2)
cum să ai numele scris în Cartea vieţii.
Susţinerea că Cele Zece Porunci sunt veşnic valabile a provocat
controverse interconfesionale. Sunt mulţi creştini care spun că Cele
Zece Porunci s-au desfiinţat şi adventiştii ţin degeaba Sabatul ca zi
de odihnă. Oare să fie adevărat? S-a desfiinţat vreo lege? Şi dacă s-a
desfiinţat, să fie chiar Legea Celor Zece Porunci sau este vorba
despre altceva?
~153~
Despre cei care fac parte din bisericile care nu păzesc Sabatul
ca zi de odihnă, adventiştii spun că nu sunt pe calea adevărată. Oare
aşa să fie?
Paradoxal, păzitorii duminicii cred că n-are importanţă din ce
biserică faci parte şi spun că, ,,indiferent pe ce cale eşti, e bine. Fie
că eşti baptist, fie că eşti creştin după Evanghelie, fie că eşti adventist
nu contează, numai să fii undeva.” Îmi pare foarte rău, dar trebuie să
spun că ideea aceasta este în contradicţie cu Biblia, care spune:
„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la
moarte” (Proverbe 14:12).
Cuvântul acesta este inspirat de Dumnezeu. Noi, oamenii,
putem să vedem multe căi şi credem că toate sunt bune. Domnul
Hristos vorbeşte doar despre două căi. Calea largă, ce duce la
pierzare, şi calea îngustă, ce duce la viaţă veşnică. Aceasta înseamnă
că Dumnezeu nu recunoaşte decât două biserici. Una care merge într-
o direcţie greşită, modificând adevărul biblic şi cealaltă care merge
într-o direcţie bună. Poate că cineva întreabă: „Dar ceilalţi nu se
ghidează tot după Biblie?” Aparent aşa este. Dacă însă principiile
credinţei tale nu sunt principiile caracteristice căii înguste, înseamnă
că ai modificat ceva din adevărul Bibliei sau nu l-ai înţeles întru
totul. Deci subiectul acesta este tocmai subiectul-cheie în înţelegerea
adevărului pur. Vă rog să-l studiaţi fără idei preconcepute şi cu mare
atenţie pentru a-l înţelege şi pentru a putea face distincţie între
adevărata cale şi alte căi care par a fi bune.
Eu niciodată n-am stabilit principii şi n-am voie să stabilesc
principii în locul lui Dumnezeu, pentru că nu au nicio valoare, ci
ceea ce spune Biblia contează. Ea este singura carte autentică în
materie de credinţă şi nicio alta nu poate fi aşezată mai presus de ea.
Dacă citesc o altă carte şi nu spune cum spune Biblia, cartea aceea nu
e valabilă ca eu să mă conduc, în credinţă, după ea.
În studiul de faţă, vă voi prezenta un text biblic care este
neînţeles şi constituie una dintre cauzele existenţei atâtor biserici. Eu
nu voi forţa nicidecum înţelesul simplu şi clar care va reieşi din text,
ci vom parcurge studiul în aşa fel, încât dumneavoastră veţi înţelege
uşor rostul lucrurilor.
Textul la care mă refer se găseşte în Galateni 3:19, unde se
spune: „Atunci pentru ce este oare legea? Ea a fost adăugată din
pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Sămânţa.”
~154~
O întrebare. Despre câte legi este vorba în textul citat? Despre

una sau despre mai multe?
În text se vorbeşte de două legi, şi anume: una care a fost călcată
şi alta care a fost adăugată, din pricina călcării primei legi. ,,Atunci
pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de
lege, până când avea să vină „Sămânţa” (Galateni 3:19). O lege nu
poate fi călcată, dacă nu există. A adăuga, înseamnă a mai pune ceva
la ceea ce există deja. Aşa că, dacă nu exista o lege care să fi fost
călcată, nu exista nici un motiv ca o alta să fie adăugată.
O altă întrebare: Despre care dintre cele două legi se spune că
urma să fie valabilă până când avea să vină „Sămânţa”? Despre cea
călcată sau despre cea adăugată?
Răspunsul corect la această întrebare înseamnă un pas foarte
mare în înţelegerea faptului că Biblia face distincţie între legi şi nu
cuprinde toate legile într-una singură. Dacă spune că Legea a fost
până la Hristos, nu înseamnă că de la cruce încoace nu mai există
nicio Lege.
Apostolul Pavel se referă la Legea adăugată, şi despre aceasta
spune că avea valabilitate doar până când avea să vină
sămânţa. ,,Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din
pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa”
(Galateni 3:19).
Alte întrebări. 1. Care sunt cele două legi la care face referire
versetul citat?
Întrebarea 2. Ce motiv a avut Dumnezeu pentru adăugarea
acelei legi şi ce rol urma să aibă ea?
Răspunsul la aceste întrebări va fi reieși din dezbaterea acestui
subiect. Mă voi folosi de Vechiul Testament pentru explicaţie.
Poporul Israel a fost rob în Egipt, şi Dumnezeu l-a scos cu braţ
întins de acolo şi cu mâna puternică aşa cum spune Evanghelia.
Moise a fost numit de Dumnezeu conducătorul lui Israel.
Poporul Israel a trecut prin Marea Roşie şi a ajuns în pustie.
Aici, în pustie, Dumnezeu le-a dat legile şi rânduielile Sale, „pe care
trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele” (Ezechiel
20:11).
Dumnezeu îi recunoaşte pe copiii Săi în funcţie de cum ascultă
de Cuvântul Său. ,,Căci dragostea de Dumnezeu, stă în păzirea
poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).
~155~
Ajungând la Sinai, poporul se strânge în jurul muntelui, la

porunca Domnului, şi Dumnezeu rosteşte Cele Zece Porunci, cu
vocea Sa.
EXOD 20:1-17
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:
P.1 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara
Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.
P.2 „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor
care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos
decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci
Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care
pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al
patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea
neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.
P.3 „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău,
căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele
Lui”.
P.4 „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi
şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului,
Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău,
nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care
este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi
marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.
P.5 „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se
lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul”.
P.6 „Să nu ucizi”.
P.7 „Să nu preacurveşti”.
P.8 „Să nu furi”.
P.9 „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.
P.10 „Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti nevasta
aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici
măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” (Exodul
20:1-17).
Nimic altceva n-a mai spus Dumnezeu în auzul tuturor la Sinai,
afară de Cele Zece Porunci. Ştiţi de ce doar atât? În primul rând,
~156~
pentru că Legea aceasta este cea mai importantă parte din

Evanghelie. Apoi, Dumnezeu a dorit ca Cele Zece Porunci să nu se
confunde cu vreo altă lege. Şi cred că lista poate continua.
Din nou o întrebare: Când a fost călcată Legea Celor Zece
Porunci de un pământean pentru prima dată?
Cele Zece Porunci au fost călcate în Eden de către Adam şi Eva,
atunci când au cedat amăgirii diavolului, consumând din pomul
răului. Aici a fost călcată în primul rând porunca a zecea, apoi
poruncile întâi şi a doua, răsfrângându-se asupra întregii Legi. Au
poftit, apoi şi-au făcut alt dumnezeu şi Eva au dorit să fie dumnezei.
Revenim la relatarea Bibliei despre ce s-a întâmplat în pustia
Sinai. Evanghelia spune că Moise avea un cort al lui (Exod 18:7) şi
Dumnezeu venea la el într-un stâlp de nor şi-i vorbea. El l-a chemat
pe Moise pe munte, pentru ca să-i dea tablele cu Cele Zece Porunci.
Moise primeşte tablele cu Cele Zece Porunci şi, pe lângă ele,
următoarea poruncă: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să
le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti
de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca
şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-aminte la
mâini, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii
casei tale şi pe porţile tale” (Deuteronom 6:6-9).
Moise coboară de pe munte cu tablele Legii pe care i le dăduse
Dumnezeu. ,,Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, şi scrisul era
scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table” (Exod 32:16).
Ştiţi care este menirea Cele Zece Porunci? Ele descoperă voia
lui Dumnezeu. Sunt ca şi oglinda. Oglinda îmi arată cum sunt: curat
sau murdar. Dacă descopăr că faţa mea este murdară, oare mă poate
spăla oglinda? Nu, ci apa mă spală.
Cele Zece Porunci sunt oglinda vieţii. Mă oglindesc în ele
pentru a-mi descoperi starea înaintea lui Dumnezeu. Dacă descopăr
că am călcat Cele Zece Porunci. Ce e de făcut? Mă poate curăţi de
păcate Legea Celor Zece Porunci? NU.
Până aici am descoperit Legea care arată păcatul. Aceasta este
Legea care a fost călcată şi, prin călcarea ei, păcatul a intrat în lumea
noastră. Menirea ei este să-mi arate ce este păcat. Şi, pentru că eu am
o natură păcătoasă şi nu pot să nu fiu sedus la a păcătui dacă nu am
un îndreptar după care să mă orientez în vieţuirea mea, Legea aceasta
rămâne veşnic valabilă. Ea este îndreptarul vieţii mele. În Luca 16:17
~157~
scrie despre această Lege: ,,Este mai lesne să treacă cerul şi pământul
decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege”. Cuvintele
acestea spun că Cele Zece Porunci nu pot fi desfiinţate niciodată.
Pentru că a păcătuit prin călcarea Celor Zece Porunci, omul
merita moartea veşnică. Ştim totuşi că Dumnezeu a găsit o soluţie
pentru salvarea lui. Care este această soluţie?
În Evrei 9:22 se spune: „Şi fără vărsare de sânge, nu este
iertare.” Deci trebuie neapărat sânge. Pentru a fi curăţit de păcat, am
nevoie de sânge nevinovat curăţitor să plătesc pentru călcările mele
de lege, iar eu nu am acest sânge. De aceea Dumnezeu vine cu o altă
lege, ca să mă poată curăţi de călcările Celor Zece Porunci. Care este
această lege?
Legea prin care Dumnezeu face curăţirea pentru păcat este legea
adăugată, despre care apostolul Pavel, în Galateni 3:19, spune că este
valabilă doar până când avea să vină „Sămânţa” – Domnul Hristos.
„Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina
călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” (Galateni
3:19). Deci Legea adăugată este o lege diferită de Cele Zece Porunci.
Ceea ce ne ajută să facem distincţie între aceste legi, este menirea şi
conţinutul fiecăreia. Cele Zece Porunci ne arată păcatul, iar Legea
adăugată are menirea de a ne curăţi de păcat.
Să mergem cu imaginaţia noastră înapoi la Sinai. După ce
poporul a auzit glasul lui Dumnezeu, care a rostit Cele Zece Porunci,
toţi au descoperit că sunt nişte păcătoşi. Toţi erau sub condamnarea
Celor Zece Porunci. Ce este de făcut? Cum scăpăm de păcat, ca să nu
murim?
Moise este chemat de Dumnezeu pe muntele Sinai ca să
primească un proiect ce cuprindea facerea unui cort unde să se
manifeste Prezenţa Divină şi o lege care să se exercite la cort, prin
care să poată face curăţirea de păcat. Dumnezeu i-a zis: „Să-Mi facă
un locaş sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor” (Exodul 25:8).
Moise a privit Cortul ceresc pe munte şi a primit toate detaliile
despre facerea unui cort în tabăra lui Israel. Dumnezeu i-a zis:
„Cortul să-l faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte” (Exod
26:30).
Odată cu proiectul pentru facerea cortului, Moise a primit aici o
a doua lege, Legea care a fost adăugată, prin care urma să se facă
curăţirea păcatelor celor ce doreau să fie curăţiţi. Aceasta este a
~158~
doua lege, pe care Biblia o numeşte Legea lui Moise, iar noi o
numim Legea Mozaică, pentru că a fost scrisă de Moise; o mai
numim şi Legea Ceremonială sau Legea Jertfelor. Legea aceasta
adăugată are o legătură directă cu jertfirea Domnului Hristos. Despre
această lege se spune că urma să fie valabilă până când avea să vină
„Sămânţa” şi s-a desfiinţat, când Domnul Isus S-a adus jertfă.
Domnul n-a venit să desfiinţeze Cele Zece Porunci, ci a venit
pentru ca să facă ispăşire pentru călcările Celor Zece Porunci.
Deci de-acum vorbim de două legi: o lege călcată, care rămâne
şi arată păcatul – Cele Zece Porunci – şi alta adăugată, cu caracter
temporar – prin care să se poată face curăţirea de păcate până când
avea să vină „Sămânţa” (Domnul).
S-a făcut un cort la porunca Domnului, şi aici Dumnezeu Şi-a
manifestat prezenţa. Cortul a fost făcut exact după chipul care i-a fost
arătat pe munte. (Exod 26:36). Biblia spune că la intrarea în cort era
o încăpere de 20 pe 20 de coţi. Aceasta se numea Locul Sfânt sau
Sfânta. În această încăpere era o masă pe care se aşezau nişte pâini
azimi, ce simbolizau trupul Domnului care s-a frânt pentru noi.
Apoi era sfeşnicul cu cele şapte braţe, care simboliza lumina
adevărului, adică descoperirea Planului de Mântuire ce urma să fie
făcută când Domnul Hristos a venit pe pământ. Era şi un altar de aur
aşezat imediat lângă perdeaua dintre cele două încăperi. El făcea
parte dintre obiectele celei de a doua încăperi, însă a fost aşezat în
prima, pentru ca preoţii să poată avea acces la el pentru slujire.
În încăperea a doua, preoţii nu aveau voie să intre niciodată.
Dacă un preot îşi permitea să treacă dincolo de perdea, murea. Nici
chiar marele preot nu putea să intre decât în ziua stabilită de Domnul,
altfel murea. Zilnic se ungea cu sânge coarnele altarului şi, dacă ar fi
fost dincolo de perdea, nu putea săvârşi această lucrare. De aceea
între cele două încăperi, pe nişte stâlpi, era aşezată o perdea
despărţitoare. Dincolo de perdea era Locul Preasfânt sau Sfânta
Sfintelor, care era de 20 pe 20 de coţi. Aici, în Locul Preasfânt, era
chivotul lui Dumnezeu, în care au fost puse tablele Legii, iar
deasupra, capacul ispăşirii, al milei, sau tronul harului.
Cei ce doreau să fie iertaţi de păcate, nu puteau să aducă jertfa şi
tot ei să facă şi slujba de mijlocitor spre a fi iertaţi. Păcătosul nu putea
veni personal în faţa lui Dumnezeu pentru iertare. Trebuia un
mijlocitor. Potrivit prevederii acestei Legi de curăţire de păcat, au fost
~159~
numiţi preoţi mijlocitori. Chiar dacă erau oameni, erau acceptaţi de

Dumnezeu până la venirea Domnului Hristos, când El urma să fie
Preotul fără păcat şi Jertfa adevărată.
Nu oricine putea fi preot. Dumnezeu a ales bărbaţii unei singure
seminţii pentru a-I sluji la Cortul Întâlnirii. iar din această seminţie
doar bărbaţii unei singure familii au fost aleşi în slujba de preoţi.
Avraam, tatăl evreilor, a avut un fiu cu numele de Isac. Isac a
născut pe Iacov, numit şi Israel. Israel a avut doisprezece fii. Unul
dintre ei se chema Levi.
„Fiii lui Levi au fost: Gherşon, Chehat şi Merari. Ei aveau
dreptul să slujească la Cortul Întâlnirii, dar nici dintre ei nu putea fi
preot oricare, chiar dacă erau fiii lui Levi. Chehat, fiul lui Levi, a
avut un fiu căruia i-a pus numele Amram.
Fiii lui Amram: „Aaron şi Moise. Aaron a fost pus deoparte să
fie sfinţit ca preasfânt, el şi fiii lui pe vecie, ca să aducă tămâie
înaintea Domnului, să-I facă slujba şi să binecuvânteze pe vecie în
Numele Lui” (1 Cronici 23:13).
Singurii care au fost chemaţi la slujba de preoţi dintre toţi
oamenii de pe faţa pământului au fost Aaron şi fiii lui. Sistemul
acesta preoţesc i-a fost încredinţat de Dumnezeu lui şi fiilor lui şi era
cu caracter temporar – până când venea ,,Sămânţa”. Ceilalţi dintre
leviţi aveau slujbe mai neînsemnate la Cortul Întâlnirii. Ajutau
preoţii. Deci Dumnezeu n-a ales decât pe Aaron şi pe fiii lui ca
preoţi, şi nici aceştia pentru totdeauna, ci până avea să vină Hristos.
Se ridică o întrebare importantă: Preoţii de astăzi după a cui
rânduială şi alegere sunt?....
Cu toate că Moise a fost cel ce a condus pe Israel şi a primit
poruncile şi proiectul pentru facerea cortului, el nu a fost preot şi nici
copiii lui nu au avut dreptul de a fi preoţi. El doar a sfinţit cortul cu
toate obiectele lui şi a învestit pe fratele şi nepoţii lui în slujba de
preoţi. Prin el, Domnul Hristos a încredinţat slujba de preot şi mare
preot familiei lui Aaron până la venirea Sa. Apostolul Pavel s-a
referit la slujba lor zicând: „Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra
lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la
Dumnezeu, când avea să facă cortul: ’Ia seama’, i s-a zis, ’să faci
totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte’” (Evrei 8:5).
O primă întrebare: Ce înseamnă ,,preoţii fac o slujbă după
chipul şi umbra lucrurilor cereşti”?
~160~
Pe munte, Moise L-a văzut pe Domnul Hristos făcând lucrarea

de preot. Tot ce urma să se facă jos, Îl preînchipuia pe El. Aceasta
înseamnă că ei erau mijlocitori între oameni şi Dumnezeu, cu
menţiunea că doar până la moartea Domnul pe cruce. „Până când
avea să vină „Sămânţa” (Galateni 3:19).
Întrebarea a doua. Ce înseamnă ,,după poruncile primite de
Moise”? ,,După poruncile primite” înseamnă că Dumnezeu i-a dat lui
Moise reguli clare, cu privire la Legea Jertfelor – Legea de curăţire a
păcatelor. Aici erau reguli foarte severe:
1. Slujba de zi cu zi o făceau preoţii, dar nu aveau voie să intre
în Sfânta Sfintelor.
2. În fiecare zi, ei primeau jertfele copiilor lui Israel.
3. Marele preot era supraveghetor.
4. El slujea o singură zi pe an în Sfânta Sfintelor. Şi lista poate
continua.
Avem un exemplu în Evanghelie, când fiii lui Aaron, Nadad şi
Abihu, fiind sub influenţa alcoolului, au încălcat una dintre regulile
de la Cortul Întâlnirii. Ei n-au luat foc de pe altar să pună în candele,
ci au pus din altă parte. Atunci a ieşit un foc din altar şi i-a mistuit.
Aaron s-a îngrozit, pentru că Dumnezeu a fost atât de drastic. El n-a
privegheat asupra fiilor lui, iar ei au suportat consecinţa neascultării
lor. Dumnezeu nu i-a dat voie lui Aaron nici să-i plângă, nici să se
ducă la înmormântarea lor, ci a rămas la Cortul Întâlnirii. Aceasta ne
învaţă să fim atenţi cu Dumnezeu. El nu este doar bun, ci este şi
drept. Păcatul şi păcătoşii nepocăiţi vor fi distruşi de prezenţa Lui.
Legea aceasta care curăţa de păcat a fost scrisă de Moise într-o
carte, pe care a pus-o lângă chivotul în care erau Tablele cu Cele
Zece Porunci (Deuteronom 31:24). Deci era separată de Cele Zece
Porunci, adică o altă lege. Toate regulile scrise de Moise în cartea
aceea sunt numite Legea lui Moise sau Legea Mozaică.
Orice om care păcătuia împotriva lui Dumnezeu, călcând una
dintre Cele Zece Porunci, trebuia să moară. Şi Dumnezeu a
zis: ,,Pentru ca să nu moară omul, am găsit un izvor de salvare. Le
voi oferi un înlocuitor până voi trimite pe Fiul Meu”. Mielul de jertfă
Îl simboliza pe Domnul Hristos, care urma să se aducă jertfă pe
cruce. Mielul trebuia să fie fără cusur, nu trebuia să aibă nici măcar o
ureche puţin ruptă, nu trebuia să aibă vreo lovitură undeva, nu
trebuia să aibă nicio diformitate, ci trebuia să fie foarte, foarte bine
~161~
cercetat, pentru că el Îl reprezenta pe Domnul Hristos. Domnul Isus

nu a avut niciun cusur, nicio vină. Nu putea să-L simbolizeze decât
ceva desăvârşit. Sângele mielului era un simbol al sângelui
Mântuitorului care a curs pentru noi. Preotul de aici era un simbol al
Mântuitorului care S-a aşezat între om şi Dumnezeu Tatăl şi
mijloceşte pentru noi. Marele preot Îl simboliza tot pe Domnul Isus
care este Mare Preot. Deci întreaga Lege de curăţire era simbolică şi
profetică. Totul era o prorocie prin care se descria tot ce urma să facă
Domnul la prima Sa venire. Cele Zece Porunci nu sunt o lege
simbolică şi nici profetică, ci constituie Codul Moral al
Universului.
În fiecare zi a anului, preotul slujea la Cortul Întâlnirii,
aşteptând jertfele pentru vină, adică jertfa pentru călcarea uneia
dintre Cele Zece Porunci. În mod real, omul care a păcătuit trebuia să
ia mielul în braţe şi să meargă la Cortul Întâlnirii.
Gândiţi-vă la un evreu care a săvârşit un păcat, o călcare de
lege. Legea călcată cere moartea păcătosului. Dumnezeu
spune: ,,Dacă vrei să nu mori, întoarce-te la Mine şi adu un miel ca
jertfă pentru vină. Altfel vei muri. Legea îţi cere viaţa”.
Poate că nu era plăcut pentru un om care a păcătuit să plece cu
mielul în spate prin mijlocul taberei şi să ajungă la Cortul Întâlnirii.
Se găseau persoane care-l batjocoreau, reproşându-i că este un
păcătos sau spunându-i că nu-l mai iartă Dumnezeu şi, în felul
acesta, putea fi jenat şi descurajat. Însă omul care simţea povara
păcatului său nu se jena de lumea batjocoritoare, ci era interesat de a
se despovăra de păcatul lui. Simţea că se desparte de Dumnezeu din
pricina păcatului şi, nesuportând lucrul acesta, lua mielul. Avea
nevoie şi îl interesa mai mult iertarea decât batjocorile oamenilor.
Batjocoritorii nu simţeau ce simţea cel ce aducea jertfa.
Unii oameni aduceau jertfele pentru a fi iertaţi, alţii nu aduceau,
ci iubeau păcatul care duce la moarte. Aşa se întâmplă şi în zilele
noastre. Mulţi nu simt ce simţi dumneata. Dumneata simţi că ai
nevoie de mântuire. Conştiinţa îţi este apăsată de păcate şi vrei să
scapi de ele. Nu te uita la cei din jur! Astupă-ţi urechile şi vino la
Mântuitorul, altfel nu ai cum să fii mântuit.
Omul mergea la Cortul Întâlnirii, iar aici preotul îi ieşea în
întâmpinare şi-l întreba ce reprezintă jertfa. El îi spunea: „Este o
jertfă pentru vină. Dar care este păcatul tău?” Dacă omul îi spunea:
~162~
„Am furat găina vecinului”, ştiţi care era condiţia iertării? Trebuia
reparat ce a stricat.
Preotul îi spunea astfel: „Lasă jertfa aici, du-te şi înapoiază-i
găina celui păgubit, mai plăteşte ca despăgubire o cincime din preţul
găinii (adică dacă găina costă 10 lei îi mai dai şi 2 lei, aceasta
reprezentând o cincime din preţ) şi apoi vino să aduci jertfa. Iar dacă
ai mâncat-o şi n-o mai ai, iei una de la tine, îi dai cei 2 lei şi găina,
apoi vii şi aduci jertfa.” (Vezi Levitic 6:5.)
Omul trebuia să mărturisească păcatul cu mâinile pe capul
jertfei, apoi preotul îi da cuţitul şi-l punea să junghie jertfa. În timp
ce omul junghia mielul, preotul îi spunea: ,,Din cauza ta moare
mielul acesta. Dacă tu nu călcai porunca, el nu murea. Să nu mai
păcătuieşti, pentru că va trebui o altă jertfă!”
Păcatul se transfera de la om la miel, apoi preotul lua sângele
purtător de păcat şi stropea pe altar. În felul acesta, preotul purta
păcatul şi apoi murdărea şi Cortul Întâlnirii. Preotul aducea pe altarul
din curte grăsimea şi tot ce trebuia ars.
Îndeplinind acestea cu regret pentru păcat şi hotărât fiind să nu
mai păcătuiască, omul se întorcea acasă iertat.
Condiţiile iertării sunt aceleaşi şi astăzi. O! Noi de multe ori
vrem să primim iertare fără să rezolvăm problemele, dar intrarea la
Dumnezeu nu se află pe un drum ocolit, ci pe drumul trasat de
Mântuitorul.
Pentru că jertfa Îl simboliza pe Domnul Hristos, prin aducerea ei
păcătosul Îl primea pe Isus ca Mântuitor al lui şi numele îi era scris
în Cartea vieţii.
Singura cale de a fi iertat era să aducă jertfa pentru vină şi apoi
era scris numele în Cartea vieţii.
Interesant! Numai dacă Îl primeşti pe Domnul ca Mântuitor
al tău personal poţi avea numele scris în Cartea vieţii. Oare ceilalţi
oameni au numele scris undeva în cer?
Orice om care se naşte pe acest pământ are numele scris în
Cartea de aducere-aminte. Toate păcatele ne sunt scrise în această
carte, însă dreptul la mântuire nu-l au decât cei ce au numele scris în
Cartea vieţii.
Câteva întrebări: După ce a fost iertat, cel ce a adus jertfa mai
avea nevoie de Cele Zece Porunci? Cu siguranţă că da. S-a desfiinţat
Legea Celor Zece Porunci după ce a fost iertat? Nu. Putea călca
~163~
Legea şi să rămână curat? În niciun caz, ci de-acum trebuia să fie mai

atent să n-o mai calce, pentru că săvârşea iarăşi un păcat. Pentru
fiecare păcat, trebuia să fie adusă o jertfă.
Dumnezeu a instituit sistemul acesta, pentru ca să ne dăm noi
seama cât de odios este păcatul împotriva Lui. Fiecare păcat al nostru
va trebui să fie iertat numai printr-o jertfă. Dacă cineva păcătuia de
zece ori într-o zi, trebuia să aducă zece jertfe. Nu se putea altfel.
Domnul a vrut ca omul să se îngrozească şi să nu mai păcătuiască.
Vă rog să reţineți condiţiile iertării. Numai cine aducea jertfă
pentru păcat primea iertare, apoi nu trebuia să mai păcătuiască
călcând Legea. Cine nu aducea jertfă pentru păcatul său nu era iertat,
ci el îşi purta păcatul.
Vă amintiţi până când spune Pavel că era valabilă Legea aceasta
adăugată?
Sistemul acesta de iertare, cu preoţi dintre oameni, ca să facă
mijlocire, şi jertfe de animale ce Îl simbolizau pe Mielul lui
Dumnezeu, a fost doar pentru vremea de dinaintea venirii Domnului.
Ca dovadă că lucrurile stau aşa, citind Evanghelia, descoperim că
Domnul Isus nu a făcut preoţi, ci apostoli. Dacă sistemul acesta
preoţesc trebuia să continue, Domnul făcea preoţi.
Ioan Botezătorul, cel care L-a botezat pe Domnul Isus, L-a
văzut a doua zi şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică
păcatul lumii!” (Ioan 1:29).
În momentul în care Mântuitorul era pe cruce, El a zis: „S-a
sfârşit!” Cuvintele acestea au marcat într-adevăr realizarea Planului
de Mântuire. Isus este Jertfa noastră.
Când Mântuitorul a rostit cuvintele ,,S-a sfârşit!” „perdeaua
dinăuntrul Templului de la Ierusalim, s-a rupt în două, de sus până
jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat” (Matei 27:51).
Evenimentul acesta ne spune că Legea jertfelor avea o legătură
directă cu Domnul Isus. Dacă nu avea nicio legătură, atunci de ce s-
a rupt perdeaua aceasta? Ea simboliza trupul Domnului şi prin
ruperea ei, înseamnă că drumul spre Sfânta Sfintelor din cer ne este
deschis tocmai prin Hristos. Niciun preot nu mai putea intra în
Templu, deoarece se rupsese perdeaua despărâitoare dintre Sfânta și
Sfânta Sfintelor şi cine privea acolo murea.
Momentul acesta a însemnat sfârşitul unei dispensaţiuni, adică
sfârşitul preoţiei umane şi al întregului sistem de jertfe în care
~164~
slujeau oamenii. A marcat sfârşitul Legii adăugate, prin care se făcea

ispăşire de călcarea Celor Zece Porunci prin sânge de animale. Biblia
spune despre Domnul Isus: „De aceea, când intră în lume, El zice: Tu
n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit
nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în
sulul Cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta,
Dumnezeule!”
După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici
prinoase, nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse
toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta,
Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc
pe a doua” (Evrei 10:5-9).
Două întrebări:
1. La ce se referă când zice: ,,El desfiinţează astfel pe cele
dintâi?” Răspuns. La sistemul jertfelor. La legea pentru curăţire de
păcat în care slujeau oamenii.
2. La ce se referă când zice: ,,Pune în loc pe cea de-a doua?”
Răspuns. La sângele lui Isus. Prin el suntem curăţiţi.
Concluzie. Legea de curăţire care a fost adăugată a fost sistemul
jertfelor care Îl simbolizau pe Domnul Isus, în care au slujit oamenii.
Slujirea oamenilor se încheie la cruce şi de aici slujeşte Domnul
Hristos pentru acelaşi scop. Prin serviciul preoţesc şi Legea jertfelor,
se căpăta neprihănirea înainte de Hristos, iar astăzi, neprihănirea se
capătă prin Domnul Isus.
Ilustraţie. Din cauza crizei de multe lucruri ce ne erau necesare,
în vremea lui Ceauşescu se obişnuia să se facă rând la butelii, şi
fiecare om venea să-şi ocupe rând. Unii aduceau buteliile, alţii însă
puneau o cratiţă veche, o găleată spartă ori un pietroi care ţinea loc
de butelie un timp. Atunci când altcineva sosea la rând şi dorea să
ştie câte butelii are înainte, începea să numere din faţă, însă nu
număra doar buteliile, ci şi pietroaiele, cratiţele şi găleţile,
considerându-le butelii, măcar că nu erau butelii. Vă întreb: Putea
cineva să scoată din rând o găleată a cuiva, socotind că nu are nicio
valoare şi să-şi pună el butelia în loc? Nu. Pentru că acea găleată
ţinea loc de butelie. Reprezenta o butelie.
După un timp, când era aproape să sosească maşina cu butelii,
oamenii care puseseră obiecte în loc de butelii le azvârleau cât colo şi
puneau adevăratele butelii. Din moment ce a sosit adevărata butelie,
~165~
mai are valoare înlocuitoare cratiţa, găleata sau pietroiul? Nu. Oare
cei ce aduceau butelii, primeau la schimb pietroaie, cratiţe sau găleţi?
Nu.
Exact acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu sistemul preoţesc. Preoţii
au ţinut locul Domnului Hristos. Atunci când a venit El, adevăratul
Preot, a încetat valoarea preoţilor puşi dintre oameni. De acum
rămâne El Preot.
„Domnul a jurat, şi nu Se va căi: ’Tu eşti preot în veac, după
rânduiala lui Melhisedec.’ (…)
Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat,
fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri, care
n-are nevoie, ca ceilalţi preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi
pentru păcatele sale şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul
acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine
Însuşi” (Evrei 7:21,26,27). Apostolul Pavel spune: „Căci Hristos este
sfârşitul Legii pentru ca oricine crede în El să poată căpăta
neprihănirea” (Romani 10:4).
Cred că este foarte uşor să observi acum care este Legea care s-a
sfârşit la moartea Domnului. Bineînţeles, Legea jertfelor care aducea
neprihănirea (iertarea) şi se chema „adăugată”, cu menţiunea că avea
valabilitate până la Hristos, „până când avea să vină ’Sămânţa’”.
Vă întreb: Mai este valabil astăzi sistemul preoţiei? Nu.
Singurul Mijlocitor este Isus. Cine apelează la serviciul preoţesc Îl
dispreţuieşte pe Hristos. „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu
păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe
Isus Hristos, Cel neprihănit. El este Jertfa de ispăşire pentru păcatele
noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi”
(1 Ioan 2:1).
„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1Timotei 2:5). Iertarea
este doar prin Domnul Hristos.
Rămâne totuşi o problemă. Biblia spune în Romani 3:23: „Căci
toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. Nu doar evreii
de dinaintea Domnului Hristos, ci şi noi.
Cum pot şti eu, astăzi, că sunt un păcătos? Biblia spune că sunt.
Cine îmi arată? Cele Zece Porunci sunt oglinda. Privindu-mă în ele,
pot şti ce păcate am şi poate şi câte am. Când Legea mi-a arătat că
sunt păcătos, apelez la Isus. Dacă vrei să fii iertat şi să ai numele
~166~
scris în Cartea vieţii, trebuie să-L primeşti pe Isus ca Mântuitor al

tău.
Aş vrea acum să întreb: După ce am fost iertat prin sângele
Domnului, mai am nevoie de Lege? S-au desfiinţat Cele Zece
Porunci după ce am fost iertat? Pot călca Legea şi să rămân curat?
Nu. Ci de acum voi fi mai atent să n-o mai calc.
Valoarea jertfei Domnului o dă tocmai Legea Celor Zece
Porunci. Dacă însă acceptaţi ideea că Dumnezeu a desfiinţat Cele
Zece Porunci, înseamnă că nu mai aveţi păcat şi nu mai aveţi nevoie
de Isus. Cine desfiinţează Cele Zece Porunci face fără valoare pentru
el, jertfa Mântuitorului.
Pentru a descoperi bombele ascunse şi rămase neexplodate în
urma frontului, se foloseşte un detector care, pe lângă faptul că
descoperă locul unde este amplasată bomba, îi fereşte de moarte pe
căutători. Fără detector ar pătrunde pe locul minat şi ar fi în aer într-o
clipă.
Cele Zece Porunci sunt detectorul păcatului. Fără ele eşti
pierdut. Păcatul rămâne necunoscut şi mergi la moarte. Şi mai este
încă ceva: Biblia spune că cei ce calcă una dintre Cele Zece
Porunci, ,,răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L
dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6).
Aşa se întâmplă. Noi străpungem din nou inima Mântuitorului
când păcătuim şi-L dăm din nou să fie batjocorit. Poate zicem: „Am
fost singur când am păcătuit, cine m-a văzut pe mine?”
Dumnezeu le vede pe toate. Ştie orice faptă pe care o facem şi
cunoaşte orice gând din mintea noastră. Dumnezeu are un înger
raportor care înregistrează orice faptă pe care o facem, însă şi cel rău
are un înger care ne vede când călcăm Legea lui Dumnezeu şi ridică
degetul spre Tatăl Ceresc spunându-i: ,,Uite ce face ’cutare’ pentru
care a murit Fiul Tău! Ţi-am spus să nu îţi dai viaţa pentru că uite
cum Îţi răsplătesc oamenii! În felul acesta sunt batjocoriţi Dumnezeu
şi Mântuitorul. Este supus din nou durerilor răstignirii pe cruce, din
cauza durerii pentru pierderea mea.
Nu uitaţi! Păcatul ne duce la pierzare. Ca să fiu mântuit, nu
trebuie doar să fac din Hristos Mântuitorul meu, ci să trec şi la
păzirea poruncilor Lui. Căci „cine zice: ’Îl cunosc’ şi nu păzeşte
poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4).
~167~
Eu trebuie să intru în legământ cu El. Cele Zece Porunci sunt

legământul Lui. Oricine vrea să intre în legământ cu Domnul trebuie
să se angajeze să păzească Cele Zece Porunci şi în felul acesta
Dumnezeu va avea obligaţie faţă de el. Altfel nu.
Contract cu o semnătură - De exemplu; Vecinul dumitale vine
la dumneata cu o hârtie scrisă, în care spune că se angajează să-ţi are
un hectar de teren cu calul şi să-i plăteşti un milion de lei. El a
semnat hârtia scrisă, însă dumneata nu semnezi, deoarece vrei să ari
cu tractorul, iar el nu are tractor. Cu toate că dumneata l-ai respins, el
se duce şi ară terenul dumitale cu calul, apoi vine şi cere milionul.
Eşti obligat să-i plăteşti? Nu, deoarece el s-a dus doar cu semnătura
lui pe contract. Dumneata n-ai semnat şi nu ai obligaţie.
Vedeţi? La oamenii este o regulă. Pentru încheierea unui
contract, ambele persoane care vor să intre în legământ pun condiţii.
După ce eu mă angajez să-ţi fac lucrarea, dumneata te angajezi să-mi
plăteşti. În aceste condiţii, semnăm ambele persoane. Deci trebuie o
angajare din partea fiecăreia.
Întrebare de baraj: Cine încheie legământ: Omul cu
Dumnezeu sau Dumnezeu cu omul? Dumnezeu cu omul, nu omul cu
Dumnezeu, măcar că invită pe fiecare om să încheie legământ cu El.
Cum vine asta? Este chiar aşa. Omul nu-I pune nicio condiţie lui
Dumnezeu, ci El pune condiţiile şi El S-a angajat să ofere
răsplătirile. Indiferent ce ai face tu, nu ai niciun merit în a primi ceva
de la El.
În Deuteronom 4:23, ni se spune: „Vegheaţi asupra voastră, ca
să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul,
Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo
înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, s-o
faci”.
Observaţi? Dumnezeu a încheiat legământ cu omul, nu omul cu
Dumnezeu. Omul trebuie doar să accepte legământul. Dumnezeu i-a
scos pe israeliţi din Egipt, El i-a dus la Sinai şi a încheiat legământ
cu ei. Deci iniţiativa a fost a lui Dumnezeu, ştiind că omul are
neapărat nevoie de un legământ, pentru mântuirea lui. Se gândeau ei
să încheie legământ cu Dumnezeu? Puteau fi vreodată salvaţi? Dacă
Dumnezeu nu Se ocupa de ei, nu ieşeau niciodată din Egipt.
Aşa procedează Dumnezeu cu orice om. Aceasta nu înseamnă
forţare din partea lui Dumnezeu, ci,. Pentru că noi, oamenii, suntem
~168~
cu totul neputincioşi în a ne salva, din milă şi iubire faţă de noi,

Dumnezeu ne-a căutat, dorindu-ne salvarea. „El Şi-a vestit
legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci,
şi le-a scris pe două table de piatră.”
Aţi înţeles care este legământul Său? Cele Zece Porunci, scrise
de El pe două table de piatră, pe care Dumnezeu ne-a poruncit să le
păzim. Vrei să te angajezi să păzeşti legământul lui Dumnezeu?
Atunci vei fi salvat. Nu vrei, nu ai nicio şansă. Ca şi tânărului bogat,
Dumnezeu îţi zice: „Vrei eliberare de păcat, ca apoi să ai viaţă?
Păzeşte poruncile!”
Cei care nu acceptă şi nu păzesc toate Cele Zece Porunci, dar
care primesc botezul biblic, (adică al adulţilor), cred că au încheiat
legământ cu Domnul, însă nu s-au angajat să păzească toate
poruncile lui Dumnezeu. Ei nu-şi dau seama că Dumnezeu n-a
semnat contractul, ci doar ei au semnat. Acesta n-are valoare.
Dumnezeu n-a semnat, pentru că ei nu s-au angajat să păzească Cele
Zece Porunci.
La venirea Domnului, mulţi vor fi surprinşi că nu vor fi
mântuiţi. Ei Îi vor reproşa Domnului zicând: „Doamne, Doamne!
N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele
Tău şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi
spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine,
voi toţi care lucraţi fărădelegea” (Matei 7,22.23).
„Păi, Doamne, noi am încheiat legământ cu Tine!” „Da?!? Eu
nu ştiu.” Atenţie! Să nu ne lăsăm amăgiţi şi înşelaţi! Isus a murit să
mă scape de blestemul călcării Legii Sale, iar eu să cred că voi fi
mântuit călcând Legea? Aceasta este marea amăgire a celui rău.
Credeţi că Dumnezeu va da viaţa veşnică acelora care nu s-au
angajat să-I slujească cum cere El? În niciun caz.
Imaginează-ţi că eşti condamnat la moarte pentru o crimă. Într-o
zi însă, se emite pentru dumneata un ordin de eliberare condiţionată.
Cineva vine la celula dumitale şi-ţi spune: „S-a emis pentru tine un
ordin de eliberare condiţionată. Vei fi eliberat, numai dacă te
angajezi să nu mai calci niciuna dintre legile statului”. Care-ţi va fi
atitudinea? Te vei angaja sau vei zice: „Ies de aici, dacă mă lăsaţi să
pun şi eu o condiţie. Am şi eu o dorinţă”. „Care?” „Să modific unele
articole din lege”. Ce ziceţi merge? Nu merge. Mai degrabă, cred că
~169~
ai sări în sus de bucurie, angajându-te să împlineşti condiţiile, pentru

a fi eliberat. Altfel nu ai nicio şansă.
Dacă aşa stau lucrurile între oameni, Lui Dumnezeu de ce-i
punem condiţii? Prin călcarea Legii lui Dumnezeu, noi eram
condamnaţi la moarte veşnică. Dumnezeu trimite pe Domnul Hristos
cu ordinul de graţiere şi-mi zice: ,,Dacă vrei să fii eliberat, iertat şi
salvat, păzeşte Legământul Meu, Cele Zece Porunci”. Într-o astfel de
situaţie, pot eu să pun condiţii? Pot spune: „Eu accept să fiu eliberat,
numai dacă mă laşi să fac unele modificări în Cele Zece Porunci?”
N-ai nicio şansă. Vei rămâne condamnat. Vrei să fii salvat? Acceptă
să intri în legământ cu Isus, deoarece în timpul vieţuirii Sale pe acest
pământ, Domnul a restaurat legământul Său. El spusese: „Ci iată
legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea,
zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima
lor şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia
31,33).
Aici Dumnezeu Se referă la un eveniment ce urma să aibă loc
odată cu venirea Domnului Isus ca Mesia şi este numit ,,Noul
legământ”. Şi în Evrei 8,7-11 sunt aceleaşi cuvinte. De aici
înţelegem clar că Cele Zece Porunci, sunt legământul veşnic al lui
Dumnezeu.
În concluzie, calea adevărată spre mântuire este una singură:
prin jertfa lui Isus, primindu-L pe El ca Mântuitor al tău personal şi
păzind Cele Zece Porunci, aşa cum sunt date în Exodul 20,1-17. Eşti
păcătos pentru că ai călcat Legea şi eşti iertat pentru că L-ai primit pe
Domnul Isus, care te va ierta, dacă te vei angaja să păzeşti poruncile.
Cu ocazia acestui studiu, Domnul bate la uşa inimii tale, dorind
să-i deschizi şi să-ţi aducă bucuria iertării şi a salvării. Intră în
legământ cu El şi angajează-te să păzeşti Cele Zece Porunci. Este
singura şansă pe care o ai pentru a putea fi mântuit. Poate ţi se pare
un jug greu. Mântuirea noastră din păcat L-a costat mult mai mult pe
Domnul Isus. El Şi-a dat viaţa şi n-a pregetat, pentru că te-a iubit mai
mult pe tine decât S-a iubit pe Sine. Mai mult, El ne va rezolva toate
problemele noastre şi ne dă puterea de a împlini Legea. Gândeşte-te
foarte serios la mântuirea ta. Este singura şansă. Deschide-I!
~170~
ZIUA JUDECĂŢII
În subiectul anterior, am vorbit despre Legea adăugată, care

avea menirea să facă ispăşire de păcatele săvârşite prin călcarea
Celor Zece Porunci. În toate zilele anului, preoţii primeau jertfele
aduse de copiii lui Israel şi mijloceau pentru ei înaintea Domnului,
spre a fi iertaţi. Prin jertfele pentru vină pe care le aduceau, păcatele
se transferau asupra sanctuarului, murdărindu-l. Din pricina aceasta,
Dumnezeu a pus deoparte o zi din an, făcând-o deosebită, deoarece
în această zi trebuia făcută o lucrare deosebită. În ziua aceea, se făcea
curăţirea Sfântului Locaş. Însă, în acelaşi timp, se făcea şi ispăşire
pentru cei care aduseseră păcatul la Sfântul Locaş.
„În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi Ziua Ispăşirii.
Atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi
Domnului jertfe mistuite de foc. Să nu faceţi nicio lucrare în ziua
aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când trebuie făcută ispăşire pentru voi
înaintea Domnului, Dumnezeului vostru.
Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul
Lui. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi
nimici din mijlocul poporului lui” (Leviticul 23:27-30).
Câteva precizări:
1. În Ziua Ispăşirii, în sanctuar nu mai slujeau preoţii, ci numai
marele preot. Dumnezeu a zis: „Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii
când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi
din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată
adunarea lui Israel” (Levitic 16:17).
2. Era ziua când nu se primeau jertfe individuale.
3. Omul care nu şi-a adus păcatul la sanctuar, printr-o jertfă,
până la Ziua Ispăşirii, îşi purta păcatul şi nu primea iertare.
~171~
4. Fiindcă jertfa Îl simboliza pe Domnul Isus, aducând jertfe

pentru vină, însemna că păcătosul L-a primit pe Isus ca Mântuitor
personal.
5. În Ziua aceasta a Ispăşirii, Dumnezeu îi declara iertaţi doar
pe aceia din poporul Israel care se pocăiseră.
Este foarte interesant şi trebuie să reţinem faptul că Dumnezeu
nu Se ocupa decât de păcătoşii ale căror păcate se găseau la sanctuar.
Şi, fiindcă în Ziua Ispăşirii nu se mai primeau jertfe individuale şi
iertaţi nu erau decât cei ce îşi aduseseră păcatul la sanctuar prin jertfa
personală, Dumnezeu a aşezat o sărbătoare cu nouă zile înainte de
Ziua Ispăşirii, cu scopul de a-i aminti poporului că vine Ziua
Ispăşirii, când cei care nu şi-au adus păcatul la sanctuar nu vor primi
iertare. Iar dacă cineva dintre cei ce doreau iertarea lui Dumnezeu
nu-şi adusese păcatul la sanctuar, trebuia să se grăbească să-l aducă
în zilele următoare, căci dacă nu, degeaba dorea iertarea în Ziua
Ispăşirii, pentru că n-o primea. De aceea, Dumnezeu le-a zis: „În
luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare sfântă: atunci
să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi
cu sunet de trâmbiţă” (Numeri 29:19).
Dacă nici după această sărbătoare oamenii nu se grăbeau să
aducă jertfe pentru vină şi să-şi rezolve problema păcatelor, era
pierdută ocazia iertării în Ziua Ispăşirii. Astfel, aceasta era ziua când
Dumnezeu va şterge sau nu va şterge păcatul oamenilor. El va face o
judecată doar în dreptul celor care au adus jertfă, iar dintre aceştia,
cine a continuat să păcătuiască nu va primi iertare.
Nouă zile mai târziu, urma Ziua Ispăşirii, care era anunţată tot
cu trâmbiţa, iar oamenii trebuiau să vină în ziua aceasta la sanctuar
şi, în umilinţă, prosternaţi înaintea lui Dumnezeu, să-L roage să-i
ierte. ,,În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa
răsunătoare; în Ziua Ispăşirii, să sune cu trâmbiţa în toată ţara
voastră” (Leviticul 25:9).
În ziua aceea, marele preot, fiind cel care purta vina poporului,
trebuia să intre dincolo de perdeaua dinăuntrul sanctuarului şi să
stropească cu sânge pe capacul ispăşirii.
Potrivit cu rânduiala stabilită de Dumnezeu, marele preot
începea slujirea cu o jertfă personală. Aaron şi fiii lui, care făceau
slujba de preoţi şi de mari preoţi, erau şi ei păcătoşi ca orice alt om şi
nu puteau purta păcatele poporului, fără ca şi ei să aducă jertfă pentru
~172~
vina lor. De aceea, Marele preot trebuia să aducă jertfă întâi pentru
el. Dacă îndrăznea să nu împlinească pe deplin Cuvântul Domnului,
risca să moară pe loc, în Sfânta Sfintelor. Moartea marelui preot
însemna condamnarea tuturor. Dumnezeu a zis atunci: „Aaron să-şi
aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el
şi pentru casa lui” (Levitic 16:6). „Să ia din sângele viţelului şi să
stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispăşirii spre
răsărit, să stropească din sânge de şapte ori cu degetul lui înaintea
capacului ispăşirii” (Levitic 16:14).
Marele preot junghia viţelul (jertfa lui de ispăşire), ca să facă
ispăşire pentru el şi pentru casa lui, mergea cu sângele în Sfânta
Sfintelor şi stropea de şapte ori pe capacul ispăşirii, acolo unde era
Legea. El avea nişte clopoţei la poalele mantiei lui, şi când clinchetul
clopoţeilor se auzea, poporul care stătea prosternat înaintea
Domnului, ştia că marele preot trăieşte, şi-L rugau pe Domnul să
primească mărturisirea păcatelor şi căinţa lor, şi să le ofere iertare.
Apoi erau luaţi doi ţapi pe care-i aducea adunarea. Dumnezeu a
spus: „Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa
Cortului Întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ
pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel” (Levitic 16:7.8).
Ţapul ieşit la sorţi pentru Domnul era junghiat şi adus ca jertfă
de ispăşire. Marele preot lua sângele şi mergea în Sfânta Sfintelor
pentru a stropi pe capacul ispăşirii, cum a făcut şi cu sângele
viţelului. Apoi, lua din sângele ţapului şi combina cu sângele
viţelului şi stropea altarul din Locul Sfânt, pentru ca sanctuarul să fie
curăţit de păcatele poporului, aduse aici. Dumnezeu a zis: „După ce
va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă
ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună
pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu
degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe şi să-l
sfinţească de necurăţirile copiilor lui Israel” (Levitic 16:18.19).
Astfel ţapul ieşit la sorţi pentru Domnul era jertfit, iar slujba cu
sângele lui era încheiată. Prin stropirea cu sângele viţelului şi al
ţapului, Sfântul Locaş era curăţit. Şi pentru că marele preot făcuse
curăţirea, păcatele erau asupra lui. El părăsea sanctuarul, lăsându-l
curat, însă era împovărat cu păcatele poporului.
Urmează al doilea ţap. ,,Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru
Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru
~173~
facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel”

(Levitic 16:10).
Este interesant. Dacă în toate cazurile ispăşirea se făcea jertfind
animalul şi folosindu-se de sângele lui, de data aceasta, ispăşirea se
face fără sânge.
După tot ritualul de până aici, marele preot ieşea afară şi ţapul
era aşezat viu în faţa lui. Îşi punea mâinile pe capul ţapului şi
mărturisea păcatele poporului care erau asupra sa. Prin mărturisirea
aceasta, păcatele erau aşezate asupra ţapului, iar un om îl ducea în
pustiu şi-i dădea drumul acolo. Ţapul purta păcatele celor iertaţi de
Dumnezeu într-un pământ nelocuit. În felul acesta, ţapul devenea un
ţap ispăşitor, purtând vina celor ce aduseseră păcatul la sanctuar.
Ţapul pentru Azazel îl simbolizează pe Satana, care va trebui să
locuiască şi el 1000 de ani într-un pământ pustiu şi gol. La fel ca şi
marele preot dintre oameni, Mântuitorul ia asupra Sa păcatele tuturor
celor ce îi sunt credincioşi, devenind povara Sa. Când va înceta
mijlocirea Sa, Domnul Hristos Se va despovăra de păcatele celor pe
care i-a iertat, aşezându-le asupra lui Satana. El este ţapul ispăşitor
pentru păcatele mântuiţilor. Însă Satana nu va purta şi păcatele
acelora care n-au încheiat, prin jertfă, legământ cu Isus şi nici pe ale
acelora care, deşi încheiaseră legământ cu Domnul, nu I-au fost
credincioşi. El va purta doar păcatele acelora care împlinind
condiţiile puse de Dumnezeu au primit iertarea din partea Domnului
şi sunt mântuiţi. Ceilalţi îşi vor purta păcatele.
După ce încheia şi cu slujba celui de al doilea ţap, marele preot
trebuia „să intre în Cortul Întâlnirii, să-şi lepede veşmintele de in pe
care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaş, să le pună acolo, să-şi
spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să-şi ia din nou veşmintele.
Apoi să iasă afară, să-şi aducă arderea lui de tot şi arderea-de-tot a
poporului şi să facă ispăşire pentru el şi pentru popor” (Levitic
16:23,24).
Era şi un berbec de un an, pe care îl aducea tot adunarea şi
marele preot trebuia să-l aducă jertfă. El junghia berbecul, ca ardere
de tot, şi-l ardea pe altarul din curte. Ritualul se încheia cu această
jertfă. Marele preot ieşea acum din slujbă. Curăţirea sanctuarului
avusese loc şi acum cei care au adus păcatul la templu şi n-au mai
păcătuit, erau iertaţi.
~174~
Ziua Ispăşirii era un simbol al judecăţii preadvente. Un simbol

al judecăţii pe care Dumnezeu o va face înainte de venirea Domnului
Hristos. ,,Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după
dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care
a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat
din morţi” (Faptele apostolilor 17:31).
Prin împăratul Solomon, Dumnezeu ne spune: „Bucură-te,
tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile
alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate
acestea te va chema Dumnezeu la judecată” (Eclesiastul 11:9).
Deşi Dumnezeu nu obligă pe nimeni să-I facă voia, totuşi El
spune fiecărui om: „Ai grijă că am stabilit o zi a sfârşitului
pământului. Voi stabili răsplata fiecărui om, după faptele lui. Celor
ce Mi-au slujit le voi da viaţă veşnică, iar pentru cei ce nu Mi-au
slujit, ci au călcat în picioare jertfa Fiului Meu, partea lor e în iazul
de foc. Fă ce vrei, copile! Eu te-am anunţat pe tine şi pe fiecare om,
pentru ca să nu fiu vinovat faţă de cineva care ar putea spune: ’N-am
ştiut şi de aceea nu Ţi-am slujit’”. Astfel Dumnezeu ne atenţionează
să nu pierdem ocazia mântuirii. Regretabil este faptul că lumea
noastră este împărţită. Unii nu cred aceste lucruri. Alţii cred, dar nu
vor să dea importanţă. O altă categorie îşi amână pregătirea etc. Toţi
cei enumeraţi până aici sunt o singură categorie în ochii lui
Dumnezeu. Mai este însă şi categoria celor care cred şi sunt
interesaţi, fac pregătiri şi vor fi gata la judecată, iar la venirea
Domnului, vor fi cu El în rai.
Nimeni nu poate să-şi ascundă păcatele şi să nu le găsească
Dumnezeu. Există un înger care te însoţeşte în fiecare clipă şi
notează cu minuţiozitate gândurile, cuvintele şi faptele tale. Aşa că
nu poţi ascunde nimic.
David, împăratul lui Israel, a comis adulter cu Bat-Şeba, care a
rămas însărcinată, şi apoi a încercat să ascundă păcatul, gândind că
se poate aşa ceva. El n-a ţinut cont nici măcar de faptul că, în
săvârşirea păcatului lui, au fost implicaţi nişte oameni de care s-a
folosit; nu mai vorbim că nişte îngeri au văzut şi au înregistrat totul.
Şi, fără să ţină cont de acest lucru, pentru realizarea obiectivului său
de a ascunde păcatul săvârşit, David a chemat de la oaste pe bărbatul
Bat-Şebei, Urie, pentru ca acesta, mergând acasă şi culcându-se cu
ea, să rămână atât el, cât şi alţii cu impresia că cel ce se va naşte este
~175~
copilul lui. Dar planul nu este realizat, deoarece Urie nu s-a dus
acasă şi, prin aceasta, păcatul urma să iasă la iveală. David nu
renunţă la acţiunea de a-şi ascunde păcatul, însă, în loc de a reuşi
acest lucru, descoperim că deschide uşa pentru un altul.
Hotărât fiind să nu se afle fapta lui, David îi dă în mână lui Urie
scrisoarea morţii şi îl trimite la luptă, unde a şi murit. Acum a crezut
că totul este în deplină siguranţă. Dar nu. Dumnezeu a văzut şi ştie
tot. Relatarea se găseşte în Biblie în 1 Împăraţi capitolele 11 şi 12.
La fel ca David, şi noi suntem foarte atenţi să ascundem păcatul
nostru de oameni, însă nu ne gândim că nu-l putem ascunde de
Dumnezeu. După ce Domnul i-a descoperit nelegiuirea, David s-a
convins de faptul că niciun om nu poate ascunde vreun păcat de faţa
lui Dumnezeu. El zice: ,,Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi
unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti
acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă
voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi
acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi
zice: Cel puţin întunericul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina
dimprejurul meu!’ Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos
pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina”
(Psalmi 139:7-12).
Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor lui Dumnezeu. Aşa
că trebuie să luăm aminte ce fapte săvârşim, deoarece vom da
socoteală.
Nici un om nu va putea fi mântuit până nu va fi judecat. Şi tot
astfel, niciun om nu va fi aruncat în iazul de foc, fără să fie judecat.
Dumnezeu a fixat un timp când va judeca lumea după dreptate şi va
stabili răsplata fiecărui om după faptele lui. „Şi anume va da viaţa
veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi
nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se
împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire” (Romani 2:8).
După cum se înţelege din textul acesta, lumea noastră se împarte
în două grupe: credincioşi şi necredincioşi. Din pricina aceasta,
Dumnezeu va judeca fiecare grupă, separat. Vor fi două judecăţi. Va
fi o judecată a celor ce L-au urmat pe Isus cu credincioşie, pe care o
numim judecata de cercetare, sau judecata drepţilor, şi o judecată a
celor necredincioşi care vor fi aruncaţi în iazul de foc, numită
~176~
judecata nedrepţilor. Aceste două judecăţi vor fi ţinute în perioade de

timp diferite, şi anume:
1. Pentru că Isus vine să ia la Sine pe cei ce I-au slujit, judecata
în dreptul celor ce vor fi mântuiţi, se face înainte de venirea Sa. La
judecată, se va stabili cine vor fi luaţi la cer, şi apoi va veni să-i ia.
2. Judecata celor ce vor avea parte de moartea veşnică va fi în
mileniul ce va începe după venirea Domnului.
Şi pentru că tot vorbim de judecată, poate din dorinţa de a şti
dacă mai e timp de pregătire, te întrebi iubite cititor, când va începe
prima judecată şi când va începe a doua?
Biblia descrie timpul când prima judecată a lui Dumnezeu urma
să înceapă. Profetului Daniel i-a fost descoperit cu precizie timpul
începerii judecăţii. El a fost într-o vedenie şi spune: „Am auzit pe un
sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ’În câtă
vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi
despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul
Locaş şi oştirea?’ Şi el mi-a zis: ’Până vor trece două mii trei sute
de seri şi dimineţi; apoi, sfântul locaş va fi curăţit!”’ (Daniel
8:13,14).
Curăţirea Sfântului Locaş înseamnă exact ceea ce însemna Ziua
Ispăşirii în timpul sistemului preoţesc iudaic, despre care am vorbit
mai înainte. În ziua aceea, se făcea o slujbă ce simboliza judecata de
cercetare care va avea loc înainte de venirea Domnului Hristos.
Sfântul care a răspuns a spus că, după ce vor trece cele două mii trei
sute de seri şi dimineţi, urma să înceapă curăţirea Sfântului Locaş de
păcatele noastre. Acest lucru se face printr-o judecată. Aceasta este
judecata de cercetare.
Perioada de două mii trei sute de seri şi dimineţi, nu trebuie
luată ad-literam. Luată ad-literam, calculul s-ar face aşa. Două mii
trei sute de seri şi dimineţi înseamnă două mii trei sute de zile
literale, care împărţite la 365 de zile, ar însemna, şase ani. Însă
aceasta este o perioadă profetică. Aici sunt două mii trei sute de zile
profetice. Din cartea Numeri, înţelegem cum să socotim o perioadă
profetică.
Poporul Israel a trăit în pustia Sinai o astfel de perioadă. Ei au
fost neîncrezători şi neascultători de Dumnezeu. Sosise vremea să
intre în Canaan şi au fost trimise douăsprezece iscoade să spioneze
ţara aceasta. Patruzeci de zile a fost iscodit Canaanul. La sosire, zece
~177~
iscoade L-au vorbit de rău pe Dumnezeu şi poporul Israel s-a

răzvrătit împotriva Domnului. Atunci Dumnezeu a amânat intrarea
lor în Canaan, descoperindu-le durata amânării. El a zis: „După cum
în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta
pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi: veţi şti
atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (Numeri 14:34).
Deci o zi profetică înseamnă un an literal.
Şi prin profetul Ezechiel, Dumnezeu ne spune cât înseamnă o zi
profetică. El se adresează profetului spunându-i: ,,Îţi pun câte o zi
pentru fiecare an” (Ezechiel 4,6). Deci câte zile, atâţia ani. După
matematica aceasta trebuie să socotim cele două mii trei sute de seri
şi dimineţi. O seară şi o dimineaţă, înseamnă o zi, adică douăzeci şi
patru de ore. Două mii trei sute de seri şi dimineţi înseamnă două mii
trei sute de zile literale. Dar pentru că este o perioadă profetică,
înseamnă două mii trei sute de ani. O zi pentru un an. Sfârşitul
acestei perioade însemnă începutul primei judecăţi prin care se va
stabili cine vor fi cei mântuţi.
Întrebarea care se ridică este: când a început şi când s-a încheiat
perioada de 2300 ani pentru ca să ştim când a început judecata? Şi
Daniel a cerut lămuriri.
Îngerul Gabriel a fost trimis să-i ofere lămuriri cu privire la
vedenia despre perioada de două mii trei sute de ani, descrisă în
capitolul 8:14. Daniel spune: „Pe când vorbeam eu încă în
rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavril, pe care-l
văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se
aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a
zis: ’Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început
tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea
iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!’”
(Daniel 9:21-23).
Referindu-se la vedenia cu perioada de două mii trei sute de
zile, îngerul i-a spus lui Daniel, următoarele: „Şaptezeci de
săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale
celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea
păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii
veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea
Sfântului sfinţilor.
~178~
Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea

din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor
trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni,
pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de
strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi
stârpit, şi nu va avea nimic. El va face un legământ trainic cu mulţi,
timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze
jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul
care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât”
(Daniel 9:24-27).
Îngerul i-a spus lui Daniel că primele şaptezeci de săptămâni din
cei două mii trei sute de ani, cuprind evenimente ce privesc poporul
Israel. Aşa că cele şaptezeci de săptămâni nu sunt o altă perioadă
profetică, separată de cele două mii trei sute de seri şi dimineţi, ci
este prima parte a acestei perioade. Şaptezeci de săptămâni înseamnă
490 de zile, însă fiind zile profetice, înseamnă 490 de ani.
După cum am observat, odată cu descoperirea evenimentelor
cuprinse în cele şaptezeci de săptămâni, se anunţă momentul
începerii consumării celor două mii trei sute de seri şi dimineţi sau
ani. Începutul consumării acestei perioade este data când a fost dat
decretul de rezidire a Ierusalimului. Istoria spune că acel decret a fost
dat în anul 457 înainte de era noastră.
Pentru că nu s-a indicat începutul perioadei celor 2300 de ani
putem face calculul şi vom afla anul începerii judecăţii astfel: până în
anul 1 s-au consumat 456 de ani din cei 2300. 2300 – 456 = 1844.
Cei 1844 de ani sunt ani care aparţin erei noastre.
Deci perioada profetică de 2.300 de zile, ce reprezintă ani, se
încheie în anul 1844. Şi, pentru că la sfârşitul acestei perioade de
timp s-a indicat începerea curăţirii Sfântului Locaş, înseamnă că în
anul 1844 a început judecata în cer. Versetul spune: „Până vor trece
două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi, Sfântul Locaş va fi
curăţit!” Curăţirea Sfântului Locaş se referă la Ziua Ispăşirii care, de
fapt, înseamnă judecata de cercetare sau prima judecată ce are loc
înainte de venirea Domnului. Astfel am aflat că în anul 1844 a
început judecata de cercetare.
Apostolul Petru ne spune cu cine şi de unde a început judecata.
El zice: „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa
~179~
lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu

ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17).
După cum în Ziua Ispăşirii se făcea ispăşire doar pentru poporul
Israel, tot la fel, judecata dinaintea venirii Domnului se face doar
pentru casa Sa, nu şi pentru restul lumii. Deci cei ce au încheiat
legământ cu El în duh şi adevăr sunt casa lui Dumnezeu. Aceştia au
numele scris în Cartea vieţii.
Judecata aceasta are loc înainte de venirea Domnului şi scopul
ei este să stabilească cine va fi mântuit şi cine va fi respins, potrivit
cu credincioşia sau necredincioşia fiecăruia dintre cei înscrişi în
Cartea vieţii. Dar nu se referă la ceilalţi oameni.
Când se vor termina cercetările, ajungând la ultimul nume, harul
lui Dumnezeu se încheie. Nimeni dintre cei ce nu s-au grăbit să
rezolve problema mântuirii lor nu vor mai putea face ceva. După
venirea Domnului, se va ţine judecata celor care, deşi au avut numele
înscris în Cartea vieţii, n-au fost credincioşi, cât şi a celor ce n-au
fost niciodată înscrişi în această carte. Însă, în nici un caz pentru a fi
mântuiţi, ci pentru a fi condamnaţi.
Judecata a început cu Adam, adică cu cei morţi, şi se va încheia
cu ultimul om care-L va primi pe Isus ca Mântuitor al său.
Dumnezeu cheamă la judecată pe orice om. Gândeşte-te, iubitul
meu cititor, de care judecată vei avea parte. Ai numele scris în Cartea
vieţii pentru a beneficia de judecata dinaintea venirii Domnului?
Care va fi sentinţa rostită în dreptul tău? Vei fi iertat sau condamnat?
Dacă nu ai încheiat legământ cu Domnul, nu ai nicio şansă să fii
mântuit. Iar dacă ai încheiat legământ cu El şi nu i-ai fost credincios,
de asemenea eşti pierdut. Numele tău va fi şters din Cartea vieţii.
Dumnezeu nu caută la faţa omului şi nu primeşte daruri. Nu
contează cine eşti şi ce eşti. Fie că eşti român, arab, american sau
francez, fie că ai fost preşedintele unui stat sau un om de rând, nu vei
fi nici favorizat, nici defavorizat. Dumnezeu judecă fără părtinire şi
după dreptate. Pe El nu-L vei putea mitui cu sacoşe pline sau cu
bani. Nu se poate aşa ceva. Domnul va fi drept.
Lui Daniel i-a fost arătat în viziune chiar momentul începerii
judecăţii de cercetare, adică cea dinaintea venirii Domnului. El
spune: „Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte
scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era
albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul
~180~
Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele lui ca un foc

aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de
slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile” (Daniel 7:9,10).
Când se ţine judecata la tribunalul nostru omenesc, găsim
prezenţi completul de judecată format din judecător şi procuror,
însoţiţi de grefier, apoi cei doi împricinaţi, împreună cu avocaţii lor.
La judecata din cer, este puţin diferit. Aici sunt prezente
următoarele persoane: Dumnezeu Tatăl care este Judecătorul,
Domnul Hristos, în calitate de apărător doar al celor credincioşi Lui,
Satana în calitate de pârâş al celor credincioşi Domnului şi îngerii
raportori ai faptelor celor chemaţi la judecată. Omul pământean este
strigat şi judecat fără a fi prezent în persoană. Sigur ne întrebăm
fiecare cum va ieşi cazul meu la judecată, mai ales pentru că eu nu
sunt acolo să mă pot apăra.
O singură posibilitate ai ca să treci cu bine. Numai dacă ai
încheiat legământ cu Domnul Hristos. Cazul celui credincios este
susţinut de El.
Profetul Daniel spune că la judecată sunt folosite mai multe
cărţi. Lucrul acesta reiese din exprimarea sa: „S-au deschis cărţile.”
Aceeaşi judecată din cer i-a fost arătă în viziune şi ucenicului
iubit, Ioan vizionarul, care declară că şi el a văzut acolo cel puţin trei
cărţi. „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea
scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o
altă carte, care este Cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după
faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apocalipsa
20.12).
Folosind forma de plural „nişte cărţi”, înseamnă că sunt cel
puţin două, apoi separat de acestea enumără şi Cartea vieţii. „Şi a
fost deschisă o altă carte, care este Cartea vieţii”. Oare ce-i cu
această Carte a vieţii? De ce este enumerată separat? Cui aparţine ea?
În Apocalipsa 13:8, este amintit posesorul ei. „Cartea vieţii
Mielului, care a fost junghiat.” Domnul Hristos a adus-o la existenţă
pentru a scrie în ea nume de oameni de pe acest pământ.
Prin oameni slujitori ai Săi şi prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos
vine la fiecare om din lumea aceasta şi-l întreabă: „Vrei să fii
mântuit?” Şi toţi oamenii spun da. Apoi, continuând, Domnul zice
fiecărui binevoitor, personal: „Dacă vrei să fii mântuit, trebuie să te
~181~
naşti din nou, adică să renunţi la plăcerile firii şi la regulile tale de

vieţuire şi să asculţi de Legea Mea. Eu am alte fapte pregătite pentru
ca tu să umbli în ele. Aşa că, angajându-te la Mine, trebuie să te ţii în
totul totului tot numai de Mine. Acum te întreb iarăşi: alegi să treci
de partea Mea?” Cei mai mulţi refuză. Însă celor ce spun da, Domnul
le cere să încheie legământ cu El, urmând să trăiască după poruncile
Sale. Împlinind condiţiile puse, numele lor vor fi scrise în Cartea
vieţii. El a scris şi va continua să scrie în ea numai pe cei ce şi-au
predat Lui vieţile, încheind legământ cu El, prin jertfă. Acesta este
adevăratul legământ. Este un legământ special. A încheia cu Domnul
legământ prin jertfă înseamnă a jertfi tot ceea ce înseamnă plăcere
lumească şi patimi ale firii pământeşti şi a trăi după poruncile Lui.
La venirea Sa, Domnul Hristos va lua la Sine doar
persoanele care au încheiat şi păstrat legământul Lui special.
Mântuitorul va trimite îngerii Săi, spunându-le: „Strângeţi-Mi pe
credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă”
(Psalmi 50:5). Dacă nu ai un astfel de legământ încheiat cu Domnul,
nu ai numele scris în Cartea vieţii şi, la venirea Sa, nu vei fi mântuit.
Mulţi spun că au încheiat legământ cu Domnul, însă nu toţi au un
legământ valabil.
Potrivit cu declaraţia Sfintelor Scripturi, în afară de Cartea
vieţii, Mântuitorul mai are şi o carte de aducere-aminte. Deşi în cer
există o carte de aducere-aminte, în care este scris fiecare om,
Domnul a mai adus la existenţă o altă carte de aducere-aminte,
specială. Ea a fost scrisă doar pentru o categorie de oameni. În
Maleahi, ni se spune acest lucru. „Atunci şi cei ce se tem de Domnul
au vorbit adesea unul cu altul;
Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de
aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de
Domnul şi cinstesc Numele Lui. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul
oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc
Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i
slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit
şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte”
(Maleahi 3:16-18).
Cuvintele: „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel
neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I
~182~
slujeşte” atestă foarte clar că există o diferenţiere pe care Dumnezeu

o face între oameni.
Chiar după căderea omului în păcat descoperim la Dumnezeu o
separare între cei credincioşi şi cei necredincioşi. Lucrul aceasta ne
spune că Dumnezeu ţine separat evidenţa faptelor tuturor acelora
care au hotărât să asculte de El. Domnul Hristos doar pe aceştia i-a
scris în cărţile Sale unice – Cartea vieţii şi Cartea specială de
aducere-aminte, şi doar pentru ei va mijloci realizând mântuirea
lor.
În Cartea specială de aducere-aminte sunt scrise vorbele şi
faptele celor credincioşi pe care Domnul le va aduce ca dovadă a
loialităţii lor faţă de El şi, în baza acestor fapte, Isus va cere Marelui
Judecător dreptul să-i mântuiască. Despre aceştia a spus: „Ei vor fi
ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua
pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de
fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea
dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi
cel ce nu-I slujeşte” (Maleahi 3:16-18).
Prin aceste versete, se confirmă că ceilalţi oameni care nu I-au
slujit lui Dumnezeu sunt scrişi într-o altă carte de aducere-aminte
împreună cu faptele lor rele şi urmează a fi judecaţi după venirea
Domnului, pentru a fi rostită o sentinţă de condamnare în dreptul
fiecăruia. Acelaşi Ioan Vizionarul ne spune că „Oricine n-a fost găsit
scris în Cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa
20:15).
Se ridică o întrebare: De ce trebuie să fie o judecată a celor ce
constituie Casa Domnului? Dacă deja sunt în casa Sa, ce rost mai are
judecarea lor?
Am văzut că Dumnezeu a făcut o diferenţiere între oameni, însă
Satana şi îngerii lui nu sunt de acord cu aceasta. Cu toate că oamenii
care nu au numele scris în Cartea vieţii aparţin diavolului, şi aceştia
sunt destul de mulţi, Satana ridică pretenţia de a fi ai lui şi cei scrişi
în Cartea vieţii, motivând că şi ei au călcat Legea lui Dumnezeu şi nu
este drept să fie mântuiţi. Toţi îngeri căzuţi ridică pretenţia că aşa
cum ei vor fi aruncaţi în iazul de foc pentru păcatele lor, la fel vor
trebui şi oamenii care au numele scris în Cartea Vieţii. Iar dacă
Dumnezeu mântuieşte oameni – călcători ai Legii Sale –, ridică
pretenţia să-i mântuiască şi pe ei.
~183~
Pentru că Domnul Hristos nu renunţă la hotărârea ca Satana şi

îngerii răzvrătiţi să fie aruncaţi în iazul de foc şi nu renunţă nici la
credincioşii Săi pe care vrea să-i mântuiască, între El şi Satana este o
ceartă puternică. Din pricina aceasta, Dumnezeu face o judecată în
dreptul oamenilor despre care Hristos susţine că sunt ai Lui şi pentru
care ridică pretenţia că trebuie să fie mântuiţi. Domnul va descoperi
motivele pentru care susţine să mântuiască pe fiecare credincios al
Său. Va arăta pocăinţa fiecăruia, adică faptul că din călcători ai Legii
Sale, au devenit împlinitori. Întreg cerul va vedea că Dumnezeu are
motive serioase atunci când mântuieşte pe cineva. Astfel, în urma
judecăţii, El va astupa gura diavolului şi a îngerilor lui.
La vremea lor, aceşti îngeri răzvrătiţi au refuzat iertarea oferită
de Dumnezeu şi n-au renunţat la călcările lor de Lege. De aceea,
pentru ei, harul lui Dumnezeu s-a închis. Prin moartea Sa, Domnul
Hristos ne-a dat doar nouă, oamenilor, dreptul la mântuire, nu şi lui
Satana şi îngerilor lui. Dar nici oamenii care n-au renunţat şi nu
renunţă la călcările de Lege nu pot fi mântuiţi. Acum trebuie să
înţelegem încă o dată că Domnul Hristos nu va susţine dreptul la
mântuire pentru toţi oamenii, ci numai pentru aceia care au crezut în
El, L-au primit ca Mântuitor personal şi au numele scris în Cartea
vieţii, în urma încheierii legământului cu El și i-au rămas crdincioși.
Doar pentru ei va mijloci, cerând Tatălui să-i îndreptăţească spre a fi
mântuiţi.
Cred că aţi înţeles că acea Carte a vieţii constituie catalogul pe
care-l va folosi Domnul în instanţa cerească, şi doar pe cei scrişi în
ea îi va judeca înainte de venirea Sa, în vederea îndreptăţirii celor ce
vor fi mântuiţi.
La rândul lor, şi cei scrişi în Cartea vieţii se împart în două
grupe. Unii constituie grupa celor ce i-au fost credincioşi, iar ceilalţi,
grupa celor care, deşi au încheiat legământ cu Domnul, nu i-au fost
credincioşi până la capăt. Aceştia vor fi şterşi din Cartea vieţii.
Condiţia rămânerii numelui în Cartea vieţii este amintită în
Apocalipsa 3:5 :,,Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe.
Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi
numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
Numai biruitorii păcatului vor rămâne în Cartea vieţii. În
acelaşi timp însă, reiese că numele celor ce n-au biruit vor fi şterse.
~184~
O altă dovadă care nu ne lasă niciun dubiu în privinţa ştergerii

din Cartea vieţii a celor ce n-au ajuns biruitori, este relatarea din
cartea Exodului. În faţa lui Moise care cerea Domnului să-i şteargă
numele din Cartea vieţii cu toate că nu păcătuise, Mântuitorul declară
răspicat: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge
din cartea Mea” (Exod 32:33). Păcat înseamnă călcarea Legii.
În Zaharia ne este prezentat un moment al judecăţii de
cercetare. Domnul Hristos doar la această judecată este Mijlocitor,
pentru a-i susţine pe cei ce i-au fost credincioşi. La judecata de după
venirea Sa, El va fi Judecător, iar cei judecaţi nu vor avea nicio
apărare. Profetul Zaharia a fost dus în viziune şi declară următoarele:
„El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare
înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l
pârască.
Domnul i-a zis lui Satana: ’Domnul să te mustre, Satano!
Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un
tăciune scos din foc?’
Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în
picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce
erau înaintea Lui: ’Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi a
zis lui Iosua: ’Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu
haine de sărbătoare!’” (Zaharia 3:1-4).
Acest pasaj ne descoperă mai multe lucruri deosebit de
interesante:
1. Era momentul judecăţii unui pământean ce făcuse
din Isus, Mântuitorul lui.
2. Până la judecată, fiecare credincios apare murdar,
chiar dacă viaţa a fost îndreptată.
3. Satana ţine evidenţa fiecărui om şi notează orice
faptă rea. El ţine această evidenţă, pentru ca să aibă argumente la
judecată, dorind să-L împiedice pe Dumnezeu să mântuiască vreun
om. Deci Satana ne îndemnă să călcăm poruncile lui Dumnezeu, şi
apoi ne pârăşte lui Dumnezeu, la judecată. El a observat că Domnul
vrea să rezolve problema păcatului lui Iosua şi să scrie în dreptul
lui ,,iertat.” Şi atunci scoate lista cu toate păcatele şi începe să-l
pârască, spunându-i toate relele pe care le săvârşise.
Pentru că Iosua făcuse din Isus Mântuitorul lui şi părăsise
păcatele, Domnul i-a luat apărarea mustrându-l pe Satana prin
~185~
cuvintele: ,,Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre! Nu

este el, Iosua, cel scos din păcat?”
Cu toate că Iosua era îmbrăcat încă în haine murdare, (murdăria
= păcatele), totuşi sta în picioare în faţa Domnului. El a dat poruncă
să fie dezbrăcat de hainele murdare şi să fie îmbrăcat cu altele curate.
Şi hainele i-au fost schimbate, devenind curat. Este uimitor să
descoperim că Satana nu-l mai poate acuza de vreun păcat. În urma
judecăţii, cei credincioşi vor apărea curaţi. Cazul lui Iosua este
elocvent.
Domnul a mijlocit pentru Iosua, deoarece el i-a fost credincios.
Dar ai putea crede, iubite cititor, că El va mijloci şi pentru tine? Oare
cum ar mijloci pentru cel care nu L-a primit ca Mântuitor şi nu s-a
pocăit? Nici logica nu acceptă că Isus va mijloci pentru oricine.
Domnul spune că viaţa veşnică este să-L cunoşti pe Tatăl şi pe Fiul.
Dacă tu nu vrei să-L cunoşti, oare El te va cunoaşte? Apoi Satana,
pârâşul nostru, va avea un cuvânt de spus, descoperindu-te ca şi
călcător de Lege şi susţinând că nu este drept să fii mântuit. Şi i se va
da dreptate.
Cine n-a păzit Legea nu va fi recunoscut de Domnul. Isus a zis:
„Nu orişicine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi
Îmi vor zice în ziua aceea: ’Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în
Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău şi n-am făcut noi
multe minuni în Numele Tău?”’ Atunci le voi spune curat:
’Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care
lucraţi fărădelege’” (Matei 7:21-23).
Dacă vrei să te susţină Isus, primeşte-L ca Mântuitor al tău,
reabilitează-te degrabă şi trăieşte aşa cum a trăit Domnul pe acest
pământ, împlinind Cele Zece Porunci. Nu uitaţi! Numai cel care va
împlini condiţiile puse de Domnul va fi susţinut de El la judecată.
Cum poate Isus să ierte păcatele noastre? Să presupunem că,
anticipat, eu am plătit la justiţie bani pentru orice om de pe pământ
care ar călca legile şi s-ar face vinovat. Am făcut un anunţ publicitar,
în care am spus că eu pot plăti orice călcare de lege a oamenilor de
pe pământ şi oricine va apela la mine pentru a fi scutit de pedeapsă
va putea fi rezolvat. Condiţia pe care o pun pentru vinovaţi este ca
persoana respectivă să mă angajeze pe mine avocat şi să fie hotărâtă
să nu mai calce legea. Căci, dacă cel ce apelează la mine calcă legea,
~186~
iar eu îl scutesc de pedeapsă, el va face rele şi mai mari. Şi, în loc ca

eu să devin salvator pentru el, îl încurajez să devină un rău şi mai
mare, făcându-mă şi eu părtaş la păcatele lui. Astfel au voi fi judecat
şi condamnat.
Să zicem că tu ai fost descoperit ca ai încălcat legea şi ţi s-a
întocmit un dosar. Sigur ai să fii judecat. Însă până vei ajunge în faţa
instanţei, mă contactezi pe mine, pentru a-mi cere să iau vina ta
asupra mea. Pentru că ai crezut că eu te voi ajuta şi eşti hotărât să nu
mai calci legea, sunt bucuros să te ajut.
Soseşte ziua judecăţii. Acolo este şi cel care te pârăşte. Eşti
strigat şi apoi judecătorul va zice celor ce vor fi în proces cu
dumneata, să-ţi aducă acuzaţia. Ţi se va face cunoscută culpa de
către pârâş. Oare cum va ieşi?
Judecătorul spune că eşti pasibil de pedeapsă şi eşti amendat cu
o sumă pe care nu o poţi plăti. Sigur că rămâi mut, fiindcă nu poţi
plăti şi nu ai nicio posibilitate de a scăpa. Singura ta speranţă sunt eu
şi, pentru că ai apelat la mine şi te-ai angajat să nu mai calci legea,
mă ridic şi spun: este adevărat că este un călcător al legii, dar fiindcă
a apelat la mine şi s-a angajat că nu mai calce Legea, plătesc eu. Şi
ce mai poate face pârâşul?
Prin amenda respectivă pedeapsa ţi-a fost dată, iar prin faptul că
am plătit eu, a fost şi ispăşită. Poate pârâşul să mă acuze pe mine,
pentru că am plătit pentru tine? Eu nu sunt un călcător al legii, pentru
ca el să-mi spună că trebuie să plătesc pentru mine. Atunci va
rămâne mut şi judecătorul îţi va da drumul fiindcă s-a plătit datoria.
Exact asta a făcut Domnul. Atunci când S-a adus jertfă, a plătit
tot ce a cerut Legea călcată şi poate ierta pe orice om care Îl primeşte
ca Mântuitor personal, Îi cere iertare şi se hotărăşte să nu mai calce
legea. Aceasta face Isus în calitate de apărător în faţa instanţei
cereşti. Domnul Îl roagă pe Tatăl pentru cel credincios să-l ierte,
zicând: ,,Tată, sângele Meu a curs şi pentru el! Te rog iartă-l, căci s-a
pocăit”.
Dacă Satana nu cedează, susţinând că nu trebuie iertat şi neagă
faptul că s-a pocăit, acolo este şi îngerul raportor care ştie adevărul şi
va interveni înfruntându-l cu dovezi ale pocăinţei omului credicios,
pe care el le-a notat. Însă atunci când este strigat cineva care, deşi a
fost scris în Cartea vieţii, n-a rămas credincios, iar Satana va aduce
argumente că nu trebuie iertat, deoarece nu s-a pocăit, cu toată
~187~
durerea, Domnul îi va da dreptate lui Satana, iar Tatăl va ordona să

şteargă acel nume din Cartea vieţii şi să-l scrie în Cartea morţii.
Această măsură va fi tare dureroasă pentru Domnul, însă nu se poate
altfel.
Fiindcă Domnul ne-a iubit atât de mult şi doreşte cu înfocare să
ne susţină la judecată, orice păcat pe care îl facem, îl loveşte pe El.
Iar durerea aceasta este simţită atunci când ar vrea să ne susţină să
trecem cu bine, iar păcatul este reproşul adus împotrivă. Situaţia
aceasta este exact ca atunci când un copil face un rău pasibil de
condamnare, iar în timp ce tata se roagă de legiuitori să ierte pe fiul
său, garantând că nu va mai face, fiul face altă faptă rea. Reproşul ar
fi cam aşa: dumneata garantai că n-o să mai facă şi iată că iar a făcut.
Tata, nu are decât să roşească grozav, gura să-i rămână blocată şi să
lase pe fiul să fie pedepsit.
Isus ar fi descoperit ca mincinos, nedrept, necinstit, dacă ar
susţine pe cineva care nu şi-a schimbat caracterul firesc cu unul
duhovnicesc. Şi nici n-o va face. Dar chiar dacă ar vrea să te scoată
basma curată, nu va putea, pentru că Satana L-ar face de ruşine,
aducându-i pâră împotriva ta, deoarece a notat toate ocaziile când ai
ascultat de el şi ai păcătuit, şi i le pune în faţă. De aceea, vezi ce
faci!
Şi mai este şi un alt aspect. Să zicem că Dumnezeu n-ar ţine
cont de acuzaţiile diavolului şi ar accepta să facă un compromis faţă
de tine şi să te mântuiască, nepocăit. Însă El ar mai avea un
împotrivitor chiar între cei ce sunt de partea Sa. Ştii pe cine? Pe
îngerul tău raportor. Pe acela pe care Dumnezeu l-a pus să scrie toate
gândurile şi faptele tale. El ştie că ai fost doar un pretins credincios,
şi va da dreptate lui Satana. Şi cu ce faţă ar rămâne Dumnezeu? Aşa
că atenţie! Ori, ori! Nu merge cu harul, dacă n-ai rupt-o cu călcarea
Celor Zece Porunci. Dimpotrivă, Dumnezeu Judecătorul va cere
Domnului dovezi clare de credincioşie ale celor susţinuţi de El. Şi,
pentru că Mântuitorul îi susţine doar pe cei credincioşi, va avea
dovezi. Atunci Dumnezeu va da dreptate Domnului Hristos în
dreptul fiecărui nume al celor ce I-au fost credincioşi. Dreptatea
oferită Lui de către Tatăl este dreptatea sfinţilor. Astfel prin
mijlocirea Sa, Isus îndreptăţeşte în faţa tuturor pe fiecare credincios
spre a fi mântuit, şi acesta este marele motiv al judecăţii dinaintea
venirii Lui. Aşa cum am spus mai sus, numai cei scrişi în Cartea
~188~
vieţii vor fi judecaţi acum şi doar cei iertaţi şi îndreptăţiţi în urma

judecăţii vor fi mântuiţi. Chiar dacă ai intrat în legământ cu Domnul,
dacă nu biruieşti păcatul, ci ai rămas un călcător al Celor Zece
Porunci, atunci când vei fi judecat ţi se va şterge numele din Cartea
vieţii şi nu poţi fi mântuit. Aşa că te îndemn, iubite cititor, să te
grăbeşti azi cât mai ai ocazia rezolvării problemei păcatului tău.
Dacă nu ai numele scris în Cartea vieţii, împlineşte condiţiile şi
determină-L pe Domnul să ţi-l scrie. Iar dacă îl ai, sfinţeşte-ţi viaţa
prin trăire după poruncile Sale. Domnul mijloceşte încă pentru noi şi
ne aşteaptă. Nu lăsa să treacă clipa potrivită, deoarece timpul
judecăţii pentru îndreptăţirea sfinţilor este pe sfârşite.
În curând, sunetul gongului se va auzi în cer şi se va striga: „S-a
sfârşit judecata!” Aceasta înseamnă încheierea harului pentru orice
om care nu şi-a rezolvat problema mântuirii. Tatăl ceresc va rosti
acele cuvinte care îi vor umple de groază pe cei ce au ales să
slujească firii lor. El va zice: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai
departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără
prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să
se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22:11). Cine nu s-a pocăit
va rămâne pierdut pentru veşnicie. Toţi aceştia se vor trezi atunci şi,
descoperind că au pierdut mântuirea, vor dori cu mare ardoare să mai
aibă o altă şansă a mântuirii pe care n-au preţuit-o, dar nu se va mai
putea. „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite
foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi
sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o
mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace
şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. În ziua
aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii” (Amos 8:11-13).
Toţi cei ce au pierdut mântuirea vor simţi atunci o foame şi o
sete mare după harul iertător al lui Dumnezeu. Vor tânji de dorul de a
auzi că Isus mai oferă salvare, dar va fi prea târziu.
Apoi, Duhul Sfânt şi îngerii sfinţi, se vor retrage de la aceia
care au respins harul lui Dumnezeu, şi locuitorii pământului care
L-au respins pe Isus vor fi fără protecţie în faţa celor şapte urgii
scrise în Apocalipsa 16, care vor lovi pe cei ce au refuzat să se
pocăiască.
După aceste urgii, Domnul Hristos va veni să ia la Sine pe aceia
care L-au iubit, au păzit poruncile Sale, au crezut că El va veni să-i ia
~189~
la Sine şi s-au pregătit în vederea venirii Lui. Într-o slavă de

nedescris, Domnul va coborî din cer însoţit de mulţimea îngerilor
sfinţi, cărora le va zice: „Strâgeţi-Mi pe credincioşii Mei care au
făcut legământ cu Mine prin jertfă” (Psalmi 50:5).
Fiecare înger va merge la persoanele pe care le-au însoţit pe
calea pocăinţei lor. Cei necredincioşi, vor fi cuprinşi de groază.
Atunci vor descoperi că au slujit diavolului prin susţinerea că Legea
a fost desfiinţată la cruce, că Sabatul nu mai este Ziua Domnului ci
duminica, sau că Domnul a ridicat interdicţia alimentelor necurate, şi
trăind după poftele firii pământeşti, au crezut că-I slujesc lui Isus.
Sunt mulţi pretinşi creştini care se măgulesc cu gândul că-I
slujesc Domnului, când, de fapt, îşi slujesc lor, lăsând firea
pământească să trăiască. Aceştia sunt slujitori la doi stăpâni. Oameni
neplăcuţi Domnului. Cei care slujesc la doi stăpâni vor primi plata
meritată de Satana, şi anume, iazul de foc. Niciunul dintre aceştia nu
va putea privi la Cel ce vine pe nor. „Împăraţii pământului,
domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi
toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi
ziceau munţilor şi stâncilor: ’Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de faţa
Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit
ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?’”
(Apocalipsa 6:15,16).
Într-un cumplit cutremur de pământ se vor rosti aceste cuvinte şi
se va trăi groaza morţii veşnice. Dar, pentru cei ce I-au slujit lui Isus,
a sosit ziua marii bucurii veşnice. „Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt,
cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî
din cer, şi întâi vor învia cei morţi în
Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi
împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi
astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu
aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).
Cei care au jertfit plăcerile vieţii acesteia pentru Isus vor fi cu
El. Ei au renunţat la mândria pierzătoare, la spiritul lumii acesteia, au
păzit Cuvântul lui Dumnezeu şi au ajuns în caracter asemenea lui
Isus. De aceea vor fi cu El. Mântuiţii vor fi luaţi la cer în urma
întâlnirii cu Domnul în văzduh. Pământul acesta nu va fi locuinţa
sfinţilor, ci pentru 1.000 de ani, cerul va fi locuinţa lor. Acolo, Isus a
pregătit locaşuri şi se va împlini Cuvântul Domnului din Ioan 14:1-3,
~190~
unde zice: „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde
sunt Eu, să fiţi şi voi.”
Da. În curând Domnul va veni. Pentru cei ce I-au slujit va fi
binevoitor, dar pentru cei ce nu I-au slujit, va fi răzbunător. Care
dintre noi nu se va manifesta la fel, dacă am face cel mai mare
sacrificiu pentru cineva, iar acela dispreţuieşte sacrificiul făcut?
Ţefania, micul proroc al Domnului, descrie ziua venirii lui Isus
astfel: „Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine
în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi
viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi
de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi
de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele
de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte. Atunci îi voi
pune pe oameni la strâmtoare şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au
păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful,
şi carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i
izbăvească, în ziua mâniei Domnului, ci toată ţara va fi mistuită de
focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării”
(Ţefania 1:14-18).
Şi prorocul Ioel vorbeşte de acea zi a venirii Domnului, în
termeni cutremurători. „O zi de întuneric şi negură mare, o zi de nori
şi de întunecime. Arde focul înaintea lui şi pâlpâie flacăra după el.
Înaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului şi după el este un pustiu
sterp: nimic nu scapă” (Ioel 2:3).
Din cauza marelui cutremur ce va avea loc la venirea Domnului,
pământul nostru va ajunge un pustiu. Şi prorocul Ieremia a avut o
descoperire a imaginii acestui pământ în mileniul ce va începe odată
cu venirea lui Isus. El zice:
„Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol, mă uit la ceruri şi
lumina lor a pierit. Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate
dealurile se clatină! Mă uit, şi iată că nu este nici un om, şi toate
păsările cerurilor au fugit! Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu, şi
toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei
Lui aprinse!” (Ieremia 4:23-26).
Pământul va fi pustiu şi gol pentru 1.000 de ani. În timpul
aceasta, Satana va fi legat aşa cum spune Apocalipsa 20:1-2: „Apoi
am văzut coborându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia
Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel
~191~
vechi, care este Diavolul, sau Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra
lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de
ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.”
Satana va fi legat şi nu va mai putea înşela pe nimeni. Prin
prorocul Ieremia ni s-a spus că nu va mai fi niciun om pe pământ
după ce Domnul va veni şi, în felul acesta, Satana va fi legat.
Amintiţi-vă de ţapul pentru Azazel. După ce marele preot ieşea
din sanctuar cu păcatele poporului, le punea prin mărturisire pe capul
ţapului de trimis, iar ţapului i se dădea drumul în pustie, într-un
pământ nelocuit. El purta păcatele acelora care veniseră cu jertfa la
Cortul întâlnirii şi lăsaseră păcatul acolo. Ceilalţi îşi purtau păcatul.
Când Domnul va termina mijlocirea Sa în Sanctuarul ceresc, va
pune păcatele mântuiţilor pe capul lui Satana. Pentru o mie de ani,
Satana va purta păcatele celor mântuiţi. Ceilalţi oameni care L-au
respins pe Mântuitorul îşi vor purta ei păcatele, urmând a fi aruncaţi
în iazul de foc. În timpul acesta, de o mie de ani, în cer va avea loc
judecata necredincioşilor. Isus nu mai este Mijlocitor ci Judecătorul
celor ce L-au respins şi n-au vrut să încheie legământ cu El, dar şi al
celor ce, deşi încheiaseră legământ cu El, au călcat legământul prin
călcarea Celor Zece Porunci. Amintiţi-vă că Cele Zece Porunci scrise
în inimă, sunt parte din noul legământ.
Este interesant că Biblia ne spune că Domnul nu va judeca
singur. Ioan Vizionarul spune: „Şi am văzut nişte scaune de domnie;
şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele
celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina
Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi
icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au
înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani” (Apocalipsa 20:4).
Cei ce vor sta pe scaunele de domnie şi vor fi judecători, vor fi
oamenii mântuiţi de pe pământul acesta. Apostolul Pavel spune
foarte clar acest lucru. „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă
lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri
de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu
cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?” (1 Corinteni 6:2-4).
Dumnezeu, care ştie toate lucrurile, n-are nevoie de a mai
judeca pe cineva pentru a-i stabili culpa, ci va ţine judecata pentru
mântuiţi. Mulţi vor fi nedumeriţi cu privire la lipsa din cer a celor
~192~
dragi. De exemplu, cineva dintre mântuiţi va zice: „De ce, Doamne,

soţul meu nu este aici, pentru că şi el era credincios?”
Atunci Domnul va face cunoscute toate păcatele soţului ei, pe
care ea nu le ştia, şi va descoperi toate ocaziile când a respins
apelurile lui Dumnezeu de a se pocăi. Toată viaţa lui e filmată.
Atunci va înţelege că Dumnezeu este drept, pentru că nu l-a mântuit
pe soţul ei, iar durerea despărţirii de el pentru totdeauna va înceta s-o
mai afecteze. Sfinţii vor fi de acord cu Isus pentru condamnarea
tuturor necredincioşilor.
Pot fi date şi alte exemple. Fiu, fiică, tată, mamă, vor întreba de
ai lor, care vor lipsi din cer. Dar ceea ce este dureros astăzi este că,
deşi ocazia mântuirii ne stă la dispoziţie, mulţi vor lipsi din cer. Dacă
vrei şi tu să fii în Împărăţia lui Hristos, va trebui să te grăbeşti să-L
primeşti pe Isus ca Mântuitor hotărându-te să păzeşti poruncile Lui,
şi vei fi scris în Cartea vieţii. Dacă vei face aşa, vei fi şi tu judecat
acum pentru îndreptăţire în vederea mântuirii. Nu aştepta până la
venirea lui Isus, căci atunci nu vei mai avea nicio şansă. Ocazia
mântuirii tale a trecut de mult. Cartea vieţii nu va mai exista la
judecata din timpul celor o mie de ani. Nume cu nume e strigat după
Cartea de aducere-aminte. Orice faptă va veni la judecată. „Vă spun
că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt
nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos
fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:36,37).
Pretinşii credincioşi nu-L vor păcăli pe Dumnezeu prefăcându-
se că sunt credincioşi, când, de fapt, nu sunt. Se păcălesc singuri. De
cel ce s-a lepădat de Domnul, şi Domnul Se va lepăda. Astăzi este
momentul pocăinţei, mâine va fi prea târziu.
După cei de ani, Satana va fi dezlegat. Adică vor învia toţi
oamenii care au existat pe pământ şi L-au respins pe Isus, ca
Mântuitor al lor, sau nu I-au slujit cu credincioşie, pentru a fi
aruncaţi în iazul de foc, care este moartea a doua. „Marea a dat
înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat
înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele
lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc.
Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea
vieţii a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:13-15).
Fiecare va da socoteală înaintea Domnului, deoarece El a murit,
pentru ca păcatul să fie distrus. Cei ce calcă Legea lui Dumnezeu,
~193~
calcă în picioare jertfa Domnului, calcă în picioare suferinţa Lui, prin

care ne ajută să scăpăm de păcat şi să fim fericiţi veşnic. Oare e rău
Dumnezeu, căci va pedepsi pe cei ce nu-i fac voia?
Imaginaţi-vă o mamă care a muncit mult să pregătească un
pachet pentru fiul de la facultate. El este departe de casă şi dorul
mamei de a-l vedea este mare. Merge la copilul ei cu tot ce are mai
bun şi care o costă trudă, dar când ajunge la el, descoperă o
indiferenţă, o nepreţuire pentru darurile ei şi un refuz de a le primi,
motivat de faptul că nu are nevoie de aşa ceva. Îi întoarce spatele
chiar în faţa colegilor lui. O lasă acolo şi pleacă, dispreţuind tot ce a
făcut ea pentru el. Faţa mamei jertfitoare se umple de ruşine faţă de
cei ce o privesc. Întreb: E îndreptăţită mama să se mânie? E
îndreptăţită să nu-i mai ofere niciun dar? Nu merită copilul acesta
pedepsit pentru modul cum a tratat sacrificiul mamei? Negreşit
merită pedeapsa.
Hai să ne gândim la Dumnezeu. Când noi călcăm în picioare
sacrificiul Său şi, indiferenţi, Îi întoarcem spatele, nu e îndreptăţit să
ne arunce în iazul de foc? O, prietenul meu! Acum cât mai zăboveşte
Dumnezeu din milă pentru noi, întoarce-te la El, pentru că e gata să
te ierte, să te cureţe de păcate şi să fii cu Isus veşnic. Gândeşte-te la
viaţa şi la mântuirea ta, până nu este prea târziu, pentru că sfârşitul
lumii vine, chiar dacă vrei sau nu vrei. Şi ce vei face atunci când
Domnul va veni şi tu nu vei fi pregătit? Încotro vei fugi? Gândeşte-te
azi ce faci dacă nu vrei să pieri. Domnul e gata să te ajute, dacă te
întorci la El. Vezi ce faci!
~194~
LEGILE LUI ISRAEL PÂNĂ LA

HRISTOS
Pentru a înţelege vorbirea lui Pavel despre Lege din epistolele

sale, va trebui să cunoaştem foarte bine Vechiul Testament, mai ales
pentru că Noul Testament nu exista. Toate discuţiile teologice din
Noul Testament au la bază teologia Vechiului Testament. Acolo este
rădăcina adevărului.
Mai întâi, trebuie să conştientizăm faptul că apostolul Pavel
foloseşte cuvântul lege pentru toate legile pe care Dumnezeu le-a dat
lui Israel. Mulţi teologi se încurcă în vorbirea lui despre lege,
considerând că se referă la o singură lege. Şi noi folosim cuvântul
lege când vorbim despre lege, căci toate legile se cuprind în cuvântul
lege, dar menţionăm şi la care lege ne referim. De aceea am spus că,
~195~
pentru a înţelege vorbirea lui Pavel, trebuie studiat Vechiul

Testament, deoarece Pavel tocmai la Vechiul Testament face referire
când vorbeşte despre lege. Atunci se scria Noul Testament în care se
fac atâtea referiri la Vechiul Testament.
Vechiul Testament este baza Noului Testament. Dacă nu exista
Vechiul, cu niciun chip nu exista Noul. Celor care spun că au înţeles
adevărul trăgând concluzii doar din Noul Testament şi fixându-şi
credinţa doar pe atât, le spun că nu sunt pe adevărata temelie. Nu pot
fi înţelese niciodată scrierile din Noul Testament fără cele din
Vechiul Testament. Biblia este o carte incompletă fără unul dintre
Testamente. Cum poţi cunoaşte identitatea unui copil dacă nu te
referi la părinţii lui, la bunicii lui şi la multe lucruri din viaţa familiei
lui. Dacă nu faci nicio referire la ai lui, copilul nu poate fi decât un
extraterestru. Fără tată, fără mamă, neavând nici început al zilelor.
Adică nu are nicio identitate. Pentru a-l cunoaşte pe copil, trebuie
să-i cunoşti foarte bine părinţii. Pentru a cunoaşte Noul Testament,
care este „fiul”, trebuie să-l cunoşti foarte bine pe „tata”, care este
Vechiul Testament.
Mergem în pustia Sinai şi vom stabili care sunt şi câte sunt
legile lui Dumnezeu, date poporului Israel.
1. Prima lege la care ne vom referi este Legea lui Dumnezeu,
numită şi Cele Zece Porunci, Decalogul şi Legea Morală.
2. O altă Lege, este Legea Ceremonială, numită şi Legea
jertfelor, Legea sau Sistemul preoţesc şi Legea Mozaică sau a lui
Moise.
3. Legea judecătorească sau Codul penal şi civil, cu articolele
lui, care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre evrei şi de pedepsele
călcărilor Celor Zece Porunci.
4. Legea financiară, ce cuprinde reguli cu privire la a zecea
parte din venit, care trebuia dată preoţilor pentru întreţinerea lor,
deoarece ei nu aveau parte de moştenire în Israel, cât şi cu alte dări
pentru întreţinerea şi repararea templului, facerea de bine etc.
5. Legea sanitară, care cuprindea reguli cu privire la ordine,
igienă şi tot ce ţine de sănătate, inclusiv regimul alimentar.
Acestea sunt cele cinci legi date de Dumnezeu lui Israel în
pustia Sinai. Fiecare este o lege separată, însă sunt inseparabile în
ascultarea de Dumnezeu. Deşi nu se confundă între ele, împlinindu-
le poţi spune că ai împlinit Legea. Adică nu poţi spune că ai împlinit
~196~
Legea dacă ai împlinit doar ceea ce se cere în Legea judecătorească,

iar pe celelalte le-ai omis. Aşa că, atunci când apostolul Pavel se
referă odată la una, altădată la cealaltă, folosind acelaşi cuvânt
„lege”, trebuie studiat contextul vorbirii lui şi rolul legii la care se
referă şi astfel poţi înţelege foarte bine ce vrea să spună. Dacă sunt
bine studiate şi înţelese funcţiile şi menirea fiecărei legi, atunci vom
înţelege şi vorbirea lui Pavel despre lege. Detalii suficiente cu privire
la fiecare găsim în cărţile lui Moise, începând cu cartea Exodul şi
până la Deuteronom.
Ne vom ocupa mai pe larg de primele două legi, deoarece legile
cuprinse la punctele 3,4,5, cu toate că sunt valabile şi astăzi (cu
excepţia unor articole), nu fac neapărat un obiect de controversă în
discuţiile lui Pavel cu iudeii. Înţelegem cuprinsul lor într-o mare
măsură chiar din formulare. De aceea, nu mă voi ocupa acum de ele.
Revenim la prima lege.
Legea lui Dumnezeu

Legea lui Dumnezeu sau Decalogul cuprinde Cele Zece
Porunci. Ea este singura Lege rostită direct de Dumnezeu cu vocea
Sa de pe muntele Sinai şi scrisă apoi pe două table de piatră cu
degetul Său.
Decalogul are caracter veşnic. Prima şi singura Lege care se
găseşte în Templul lui Dumnezeu din cer sunt Cele Zece Porunci,
aşa cum se spune în Apocalipsa 11:19. Şi, atâta timp cât va exista
Dumnezeu, vor exista şi ele. Este o Lege cu totul separată de toate
celelalte. Nu se poate confunda cu niciuna dintre ele şi o găsim scrisă
în Exodul 20:1-17. Această Lege constituie linia pe care trebuia şi
trebuie să mergem fiecare.
Poruncile acestea sunt Codul Moral, care se ocupă de relaţiile
noastre cu Dumnezeu şi cu semenii noştri. Ele arată binele şi răul.
Binele înseamnă împlinirea lor, iar răul, sau păcatul, înseamnă
călcarea lor. Odată cu călcarea lor, Adam şi Eva, cât şi noi urmaşii
lor, suntem lipsiţi de neprihănire. Dacă rămâneau împlinitori ai Celor
~197~
Zece Porunci şi ei, şi noi eram în starea de neprihănire în care i-a

creat Dumnezeu.
În contextul păcatului, Cele Zece Porunci constituie legământul
lui Dumnezeu cu oricine vrea să fie mântuit. Pentru ca Dumnezeu să-
Şi împlinească făgăduinţele pe care le-a făcut faţă de om, ca o
condiţie, omul trebuie să împlinească poruncile Sale. Moise atrage
atenţia asupra lor, zicând: „El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a
poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci; şi le-a scris pe două table de
piatră” (Deuteronom 4:13).
Legea Ceremonială
Pentru că noi, pământenii, am călcat Cele Zece Porunci şi
suntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, El n-a putut să rezolve
problema păcatului nostru, decât printr-o altă lege pe care a adăugat-
o cu scopul de a oferi iertarea. Aceasta este Legea Ceremonială, pe
care am numit-o a doua lege, sau legea adăugată, pusă la dispoziţia
omului, pentru ca, prin împlinirea ei, să capete neprihănirea. Însă nu
fără credinţa în Hristos care urma să vină ca Miel de jertfă. Ea nu
poate fi confundată nicidecum cu Legea Celor Zece Porunci.
Această lege n-a existat înainte de căderea în păcat, ci a fost
adusă la existenţă ca Plan de Mântuire a omului. Ea ne descoperă o
hotărâre de iertare, pe care Dumnezeu a luat-o în favoarea noastră,
fără ca noi să avem vreun merit. Planul de Mântuire, descoperit în
legea a doua, Îl priveşte pe Isus care a ales să vină la noi ca jertfă de
ispăşire pentru păcat, fiindcă „fără vărsare de sânge nu este iertare”
(Evrei 9:22). Prin jertfa Sa, urma să Se facă Preotul şi Marele nostru
Preot, îndeplinind slujba de Mijlocitor pentru iertarea păcatelor
noastre.
Legea Ceremonială mai este numită şi Legea Mozaică, adică
Legea lui Moise, deoarece Dumnezeu i-am spus lui Moise toate
lucrurile cuprinse în ea şi el a scris totul într-o carte pe care a pus-o
lângă chivotul cu Cele Zece Porunci (Deuteronom 31:26). La rândul
ei, această a doua lege a fost împărţită de Dumnezeu în două,
deschizând astfel drumul spre mântuirea lumii, încă de la început. În
prima parte, se vor aduce jertfe de animale, iar în partea a doua, va fi
jertfa Domnului. La poarta Edenului se aduc jertfe pentru păcat, şi
~198~
prin ele descoperim Planul de Mântuire. Însă, într-un mod cu totul

organizat şi cu reguli foarte clare, descoperim un sistem ceremonial
stabilit de Dumnezeu prin poporul evreu în pustia Sinai.
Pentru împlinirea primei părţi, adică până la venirea Domnului
Isus, care Îşi va vărsa sângele preţios şi nevinovat pentru noi,
Dumnezeu stabileşte un sistem ceremonial în vederea facerii
ispăşiri de păcat, printr-o jertfă înlocuitoare (jertfa fiind un
animal), dar şi cu preot dintre oameni care să-L înlocuiască pe Isus.
În virtutea jertfei şi biruinţei Domnului, apare această lege în care
vor sluji preoţi dintre oameni şi va curge sânge de animale pentru
facerea ispăşirii, până va veni Mesia.
Trecem în revistă conţinutul acestei legi în punctele ei
principale. Ea cuprindea:
a. Reguli cu privire la exercitarea ritualului.
b. Reguli privind neamul preoţilor.
c. Reguli cu privire la tăierea împrejur.
d. Reguli cu privire la jertfe, atât pentru cel ce aducea jertfa,
cât şi pentru preoţii care îndeplineau ritualul.
e. Reguli cu privire la Ziua Ispăşirii.
f. Reguli cu privire la toate sărbătorile anuale.
g. Descoperiri cu privire la ce putea aduce o întinare, cât şi
reguli cu privire la curăţirea de întinăciuni.
Prin această lege, Domnul a rânduit preoţi care să slujească, puşi
în exclusivitate doar din familia lui Aaron. Deci dintre toţi oamenii
de pe pământ care au trăit vreodată, Dumnezeu a ales ca preoţi doar
pe Aaron şi urmaşii lui, adică pe copiii lui după el. „Dar cât despre
noi, Domnul este Dumnezeul nostru şi noi nu L-am părăsit; preoţii
din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, şi Leviţii stau şi îşi
împlinesc slujbele” (2 Cronici 13:10).
„Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost pus deoparte să
fie sfinţit ca preasfânt, el şi fiii lui pe vecie, ca să aducă tămâie
înaintea Domnului, să-I facă slujba şi să binecuvânteze pe vecie în
Numele Lui” (1 Cronici 23:13).
Doar ei au avut dreptul stabilit de Dumnezeu să fie preoţi, cu
menţiunea expresă, doar până avea să vină Domnul Hristos, când
începea partea a doua a acestei legi ce urma s-o împlinească El. Nu
în biruinţa vreunui preot uman suntem mântuiţi, ci în biruinţa
Domnului Hristos. Pe El l-a rânduit Dumnezeu să fie Mijlocitorul
~199~
nostru. Psalmistul declară: „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu

eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec” (Psalmi 110:4).
Dacă altcineva dintre oameni, în afară de fiii lui Aaron şi
urmaşii lui se făceau preoţi, aceasta însemna încumetare. Iar dacă,
după ungerea Domnului ca Preot şi Mare Preot, cineva dintre fii lui
Aaron ar fi îndrăznit să mai deţină funcţia de preot, lângă încumetare
se mai adăuga şi blasfemia. În concluzie, în ochii lui Dumnezeu, ca
preoţi şi mari preoţi n-au fost recunoscuţi decât Aaron şi urmaşii lui
şi doar până a venit Domnul. La fel şi sângele jertfelor de animale. El
a fost acceptat doar până la moartea Domnului.
Pavel, inspirat, spune categoric: „Căci este cu neputinţă ca
sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” (Evrei 10:4). Şi dacă
sângele animalelor n-a putut şterge păcatele, este clar că a dispărut
din slujbă la moartea Domnului.
Ceilalţi copii ai lui Levi au avut alte meniri şi nu îndeplineau
slujba de preoţi. Leviţii „puşi lângă fiii lui Aaron pentru slujba Casei
Domnului, aveau să îngrijească de curţi şi de odăi, de curăţirea
tuturor lucrurilor sfinte, de împlinirea slujbei în Casa lui Dumnezeu”
(1 Cronici 23:28).
Niciun preot din Israel nu putea să facă slujbă de mijlocire
pentru păcat, fără să aibă cu el în sanctuar sângele unei jertfe. Şi
acesta nu putea să fie decât de animal. Pe când Domnul face slujbă în
calitate de Preot şi de Mare Preot cu sângele Său, pe care nu-l
împrumută nimănui. De aceea, de la moartea Sa încoace, nimeni de
pe pământ nu poate face slujba aceasta de mijlocire, pentru că îi
lipseşte preţiosul sânge ispăşitor. Singur sângele lui Isus este
acceptat de Dumnezeu pentru iertarea de păcat. Şi, dacă cineva dintre
oameni spune că poate face slujba de mijlocire folosindu-se de
sângele lui Isus, aceasta este o încumetare şi o blasfemie la adresa lui
Dumnezeu.
Pentru că preoţii n-au recunoscut pe Domnul ca fiind Cel ce era
reprezentat prin sistemul ceremonial slujit de ei şi fiindcă acel sistem
a încetat să mai fie recunoscut de Dumnezeu, ei au rămas fără
prezenţa Domnului, exercitând un ritual devenit fără nicio valoare.
Şi, dacă Dumnezeu nu l-a mai recunoscut, şi nici neutru nu poate fi,
înseamnă o slujire adusă diavolului.
Evreii care n-au crezut în Isus n-au înţeles nici până azi lucrul
acesta. Din cauza sistemului la care au ţinut atât de mult,
~200~
respingându-L pe Isus, au parte de pierzarea veşnică. Nu s-a putut

rămâne şi cu sistemul preoţesc uman şi cu Isus. Din două a rămas
unul – Isus. Trebuia schimbată destinaţia sanctuarului şi să fie făcută
o casă de rugăciune ca şi celelalte apărute în urma predicări
Evangheliei de către apostoli.
În întreagă Epistola către Evrei, apostolul Pavel caută să-i
convingă pe cei care se îndoiau în credinţa lor, în Isus ca Mântuitor,
cât şi pe preoţii, cărturarii, fariseii şi pe evreii care L-au respins pe
Hristos, rămânând la vechiul sistem de primire a neprihănirii, că ei
săvârşesc un ritual care în cer e declarat încheiat.
Ucenicul Ioan a consemnat un eveniment deosebit care a avut
loc la cruce. El spune că, atunci „când a luat oţetul, Isus a zis: ’S-a
isprăvit!’ Apoi, Şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul” (Ioan 19:30).
Prin această declaraţie, înţelegem biruirea lui Satana şi astfel
hotărârea de a-l nimici s-a realizat, apoi s-a realizat mântuirea
noastră, dar aici se încheie şi preoţia umană. De atunci, de când Isus
a zis „S-a sfârşit” a început partea a doua a Legii de curăţire de păcat,
avându-L Preot pe El, prin care se primeşte neprihănirea.
Despre Legea Ceremonială în prima ei parte, nu trebuia să mai
vorbească nimeni după moartea Domnului. Ea a dispărut din
contabilitatea cerului la moartea Domnului Isus pe cruce şi nu mai
există nici jertfă de animale, deoarece Isus este Mielul lui Dumnezeu
care ridică păcatul lumii, şi nici preot dintre oameni, deoarece
Hristos este Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec şi slujeşte în
Sanctuarul ceresc.
Am spus că tot ce cuprindea Legea Ceremonială era o
descoperire a ceea ce va face Domnul Isus. Şi ca orice profeţie,
atunci când îşi găseşte împlinirea, dispare. Devine un eveniment
depăşit şi de domeniul trecutului.
Nu se poate contesta faptul că înainte de Hristos, neprihănirea se
căpăta prin împlinirea Legii Ceremoniale, cu jertfă de animale prin
care păcătosul trebuia să privească, prin credinţă, în viitor, la Isus,
Mielul lui Dumnezeu, care va ridica păcatul lui. Însă, după jertfirea
Domnului, neprihănirea nu se mai capătă prin Legea Ceremonială, ci
prin credinţa în Hristos. De aceea Pavel spune în Romani 10:4: „Căci
Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată
căpăta neprihănirea.”
~201~
Legea aceasta prin care se capătă neprihănirea, nici în slujirea

Domnului nu are caracter veşnic. Când Isus încheie mijlocirea Sa în
Sanctuarul ceresc, vor fi rostite cuvintele: „Cine este nedrept să fie
nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe;
cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine
este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 22:11).
Atunci are loc sfârşitul acestei legi de curăţire pentru păcat. Ea
dispare din analele cerului. Dumnezeu a adăugat această lege pentru
facerea ispăşirii de păcatul călcării Celor Zece Porunci, cu
valabilitate doar până când Isus va încheia mijlocirea Sa, dezbrăcând
haina de Mijlocitor şi îmbrăcând haina de Judecător. El va fi
Judecătorul celor ce au călcat în picioare jertfa Lui, şi va stabili
pedeapsa în iazul de foc. Mântuire nu va mai fi pentru nimeni.
LEGILE LUI ISRAEL DUPĂ HRISTOS
În epistolele lui Pavel, descoperim patru legi despre care se

vorbeşte, şi foarte mulţi cititori ai Sfintelor Scripturi le amestecă,
considerându-le o singură lege. Şi dacă Legea s-a desfiinţat, pentru ei
nu mai rămâne niciuna. Iar dacă Pavel spune că rămâne valabilă
Legea, sunt foarte încurcaţi. Ei fac o mare greşeală amestecându-le,
deoarece ele se pot distinge foarte bine. Acestea sunt: Legea Celor
Zece Porunci şi Legea Ceremonială, despre care am vorbit mai sus,
iar în Epistola către Romani, Pavel aduce în discuţie alte două legi
noi după denumire, şi anume:
1. Legea Duhului de viaţă
2. Legea păcatului şi a morţii
În Romani 8:2, se spune: „În adevăr, Legea Duhului de viaţă în
Hristos Isus m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.”
Legea păcatului şi a morţii se manifestă în fiecare om de pe
pământul nostru. Orice om care se naşte nu se poate să nu
păcătuiască şi să nu moară. Aceasta este o lege care va ţine cât va fi
~202~
lumea noastră. Nimeni nu ar fi putut scăpa de ea, dacă nu ar fi plătit

cu jertfa Sa, Domnul Isus. Astfel a apărut „Legea Duhului de viaţă”
care „M-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.”
În altă exprimare, apostolul face referire la Legea păcatului şi a
morţii, în multe locuri, când vorbeşte de „umblarea după lucrurile
firii pământeşti” care este „moarte”. Într-un limbaj uzual, noi o
numim Legea firii, care cuprinde toate relele pe care le săvârşim noi
oamenii, vrând-nevrând, atunci când nu Îi slujim Domnului. Această
lege aparţine diavolului.
Este de-a dreptul uimitor că Legea păcatului şi a morţii este
confundată de unii cu Legea Celor Zece Porunci. În discuţiile pe care
le-am purtat cu fraţi din bisericile evanghelice, am întâlnit pe unii
care s-au folosit de versetul 2 din Romani 8 ca să susţină că Legea
păcatului şi a morţii, de care am fost izbăviţi prin Legea Duhului de
viaţă, sunt Cele Zece Porunci. Mă mir cum pot spune aşa ceva! Dacă
Cele Zece Porunci sunt Legea păcatului şi a morţii de ce ar fi adus-o
la existenţă Dumnezeu? De ce ar fi vestit-o de pe Sinai? Şi dacă, într-
adevăr, ar fi aşa, de ce nu mor şi îngerii credincioşi Domnului, care
ascultă de ea? Şi apoi de ce a hotărât Dumnezeu ca, prin venirea
Domnului Isus, să vestească această Lege pe care o numeşte „Mare şi
Minunată” (Isaia 42:21), dacă aduce moartea? Vorbeşte Dumnezeu
în mai multe feluri?
Acelaşi apostol Pavel, spune: „Dar văd în mădularele mele o
altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă
ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul
de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Mulţumiri fie
aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Astfel dar, cu
mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească,
slujesc legii păcatului” (Romani 7:23-25).
Legea primită de mintea lui Pavel nu poate fi altceva decât
Legea lui Dumnezeu care este în totală opoziţie cu legea firii umane.
Legea din mădularele noastre, moştenită prin naştere, este „legea
păcatului şi a morţii”, care a intrat în lume prin neascultarea
părinţilor noştri de Cele Zece Porunci. Şi dacă, Mântuitorul nostru
n-ar fi intervenit să ne scape, noi eram pierduţi.
Pentru că Legea păcatului şi a morţii era în trupul lui Pavel,
chiar dacă în minte era Legea lui Dumnezeu şi ajunsese un sfânt, el
spune că se purta aspru cu trupul lui şi-l ţinea în stăpânire ca nu
~203~
cumva, după ce a propovăduit altora, el să cadă şi să fie lepădat. (1

Corinteni 9:27).
De aici, înţelegem că trebuie să ne verificăm starea noastră
spirituală, aşezându-ne în faţa poruncilor lui Dumnezeu, în fiecare
clipă a vieţii. Nu există o stare la care omul să ajungă să spună că a
devenit sfânt şi apoi să poate merge pe drumul drept ignorând Cele
Zece Porunci. Atunci când cineva crede că a ajuns la acea stare şi nu
se mai aşază în faţa Legii, se va prăbuşi sau este deja prăbuşit pe
latura spirituală. E nevoie de luptă continuă cu firea noastră care este
împotriva Legii lui Dumnezeu, ca nu cumva să cădem. Adică trebuie
să ai totdeauna în atenţie modul cum te raportezi faţă de Cele Zece
Porunci. Ele sunt îndreptarul. Cât timp avem trupul acesta supus
păcatului, putem cădea dacă nu ne predăm pe deplin Domnului în
fiecare zi, ţinându-ne în totul totului tot numai de Domnul. Dacă
accidental am păcătuit, avem asigurarea că ne putem ridica.
„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă
cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel
neprihănit” (1 Ioan 2:1). Înţeleptul Solomon, inspirat, spune: „Căci
cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbe 24:16).
Singurul lucru prin care vei şti că ai păcătuit sau că ai căzut sunt
Cele Zece Porunci, pentru ca apoi să simţi nevoia de reabilitare.
Conştient fiind că ai păcătuit, vei cere din nou iertare Domnului, iar
El îţi va spune: „Nu te osândesc; du-te şi să nu mai păcătuieşti.”
Dacă aţi înţeles faptul că legile nu se pot confunda între ele, aţi
realizat cel mai important lucru. În controversa descoperită în
epistole, Legea discutată şi neacceptată de Pavel este Legea
Ceremonială.
Deşi prima parte a ei trebuia să se încheie la moartea Domnului,
din pricina preoţilor, a fariseilor şi a cărturarilor care au susţinut-o,
ea rămâne sâmburele discordiei în discuţiile lui Pavel. Doctrina ei se
numeşte iudaism, iar susţinătorii, iudaizanţi. În locul acestei legi, ar
fi trebuit să se vorbească de Legea Duhului de viaţă.
Ţinând la această lege în care slujeau ei, şi pentru a fi
recunoscuţi, iudaizanţii impuneau apostolilor şi credincioşilor să
practice ritualul Legii Ceremoniale. În persoana lui Pavel, Dumnezeu
a avut un om pregătit, un vas pe care l-a ales pentru ca prin el să
explice şi să aducă cunoştinţa adevărului. Pentru că el nu mai este de
acord cu păzirea Legii Ceremoniale, acest lucru a făcut ca între el şi
~204~
mulţi iudei să fie discuţii cu privire la această lege şi chiar să-l

persecute pe apostol până la moarte.
În Antiohia, el L-a predicat pe Isus şi mântuirea prin El,
spunând oamenilor că „oricine crede este iertat prin El de toate
lucrurile de care n-au putut fi iertaţi prin Legea lui Moise” (Faptele
Apostolilor 13:39).
Înălţându-L pe Domnul Hristos, Pavel a înlăturat Legea lui
Moise, făcând-o fără valoare. Acest lucru a alarmat pe iudaizanţi.
Cuvântul spune mai departe: „Câţiva oameni, veniţi din Iudeea,
învăţau pe fraţi şi ziceau: ’Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după
obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi’” (Faptele Apostolilor 15:1).
Tăierea împrejur nu era un act cerut de Cele Zece Porunci, ci de
Legea Ceremonială. Potrivit cu învăţătura oamenilor veniţi din
Iudeea, înţelegem două aspecte pe care le credeau ei în mod
categoric.
1. Tăiat împrejur, însemna sigur rezolvată problema mântuirii.
2. Netăiat împrejur însemna să nu ai nicio şansă pentru a fi
mântuit. Hristos nu-i pe nicăieri.
Crezul acesta face fără nicio valoare credinţa în Isus. După
părerea „oamenilor veniţi din Iudeea”, cei dintre neamuri degeaba au
crezut în Hristos. Mântuirea nu este prin Hristos, ci prin nişte fapte
ale Legii Ceremoniale. Astfel ei lepădau pe Domnul Isus, apelând la
Lege pentru mântuire.
Studiind în continuare capitolul 15 din Faptele Apostolilor,
descoperim şi alţi susţinători ai aceloraşi învăţături ale „oamenilor
veniţi din Iudeea”. În versetul 15, zice: „Atunci, unii din partida
fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au zis că neamurile trebuie să
fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise”
(Faptele Apostolilor 15:5).
Părerea mea este că „oamenii veniţi din Iudeea” nu erau creştini
şi mi se pare normal ca ei să-şi propovăduiască crezul. Însă este
uimitor să descoperim în Biserica Creştină persoane care-i susţineau.
Adică în biserică erau două categorii de creştini. Partida fariseilor şi
ceilalţi. După câte înţelegem, între ei erau diferenţe de vederi cu
privire la unele lucruri. Descoperim că fariseii susţineau aceleaşi
lucruri ca şi „oamenii din Iudeea” şi cereau ca bărbaţii dintre
neamuri să fie tăiaţi împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui
~205~
Moise. Deci „oamenii din Iudea” aveau în biserică suporteri ce le

susţineau şi propagau părerile.
Cererea a fost lansată apostolilor şi întregii adunări. Aceştia au
analizat-o şi au ajuns la concluzia că nu mai este cazul să se mai
practice tăierea împrejur. Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Acum dar,
de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug
pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?” (Faptele
Apostolilor 15:10).
Tăierea împrejur este ceea ce Iacov a numit „jugul pe care nici
părinţii lor şi nici ei n-au putut să-l poarte.”
Pentru că tăierea împrejur era un act ce făcea parte din Legea lui
Moise, iar apostolii declară că nu mai sunt de acord să mai fie
săvârşit, se înţelege că ei n-au mai fost de acord să mai fie păzită
Legea lui Moise.
Majoritatea creştinilor de azi cred că Legea lui Moise înseamnă
Cele Zece Porunci. Şi prin faptul că apostolii şi Pavel nu sunt de
acord ca creştinii să mai păzească Legea lui Moise, înţeleg de fapt, că
nu trebuie să mai păzească Cele Zece Porunci. Astfel se stabileşte că
Legea Celor Zece Porunci s-a desfiinţat. Însă nu există niciun
argument pe care să-l aducem şi prin care să susţinem că cei dintre
neamuri, care primiseră credinţa în Isus erau călcători ai Celor Zece
Porunci. Nu găsim scris nicăieri, în Sfintele Scripturi, şi nici prin
deducţie nu reiese că fariseii, care erau aşa de impunători, cereau ca
neamurile să nu aibă alţi dumnezei, să nu-şi facă chipuri cioplite, să
nu ia în deşert Numele lui Dumnezeu, să păzească Sabatul, să nu
desfrâneze sau să fure etc., adică să păzească Cele Zece Porunci, iar
Pavel şi apostolii se împotriveau, zicând că nu mai trebuie păzite.
Neamurile nu erau învinuite că nu păzesc Cele Zece Porunci. Pavel
nu le spunea că nu mai trebuie păzite. Dimpotrivă. Apostolul Pavel,
în Romani 3:31, zice: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea?
Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.”
Eu nu pot să admit că Pavel amestecă lucrurile spunând odată
într-un fel, altădată într-alt fel, ca unul care nu ştie ce vrea. El face
distincţie între legi. Ştie să aşeze la locul lor Cele Zece Porunci şi ştie
şi ce spune când se referă la Legea lui Moise. Celor din Antiohia le-a
spus că „oricine crede este iertat prin Hristos de toate lucrurile de
care n-au putut fi iertaţi prin Legea lui Moise” (Faptele apostolilor
13:39). Astfel apostolul dezice Legea lui Moise şi, în toate epistolele
~206~
sale, descoperim că se împotriveşte tuturor celor care impuneau

creştinilor să mai păzească această lege. Din ceea ce el spune în
verset, putem stabili că Legea lui Moise la care se referă, este Legea
Ceremonială. Eu susţin că Legea lui Moise, la care se face referire nu
însemnă Cele Zece Porunci şi aduc ca argument două aspecte
incontestabile:
1. În text, se vorbeşte de iertare prin Legea lui Moise. În niciun
caz Legea Celor Zece Porunci, n-a adus şi nici nu aduce iertare, ci
Legea jertfelor. Prin această lege se căpăta iertarea sau neprihănirea
înainte de Hristos. Acum Pavel aşază iertarea prin Legea lui Moise în
contrast cu iertarea prin Hristos. Hristos exclude Legea Jertfelor şi El
face curăţirea de păcat.
2. Moise nu are niciun aport în aducerea la existenţă a Celor
Zece Porunci, nici în declamarea lor şi nici în scrierea lor. Mergem în
Vechiul Testament pentru a descoperi argumentele prin care susţin
acest adevăr.
După ce a rostit cu vocea Sa Cele Zece Porunci, Dumnezeu în
persoană a chemat pe Moise pe munte şi i-a dat tablele cu această
Lege scrisă pe ele de către Dumnezeu (Exod 31:18).
Mai sus am spus că în Biblie Cele Zece Porunci sunt numite
Legea lui Dumnezeu. Un exemplu concludent că Cele Zece Porunci
se numesc Legea lui Dumnezeu îl avem în Psalmi: „Pentru că n-au
ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după
Legea Lui” (Psalmi 78:10). Aici Cele Zece Porunci sunt descoperite
ca fiind legământul lui Dumnezeu şi Legea Sa, nicidecum a lui
Moise.
Referindu-se tot la Cele Zece Porunci, Pavel zice: „Fiindcă,
după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu” (Romani 7:22).
Un alt exemplu care ne arată că Cele Zece Porunci sunt numite
Legea lui Dumnezeu, cu menţiunea că a fost doar dată prin Moise şi
nimic mai mult, este în Neemia unde se zice: „Au făgăduit cu
jurământ şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin
Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate
poruncile Domnului, Stăpânului nostru, orânduirile şi legile Lui”
(Neemia 10:29).
Măcar că toate legile date prin Moise sunt ale lui Dumnezeu,
deoarece El le-a stabilit, totuşi legile pe care Dumnezeu i-a spus lui
~207~
Moise să le scrie într-o carte, se numesc Legea lui Moise sau Legea
Mozaică.
Referindu-ne la ceea ce a scris el, înţelegem că este vorba de
patru legi, şi anume:
1. Legea Ceremonială.
2. Legea judecătorească.
3. Legea financiară.
4. Legea sanitară.
Cu toate că acestea se pot numi pe bună dreptate Legea lui
Dumnezeu, ori de câte ori în Evanghelie se menţionează ceva din
cuprinsul acestor legi, se poate spune că fac parte din Legea lui
Moise. Sau, ori de câte ori se face referire la Legea lui Moise, trebuie
înţeles doar cele cuprinse în aceste patru legi, fără a fi inclus ceva din
Cele Zece Porunci. Legea scrisă de Moise a fost pusă lângă chivotul
cu Cele Zece Porunci pentru a rămâne o Lege separată. Astfel
înţelegem că Dumnezeu şi-a rezervat Legea Celor Zece Porunci ca
fiind în exclusivitate a Lui. Din context şi după conţinut se face
distincţie între cele patru legi şi Cele Zece Porunci. De ce oare n-a
scris totul Dumnezeu?
Descoperim o foarte mare diferenţă între ceea ce a scris Moise
şi ceea ce a scris Dumnezeu. Fiecare scriere este asemenea
scriitorului. Dumnezeu, fiind veşnic şi neschimbător, a scris ceea ce
este veşnic şi neschimbător. Cele Zece Porunci sunt din veşnicie ca
Dumnezeu şi neschimbătoare tot ca El. Ele au existat înainte de
apariţia păcatului şi vor rămâne şi după eradicarea lui din Univers.
Ceea ce a scris Moise, arată că aşa cum omul este trecător, la fel
sunt şi cele scrise de el – trecătoare. Pentru că ele au fost introduse
după apariţia păcatului fiind necesare doar cât va fi el, când se va
încheia istoria păcatului, vor dispărea şi legile scrise de Moise.
Prin exemplele pe care le dau în continuare, descoperim că
evreii făceau distincţie clară între Cele Zece Porunci şi celelalte legi,
care se numesc Legea lui Moise. Daniel declară: „Ci tot Israelul a
călcat Legea Ta, şi s-a abătut, astfel ca să n-asculte de glasul Tău.
De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui
Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui
Dumnezeu” (Daniel 9:11).
~208~
„Legea Ta”, la care se referă, sunt Cele Zece Porunci scrise de

Dumnezeu, iar blestemele şi jurămintele au fost scrise de Moise în
cartea Legii şi de aceea i se atribuie lui.
Al doilea exemplu în acest sens, este în Ezra, unde se spune:
„Iosua, fiul lui Ioţadac cu fraţii săi preoţii şi Zorobabel, fiul lui
Şealtiel cu fraţii săi, s-au sculat şi au zidit altarul Dumnezeului lui
Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în Legea
lui Moise, omul lui Dumnezeu” (Ezra 3:2).
Se spune că arderile de tot făceau parte din Legea lui Moise. Ele
erau cuprinse în Legea Ceremonială care a fost scrisă de Moise. Se
vede clar că evreii ştiau să facă distincţie între Legea lui Dumnezeu
şi Legea lui Moise.
În urma explicaţiei de până aici, cred că s-a înţeles că Legea lui
Moise se numeşte doar ce a scris el cu mâna lui, nu şi Cele Zece
Porunci pe care le-a scris Dumnezeu.
Chiar dacă Pavel şi apostolii nu mai sunt de-acord ca cei dintre
neamuri să fie tăiaţi împrejur şi să păzească Legea lui Moise, aceasta
nu înseamnă că ei au exclus toate celelalte din cuprinsul Legii lui
Moise, declarând că nu mai sunt valabile. Legea sanitară, Legea
financiară şi, excluzând articolul pedepsirii cu moartea din Legea
judecătorească, toate rămân valabile şi astăzi.
Atunci când se referă la Legea lui Moise pe care fariseii o
impuneau a fi păzită, iar apostolii n-o mai recunoşteau ca fiind
valabilă, era tot ce cuprindea Legea Ceremonială.
Dacă în Faptele Apostolilor găsim o controversă între apostoli şi
iudaizanţi, aceasta se extinde şi în Romani, Galateni, Coloseni şi
Evrei.
Referindu-ne la Epistola către Coloseni, înţelegem din cuprinsul
ei că, în biserică, erau discuţii serioase care l-au ţinut pe Pavel într-o
stare alarmantă, primind informaţii de la fraţii din Colose. Creştinilor
de acolo li se cerea să păzească lucrurile din Legea lui Moise. Ca
răspuns la frământările reieşite din controversele provocate de
iudaizanţi, apostolul trimite creştinilor următorul îndemn:
„Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură,
sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu
privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul
este al lui Hristos. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării,
făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri,
~209~
amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie

deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de
Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul
încheieturilor şi al legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă
Dumnezeu. Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile
începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă
supuneţi unor porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare
lucru!” Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi
sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o
înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi
asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării
firii pământeşti” (Coloseni 2:16-23).
Şi aici apar aceleaşi categorii de persoane. Acestea sunt:
1. Cei ce rămăseseră la vechiul sistem ceremonial,
respingându-L pe Domnul.
2. Cei ce-L primiseră pe Domnul şi deveniseră creştini.
3. Cei ce deveniseră creştini intrând în biserică, dar care
susţineau unele din vechile practici ale Legii Ceremoniale pe care le
impuneau şi fraţilor lor. Aceştia se lăsau alimentaţi de cei din prima
categorie cu vechile învăţături, dar voiau fie şi cu Hristos. Astfel ei Îl
amestecau pe Hristos cu vechea rânduială.
În pasaj, se vorbeşte despre un ritual religios, ce cuprindea jertfe
de mâncare şi băutură, zile de sărbătoare, luni noi şi Ziua Ispăşirii
care era „o zi de Sabat” după cum se spune în Levitic. „În ziua a
zecea a acestei a şaptea luni, va fi Ziua Ispăşirii… Aceasta să fie
pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în
ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să
prăznuiţi Sabatul vostru” (Levitic 23:27,32).
Pentru că apostolul numeşte lucrurile la care se referă „umbra
lucrurilor viitoare”, de aceea înţelegem că acestea erau parte din
Legea Ceremonială. Întreagă această lege, era umbra lucrurilor
viitoare. Şi pentru că Sabatul la care se referă îl descoperă ca făcând
parte tot din „umbra lucrurilor viitoare”, este dovada cea mai
concludentă că nu se referă la Sabatul zilei a şaptea, ci aşa cum am
arătat, este vorba de Ziua Ispăşirii. În Epistola către Evrei, în
capitolul 10:1, Pavel arată foarte clar la ce se referă când vorbeşte de
umbră. El spune: „În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor
viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin
~210~
aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să-i facă

desăvârşiţi pe cei ce se apropie.”
Singura lege care este numită „umbra” este Legea Ceremonială.
Tot ce cuprindea ea însemna doar o imagine sau o profetizare a ceea
ce urma să fie prin Domnul Hristos.
Cele Zece Porunci nu sunt numite umbra, deoarece nu este o
lege profetică. Ea nu spune nimic de venirea lui Isus ca Miel de
jertfă, ci este Legea guvernării lui Dumnezeu. Ea există dinainte de
apariţia păcatului în Univers şi, din pricina călcării ei de către părinţii
noştri, noi murim şi a murit şi Domnul. Deci şi aici, în discuţie, este
tot Legea Ceremonială.
Pavel spune că cei ce practicau încă ritualul acestei legi nu se
mai închinau lui Dumnezeu, ci era o „închinare la îngeri”. Îngerii
sfinţi nu primesc închinarea. Ei ştiu că doar Dumnezeu are acest
drept. Dar pentru că Satana pretinde a fi Dumnezeu, orice ritual
religios care nu este aşa cum cere Domnul este un omagiu adus
diavolului. Aici trebuie să fim foarte atenţi, pentru că, din toate
ritualurile religioase, unul singur este al Domnului, iar restul
nenumăratelor ritualuri religioase, sunt un omagiu adus diavolului.
El a mistificat adevărul şi, pretinzând că lumea aceasta îi aparţine, a
dorit ca toţi să ne închinăm lui. Chiar şi Domnului Isus i-a cerut să i
se închine.
Dumnezeu recunoaşte ca închinători ai Săi pe cei ce se ţin „în
totul totului tot numai de Domnul” (Deuteronom 18:13), adică pe cei
ce se închină Lui în duh şi adevăr (Ioan 4:24). Orice amestec admis
în ritualul curat al Domnului face ca acel ritual să devină al
diavolului. Un pic de otravă într-un vas cu ciorbă bună de consumat,
duce la lepădarea ei.
Satana a pus stăpânire pe sistemul ceremonial iudaic, iar cei ce
L-au respins pe Domnul Hristos, rămânând la acest sistem, se
închinau diavolului.
Dovada că iudaizanţii din afara bisericii, cât şi cei din biserică
nu-I slujeau lui Hristos, reiese din cuvintele: „se închină la îngeri” şi
„nu se ţine strâns de Capul” (Coloseni 2:18,19).
În loc de a spune că se închinau îngerilor, se poate spune că se
închinau demonilor. Şi, pentru că fiecare om lucrează pentru stăpânul
lui, iudaizanţii din ambele categorii făceau presiuni asupra celor
credincioşi să primească unele practici ale Legii Ceremoniale, printre
~211~
care şi tăierea împrejur. Dacă creştinii, în timp ce mărturiseau că cred

în Hristos, s-ar fi întors şi la unele practici din Legea Ceremonială,
însemna tot slujire la demoni şi acesta era scopul lui Satana.
Combinându-le pe amândouă, nu poţi spune că-I slujeşti lui
Dumnezeu.
Creştinilor din Colose ce erau judecaţi şi criticaţi de iudaizanţi
pentru că nu mai păzeau practici din vechiul sistem, Pavel le spune
să nu se lase judecaţi de nimeni. Adică să rămână statornici în noua
credinţă primită de ei.
De asemenea, Pavel se referă şi la alte lucruri, de exemplu: „nu
lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru” care intrau tot în categoria
„învăţăturilor începătoare ale lumii”. Aceste lucruri ţineau de întinare
şi erau cuprinse în Legea Ceremonială. A se atinge de un mort, de un
om necurat, de un lucru pe care a pus mâna un om necurat, toate
acestea şi multe altele de acest fel, aduceau întinare înainte de
Hristos (Levitic 15).
„Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat şi cine
se va atinge de el, să fie necurat până seara” (Numeri 19:22).
Pe baza acestui verset şi a celor asemenea lui, evreii au introdus
destule alte porunci omeneşti. Printre cele adăugate şi socotite ca o
întinare, era şi „a mânca cu mâinile nespălate”. Fariseii au învinuit pe
Domnul Hristos, găsind motivul că ucenicii Lui mâncau cu mâinile
nespălate şi nu se ţineau de datina bătrânilor. Biblia spune: Atunci
nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:
„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală
mâinile când mănâncă” (Matei 15,:1,2).
„Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare
băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. Şi când se întorc din
piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte
obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a
urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor” (Marcu 7:3,4).
Ei se gândeau că s-ar putea să se fi atins de ceva care le-a adus
întinare şi au devenit necuraţi. Iar dacă stau la masă necuraţi şi ating
alimentele, devin şi ele necurate şi nu trebuia să le consume necurate.
Aşa că potrivit cu concepţia lor, alimentele nu trebuiau atinse şi, cu
atât mai mult, gustate înainte de a face o baie ceremonială, prin care
socoteau că deveneau curaţi şi apoi puteau să se atingă şi să consume
alimentele. Dar şi un om curat, dacă se atingea de alimente pe care le
~212~
atinsese un necurat, se considera că devine şi el necurat potrivit cu

concepţia lor. Aşa că nu trebuia să se atingă de ele. Aici se aplica „nu
lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”
Dacă în calitate de creştin nu făceai o baie ceremonială înainte
de masă, ca fariseii şi ceilalţi iudei, erai criticat şi atenţionat că nu ai
respectat datina bătrânilor. Însă în Evanghelie nu veţi găsi că
Dumnezeu a zis că, dacă cel necurat va face o baie ceremonială
înainte de masă, va fi curat, putând servi masa fără întinarea dinainte.
Dimpotrivă, orice om necurat, chiar dacă se scălda, tot era necurat
până seara. Sau în unele cazuri, necurăţia ţinea mai multe zile. Şi
dacă Dumnezeu ar fi interzis celui necurat să mănânce în timpul
necurăţiei lui, pentru că atingându-se de alimente ele devin necurate
şi nu trebuia să le consume aşa, însemna că el trebuia să rabde în tot
timpul necurăţiei lui. Oare putea să reziste nemâncat atâtea zile? Şi
apoi ce zicea cel necurat, dacă Dumnezeu îi impunea să rabde atâtea
zile? Nu avea el simţământul că Dumnezeu e rău, pentru că îl
chinuia? Dar tocmai pentru că necurăţia ţinea până la apusul soarelui
în unele cazuri, iar în altele, mai multe zile şi omul trebuia să
mănânce, Dumnezeu n-a stabilit că alimentele devin necurate, pentru
că un necurat se atinge de ele. Conducătorii religioşi au introdus o
asemenea regulă, care în ochii lui Dumnezeu nu are nicio valoare.
Când fariseii şi cărturarii i-au atras atenţia Domnului Hristos că
ucenicii mănâncă cu mâinile nespălate şi nu se ţin de datina
bătrânilor (vrând să arate prin aceasta că ei slujesc meticulos lui
Dumnezeu), Domnul a răspuns prin cuvintele din prorocia lui Isaia,
spunând: „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte
porunci omeneşti” (Matei 15:9). Deci erau porunci omeneşti, nu
porunci de la Dumnezeu. Apoi, „drept răspuns, El le-a zis: „Orice
răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din
rădăcină” (Matei15:13). Adică orice adăugire la regulile divine va fi
smulsă din rădăcină şi, bineînţeles, aruncată în foc împreună cu cel
ce a adăugat. (Vezi Apocalipsa 22:18,19.)
Despre ceea ce fariseii şi cărturarii socoteau o necurăţie,
Domnul Hristos a spus „că orice intră în gură merge în pântece, şi
apoi este aruncat afară în hazna” (Matei 15:17). Prin aceasta,
Domnul a vrut să spună că aduc necurăţie numai lucrurile stabilite de
Dumnezeu, nu şi cele stabilite de oameni.
~213~
Afară de carnea animalului adus ca jertfă, pe care sub nicio

formă un necurat nu trebuia să o atingă, niciun alt aliment nu era
interzis a fi atins de un necurat spre a-l consuma în timpul necurăţiei
lui. Atingerea lui de ele nu le făcea necurate.
Ca dovadă că se referă la aceleaşi lucruri pe care le-am studiat
din Matei şi Marcu, Pavel foloseşte aceeaşi exprimare ca a Domnului
despre „nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”, spunând: „Toate
aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate
pe porunci şi învăţături omeneşti” chiar dacă „au, în adevăr, o
înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi
asprime faţă de trup (...), nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării
firii pământeşti”. (Coloseni 2:23). Deci firea nu se sfinţeşte prin
respectarea a ceea ce este omenesc.
Faptul că unii făceau presiuni asupra creştinilor impunând
crezul lor şi practicarea lucrurile pe care ei le păstrau, aceasta
înseamnă intoleranţă religioasă. Nimeni nu are voie să se lege de
credinţa ta. Este adevărat că fiecare poate propovădui credinţa lui şi
poate spune punctul de vedere, dar nu are voie să impună celuilalt
convingerile lui. Noi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu de
ceea ce am făcut şi de ceea ce n-am făcut, dar a judeca pe celălalt nu
este treaba mea şi a ta.
La rândul său, cel care predică Evanghelia, potrivit cu punctul
lui de vedere, trebuie să fie şi el maleabil şi să primească un adevăr
pe care îl poate descoperi în timpul predicării, poate tocmai de la cei
cărora le predică.
Ideea respectivă, s-o compare cu întreg adevărul Scripturii şi s-o
accepte, dacă se încadrează în întreg adevărul biblic. Iar dacă din
pricina acelei idei noi, care înseamnă un nou adevăr, trebuie să
renunţe la ceea ce credea mai înainte, să renunţe! Şi dacă trebuie să
schimbe şi biserica, s-o schimbe! Fiecare trebuie să ne întemeiem
credinţa doar pe Cuvântul Sfintelor Scripturi şi niciodată să nu ne
oprim la un punct în care să credem că Dumnezeu nu mai are altceva
să ne mai descopere. Toată viaţa avem de învăţat din Biblie. Cel care
se opreşte la un punct şi crede că atât este nevoie să cunoască, pierde
ocazia mântuirii.
Prin cuvintele: „Nimeni să nu vă judece cu privire la...”, nu
trebuie să înţelegem nicidecum că cei ce primiseră credinţa în Hristos
călcau Cele Zece Porunci, iar Pavel le spunea că atunci când cei din
~214~
jur îi atenţionau şi-i mustrau pentru călcările lor de Lege, ei să nu se

lase judecaţi şi să nu le dea atenţie, mergând mai departe în
fărădelegile lor, fără să le pese de ceea ce zic ceilalţi. În niciun caz,
aşa nu poate fi dedus. Dacă cineva crede că Pavel i-a chemat, prin
Hristos, pe oameni la călcarea Celor Zece Porunci, înseamnă că
Biserica creştină era o biserică a hoţilor, a idolatrilor, a ucigaşilor, a
călcătorilor de Sabat, a pofticioşilor, a desfrânaţilor, a mâncăcioşilor,
a beţivilor etc.
Creştinismul nu a fost un bolid care a lovit în principiile divine
şi, dându-le la o parte, lumea creştină să rămână fără principii. Aşa
ceva nu se poate. Domnul Hristos, întemeietorul creştinismului, n-a
fost fără principii. Dimpotrivă, El a venit să vestească o lege mare şi
minunată, cu gura Sa, şi prin viaţa Sa (Isaia 42:21).
Isus a dovedit o trăire total deosebită faţă de noi, pământenii.
Trăire deosebită înseamnă reguli deosebite. Şi prin tot ceea ce a făcut
El a spus că a descoperit pe Tatăl. Deci prin Fiul, Tatăl ne-a
descoperit regulile Sale de vieţuire. Acesta a fost marele scop al
trimiterii Domnului Hristos pe acest pământ. Versetul din Isaia, citat
mai sus, a spus că „pentru dreptatea lui Dumnezeu, Isus a vestit
Legea aceea mare şi minunată.”
Dacă Dumnezeu a ţinut pentru dreptatea Sa să vestească prin
viaţa Domnului Hristos Legea, înseamnă că în punctul acesta a fost
lovit. Şi atunci înseamnă că misiunea Domnului a fost de a restabili
valoarea şi valabilitatea Legii lui Dumnezeu.
Lucrurile pentru care creștinii erau judecaţi, amintite în texte, nu
erau lucruri pe care creştinii le practicau, ci ei erau judecaţi tocmai
pentru că nu le mai practicau. Din această cauză, li se reproşa lor, ca
şi nouă astăzi.
Pentru că eu nu sărbătoresc Paştele, Crăciunul, Boboteaza şi alte
sărbători ortodoxe, nu fac pomeni la morţii mei etc., mi se reproşează
astfel „Tu de ce nu păzeşti acestea, dacă eşti adventist? Ele nu sunt
tot din Biblie? Astfel înţelegem că la fel li se reproşa şi celor din
Colose. „Dacă aţi schimbat religia, cum de nu mai păziţi lucrurile
Legii lui Moise?”
Învinuirile aduse celor din Colose erau că nu mai ţineau luni
noi, zilele de sărbătoare, Ziua Ispăşirii socotită ca şi o zi de Sabat,
nu mai aduceau jertfe de mâncare şi băutură şi nu mai practicau
~215~
celelalte lucruri care erau legitime în funcţionarea lor înainte de

Hristos.
În Epistola către Evrei, apostolul Pavel se referă la aceste lucruri
ca fiind cuprinse în Legea Ceremonială. El zice: „Aceasta era o
asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe,
care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea
cerută de cugetul lui. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date, ca
toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la
o vreme de îndreptare” (Evrei 9:9.10).
Toate acestea nu au nicio legătură cu Cele Zece Porunci, ci cu
Legea Ceremonială. (Vezi Levitic 23.) Erau practici care trebuiau
săvârşite cu două scopuri.
1. Pentru a vesti venirea lui Hristos ca Mesia. Adică totul
era o profeţie.
2. Prin practicarea lor, descopereau credinţa în
Eliberatorul promis şi astfel căpătau neprihănirea.
Odată ce a venit Domnul, ce nevoie mai era de săvârşirea acelor
lucruri? Evreii care au rămas la respectarea Legii Ceremoniale, Îl
aşteaptă şi astăzi pe Hristos ca Mesia. Ei n-au văzut din Lege că
Hristos a fost Cel vestit de ea. În 2 Corinteni, Pavel spune despre
aceştia: „Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi,
la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată,
fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când
se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar ori de câte
ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” (2 Corinteni
3:14-16).
Cei ce nu L-au primit pe Domnul au rămas în întuneric, păzind
lucruri devenite fără valoare. Din pricina faptului că n-au văzut pe
omul descris de Legea Ceremonială în tot ceea ce a fost şi a făcut
Isus, apostolul spune că „au rămas greoi la minte” şi Vechiul
Testament le este acoperit cu o maramă. Însă când vreunul ajungea
să înţeleagă faptul că Legea Ceremonială Îl descoperea tocmai pe
Hristos cel răstignit, devenit Mântuitor, şi îşi dădea seama că Cel ce
fusese dat la moarte de ei a fost Isus, acest eveniment însemna
căderea mahramei. Atunci, primindu-L pe Isus, persoana respectivă
părăsea împlinirea sistemului ceremonial. Acest lucru producea
bucurie în cer şi pe pământ.
~216~
Dar s-a întâmplat şi invers. Unora dintre cei ce au primit

credinţa în Isus li s-a părut insuficientă credinţa în a primi
neprihănirea, şi au adoptat părţi din Legea Ceremonială în viaţa lor.
Însă n-au renunţat nici la credinţa în Isus, chiar dacă s-au întors la
unele practici din Legea Ceremonială. În acest fel, ei declară că
neprihănirea nu se poate căpăta doar prin credinţă, ci mai trebuie
adăugat şi unele fapte ale Legii. Amestecându-le pe cele două, ei au
creştinat iudaismul. Despre această categorie pot spune că nu mai
erau nici iudaizanţi, dar nici creştini, ci erau o amestecătură foarte
periculoasă, care i-a împiedicat pe oameni să ajungă la mântuire.
Amestecul acesta l-am numit „Arma secretă a diavolului”, prin care
lucrează pierzarea celor mai mulţi din lumea aceasta.
Iudaizanţii necreştini şi iudaizanţii din biserică făceau presiuni
asupra celor statornici din biserică, pentru a-i determina să revină la
practicarea lucrurile amintite în versete. Adică să revină la păzirea
Legii Ceremoniale, care este numită şi Legea lui Moise. Întoarcerea
la acea lege sau amestecarea credinţei în Hristos cu unele practici din
lege este socotită de Dumnezeu ca o lepădare de Hristos. Însă
diavolul tocmai aceasta intenţiona să realizeze cu cei ce-L primiseră
pe Domnul. Adică să se lepede de Isus, prin a reveni la vechiul
sistem de obţinere a neprihănirii, pe care a pus el stăpânire. De la
început, diavolul a pus stăpânire pe ceea ce aparţinea Domnului, şi
de atunci încoace a făcut lucrul acesta. Când reuşeşte să amestece din
ale lui în cele ale Domnului, face ca ceea ce a fost al Domnului să
devină al lui.
Gândiţi-vă ce situaţie critică era pentru cei credincioşi! Erau
aspru judecaţi de ceilalţi pentru a-i determina să amestece lucrurile şi
să-L piardă pe Hristos cum l-au pierdut ei. Se înţelege că era lucrarea
diavolului. De aceea, le spune Pavel creştinilor: „Nimeni să nu vă
judece”, că nu mai practicaţi acele lucruri (lucrurile amintite în
texte).
Apostolul nu vrea să spună să se războiască cu cei ce îi judecau
şi să le interzică să nu-i mai judece, ci, prin aceste cuvinte, înţelegem
puternicul îndemn „să nu cedaţi şi să nu vă întoarceţi la acele
practici! Să nu aveţi habar de judecata lor, ci să urmaţi drumul
credinţei, fără să vă lăsaţi clătinaţi în ceea ce aţi crezut, chiar dacă
sunteţi persecutaţi!” Astfel de persoane, care-i judecau pe cei ce
~217~
adoptaseră noua credinţă, erau pe vremea lui Pavel cum, de fapt, au

fost în toate timpurile.
Din faptul că apostolul Pavel nu mai este de acord cu păzirea
Legii Ceremoniale şi nici cu sărbătorirea acelui Sabat cuprins în ea,
mulţi au înţeles să nu mai păzească Sabatul zilei a şaptea. În acest
fel, majoritatea lumii noastre a schimbat adevăratul Sabat (sâmbăta)
cu un sabat fals (duminica), pretinzând că sărbătoreşte învierea
Domnului. Însă Biblia nu spune nicăieri că Domnul a schimbat ziua
de odihnă.
Referitor la păzirea Sabatului zilei a şaptea a săptămânii, vreau
să vă spun că nu găsim nicio referinţă biblică din care să reiasă că
ucenicii au fost învinuiţi că nu-l mai păstrau. Aceasta este cea mai
mare dovadă că ei îl păstrau.
În toate scrierile sale, apostolul Pavel face o distincţie clară între
Cele Zece Porunci şi sistemul ceremonial. Şi, aşa cum Legea
Ceremonială nu poate fi confundată cu Cele Zece Porunci, nu se
poate confunda Sabatul zilei a şaptea cu zilele de sărbătoare sau cu
Ziua Ispăşirii, recomandată a fi o zi de Sabat, descrise în Levitic 23,
care făceau parte integrantă din Legea Ceremonială. Sabatul din
Legea Celor Zece Porunci nu are legătură în exclusivitate cu evreii,
aşa cum se susţine, ci are legătură directă cu orice om de pe faţa
pământului. Sabatul n-a fost făcut pentru evrei, ci pentru orice om ce
urma să se nască din Adam şi Eva. Dacă dumneata crezi altfel, într-o
zi ai să descoperi că ai susţinut un fals şi vei constata cu groază că ai
pierdut mântuirea, crezând o rătăcire.
Apostolii şi cei ce au crezut în Domnul prin cuvântul lor n-au
părăsit păzirea Celor Zece Porunci, ci sistemul ceremonial prin care
se căpăta neprihănirea înainte de Hristos, deoarece au înţeles că nu se
mai capătă neprihănirea prin acea Lege, ci prin Domnul Isus. Prin
credinţa în El, ei au fost socotiţi neprihăniţi.
Prin desfiinţarea Legii Preoţiei, nu s-au afectat Cele Zece
Porunci. Chiar dacă Pavel nu precizează, spunând „aici vorbesc de
Legea Ceremonială şi aici de Cele Zece Porunci”, se înţelege din
context la care se referă. Pentru a face distincţie trebuie cunoscut
foarte bine rolul fiecărei legi, iar atunci când spune ceva despre lege,
dacă cunoşti menirea fiecăreia, ştii la ce lege se referă. De exemplu,
în Romani 10:4 zice: „Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca
oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea”. Apoi, în capitolul
~218~
2,13, zice: „Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea

lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi
neprihăniţi.”
În Romani 10:4, problema este neprihănirea. Dar şi în capitolul
2:13, problema este tot neprihănirea. În primul verset citat
neprihănirea se găseşte în afara legii la care face referire Pavel, însă
după al doilea verset, neprihănirea o ai prin împlinirea Legii.
Dacă în Romani 10:4 Pavel vorbeşte despre o lege şi spune că
s-a sfârşit la moartea Domnului Hristos, iar neprihănirea se capătă
de-acum prin credinţa în Isus, în capitolul 2:13 se pare că vorbeşte
tot despre aceeaşi Lege, spunând că trebuie păzită pentru a fi socotit
neprihănit. Se contrazice oare apostolul Pavel spunând prima dată că
Legea s-a sfârşit, iar apoi spunând că aceeaşi Lege trebuie împlinită
pentru a fi socotit neprihănit? Eu nu cred nicidecum. El nu va spune
despre aceeaşi lege odată într-un fel şi apoi altfel, referindu-se la
acelaşi lucru, ci mai degrabă, studiind, descoperim că el vorbeşte
despre două legi separate.
Cea descrisă în Romani 10:4 era Legea jertfelor, prin care omul
căpăta iertarea, dar a fost înlocuită cu jertfa Domnului prin care acum
căpătăm iertarea, sau neprihănirea. De aceea, Pavel spune că „Hristos
este sfârşitul Legii”, referindu-se la Legea prin care se căpăta
neprihănirea, iar de-acum, neprihănirea este prin credinţa în Isus.
Cea din capitolul 2:13 este Legea Celor Zece Porunci, pe care
trebuie s-o păzim pentru a rămâne mai departe neprihăniţi. Dacă
citim capitolul 2, înţelegem foarte uşor că este vorba de Cele Zece
Porunci, deoarece Pavel se referă la o lege care descoperă păcatul şi
aminteşte chiar şi de unele dintre porunci.
Nimeni nu va fi socotit neprihănit prin păzirea Celor Zece
Porunci atunci când se întoarce la Domnul, ci numai prin credinţa
El. Omul nu poate împlini Cele Zece Porunci atunci când nu-L are pe
Hristos în viaţa lui. Însă, după ce ai căpătat neprihănirea prin
credinţa în Hristos, treci la păzirea Celor Zece Porunci pentru a nu o
pierde. Călcarea poruncilor lui Dumnezeu a însemnat şi înseamnă
pierderea neprihănirii. Şi apoi… iertarea oferită de Domnul atunci
când L-ai primit ca Mântuitor personal nu înseamnă nicidecum că ai
ajuns la sfinţirea vieţii. Când ai venit la Domnul, i-ai prezentat
călcările tale de Lege, nu faptul că eşti un sfânt. După venirea ta la
Mântuitorul, intri pe drumul sfinţirii. Aceasta înseamnă să trăieşti
~219~
după Cele Zece Porunci şi, trăind după ele, vei ajunge părtaş de
neprihănirea Domnului. Înainte de a intra în Împărăţia Domnului, va
trebui să ai această a doua neprihănire care se realizează trăind după
preceptele Celor Zece Porunci. La aceasta se referă Pavel în Romani
2:13.
Cei care L-au lepădat pe Isus n-au recunoscut că El rămâne totul
în privinţa Legii jertfelor, adică El va face curăţirea noastră prin
sângele Său. Domnul este Mielul de jertfă, sângele Lui este
adevăratul sânge curăţitor, El este Preotul şi Marele Preot, este
Mijlocitorul şi singurul iertător de păcat. Deci El este Legea de
curăţire de păcat şi El urma să exercite ritualul curăţirii. Aceste
lucruri n-au fost înţelese şi, din cauza neînţelegerii lor, au fost şi sunt
şi astăzi discuţii.
Domnul Hristos şi-a dat seama cât de periculoasă va fi pentru
omenire partida celor ce nu L-au primit. Rămânând la vechiul sistem,
ei au încurcat întreaga lume. Într-o ocazie, Mântuitorul a rostit opt
vaiuri vizând cărturarii şi fariseii, iar în primul din aceste vaiuri s-a
referit chiar la urmarea lepădării Lui, zicând: „Vai de voi, cărturari şi
farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia
cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i
lăsaţi să intre” (Matei 23:13).
Chiar dacă în celelalte vaiuri Domnul arată păcătoşenia lor în
timp ce pretind a fi slujitorii lui Dumnezeu, din primul vai înţelegem
influenţa lor rea în a-i abate pe oameni de la Hristos cu susţinerea
firmei înşelătoare, de slujitori ai lui Dumnezeu. Din cuvintele
Domnului: „Voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor”, adresate
celor rămaşi la sistemul preoţesc, înţelegem că, respingându-L pe
Isus ca Mântuitor, preoţii şi susţinătorii lor vor poza ca fiind slujitorii
lui Dumnezeu, iar oamenii vor crede acest lucru şi Îl vor pierde pe
Isus Mântuitorul.
Satana a dat o lovitură puternică omenirii noastre, punând
stăpânire pe acest sistem. Pentru ca să se susţină pe ei în funcţii,
preoţii evrei au susţinut Legea Ceremonială, cu riscul rămânerii în
slujba diavolului. Şi dacă doar fiii lui Aaron rămâneau la acest
sistem, era un pericol doar pentru evrei. Însă răul a ajuns extrem de
mare, prin faptul că persoane dintre neamuri au acceptat sistemul
preoţesc, aşezând preoţi, măcar că ei nu erau din familia lui Aaron.
Şi pentru că sistemul preoţesc evreiesc, lipsit de Isus, a fost adoptat
~220~
între neamuri, nu poate fi altfel decât lipsit de Isus. Însă cei dintre
neamuri, ca să fie şi mai rău, au acceptat şi titlul de slujitori ai lui
Isus, măcar că Isus nu-i recunoaşte. Răul ar fi fost mai mic, dacă
preoţii dintre neamuri ar fi rămas, ca şi preoţii evrei, doar la vechiul
sistem, fără Hristos. Însă amestecându-L pe Hristos în sistemul
preoţesc dintre neamuri, răul a devenit şi mai mare. Tocmai aici este
marea amăgire. Oamenii Îl vor pe Isus şi cred că El este prezent în
acest sistem, însă Isus nu este. Şi atunci cui slujesc?
Rezultatul faptului că preoţii dintre neamuri apar cu titlul de
slujitori ai lui Hristos şi al faptului că au amestecat două sisteme de
căpătare a neprihănirii, înseamnă batjocură pentru Hristos şi o
strategie diabolică extrem de amăgitoare pentru omenire. Apostolul
Pavel spune: „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-
un înger de lumină. Nu este mare lucru, dacă şi slujitorii lui se prefac
în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (2
Corinteni 11:14.15).
Astfel, prin acest amestec practicat de preoţi, Satana a pus un al
doilea zid de despărţire între Dumnezeu şi lume, producând confuzie
şi abătând omenirea de la Hristos. Dacă Mântuitorul ar fi pe pământ
ar rosti aceleaşi cuvinte pe care le-a adus ca o mustrare fariseilor din
vremea Sa, însă cu un dublu vai, zicând: „Vai, vai de voi, cărturari şi
farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia
cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i
lăsaţi să intre” (Matei 23:13).
Am auzit spunându-se, din partea bisericilor cu sistem preoţesc,
trei lucruri prin care descoperă lipsa de temelie a religiei lor.
1. Că datează din primul secol, adică din vremea
Mântuitorului.
2. Că se conduc după „Sfânta tradiţie”.
3. Că sunt pe temelia apostolilor.
Aceste spuse sunt de-a dreptul incompatibile. Sunt lucruri care
se contrazic şi în acest fel nu susţin sistemul. Să le tratăm pe rând:
Ideea de la punctul 1. Prin susţinerea că sistemul preoţesc dintre
neamuri datează din primul secol, bisericile cu acest sistem vor să
arate că au legătură cu Evanghelia şi cu Hristos. Aş putea fi de acord
că au o legătură cu Evanghelia, prin faptul că sistemul lor este o
copie a sistemului preoţesc levitic, însă nu sunt susţinuţi de
Evanghelie. Dacă totuşi au o oarecare legătură cu Evanghelia, cu
~221~
Hristos nici atât. Domnul Hristos a venit ca sfârşit al preoţiei umane,

aşa cum spune în Evrei 10:9: „Isus zice: ’Iată-Mă, vin să fac voia Ta,
Dumnezeule.’” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc
pe a doua.” Aceasta este o dovadă clară că sistemul preoţesc nu are
nicio legătură cu Hristos, măcar că funcţionează. Rămâne deci o
oarecare legătură cu Evanghelia, prin faptul că este o copie a
sistemului levitic. Însă am o întrebare: dacă sistemul preoţesc dintre
neamuri este o copie a celui levitic, de ce nu se aseamănă perfect cu
el? Apar diferenţe care ridică mai multe întrebări:
a) Preoţii leviţi nu L-au recunoscut pe Isus care a venit să le
ia locul, pentru ca să se poată susţine pe ei. Oare cei dintre neamuri,
dacă s-au inspirat după ei, de ce n-au respins ideea credinţei în
Hristos? Fiindcă, primind pe Hristos, sistemul cade. Din două una:
ori cu sistemul, ori cu Isus. Preoţii care veneau la credinţă, descrişi în
Faptele Apostolilor, părăseau sistemul preoţesc şi funcţia lor,
alipindu-se ucenicilor care nu mai recunoşteau preoţia. Biblia spune:
„Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul
ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi
veneau la credinţă” (Fapte 6:7).
b) Preoţii leviţi păzesc Sabatul ca zi de odihnă. Oare cei
dintre neamuri, de ce păzesc Duminica? Nu sunt preoţi tot prin
acelaşi sistem?
c) Dacă preoţii puşi şi recunoscuţi de Dumnezeu până la
Hristos au fost doar din familia lui Aaron, cei dintre neamuri cum pot
fi preoţi dacă nu fac parte din familia lui Aaron? Oare când a spus
Dumnezeu că sistemul preoţesc rămâne şi după Hristos? Şi când a
stabilit El dreptul de a fi preoţi bărbaţi care nu fac parte din familia
lui Aaron? Niciodată. Aceasta demonstrează că nu sunt puşi şi
recunoscuţi de Dumnezeu.
În concluzie, descoperim că, deşi sistemul preoţesc dintre
neamuri a fost copiat după cel levitic, nu prea se aseamănă cu el. Nu
este nici sistem pur levitic şi niciun sistem creştin. Denumirea reală
ar fi „sistem levitico-creştin”. Aceasta nu este ceea ce vrea
Dumnezeu.
Dacă celor ce au primit credinţa în Isus şi apoi s-au întors şi la
unele practici ale Legii Ceremoniale, Pavel le-a spus că au căzut din
har, mă întreb cum putem califica sistemul preoţesc care a adoptat
~222~
credinţa în Hristos? Cred că nu putem vorbi de cădere din har, ci de

un sistem fără har.
Sistemul preoţesc dintre neamuri este un amestec. Au amestecat
credinţa în Hristos cu practici din Legea Ceremonială, lucru
neacceptat de Dumnezeu. Cel puţin preoţii evrei au rămas pe temelia
de la Sinai, însă cei dintre neamuri n-au nicio temelie.
Înaintaşii preoţilor de azi au schimbat Sabatul în duminică,
spunând că serbează ziua învierii Domnului, pentru a arăta că Îi
slujesc lui Hristos. Dar lucrul acesta nu este altceva decât marea
amăgire adusă de Satana peste ei şi peste lume. Şi dacă sistemul
preoţesc a rămas în slujba diavolului, să ne gândim cui slujeşte
omenirea care acceptă acest sistem.
Biblia arată că Dumnezeu recunoaşte ca singură biserică a Sa
pe cea care păzeşte poruncile Sale şi are credinţa lui Isus. (Vezi
Apocalipsa 14:12 şi 12:1,17.) Această biserică are suport biblic în
toată doctrina ei. Dacă nu ai suport decât parţial, înseamnă că nu eşti
pe temelie.
Ideea de la punctul 2. Pentru că sistemul preoţesc nu este
susţinut de Evanghelie, bisericile cu acest sistem spun că se conduc
după „Sfânta tradiţie”. În acest fel trebuie înţeleasă lipsa de suport
biblic. Şi, dacă nu este suport biblic, nu este nicio legătură cu
Dumnezeu.
Fiindcă vrăjmaşul a ţinut neapărat la rămânerea şi răspândirea
sistemului preoţesc, ştiind că Biblia nu-l susţine, a găsit această falsă,
dar apreciată modalitate de susţinere, şi anume „Sfânta tradiţie”.
Tradiţia ignoră ce este dumnezeiesc şi înalţă ce este omenesc. În
cazul acesta, valoarea slujirii faţă de Dumnezeu este zero, deoarece
„Sfânta tradiţie” nu este recunoscută de Dumnezeu. Astfel lucrurile
se complică şi mai mult. Întrebarea este: Dacă nu se conduc după
Biblie, de ce spun că ei cred în Isus? Fiindcă Isus nu este al tradiţiei,
ci al Bibliei. Aceasta dovedeşte încă o dată că au amestecat lucrurile
lui Dumnezeu cu lucruri omeneşti. Dumnezeu nu acceptă aşa ceva şi
nici nu recunoaşte pe astfel de persoane ca fiind slujitorii Săi.
Pe când era pe pământ, într-o discuţie cu fariseii şi cărturarii
care Îl învinuiau pe Domnul pentru nerespectarea datinilor bătrânilor,
ca răspuns, Isus le-a citat cuvintele prorocului Isaia, prin care le-a
descoperit că ceea ce fac ei n-are nicio legătură cu Dumnezeu.
Despre ei şi datinile lor, Domnul a zis: „Degeaba Mă cinstesc ei,
~223~
învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti” (Matei 5:9). Ca să-L ai

pe Isus trebuie „să te ţii în totul totului tot numai de Domnul”.
La punctul 3 a fost ideea că bisericile cu sistem preoţesc spun că
sunt pe temelia apostolilor. Susţinerea aceasta loveşte la rădăcina
sistemului preoţesc şi-l desfiinţează. Sistemul acesta intră într-o
contradicţie flagrantă. Dacă se conduc după tradiţie, cum de spun că
sunt pe temelia apostolilor? Apostolii nu au nicio legătură cu tradiţia
şi nici cu preoţia. Ei şi-au întemeiat credinţa pe Hristos, care este
temelia adevărului şi astfel nu au nicio legătură cu tradiţia. Apoi, Isus
n-a făcut preoţi, ci apostoli. Dacă bisericile cu sistem preoţesc sunt
pe temelia apostolilor, cum de practică sistemul preoţesc? Nu este
acesta un paradox?
Pentru că sistemul preoţesc creştin a apărut după jertfirea
Domnului, înseamnă că a apărut împotriva voii Lui, deoarece, prin
venirea Sa, Domnul a desfiinţat sistemul preoţesc uman, aşa cum
aminteam mai sus. Apostolii n-au mai recunoscut sistemul preoţesc
şi nici nu l-au practicat. De aceea au şi fost persecutaţi de preoţii
vremii lor. Aşa că cine nu adoptă sistemul apostolilor nu este pe
temelia lor.
Biserica Catolică a persecutat pe toţi aceea care au susţinut că
neprihănirea se capătă prin Hristos şi nu prin preoţi. Se pretinde că
este Biserica Apostolică şi că primul papă a fost Petru, ucenicul
Domnului. Însă Petru a fost răstignit cu capul în jos pe cruce. N-am
auzit despre niciun papă că a murit pentru Hristos, aşa cum a murit
Petru. Dimpotrivă, cei persecutaţi de Biserica Catolică au suferit şi
murit pentru Hristos. Şi dacă aceştia au suferit şi murit pentru
Hristos, mă întreb: Oare Biserica Catolică a fost pusă de Domnul să-i
persecute pe urmaşii Săi? Oare în slujba cui este această biserică şi
fiicele ei? Nu este acest sistem cel descris în Apocalipsa 17? Şi nu
este în slujba celui rău demonstrând aceasta prin fapte?
Mai mult de atât, Biblia l-a susţinut pe Petru şi pe toţi apostolii
în tot ce au crezut ei. Însă Biserica Catolică nu este susţinută de
Evanghelie şi tocmai pentru acest motiv a ordonat distrugerea Bibliei
şi a interzis traducerea şi tipărirea ei în limbile popoarelor. Biblia
arată spre Hristos, nu spre preoţi. Ea îi demască pe aceştia ca fiind
proroci mincinoşi. Deci legea preoţiei incluzând slujirea umană, nu
mai este susţinută de Evanghelie. În epistolele sale, Pavel tocmai
Legea preoţească o dezice, fiindcă nu se mai capătă neprihănirea prin
~224~
ea, ci prin Hristos. Cine a rămas la împlinirea acestei legi pentru a

căpăta neprihănirea, practică degeaba ritual religios. Neprihănirea nu
mai este atribuită nimănui prin această lege. Hristos nu vine pe
drumul pe care vrei tu pentru a-ţi oferi neprihănirea, ci trebuie să-L
cauţi tu pe drumul trasat de el.
În concluzie, în Noul Testament, descoperim că se vorbeşte de o
Lege a Duhului de viaţă – adică Hristos Cel jertfit – prin care se
capătă neprihănirea, luând locul Legii Ceremoniale prin care se
căpăta neprihănirea înainte de jertfa Domnului. Isus rămâne Mielul
de jertfă, Preot şi Marele Preot, Mijlocitorul şi Mântuitorul nostru.
Discuţiile contradictorii le provoacă preoţimea care ţine să rămână la
vechiul sistem, lepădând pe Hristos care era descoperit prin această
Lege Ceremonială şi căruia trebuia să-i cedeze. De aici este toată
cearta. Apostolul Pavel le spune că legea care punea oameni în
funcţia de preoţi s-a desfiinţat. „În adevăr, legea pune mari preoţi pe
nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut
după ce a fost dată legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru
veşnicie” (Evrei 7:28).
Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu eşti preot în veac
după rânduiala lui Melhisedec”. Astfel, pe de o parte, se desfiinţează
o poruncă de mai înainte, din pricina neputinţei şi zădărniciei ei, căci
Legea n-a făcut nimic desăvârşit, şi pe de alta, se pune în loc o
nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ, căci, pe când
leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin
jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, şi nu Se va căi: ‚Tu eşti
preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec’” (Evrei 7:17-21).
Dacă desăvârşirea ar fi fost posibilă prin preoţia leviţilor – căci
sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se
ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după
rânduiala lui Aaron? (Vezi Evrei 7:11.) Deci disputele din epistole
nu au nicio legătură cu Cele Zece Porunci, ci cu Legea Ceremonială.
~225~
~226~
________________________ Epistola către Galateni ________________________
EPISTOLA CĂTRE GALATENI
Apostolul Pavel începe această epistolă cu o scurtă prezentare,

spunând că este „apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin
Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi”
(Galateni 1:1).
După prezentare, el se adresează bisericilor din Galatia. Acolo
predicase Evanghelia lui Isus Hristos şi, în urma primirii adevărului
de către unele persoane, a înfiinţat biserici. În primele cinci versete
ale epistolei, Îl înalţă pe Domnul Hristos, lăsând parcă să se înţeleagă
faptul că cineva a lovit în credinţa în El şi L-a înjosit. În versetul 4,
prezintă Evanghelia Domnului, arătând că El este singurul Mântuitor,
fiindcă „S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne
smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.”
Iar în versetul 5, Îi aduce slavă zicând: „A Lui să fie slava în vecii
vecilor! Amin.”
Deja anticipăm care este problema. Discuţiile sunt cu privire la
Domnul Hristos. Dacă Pavel evidenţiază faptul că mântuirea este
doar prin Hristos, înseamnă că acolo existau unele persoane care
credeau şi învăţau că mântuirea putea fi obţinută şi altfel, căutând să
abată de la adevăr pe cei care primiseră credinţa în Isus.
Din versetele 6 şi 7 descoperim motivul pentru care apostolul
trimite această scrisoare. „Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel
ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. Nu doar că
este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc
să răstoarne Evanghelia lui Hristos” (Galateni 1:6,7). „Evanghelia”
este vestea bună a iertării şi a mântuirii prin Hristos.
Versetele citate reclamă existenţa a două categorii de oameni.
Prima categorie, sunt cei care, prin propovăduirea lui Pavel, au
crezut în Isus Hristos, iar a doua sunt cei care nu L-au primit pe
Domnul, rămânând în religia lor. Despre ei apostolul spune că erau
~227~
persoanele care îi tulburau pe creştini, dorind să răstoarne Evanghelia

Domnului Hristos şi astfel creştinii să ajungă fără Mântuitorul.
Apostolul este forţat să trimită această scrisoare fiindcă unii
creştini din Galatia s-au lăsat amăgiţi şi au părăsit, cel puţin în
mintea lor, Evanghelia lui Hristos, trecând la o altă Evanghelie.
Învăţăturile străine le descoperim amintite în capitolele 2-5, însă mai
întâi Pavel vrea să-i asigure pe credincioşii din Galatia că ceea ce
le-a spus el este adevăr sută la sută. „Fraţilor, vă mărturisesc că
Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;
pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin
descoperirea lui Isus Hristos” (Galateni 1:1.12).
În capitolul 2, versetele 3-5, Pavel arată deja ce susţineau cei ce
îi tulburau pe creştini; adică ideea care a generat o mare problemă. El
nu este surprins de învăţăturile străine, deoarece, oriunde L-a
predicat pe Hristos, s-a întâlnit cu aceleaşi idei contrare adevăratei
Evanghelii. De data aceasta, el are o dublă convingere că a clădit pe
adevăr, deoarece învăţătura propovăduită de el este susţinută şi de
biserica lui. Scrisoarea este alcătuită în aşa fel încât îţi dă impresia că
el era în faţa galatenilor, auzind argumentele celor care susţineau mai
departe lucrurile cu care Pavel nu era de acord. Cuvintele sale sunt
replici oferite ca răspuns împotriva susţinerilor celor ce produceau
tulburarea şi constituie argumente cu care să-i convingă pe fraţi să nu
se abată de la adevăr. Ca răspuns, el zice: „Nici chiar Tit, care era cu
mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur, din pricina
fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească
slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la
robie. Noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar,
pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi” (Galateni 2:3-5).
Din pasajul citat înţelegem câteva lucruri:
1. Faptul că Pavel face o precizare cu privire la Tit zicând:
„Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să
se taie împrejur”, înseamnă că problema în discuţie era tăierea
împrejur. Creştinilor li se cerea să se taie împrejur.
2. Pentru că se referă direct la tăierea împrejur, înseamnă că cei
ce susţineau aceasta rămăseseră la vechiul ritualul de curăţire de
păcat, respingându-L pe Domnul. Tăierea împrejur era o cerinţă a
Legii Ceremoniale. Susţinătorii sunt numiţi astăzi „iudaizanţi”.
~228~
3. Printre creştini se vârâseră unii care, deşi se numeau creştini,

intraseră în rânduri cu scopul de a destabiliza învăţătura adusă de
Pavel. Aceştia aveau convingerile iudaizanţilor şi sunt numiţi de
apostol „fraţi mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi”.
4. Pavel numeşte tăierea împrejur „robie” şi arată că
tulburătorii intenţionau să-i ducă din nou la ea.
Deci este clar – subiectul din Galateni se referă la o cerinţă a
iudaizanţilor ca şi creştinii să împlinească Legea Ceremonială şi să se
tăie împrejur.
În partea a doua a capitolului 2, începând cu versetul 16,
apostolul vorbeşte despre neprihănire. El zice: „Totuşi, fiindcă ştim
că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin
credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim
socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii,
pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii”
(Galateni 2:16).
În acest verset se pare că descoperim o vorbire încurcată.
Tulburătorii vorbesc de tăierea împrejur, iar, ca răspuns, Pavel le
spune că neprihănirea este acordată de Dumnezeu fără faptele Legii.
Ce vrea să însemne aceasta? Deoarece se pare că nu există nicio
legătură între cele două. Şi totuşi există. Chiar de nu se face nicio
legătură între tăierea împrejur şi neprihănire, cei din Galatia ştiu ce
vrea să spună Pavel când le zice că neprihănirea nu se capătă prin
faptele Legii. Făcând o analiză atentă, şi pentru noi se face lumină.
Deoarece Pavel, la susţinerea iudaizanţilor că trebuie să se taie
împrejur cei care L-au primit pe Domnul Hristos, spune că
neprihănirea se capătă prin credinţă, fără faptele Legii, înţelegem că
iudaizanţii credeau că neprihănirea se capătă prin tăierea împrejur,
iar aceasta însemna împlinirea unei fapte prevăzute în Legea
Ceremonială. Ca o replică împotriva susţinerii lor, apostolul le
spune: „Omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai
prin credinţa în Isus Hristos, pentru că nimeni nu va fi socotit
neprihănit prin faptele Legii.”
Majoritatea creştinilor de azi cred că, în Galateni, Pavel
vorbeşte împotriva Legii Celor Zece Porunci. Ei consideră că
apostolul inspirat de Dumnezeu spune că, de la Domnul Hristos, Cele
Zece Porunci nu mai trebuiesc păzite, fiindcă neprihănirea este
acordată prin credinţă, şi nu prin împlinirea Legii. Şi dacă este prin
~229~
credinţă, de ce să împlinim Legea degeaba? Nu numai că este

degeaba, dar aceasta înseamnă cădere din har.
Un alt argument prin care îşi susţin convingerea se găseşte în
capitolul 5, cu versetul 1, unde Pavel numeşte tăierea împrejur
„jugul robiei”, îndemnându-i pe cei din Galatia să „rămână dar tari şi
să nu se plece iarăşi sub jugul robiei”. În loc să înţeleagă exact aşa
cum este scris, adică „tăierea împrejur este jugul robiei”, ei
interpretează spunând că Cele Zece Porunci sunt jugul robiei. Să spui
aşa ceva înseamnă să înghiţi nemestecată o găluşcă diabolică. Cu
toate acestea, majoritatea covârşitoare a creştinilor de azi cred că
Cele Zece Porunci au fost desfiinţate şi, dacă te întorci la păzirea lor,
înseamnă că te pleci sub jugul robiei. Însă am descoperit că ei
acceptă nouă din Cele Zece Porunci, numai Sabatul nu. Deci fără să
aibă o bază scripturistică, ei spun că de la Hristos s-au desfiinţat Cele
Zece Porunci, dar de fapt se referă doar la porunca a patra care cere
păzirea Sabatului şi doar Sabatul nu este acceptat. Cu alte cuvinte,
doar păzirea Sabatului înseamnă „jugul robiei”. Întrebarea mea este:
Ori este vorba de o lege întreagă, ori de o singură poruncă!? Eu n-aş
accepta o aşa amăgire provocată de cel rău.
Pavel nu vorbeşte de desfiinţarea unei porunci dintr-o lege, ci
de ştergerea deplină a unei legi. Şi dacă sub nicio formă Legea Celor
Zece Porunci nu poate fi desfiinţată, înseamnă că e vorba de o altă
lege.
În versetul 16, unde spune: „Ştim că omul nu este socotit
neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos”,
Pavel aşază în contrast neprihănirea prin credinţa în Hristos cu
neprihănirea câştigată prin faptele Legii. Fiindcă el vorbeşte de
imposibilitatea căpătării neprihănirii prin Lege, înseamnă că nu este
vorba de Legea Celor Zece Porunci, deoarece neprihănirea nu se
poate obţine prin Cele Zece Porunci. Această precizare să n-o uitaţi
niciodată.
Pentru că ne lipseşte neprihănirea, problema noastră este cum să
căpătăm această neprihănire. Când ne referim la nevoia de a deveni
neprihăniţi, descoperim că totul pleacă dintr-un singur punct. În
minte ne revine, vrând-nevrând, faptul că Adam şi Eva au pierdut
neprihănirea prin călcarea Celor Zece Porunci. De statutul lor
depindea şi starea urmaşilor lor.
~230~
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în

lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12).
Adam şi Eva au fost făcuţi neprihăniţi, dar nu prin faptele Celor
Zece Porunci, ci prin mâna lui Dumnezeu. Ei nu au avut nevoie nici
de credinţa într-un mântuitor pentru a ajunge neprihăniţi, fiindcă au
ieşit neprihăniţi din mâna Creatorului. Apoi, prin păzirea poruncilor,
Creatorul le-a arătat drumul păstrării neprihănirii.
La fel este şi cu noi, dacă ne referim la statutul pe care îl avem
în societatea în care trăim. Orice om care se naşte pe acest pământ se
naşte fără vină faţă de lumea care îl înconjoară şi va rămâne
nevinovat până la călcarea Legii. Când a călcat Legea, devine
vinovat şi va trebui să plătească pentru abaterea sa.
Din cauza păcătuirii primilor noştri părinţi, din punct de vedere
spiritual toţi oamenii se nasc vinovaţi faţă de Dumnezeu. Având gena
păcatului, toţi am călcat Cele Zece Porunci. Cu toate acestea,
Dumnezeu nu ne cere să plătim. Şi pentru că ne-am născut păcătoşi,
Dumnezeu a luat măsuri ca să ajungem neprihăniţi. În urma
păcătuirii părinţilor noştri, Dumnezeu „a închis totul sub păcat”
(Romani 11:32; Galateni 3:22), pentru ca apoi să emită o hotărâre de
iertare pentru cei condamnaţi la moarte din pricina călcării
poruncilor Sale.
„Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o
osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre
de iertare, a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care
dă viaţa” (Romani 5:18).
Deci noi nu putem găsi neprihănirea în păzirea Celor Zece
Porunci, ci în Legea a doua, emisă de Dumnezeu şi descoperită
omului după călcarea poruncilor Sale. Aşa că, atunci când vorbim de
neprihănire căpătată prin Lege, obligatoriu ne referim la hotărârea de
iertare, care este a doua Lege, și anume, Planul de Mântuire
exemplificat în Legea Ceremonială.
Prin această lege descoperim drumul căpătării neprihănirii. Nu
trebuie să confundăm niciodată Cele Zece Porunci cu Legea iertării.
Referindu-ne la menirea fiecăreia, descoperim că nu are nicio
legătură una cu cealaltă. Dacă Legea iertării descoperă drumul
neprihănirii, Cele Zece Porunci au menirea de a arăta alte două
drumuri:
~231~
1. Prin păzirea lor descoperim drumul rămânerii în

neprihănirea câştigată prin credinţa în jertfa Domnului.
2. Descoperim drumul pierderii neprihănirii prin
călcarea lor.
Aceasta este menirea Celor Zece Porunci. Iar în plus, odată cu
călcarea lor, apare condamnarea pe care a emis-o Dumnezeu pentru
călcătorul acestei Legi. Pedeapsa este moartea veşnică.
Dacă susţii că, atunci când se vorbeşte de o neprihănire căpătată
prin împlinirea Legii, este vorba de împlinirea Celor Zece Porunci,
spune-mi, te rog, dacă ştii undeva o lege care interzice săvârşirea
unor fapte prin înfăptuirea cărora devii vinovat, ca apoi tot aceeaşi
lege să aibă alăturat şi un articol prin care să fii iertat de vină?! Dacă
ar fi aşa, înseamnă că poţi călca o lege de felul acesta, deoarece,
alăturat de articolul condamnator, este şi unul iertător. Eu însă nu am
auzit de aşa ceva.
De exemplu, în toată lumea este o lege care spune „Să nu furi!”,
apoi arată şi pedeapsa pentru cel ce a furat, potrivit cu gravitatea
faptei. Dacă un om a călcat această lege, poate fi el iertat prin aceeaşi
lege sau prin împlinirea ulterioară a ei? Cu niciun chip. O lege nu
poate avea două meniri. Ea nu poate să condamne şi să şi ierte; ci
doar să condamne stabilind şi pedeapsa călcătorului ei. La oameni nu
există legi care să ierte. Dacă s-au întâmplat cazuri în care călcătorul
legii a fost iertat, aceasta a fost fie o încălcare a legii de către
judecători, fie a fost emis un ordin de graţiere pentru călcătorul legii.
Nu amestecaţi însă lucrurile! Ordinul de graţiere este o altă lege. Este
una specială şi are valabilitate temporară, adică de ocazie, pentru o
persoană sau un grup restrâns de persoane, după care dispare.
Şi mai reţine ceva! Legea nu se desfiinţează pentru cel graţiat
după graţierea sa şi nici libertatea nu este garantată în cazul călcării
din nou a legii. Tocmai de aceea nimeni nu graţiază o persoană care
nu se angajează să nu mai calce Legea.
Dacă din această explicaţie ai înţeles că fiecare lege are menirea
ei şi că nu se poate amesteca cu alta, trebuie să înţelegi acelaşi lucru
şi din Evanghelie. Apostolul Pavel nu amestecă legile. Chiar dacă
foloseşte mereu cuvântul „lege”, dând impresia astfel că vorbeşte
despre una şi aceeaşi lege, el aşază fiecare lege la locul ei. Ca să
înţelegi vorbirea lui, trebuie să cunoşti menirea fiecărei legi.
~232~
În Epistola către Galateni, descoperim că este vorba despre o

lege prin care se capătă neprihănirea, iar aceasta nu poate fi Legea
Celor Zece Porunci. Aceasta nu cuprinde ritualul de ispăşire pentru
păcat, ci doar îl condamnă pe călcătorul ei. Aşa cum am arătat mai
sus, nicio lege nu are două meniri. Nu poate condamna şi apoi şi
ierta. De aceea iertarea sau neprihănirea se capătă printr-o altă lege.
Legea iertării este numită de Pavel „Legea Duhului de viaţă”
(Romani 8:2). Această lege este ordinul de graţiere condiţionată pe
care Dumnezeu l-a emis prin Hristos pentru călcătorii Celor Zece
Porunci care se angajează să nu le mai calce. Dacă pe oamenii care
emit ordine de graţiere pentru un întemniţat nu-i costă nimic, pe
Dumnezeu L-a costat extrem de mult ordinul de graţiere pentru noi.
Din această pricină, Legea Celor Zece Porunci nu poate fi desfiinţată
şi nu se poate face nici o modificare în ea, iar Domnul Isus, mânat de
dorinţa ca noi să putem fi mântuiţi, a trebuit să moară. Aşa că cei ce
nu se angajează la a nu mai călca poruncile lui Dumnezeu degeaba
vin în faţa Sa cu cereri de iertare. Dacă Legea n-a putut fi desfiinţată
ca tu să fii mântuit ci a trebuit să moară Isus pentru mântuirea ta,
cum crezi că ai putea tu să fii mântuit neţinând cont de Legea Sa?!
În vechiul Israel, Dumnezeu a stabilit nişte cetăţi de scăpare
pentru cel care omora fără intenţie, un om. Atunci când cineva
săvârşea un incident de felul acesta, nu se mai întorcea acasă, ci
fugea spre cetatea de scăpare. Răzbunătorul celui ucis îl putea omorî
pe ucigaş fără să fie condamnat dacă îl prindea până să ajungă în
cetatea de scăpare. Cel ce fugea să scape, ştiind că fără intenţie a
omorât un om, era încredinţat că, potrivit Legii, bătrânii cetăţii de
scăpare vor stabili că este nevinovat şi nu-l vor da în mâinile
răzbunătorului ca să fie omorât. Odată cu declaraţia de nevinovăţie,
omul se bucura de viaţă. Însă viaţa lui era condiţionată. Dacă voia să
trăiască, nu trebuia să treacă dincolo de graniţa cetăţii până la
moartea marelui preot. Doar în interiorul ei i se garanta viaţa. Dacă
răzbunătorul sângelui îl omora înăuntrul acelei cetăţi, acesta era
condamnat la moarte pentru crimă cu premeditare. Dacă însă făptaşul
trecea graniţa şi era omorât, răzbunătorul sângelui nu era pedepsit.
Trecând dincolo de limita permisă, se făcea vinovat şi sângele lui
cădea asupra capului lui. Aceasta din cauza neîmplinirii condiţiei
prin care i se oferea viaţa. După moartea marelui preot i se garanţa
viaţa în libertate, iar răzbunătorul nu mai avea voie să se atingă de el.
~233~
Dumnezeu consideră că oamenii păcătuiesc fără voia lor până

când iau cunoştinţă de adevăr. Isus este cetatea de scăpare. Când
cineva a luat cunoştinţă de acest adevăr, adică de chemarea lui Isus,
şi vine la El, înseamnă că a fugit de vrăjmaşul lui şi a ajuns în cetatea
de scăpare. Oricine fuge de vrăjmaşul sufletelor şi vine la Domnul,
crezând că va fi iertat, va primi iertare. Trebuie să auzi vocea Lui,
care îţi spune: „Nu te osândesc.” Însă reţine un amănunt foarte
important: după acordarea iertării, Isus îţi va stabili o graniţă a
siguranţei. Zona unde trebuie să trăieşti şi să ai viaţă după ce ai
obţinut neprihănirea, este umblarea în faptele Celor Zece Porunci.
„Du-te şi să nu mai păcătuieşti!”
Dacă i-ar sta în putinţă să te distrugă când tu eşti pe calea
împlinirii poruncilor, vrăjmaşul ar fi condamnat în locul tău. Dacă
însă tu alegi să calci din nou poruncile lui Dumnezeu, aceasta
înseamnă trecerea graniţei cetăţii de scăpare şi o ocazie pentru
vrăjmaş să te distrugă fără să fie condamnat. În cazul acesta, tu îţi vei
purta vina.
Amintiţi-vă că în Levitic 16, ţapul de trimis în pustie purta
păcatele copiilor lui Israel după Ziua Ispăşirii, într-un pământ pustiu,
însă nu păcatele tuturor, ci doar ale celor care le aduseseră la templu
prin jertfă şi le părăsiseră. Adică păcatele celor ce au fost iertaţi.
Ceilalţi îşi purtau păcatele şi erau responsabili de ele, deoarece au
avut ocazia să le aducă, dar au refuzat.
La fel, după retragerea harului lui Dumnezeu, diavolul va fi
legat pentru o mie de ani (Apocalipsa 20). Ca şi ţapul pentru Azazel,
prin care era simbolizat, el va purta păcatele celor mântuiţi. Oamenii
care n-au venit în cetatea de scăpare sau care, după ce au venit la
Isus, au ales să calce iarăşi Cele Zece Porunci îşi vor purta singuri
vina pentru păcatele lor.
Aşa cum criminalul fără intenţie trebuia să stea în cetatea de
scăpare până la moartea marelui preot şi abia atunci i se garanta viaţa
(fiind astfel scăpat şi din mâna răzbunătorului, şi de condamnare), tot
la fel cei care vin la Isus nu pot ieşi din graniţa împlinirii Celor Zece
Porunci fără riscul de a cădea în mâinile vrăjmaşului şi de a-şi pierde
viaţa. La „moartea” Marelui Preot li se garantează viaţa veşnică,
scăpând şi de predispoziţia de a păcătui iarăşi.
M-am întrebat de fiecare dată când am citit în Evanghelie de ce
criminalul nevinovat trebuia să stea în cetatea de scăpare până la
~234~
moartea marelui preot. Abia acum am înţeles. Moartea marelui preot

are o semnificaţie extraordinară pentru noi. Se referă la un eveniment
din viaţa lui Isus şi la împlinirea unui deziderat în viaţa noastră.
Orice om care vine la Domnul, chiar dacă a fost iertat de
păcatele săvârşite (adică declarat nevinovat), rămâne cu predispoziţia
de a mai păcătui, şi de aceea trebuie să fie atent şi să rămână în
graniţa Celor Zece Porunci. Vine însă un timp, pe care îl numesc
„timpul morţii marelui preot”, când vor scăpa de predispoziţia de a
mai păcătui. Când Isus încheie mijlocirea Sa în Sanctuarul Ceresc,
putem spune că „a murit” Marele Preot. El nu mai mijloceşte pentru
nimeni. Atunci oamenii vinovaţi care au fugit la timp în cetatea de
scăpare vor fi siguri că au viaţă veşnică. Ei au fost iertaţi şi curăţiţi şi
nu li se va mai găsi niciun păcat. Ei au biruit orice păcat din viața lor.
Vrăjmaşul nu-i mai poate acuza şi condamna, fiindcă au fost
îmbrăcaţi cu haina nevinovată a Mântuitorului şi nu mai găseşte nicio
vină în ei. Acesta este timpul eliberării lor din mâna vrăjmaşului.
„În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta
nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va
mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa pe care o voi lăsa” (Ieremia 50:20).
Pentru că au urât păcatul şi au ales sfinţirea vieţii, chiar dacă vor
mai sta pe pământ în trupul acesta păcătos până se vor revărsa urgiile
lui Dumnezeu peste cei care au primit semnul fiarei, Dumnezeu nu le
îngăduie să mai păcătuiască, fiindcă Marele Preot care mijlocea
pentru păcatul lor nu mai este Mare Preot şi nu mai poate mijloci
pentru iertarea vreunui păcat care ar fi săvârşit după încetarea
mijlocirii. Vor trebui să trăiască un timp în această lume păcătoasă,
fără mijlocitor, însă li se asigură integritatea la care au ajuns până la
moartea Marelui Preot. Isaia spune: „Urechile tale vor auzi după tine
glasul care va zice: ’Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă
mai abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:21).
Momentul acesta este faza finală, când Dumnezeu nu le mai
îngăduie celor sigilaţi pentru cer să mai păcătuiască, deoarece ei au
ales împlinirea Legii Sale. Vrăjmaşul nu mai are niciun succes.
Acesta este momentul eliberării definitive din gheara lui. Până atunci
însă, vrăjmaşul te va ispiti să treci graniţa Celor Zece Porunci şi,
dacă o vei trece, te va pândi dincolo de ea ca să nu-i scapi. El face
lucrul acesta ştiind bine că ai predispoziţia de a păcătui. Ai trecut
graniţa prin călcarea poruncilor, ai pierdut neprihănirea. Diavolul,
~235~
vrăjmaşul tău cel mai înverşunat, te va prinde şi, pentru că are alte
şapte duhuri rele cu care să te închidă, e posibil să nu-i mai scapi
(Luca 11:26). Dar nu el va fi vinovat de sângele tău, deoarece tu ai
ales să calci Cele Zece Porunci, şi vei purta vina călcării poruncilor
lui Dumnezeu, sfârşind în iazul de foc.
Din această explicaţie putem înţelege încă o dată că, ori de câte
ori găsim în Evanghelie vorbindu-se despre neprihănirea căpătată
prin faptele Legii, nu se face referire nicidecum la Cele Zece Porunci
ca şi cum prin împlinirea lor poate avea cineva neprihănirea.
Neprihănirea o capeţi prin credinţa în Hristos, care este Legea
Duhului de viaţă, apoi prin păzirea Celor Zece Porunci urmăreşti
drumul sfinţirii. Cele Zece Porunci sunt teritoriul în care trebuie să
vieţuieşti pentru a rămâne neprihănit. Şi ca să rămâi neprihănit,
împlineşti Cele Zece Porunci, eliminând din viaţa ta orice călcare a
lor. Astfel ajungi sfânt. Dacă înţelegi această regulă, atunci nu te mai
încurci în legi.
Iudaizanţii au pierdut din vedere că Legea Ceremonială, care era
într-adevăr singurul drum al obţinerii neprihănirii înainte de moartea
Domnului, trebuia să dispară la venirea Lui. Şi tocmai această
modalitate de obţinere a neprihănirii era încă susţinută de ei. Aşa se
face că în Galateni apare un conflict între Hristos şi Lege. Însă în
realitate conflictul este între susţinătorii Legii, şi Hristos. Oare
Hristos a dat o Lege care să fie în conflict cu El? În niciun caz. Dacă
o lege a lui Hristos a devenit în conflict cu El, înseamnă că acea lege
nu mai era ceea ce a vrut El, ci a fost mistificată de Satan.
Susţinătorii acelei Legi L-au lepădat pe Hristos, măcar că nu
L-au putut acuza de a fi călcătorul ei. Însuşi Mântuitorul a spus: „Să
nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii. Am venit nu să
stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece
cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege
înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:17). Atunci cum
se poate ca Hristos să fie în conflict cu Legea Sa?
Din întâmplările descrise în istorie, înţelegem că un rege va fi
într-o luptă crâncenă cu rivalul său la tron. Când există un rege şi un
rival al acestuia, oamenii din împărăţie se împart în două. Unii îl vor
susţine pe regele în funcţiune, iar ceilalţi pe rivalul lui.
Avem în Evanghelie un exemplu din care putem înţelege rostul
lucrurilor în conflictul din Epistola către Galateni.
~236~
Contrar voinţei lui Dumnezeu, poporul evreu a cerut să aibă un

împărat ca toate celelalte naţiuni. Domnul trebuia să rămână regele
lor. Cu toate că cererea lor a însemnat lepădarea lui Dumnezeu ca
împărat şi adoptarea spiritului lumii, Dumnezeu le-a aşezat un
împărat după inima lor. Cunoscându-le preferinţa, Domnul l-a pus
împărat pe Saul, iar pe Abner, slujitorul numărul unu al lui.
Împăratul n-a fost credincios şi, după doi ani, Domnul l-a
lepădat. „Samuel a zis lui Saul: ’Nu mă voi întoarce cu tine, fiindcă
ai lepădat cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii
împărat peste Israel.’ Şi pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a
apucat de pulpana hainei, şi s-a rupt. Samuel i-a zis: ’Domnul rupe
astăzi domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine.
Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu se căieşte, căci nu este un
om ca să-I pară rău’” (1 Samuel 15:26-29).
După lepădarea lui Saul, Abner trebuia să rămână credincios
Domnului, respingând intenţiile rele ale lui Saul. Dar el a ascultat de
Saul mergând spre dezastru spiritual.
David este uns ca împărat şi, din dinastia lui, urma să apară
regele Isus. Însă pentru că David este prea tânăr pentru a ajunge
împărat, Saul mai rămâne la tron. Cu toate acestea, până să ajungă
David să domnească, poporul se împarte în două. Apar două partide:
partida lui Saul şi partida lui David.
Majoritatea israeliţilor au rămas de partea celui lepădat, dar au
fost şi unii care au trecut de partea lui David. Deci în Israel apăruseră
doi regi unşi de Dumnezeu, adică două persoane cu aceeaşi menire
sau cu aceeaşi funcţie. Dacă Saul era uns ca împărat, iar David era
sfetnicul lui, poporul nu se împărţea în două şi nici dinastia lui Saul
nu era subminată. Însă când David este uns tot ca împărat, oamenii se
împart în două partide. De-acum sunt doi capi şi fiecare este acceptat
de cineva. Cei care îl urmează pe Saul cred că-I slujesc Domnului,
fiindcă prin Samuel, Dumnezeu l-a uns ca împărat. Dar şi cei ce-l
urmează pe David cred acelaşi lucru – că-I slujesc Domnului –,
fiindcă şi David a fost uns de Domnul ca împărat, tot prin Samuel.
Cine are dreptate? Răspunsul este foarte clar. Cei din partida lui Saul
n-au ţinut cont că prin gura lui Samuel Dumnezeu a anunţat
lepădarea împăratului lor. Şi pentru că n-au ţinut cont de hotărârea
lui Dumnezeu, s-au alipit de vrăjmaşul Domnului şi, luptând
~237~
împotriva lui David, au luptat împotriva Domnului, măgulindu-se şi

crezând că slujesc lui Dumnezeu.
Trebuie să ţinem cont că Dumnezeu n-a uns doi regi ca să
domnească în acelaşi timp. Saul a fost doar pentru perioada de
dinaintea lui David. Când David urma să apară, Saul trebuia să
dispară. Însă Saul s-a împotrivit hotărârii divine şi n-a vrut să renunţe
la tron în favoarea lui David. De aceea a început o luptă între cei doi
şi între susţinătorii lor. Însă nu David a luptat, ci Domnul a luptat
pentru el.
Datorită faptului că se afla pe aceeaşi poziţie cu Saul, având
aceeaşi funcţie, David este urmărit de Saul pentru a fi distrus. Aici
putem vedea lupta dintre Hristos şi Satana începută chiar din cer.
Pentru că din dinastia lui David urma să apară regele Isus,
diavolul a intenţionat să-l distrugă pe David, pentru ca Isus să nu mai
aibă posibilitatea să devină Împăratul lui Israel. Astfel este
declanşată o luptă crâncenă între casa lui Saul şi David.
David câştigă de partea sa tot mai mulţi oameni din Israel. Cu
toate că este părăsit de unii dintre oamenii mari ai lui, Saul nu are
nimic cu sfetnicii lui David, ci cu el în persoană. Dacă David este
distrus, oamenii lui automat rămân ai lui Saul. Deci lupta este între
Saul şi David, adică între capi.
David creşte în putere, însă nu poate ajunge la tron până Saul şi
dinastia lui nu dispar. Domnul avea să rezolve şi această problemă.
Soseşte ziua morţii lui Saul, iar David este întronat ca rege. Cu
toate acestea, nu toţi îl acceptă, deşi Saul murise. Abner fiul lui Ner,
căpetenia oştirii lui Saul, şi, împreună cu el, mulţi alţii nu-l recunosc
pe David ca împărat, ci rămân de partea casei lui Saul, care nu mai
este recunoscută de Domnul drept conducătoare a lui Israel. Lupta se
dă acum între David şi Abner. În ochii lui Dumnezeu, Saul nu mai
este împărat şi nici urmaşii lui nu au dreptul la tron. Cu toate acestea,
Abner, care susţine că luptă pentru casa lui Saul, de fapt luptă pentru
sine. Şi dacă dinastia lui Saul nu mai este recunoscută de Dumnezeu
drept conducătoare a lui Israel, de fapt Abner luptă direct împotriva
lui Dumnezeu.
Sub întrebarea „Cine să fie împărat?”, Abner declanşează lupta.
Din pricină că nu l-au recunoscut pe David ca unsul Domnului, el şi
toţi ai lui au pus împărat pe Iş-Boşet. „În timpul războiului dintre
~238~
casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul”
(2 Samuel 3:6).
Pe de altă parte, David este întronat la Hebron de aceia care
ştiau şi recunoşteau că Dumnezeu l-a uns ca împărat. Astfel rămân
mai departe în Israel două partide.
Situaţia din Galateni descrisă de Pavel se aseamănă perfect cu
situaţia dintre Saul şi David. Saul poate fi asemănat cu Moise. Aşa
cum Moise a fost ales de Dumnezeu, ca prin el să izbăvească pe
poporul evreu din robia Egiptului, tot astfel a fost ales de Dumnezeu
ca împărat şi Saul, ca prin el să aducă izbăvire lui Israel de sub jugul
filistenilor. Cu Abner pot fi asemănaţi preoţii. Abner este mâna
dreaptă a lui Saul, iar preoţii mâna dreaptă a lui Moise. Pe David îl
putem asemăna cu Domnul Hristos, fiindcă ceea ce s-a întâmplat cu
David când a fost pus împărat, s-a întâmplat şi cu Domnul Hristos.
Aşa cum Abner a ţinut la Saul respingându-l pe David, alesul
Domnului, astfel au ţinut şi preoţii la Moise respingându-L pe Isus,
unsul Domnului. La baza respingerii au stat aceleaşi motive, pe care
le vom redescoperi în continuare.
Moise a fost omul prin care Dumnezeu a dat Legea
Ceremonială. Această lege a făcut parte din legământul dintâi, fiind
ritualul prin care se căpăta neprihănirea. Dumnezeu a ales seminţia
lui Levi ca să slujească la cortul întâlnirii şi a pus mare preot pe
Aaron, iar preoţi, pe fiii lui. Doar din sămânţa lui Aaron au fost puşi
preoţi până la venirea Domnul.
Prin Moise, care era un proroc al Domnului şi un reprezentant al
neamului preoţesc, Domnul Hristos a instituit sistemul preoţesc
uman. Deşi putea fi preot, Moise este chemat să fie mai degrabă
proroc al Domnului, şi este omul care încredinţează casei lui Aaron
preoţia lui Isus. Bineînţeles că, la venirea Domnului pe acest pământ,
trebuia să fie un alt proroc, tot din neamul preoţilor, care să-L
întâmpine pe Isus şi să-I predea ştafeta. Adică aşa cum Moise i-a
învestit pe ei preoţi în locul Domnului până va veni El, tot la fel
cineva din neamul preoţilor leviţi va învesti pe Isus ca Preot în locul
lor, predând ştafeta.
Primul legământ este încheiat de Dumnezeu prin preoţii leviţi,
iar al doilea s-a încheiat prin Preotul Isus. Deci chiar din start,
ritualul acela de curăţire a fost stabilit doar până avea să vină Hristos,
fiindcă prin El se face ispăşirea păcatelor. Toate profeţiile Vechiului
~239~
Testament vorbeau de lucrul acesta. Este clar că modalitatea de

obţinere a neprihănirii pe care a dat-o Dumnezeu prin Moise, urma să
dispară.
Cu toate că orice evreu trebuia să ştie lucrul acesta, în vremea
Domnului Hristos, Moise era considerat superior lui Isus. De foarte
multe ori, dovedind preţuirea lor pentru el, preoţii, fariseii şi
cărturarii, când citau Legea, rosteau numele lui Moise, aşezându-l
mai presus. Într-adevăr Moise a fost credincios şi foarte aproape de
Dumnezeu. Într-o ocazie, Dumnezeu a zis despre el: „’Ascultaţi bine
ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi
descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa
este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele
de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să
vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?’ Domnul S-a
aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat” (Numeri 12:6-9). Din
cauza acestor cuvinte, ei l-au zeificat pe Moise, cu toate că le spusese
că Dumnezeu va trimite unul mai mare decât el, îndemnându-i să
asculte de Acela.
„Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre
fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el! Astfel el va răspunde
la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb,
în ziua adunării poporului, când ziceai: ’Să nu mai aud glasul
Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să
nu mor.’ Atunci Domnul mi-a zis: ’Ce au zis ei, este bine. Le voi
ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele
Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.
Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va
spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală’” (Deuteronom
18:15-18).
Aici Moise vorbeşte de venirea lui Isus ca Mesia, de lucrarea
Lui şi de faptul că de El trebuia să asculte atât evreii, cât şi oricine
voia să fie cu Domnul.
Moise a murit. Dumnezeu a aşteptat momentul să refacă
legământul cu poporul Său, dar nu prin preoţia levitică, ci prin Isus
Hristos. El urma să fie Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec,
rămânând într-un legământ care nu se va rupe niciodată. „Domnul a
jurat, şi nu-I va părea rău: ’Tu eşti preot în veac, în felul lui
~240~
Melhisedec’” (Psalmi 110:4). Melhisedec*, împăratul Salemului, a

adus pâine şi vin – el era preot* al Dumnezeului* celui Preaînalt.
Geneza 14:18
Pentru că Moise era din familia preoţilor, din prorocia de mai
sus făcută de el, iudeii au tras concluzia că Isus Se va naşte în familia
fiilor lui Aaron. Însă Moise nu a spus că Domnul se va naşte în
familia preoţilor. Ei n-au ţinut cont că prorocii au spus că Isus va
veni după rânduiala lui Melhisedec, nu după cea levitică. Dar pentru
că Moise era socotit cel mai mare dintre proroci şi pentru că el era
levit, iudeii au tras concluzia că Isus va fi un levit din familia lui
Aaron. Aceasta a crezut fiecare generaţie, ajungând la Hristos.
Potrivit cu profeţia lui Isaia 40:3, citată de Luca la vremea
potrivită, în familia preotului Zaharia se naşte Ioan Botezătorul. El
are calitatea de preot pentru că s-a născut în familia preoţilor, dar
este şi proroc potrivit cu profeţia. „Şi tu, pruncule, vei fi chemat
proroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să
pregăteşti căile Lui şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care
stă în iertarea păcatelor lui” (Luca 1:76,77).
Ioan apare în vremea când iudeii Îl aşteptau pe Mesia. Îşi începe
lucrarea în pustia Iudeii şi, pentru că este recunoscut ca prorocul şi
preotul vremii, „locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate
împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi
păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan” (Matei 3:5,6).
Numai în faţa preoţilor îşi mărturiseau păcatele copiii lui Israel.
Cu toate că botezul nu fusese practicat de preoţi până atunci, pentru
că Ioan a fost recunoscut ca preot, toţi veneau la el să fie botezaţi cu
botezul pocăinţei. Domnul l-a trimis la Iordan să boteze, pentru că
Preotul Isus va boteza pe cei ce-L vor primi ca Mântuitor.
Pentru că el a venit din familia preoţilor şi este şi proroc, este
acceptat. Dar şi mai mult, este confundat cu Mesia. Ioan însă şi-a
recunoscut menirea şi, fiind prorocul care va pregăti calea Domnului,
lămureşte lucrurile. Biblia spune: „Fiindcă norodul era în aşteptare şi
toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este
el Hristosul, Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: ’Cât despre mine, eu
vă botez cu apă. Dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi
căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă
va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela are lopata în mână; Îşi va
~241~
curăţi aria cu desăvârşire şi Îşi va strânge grâul în grânar, iar pleava o

va arde într-un foc care nu se stinge’” (Luca 3:15-17).
Astfel el pregăteşte calea ca Hristos să fie primit ca Eliberatorul
promis, îndreptând atenţia tuturor spre El.
În acelaşi timp, apare Domnul Isus. Şi dacă a sosit Cel ce va fi
Preotul, Marele Preot şi Mijlocitorul nostru, înseamnă că a apărut în
Israel o altă persoană cu aceeaşi menire ca a preoţilor leviţi. Şi ceea
ce este foarte interesant e faptul că Isus nu vine din seminţia şi
familia preoţească, ci dintr-o altă seminţie. Ei aşteptau într-adevăr un
eliberator şi un preot, dar care să se nască dintr-o familie preoţească
şi de aceea s-au gândit mai întâi că eliberatorul ar putea fi Ioan.
Faptul că Domnul nu a venit potrivit aşteptărilor lor, a însemnat o
mare surpriză neplăcută pentru preoţii vremii aceleia, care n-au putut
concepe apariţia unui preot dintr-o altă seminţie. Domnul a venit din
seminţia lui Iuda ca fiul al lui David ca moștenitor la tronul
împărătesc, dar și Preot și Mare Preot. Însă n-a fost acceptat ca Preot
pentru că venea dintr-o seminţie care nu avea dreptul să slujească la
altar. Și astfel este considerat rivalul preoţilor.
Dacă Domnul ar fi venit tot din seminţia lui Levi, şi cu
precădere din familia lui Aaron, atunci poate că avea să fie acceptat.
Însă în cazul acesta, avea să continue şi preoţia levitică. Aşa că Isus
n-ar mai fi fost singurul mijlocitor, aşa cum prevedea Planul de
Mântuire, şi nici nu mai putea fi sfârşitul Legii preoţiei levitice, ca
apoi doar prin El să căpătăm neprihănirea. Noi nu mai mergeam
direct la Isus, ci drumul spre El trecea pe la preoţii umani. Dar Isus a
desfiinţat preoţia ca să avem intrare directă la Tatăl Ceresc. „Astfel
dar, fraţilor, prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul
Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin
perdeaua dinăuntru, adică trupul Său” (Evrei 10:19,20).
Venind din seminţia lui Iuda, Domnul a tăiat calea preoţilor şi a
întrerupt slujirea lor. Ei însă nu s-au aşteptat la aşa ceva. Totuşi,
potrivit cu profeţia biblică, evenimentul naşterii adevăratului Preot
din seminţia lui Iuda, adică venind după o altă rânduială, şi anume
după rânduiala lui Melhisedec, trebuia aşteptat de ei, pregătindu-se
pentru a-I da Lui în primire proţia. Însă preoţii au fost foarte bine
pregătiţi să-L respingă.
Am spus puţin mai devreme că, aşa cum Moise, ca reprezentant
al familiei preoţeşti şi proroc al Domnului, i-a învestit pe leviţi în
~242~
slujba de preot în locul Domnului până va veni El, tot la fel cineva cu
aceeaşi menire avea să-L învestească pe Isus ca Preot în locul lor,
predând ştafeta.
Chiar dacă ceilalţi preoţi nu L-au recunoscut pe Isus ca fiind
adevăratul Preot şi n-au vrut să cedeze în favoarea lui, Dumnezeu a
găsit un reprezentant oficial al neamului preoţilor care să predea
preoţia în mâna lui Isus. Ioan Botezătorul întruneşte condiţiile şi este
omul ce va pune capăt preoţiei umane. El are calitatea de proroc şi
reprezentant al preoţilor, şi prin el Dumnezeu a hotărât ca neamul
preoţilor să dea în primire preoţia. Isus este Cel ce avea să ia în
primire.
Ioan Botezătorul este informat de Dumnezeu că a sosit
momentul ca Isus, adevăratul Preot, să intre în funcţiune. Şi pentru că
nu se poate ca în funcţiune să fie mai mult de un preot, renunţă la
preoţie, recunoscând că Isus este adevăratul Preot. La Iordan putem
spune că Ioan L-a uns pe Hristos ca Preot în locul lui şi al tuturor
preoţilor, după porunca Domnului. Astfel preoţii dintre oameni sunt
eliberaţi din această funcţie şi niciun om nu mai are dreptul să fie
preot. Deci prin Moise, Domnul Hristos le-a încredinţat preoţilor
dintre oameni mijlocirea, iar prin Ioan Botezătorul a luat-o înapoi.
Ioan atrage atenţia tuturor oamenilor spre Isus, spunând că El
este Cel aşteptat. „A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el şi a
zis: ’Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! El este
Acela despre care ziceam: «După mine vine un om care este înaintea
mea, căci era înainte de mine»’” (Ioan 1:29,30).
În acest fel el arată că trebuie să înceteze jertfele de animale,
fiindcă a sosit adevăratul Miel simbolizat de mielul dintre animale.
Iar prin faptul că a spus „eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, nu
Tu de mine”, a recunoscut imposibilitatea preoţilor de a mai rămâne
în continuare mijlocitori şi a predat preoţia lui Isus, care este
superior.
Ioan însă este singurul preot care Îl recunoaşte pe Domnul
Hristos şi I se supune. Apare ca un apostol al lui şi, încet, încet, se
retrage din faţă, lăsându-L pe Isus, pentru ca ochii tuturor să
privească la El şi să-L descopere pe trimisul lui Dumnezeu.
Ioan şi-a continuat lucrarea de propovăduitor al sosirii singurei
şi adevăratei modalităţi de curăţire de păcat, iar în acelaşi timp, Isus
intră în funcţiune. Se face schimbul trecându-se de la preoţia umană
~243~
la preoţia lui Isus. Mulţimi de oameni se duceau la Domnul, iar Ioan

chiar îi îndreaptă spre Hristos, deşi el rămânea cu din ce în ce mai
puţini adepţi. Marele succes al lui Isus şi faptul că Ioan pierdea din
influenţa ce o avusese au iscat gelozia între ucenicii lui Ioan. Biblia
spune că, „între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu, s-a iscat o
neînţelegere cu privire la curăţire. Au venit deci la Ioan şi i-au zis:
’Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre care ai
mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la El.’ Drept
răspuns, Ioan i-a zis: ’Omul nu poate primi decât ce-i este dat din
cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: «Nu sunt eu Hristosul»,
ci sunt trimis înaintea Lui. Cine are mireasă este mire; dar prietenul
mirelui, care stă şi-i ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul
mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca
El să crească, iar eu să mă micşorez’” (Ioan 3:25-30).
Nu ştim cine a fost iudeul acela, dar din texte se subînţelege că
el l-ar fi contestat pe Ioan şi L-ar fi înălţat pe Isus, scoţând în relief
că Domnul este Cel prin care trebuie să fim curăţiţi de păcat. Aici
apare un contrast între Preotul Isus şi preotul Ioan. Ucenicii lui Ioan,
văzând că Domnul a luat locul preotului în funcţiune şi al lui Ioan în
mod deosebit, au mers la el cu gândul de a-l determina să se răscoale
împotriva lui Isus, zicându-i: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo
de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi
oamenii se duc la El.” Aceasta era lucrarea diavolului, dorind ca nici
Ioan să nu-L recunoască şi să nu-L primească pe Isus.
Ca răspuns, Ioan, pe care îl identificăm cu neamul preoţilor,
rosteşte câteva cuvinte care anunţă încetarea sistemului preoţesc.
„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” Toţi preoţii
trebuiau să spună la fel. Şi aşa cum prin hotărârea divină Ioan chiar a
dispărut pentru ca oamenii să nu fie împiedicaţi să meargă la Isus,
tot la fel trebuia să dispară şi sistemul preoţesc. Însă Ioan este
singurul care a înţeles planul şi programul divin şi s-a supus liniştit,
predându-I preoţia lui Isus. Astfel înţelegem cuvintele Domnului
Hristos din Luca 16:16, unde spune că „Legea şi prorocii au ţinut
până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu
se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală”.
Dacă Legea Ceremonială era Legea care vorbea despre naşterea
Domnului, ungerea lui ca Preot, Mare Preot, Mijlocitor şi Eliberator,
odată cu apariţia Lui, ea s-a sfârşit. Ioan este ultimul preot şi proroc
~244~
care a vorbit despre venirea lui Isus ca Mesia şi el a dat preoţia în

primire, iar Isus intră în funcţiune. Deci prin cuvintele din Luca,
Mântuitorul a anunţat încetarea Legii prin care s-a căpătat
neprihănirea înainte de venirea Sa, făcând-o fără nicio valoare, iar
de-acum neprihănirea se capătă prin credinţa în El.
Pentru că toţi ceilalţi preoţi au refuzat să-L recunoască pe
Domnul ca Preot, aşa cum l-a recunoscut Ioan, Isus apare ca un rival
al lor. Ei se unesc împotriva Lui pentru a-şi păstra poziţia preoţească
şi, după ce că L-au respins pe Hristos, mai rămân şi cu pretenţia că
sunt slujitorii lui Dumnezeu. În acest fel, în lumea noastră
descoperim două sisteme de obţinere a neprihănirii, dar care nu au
nicio legătură unul cu celălalt. Preoţii, puşi prin Legea Ceremonială,
spun că păcatele sunt iertate prin mijlocirea lor şi au ca argument
faptul că sunt puşi de Moise prin porunca Domnului; Isus spune că
El este singurul care are putere pe pământ să ierte păcatele, fiindcă
este Eliberatorul promis. În acest fel rămâne în picioare fiind
susţinută de preoţii leviţi vechea sursă de obţinere a neprihănirii, în
conflict cu adevărata sursă, care este Isus. Urmează să se clarifice în
mintea tuturor că El „este Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul
lumii” şi să părăsească vechiul sistem de obţinere a neprihănirii,
folosindu-se de cel nou.
Isus îşi începe lucrarea având lopata în mână ca să-şi curăţească
aria şi să restabilească toate lucrurile. Cu toate că se declară singurul
Preot pus de Dumnezeu prin care putem obţine neprihănirea,
omenirea este neîncrezătoare. Descoperim o asemănare între debutul
lui David şi cel al lui Hristos. Ceea ce s-a întâmplat cu David după
ce Dumnezeu l-a uns ca împărat, s-a întâmplat şi cu Domnul. Aşa
cum Abner, conştient că luptă împotriva lui Dumnezeu, îl urăşte pe
David, care era rivalul stăpânului său, Saul, la fel preoţii şi
conducerea lui Israel, chiar dacă ştiu că luptă împotriva lui
Dumnezeu, Îl urăsc pe Domnul, calificându-L ca fiind rivalul lui
Moise. Socotindu-l pe Moise, prin care Dumnezeu a stabilit sistemul
preoţesc, mai mare decât Isus, ei nu predau ştafeta. Cred că slujesc
lui Dumnezeu, şi de aceea rămân tot ei preoţi.
Şi fiindcă Hristos S-a făcut Preot şi a avut pretenţia că poate
ierta păcatele, preoţii leviţi au declanşat lupta împotriva Lui.
Cuvintele prin care ei îşi exprimă temerile, le demască adevăratele
motive ale luptei. Evangheliştii spun că „preoţii cei mai de seamă şi
~245~
cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare,

căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura
Lui” (Marcu 11:18).
„Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat Soborul şi
au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L
lăsăm aşa, toţi vor crede în El” (Ioan 11:47,48).
Deci motivul luptei este că Isus le-a luat locul, iar ei rămân fără
pâinea de la Templu, fără a zecea parte din venitul poporului şi
trebuia să treacă la o altă muncă. Lucrul acesta nu le-a convenit şi
mai degrabă preferă pierzarea veşnică decât să schimbe locul. Se
pregătesc să-L dea pe Isus la moarte, fiindcă simt că nu mai sunt
preţuiţi de norod şi îşi pierd slujba de preoţi, în locul lor rămânând
Hristos. În acest fel, preoţii puşi dintre oameni, care fuseseră aleşi ca
slujitori ai Domnului, prin neascultare au ajuns slujitorii Satanei în
casa lui Dumnezeu. Isus le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi
vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru” (Ioan 8:44). „Este scris:
’Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea
o peşteră de tâlhari” (Matei 21:13).
Hristos, Cel care i-a aşezat în slujbe, n-a fost recunoscut ca
Dumnezeu, ci a fost lepădat. În tot timpul vieţii Domnului Hristos, a
fost o luptă între acei slujitorii ai Legii Ceremoniale şi El. Dacă Tatăl
Ceresc ar fi îngăduit, preoţii L-ar fi dat la moarte pe Domnul mult
mai devreme.
Pe măsură ce Isus câştigă încrederea oamenilor, lupta este
crâncenă. Preoţii omeneşti care erau în spasmele morţii, luptau
pentru ca Hristos să nu le ia locul. Hristos venise să încheie
mijlocirea preoţilor leviţi, pentru ca El să-şi înceapă mijlocirea.
Nimic altceva nu urma să se schimbe. Prerogativele Legii
Ceremoniale le-a preluat El. Deci nu Cele Zece Porunci sunt în
discuţie, ci faptul că Isus a luat locul preoţilor. Hristos era împlinirea
Legii Ceremoniale, fiind simbolizat de tot ce cuprindea ea. Cu toate
că de la ungerea Sa trebuia să se producă schimbarea, când a murit
El, acel ritual cu jertfe de animale şi mijlocitori umani a încetat să
mai fie în atenţia cerului. Pentru că n-au vrut să-L recunoască pe
Domnul şi să I se supună, au declanşat mai degrabă o luptă aprigă
împotriva Lui şi apoi împotriva urmaşilor Lui. Astfel începe o luptă
care va dura până la sfârşitul lumii. Dacă lupta dintre Abner şi David
s-a sfârşit, lupta dintre preoţii puşi prin Legea Ceremonială şi
~246~
Hristos, nu se va mai încheia până la venirea Sa a doua oară. Se

înțelege destul de ușor că ei erau și au rămas în slujba lui Satana.
Deci motivul pentru care preoţii L-au dat la moarte pe Isus este
că El a fost uns ca preot în locul lor. Ei susţineau Legea Ceremonială
care pune ca preoţi pe oameni, iar prin susţinerea acelei legi, se
susţineau pe ei în slujbe. Acesta este motivul luptei care apare între
Hristos şi Lege în Galateni şi în alte epistole ale lui Pavel.
Oamenii din vremea lui Pavel se confruntau cu adevărate
probleme. Legământul dintâi a fost făcut de Dumnezeu cu preoţi
dintre oameni prin mijlocirea cărora se căpăta neprihănirea. Dar şi al
doilea legământ este făcut tot de Dumnezeu, însă are ca mijlocitor pe
Isus Hristos, prin care se obţine neprihănirea. Astfel apar două
partide şi se pare că fiecare dintre ele crede că are dreptate. Lumea se
împarte în două: unii credeau că neprihănirea se capătă prin preoţia
levitică pentru că Dumnezeu i-a pus preoţi la Sinai, iar alţii au crezut
în Isus ca fiind Cel ce era descoperit prin sistemul jertfelor. În acest
fel, fiecare dintre ei are un argument care îi motivează să creadă că
slujesc lui Dumnezeu. Agitaţia a ajuns foarte mare. Întrebările care
se ridică sunt: Prin cine se capătă neprihănirea? Prin Hristos sau prin
recunoaşterea şi împlinirea Legii Ceremoniale? Aceasta era
problema tuturor bisericilor creştine din vremea lui Pavel şi a celor
din Galatia. Acum cred că este foarte bine înţeles că Pavel nu
vorbeşte aici de Legea Celor Zece Porunci, deoarece, aşa cum am
spus, prin această Lege nu se poate obţine neprihănirea, ci înainte de
Hristos neprihănirea se obţinea prin Legea Ceremonială. Lupta era
între susţinătorii Legii Ceremoniale şi Hristos, fiindcă El i-a destituit
din funcţiile lor, iar ei au tras să rămână preoţi, susţinând Legea
Ceremonială prin care au fost puşi preoţi. Astfel iudaizanţii, slujitorii
Legii Ceremoniale, au continuat lupta împotriva neprihănirii prin
credinţa în Hristos, susţinând că, prin împlinirea Legii Ceremoniale
cu tăierea împrejur, se capătă neprihănirea. Dar în slujba cui sunt ei?
Şi ce valoare putea avea acel ritual fără Domnul? Ritualul respectiv
era mort şi deci, practicat degeaba. Şi, dacă vreţi să ştiţi, cu mult
înainte de venirea lui Mesia, mulţi evrei care îndeplineau acel ritual îl
practicau din obişnuinţă, fără să aibă credinţa în Mesia ce avea să
vină. Tocmai de aceea, când Isus a venit, nu L-au primit şi n-au
crezut în El. Dacă ar fi împlinit Legea aceea prin credinţă, atunci
când a venit Isus, ar fi părăsit Legea văzând credinţa lor materializată
~247~
în El. Adică Isus era întruchiparea legii care aducea neprihănirea şi

n-ar mai fi căutat neprihănirea în acea Lege.
Aşa cum doar seminţia lui Iuda l-a acceptat pe David ca
împărat, iar celelalte nu, tot la fel majoritatea oamenilor din vremea
Domnului Hristos şi a lui Pavel nu L-au acceptat pe Isus. Puţini au
crezut în El.
Dar Dumnezeu n-a stabilit două modalităţi de obţinere a
neprihănirii care să funcţioneze în acelaşi timp. Ci aşa cum, după
ridicarea lui David, Saul a dispărut, tot la fel, după ridicarea
Domnului, Legea Ceremonială cu preoţia umană a dispărut din
analele cerului. Cei din Galatia care au crezut în Domnul Isus n-au
practicat ritualul legii jertfelor. Primindu-L pe Hristos şi credinţa Sa,
au fost iertaţi de călcările Celor Zece Porunci. În acest fel, ei au
căpătat neprihănirea.
Iudaizanţii, susţinând ritualul Legii Ceremoniale, s-au vârât în
biserica creştină spunând: „Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi
să li se ceară să păzească Legea lui Moise” (Faptele Apostolilor
15:5).
Cu aceste gânduri făceau presiuni asupra creştinilor ca ei să se
întoarcă la ritualul Legii Ceremoniale. Aceasta era lucrarea
diavolului pentru a-i despărţi pe creştini de Domnul Isus. Susţinătorii
iudaismului, vârâţi printre creştini, sunt numiţi de Pavel „fraţi
mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească
slobozenia”. Galateni 2:4
Se pare că aceştia au câştigat teren în biserica creştină. Din
scrisoarea lui Pavel către galateni, reiese că cel puţin unii dintre
creştini trecuseră înapoi la ritualul Legii Ceremoniale, lăsându-se
furaţi de filozofia iudaizanţilor, pe care Pavel o numeşte „o altă
Evanghelie”.
Începând din capitolul 3, descoperim marea mirare a lui Pavel
că unii Îl părăsiseră pe Hristos, singurul mijloc de obţinere a
neprihănirii, pentru a trece la vechiul ritual și cad din har. Plin de
uimire, el zice: „O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi,
înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată
numai ce vreau să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi
Duhul ori prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce
aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel
~248~
ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele

Legii sau prin auzirea credinţei?
Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta
i-a fost socotită ca neprihănire”. Înţelegeţi şi voi dar că fii ai lui
Avraam sunt cei ce au credinţă” (Galateni 3:1-7).
Ca şi în capitolul 2:16, și aici descoperim acelaşi conflict între
cele două modalităţi de obţinere a neprihănirii. Punând în contrast
modalitatea de a obţine neprihănirea prin Legea Ceremonială cu cea
de a o câştiga prin credinţă, apostolul dă exemplu pe Avraam, care a
căpătat neprihănirea prin credinţă. El încearcă cu orice preţ să-i
convingă pe cei care amestecă lucrurile că sunt greşiţi, rămânând la o
modalitate de câştigare a neprihănirii, învechită. Şi pentru că în
Împărăţia lui Dumnezeu vor fi doar fiii lui Avraam, Pavel atrage
atenţia spunând că cine vrea să fie fiul lui, trebuie să aibă credinţă.
„Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu
Avraam cel credincios” (Galateni 3:9).
În felul acesta, apostolul stabileşte un singur drum prin care se
capătă neprihănirea – credinţa în Isus Hristos.
Prin cuvintele următoare arată urmarea dezastruoasă a credinţei
şi învăţăturii că neprihănirea se capătă prin Lege. El zice: „Căci toţi
cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este
scris: ’Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în
cartea Legii, ca să le facă’” (Galateni 3:10).
Trebuie să recunoaştem că, înainte de Hristos, împlinirea legii
jertfelor era o cerinţă a lui Dumnezeu. Prin împlinirea acestei legi se
căpăta neprihănirea. Dar când a venit Cel descoperit tocmai de acea
Lege ca fiind singurul care aduce neprihănirea, a stărui în
convingerea că poţi să obţii neprihănirea prin acel sistem învechit
înseamnă că Îl dispreţuieşti pe Hristos. Refuzând neprihănirea prin
credinţa în El, ei au ales să rămână sub blestemul adus de călcarea
Celor Zece Porunci şi n-au primit iertarea.
Dacă Hristos nu mai era în acea Lege, cum puteau ei să
împlinească Legea şi cum puteau să capete neprihănirea, când
singurul drum al câştigării neprihănirii este credinţa în Hristos, pe
care Îl respinseseră? Şi continuând, Pavel le arată că degeaba se
trudesc să împlinească Legea pentru „că nimeni nu este socotit
neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, este învederat, căci „cel
neprihănit prin credinţă va trăi” (Galateni 3:11).
~249~
Pentru a treia oară apare aici contrastul dintre neprihănirea

obţinută prin Lege şi neprihănirea căpătată prin Hristos. Dacă în
două capitole şi jumătate apare de trei ori modalitatea de obţinere a
neprihănirii, înseamnă că aceasta era problema galatenilor şi nu
trebuie să înţelegem altceva. Vreau să ne amintim şi nu trebuie să
uităm că, atunci când vorbeşte de o Lege prin care se capătă
neprihănirea şi pe care apoi o dezice, Pavel nu se referă la Legea
Celor Zece Porunci. Prin împlinirea acestei Legi nu se poate căpăta
neprihănirea. Ea doar aduce condamnarea călcătorului ei, iar iertarea
de vinovăţie vine printr-o altă Lege. „Hristos ne-a răscumpărat din
blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris:
’Blestemat e oricine este atârnat pe lemn’” (Galateni 3:13).
Acum când vorbeşte de blestemul Legii, se referă la Legea
Celor Zece Porunci. Prin călcarea acestei Legi, am intrat sub
blestem, condamnaţi la moarte veşnică, însă Domnul Hristos ne-a
salvat.
Se ridică totuşi unele întrebări: Dacă Hristos ne-a scăpat de
blestemul Legii, de ce totuşi vor fi mulţi oameni aruncaţi în iazul de
foc? Pentru că n-au credinţă? În dreptul unora poate fi adevărat, însă
vor pieri foarte mulţi care mărturisesc că au credinţă în Isus. Oare de
ce? Răspunsul este clar: ei n-au ieşit de sub blestemul acestei Legi.
Şi cum puteau realiza aceasta? Prin credinţa în Isus şi apoi păzind
Cele Zece Porunci.
Însă atunci când au venit la Isus cerând iertare pentru păcatele
provenite din călcările Celor Zece Porunci, iar El le-a zis „nu te
osândesc; du-te şi să nu mai păcătuieşti”, ei n-au înţeles că nu trebuia
să mai calce poruncile. Călcându-le, au rămas sub blestemul Legii.
Dacă cel graţiat, despre care am vorbit, calcă legea după graţiere, nu
va ajunge iar sub condamnarea ei? Sigur că da. Cele Zece Porunci
sunt sfetnicul după care trebuie să te conduci după ce ai primit
neprihănirea prin credinţa în Hristos. Dacă le calci în continuare,
rămâi sub blestemul lor.
Apostolul Pavel vorbeşte şi de un testament. „Iată ce vreau să
zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi
desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după
patru sute treizeci de ani. Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu
mai vine din făgăduinţă, şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui
Avraam” (Galateni 3:17,18).
~250~
Testamentul întărit de Dumnezeu nu este altceva decât Planul de

Mântuire făcut în Hristos Isus.
„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă nu pentru faptele
noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în
Hristos Isus, înainte de veşnicii” (2 Timotei 1:9).
„Înainte de veşnicii”, adică înainte de căderea omului în păcat,
Dumnezeu alcătuise Planul de Mântuire pentru om. În Eden, după
păcătuirea părinţilor noştri, Dumnezeu a dat făgăduinţa venirii
Mântuitorului nostru (Geneza 3:15), şi singurul mijloc de căpătare a
neprihănirii este prin moartea Sa.
Pentru a înţelege ce vrea să spună apostolul Pavel despre „Legea
venită după patru sute treizeci de ani”, despre care zice că n-a fost
dată ca să anuleze făgăduinţa, trebuie să mergem în Vechiul
Testament şi să ne edificăm.
În cartea Genezei găsim că, după chemarea lui Avraam,
Dumnezeu i-a descoperit că sămânţa lui avea să fie robită într-o ţară
străină, dar El i-a promis că o va scoate de acolo. Citind Biblia,
descoperim că evreii au fost robiţi în Egipt patru sute treizeci de ani.
„Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de
ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate
oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului” (Exod 12:40,41).
După eliberarea lor, au ajuns la Sinai şi aici Dumnezeu l-a
chemat pe Moise pe munte, unde i-a descoperit Legea prin care omul
urma să capete neprihănirea până la venirea lui Mesia, şi anume
Legea jertfelor de animale, adică Legea Ceremonială, despre care am
vorbit până acum. Aceasta este Legea la care se referă Pavel când
spune că a venit după patru sute treizeci de ani, socotind anii de la
intrarea lui Israel în robia egipteană până la ieşirea lor. Pavel spune
că ea nu poate nimici făgăduinţa iertării prin Hristos şi a trecerii la
credinţa în El, deoarece tocmai în baza venirii lui Hristos a fost dată
Legea jertfelor. Dacă Isus nu ar fi venit ca Miel de jertfă, cum putea
să dea Dumnezeu o lege profetică, o lege care să vorbească de
venirea unui Salvator dacă El nu avea să vină? Era imposibil. Şi dacă
a fost dată înainte de venirea Lui pentru a vorbi despre El, cum putea
ea nimici făgăduinţa venirii Lui şi a mântuirii noastre prin El?
Dumnezeu a dat lui Israel Legea de curăţire de păcat până avea să
vină Hristos, iar aceasta nu putea desfiinţa făgăduinţa venirii
~251~
Domnului şi nici nu putea să-i ia locul. Ci la venirea Lui, ea trebuia

să se desfiinţeze.
Pentru că preoţii au rămas la Legea aceasta şi L-au respins pe
Isus, prin această alegere ei au anulat făgăduinţa iertării prin Hristos
pentru ei şi pentru toţi cei ce au făcut ca ei, aşezând Legea mai
presus de Hristos. Pavel încearcă să-i lămurească de greşeala lor,
scoţând în relief că, dacă înţelegeau mesajul Legii, trebuia să renunţe
la ea şi să treacă la credinţa în Isus. Însăşi Legea spunea că, venind
Hristos, ea nu mai are valoare. Legea jertfelor la care au rămas
pentru a câştiga neprihănirea, era glasul unui proroc care vorbea de
venirea lui Isus ca Mesia şi nu poate fi nicidecum împotriva
făgăduinţei venirii Lui. Nu Legea era în conflict cu Hristos, ci preoţii
care nu voiau să cedeze în faţa lui Hristos.
Şi aici mulţi se încurcă. Ei nu înţeleg că Pavel vorbeşte de
Legea Ceremonială, ci cred că este vorba de Legea Celor Zece
Porunci. Dar Cele Zece Porunci sunt pur şi simplu neutre şi paralele
cu făgăduinţa venirii Domnului. Ele n-au vorbit şi nici nu vorbesc
despre Isus Hristos că va veni în vreun fel. Nu sunt nici împotriva
venirii, nici de acord cu venirea Sa. Legea Celor Zece Porunci nu
este o Lege profetică, ci arată cerinţa expresă a lui Dumnezeu de la
fiinţele create de El. Şi tocmai călcarea poruncilor L-a obligat pe Isus
să moară, fără ca Cele Zece Porunci să ceară viaţa Domnului. Ci ele
cereau viaţa călcătorului lor. Că din milă pentru noi a plătit Domnul,
este altceva.
Slujba de la templu din cadrul Legii Ceremoniale era o imitare a
ceea ce urma să facă Hristos. De aceea, când a venit El, aceste
servicii ale Legii de curăţire au încetat, şi de atunci omul obţine
neprihănirea prin credinţa în Isus. Tot ce făceau preoţii i-a fost
descoperit lui Moise pe munte, unde L-a văzut pe Domnul Hristos
făcând slujba de Mijlocitor. Referindu-se la preoţii dintre oameni,
Pavel spune: „Ei fac o slujbă care este chipul şi umbra lucrurilor
cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea
să facă cortul: ’Ia seama’, i s-a zis, ’să faci totul după chipul care ţi-a
fost arătat pe munte’” (Evrei 8:5).
Deci lui Moise i s-a arătat totul. Nu doar cortul cu dimensiunile
şi tot ce trebuia să conţină el, ci, pentru a învăţa slujba preoţilor, L-a
văzut pe Domnul făcând slujba. Când zice: „Preoţii fac o slujbă care
este chipul şi umbra lucrurilor cereşti”, Pavel spune de fapt că ceea
~252~
ce făceau preoţii înainte de Hristos, a fost doar un preînchipuire sau

un simbol al slujbei de mijlocire, care urma să ia fiinţă când va veni
Hristos, după care slujba preînchipuitoare nu mai are valoare. Slujba
de mijlocire făcută de preoţii din vechime niciodată n-a fost o
realitate. Ci realitatea Îl privea pe Hristos.
Lucrul acesta este exact cum se întâmplă la primăriile noastre.
Când primarul este în concediu, îi ţine locul viceprimarul. Nu el este
primarul, însă prezenţa lui vorbeşte de un primar care există în cadrul
acelei primării şi, fiindcă este în concediu, cine are nevoie de primar
va sta de vorbă cu viceprimarul. Însă când a venit primarul, nimeni
nu se mai duce la viceprimar. De-acum, dacă cineva care are nevoie
de primar, dar se va duce la viceprimar pentru rezolvarea problemei
lui, îl dispreţuieşte pe primar. Iar dacă bine ştiind că doar de primar
depinde rezolvarea problemei tale dar apelezi şi la primar, şi la
viceprimar, aceasta este şi mai grav. Primarul, care are puterea
supremă, se va supăra pe tine şi problema îţi va rămâne nerezolvată.
Viceprimarul nu ţi-o mai poate rezolva, deoarece el nu mai are putere
în prezenţa primarului.
Exact aşa este şi cu Legea Ceremonială. Ea a fost un substitut
care a întărit făgăduinţa venirii Domnului şi nu trebuia să ia locul
Lui. Valabilitatea ei s-a încheiat la cruce. Dacă apelezi la ritualul
ceremonial pentru a căpăta neprihănirea, Îl dispreţuieşti pe Domnul.
Sau cum este astăzi: oricine apelează la Isus prin sistemul preoţesc
pentru a deveni neprihănit, Îl caută pe Domnul pe o cale pe care nu-L
poate găsi. Înaintea jertfirii Domnului, preoţii n-au fost decât
vice-preoţi, fiindcă Preotul este Hristos.
Pentru că Legea şi făgăduinţa nu pot dăinui împreună, Pavel
spune că făgăduinţa rămâne deoarece ea a fost făcută înainte de a
veni Legea şi lucrul acesta constituie un argument puternic pentru ca
făgăduinţa să rămână, iar Legea să dispară. Pavel se referă la tot ce
era omenesc în Lege. Doar elementul uman trebuia să dispară, căci
de fapt Legea a rămas tocmai prin faptul că urma să fie împlinită prin
Hristos, iar funcţiile dictate de ea, urmau să fie exercitate de Domnul.
Chiar dacă apostolul mai continuă adăugând şi alte argumente,
ele toate se raportează la versetul 19 din capitolul 3. Adresându-se
galatenilor direct, ca şi cum s-ar fi aflat în faţa lor, după ce spune de
imposibilitatea câştigării neprihănirii prin împlinirea Legii și
cunoscând gândul acestora, Pavel ridică o întrebare din partea lor:
~253~
„Atunci pentru ce este Legea?” Cu alte cuvinte el ştia că cei cărora le

scria vor spune: „Pavele, dacă tu spui că nu mai are nicio valoare,
atunci de ce a fost dată această lege?”
Pavel răspunde: „Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de
lege până când avea să vină ’Sămânţa’, căreia îi fusese făcută
făgăduinţa şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor”
(Galateni 3:19).
Aş vrea să te întreb, iubite cititor: „Despre câte legi vorbeşte
Pavel în versetul acesta?” Mulţi, ca răspuns la această întrebare,
mi-au spus că este vorba de o singură lege, şi anume, de Cele Zece
Porunci. Tu dar ce răspuns dai? Eu cred că este vorba despre două
legi.
Deci dacă în discuţie este vorba de o lege adăugată din pricina
călcărilor altei Legii, înseamnă că Legea călcată este sigur Legea
Celor Zece Porunci, iar Legea adăugată din pricina călcării
poruncilor lui Dumnezeu este Legea despre care Pavel spune că nu
mai trebuie păzită. Şi pentru că vorbeşte de neprihănire căpătată
printr-o lege, nu poate fi vorba decât de Legea Ceremonială, aşa cum
am precizat, prin care se căpăta neprihănirea înainte de Hristos.
„Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim
socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai
suntem sub îndrumătorul acesta” (Galateni 3:24.25).
Doar singură Legea Ceremonială vestea că Hristos va veni ca
Miel de jertfă, că El va fi Preotul, Marele nostru Preot şi Mijlocitorul
nostru şi despre această Lege vorbeşte Pavel în Galateni, spunând că
nu mai trebuie păzită. Şi dacă ea a vorbit de venirea Lui, atunci
trebuie să înţelegem lesne că nu mai este nevoie de ea, odată cu
moartea Sa. Pavel spune că avea valoare „doar până când avea să
vină „Sămânţa”, adică Hristos.
Trecând la capitolul 4, în primele opt versete Pavel vorbeşte de
timpul de dinaintea venirii Mântuitorului, spunând: „Dar câtă vreme
moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de
un rob, măcar că este stăpân pe tot. Ci este sub epitropi şi îngrijitori,
până la vremea rânduită de tatăl său. Tot aşa şi noi, când eram
nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar
când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut
din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub
Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii,
~254~
Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ’Ava’,
adică: ’Tată!’ Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu, şi dacă eşti fiu, eşti şi
moştenitor, prin Dumnezeu. Odinioară, când nu cunoşteaţi pe
Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor nu sunt dumnezei”
(Galateni 4:1-8).
Pentru a înţelege mai bine ce vrea să spună Pavel aici, am să mă
folosesc tot de cele întâmplate în viaţa poporului Israel, cu Saul şi
David.
Văzând că popoarele din jur au un alt sistem de conducere,
Israel a poftit acel sistem şi a cerut un împărat. Aceasta a însemnat
adoptarea spiritului lumii. Până la urmă Dumnezeu a fost de acord să
aşeze un împărat, şi cu siguranţă Dumnezeu s-ar fi gândit să-l aşeze
pe David, om după inima Sa, însă David era prea mic, iar Israel n-ar
fi vrut să aştepte până avea să crească. Şi pentru că cererea a fost
urgentă, Dumnezeu a fost nevoit să-l pună pe Saul, un împărat după
inima lor. Dar a mers rău. Când a crescut, David a fost numit
„împărat după inima lui Dumnezeu”, iar Saul a fost îndepărtat.
Tot la fel, Dumnezeu a văzut că Israel, în Egipt, a adoptat un
ritual religios ca şi popoarele din jur şi a înţeles că nu vor putea să
asculte de El fiind lipsiţi de un ritual religios. Şi pentru că nu trebuia
să practice un ritual păgân ca cel descoperit în ceremonia şi
sărbătorirea viţelului de aur, Dumnezeu a instituit un ritual religios în
care slujeau preoţi dintre oameni din pricină că Isus, care urma să
vină ca Preot după rânduiala lui Melhisedec, era „nevârstnic”. Adică
a trebuit să aştepte până la împlinirea vremii, când adevărata
rânduială a preoţiei intra în funcţiune, excluzând rânduiala levitică.
Dar s-a întâmplat un lucru ciudat. Din pricina lui Saul şi a casei
lui, atunci când David este aşezat ca împărat, majoritatea israeliţilor
l-au respins ţinând la casa lui Saul. La fel s-a întâmplat şi cu Isus.
Din pricina preoţilor dintre oameni, Isus a fost lepădat, ţinând la
familia preoţească. Însă de la început Dumnezeu a stabilit că preotul
venit după rânduiala lui Melhisedec va fi preotul care va face
ispăşirea păcatelor. Această rânduială prevedea un singur preot „fără
tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor,
nici sfârşit al vieţii” (Evrei 7:3). Acesta este Domnul Hristos.
Modalitatea de obţinere a neprihănirii prin Legea Ceremonială
Pavel o numeşte „învăţăturile începătoare ale lumii.” Dar şi mai
mult, pentru a doua oară, aseamănă cerinţa acestei Legi cu o robie.
~255~
Însă nu uitaţi! În mod deosebit cuvântul „robie” se referea la tăierea

împrejur. Dacă Hristos a suferit pentru a vărsa sânge ispăşitor, celor
care au trăit înaintea morţii Sale li s-a cerut să se taie împrejur în
trup, pentru ca şi ei, şi noi să înţelegem mai bine marele Său
sacrificiu. Adică să sufere împreună cu Hristos. Iar nouă ni se cere să
luăm crucea suferinţei pentru El.
Când citeşti şi descoperi tot ce cuprindea acel ritual de curăţire
de păcat, îţi dai seama că era într-adevăr foarte greu de îndeplinit.
Însă nu mă întrebaţi de ce a cerut Dumnezeu atâtea lucruri. Unele pot
fi explicate, altele nu, dar eu ştiu un sigur lucru: fără vărsare de sânge
nu poate fi iertare.
În versetul 9 din capitolul 4, descoperim din nou uimirea lui
Pavel determinată de întoarcerea unora dintre creştini la „robia
învăţăturilor începătoare ale lumii”, adică la un sistem de obţinere a
neprihănirii care avea cerinţe greu de îndeplinit. Dar problema
numărul unu era că sistemul acela nu mai era valabil în ochii lui
Dumnezeu. Aşa cum am spus mai sus, Tatăl Ceresc n-a aşezat în faţa
noastră două alternative de câştigare a neprihănirii. Ci una singură ─
Golgota. Dacă a venit cu Legea Ceremonială înainte de moartea
Domnului, a vrut să descopere mai dinainte hotărârea de iertare luată
pentru rezolvarea problemei păcatului nostru şi să ne arate cât de
mult va plăti pentru noi. Când Hristos a murit, am fost eliberaţi de
robia acelor cerinţe, în schimbul credinţei în El.
Unii n-au primit această cale simplă de a obţine neprihănirea, iar
alţii, deşi au primit credinţa în Isus, s-au întors la „robia acelei Legi”.
În loc să meargă spre desăvârşire, ei s-au întors înapoi la ceea ce
apostolul numeşte în versetul 9 „învăţături începătoare, slabe şi
sărăcăcioase”. „Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau,
mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai
întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase,
cărora vreţi să vă supuneţi din nou?” (Galateni 4:9). Iar în versetul
10, enumeră lucrurile la care face referire şi pe care le numeşte
„învăţături începătoare, zicând: „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.”
Aceste lucruri erau cuprinse în Legea Ceremonială. Însă erau încă
cerute şi împlinite de iudaizanţi, crezând că, prin îndeplinirea lor, vor
câştiga neprihănirea lui Dumnezeu. Aceasta este neprihănirea despre
care Pavel spune în Romani 10:3: „Pentru că, întrucât n-au cunoscut
neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o
~256~
neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o

dă Dumnezeu.”
Prin ceea ce spune în versetul 11 îşi exprimă temerea că, dacă
nu vor înţelege rostul lucrurilor, el degeaba s-a ostenit pentru
mântuirea lor. Apoi îi îndeamnă: „Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci
şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate” (versetul 12).
Cu alte cuvinte „cum aş putea să vă duc în eroare, când şi eu
sunt ca voi? Dacă cei ce vă învaţă altfel decât mine v-ar învăţa bine,
n-aş trece şi eu de partea lor? Aş alege să fiu despărţit de Dumnezeu
rămânând în starea şi crezul acesta, dacă aceea ar fi învăţătura
adevărată?"
Apostolul Pavel cunoştea foarte bine doctrina iudaizanţilor,
fiindcă învăţase teologia de la cel mai mare profesor teolog din
vremea lui. După ce Îl primise pe Isus, înţelegea foarte bine toate
lucrurile, dar cunoştea interesul meschin şi simţămintele
iudaizanţilor şi de aceea spune: „Nu cu gând bun sunt plini de râvnă
pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă
faţă de ei” (Galateni 4:17).
Pentru a-i face să înţeleagă mai bine lucrurile, Pavel se foloseşte
de un exemplu din Vechiul Testament ca să exemplifice învăţătura
sa, zicând: „Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi
Legea? Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi
unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc,
iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. Lucrurile
acestea trebuie luate în alt înţeles – acestea sunt două legăminte:
unul de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar – căci Agar
este muntele Sinai din Arabia; şi răspunde Ierusalimului de acum,
care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus
este slobod şi el este mama noastră. Fiindcă este scris: ’Bucură-te,
stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă tu, care
nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr
mai mare decât copiii celei cu bărbat.’ Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi
sunteţi copii ai făgăduinţei. Şi, cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se
născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot
aşa se întâmplă şi acum. Dar ce zice Scriptura? ’Izgoneşte pe roabă şi
pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii
slobode.’ De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai
~257~
femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi” (Galateni

4:21-31).
Legămintele la care se referă Pavel aici sunt legământul de la
Sinai şi cel de la cruce. Trebuie să ştim că ambele legăminte au ca
cerinţă ascultarea de Cele Zece Porunci. Cuprinsul legământului
încheiat la Sinai este spus de Moise când atrage atenţia poporului
Israel zicând: „El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l
păziţi, Cele Zece Porunci; şi le-a scris pe două table de piatră”
(Deuteronom 4:13).
Chiar dacă aici se spune că legământul este constituit din Cele
Zece Porunci, totuşi descoperim că legământul nu cuprinde doar atât.
Când spunem „legământ” înţelegem două părţi:
1. Cerinţa lui Dumnezeu ca omul care intră în legământ cu El
să păzească Cele Zece Porunci.
2. Legământul are alăturat un ritual de curăţirea de călcările
Celor Zece Porunci. Înainte de Domnul Hristos, acesta a fost Legea
Jertfelor, iar de la moartea Sa, curăţirea de păcat se face prin sângele
Său. Aceste două părţi nu pot fi despărţite. Cine intră în legământ cu
Dumnezeu excluzând unul dintre aceste puncte, de fapt, n-a intrat în
legământ. Să mă explic. Dacă tu crezi că poţi păzi Cele Zece Porunci
fără să ai nevoie de ritualul de curăţire de păcat, te înşeli crunt. Aşa
ceva nu se poate. Tu ai călcat Cele Zece Porunci şi ai nevoie în
primul rând de curăţire de păcat. Iar dacă vrei doar serviciul de
curăţire fără să treci la păzirea Celor Zece Porunci, cu atât mai mult
nu se poate. Cărei mame i-ar plăcea ca, după ce-şi spală copilul şi îl
schimbă cu haine curate, imediat ce pleacă din faţa ei, copilul să intre
în noroi? Mama îl avertizează să nu cumva să se mai murdărească.
Dacă totuşi o face, copilul e scuzat că nu a ajuns la maturitate. Însă
mama aşteaptă maturizarea cu mare nerăbdare.
Oare la Dumnezeu să fie altfel? Eu cred că este la fel. Şi mai
este încă ceva. Dacă un copil nu poate fi condamnat şi judecat de
persoane din afara familiei lui că s-a murdărit, pe noi ne pârăşte
diavolul şi ne condamnă din pricina călcărilor de Lege. El este acela
care intenţionat ne îndeamnă să călcăm Cele Zece Porunci, pentru ca
Dumnezeu să ne lepede şi să fim ai lui.
Deci „legământul” sunt Cele Zece Porunci, unite cu ritualul
pentru curăţirea de păcat, adus la îndeplinire de un mijlocitor. Acest
ritual este Legea a doua prin care Dumnezeu ne va face neprihăniţi.
~258~
Dacă Dumnezeu desfiinţa Cele Zece Porunci, nu mai avea

niciun rost ritualul de curăţire. Trebuie să fim foarte atenţi la lucrarea
lui Dumnezeu pentru om şi cu omul. Ni se cere să ştim care este
partea Sa în mântuirea mea şi care este partea mea. El îmi aşază în
faţă poruncile Sale de care să ascult, după ce mă curăţeşte de
călcarea lor.
Fiecare dintre cele două legăminte trebuia însoţit de sânge. Şi
pentru că fără vărsare de sânge nu este iertare, în scopul curăţirii de
păcat Domnul a dat Legea jertfelor de animale prin sângele cărora a
ratificat legământul dintâi, având ca mijlocitori preoţi dintre oameni.
„Şi într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate
poruncile Legii, a luat sânge de viţei şi de ţapi, cu apă, lână stacojie
şi isop, a stropit cartea şi tot norodul şi a zis: ’Acesta este sângele
legământului, care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.’ De
asemenea, a stropit cu sânge cortul şi toate vasele pentru slujbă. Şi,
după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de
sânge, nu este iertare” (Evrei 9:19.22).
Acesta este numit Vechiul Legământ. El a fost rupt de poporul
evreu prin facerea şi închinarea la viţelul de aur. Pentru că după
încheierea legământului ei au călcat din nou Cele Zece Porunci,
aceasta a însemnat ruperea legământului şi pierderea neprihănirii.
Israel a mers din cădere în cădere. În decursul istoriei, preoţii şi
conducerea lui Israel au continuat să amestece lucrurile lui
Dumnezeu cu ale diavolului.
Pentru că legământul dintâi n-a mai fost socotit valabil, prin
gura prorocului Ieremia Dumnezeu vorbeşte de un nou legământ,
zicând: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel
şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am
încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot
din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam
drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l
voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi
pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor şi Eu voi fi
Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:31-33).
Inspirat, prorocul Ieremia spune destul de clar în ce constă Noul
Legământ. Este clar că Noul Legământ are la bază tot Cele Zece
Porunci. Însă de data aceasta sângele legământului nu mai este un
~259~
sânge de animale, ci este sângele preţios al Domnului Hristos, prin

care a fost ratificat legământul şi El Însuşi este Mijlocitor.
Pavel, care ştia de prorocia lui Ieremia, citează în Epistola către
Evrei aproape cuvânt cu cuvânt ceea ce spune Ieremia: „Dar acum,
Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al
cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe
mai bune. În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, nu
ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. Căci ca o mustrare
a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face
cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; nu ca
legământul, pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am
apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas
în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după
acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi
scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul
Meu.” (Evrei 8:6-10).
Pavel, vorbeşte de un cusur găsit în primul legământ, sau
Vechiul Legământ, şi-l aduce ca un argument prin care-L justifică pe
Dumnezeu în hotărârea de a-l face pe al doilea. Care a fost cusurul
primului legământ? Unde s-a găsit el? Cumva în Legea Celor Zece
Porunci? În niciun caz.
Trebuie să luăm bine seama şi să nu încurcăm lucrurile, căci ar
însemna pierderea mântuirii. Legământul rămâne acelaşi: Cele Zece
Porunci. În cadrul noului legământ nu se vorbeşte de vreo schimbare
în Cele Zece Porunci, ci dimpotrivă, de imprimarea lor în om.
Putem descoperi cel puţin patru cusururi la primul legământ, dar
în niciun caz în Cele Zece Porunci, ci în ritualul de curăţire de păcat.
Acestea ar putea fi:
1. Ritualul de curăţire de păcat al primului legământ a fost o
copie a originalului, şi nu originalul.
2. Primul legământ a avut ca mijlocitori preoţi dintre oameni,
care sunt păcătoşi, supuşi slăbiciunii. Ei trebuiau să aducă jertfă întâi
pentru curăţirea lor şi apoi pentru a celorlalţi. Şi dacă erau păcătoşi,
ei aveau nevoie ca şi ceilalţi oameni de mijlocitor. Cum să poţi tu, un
păcătos, să mijloceşti pentru tine însuţi şi să-ţi fii mântuitor? Cum să
te poţi mântui singur? Nu se poate aşa ceva. Tu ai nevoie de
Mântuitor. Apoi, dacă eşti păcătos, cum să poţi mântui pe alţii,
~260~
mijlocind tu pentru ei înaintea lui Dumnezeu? Acesta a fost de

asemenea un cusur. Însă până la venirea Celui fără de păcat,
Dumnezeu s-a folosit de mijlocitori umani.
3. După vestirea legământului la Sinai, Moise a repetat
cuvintele Domnului în faţa poporului, şi „tot poporul a răspuns
într-un glas: ’Vom face tot ce a zis Domnul’” (Exod 24:3), dar n-au
făcut. Au rupt legământul cu Dumnezeu, aşa cum am amintit mai
sus, atunci când au făcut viţelul şi s-au închinat lui. Cusurul deci nu
poate fi găsit în Legea Celor Zece Porunci, ci în faptul că omul n-a
respectat legământul şi trebuie refăcut. „Legământ pe care l-au
călcat”, zice în Ieremia, acesta a fost marele cusur care a determinat
încetarea legământului dintâi, încă de atunci.
4. Încă un cusur al ritualului de curăţire de păcat al primului
legământ este găsit în sângele lui. „Căci este cu neputinţă ca sângele
taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele” (Evrei 10:4).
În urma analizei făcute, devine clar faptul că acele cusururi ale
primului legământ s-au găsit în ritualul de curăţire de păcat şi în
neputinţa omului de a împlini legământul. Trebuie să socotim ca
normale cusururile acestea, deoarece ritualul de curăţire de păcat al
primului legământ nu era adevăratul ritual, ci doar o copie a
originalului. Copia nu poate înlocui originalul.
Dacă în primul legământ cusururile s-au găsit în ritualul de
curăţire de păcat şi în neputinţa omului de a împlini Cele Zece
Porunci, atunci noul legământ trebuie să rezolve tocmai aceste
cusururi.
Fiindcă nu s-a găsit niciun cusur în Cele Zece Porunci, probabil
vă aşteptaţi ca în al doilea, care este aşezat pe „făgăduinţe mai bune”,
să descoperim o schimbare în poruncile lui Dumnezeu, sau anularea
lor, pentru a putea fi respectat de om şi să poată avea reuşită. Însă
atât Ieremia, cât şi Pavel spun că tot Cele Zece Porunci rămân
legământul.
Deşi rămâne acelaşi legământ, adică Cele Zece Porunci, despre
cel de-al doilea se spune că este aşezat pe făgăduinţe mai bune. El
apare în contrast cu primul legământ, excluzând cusururile prin
făgăduinţele mai bune pe care este aşezat. Făgăduinţele mai bune
sunt:
1. Ritualul de curăţire de păcat în al doilea legământ nu este o
copie, ci este originalul.
~261~
2. Se schimbă mijlocitorul. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,

este Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec. „Şi tocmai un
astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit
de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri, care n-are nevoie ca
ceilalţi preoţi să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale
şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată
pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. În adevăr,
Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar
cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul,
care este desăvârşit pentru veşnicie” (Evrei 7:26-28).
3. Dacă la Sinai poporul, auzind glasul lui Dumnezeu
declamând Legea s-a angajat s-o păzească zicând: „Vom face tot ce a
zis Domnul” şi n-au păzit-o, în al doilea legământ Dumnezeu se
angajează spunând: „Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în
inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”
(Ieremia 31:33).
Deci Dumnezeu se angajează să scrie în minte şi în inimă
Legea pentru a fi reuşită sigură. Nu pentru că ar fi vrut ca omul să
aibă eşec n-a scris Dumnezeu şi atunci Legea în mintea şi în inima
omului, ci noi, oamenii, n-am fost convinşi până la moartea
Domnului că Dumnezeu are într-adevăr gânduri bune pentru noi.
De-abia atunci, când ne-am convins de iubirea Sa, am dat voie
Duhului Sfânt să ne scrie Legea în minte şi în inimă, dacă într-adevăr
I-am dat voie. Deci angajarea lui Dumnezeu de a scrie Cele Zece
Porunci în minte şi în inimă este o altă făgăduinţă mai bună.
4. Cel de-al patrulea aspect al aşezării legământului pe
făgăduinţe mai bune este sângele ispăşitor.
„Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi
fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi
de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără
cusur şi fără prihană” (Petru 1:18,19). „De aceea şi Isus, ca să
sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă”
(Evrei 13:12). „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui
nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:
28).
Isus a „intrat o dată pentru totdeauna în Locul preasfânt, nu cu
sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o
răscumpărare veşnică” (Evrei 9:12).
~262~
Cu siguranţă că „făgăduinţele mai bune” nu înseamnă

schimbarea Legii Celor Zece Porunci, ci schimbarea este radicală în
ritualul de curăţire de păcat, şi apoi, angajarea lui Dumnezeu de a
scrie Legea Sa înăuntrul nostru pentru a putea fi împlinită.
Prin Galateni 4:25, unde zice: „Căci Agar este muntele Sinai din
Arabia – şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie
împreună cu copiii săi”, Pavel spune categoric că poporul evreu,
prin respingerea Domnului rămânând la Vechiul Legământ, era încă
în „robia” Legii Ceremoniale.
Apoi prin cuvintele: „Dar Ierusalimul cel de sus este slobod şi el
este mama noastră” din versetul 26, Pavel dă o asigurare celor ce
L-au primit pe Domnul renunţând la Legea Ceremonială, spunându-
le că sunt pe calea bună.
Continuând, apostolul face referire la Israelul spiritual, care
înseamnă totalitatea credincioşilor din toate neamurile, care au primit
pe Isus. Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc!
Izbucneşte de bucurie şi strigă tu, care nu eşti în durerile naşterii!
Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei
cu bărbat” (Galateni 4:27).
Sara, care era stearpă, a primit făgăduinţa că va avea copii mai
mulţi decât Agar, care avea posibilitatea de a naşte mulţi copii. Din
Sara apare poporul Israel, însă prin făgăduinţă, ei îi aparţine întreg
Israelul spiritual.
Faptul că iudaizanţii îi persecutau pe creştini, l-a determinat pe
Pavel să-i asemene cu Ismael, care îl prigonea pe Isaac. Ismael
născut în chip firesc, iar Isaac născut prin făgăduinţă. El aminteşte
hotărârea lui Dumnezeu zicând: „Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci
fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode” (Galateni
4:30).
Aici lucrurile sunt şi mai clare. Agar, care este un simbol al
Vechiului Legământ trebuie izgonită. Aceasta vrea să spună că, aşa
cum Dumnezeu l-a eliberat pe Isaac de Agar şi de fiul ei, tot la fel
prin moartea Domnului suntem eliberaţi de robia Legii Ceremoniale.
„De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii acelei roabe, ci ai femeii
slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi” (Galateni 4:31).
Este o mare diferenţă între ce era şi ce este. Legea Ceremonială
descoperea multe lucruri care întinau pe om, de care trebuia să se
păzească. Dacă se întina, era nevoie de un ritual de curăţire nu uşor
~263~
de îndeplinit. Apoi, pentru călcarea Celor Zece Porunci, păcătosul

lua un miel de jertfă şi mergea la templu să-l junghie. Trebuia să
păzească luni noi, zile de sărbătoare, să aducă jertfe de mâncare şi
băutură, să vină la templu în Ziua Ispăşirii, făcând pelerinajul până la
Ierusalim, să aducă şi alte jertfe de animale etc. Nu mai vorbim de
tăierea împrejur. Prin prisma acestei grele cerinţe, Legea
Ceremonială este socotită „jugul robiei!”
În Noul Legământ, Dumnezeu a înlesnit curăţirea noastră.
Aceasta se realizează prin credinţa în jertfa Domnului. Într-adevăr,
Dumnezeu nu ne mai cere niciunul dintre acele lucruri pentru
curăţirea noastră.
Evreilor care nu L-au primit pe Domnul probabil că nu le-a
venit să creadă că aşa de simplă este curăţirea de păcat şi au rămas la
vechiul sistem. Aceasta a fost extrema lor. Însă se pare că noi am
căzut într-o altă extremă. Dacă este aşa de simplă curăţirea noastră, şi
nu ni se mai cer nişte fapte ale unei legi de curăţire, am lepădat şi
împlinirea Celor Zece Porunci. Adică am lepădat legământul. Pentru
că tocmai Cele Zece Porunci sunt legământul, lepădându-le înseamnă
că nu avem niciun legământ cu Dumnezeu. Fiecărui om de pe acest
pământ ce doreşte să obţină neprihănirea venind la Domnul cu cerere
de iertare, El îi spune: „Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai
păcătuieşti.” Adică să nu mai calci Cele Zece Porunci.
Spuneam mai sus că legământul este însoţit de o slujbă de
curăţire. Dacă desfiinţezi legământul, ai făcut fără valoare slujba de
curăţire. Dacă Domnul face ispăşire pentru călcările Celor Zece
Porunci, desfiinţându-le, ce rost mai are ispăşirea? Ai făcut fără
valoare jertfa Domnului.
În continuare, în capitolul 5, apostolul oferă un puternic îndemn
prin care vrea să-i determine pe cei nestatornici să rămână în biserica
lui Hristos, iar în acelaşi timp scoate în relief încă o dată care era
mărul discordiei.
„Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. Iată,
eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va
folosi la nimic; şi mărturisesc iarăşi încă o dată, oricărui om care
primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.
Voi, care vreţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de
Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:1-4).
~264~
Tăierea împrejur era „oful” iudaizanţilor, ca şi când acesta era

semnul că eşti sfânt. Pentru că Avraam, cel tăiat împrejur după
porunca Domnului, a fost declarat „părintele credincioşilor”, prin
acea tăiere împrejur a lor, se socoteau credincioşi ca şi Avraam.
Adică dacă sunt tăiat împrejur ca Avraam, sunt şi neprihănit ca el.
Greşit.
Pavel atrage atenţia credincioşilor, zicând: „Voi, care vreţi să
fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos, aţi căzut
din har.”
Prin aceste cuvinte înţelegem din nou că Dumnezeu nu ne-a
oferit două posibilităţi prin care să căpătăm neprihănirea, ci una.
Până la Hristos, Legea Ceremonială era singura posibilitate de a
obţine neprihănirea. De la moartea Sa, singura Lege prin care se
capătă neprihănirea este Legea Duhului de viaţă în Hristos Isus. Cele
două nu pot dăinui împreună şi nici nu pot fi amestecate.
În Evrei 10:9.10, se citează cuvintele Domnului Hristos care
spune categoric: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El
desfiinţează astfel pe cele dintâi ca să pună în loc pe a doua. Prin
această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui
Isus Hristos” o dată pentru totdeauna.” Aşa că doar o posibilitate
rămâne.
Prin versetul următor, Pavel exclude orice altă cale de căpătare a
neprihănirii, rămânând la credinţa în Hristos. „Căci noi, prin Duhul,
aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii” (Galateni 5:5).
Deci neprihănirea se capătă prin credinţă, nu prin tăierea
împrejur şi prin împlinirea vechii ceremonii. De aceea apostolul
devine categoric spunând: „Căci în Isus Hristos, nici tăierea
împrejur, nici netăierea împrejur n-are vreun preţ, ci credinţa care
lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6).
Pentru că nu accepta tăierea împrejur şi vorbea împotriva
acestui act, Pavel a fost prigonit. Aceasta este lucrarea diavolului
prin care ştia că determinând pe creştini să se taie împrejur, se
despărţeau de Hristos.
Dându-se ca exemplu, el spune: „Cât despre mine, fraţilor, dacă
mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci,
pricina de poticnire a crucii s-a dus” (Galateni 5:11). Aceste cuvinte
clarifică încă o dată că nu Cele Zece Porunci sunt în discuţie, ci
tăierea împrejur, care nu are nicio legătură cu poruncile.
~265~
„Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiţi

tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui
Hristos. Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc
Legea, ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să
se laude ei cu trupul vostru. În ce mă priveşte, departe de mine
gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus
Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de
lume!” (Galateni 6:12-14).
Din aceste versete înţelegem că în vremea aceea era o situaţie
deosebită. Ca să devii creştin, însemna un risc. Erai persecutat pentru
credinţa în Hristos. Ca să nu devii creştin, riscul era şi mai mare.
Însemna pierderea mântuirii. Pentru ca să nu piardă mântuirea, unii
au primit credinţa în Isus, însă s-au tăiat şi împrejur şi-i obligau pe
ceilalţi să se taie împrejur. Aceştia sunt cei pe care Pavel îi numeşte
„lupi răpitori, care nu vor cruţa turma” (Faptele Apostolilor 20:29).
Prin faptul că le impuneau fraţilor lor să se taie împrejur, doreau
să placă iudaizanţilor şi să fie scutiţi de persecuţie. Prin ei iudaizanţii
lucrau ca să îi câştige pe creştini de partea lor. Oamenii aceştia se
măguleau gândind că au rezolvat două probleme. Sunt cu Hristos şi
au scăpat și de persecuţie. Dar apostolul Pavel le spune:
„Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat...Voi, care
vreţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos,
aţi căzut din har” (Galateni 5:8.4).
Aceasta este tactica diavolului. Pe el îl interesează să accepţi
puţin din ale lui şi te lasă în pace, ştiind că nu mai slujeşti Domnului,
măcar că tu crezi că-I slujeşti. Pe când, cei care nu se tăiau împrejur
erau prigoniţi.
Deşi era tăiat împrejur, Pavel era persecutat pentru că interzicea
practicarea tăierii împrejur. Pe el nu-l interesa faptul că trebuia să
sufere pentru adevăr. Chiar de a rămas cu crucea suferinţei pentru
Hristos, nu era de acord ca în biserica creştină să se practice tăierea
împrejur.
Revizuind totul, descoperim un amănunt foarte interesant.
Iudaizanţii nu ţineau să introducă în creştinism întregul ritual al Legii
Ceremoniale, ci doar parţial. Pavel enumeră practicile pe care
iudaizanţii intenţionau a le introduce în creştinism. La tăierea
împrejur se mai adaugă şi zilele de sărbătoare, lunile noi şi anii
~266~
sabatici. „Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani”. Acestea erau dorite a
fi introduse în creştinism.
Între cele două partide însă nu este nicio legătură. Dacă totuşi
diavolul a reuşit să-i determine pe unii creştini să practice tăierea
împrejur şi alte cerinţe ale Legii Ceremoniale, Pavel a stat ca un
gigant în opoziţie, interzicându-le creştinilor să accepte astfel de
practici. El a spus că cei ce au acceptat aşa ceva au căzut din har.
„Voi, care vreţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi
despărţit de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4). Adică cel ce se
socotea creştin şi în acelaşi timp se întorcea la Legea Ceremonială
era lepădat de Hristos.
Nu putem să nu precizăm că cei rămaşi la vechiul sistem erau în
slujba diavolului. Însă fiindcă deosebirea dintre ei şi creştini era mare
şi oamenii alergau spre creştinism, diavolul a descoperit că pierde şi
s-a gândit să realizeze ceva care să încurce lumea.
Dacă în creştinism n-a reuşit să introducă părţi din Legea
Ceremonială, i-a determinat pe preoţi să accepte credinţa în Hristos
şi s-o amestece cu ritualul Legii Ceremoniale. Dacă preoţii rămâneau
fără Hristos în ritualul lor, Satana pierdea mult. Aşa că, din acel
frecuş, descoperim că se realizează un amestec. Mai târziu, pe arena
lumii, apar preoţi care cred şi în Hristos. Ei nu mai sunt ca cei din
Israel care practică Legea Ceremonială respingându-L pe Hristos, ci
preoţi creştini. Practică un ritual religios născut de oameni şi spun că
au credinţă în Isus. Amestecul acesta nu este acceptat de Dumnezeu,
ci este produsul diavolului. Prin acest amestec, diavolul a câştigat cea
mai mare parte a lumii. Multe lucruri pot avea o înfăţişare de evlavie,
dar nu sunt de niciun folos. Cei care cred că-I slujesc lui Dumnezeu
într-o astfel de combinaţie sunt „arma secretă a diavolului”, prin care
el duce la pierzare omenirea.
Faptul că cei ce au rămas la vechiul sistem de căpătare a
neprihănirii au susţinut şi impus tăierea împrejur creştinilor, au
determinat pe Pavel să spună categoric: „În Hristos Isus nici tăierea
împrejur, nici netăierea împrejur nu este nimic, ci a fi o făptură nouă”
(Galateni 6:15).
Acum întreb: dacă Pavel spune că tăierea împrejur a fost mărul
discordiei în tulburarea din bisericile Galatiei, cum de unii dintre noi
cei de astăzi înţeleg altceva? Nu trebuie nicidecum să confundăm
~267~
lucrurile şi să credem că apostolul vorbeşte împotriva Celor Zece

Porunci, şi cu precădere împotriva păzirii Sabatului.
Este bine ştiut că iudaizanţii au rămas la păzirea Sabatului ca zi
de odihnă, şi acest lucru este adeverit şi astăzi, iar dacă în discuţie ar
fi fost Sabatul sau ceva din Cele Zece Porunci, atunci s-ar fi pus
punctul pe „i”. Pavel n-ar mai fi fost prigonit pentru că prin
propovăduirea lui a desfiinţat tăierea împrejur şi întreaga Lege
Ceremonială, ci ar fi fost prigonit pentru că ar fi desfiinţat Sabatul.
Acuzaţia ar fi fost: „Pavel nu mai păzeşte Sabatul şi învaţă şi pe alţii
să facă la fel.” Sau ambele motive ar fi fost scoase în relief. Adică nu
păzeşte Sabatul şi nici cerinţele Legii Ceremoniale. Însă lucrul acesta
nu apare nicăieri. El nu face nicio aluzie în niciuna dintre epistolele
sale cum că Sabatul nu mai este adevărata zi de odihnă,
propovăduind o altă zi. Nu spune nicăieri că, după învierea
Domnului, trebuie păzită duminica, adică „Ziua Învierii”.
În concluzie, în Epistola către Galateni, în discuţie este Legea
Ceremonială prin împlinirea căreia se obţinea neprihănirea înainte de
Hristos, aşezată în contrast cu posibilitatea obţinerii neprihănirii prin
credinţa în Isus. Preoţii, puşi prin Legea Ceremonială, L-au respins
pe Domnul pentru că El a abrogat acea Lege care îi punea pe ei în
funcţia de preoţi, şi s-a aşezat El în funcţia de Preot şi Marele nostru
Preot.
Pentru ca să nu se dizolve preoţia şi astfel să fie lipsiţi de o
slujbă de frunte, preoţii susţineau încă posibilitatea obţinerii
neprihănirii prin împlinirea acelei Legi în care ei erau mijlocitori, şi-i
îndemnau pe creştini să împlinească această Lege pentru a avea
adepţi care să le aducă venit. Ei n-au primit neprihănirea prin
credinţa în Hristos, iar apostolul susţine că prin Hristos se capătă
neprihănirea, nu prin Legea Ceremonială. Astfel preoţii şi toţi
susţinătorii iudaismului sunt loviţi şi prigonesc pe Pavel şi pe
apostoli din pricina unui adevăr pe care nu l-au suportat.
~268~
~269~
______________________ Neprihănirea prin credinţă _______________________
NEPRIHĂNIREA PRIN CREDINŢĂ
Subiectul de faţă este o continuare a ceea ce Pavel spune despre

lege şi har. Ocupându-se de relaţia dintre neprihănirea prin credinţă
şi Lege, el spune: „Pentru că noi credem că omul este socotit
neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii” (Romani 3:28).
Prihănit înseamnă „călcător al Celor Zece Porunci”, adică
păcătos. Neprihănit înseamnă iertat de păcate, dar şi sfânt. Însă nu ne
referim acum decât la a fi iertat de păcat. Ca o definiţie, „Acordarea
neprihănirii este lucrarea lui Dumnezeu de a socoti pe omul păcătos
ce crede în Domnul Isus, ca şi când n-ar fi păcătuit niciodată”.
Nevinovăţia Domnului este pusă în locul vinovăţiei noastre, iar
vinovăţia noastră este aşezată în dreptul Lui, şi astfel noi suntem
socotiţi nevinovaţi ca şi El.
A avea neprihănirea Domnului Hristos este condiţia
indispensabilă pentru mântuire. Prin acordarea neprihănirii,
Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos în faţa tuturor fiinţelor din
Univers, arătând că, datorită credinţei lui în Hristos, i se dă dreptul la
mântuire. (Socotit neprihănit sau a fi îndreptăţit este tot una.)
Dar să nu uităm un lucru. Pentru a putea realiza lucrarea aceasta
a fost nevoie ca Domnul Hristos să moară. Iar dacă pentru iertarea
mea a trebuit să moară Isus, Creatorul Universului, înseamnă că nu
există în întreg Universul o lucrare mai importantă. Întreg cerul se
ocupă astăzi pentru a stabili care va fi răsplata fiecărui om între cele
două alternative: viaţa veşnică sau moartea veşnică. Pe acest pământ,
totul trece şi totul piere. Moartea îl vizitează pe fiecare om şi, în
urma vizitei, nu va pleca singură. Cimitirul este locul unde fiecare
om sfârşeşte totul. „Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai
este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”
(Eclesiastul 9:10). Ajungând aici, orice posibilitate de rezolvare a
vreunei probleme a dispărut. Dacă lucrarea mântuirii ai amânat-o,
mergând în locuinţa morţilor, unde „nu mai este nici lucrare, nici
~270~
chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune”, eşti în imposibilitatea de a

mai face ceva.
Fiecare dintre noi, oamenii, avem nevoie de lucrarea lui
Dumnezeu de îndreptăţire. Dacă cineva nu vede astăzi sau până la
sfârşitul harului că are nevoie de lucrarea de îndreptăţire şi de
lucrarea de sfinţire a vieţii lui, măcar după închiderea harului tot va
descoperi că trebuia să se ocupe de a „căuta mai întâi Împărăţia lui
Dumnezeu şi neprihănirea Domnului Isus”. Însă va fi prea târziu să
mai poată face ceva pentru recuperare. Nu trebuie pierdută nicio
clipă în privinţa asigurării mântuirii. Trebuie refuzată orice altă
lucrare care ar putea periclita mântuirea, dar nu realizarea mântuirii.
Dumnezeu ne asigură orice mijloc în privinţa realizării mântuirii
fiecăruia dintre noi. El a promis că se va ocupa de mine în toate
privinţele, pentru ca să nu fiu împiedicat în lucrarea asigurării
mântuirii. De aceea Se ocupă ca eu să ajung neprihănit. A fi
neprihănit înseamnă a fi calificat pentru mântuire.
Şi mulţi oameni au alergat şi aleargă după neprihănire. Unii au
hotărât să nu se mai căsătorească, pentru ca Dumnezeu să le acorde
neprihănirea. Alţii au făcut pelerinaje în diferite locuri ale lumii
noastre, ca de exemplu: la muntele Atos sau la Roma. Unii cred că
neprihănirea o acordă preoţii şi merg să se spovedească la ei. Alţii
cred că neprihănirea o acordă Papa, fiindcă el este locţiitorul lui
Hristos pe pământ, iar alţii cred că direct Dumnezeu.
Pentru a câştiga neprihănirea, Martin Luther a mers la Roma şi a
urcat în genunchi scara lui Pilat, crezând că, atunci când va ajunge în
vârful ei, va avea neprihănirea, deoarece papa făgăduise o indulgenţă
tuturor acelora care vor urca pe genunchi scara aceea. Însă a ajuns
sus şi s-a simţit acelaşi om păcătos. Întrebarea care se ridică este:
Cum se poate obţine neprihănirea?
Răspunsul pe care îl dă apostolul Pavel este clar. „Pentru că noi
credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele
Legii” (Romani 3:28).
Singurul care ne poate oferi neprihănirea este Domnul Hristos.
Aceasta se realizează prin credinţa în El. Neprihănirea pe care
Domnul o oferă omului ce crede în El, este neprihănirea Lui,
realizată în trăirea Sa pe pământul acesta, ispitit fiind în fel şi chip
de cel rău spre a păcătui, însă este biruitor. Prin biruinţa deplină
~271~
asupra păcatului, a câştigat o neprihănire pe care ne-o poate oferi

mie şi ţie.
Dacă toţi oamenii au păcătuit şi niciun om nu are neprihănirea,
înseamnă că niciunul dintre oameni nu poate oferi iertarea de păcat
semenului său. Domnul Hristos este singurul care poate ierta. El
aşază neprihănirea Sa în locul vinovăţiei noastre şi, prin acest act,
Dumnezeu ne socoteşte fără păcat. Însă aş vrea să-l întreb pe omul
care pretinde că poate ierta pe cineva de păcate: Ce poate să aşeze în
locul vinovăţiei păcătosului, dacă el nu este neprihănit? El are nevoie
de neprihănirea Domnului Hristos. Şi niciun om care a dobândit
neprihănirea Sa n-o poate oferi altcuiva, deoarece nu este a lui.
Noi fiecare păcătuim împotriva lui Dumnezeu. Şi cum poate
cineva dintre oameni să mă ierte de păcatele făcute împotriva lui
Dumnezeu? Dacă eu păcătuiesc împotriva lui Ionel, mă poate ierta
Petrică de păcatul meu împotriva lui Ionel? Nicidecum. Eu trebuie să
merg la Ionel să-mi cer iertare, şi el, dacă vrea, poate să mă ierte.
Însă neprihănirea nu mi-o poate da.
Un preot mă poate ierta de unul sau mai multe păcate, numai
dacă păcatele acelea le-am făcut împotriva lui. Însă nu de păcatele
făcute împotriva lui Dumnezeu sau a altcuiva.
Dacă ai păcătuit împotriva vreunui om, prin păcatul împotriva
lui, ai lovit şi pe Dumnezeu, deoarece ai călcat Legea Sa. În cazul
acesta, trebuie să-ţi ceri iertare la omul acela, dar şi la Dumnezeu.
Însă dacă ai păcătuit împotriva lui Dumnezeu, nu trebuie să te duci la
nimeni să-ţi ceri iertare, ci direct la Dumnezeu, prin rugăciune
însoţită de cererea de iertare. Toţi cei ce au căutat şi caută
neprihănirea pe alte căi n-o vor afla, deoarece spre ea există doar o
singură cale, şi anume: a veni direct la Isus, crezând că El te iartă
fiindcă a promis acest lucru, şi să nu mai faci. Aceasta este calea
căpătării neprihănirii.
Totuşi, foarte mulţi oameni care citesc Sfânta Scriptură şi se
numesc credincioşi, citind cuvintele apostolului Pavel, cum că
neprihănirea se capătă prin credinţă fără faptele Legii, consideră că
Pavel exclude păzirea Celor Zece Porunci. Dacă el spune că, pentru
a căpăta neprihănirea, nu este nevoie de faptele Legii, ci doar de
credinţa în Isus, ei cred prin aceasta că Cele Zece Porunci nu mai au
nicio valoare. Aşa se face că toţi oamenii din această categorie susţin
că Cele Zece Porunci au fost desfiinţate la cruce.
~272~
Eu sunt adventist de ziua a şaptea şi, potrivit doctrinei bisericii

din care fac parte, dar şi convingerii mele personale, cred într-adevăr
că neprihănirea se capătă doar prin credinţă, şi că omul nu poate plăti
mântuirea lui cu fapte mai mici sau mai mari. Nu poate să facă niciun
efort pentru a câştiga neprihănirea, şi de aceea nici Dumnezeu nu-i
cere să facă, ci este suficient să creadă în Domnul Isus. Dar cum
rămâne cu Cele Zece Porunci? Au acestea vreo legătură cu
căpătarea neprihănirii? Răspunsul meu şi al Bisericii Adventiste de
Ziua a Şaptea este nu. Categoric nu. Nu au nicio legătură cu
căpătarea neprihănirii. Ea se capătă în exclusivitate prin credinţa în
jertfa Domnului. Atunci, Cele Zece Porunci mai sunt valabile astăzi
după jertfa Domnului? Mai cere Dumnezeu credincioşilor Săi să le
păzească?
Răspunsul meu şi al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, este
Da. Categoric Da. Dar poate mă întrebaţi: Tu şi biserica ta nu ţi se
pare că susţineţi ceva în contradictoriu?
Şi aici răspunsul este nu, deoarece susţinem un adevăr
incontestabil.
Vă întreb dar: Când are nevoie un om de iertare? În urma cărei
acţiunii din viaţa lui are el nevoie ca Dumnezeu să-i acorde
neprihănirea Domnului Hristos?
Omul are nevoie de neprihănire numai dacă a călcat vreuna
dintre Cele Zece Porunci. Acesta este sigurul motiv pentru care are
nevoie de neprihănire. Şi să zicem că un anume călcător al Celor
Zece Porunci a venit cu credinţă la Mântuitorul şi neprihănirea i-a
fost acordată. Acum întreb iarăşi: Oare, după acordarea neprihănirii,
poate el să rămână neprihănit, dacă va mai călca una din Cele Zece
Porunci??? Nicidecum. Dacă a călcat vreo poruncă din cele zece, va
avea iarăşi nevoie de neprihănire.
Te rog, iubite cititor, cugetă foarte serios la explicaţia aceasta.
Dacă eşti un căutător sincer al adevărului mântuitor şi nu ţii nici la
firea pământească pentru ca să-i împlineşti poftele, atunci vei
înţelege rostul lucrurilor. Eu am să vin cu o explicaţie foarte clară şi
cred că, în urma ei, va fi uşor de înţeles că neprihănirea se împacă
foarte bine cu Cele Zece Porunci şi că o credinţă care nu conduce la
păzirea poruncilor, folosită pentru a câştiga neprihănirea, este o
credinţă amăgitoare. Nu vreau să spun prin aceasta că Cele Zece
Porunci au vreo legătură cu căpătarea neprihănirii. La început, am
~273~
spus că păcătos înseamnă călcător al Celor Zece Porunci. Şi dacă

această Lege te condamnă, nu poţi dobândi neprihănirea prin păzirea
ei. Dar să intrăm în studiul nostru, care va lămuri care sunt faptele pe
care Pavel le socoteşte ca nefiind valabile în procesul câştigării
neprihănirii, atunci când zice: „Pentru că noi credem că omul este
socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii”.
Trebuie să precizăm câteva lucruri. Prin cuvintele „noi credem”,
Pavel se referă la o anume grupare religioasă, ce avea acelaşi crez, şi
din care făcea şi el parte. Aceştia sunt cei ce Îl primiseră pe Isus ca
Mântuitor, şi de acum se numeau creştini. Ei s-au separat de cei ce
nu-L primiseră pe Isus şi pe care îi numim necreştini.
Aceleaşi cuvinte: „noi credem că omul este socotit neprihănit
prin credinţă, fără faptele Legii” descoperă o dispută între cele două
grupări religioase. Se vede că necreştinii se bazau pe împlinirea unei
legi pentru a căpăta neprihănirea şi impuneau şi creştinilor care nu
mai împlineau acea Lege s-o păzească şi ei, considerând că aceea
este singura metodă de a câştiga neprihănirea.
„Noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără
faptele Legii” este răspunsul pe care Pavel l-a dat necreştinilor,
arătând că ei, creştinii, au descoperit o altă sursă de căpătare a
neprihănirii, sursă care nu cere împlinirea unei legi anume pentru a
oferi neprihănirea. Creştinii ştim cine sunt. Dar cine erau necreştinii
care susţineau că neprihănirea se capătă prin împlinirea Legii?
Dacă studiem Sfintele Scripturi, descoperim că necreştinii erau
iudeii care îl respinseseră pe Acela care oferă neprihănirea prin
credinţa în El şi au căutat-o prin fapte dictate de o Lege anume. Pe
aceştia, Pavel îi înştiinţează, zicându-le: „Dar acum s-a arătat o
neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege – despre ea
mărturisesc Legea şi prorocii” (Romani 3:21).
Cineva poate crede că cei care deveniseră creştini nu mai păzeau
Cele Zece Porunci şi de aceea ceilalţi le atrăgeau atenţia şi-i mustrau.
Iar lucrul acesta l-ar fi determinat pe Pavel să le răspundă că
neprihănirea este acordată prin credinţă, fără faptele Legii Celor Zece
Porunci. Însă observaţi că el atrage atenţia necreştinilor, că despre
neprihănirea căpătată prin credinţă, pe care ei n-au primit-o, a vorbit
tocmai acea Lege pe care ei se bazau pentru a o căpăta şi despre care
au vorbit şi prorocii.
~274~
Şi înainte de Domnul Hristos, oamenii au avut nevoie de

neprihănire pentru a fi mântuiţi. De aceea, până la venirea
Mântuitorului, Dumnezeu a dat o Lege prin care să se capete
neprihănirea, iar evreii care au vrut să fie credincioşi, au împlinit
cerinţele acelei legi, şi au primit neprihănirea. Însă, marea parte a
poporului evreu, împreună cu preoţii şi mai marii lor, n-au văzut că
acea Lege vorbea în toate aspectele ei despre Domnul Hristos care
urma să împlinească tot ceea ce prevedea ea, ca apoi să se treacă la
câştigarea neprihănirii prin credinţa în El. Şi astfel ei L-au respins pe
Domnul, dar n-au renunţat la a dobândi neprihănirea. Dimpotrivă
erau foarte interesaţi în privinţa aceasta, însă au căutat-o pe o cale
care nu mai era valabilă. O căutau încă prin faptele dictate de acea
Lege, susţinând că acela era singurul mijloc rânduit de Dumnezeu
pentru a o căpăta. Aşa se face că, vorbind despre aceştia, Pavel
continuă să spună: „Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu,
dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe
care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor
înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să
poată căpăta neprihănirea. În adevăr, Moise scrie că omul care
împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea” (Romani
10:2-5).
Pavel se referă cu predilecţie la Legea prin care se căpăta
neprihănirea şi pe care într-adevăr o dăduse Dumnezeu, dar spune că
aceasta s-a desfiinţat, rămânând ca neprihănirea să se capete prin
credinţa în Hristos.
Să nu uităm că cei ce rămăseseră la a câştiga neprihănirea prin
Lege foloseau o metodă care cândva a fost valabilă. Dar care era
acea Lege prin care se căpăta neprihănirea înainte de Hristos? A fost
cumva Legea Celor Zece Porunci? Nicidecum. Cele Zece Porunci
arată binele prin împlinirea lor şi răul prin călcarea lor, şi-l condamnă
pe călcător, dar nu poate oferi şi neprihănirea. În această Lege, nu
este prescrisă nicio faptă prin care s-ar putea căpăta neprihănirea.
Dacă prin împlinirea Celor Zece Porunci se putea căpăta
neprihănirea, nu mai trebuia să moară Domnul. Atunci care a fost
acea Lege prin care omul era absolvit de pedeapsa călcării Celor
Zece Porunci aducându-i neprihănirea? Cu siguranţă că Legea
Ceremonială. Despre această Lege este vorba, deoarece se face
~275~
referire la Legea prin care se căpăta neprihănirea. Se vede că cei ce

au respins neprihănirea prin credinţă au rămas că capete neprihănirea
prin această Lege. Dar şi mai rău este faptul că ei impuneau şi
creştinilor să practice mai departe cerinţa acestei legi, pentru a căpăta
neprihănirea.
Pavel descalifică această veche metodă şi le spune că singura
posibilitate de a câştiga neprihănirea este credinţa în Hristos. El nu
spune că înainte de jertfa Domnului nu se căpăta neprihănirea prin
acea Lege Ceremonială. Dar spune că Hristos este sfârşitul acelei
legi prin care se căpăta neprihănirea înainte de jertfa Sa şi de-acum,
neprihănirea se capătă prin credinţa în El. Deci nu mai este nevoie să
faci faptele legii aceleia; adică să aduci o jertfă de miel şi împreună
cu ea alte lucruri şi nu mai este nevoie nici de mijlocirea unui preot
uman. Aceasta era metoda folosită înainte de Domnul Hristos pentru
câştigarea neprihănirii. La aceste fapte prevăzute în Legea
Ceremonială se referă Pavel şi pe acestea le exclude din procesul
căpătării neprihănirii atunci când spune că neprihănirea se capătă
prin credinţă, fără faptele legii. Căci este bine cunoscut că orice
evreu ştia că, prin păzirea Celor Zece Porunci nu se poate dobândi
neprihănirea. Prin călcarea lor, omul devine păcătos (prihănit) şi are
nevoie de neprihănire. După ce ai dobândit neprihănirea, o păstrezi
prin păzirea Celor Zece Porunci. Dacă le calci iarăşi, devii păcătos
(prihănit), şi iarăşi trebuie s-o iei de la capăt pentru a redobândi
neprihănirea.
Apreciez ca fiind justă opinia celor care cred că neprihănirea se
capătă prin credinţă, fără faptele Legii. Ei susţin corect acest lucru.
Însă susţinerea că este vorba de faptele prevăzute în Cele Zece
Porunci este greşită.
Aş întreba pe cei care susţin că este suficientă credinţa în
procesul mântuirii; oare şi beţivul ce şi-a ruinat şi continuă să-şi
ruineze viaţa şi familia va câştiga neprihănirea pentru a fi mântuit?
Poate ziceţi nu. Cu toate acestea şi el spune: „Cred în Domnul Isus”
şi, ca dovadă, nu-l trece sărbătoare din calendar, să n-o serbeze. În
data de 9 martie, sărbătoreşte mucenicii (44 de pahare). Mai târziu,
vin Floriile şi Săptămâna Mare, urmată de Paşti, apoi Rusaliile şi tot
aşa, din cauza sărbătorilor, nu prea îl mai vezi treaz. În duminica
învierii Domnului, nu uită să zică „Hristos a înviat” şi să mai înalţe
un pahar de bucuria învierii. Nu-l trece nicidecum sărbătoarea
~276~
Crăciunului când va tăia porcul în cinstea naşterii Domnului şi va

petrece această sărbătoare cu mâncare şi băutură. Şi tot aşa, din beţie
în beţie, ţine sărbătorile şi, mărturisind că el crede în Domnul Isus,
trec anii fără nicio schimbare.
Aş vrea să întreb persoanele care susţin că Legea Celor Zece
Porunci s-a desfiinţat, oare potrivit cu credinţa exprimată de beţiv,
poate el căpăta neprihănirea Domnului, rămânând în starea aceea?
Anticipez că fiecare persoană intervievată ar spune că nu va căpăta
neprihănirea. Dar dacă neprihănirea se capătă prin credinţă iar
beţivul crede în Domnul Isus, de ce să nu capete şi el neprihănirea?
Declaraţia lui nu este o declaraţie de credinţă? „Căci prin credinţa
din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se
ajunge la mântuire” (Romani 10:10).
Ştie cineva o credinţă prin care se poate căpăta neprihănirea şi o
alta prin care nu se poate căpăta? Şi, dacă sunt cel puţin două feluri
de credinţe, care este diferenţa dintre cea care aduce neprihănirea şi
cealaltă? Nu cumva credinţa care aduce neprihănirea conduce pe
omul socotit neprihănit la păzirea Celor Zece Porunci, iar cealaltă
credinţă, prin care nu se poate ajunge la neprihănire, nu are Lege?
O! Eu cred că adevărata credinţă prin care se poate căpăta
neprihănirea este credinţa lui Isus. În Apocalipsa 14,12, se spune:
„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus”.
Este clar. Credinţa lui Isus este legată de păzirea Legii. „Sfinţii
păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”. Aici nu se
spune credinţa în Isus, ci credinţa lui Isus.
Domnul Hristos a fost neprihănit, adică fără păcat. Dar pe ce
bază se stabileşte că Isus nu a avut păcat? Numai despre cel ce
împlineşte Legea se poate spune că nu are păcat. Deci Isus a împlinit
Legea în literă şi în spirit. El a zis: „Să nu credeţi că am venit să stric
Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei
5,17). Dar Legea nu poate fi împlinită decât atunci când acţionează
credinţa. Isus S-a încrezut pe deplin în Dumnezeu Tatăl, pentru a
împlini Legea. Aceasta este credinţa pe care trebuie s-o manifestăm
fiecare, pentru a fi socotiţi neprihăniţi.
Este diferenţă între a crede în Isus şi a avea credinţa lui Isus.
Beţivul, crede în Isus, dar credinţa lui nu este credinţa lui Isus,
pentru că el nu are nicio legătură cu păzirea Celor Zece Porunci.
~277~
Biblia spune că „şi dracii cred şi se înfioară”, dar la ce le foloseşte

credinţa, când ei sunt călcători ai Legii lui Dumnezeu?
Acelaşi apostol Pavel, care spune că omul este socotit neprihănit
prin credinţă şi exclude faptele Legii, tot el spune: „Deci, prin
credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim
Legea” (Romani 3,31). Atunci când vorbeşte de modul în care
Dumnezeu oferă neprihănirea, el spune că Dumnezeu o acordă fără
faptele Legii. Credinţa este suficientă. În contextul acesta, Legea
pare desfiinţată.
Dar când vorbeşte de credinţă şi de Lege, Pavel spune că, prin
credinţă se întăreşte Legea, nu se desfiinţează. Acum, mă întreb,
care mai este adevărul? Oare Legea a fost desfiinţată sau rămâne
valabilă?
Oricum, eu nu cred că apostolul Pavel, care a spus că
neprihănirea se capătă fără faptele Legii, după ce a primit credinţa, a
trecut şi la păzirea Legii pe ale cărei fapte le exclude din procesul
dobândirii neprihănirii. În niciun caz. Atunci de ce vorbeşte în aşa
fel, încât ai impresia că se dezice? Aici este o cheie a înţelegerii
adevărului.
Marea majoritate a bisericilor de astăzi socotesc că credinţa a
intrat în procesul dobândirii neprihănirii, de la Domnul Hristos
încoace. Având în vedere faptul că poporul Israel a primit de la
Dumnezeu Legi pe care să le împlinească şi prin care să trăiască, s-a
creat impresia că, înainte de Hristos, credinţa nu prea exista. Eu
vreau să spun că dintotdeauna a fost nevoie de credinţă şi de
exercitarea ei. Doresc să facem un studiu şi să descoperim dacă
evreii care erau chemaţi să împlinească Legea aveau nevoie de
credinţă pentru a o împlini sau, mai bine zis, dacă nu cumva pentru a
împlini Legea trebuie să fii mânat chiar de credinţă.
Mai întâi o precizare. Dumnezeu a zis copiilor lui Israel că,
atunci când va păcătui cineva călcând una din Cele Zece Porunci, să
ia o jertfă şi s-o aducă la preot pentru a face ispăşire spre iertarea
păcatului, potrivit Legii Ceremoniale. Jertfa prezicea pe Isus care
avea să vină ca Miel de jertfă, preotul simboliza pe Isus care urma să
vină ca preot, şi toate lucrurile şi lucrările acestei Legi vorbeau de
Isus. Astfel această Lege era o Lege profetică, ce în toate aspectele
ei a prorocit despre venirea lui Isus şi despre ce avea să facă El. Deci
Dumnezeu a promis că îi va ierta pe oameni în Hristos, care va veni
~278~
pentru aceasta, dar până la venirea Sa, va ierta pe păcătoşii care vor
crede în promisiunea Lui şi vor dovedi credinţa aceasta prin a aduce
jertfe pentru vină.
Deci prin Legea jertfelor, putea dobândi neprihănirea, dacă
împlinea cerinţa acestei legi. Acum întreb: Pentru a veni cu jertfa
pentru vină şi a cere iertare, omul avea nevoie de credinţă? Cu
siguranţă că da. Cei care n-au crezut că Dumnezeu îi iartă, cu
siguranţă că n-au adus jertfe pentru vină. Sau chiar dacă au adus, n-
au primit iertare. Să studiem realitatea trăită de evrei! Ei s-au împărţit
în trei categorii, dintre care două au pierdut şi una a câştigat. Cele
trei categorii sunt:
1. Nepăzitori ai Legii.
2. Păzitori ai Legii, fără credinţă.
3. Păzitori al Legii, care aveau credinţă. Însă nu veţi descoperi
că ar fi existat credincioşi ai Domnului, care să nu fi păzit Legea.
Categoria 1: Cei ce nu păzeau Legea. Prin faptul că n-au
împlinit Legea, au dovedit că n-au credinţă. Ei nu vor beneficia cu
nimic de jertfa lui Isus.
Categoria 2: Păzitori ai Legii, dar tot fără credinţă. Erau
mulţi care îndeplineau ritualul ceremonial, fără a manifesta credinţă.
Făceau lucrul acesta din obişnuinţă, pentru că îşi ziceau că trebuie să
facă, sau pentru că aşa au pomenit, sau din alte motive care nu
descopereau credinţa. Fiindcă nu aveau credinţă, pentru ei totul era
fără viaţă. Lui Dumnezeu nu-i plac astfel de închinători. „Căci fără
credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui” (Evrei 11,6).
Jertfele celor ce n-au avut credinţă au fost aduse degeaba. Ei
sunt tot în situaţia celor din categoria nr. 1. Nici aceştia nu vor
beneficia cu nimic de jertfa Domnului, şi nu vor fi mântuiţi.
Categoria 3: Cei ce au împlinit Legea, manifestând credinţă
în Mesia care avea să vină.
Aş dori să pun o întrebare: Oare Legea jertfelor nu-l conducea
pe păcătos la credinţă?
Dumnezeu a dat Legea Ceremonială tocmai pentru ca, prin
împlinirea ei, credincioşii să descopere pe Mielul Său care avea să
vină pentru salvarea lor. Dacă cel ce aducea jertfă nu privea prin
credinţă la „Mielul lui Dumnezeu care va ridica păcatul lumii”,
jertfa lui nu avea nicio valoare. Iar dacă credea, tocmai prin
împlinirea Legii descoperea că are credinţă.
~279~
Deci credinţa în Isus conducea la împlinirea Legii. Era o mare

diferenţă între cel ce păzea Legea, având credinţă, şi cel ce pretindea
a păzi Legea, fiind lipsit de credinţă.
Aducerea de jertfe şi împlinirea cerinţelor Legii Ceremoniale au
avut valoare doar pentru cei ce au făcut-o prin credinţă. Categoria
aceasta a beneficiat de jertfa salvatoare a Domnului Isus, fiindcă au
împlinit Legea din pricina credinţei. „Deci, prin credinţă desfiinţăm
noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Romani
3,31).
Credinţa este motorul care determină şi ajută omul să
împlinească Legea şi să-I aducă lui Dumnezeu o slujbă
duhovnicească. Ea este inima slujirii. Dacă cineva care nu are
credinţă se laudă că păzeşte Legea, el are impresia că o păzeşte, însă
n-o poate păzi. Şi ceea ce crede el că este o împlinire a poruncilor lui
Dumnezeu este o blasfemie la adresa Tatălui ceresc. Fără Isus, Legea
nu poate fi împlinită. Dar venind în viaţa ta, Domnul te va conduce
la împlinirea Legii, aşa cum a împlinit-o şi în viaţa Sa. După cum El
a dovedit ascultare de Dumnezeu, prin împlinirea Legii, tot aşa vei
dovedi şi tu ascultarea de Hristos, prin împlinirea Legii. Apostolul
Pavel spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar
nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2,20). Şi dacă
Hristos trăieşte în tine, vei împlini Cele Zece Porunci. Tu nu poţi
spune că Îl ai pe Isus şi că Isus trăieşte în tine, dacă nu împlineşti
Legea.
Aceleaşi trei categorii de evrei, le descoperim şi în vremea lui
Ioan Botezătorul, care-L propovăduia pe Mesia Salvatorul.
a) Prima categorie sunt cei ce nu se botezau.
b) Categoria a doua sunt cei ce se botezau de frica mâniei
divine. Ei se gândeau că poate vor scăpa dacă se botează, dar au fost
mustraţi de Ioan prin cuvintele: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să
fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa
voastră” (Matei 3,7.8).
c) A treia categorie sunt cei ce se botezau mânaţi de credinţa în
Mesia şi din dorinţa de a trăi aşa cum a zis Dumnezeu. Beneficiarii
făgăduinţelor divine sunt doar aceştia.
Pot afirma că noi cei de astăzi suntem împărţiţi în patru
categorii.
1. Persoane care n-au credinţă şi care nu vor împlini Legea.
~280~
2. Persoane care spun că au credinţă în Isus, dar nu păzesc

Legea.
3. Persoane care cred că mântuirea poate fi obţinută prin
păzirea Legii, manifestând încredere în puterea lor în a împlini
poruncile lui Dumnezeu. Din această categorie, probabil că puţini se
mai găsesc şi prin Biserica Adventistă.
4. Persoane care cred în Isus şi, din pricina credinţei, împlinesc
Legea, pentru a dovedi pocăinţa şi naşterea din nou. Această
categorie este singura categorie ce va beneficia de mântuire.
După cum aţi observat, în tratarea subiectului despre
neprihănire, apostolul Pavel se gândeşte şi la extreme în care pot
cădea oamenii în înţelegerea acestui subiect. Atunci când spune că
neprihănirea se capătă prin credinţă, fără faptele Legii, este atent ca
nu cumva cineva să înţeleagă că el exclude păzirea Celor Zece
Porunci, şi de aceea revine asupra subiectului şi precizează: „Deci,
prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi
întărim Legea” (Romani 3,31).
„Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui
Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta, vor fi socotiţi
neprihăniţi” (Romani 2,13).
Odată cu jertfa Domnului, Legea Ceremonială, prin care se
căpăta neprihănirea, a fost înlocuită de credinţa în Isus. Însă credinţa
nu a luat şi locul Celor Zece Porunci. Dacă credinţa lua şi locul Celor
Zece Porunci, însemna că, de la cruce încoace, nu se mai năşteau
oameni păcătoşi. Motivând că neprihănirea se capătă prin credinţă,
fără faptele Legii, credincioşii tuturor bisericilor, mai puţin cei din
Biserica Adventistă, rămân doar la credinţă şi omit împlinirea Celor
Zece Porunci. Ei manifestă o credinţă pe care o socotesc ca fiind
deasupra Legii Celor Zece Porunci, având dictonul „credinţa
desfiinţează Legea”. Dar ideea că Legea Celor Zece Porunci s-a
desfiinţat este contrazisă flagrant prin faptul că oamenii aceştia, care
spun că Hristos a desfiinţat Legea, cer iertare pentru păcatele
săvârşite şi caută neprihănirea. Omul nu are nevoie de statutul de
neprihănit, decât dacă mai întâi este păcătos. Şi păcătos nu poate fi
decât dacă a călcat Cele Zece Porunci. Aşa că, dacă Cele Zece
Porunci s-ar fi desfiinţat la cruce, nu mai era niciun om păcătos, căci
dacă nu este Lege, nu este nici călcare de Lege şi nu mai au niciun
motiv să se roage pentru iertare. Toţi ne năşteam neprihăniţi. Însă
~281~
tocmai prin faptul că ei se roagă pentru iertare de păcate mărturiseşte

că Poruncile lui Dumnezeu sunt încă valabile. Deci se contrazic
singuri. Eu însă nu. Mă rog pentru iertare de păcat, datorită faptului
că socotesc Cele Zece Porunci valabile. Acestea rămân valabile să ne
arate păcatul pentru a mai avea nevoie de Isus. Căci dacă Domnul
Hristos desfiinţa Legea, noi nu mai aveam păcat şi nu mai aveam
nevoie de El.
Bazat pe cele două dimensiuni al neprihăniri Domnului Hristos,
eu pot stabili uşor că toţi aceia care au primit credinţa care spune că
Legea s-a desfiinţat nu au credinţa lui Isus, deoarece El a avut o
credinţă care nu se poate manifesta fără a împlini Legea.
Fiindcă despre Avraam se spune că a fost socotit neprihănit prin
credinţă şi el este dat ca exemplu prin care se susţine că Cele Zece
Porunci nu mai au valoare atunci când se manifestă credinţa, vreau să
vorbim puţin despre el şi să descoperim cum vorbeşte Biblia despre
modul în care i s-a acordat neprihănirea. A avut el vreo relaţie cu
Poruncile lui Dumnezeu în manifestarea credinţei? I-a cerut
Dumnezeu să le păzească, dacă a manifestat credinţă? Sau credinţa
înlocuieşte Legea? În Geneza se spune: „Domnul zisese lui Avraam:
„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara
pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, şi te voi
binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi
binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te
vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în
tine” (Geneza 12,1-3).
Cuvântul inspirat spune că „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi
aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4,3).
Se ridică o întrebare: Ce anume a crezut Avraam de a fost
socotit neprihănit?
1. A crezut că Dumnezeu este stăpânul Universului şi al lumii
noastre, este serios şi va aduce la îndeplinire ceea ce a promis.
2. A crezut că va deveni un neam mare şi Dumnezeu îl va
binecuvânta.
3. A crezut că îi va face un nume mare şi va fi o binecuvântare.
4. A crezut că Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei ce-l vor
binecuvânta şi-i va blestema pe cei ce-l vor blestema.
Toate aceste binecuvântări i le-a promis Dumnezeu lui Avraam,
iar el a crezut că Dumnezeu îi va face aşa. Pentru acest lucru a fost
~282~
socotit neprihănit. Însă nu trebuie să uităm că mai înainte de toate

acestea, Dumnezeu i-a zis: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa
tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Acum, noua
întrebare ce se ridică este: Prin ce a dovedit Avraam că a crezut pe
Dumnezeu? Nu cumva prin acţiune? „Avraam a plecat, cum îi
spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avraam avea
şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haram” (Geneza 12,4).
Dacă Avraam spunea Domnului: „Cred, Doamne, că Tu mă vei
binecuvânta”, dar rămânea mai departe în Ur din Caldeea, mai
dovedea el că are încredere în Dumnezeu? În niciun caz.
Împlinirea făgăduinţelor divine sunt condiţionate, iar condiţia
este aşezată prima. Observaţi că Domnul vine întâi cu condiţia care
trebuia neapărat împlinită şi apoi cu făgăduinţele. Mai întâi, îi spune
„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara
pe care ţi-o voi arăta”. Dacă Avraam va împlini condiţia, mergând
unde Domnul îl cheamă, va dovedi că are încredere în El şi numai
atunci Domnul Se va simţi obligat să împlinească ceea ce i-a promis.
Însă nicidecum rămânând în Caldeea. Dar Avraam a crezut că
Dumnezeu va împlini promisiunile făcute lui, şi tocmai din această
pricină (a credinţei) a plecat din ţara lui, mergând unde i-a spus
Domnul. În felul acesta, fapta este determinată de credinţă, iar
credinţa este dovedită prin faptă. Acesta este contextul în care Biblia
spune că Avraam a fost socotit neprihănit prin credinţă. El a avut o
credinţă dovedită prin fapte.
Pentru ca nu cumva cineva să creadă că, pentru a câştiga
neprihănirea, este suficientă doar credinţa, fără a se angaja să
păzească poruncile lui Dumnezeu, am să prezint trei declaraţii
surprinzătoare, pe care le fac Dumnezeu şi Evanghelia, despre
Avraam, pe a cărui credinţă pun accent foarte mulţi oameni şi rămân
doar la atât, fără să vadă că păzirea Celor Zece Porunci este
obligatorie după căpătarea neprihănirii. Dumnezeu zice: „Avraam a
ascultat de porunca Mea, şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile
Mele, orânduirile Mele, şi legile Mele” (Geneza 26,5). Oare nu era
suficientă credinţa pentru a fi socotit neprihănit, fără a trece la
păzirea poruncilor lui Dumnezeu? Dacă cineva crede că nu este
nevoie să treacă la împlinirea Legii după căpătarea neprihănirii,
atunci de ce mai spune Domnul acestea despre Avraam? El
menţionează patru lucruri pe care le-a păzit Avraam, şi anume: „A
~283~
ascultat de porunca Mea. A păzit poruncile Mele. A păzit orânduirile

Mele. A păzit şi legile Mele”. Iar prin cuvintele „a păzit ce i-am
cerut” descoperă că toate acestea au fost cerinţa Lui. Şi este
interesant că toate au fost păzite, după ce a fost socotit neprihănit.
Aceasta dovedeşte că Dumnezeu acordă neprihănirea condiţionat.
Deci cei care susţin că Cele Zece Porunci nu mai sunt valabile rămân
fără niciun argument favorabil în faţa acestei dovezi.
Declaraţia următoare întăreşte şi mai mult ideea de condiţionare
a neprihănirii, descoperind că Dumnezeu cere ca omul să se angajeze
să păzească Cele Zece Porunci, dacă vrea neprihănirea. Arătând
motivul ce l-a determinat să-l aleagă pe Avraam şi nu pe altcineva,
descoperim tocmai condiţia căpătării neprihănirii. El zice: „Căci Eu
îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să
ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel
Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza
18,19).
Dacă Dumnezeu ştia că Avraam nu va trece la păzirea
poruncilor Sale, cu siguranţă că nu-l chema să fie tatăl multor
neamuri. Ce învăţătură oferea el casei lui, dacă, după chemarea sa,
nu trecea la păzirea poruncilor lui Dumnezeu? Aceasta este încă o
dovadă că acordarea neprihănirii este condiţionată.
Este adevărat că neprihănirea se dobândeşte prin credinţă, însă
nu prin credinţa care-l conduce pe om mai departe în călcările lui de
Lege. Ceea ce numesc unii credinţă, fără păzirea poruncilor lui
Dumnezeu, nu poate fi numită credinţa lui Isus.
Credinţa lui Avraam a fost credinţa care conduce la ascultare de
Poruncile divine, iar pentru că el s-a hotărât să împlinească condiţiile
puse de Dumnezeu, a fost socotit neprihănit şi a primit
binecuvântările Sale. Deci să fie clar că Dumnezeu nu va acorda
neprihănirea Sa aceluia care nu va trece la păzirea Legii.
Credinţa exprimată din gură, nu are valoare nici în faţa lumii.
Beţivul, desfrânatul, hoţul şi mulţi alţii din categoria aceasta spun că
şi ei cred în Domnul Isus, dar prin faptele lor tăgăduiesc credinţa
spusă din gură. Ea nu are nici cea mai mică valoare. Credinţa aceasta
nu-L poate determina pe Dumnezeu să-i declare neprihăniţi.
Apostolul Iacov, inspirat de Dumnezeu, vorbeşte despre relaţia
dintre credinţă şi fapte, arătând foarte clar că credinţa trebuie
dovedită neapărat prin fapte. Aceasta este cea de-a treia dovadă că
~284~
acordarea neprihănirii este condiţionată nu doar de a crede în Isus, ci

şi de hotărârea de a trece la păzirea poruncilor. El zice: „Vrei dar să
înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte,
când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra
împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: ’Avraam a crezut pe
Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire’, şi el a fost numit prietenul
lui Dumnezeu. „Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte,
şi nu numai prin credinţă? (Iacov 2,20-24).
Când Iacov zice: „Astfel s-a împlinit Scriptura” vrea să spună
că, în acest cadru sau în condiţia aceasta, Avraam a fost socotit
neprihănit. Adică împletind credinţa cu păzirea Legii. Cred că este
foarte clar că, pentru a primi neprihănirea, trebuie să vii înaintea lui
Dumnezeu cu hotărârea de a trece la păzirea poruncilor Sale.
Dumnezeu nu va acorda neprihănirea Sa aceluia care nu se hotărăşte
să păzească Cele Zece Porunci. El nu va spune niciunui om: „Eşti
iertat!”, dacă omul care vrea iertarea Sa nu are de gând să nu mai
calce poruncile Sale.
Aţi fi de acord ca Dumnezeu să-l ierte pe un ucigaş de călcările
de Lege, iar el să continue cu uciderile? Aceasta nu se poate. Însă,
dacă pe ucigaş nu sunteţi de-acord să-l ierte, în cazul în care el
continuă uciderile lui, cum de aţi fi de acord să-i ierte pe închinătorii
la idoli, pe cineva care ia în deşert Numele lui Dumnezeu sau pe un
călcător de Sabat, sau pe unul care îşi necinsteşte părinţii, sau pe un
desfrânat, sau pe un mincinos, iar ei să continue să calce poruncile
lui Dumnezeu? Dumnezeu nu-i va ierta pe cei care nu trec la păzirea
Legii. Scriptura zice despre Avraam că a fost socotit neprihănit şi
prin fapte.
Să nu uităm că, după ce eşti socotit neprihănit prin credinţă,
trebuie să treci la păzirea Legii tocmai pentru a rămâne neprihănit.
Călcând Legea, pierzi iarăşi neprihănirea. Credinţa nu poate exista şi
nu se poate dezvolta fără împlinirea Legii.
Ne amintim că, după ce Pavel spune că omul este socotit
neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii, tot el spune: „Deci, prin
credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim
Legea” (Romani 3,31).
~285~
Să nu credeţi că se contrazice. Ci el exclude faptele Legii

Ceremoniale din procesul căpătării neprihănirii, dar întăreşte păzirea
Celor Zece Porunci, după care va trăi omul socotit neprihănit.
A întări Legea înseamnă a pune mare accent pe a o împlini.
Deoarece prin călcarea ei pierzi viaţa, cu siguranţă că, după ce ai
dobândit viaţa prin credinţă, trebuie să fii foarte atent să împlineşti
Legea, căci altfel pierzi din nou viaţa.
Redau în continuare îndemnuri ale lui Dumnezeu care scot în
relief cât de mare accent pune El pe împlinirea Legii şi în acelaşi
timp, descoperim că de împlinirea poruncilor depinde viaţa.
„Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le
păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării
pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri” (Deuteronom
4,1).
„Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul
Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi, şi să aveţi
zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire” (Deuteronom 5,33).
„Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi
ca să trăiţi” (Deuteronom 8,1).
„Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscute poruncile Mele,
pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. Le-am
dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să
ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc” (Ezechiel 20,11.12).
Legea cuprinde în ea faptele pe care Domnul le-a pregătit mai
dinainte ca să umblăm în ele. Nu putem separa credinţa de faptele
Legii. „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă
n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?” (Iacov
2,14).
„Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi”
(Iacov 2,17).
„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără
fapte este moartă” (Iacov 2,26).
Iacov spune foarte clar că o credinţă fără faptele Legii nu
mântuieşte. Este moartă. Este inexistentă în ochii lui Dumnezeu.
Deşi până aici am vorbit despre neprihănire, vreau să vă spun că
neprihănirea care ne califică pentru cer are două dimensiuni, adică se
împarte în două, sau este compusă din două neprihăniri. Aşa cum apa
este compusă din două elemente chimice – hidrogen şi oxigen – tot la
~286~
fel şi neprihănirea care mântuieşte este rezultatul a două neprihăniri

combinate. Cele două sunt: neprihănirea atribuită şi neprihănirea
împărtăşită. Ordinea obţinerii neprihănirii este chiar aceasta.
Neprihănirea atribuită prima, iar cea împărtăşită, a doua.
Neprihănirea care se capătă prin credinţă, fără faptele Legii, este
prima. Şi dacă rămânem doar la atât, tabloul despre neprihănire este
incomplet, dacă nu este completat cu neprihănirea a doua.
Dacă iei apă şi separi hidrogenul de oxigen, de fapt faci să nu
mai existe apa. Exact aşa este şi cu adevărata neprihănire. Dacă prin
conceptul şi viaţa ta nu combini cele două neprihăniri, de fapt nu ai
neprihănirea Domnului Hristos.
Am să vorbesc separat de cele două neprihăniri pentru a
cunoaşte limitele fiecăreia, măcar că ele nu operează despărţite. Voi
începe cu prima neprihănire.
Neprihănirea atribuită sau prima

neprihănire
Această neprihănire este acordată în momentul în care, prin
credinţă, omul a primit pe Isus ca Mântuitor personal. Atunci,
Dumnezeu îl declară pe acel om neprihănit, adică iertat, şi numele lui
va fi scris în Cartea vieţii.
Tratând această primă dimensiune a neprihănirii, vreau să
mergem practic la lucrarea Duhului Sfânt.
Am spus că, după căderea părinţilor noştri în păcat, toţi oamenii
se nasc în partida diavolului, iar acesta pretinde dreptul de stăpân
asupra fiecărui om. El nu va da voie lui Dumnezeu să smulgă pe
~287~
cineva din partida sa. Dumnezeu însă o va face împotriva voinţei lui
Satana, deoarece nu el ne-a creat, ci Tatăl ceresc.
În ochii lui Dumnezeu omul este captivul diavolului. Din milă
adâncă şi iubire fără de margini, Domnul Hristos a intervenit pentru
salvarea noastră. Aceasta l-a costat viaţa. Dar reţineţi! Dumnezeu nu
va forţa pe niciun om să treacă de partea Sa. Omul rămâne cu
libertatea de alegere, aşa cum l-a creat Tatăl ceresc. Singurul mijloc
prin care va lucra Dumnezeu în om este Duhul Sfânt. Împotriva voii
diavolului, El va aduce lumină în mintea noastră, ca să ne vedem
starea şi să ne înţelegem nevoia, dorind să alegem să trecem de
partea Sa. În acelaşi timp, Satana se va certa cu Duhul Sfânt,
aducându-i argumente că omul ascultă de el, şi-L va acuza că
săvârşeşte o nedreptate dorind să smulgă pe cineva din mâna lui.
Diavolul va lucra şi el în mintea omului, determinându-l să nu cedeze
apelurilor divine.
Vreau să arăt ce anume face Duhul Sfânt în mod practic. Sunt
trei aspecte ale lucrării Sale.
1. Scopul primordial este să mă convingă că sunt păcătos şi
am nevoie de Mântuitor.
2. Să-mi prezinte pe Isus, ca singurul Mântuitor.
3. Să-mi dea biruinţă asupra păcatului.
Să dezvoltăm fiecare din cele trei aspecte ale lucrării Duhului
Sfânt.
Punctul 1. Să mă convingă de faptul că sunt păcătos şi am

nevoie de Mântuitor.
Se ridică o întrebare: Pe ce bază va lucra Duhul Sfânt să mă
convingă de faptul că sunt păcătos?
Niciun om nu poate fi dovedit că a greşit, decât aşezându-l în
faţa Legii. Dacă păcatul este călcarea Celor Zece Porunci, înseamnă
că Duhul Sfânt va aşeza în faţa mea poruncile lui Dumnezeu, va
căuta să mă convingă că Cele Zece Porunci sunt cerinţa nestrămutată
a lui Dumnezeu, iar eu le-am călcat, devenind un păcătos. Aşa că
numai venind cu Legea mă poate convinge că sunt păcătos. Dacă
Domnul Hristos desfiinţa Legea, Duhul Sfânt nu mai avea niciun
instrument de lucru.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, în mod obligatoriu, orice om va
compara Legea lui Dumnezeu cu Legea firii pământeşti şi va trebui
~288~
să stabilească ce Lege este mai plăcută pentru el. A stabili că Cele

Zece Porunci sunt cele ce îţi aduc fericirea înseamnă să-I dai dreptate
lui Dumnezeu. A stabili însă că „Cele zece fărădelegi ale diavolului”
sunt mai plăcute înseamnă să-i dai dreptate lui Satana. Şi pentru că
„fărădelegile lui” sunt inhibate în noi, prin naşterea noastră,
ascultarea de acestea înseamnă „umblarea după lucrurile firii
pământeşti, care este moarte”. Hotărând să rămâi în „umblarea după
ceea ce place firii pământeşti” înseamnă să rămâi acelaşi om vechi,
nerenăscut, pregătindu-te pentru moartea a doua.
Trecerea la ascultarea de Cele Zece Porunci înseamnă
„umblarea după lucrurile Duhului care este viaţă şi pace”. Aceasta
înseamnă naştere din nou.
Pentru că Domnul opreşte lucrarea împotrivitoare a spiritelor
rele, omul are libertatea de alegere. El poate alege ori să rămână de
partea diavolului călcând Legea lui Dumnezeu, ori va cere Domnului
să-l smulgă din mâna diavolului şi să-l treacă în partida Sa.
Trecând de partea Domnului, Duhul Sfânt lucrează în om
ascultarea de Poruncile lui Dumnezeu. Acesta este standardul
neprihănirii şi idealul pe care Duhul Sfânt vrea să-l atingem.
Dacă omul înţelege că ascultarea de poruncile diavolului l-a dus
la dezastru, atunci conştientizează şi faptul că doar ascultarea de
poruncile lui Dumnezeu îl poate salva. Fiind convins că faptele pe
care le-a făcut au însemnat călcarea Legii lui Dumnezeu, el s-a
descoperit ca păcătos. Dar cine îl va absolvi de vinovăţia trecutului
său?
Punctul 2 al lucrării Duhului Sfânt este de a-L prezenta pe
Isus ca singurul Mântuitor.
În faţa omului debusolat, Duhul Sfânt face să apară Isus
Salvatorul, în care omul este inspirat să creadă. Aceasta se numeşte
credinţa în Isus, dăruită de Dumnezeu, prin care omul este socotit
neprihănit. Ajungând la stadiul acesta, cel ce vrea să treacă de partea
lui Isus nu va spune doar „cred în Isus”, ci este hotărât să se şi
schimbe. Îşi va mărturisi păcatele, se va căi pentru că le-a săvârşit, va
declara că nu vrea să mai păcătuiască şi-I va cere iertare lui
Dumnezeu. El va trebui să declare că nu vrea să mai slujească
diavolului, ci vrea să-I slujească Domnului, pentru ca astfel să-I dea
dreptul lui Isus să-l smulgă din gheara celui rău, fără ca Domnul să
poată fi învinuit că l-a forţat pe omul acela. De aceea este esenţială
~289~
rugăciunea. Şi trebuie să mai ştim că sunt soiuri de demoni care nu

pot fi scoşi decât dacă adăugăm la rugăciune şi postul.
În urma exprimării credinţei în Isus şi a dorinţei de a se întoarce
la El, apelând la jertfa Lui salvatoare, Domnul trece zidul despărţitor,
ridicat de Satana între om şi Dumnezeu, şi smulge pe oricine îl
primeşte pe El ca Mântuitor personal, aducându-l în partida Sa.
Odată cu transferarea, omul este socotit neprihănit şi eliberat de
vinovăţie. Dar prin ce? Prin credinţă. Omul este socotit neprihănit
prin credinţă, fără faptele Legii, deoarece el nu poate avea fapte
meritorii, ci doar păcate.
Însă nu uitaţi! Aceasta este prima dimensiune a neprihănirii.
Dacă Dumnezeu nu socotea omul neprihănit prin credinţă, fără
faptele Legii, noi nu puteam dobândi neprihănirea niciodată,
deoarece fiind sub stăpânirea lui Satana, nu puteam împlini Cele
Zece Porunci, ca să ajungem neprihăniţi. În aceste condiţii, care
dintre noi ar fi îndrăznit să spună: „Doamne, socoteşte-mă şi pe mine
nevinovat şi mântuieşte-mă?” Ce argument prezentai pentru a fi
îndreptăţit? Soarta noastră nu era decât moartea veşnică.
Iar dacă (prin absurd vorbind) înainte de a fi socotit neprihănit
prin credinţă, tu reuşeai să păzeşti Cele Zece Porunci fără intervenţia
lui Hristos, de ce mai era nevoie să crezi în Isus, ca să fii socotit
neprihănit? Prin păzirea Legii erai neprihănit. În acest caz, Isus ar fi
murit degeaba pentru tine. Însă nu uita! Tu te-ai născut călcător al
Legii şi ai o fire căreia nu-i place ascultarea de Cele Zece Porunci.
Aceasta este natura ta. Tu nu poţi face fapte bune.
Şi, tot prin absurd, să zicem că, atunci când ai fi matur, ai reuşi
să asculţi de Cele Zece Porunci fără ajutorul Domnului. Chiar dacă ai
avea o reuşită de felul acesta, tot ai nevoie să fii iertat de călcările
Celor Zece Porunci săvârșite mai dinainte. Adică tot ai nevoie de o
neprihănire pe care nu ai cum s-o capeţi decât prin credinţă.
Îngerii care n-au păcătuit printr-o călcare a Legii, nu au nevoie
să li se acorde neprihănirea, deoarece ei n-au pierdut neprihănirea, ci
au păstrat-o prin păzirea Legii. Şi pentru că n-au nevoie de a căpăta
neprihănirea, nu au nevoie nici de credinţa noastră şi de Mântuitor.
Domnul Hristos n-ar avea motive ca să moară pentru aceşti
neprihăniţi pentru a Se face Mântuitorul lor. Şi, dacă ar fi murit
pentru ei, ar fi murit degeaba. Era fără niciun motiv. Tot la fel ar fi
fost şi în cazul în care tu ai fi păzit Legea lui Dumnezeu şi aveai
~290~
neprihănirea. Nu aveai nevoie de un Hristos care să fi murit pentru

tine. Dacă totuşi ar fi murit, murea degeaba.
Când au fost creaţi, prima Lege cu care Adam şi Eva s-au
întâlnit a fost Legea Celor Zece Porunci. Ei au fost făcuţi neprihăniţi
şi desăvârşiţi, şi rămâneau aşa, dacă păzeau Cele Zece Porunci. Prin
călcarea acestei Legi, a intrat în trupul lor Legea păcatului şi a morţii,
născută de Satana. Deci după apariţia păcatului, lucrurile s-au întors
pe dos şi pentru noi se schimbă. Din cauza păcatului primilor noştri
părinţi, toţi oamenii se nasc păcătoşi. Prima lege pe care o moştenim
şi pe care o descoperim, este Legea păcatului şi a morţii. De ea
suntem contaminaţi din naştere şi, pentru că noi ne naştem cu o
natură păcătoasă, nu putem să nu păcătuim. Şi atunci ce vină am eu
că sunt născut păcătos? Am ales eu să mă nasc aşa? De ce să fiu
condamnat, pentru că moştenesc o natură păcătoasă prin părinţii mei
şi sunt un păcătos? Toate acestea sunt întrebări legitime. Dar în
acelaşi timp arată că Dumnezeu ar face o nedreptate, dacă ar pedepsi
pe vreun om.
Vreau să vă spun că Dumnezeu nu este nedrept. El nu va
condamna pe niciun om născut păcătos, fără a-i da o şansă. Prin
Domnul Hristos, El iartă pe orice om, socotindu-l neprihănit ca şi pe
Adam şi pe Eva înainte de păcătuire. Deci Dumnezeu Şi-a făcut
partea. Însă întreb: După acest mare act, oamenii s-au întors la El,
renunţând la călcarea Legii Sale? Cumva credem că o dată iertaţi
suntem iertaţi pentru totdeauna? Suntem gata să-L acuzăm pe
Dumnezeu, dacă nu i-ar mântui pe toţi oamenii? Va fi drept El,
dacă-i va mântui doar pe unii, iar pe ceilalţi i-ar arunca în iazul de
foc?
Este adevărat că noi ne-am născut cu o natură păcătoasă şi nu
suntem vinovaţi de aceasta, însă de când ne naştem fiecare
descoperim că în mintea noastră sunt două gânduri: unul zice „fă
aşa”, iar celălalt zice „să nu faci aşa!” De aici înţelegem că lucrarea
Duhului Sfânt se manifestă în fiecare om de la existenţa lui. Deci
imediat ce ne-am născut, descoperim că, alături de Legea păcatului şi
a morţii, care este în noi, este şi Legea Celor Zece Porunci. Faptul că
noi, oamenii, nu ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt, înseamnă
că ne facem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu de păcatele pe care le
facem cu voia. Şi atunci nu mai este vorba de păcatul săvârșit prin
natura mea păcătoasă de care Dumnezeu nu mă condamnă, ci
~291~
călcările de Lege devin păcatele mele, prin alegere. De aşa-numitul

păcat strămoşesc, niciun om nu va fi condamnat. Oamenii care vor fi
condamnaţi de Dumnezeu vor fi condamnaţi de păcatul respingerii
luminii divine. Aceasta este hula împotriva Duhul Sfânt, care se
săvârşeşte prin alegerea de a asculta de diavolul, călcând poruncile
lui Dumnezeu.
Dar pentru că Dumnezeu are gânduri bune faţă de noi, a adus la
existenţă o Lege prin care să fiu iertat de păcatele săvârşite din
pricina Legii păcatului şi a morţii, care este în mine. Prin Domnul
Hristos, toţi oamenii care vin la Dumnezeu sunt socotiţi ca şi cum
n-ar fi păcătuit niciodată. Toţi o iau de la zero. Aceasta este prima
neprihănire, care este acordată fără faptele Legii, deoarece nimeni nu
poate avea fapte meritorii. Dumnezeu te socoteşte neprihănit (fără
vină) ca şi pe Adam şi pe Eva înainte de păcătuire. Apoi, aşa cum li
s-a spus lor să nu calce Poruncile Sale pentru a rămâne neprihăniţi,
tot la fel, după ce am fost socotiţi neprihăniţi şi nouă ni se spune să
nu mai călcăm Cele Zece Porunci, pentru a rămâne neprihăniţi.
Dumnezeu ne întâmpină cu Legea Duhului de viaţă în Hristos
Isus, care ne-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Aceasta este
hotărârea de iertare a lui Dumnezeu. Este Legea prin care ne iartă de
călcările Celor Zece Porunci şi prin care suntem reabilitaţi.
Deci, dacă vrei să fii reabilitat, ai de îndeplinit două condiţii:
prima este să vii la Dumnezeu cu cerere de iertare, având încredere
că, în baza hotărârii Lui, te iartă, iar a doua, să te angajezi a nu mai
călca poruncile Domnului.
Vreau să dau un exemplu prin care vom înţelege cât de bun este
Dumnezeu, dar şi pentru a înţelege mai bine cum este cu
neprihănirea atribuită.
Să vorbim puţin despre un contabil care lucrează la un patron.
Să presupunem că, la un moment dat, contabilul începe să fure.
Patronul observă şi, când face un bilanţ, descoperă o gaură în buget.
După unele cercetări, ajunge la concluzia că autorul este contabilul.
Iar când îl caută, patronul află că acesta a şi fugit. Oare nu trebuie să
plătească? Cu siguranţă, contabilul va trebui să plătească. El însă nu
mai poate plăti. Banii nu mai sunt. Dar atâta timp cât banii nu sunt
puşi la loc, contabilul este sub condamnare.
Într-o zi, patronul plăteşte suma care lipseşte şi, printr-un anunţ
publicitar, caută un contabil spre angajare. Oare dacă va veni şi
~292~
vechiul contabil, îl va reangaja? El a auzit anunţul şi crede că îl va

ierta şi pe el. Dar cum? După ce a produs o durere nespus de mare, să
fie iertat şi reangajat?
Odată cu plătirea banilor, patronul a emis o hotărâre de iertare
pentru vechiul contabil. Dar oare să fi renunţat şi la regulile care-i
cereau contabilului să fie cinstit? Prin faptul că patronul a plătit banii
şi a emis şi un ordin de graţiere pentru contabil, oare acest act
generos al patronului să-i creeze contabilului simţământul că, după
reangajare, va putea fura fără să se mai facă vinovat? Dar noi, cei de
pe margine, ce credem? Oare prin hotărârea de iertare putem înţelege
că patronul a desfiinţat regulile firmei şi va da liber angajaţilor să
facă ce vor? Nu cred. Dacă ar renunţa la ceva din regulile sale, rapid
ar ajunge falimentar. Aşa că mai degrabă patronul nu va angaja pe
nimeni dintre cei care nu sunt hotărâţi să respecte regulile firmei. El
nu va avea nevoie de persoane care să-i producă daune.
E greu să încapă în mintea noastră că patronul chiar va mai
proceda la reangajarea contabilului vinovat. Şi totuşi, contabilul care
îi produsese paguba, mânat de încrederea că patronul îl va ierta, se
întoarce şi vrea să se reangajeze. Trecutul lui, ştiţi bine, e murdar. De
aceea trebuie ca, la reangajare, să-şi ceară iertare. Aceasta este prima
condiţie. Dar credeţi că este suficient doar atât? Oare patronul are
nevoie din nou de unul care să lucreze tot ca înainte? În niciun caz.
Pentru a fi reangajat, contabilul trebuie să împlinească şi a doua
condiţie. Să se oblige să nu mai calce Legea. Cererea de iertare este
intrarea din nou în graţia patronului, iar faptul că nu va mai călca
Legea este rămânerea în graţia lui.
De aici trebuie să înţelegeţi două lucruri distincte la patron.
Unul, este faptul că a hotărât să-l ierte pe contabil. Putea să spună că
nu-l va ierta niciodată, deoarece nu avea nicio obligaţie, şi nu putea fi
judecat de nimeni, dacă nu l-ar fi iertat. Iar al doilea, este cerinţa ce
priveşte obligaţia contabilului de a nu mai produce pagube
patronului.
Pentru că a venit la patron să se reangajeze, crezând că, în urma
cererii de iertare, acesta îl va ierta, contabilul se obligă automat să
împlinească cerinţa patronului de a nu-i mai produce pagube. Dacă
nu se obligă să respecte regulile patronului, acesta nu-l va reangaja şi
nici nu-l va ierta, chiar dacă contabilul şi-ar cere iertare toată viaţa.
Iertarea şi primirea sunt condiţionate de hotărârea contabilului de a
~293~
nu mai călca Legea. Tu poţi ierta pe cineva care ţi-a făcut rele, dacă
te roagă să-l ierţi, în timp ce îţi face mai departe aceleaşi rele? Cred
că nu. Şi dacă nu-l ierţi în condiţiile acestea, procedezi ca Dumnezeu.
Însă nu-L obliga pe Dumnezeu să procedeze cu tine altfel.
Tatăl ceresc a venit cu o hotărâre de iertare nemeritată de noi,
plătind cu jertfa Domnului, şi în virtutea jertfei Sale, Dumnezeu va
ierta pe călcătorul Celor Zece Porunci, care se întoarce la El,
încrezându-se în cuvântul pe care Şi l-a dat că îl iartă, însă numai
dacă se opreşte din păcat.
Se înţelege foarte clar că la Dumnezeu sunt două lucruri
distincte, pe baza cărora acordă iertarea. Primul este hotărârea de
iertare cu care a venit în întâmpinarea noastră, care a fost descoperită
prin Legea jertfelor şi materializată prin jertfa Domnului. Aceasta
este Legea adăugată, prin care se oferă călcătorului Legii Celor Zece
Porunci posibilitatea de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
Neprihănirea, sau iertarea, descoperită prin această „Lege a iertării
condiţionate”, ţi se oferă prin credinţă. Vii la Domnul şi zici:
„Doamne! Vin la tine datorită faptului că Tu ai spus că mă ierţi şi eu
cred că mă ierţi. Am păcătuit împotriva Ta. Iartă-mă!”
Iar al doilea lucru este să fii hotărât să nu mai faci. Şi vei fi
iertat, dacă treci la păzirea Legii.
Chiar dacă Dumnezeu te-ar ierta doar prin cererea ce ar veni din
încredinţare, nu poţi rămâne neprihănit, dacă nu treci la păzirea
Celor Zece Porunci. Tocmai din cauza călcării poruncilor omul a
pierdut neprihănirea. Iar după ce tu ai câştigat-o prin credinţă, o
pierzi, dacă vei călca din nou Legea. Cu atât mai mult, dacă tu nu eşti
convins că trebuie să păzeşti Legea. Mai de grabă fiindcă Dumnezeu
ştie că tu vei continua s-o calci, chiar dacă vii înaintea Lui cu cerere
de iertare, El nu te va ierta, acordându-ţi neprihănirea Sa. Prin Duhul
Sfânt El caută mai întâi să te convingă de faptul că eşti un călcător al
Legii şi vrea să te hotărăşti să n-o mai calci.
Dacă Domnul a împlinit Legea şi aceasta a însemnat o
desăvârşită ascultare de Dumnezeu; deci prin împlinirea Legii a
rămas neprihănit, El nu poate să-mi atribuie neprihănirea Sa, decât
dacă mă hotărăsc să ascult de Lege. Ce rost are să speli scroafa, dacă
ea după aceea intră în mocirlă? (2 Petru 2,22).
Poporul Israel a dovedit o înţelegere greşită în ceea ce priveşte
iertarea. Israeliţii au crezut că, prin Legea Ceremonială care aducea
~294~
iertarea, Dumnezeu a legiferat călcarea Celor Zece Porunci. Şi călcau

poruncile, dar nu uitau ca, după aceea, să aducă jertfe pentru vină,
crezând că Dumnezeu îi va ierta. Însă Îl descoperim pe Dumnezeu
foarte supărat din cauza acestei atitudini şi intervine categoric,
zicând: „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre?”, zice
Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea
viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să
vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi
spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci
Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de
sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc
lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu
le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la
voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline
de sânge!” (Isaia 1:11-15). Mai descoperiţi iertare în aceste cuvinte
ale Domnului, pentru că ei au adus jertfe în timp ce călcau Cele Zece
Porunci? Nicidecum.
Dacă sistemul ceremonial a fost instituit de Dumnezeu şi El a
rânduit jertfele, darurile de mâncare şi sărbători spre a fi prăznuite,
de ce le urăşte şi nu le mai poate suferi? Tocmai pentru că evreii
călcau Cele Zece Porunci şi apoi aduceau jertfe de ispăşire, în loc să
nu mai calce poruncile şi să nu mai aducă jertfe pentru vină. Era ca şi
cu zicala: „Iartă-mi Doamne păcatele, căci mâine fac altele”.
Dumnezeu a dorit ca evreul sau străinul care se alipea de El să
aducă o singură jertfă pentru vină, pentru a dovedi credinţa lui în Isus
Salvatorul şi după ce aducea prima jertfă, fiind iertat, el trebuia să
rămână curat prin păstrarea Celor Zece Porunci. Dumnezeu a zis:
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru.”
Levitic 19:2 Şi dacă eşti sfânt, înseamnă că eşti împlinitor al Celor
Zece Porunci şi nu mai trebuie jertfe pentru vină.
Astăzi, marea majoritate dintre noi, crede exact ceea ce au
crezut israeliţii. Toţi cei care susţin că Legea a fost desfiinţată, vor să
spună că, prin jertfa Domnului, Dumnezeu a legiferat păcatul. Dacă
vii înaintea Domnului cu rugămintea să te ierte, iar tu susţii că nu
este importantă păzirea Legii, vei descoperi şi tu un Dumnezeu
supărat, care-ţi va zice aşa cum a zis evreilor de altădată; „Când vă
întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi
ruga, n-ascult” (Isaia 1:15).
~295~
„Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi

rugăciunea lui este o scârbă” (Proverbe 28:9).
Acum, dacă aţi înţeles că, prin Legea Ceremonială, Dumnezeu
n-a legiferat nicidecum călcarea Celor Zece Porunci, trebuie să
înţelegeţi că, în noul sistem de iertare, El n-a făcut altă modificare,
afară de faptul că a înlocuit jertfa de miel cu jertfa Domnului.
Greşeala evreilor a continuat şi L-au lepădat pe Hristos, crezând
că vor fi iertaţi de vina călcării Celor Zece Porunci şi vor căpăta
neprihănirea, prin jertfe. În acest context Pavel spune: „Căci toţi cei
ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris:
„Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în Cartea
Legii, ca să le facă” (Galateni 3:10).
Pavel pune neamurile în contrast cu evreii şi spune: „Deci, ce
vom zice? Neamurile care nu umblau după neprihănire, au căpătat
neprihănirea, şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă; pe
când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a
ajuns la Legea aceasta. Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci
prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, după cum este scris:
„Iată că pun în Sion o piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi
cine crede în El, nu va fi dat de ruşine” (Romani 9:30-33).
Poate cineva să capete neprihănirea fără să o caute? Oare să fi
acordat Dumnezeu neprihănirea neamurilor, fără ca acestea s-o
caute? În niciun caz. Chiar dacă se exprimă aşa, Pavel nu vrea să
spună că aceia dintre neamuri care au căpătat neprihănirea, n-au
căutat-o. Ba da. Dar ei au căutat-o prin credinţă, şi au găsit-o. Evreii
au rămas să o caute prin faptele Legii Ceremoniale. Dacă-L lepezi
pe Isus care este singura sursă de căpătare a neprihănirii, cum o poţi
avea din altă parte? Piatra de poticnire pentru ei a fost Domnul
Hristos, şi au pierdut neprihănirea, care putea fi câştigată uşor prin
El. Aceasta a fost extrema în care au căzut evreii. Dar de ce? Pentru
că le-a plăcut să calce Cele Zece Porunci. Prin caracterul Său,
Domnul Hristos a fost o reprezentare a Legii Celor Zece Porunci.
Cine Îl primea pe El ca Mântuitor trebuia să trăiască la fel, păzind
Cele Zece Porunci. Dar le-a fost mai uşor să aducă jertfe decât să
renunţe la călcările Celor Zece Porunci şi astfel L-au pierdut pe Isus.
Aceeaşi extremă prin care se pierde Isus şi neprihănirea Sa, este
şi între creştinii dintre noi, neamurile, măcar că se pune accent pe
credinţă. A crede că în procesul mântuirii este suficientă credinţa,
~296~
excluzând păzirea Legii, este extrema amară în care au căzut mulţi.

Bisericile care nu păzesc Legea cu Sabatul, au căzut în această
extremă. Le este greu să treacă la păzirea Celor Zece Porunci, cu
Sabatul ca zi de odihnă, dar fără să le vină să creadă, eu le spun că
nu-L au pe Isus. Ei vor pierde mântuirea.
Trebuie să se înţeleagă faptul că păzirea Legii nu este altceva
decât rodul adevăratei credinţe. Prin păzirea Legii, nimeni nu poate
câştiga mântuirea, ci Legea arată cum poţi ajunge sfânt, asemenea lui
Dumnezeu, în caracter, pentru a fi mântuit.
Un infractor eliberat din temniţă, printr-un ordin de graţiere
condiţionată, nu va păzi Legea pentru a câştiga dreptul la libertate. El
a fost deja eliberat din temniţă şi nu pe baza săvârşirii unor fapte cu
care ar fi compensat relele săvârşite. Lucrul acesta nu se poate.
Niciun întemniţat nu poate săvârşi fapte cu care să plătească
pedeapsa pentru călcările lui de Lege, ci pur şi simplu el trebuie să
fie pedepsit.
Ordinul de graţiere este un act de milă nemeritată. Însă nimeni
nu oferă milă pentru întemniţatul care nu se angajează ca, ieşind din
temniţă, să nu mai calce Legea. Dacă va călca din nou Legea, va
merge înapoi. Iar dacă va păzi Legea, n-o va păzi pentru a câştiga
merite să fie eliberat, ci pentru a nu pierde libertatea.
Se înţelege că el a fost eliberat printr-o Lege diferită de cea pe
care a călcat-o. Dar Legea prin care a fost eliberat nu-l va scuti de
pedeapsă în cazul călcării Legii potrivit căreia a fost condamnat.
Acelaşi lucru se întâmplă, din punct de vedere spiritual, cu noi,
oamenii. Toţi am păcătuit şi merităm să fim pedepsiţi. Legea călcată
cere pedepsirea călcătorului ei. Aşa că nu putem săvârşi nişte fapte
cu care să plătim pentru a scăpa de condamnare. Chiar dacă am vrea
să facem binele, atâta timp cât omul are ca stăpân pe Satana, nu va
putea săvârşi fapte bune, ci va săvârşi faptele rele poruncite de
stăpânul lui. Atunci care este drumul rezolvării problemei păcatului?
Credinţa este esenţială. Rolul ei este ca omul să se prindă de braţul
cel tare al Domnului şi să spună: „Doamne scapă-mă!” De aceea,
pentru neprihănirea atribuită nu se cer fapte, ci ea se acordă strict
prin credinţa în Hristos. El te eliberează de păcat nu prin Legea Celor
Zece Porunci, pe care ai călcat-o, ci prin ordinul de graţiere
condiţionată. Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe
care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit” (Romani 4:6).
~297~
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu

vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Însă
darul acesta al lui Dumnezeu se pierde, dacă continui să calci Cele
Zece Porunci.
Trebuie să ţinem cont neapărat de un lucru extrem de important.
Prin acordarea primei neprihăniri, Dumnezeu te va socoti fără păcat,
dar nu şi sfânt, pregătit pentru cer. El trece cu vederea călcările tale
de Lege, dar înainte de a stabili dacă vei fi mântuit, aşteaptă ca prin
trăirea ta să devii sfânt. Sfinţirea vieţii trebuie s-o realizezi tu, prin a
ajunge să trăieşti în acord cu Legea. Aceasta înseamnă calificarea
pentru cer. Dacă te mulţumeşti doar cu prima neprihănire pe care
crezi că o ai, nu poţi fi mântuit.
Nu uitaţi! Acordarea primei neprihăniri este primul pas realizat
de Dumnezeu, prin care omul îi dă dreptul lui Dumnezeu să lucreze
în el sfinţirea vieţii. Dacă omul care a fost socotit neprihănit nu
ajunge la sfinţirea vieţii, nu va fi mântuit.
Ceva foarte, foarte important. Judecarea omului care Îl
primeşte pe Isus nu are loc atunci când L-a primit pe Domnul şi a
fost socotit neprihănit. Judecata cazului lui, pentru a se stabili dacă
va fi sau nu mântuit, va avea loc după ce va muri, deoarece omul în
viaţă se va schimba ori în bine, ori în rău, şi sentinţa se va da la
urmă, după fapte. Adică după cum a păzit Legea.
„Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată,
iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27).
„Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata
aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”
(Eclesiastul 12:14).
„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată
al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele
sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10).
„Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de
slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui.
S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile” (Daniel 7:10).
Există o carte de aducere-aminte în care scrie tot ce am făcut
fiecare. Cartea este prezentă la judecată şi, după faptele scrise în ea
se va judeca fiecăre om.
~298~
Viaţa veşnică nu se acordă după credinţă, ci după fapte. Domnul

spune: „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau
fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12).
Şi acum întreabă-te: Dacă Domnul nu va răsplăti pe nimeni
după credinţă, ci după fapte, nu cumva rămâne valabilă Legea care
descoperă voia lui Dumnezeu şi faptele bune în care să umblăm?
În toată Biblia, nu veţi găsi că Domnul va răsplăti pe vreun om
după credinţă exprimată din gură, fără păzirea Legii Sale. Dacă omul
rămâne doar la a crede, care este dovada că i-a fost credincios lui
Isus? Aşa că omul iertat urmează să treacă la păzirea Legii lui
Dumnezeu pentru a dobândi a doua dimensiune a neprihănirii,
numită „neprihănirea împărtăşită”. Lucrul acesta înseamnă să te
împărtăşeşti de caracterul Domnului, ajungând să trăieşti aşa cum a
trăit Isus. O viaţă de ascultare deplină de Cele Zece Porunci şi astfel
vei deveni sfânt. Deci Cele Zece Porunci nu sunt altceva decât ghidul
după care te conduci, ca să poţi ajunge desăvârşit, calificat astfel
pentru cer.
Prima neprihănire, poate fi suficientă pentru mântuirea ta numai
dacă mori în ziua aceea, când cu adevărat L-ai primit pe Isus ca
Mântuitor, căindu-te de călcarea Legii Sale.
Tâlharului care a murit în ziua crucificării alături de Domnul,
ca răspuns la rugăciunea „Doamne adu-ţi aminte de mine când vei
veni în Împărăţia Ta”, Domnul i-a promis sigur că va fi cu El în rai şi
nu i-a cerut nimic. Prin cuvintele Domnului, tâlharul a primit
neprihănirea care se acordă în prima fază celor ce se întorc la
Dumnezeu.
Pentru tâlhar şi pentru cei din categoria lui, adică a celor ce mor
în orele imediat următoare acordării primei neprihăniri, această
neprihănire este suficientă pentru mântuirea lor. Dar cei ce vor trăi
după ce Domnul le-a acordat neprihănirea Sa, dacă rămân la această
primă neprihănire, nu vor fi mântuiţi. Dacă tâlharului pocăit Domnul
nu i-a cerut nimic, nu tot aşa s-a întâmplat cu mulţi alţii care au fost
vindecaţi şi iertaţi. De exemplu, după un timp anume de la
vindecarea slăbănogului de la Betesda, „Isus l-a găsit în Templu, şi i-
a zis: ’Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să
nu ţi se întâmple ceva mai rău’” (Ioan 5:14).
~299~
A nu mai păcătui înseamnă cu siguranţă a nu mai călca Legea

lui Dumnezeu. De aici înţelegem că prima neprihănire este pierdută
şi nu poate fi mântuitoare, dacă nu se trece la păzirea Legii.
Mariei, prinsă în adulter şi neosândită de pârâşii ei, Isus i-a zis:
„Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8:11).
Prin cuvintele „Nici Eu nu te osândesc”, Domnul i-a acordat
prima neprihănire. Dar El nu-i garantează mântuirea, dacă nu se
opreşte din călcările sale de Lege. De aceea, Îi spune: „Să nu mai
păcătuieşti”.
Apostolul Petru, referindu-se la cei ce au fost curăţiţi, dar care
n-au rămas ascultători fideli Celor Zece Porunci, spune: „În adevăr,
dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea
Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi
sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea
dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea
neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la
porunca sfântă, care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune
zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase şi ‚scroafa spălată
s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă’” (2 Petru 2:20-22).
„Întinăciunile lumii" sunt călcările de Lege, de care au fost
scăpaţi prin credinţa în Domnul Isus. „Calea neprihănirii” este calea
sfinţirii vieţii prin credinţa în Domnul Isus, urmată de păzirea
poruncilor lui Dumnezeu. Expresia „Porunca sfântă”, care le fusese
dată când s-au întors la Domnul, se referă tot la Cele Zece Porunci,
care sunt date omului spre a le păzi. Dacă Dumnezeu îţi acordă
neprihănirea Sa, fără să te cheme după aceea să păzeşti Cele Zece
Porunci, atunci de ce mai vorbeşte de călcări de Lege? Pentru care
motiv a mai născut această Lege?
Trei lucruri mi se par fără noimă:
1. Să-ţi spună Dumnezeu că eşti păcătos, în contextul în care
El a desfiinţat Legea.
2. Să-ţi ceară să fii neprihănit când, de fapt, nu mai este o Lege
care să te descopere ca păcătos.
3. Să fii socotit neprihănit, fără să ţi se ceară să păzeşti Legea,
dacă totuşi Dumnezeu are o Lege.
Dacă mergem puţin înapoi în timp, înţelegem că tot ceea ce a
cerut Dumnezeu de la poporul Israel, se aplica nu la grămadă, ci la
~300~
fiecare individ. Modul în care a lucrat cu acest popor în întregime

este, de fapt, modul de lucru al lui Dumnezeu cu fiecare om.
El l-a scos pe Israel din Egipt, din gheara lui Faraon, de acolo de
unde nu putea să asculte de Legea Sa, pentru că ei au strigat către
Domnul. Faptul că i-a ascultat înseamnă că a trecut cu vederea
păcatele lor. Adică le-a atribuit neprihănirea Sa. Apoi, imediat după
această primă lucrare, ajungând la Sinai, Dumnezeu vesteşte Cele
Zece Porunci, de care vor trebui să asculte de acum înainte pentru a
rămâne neprihăniţi. Şi Moise le-a zis: „El Şi-a vestit legământul Său,
pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci; şi le-a scris pe
două table de piatră” (Deuteronom 4:13).
La fel procedează Dumnezeu cu fiecare om, deci şi cu tine.
Pentru că ai crezut în Isus şi L-ai rugat să intervină, El te scoate din
Egiptul păcatului şi din gheara diavolului, de acolo de unde nu puteai
împlini poruncile Sale. Astfel îţi acordă iertare şi eşti socotit
nevinovat. Apoi, aşa cum a procedat cu Israel, va proceda şi cu tine,
încheind legământul descris în Deuteronom 4:13, prin care nu-ţi cere
altceva, decât să păzeşti Cele Zece Porunci. Domnul spune: „Iată
legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi
pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, apoi
adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de
fărădelegile lor” (Evrei 10:16,17).
Odată cu acordarea iertării, Dumnezeu scrie Legea Sa în mintea
şi în inima ta şi te vei conduce după Cele Zece Porunci, pentru ca să
ajungi sfânt, pregătit pentru cer. Prima neprihănire este acordată de
Dumnezeu, iar a doua este câştigată de om prin trăirea după Cele
Zece Porunci. Bineînţeles, călăuzit de Duhul Sfânt.
Deşi au ieşit din Egipt, evreii care n-au păzit Legea, n-au ajuns
în Canaan. Dar oare n-au fost iertaţi şi ei împreună cu ceilalţi? Ba da.
Dar au omis să-şi sfinţească viaţa, prin a trăi potrivit Legii.
Până aici, am vorbit de neprihănirea atribuită şi am spus că
aceasta este prima neprihănire. Ea se acordă în exclusivitate prin
credinţă, dar nu necondiţionat. Domnul te va ierta şi te va socoti
neprihănit numai dacă te-ai hotărât să nu mai faci faptele pe care le-
ai făcut înainte de venirea ta la El. Şi sunt persoane care vin sincer la
Domnul, cerând iertare, şi chiar încheie legământ cu El, hotărâte să
trăiască o viaţă nouă. Însă am văzut un mare rău care se manifestă la
multe dintre aceste persoane. Ajungând în braţele Domnului, ele se
~301~
socotesc aşa de sigure, încât uită să-şi ia crucea în fiecare zi şi să

lupte cu sine pentru a ajunge desăvârşite în caracter. Ele se
mulţumesc cu prima neprihănire şi, rămânând la atât, pierd
mântuirea. Pentru a fi mântuite, au nevoie de a doua neprihănire.
Neprihănirea împărtăşită sau a doua

neprihănire
Vorbind de această a doua neprihănire, adică de neprihănirea
împărtăşită, apostolul Pavel spune: „Pentru că nu cei ce aud Legea
sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea
aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi” (Romani 2:13).
În prima fază, ai fost socotit neprihănit, fiindcă ai crezut în Isus.
Dar la momentul acesta, nu există o corelare între faptul că eşti
socotit fără păcat şi modul tău de vieţuire. Ai venit la Domnul cu
toate patimile tale, cu toate poftele tale, cu vocabularul tău păcătos,
poate consumai alcool, fumai, înjurai, erai rău, îi criticai pe alţii,
într-un cuvânt, aveai multe obiceiuri rele şi aşa, avându-le pe toate,
Isus te-a iertat şi te-a curăţit de toate aceste păcate, pentru că ai
crezut în El. Iertarea ți-a a fost acordată fără niciun merit.
Motivul este iubirea Domnului. „Dar Dumnezeu Îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi,
Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).
Chiar atunci când te găseai într-o stare dezastruoasă din punct
de vedere spiritual, Isus te-a socotit fără păcat. Însă trebuie să se
arate în trăirea vieţii tale că eşti fără păcat.
Să presupunem că un om care este hoţ, mincinos, desfrânat etc.
a participat la o ocazie de evanghelizare şi a înţeles că Isus îl iartă de
păcatele lui. S-a ridicat pe picioare şi a declarat că L-a primit pe Isus
ca Mântuitor personal, hotărât fiind să nu mai facă ceea ce a făcut.
Dumnezeu îl va socoti fără păcat. Însă pot crede cei din jur că el este
neprihănit sau că L-a primit pe Isus? În niciun caz. Cu toate că
Dumnezeu i-a acordat statutul de om fără păcat, el n-a devenit sfânt
în clipa aceea. Relele din el sunt nebiruite. Cum poate lămuri lumea
noastră, cât şi lumea nevăzută că el este neprihănit? Lumile acestea
aşteaptă dovada pocăinţei lui.
~302~
Prin vieţuirea sa, va trebui să dea dovadă că este fără păcat,

corelând modul de vieţuire cu statutul pe care Dumnezeu i l-a
acordat. Dar pentru a realiza acest lucru, este neapărat necesar să
aibă în faţă Legea, ca standard pe care să-l urmeze. Aceasta
înseamnă a merge spre sfinţirea vieţii. Dacă credinţa ta nu te conduce
aici, nu este adevărata credinţă.
La vremea când şi pe tine Isus te-a socotit neprihănit, nu erai
biruitor asupra păcatele tale. Şi tocmai pentru că tu nu poţi păzi
Legea fără El, te-a socotit neprihănit fără faptele Legii. După
acordarea primei neprihăniri, tu eşti condus de Domnul pentru a trăi
aşa cum a trăit El. Deoarece Isus trăieşte în tine, vei deveni biruitor,
rând pe rând, asupra tuturor păcatelor tale care însemnă călcarea
Celor Zece Porunci. Acesta este drumul sfinţirii vieţii, realizat prin
puterea Duhului Sfânt.
Domnul n-ar fi putut lucra în viaţa ta, dacă mai întâi nu te-ar fi
iertat de păcat. Când umblai după îndemnurile firii pământeşti, aveai
simţământul că Dumnezeu ţi-e vrăjmaş. Şi cum ai putea să-L
socoteşti pe Dumnezeu plin de iubire, când, venind în viaţa ta, te va
mustra în fiecare clipă de călcările de Lege? Cu siguranţă Îl vei
respinge.
Urmare acordării primei neprihăniri, Domnul îţi va elibera
mintea de vinovăţie, vei deveni fericit, vei simţi că te iubeşte nespus
şi, prin cooperare cu tine, va începe să te modeleze după chipul Său
exprimat în Cele Zece Porunci. Faptul că te-a socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii, nu înseamnă nicidecum că El a desfiinţat
Legea şi de-acum poţi umbla mai departe în aceleaşi fapte ale firii
pământeşti. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, ca să osândească
păcatul, nu să legifereze săvârşirea lui, desfiinţând Legea. Domnul a
murit pentru noi, călcătorii Legii Sale, tocmai „pentru ca porunca
Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii
pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:4).
Legea ne arată păcatul şi ne descoperă faptele bune în care să
umblăm. Adică este îndrumătorul pe calea desăvârşirii caracterului.
Dacă nu lupţi împotriva obiceiurile rele din caracterul tău,
hotărât să le birui, dacă ai păcate favorite, iubite de tine, chiar dacă
eşti în Biserica păzitoare a Celor Zece Porunci, nu eşti condus de
Isus.
~303~
Nu uitaţi! Domnul ne scapă din ghearele diavolului împotriva

voinţei lui, dar după aceea, diavolul ne va urmări cu înverşunare, ca
să ne aducă din nou sub stăpânirea sa. El va reuşi, dacă eu mă las
amăgit şi voi trece la „întinăciunile lumii”. Adică, dacă voi accepta
să calc din nou Cele Zece Porunci. „Duhul necurat, când a ieşit
dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o
găseşte. Atunci, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.
Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci
se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă,
locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea
decât cea dintâi” (Matei 12:43-45).
Din starea aceasta nu ştiu câţi mai pot ieşi. Mai degrabă merg la
moarte veşnică. De aceea să avem grijă! Singura noastră siguranţă
este să ne predăm Domnului pe deplin şi El să trăiască în noi.
Dumnezeu ştie că orice om care L-a găsit pe Isus, Îl poate
pierde, dacă nu are nişte jaloane care să-i descopere dacă mai este cu
Isus sau nu. Aceste jaloane sunt Cele Zece Porunci. Atâta timp cât
mergi după ele, ai siguranţa că mergi cu Isus. Când nu mai mergi
după cum te conduc ele, trebuie să ştii că L-ai pierdut pe Domnul.
Adevărata credinţă te conduce la împlinirea Legii tocmai pentru
ca să ajungi sfânt. Isus a fost fără păcat prin împlinirea Legii. Şi cum
poate dovedi cineva că are credinţa lui Isus, dacă nu are faptele Sale?
„Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus”
(1 Ioan 2:6).
Din totdeauna, Dumnezeu a chemat la sfinţire pe cei ce doresc
mântuirea.
„Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: ’Fiţi
sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru’” (Levitic
19,2).
„Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am
pus deoparte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei” (Levitic 20:26).
Când Dumnezeu spune că este sfânt, El se măsoară cu Legea Sa.
Acesta este etalonul după care trebuie să te măsori şi tu, ca să ştii
dacă eşti sfânt sau nu.
„Voi să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul,
Dumnezeul vostru. Să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt
Domnul, care vă sfinţesc” (Levitic 20:7,8).
~304~
„Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi

să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru” (Numeri 15:40).
Aici este incontestabilă dovada că împlinirea Legii aduce a doua
neprihănire, adică sfinţirea.
„Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului;
pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”
(Romani 8:27).
Cine sunt sfinţii pentru care mijloceşte Domnul? Cei ce păzesc
Legea Sa. Şi El mijloceşte tocmai pentru ca ei să primească putere să
păzească continuu poruncile Sale.
„În Hristos, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca
să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4).
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în
toată purtarea voastră. Căci este scris: ’Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt’”
(1 Petru 1:15,16).
„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este
desăvârşit” (Matei 5:48).
Cineva poate zice că a păzi Legea Celor Zece Porunci a fost o
cerinţă a Vechiul Testament. Însă priviţi că am citat patru versete din
Noul Testament, care privesc aceeaşi cerinţă divină.
Versetele citate nu vorbesc de neprihănirea căpătată prin
credinţă – prima neprihănire primită atunci când ai venit la Domnul,
ci vorbesc cu precădere numai de a doua neprihănire, adică de
sfinţirea vieţii, dobândită prin păzirea Celor Zece Porunci. Acest
lucru se realizează tot prin credinţă şi prin harul Domnului Hristos,
care ne dă puterea necesară să păzim Legea.
Pentru că vreau să înţelegem mai bine starea noastră şi modul în
care lucrează Dumnezeu în a ne face desăvârşiţi, mă voi folosi de
chenarele de mai jos. Ele se referă la ruptura produsă de Lucifer după
căderea lui în păcat, şi reflectă împărţirea fiinţelor existente înaintea
creării planetei noastre şi a lui Adam şi Evei. Citiţi ce scrie în ele
pentru a înţelege explicaţiile ulterioare.
Partida Domnului, compusă din Partida Diavolului, compusă din

îngerii şi oamenii credincioşi din îngerii care s-au dat de partea lui.
alte lumi. Toţi cei din partida Diavolului trăiesc
Toţi cei din partida Domnului conform cu fărădelegile lui. În codul
împlinesc Cele Zece Porunci. Acestea născut de el sunt prescrise faptele pe
sunt faptele pe care le-a pregătit El care Satana le-a pregătit pentru cei din
pentru copiii Săi. partida lui.
Aici sunt călcările Celor Zece Porunci,
Aici nu există vinovăţie, nici mustrări ~305~ este vinovăţie, sunt mustrări de
de conştiinţă. Este libertate, lipsesc conştiinţă, restrângerea libertăţii, dureri
durerile sufleteşti şi trupeşti, iar sufleteşti şi trupeşti şi lipseşte fericirea.
fericirea este veşnică.
Între cele două chenare este o linie despărţitoare, care arată că

nu este nicio legătură între cele două partide. Satana a ridicat un zid
despărţitor între el şi Dumnezeu şi nimeni din partida lui nu poate
trece de la el la Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu a creat omul făcând parte din partida Sa şi
omul deja a găsit pregătite faptele în care să umble. Acestea nu pot fi
altele decât faptele Legii Celor Zece Porunci, pregătite de Dumnezeu
pentru toate fiinţele create de El. Dar faptele acestea, pe care le
săvârşeşte fiecare fiinţă inteligentă, nu le face pentru ca să câştige
favoarea lui Dumnezeu şi nici să se laude că împlineşte Legea Sa, ci
acestea sunt în natura oricărei fiinţe din partida Domnului. Şi atâta
timp cât omul rămânea în partida lui Dumnezeu, nu făcea alte fapte.
Era numai normal să le facă pe acestea, deoarece erau natura sa. Ele
au fost gravate de Creator în mintea şi în trupul său. Era normal ca
omul să fie făcut într-un fel, iar Dumnezeu nu putea să-l facă decât
desăvârşit ca şi El. Însă Dumnezeu i-a rezervat omului dreptul să
aleagă să asculte de El, sau să asculte de Satana, schimbându-şi
regulile de vieţuire.
Când omul a căzut în păcat, el a fost transferat în partida
diavolului. Prin ascultare de el, Satana i-a şters din minte şi din
trup Legea lui Dumnezeu şi i-a scris Legea păcatului şi a morţii.
De acum, omul nu va mai umbla în faptele Legii lui Dumnezeu, ci
va umbla în faptele poruncilor Diavolului, care sunt contrare Celor
Zece Porunci.
Prin călcarea poruncilor lui Dumnezeu, omul a pierdut
neprihănirea. El s-a unit perfect cu Diavolul făcând pace cu el, dar
în acelaşi timp a devenit vrăjmaşul lui Dumnezeu.
Trebuie să înţelegem o situaţie apărută după păcătuire.
Primul aspect. Omul nu mai este o fiinţă liberă să aleagă fără
intervenţia lui Dumnezeu. Având firea diavolului, fiecare ne naştem
sub conducerea lui şi numai prin lucrarea Domnului Hristos putem
deveni un slujitor al lui Dumnezeu şi liberi.
~306~
Imaginează-ţi-L pe Domnul lângă tine, obligându-l pe stăpânul

tău, Satana, să te lase să pătrundă în tine lumina cerească, pentru a-ţi
înţelege starea şi nevoia, cu dorinţa de a alege să ieşi din nenorocirea
în care eşti, alegându-L pe El ca stăpân ce îţi vrea binele şi fericirea.
Domnul nu te va forţa să asculţi de El. Este privilegiul tău să alegi
de cine să asculţi. Dacă Domnul nu l-ar înfrâna pe Satana, n-ai avea
dreptul de a alege. Şi trebuie să ţii cont de acest lucru! Nu vei asculta
de Domnul, vei asculta de Satana. Altă şansă nu ai. Tu nu poţi trăi,
fără să nu asculţi de unul dintre ei. Deci poţi alege să rămâi mai
departe sub conducerea diavolului, sau să treci de partea lui Hristos.
Aşa că tu vei fi ori sub conducerea lui Dumnezeu, ori sub conducerea
lui Satana, potrivit cu alegerea ta.
Cei doi stăpâni au şi răsplătiri. Domnul oferă viaţă veşnică în
urma ascultării de El, iar Satana te va lua cu el în iazul de foc şi vei
avea parte de moartea veşnică.
Ideea de a fi slujitor la doi stăpâni nu este acceptată de
Dumnezeu, dar este punctul cel mai important în strategia diavolului.
Adică să asculţi şi de Dumnezeu şi de Satana, amestecând voia
Domnului cu voia diavolului. Aceasta înseamnă slujire la doi stăpâni.
Într-o astfel de inimă împărţită, Domnul nu va locui.
Al doilea aspect. După cum am văzut, omul nu pregăteşte fapte
în care să umble, ci doar umblă în fapte deja pregătite. Doi sunt
producători de fapte în Univers; Dumnezeu şi Satana, şi fiecare te
invită să asculţi de el. Cei doi produc gânduri şi sentimente potrivit
cu caracterul fiecăruia dintre ei, şi le aşază în mintea ta, dorind să te
conducă. Domnul îţi lasă libertatea de a alege gândurile, pe care să le
transformi în fapte. Gândurile materializate şi devenite fapte îţi
aparţin şi astfel tu devii responsabil înaintea lui Dumnezeu, dacă ai
îndeplinit gândurile diavolului care nu pot fi decât rele, deoarece ai
ales singur să le traduci în fapte.
Poate că această situaţie în care suntem vă alarmează şi vă
gândiţi să vă răsculaţi împotriva lui Dumnezeu. Greşiţi fatal. Oare de
unde avem noi inteligenţa? Ne aparţine? Nu este Dumnezeu cel care
ne-a creat fiinţe inteligente? Oare nu El a făcut să fie o diferenţă între
noi şi animale? Şi în ce constă înţelepciunea pe care ne-a dat-o
Dumnezeu? Moise spune: „Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum
mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe
~307~
care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta

va fi înţelepciunea şi priceperea voastră” (Deuteronom 4:5).
De aici înţelegem că, atunci când a creat fiinţele inteligente,
Dumnezeu a pus în mintea fiecăreia Legea Sa. Ea descoperea faptele
pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte de a ne crea, ca să
umblăm în ele, dar în acelaşi timp, prin Lege, poţi să faci diferenţa
între bine şi rău. În păzirea Legii Sale stă înţelepciunea noastră.
Descriindu-l pe Lucifer, Dumnezeu spune că l-a făcut desăvârşit
(Ezechiel 28:13-15), iar mai târziu, îi reproşează că şi-a stricat
înţelepciunea. Dar cum şi-a stricat-o? Prin nerespectarea Legii pe
care Tatăl ceresc i-a pus-o în minte. „Prin mărimea negoţului tău
te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit. Ai fost fără prihană în căile
tale din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit
nelegiuirea în tine. Ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta”
(Ezechel 28:16-18).
Atâta timp cât rămânea în totul totului tot ascultătoare de Legea
lui Dumnezeu, fiecare fiinţă păstra, de fapt, nestricată înţelepciunea
pe care i-a dat-o Tatăl ceresc. Când a practicat nelegiuirea (călcarea
Legii) Lucifer şi-a stricat înţelepciunea.
Deci, dacă vrei să fii înţelept, trebuie să păstrezi Legea lui
Dumnezeu. Dacă nu, înseamnă că vrei să rămâi cu înţelepciunea
stricată pe care o moştenim de la diavolul, prin naşterea noastră din
părinţi păcătoşi. Şi lucrul acesta conduce la moartea veşnică.
Dacă spui că Dumnezeu a desfiinţat Legea, vrei să spui, de fapt,
că El Şi-a stricat înţelepciunea, ca şi Lucifer. Ştiu că nu poţi crede că
Dumnezeu Îşi poate strica înţelepciunea, dar prin afirmaţia că
Dumnezeu Şi-a desfiinţat Cele Zece Porunci, de fapt, asta susţii.
Dacă Dumnezeu ne-a adus la existenţă, oare nu trebuie să
ascultăm de El? Dacă o familie bună care se conduce după legile
iubirii aduce la existenţă copii, aceştia de cine trebuie să asculte? Se
gândesc oare părinţii să-i aducă pe lume pentru a asculta de
altcineva? În niciun caz. Părinţii i-au adus pe lume din iubire şi se
gândesc totdeauna să facă tot ce pot în pentru ca să le fie bine
copiilor lor. Dar pentru ca să le fie bine, trebuie să se lase conduşi de
părinţii lor. Să asculte de acele reguli care au condus la bine pe tata
şi pe mama.
În acest context, gândiţi-vă la copiii aceştia, care, din pricină că
se simt tutelaţi de părinţii lor, se lasă amăgiţi de altcineva şi, dorind
~308~
să fie liberi, intră într-un anturaj, apucând pe căi rele. Fac ei bine? În
niciun caz. Oare intrând în acest anturaj, sunt ei liberi cu adevărat?
Nu mai sunt tutelaţi? Ba da. Ei sunt tutelaţi de şeful anturajului în
care au intrat. Deci şi că erau în casa părintească, şi că sunt în acel
anturaj, ei nu sunt liberi să facă ce vor, ci fac ce li s-a pregătit mai
din timp. Interesant este un lucru. În casa părintească, dezvoltau tot
ce era bine şi frumos mergând din fericire în fericire, iar în anturaj
dezvoltă tot ce este rău, mergând din rău în rău.
Aceasta aplicaţi-o la Dumnezeu şi la Satana. Părintele nostru
este Domnul, şi El ne vrea tot binele, însă nu poate realiza aceasta în
dreptul acelora care vor să asculte de diavolul. Trebuie să asculţi de
Domnul, dacă vrei fericirea, iar pentru a realiza aceasta, El te va
transfera în partida Sa.
Tu nu vei putea asculta de El, rămânând în partida diavolului.
Satana este prea puternic, pentru ca omul să nu-i facă voia. Omul
trebuie să asculte obligatoriu de poruncile lui şi niciodată nu va putea
să scape de sub controlul său. Va rămâne condamnat pentru
totdeauna necazurilor, durerilor şi morţii veşnice. În concluzie, este
fără nicio ieşire, dacă nu-L cheamă pe Domnul să-l scape.
Prin moartea Domnului Hristos, omul poate reveni în familia
Tatălui ceresc. Domnul Isus Şi-a întemeiat pe acest pământ o familie
pe care o pregăteşte să o înfăţişeze înaintea Tatălui, la sfârşitul
timpului. Familia este Biserica Sa. Pentru a fi înfăţişaţi înaintea
Tatălui, cei din familia Sa au nevoie să devină oameni noi. Ei trebuie
să treacă prin procesul curăţirii de păcat şi al sfinţirii vieţii. În acest
fel, vor deveni părtaşi de neprihănirea Domnului Hristos.
Mântuitorul va reface chipul Său în omul dispus să I se supună
şi va ajunge la neprihănirea lui Adam dinaintea căderii în păcat. Aici
descoperim a treia lucrare, sau Punctul 3 al lucrării Duhului Sfânt,
care are ca scop să-mi dea biruinţă asupra păcatului.
Odată ce ai fost transferat în partida Domnului, prin alegerea ta,
aici eşti sub conducerea altui stăpân care a pregătit pentru tine alte
fapte pe care tu, prin alegere, te-ai obligat să le împlineşti. Altfel nici
nu te transfera Domnul în partida Sa. Duhul Sfânt curăţă mintea de
poruncile diavolului, adică de faptele rele care sunt împământenite în
noi şi care sunt împotriva mântuirii noastre şi scrie în ea Cele Zece
Porunci, adică faptele bune.
~309~
„Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi
Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia 31:33).
Atunci când erai în partida diavolului trăiai după firea
pământească şi erai mort faţă de Cele Zece Porunci. Acum, când ai
ales să fii mutat în partida Domnului, vei primi puterea Sa pentru a
împlini Cele Zece Porunci. Ele vor deveni natura ta. Procesul acesta
se numeşte naştere din nou. Astfel tu devii un om nou în Hristos,
dovedind acest lucru prin fapte. „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am
fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit
Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).
Poate că acum ai înţeles mai bine că, venind la Hristos, nu
găseşti că Cele Zece Porunci s-au desfiinţat, ci dimpotrivă tu treci la
păzirea lor, deoarece acestea sunt regulile de vieţuire pentru cei ce
vor să fie ai Lui.
Vreau să mă refer la cei care vor doar neprihănirea Domnului
Hristos, fără să accepte să se mute în partida Lui, pentru a umbla în
faptele pe care El le-a pregătit.
A dori doar neprihănirea, dar nu şi transferarea în partida
Domnului (adică în Biserica Sa păzitoare a Celor Zece Porunci),
înseamnă să rămâi mai departe în partida diavolului şi fără
neprihănirea Domnului. Tu nu poţi rămâne mai departe în partida
diavolului, acolo unde sunt călcările Legii lui Dumnezeu şi în acelaşi
timp să ai şi neprihănirea lui Isus. Nu poţi rămâne cetăţean german şi
în Germania, şi în acelaşi timp să te conduci după legile Americii.
Rămânând în Germania, obligatoriu vei asculta de legile Germaniei
şi vei avea parte de binele sau de răul germanilor. Dacă vrei să ai
parte de ceea ce au americanii, trebuie să te transferi în America.
Dacă rămâi în partida diavolului, eşti despărţit de Hristos şi
obligatoriu asculţi de Satana. Şi sunt mulţi care cred că au primit
neprihănirea Domnului Hristos, însă n-au trecut la păzirea Celor
Zece Porunci. Aceasta descoperă că ei nu au primit neprihănirea
Domnului, deoarece odată cu acordarea neprihănirii, El îţi dă şi alte
fapte în care să umbli.
Mântuitorul a zis: „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi.
După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne
în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în
Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în
~310~
cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi
face nimic” (Ioan 15:4.5).
Rodul la care se referă în acest context este în primul rând
sfinţirea vieţii care nu se poate realiza decât păzind poruncile
Domnului. „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).
Apostolul Pavel ne dă un exemplu practic, prin care înţelegem
cum putem deveni sfinţi. El zice: „Noi toţi privim cu faţa
descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi
în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2
Corinteni 3:18).
Înţelegem că zi de zi trebuie să privim la Isus. Să medităm la
marele Lui sacrificiu, urmărind viaţa Sa, de la naştere la cruce, şi să
observăm câte ispite L-au chemat la a călca Legea, însă n-a reuşit
niciuna. Ispitele cele mai mari au fost manifestarea răutăţii
contemporanilor Săi. Dar să luăm seama cum s-a purtat El cu cei ce
Îi făceau rău. În orice acţiune a vieţii, Isus ne-a dat un exemplu pe
care noi să-l urmăm pentru a fi mântuiţi şi pentru a-i câştiga şi pe
alţii pentru El.
Lângă meditaţia de zi cu zi, trebuie să adăugăm rugăciunea, prin
care să cerem puterea necesară pentru a deveni aşa cum este El. În 1
Tesaloniceni 5:17, apostolul Pavel vorbeşte de rugăciune, ca fiind
unul dintre secretele biruinţei. El spune să ne rugăm neîncetat.
După ce a primit cuvintele lui Dumnezeu şi le-a dat poporului
Israel, într-o cuvântare, Moise scoate în evidenţă faptele ce constituie
călcarea Celor Zece Porunci şi îndeamnă poporul să nu săvârşească
acele lucruri, pentru a fi plăcuţi Domnului. Apoi, oferă ultimul
îndemn, ce constituie marele secret al desăvârşirii, zicând: „Tu să te
ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău”
(Deuteronom 18:13).
Numai aşa se ajunge la sfinţirea vieţii. Cel ce spune că L-a
primit pe Isus, dacă nu va ajunge să trăiască aşa cum a trăit El, nu
face dovada că este al Lui, ci aparţine diavolului.
După ce Isus a luat chip în el, apostolul Pavel spune: „Am fost
răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine Însuşi pentru mine” (Galateni 2:20).
~311~
Fără răstignirea firii pe care numai Domnul o poate face, nimeni

nu poate împlini Legea. Dacă ţi-ai predat viaţa lui Hristos şi El
trăieşte în tine, cu siguranţă vei împlini Legea.
Atunci când credinciosul împlineşte Legea, iar ea ajunge natura
sa, însemnă că a devenit părtaş de caracterul lui Dumnezeu. El a
devenit asemenea lui Dumnezeu şi are din partea Sa titlul de sfânt.
Am vorbit cu persoane care, respingând poruncile lui Dumnezeu
şi Sabatul, se folosesc de versetele din Efeseni 2:8.9, unde se spune:
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la
voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude
nimeni”.
Ei folosesc aceste cuvinte ca un argument prin care susţin că
Legea nu mai trebuie păzită, dar şi ca un reproş adus păzitorilor
Legii, deoarece cred că, prin păzirea Legii, aceştia resping harul. Şi
cum mântuirea nu este obţinută prin păzirea Legii, ci prin jertfa
Domnului, ei cred că păzitorii Legii ratează ocazia vieţii veşnice. Iar
pentru ca să fie cât mai bine fondată, susţinerea că Legea nu mai este
valabilă se referă şi la pasajul în care Pavel arată cum iudeii au
pierdut neprihănirea din cauza căutării de a păzi Legea. Apostolul
spune că cei din neamul lui şi-au pus în faţă o neprihănire a lor pe
care o dă Legea şi au respins prin aceasta neprihănirea lui Hristos.
Oare să cădem şi noi în aceeaşi extremă, căutând să păzim Legea
pentru a fi mântuiţi?
Să nu credeţi că cele două neprihăniri de care v-am vorbit sunt
incompatibile, adică se exclud una pe cealaltă. Aceeaşi categorie a
celor care spun că Legea s-a desfiinţat, spun că, dacă ai neprihănirea
căpătată prin credinţă, o pierzi dacă treci la păzirea poruncilor lui
Dumnezeu. Dimpotrivă, eu am spus că o pierzi dacă nu treci la
păzirea poruncilor. Eu n-am spus că a doua neprihănire se
dobândeşte fără credinţă. Credinţa nu este incompatibilă cu păzirea
Legii, ci dimpotrivă, credinţa adevărată conduce la păzirea Legii.
Apostolul Pavel spune foarte clar: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi
Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Romani 3:31).
„Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui
Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta, vor fi socotiţi
neprihăniţi” (Romani 2:13).
~312~
Când Domnul Isus a fost pe pământ, n-a făcut voia Sa, ci voia
Tatălui ceresc şi numai aşa a putut rămâne fără păcat. Tată I-a fost
Dumnezeu, conducându-L la o împlinire desăvârşită a Legii.
Păzirea Legii fără Isus nu aduce sfinţirea. Iar dacă L-ai primit pe
Domnul ca Mântuitor, El va rodi în viaţa ta o împlinire a Legii,
deoarece tu nu vei mai face voia ta, ci vei face voia Sa. El trebuie
primit ca Mântuitor, dar şi ca Împărat sau Domn al vieţii tale. Adică
El să fie Conducătorul tău.
A face voia noastră, a oamenilor de pe acest pământ, înseamnă a
face voia firii noastre păcătoase. Dar pentru a ajunge mântuiţi, avem
nevoie să devenim oameni noi. Trebuie să vii la Domnul ca să te
schimbe.
Dacă nu vii la Dumnezeu hotărât să capeţi neprihănirea
dobândită prin păzirea Legii, nu vei avea parte nici de prima
neprihănire, adică de cea căpătată prin credinţă. Nu vei primi
nicidecum iertare, deoarece tu nu ai de gând să te opreşti din călcarea
Legii.
Dacă un om loveşte pe un alt om şi după ce l-a lovit merge la
cel bătut să-şi ceară iertare, însă fără să-şi schimbe intenţia de a-l
bate mai departe, credeţi că cel bătut îl va ierta? În niciun caz.
Tot la fel este şi la Dumnezeu. Dacă vii la El să te ierte de
călcările de Lege, cu gândul de a rămâne mai departe un călcător al
poruncilor Sale, crezi că vei primi iertare? În niciun caz.
Nu trebuie să credeţi şi nici să nu vă lăsaţi amăgiţi de cel rău,
care spune că trecerea la păzirea Legii lui Dumnezeu face ca omul să
piardă neprihănirea căpătată prin credinţă. Cei mai mulţi oameni îl
citează incorect pe apostolul Pavel care spune despre cei din neamul
lui că n-au primit neprihănirea din cauza păzirii Legii. Să fim atenţi
la exprimarea lui! El zice despre poporul său: „pe când Israel care
umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea
aceasta” (Romani 9:31).
Prin aceste cuvinte, Pavel nu spune că Israel a greşit căutând
neprihănirea prin împlinirea Legii, ci spune că n-a ajuns la realizarea
intenţiei. Motivul este arătat în versetele următoare: pentru că Israel
n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de
poticnire, după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de
poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de
ruşine” (Romani 9:32.33).
~313~
Neprihănirea căutată prin fapte, înseamnă neprihănire dorită şi

dobândită prin merite proprii. Nicio neprihănire nu se capătă prin
merite omeneşti. Israeliţii aici au greşit. Ei L-au respins pe Domnul,
vrând să ajungă fără El la realizarea neprihănirii. Despre aceasta
apostolul spune: „Pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe
care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor
înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu”
(Romani 10:3).
Acuzaţia nu este că au păzit Legea, vrând să dobândească
neprihănirea, ci faptul că n-au primit pe Domnul Hristos ca El să le
ofere neprihănirea. Credinţa în Isus nu te conduce nicidecum la
lepădarea Celor Zece Porunci, ci dimpotrivă, te ajută la obţinerea
celei dea doua neprihăniri.
Neprihănirea care se dobândeşte prin păzirea Legii o poţi realiza
numai dacă Hristos trăieşte în tine. Fără locuirea Lui lăuntrică, nu
poţi ajunge la această neprihănire. Deci credinţa care te-a condus la
prima neprihănire nu va înceta când este vorba de a merge spre a
doua neprihănire. Când a încetat, ai pierdut totul. Acest lucru trebuie
înţeles foarte bine.
Cu cele două neprihăniri, nu este ca şi cu un şofer cu două
maşini, pe care nu le poate conduce în acelaşi timp. Dimpotrivă. Cu
cele două neprihăniri este ca doar cu o singură maşină.
Vrei să ajungi cu maşina la o distanţă anume? Pentru aceasta
trebuie mai întâi să-i porneşti motorul şi apoi vei putea să te
deplasezi. Deci motivul pornirii maşinii este dorinţa de a parcurge cu
ea un drum. Altfel nu are rost s-o porneşti. Însă descoperim că sunt
două acţiuni diferite şi desfăşurate într-o ordine anume.
1. Pornirea motorului.
2. Deplasarea.
Prima acţiune – pornirea – nu este legată neapărat de a doua,
însă rămânând doar la prima acţiune, adică doar cu motorul maşinii
pornit, şoferul nu are niciun rezultat. El nu ajunge unde şi-a pus în
gând.
Însă deplasarea, adică a doua acţiune, este neapărat legată de
prima. Nu te poţi deplasa cu maşina, dacă nu ai pornit motorul. Nu
este pornire, nu este deplasare. Deplasarea este legată neapărat de
pornire, adică de prima acţiune. În acelaşi timp, cred că niciun şofer
~314~
nu porneşte maşina fără intenţia deplasării cu ea. Nu ai de gând să

pleci la drum, nu porneşti maşina.
Aşa este şi cu cele două neprihăniri. Pornirea motorului am
asemănat-o cu prima neprihănire – adică neprihănirea atribuită, sau
neprihănirea care se capătă prin credinţă, iar mersul la drum spre
Împărăţia cerurilor l-am asemănat cu a doua neprihănire, adică cea
împărtăşită, sau sfinţirea vieţii, dobândită prin împlinirea Celor Zece
Porunci, fără de care nu poţi fi mântuit. Aceasta înseamnă să ai
neprihănirea a doua, adică cea împărtăşită, sau sfinţirea vieţii.
Deci, să devii părtaş de caracterul lui Dumnezeu. Numai aşa poţi
ajunge mântuit.
Întrebarea mea este: Oare de ce vrea cineva să aibă neprihănirea
lui Hristos, cea care se capătă prin credinţă?
Te rog să-ţi imaginezi că, atunci când vii prin credinţă la
Domnul Isus cu cererea de a te socoti neprihănit, El te întreabă:
„Pentru care motiv vrei să te socotesc neprihănit?, căci tu nu ai
niciun merit să primeşti neprihănirea (iertarea) Mea”. Ce răspuns vei
da?
Dacă vrei să câştigi neprihănirea atribuită de Domnul prin
credinţă, trebuie să ştii că El o oferă numai cu o singură condiţie. Să
devii sfânt, ca apoi să fii mântuit. Aceasta înseamnă să schimbi
modul de viaţă, renunţând la regulile după care te-ai condus până
acum, şi să treci la un alt stil de viaţă, şi anume la vieţuire după Cele
Zece Porunci.
Orice acţiune a vieţii noastre înseamnă ori o împlinire a cerinţei
Legii lui Dumnezeu, ori o călcare a acestei Legii. Şi pentru că, fără
Domnul, omul nu poate împlini Legea, înainte de venirea ta la El cu
cererea de a-ţi acorda neprihănirea, aveai un stil de viaţă stabilit după
regulile firii pământeşti. Adică după regulile diavolului. Iar tu vii la
Domnul, rugându-L să te ierte că nu te-ai condus până acum după
Legea Sa. Cu alte cuvinte, vrei să-ţi acorde neprihănirea Lui. El îţi
va acorda neprihănirea, dacă eşti hotărât să-ţi schimbi stilul de viaţă
firesc cu stilul de viaţă duhovnicesc.
Acceptând schimbarea, tu îţi exprimi, de fapt, dorinţa de a
începe mersul pe drumul sfinţirii vieţii, prin a-ţi corecta modul de
viaţă după Cele Zece Porunci. Deci, din start, tu te obligi să parcurgi
drumul prin care se dobândeşte neprihănirea a doua, adică
~315~
neprihănirea împărtăşită. Şi tocmai pentru ca tu să poţi începe

drumul sfinţirii vieţii, Domnul îţi acordă neprihănirea prin credinţă.
Momentul în care venind la Domnul ai obţinut iertarea, adică
neprihănirea Sa, înseamnă lumina verde a semaforului electric sau
pornirea motorului maşinii pentru a porni pe drumul sfinţirii.
Atenţie însă, scumpul meu cititor. Acordarea neprihănirii prin
credinţă nu trebuie confundată cu parcurgerea drumului sfinţirii, ci
înseamnă că poţi porni la drum. Şi doar atât. Dacă rămâi doar la
neprihănirea aceasta, fără să treci la sfinţirea vieţii prin păzirea Celor
Zece Porunci, înseamnă că ai rămas pe loc. Să fie clar că
neprihănirea atribuită înseamnă doar pornirea motorului, nu şi
deplasarea.
În faţa lui Isus şi a lui Satana, omul este o maşină, şi fiecare
dintre cei doi, este şoferul care va conduce maşina vieţii tale. Singura
diferenţă între om şi o maşină reală este aceea că omul este o maşină
inteligentă şi poate să schimbe şoferul, după preferinţă. Dar, după
cum maşina nu poate merge unde vrea ea, tot astfel niciun om nu va
merge unde vrea el, ci va ajunge la destinaţia şoferului care-l
conduce. Dumnezeu a stabilit deja destinaţia fiecăruia dintre cei doi
şoferi.
Orice om care se naşte aici, pe pământul nostru, este o maşină
nu doar pornită, ci în mers chiar. Prin naştere, la volanul vieţii
fiecărui om de pe pământul nostru, şofer este Satana. Atâta timp cât
Satana rămâne şoferul vieţii tale, tu eşti mort faţă de Hristos.
Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu lucrează la mintea şi la inima
fiecărui om, rugându-l să renunţe la vechiul şofer şi să-L ia pe Isus
conducător al vieţii. Deci singura diferenţă între mine şi o maşină
reală este că eu pot să aleg şoferul, însă în niciun caz nu pot rămâne
în stare de nefuncţionare. Numai când moare, omul intră în stare de
nefuncţionare. În restul vieţii, există un şofer care-l conduce.
Şoferul preferat de tine, dintre cei doi, ia conducerea maşinii
tale, parcurgând cu tine drumul dorit de el, dar ales de tine. Tu ai
dreptul să alegi şoferul, dar alegându-l, implicit alegi şi destinaţia lui.
Dacă vrei să ai ca şofer pe Satana, destinaţia este iazul de foc.
Dacă vrei să-L alegi pe Isus ca şofer, destinaţia este raiul. Pe loc
nu vei putea sta. Dacă însă nu-L alegi pe Isus, rămâne ca şofer al
maşinii tale diavolul, care te va conduce la iad. Tu nu poţi să nu fii
condus de unul dintre ei, dar vei fi condus de cel pe care îl alegi.
~316~
Ştiu că nu vrei să ajungi în iad. Însă nu vrei să-L ai şofer nici pe

Isus, deoarece are nişte reguli care nu sunt compatibile cu constituţia
maşinii tale. Satana are reguli compatibile cu constituţia ta. El te va
conduce la un mod de viaţă plăcut firii tale, în care sunt atâtea rele
plăcute ţie. Însă nu uita! Destinaţia este iadul.
Sau poate că eşti unul dintre cei care crezi că ai ca şofer pe
Domnul Hristos. Însă, dacă n-ai trecut la păzirea poruncilor Lui, ci ai
făcut doar o mică schimbare, te conduce de fapt diavolul, şi ai ca
sfârşit inevitabil iadul. Alegând să te conducă Isus, înseamnă să ai
alte reguli de vieţuire.
Nu uita însă că, din naştere, ţie nu-ţi place să te conduci după
Legea lui Dumnezeu. Alegând ca Isus să-ţi conducă maşina, vei
alege alte reguli incompatibile firii tale. Tu vrei să ai parte de
fericirea veşnică oferită de Isus, dar în acelaşi timp vrei să te conduci
după firea ta. Aceasta nu se poate.
Satana a născut o mare amăgire. Pentru ca tu să crezi că ai
siguranţa mântuirii, te lasă să închei legământ cu Isus, dar nu în duh
şi adevăr şi nu angajându-te să păzeşti poruncile lui Dumnezeu,
intrând în biserica păzitoare a Celor Zece Porunci, ci acolo unde se
spune că Legea s-a desfiinţat şi Sabatul nu mai este ziua de odihnă.
Dar în astfel de biserici nu vei încheia un legământ, care se poate
numi legământ cu Isus, deoarece Isus vorbeşte despre Cele Zece
Porunci ca fiind legământ: „El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-
a poruncit să-l păziţi – Cele Zece Porunci – şi le-a scris pe două table
de piatră” (Deuteronom 4:13). Şi atunci ce înseamnă a încheia
legământ cu Isus? Nimic altceva, decât să te angajezi să păzeşti
poruncile Lui.
Majoritatea lumii noastre merge în biserici nepăzitoare ale
Legii, fiindcă acolo firea omului nu trebuie răstignită şi nu trebuie să
lupte împotriva plăcerilor ei. Totuşi mai sunt unele schimbări care
poate dau impresia că viaţa s-a schimbat. Aceasta înseamnă o
încercare de a sluji la doi stăpâni. Dar aţi văzut vreo maşină care să
poată fi condusă de doi şoferi în acelaşi timp? Hristos nu te poate
conduce după fărădelegile diavolului şi nici diavolul nu te poate
conduce după legile lui Hristos. Domnul a spus că nimeni nu poate
sluji la doi stăpâni. Dar tu crezi că se poate. Adică să închei legământ
cu Isus şi să crezi că te conduce El, însă nu după regulile Lui, ci după
regulile fireşti.
~317~
Dacă Isus a spus că, atâta vreme cât va fi cerul şi pământul, nu

va cădea o iotă sau o frântură din Lege, iar tu crezi că El a desfiinţat
Legea şi Sabatul, de fapt, dintre tine şi El, cine are dreptate? Poate
vrei să spui că tu. Însă eu văd că cerul şi pământul sunt în picioare.
Dacă descopeream că cerul şi pământul ar fi trecut, iar eu trăiam
după acel eveniment cosmic, atunci probabil îţi dam dreptate că
Legea s-a desfiinţat. Dar n-au trecut. Şi pentru că lucrurile stau aşa,
dacă tu ai încheiat legământ cu Isus, dar nu te conduci după Cele
Zece Porunci, cine este şoferul vieţii tale? Este cu adevărat Hristos?
Ori Satana?
Diavolul nu avea câştig, dacă nu spunea că într-adevăr
mântuirea este prin Isus şi că trebuie să închei legământ cu El, însă în
acelaşi timp, el spune că nu este cazul că păzeşti Cele Zece Porunci,
pentru că Isus a desfiinţat Legea, sau că păzirea Legii înseamnă
robie. Acceptând filozofia aceasta, rămâne diavolul şoferul vieţii
tale.
Mulţi având pretenţia de a fi mântuiţi, vor veni cu argumente că
au avut credinţă şi prin credinţă au prorocit în Numele Domnului, au
scos draci şi au făcut multe minuni în Numele Său. Este interesant că
Domnul Hristos nu va contesta faptele făcute de ei, ci ascultaţi
cuvintele de reproş cu care îi întâmpină: „Atunci le voi spune curat:
’Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care
lucraţi fărădelegea’” (Matei 7:23). Tot aici în Matei 7:23, traducerea
catolică de Pascal spune în felul următor: „Atunci Eu le voi zice
deschis: Nicicând nu v-am cunoscut; plecaţi de la mine,
nelegiuiţilor!” Nelegiuiţi sunt cei ce nu păzesc Legea.
Cei descrişi aici, au făcut acele lucruri pe care le pretind, dar
n-au fost şi păzitori ai Legii lui Dumnezeu şi, din această pricină, vor
fi respinşi din Împărăţia lui Hristos. Nu uitaţi declaraţia apostolului
Pavel din Corinteni, unde spune: „Şi nu este de mirare, căci chiar
Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dacă şi
slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi
după faptele lor” (2 Corinteni 11:15).
Se pot face minuni şi prin puterea lui Satana, însă nu pot fi în
conformitate cu principiile divine, deoarece făcătorii de minuni, care
sunt slujitorii diavolului, nu păzesc Legea lui Dumnezeu, ci lucrează
fărădelege. Dacă ei aveau neprihănirea rezultată din păzirea Legii,
Domnul Hristos i-ar fi cunoscut.
~318~
Vreau să mai redau încă un verset prin care să descoperim că

apostolul Pavel, care spune că mântuirea este prin har şi prin
credinţă, nu separă harul şi credinţa de păzirea Legii, ci dimpotrivă
descoperă că acestea nu pot fi despărţite. În Tit 2:11,12, el spune:
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii,
a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele
lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi
evlavie”.
Deci Pavel nu concepe creştinism fără Lege, ci el spune că a
călca Legea înseamnă păgânism şi trăire după poftele firii pământeşti
şi duce la pierzare veşnică.
„În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti
umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când, cei ce trăiesc după
îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.
Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când
umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea
după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui
Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu
poate să se supună. Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui
Dumnezeu” (Romani 8:5-8).
În aceste versete, apostolul pune în contrast regulile divine cu
cele fireşti. Trăirea după regulile lui Dumnezeu este cu totul altceva
decât a trăi după cum ai pomenit. Astfel omul firesc, trăind potrivit
cu natura sa, este total diferit de omul duhovnicesc în care nu mai
trăieşte el, ci Hristos. Toţi ne naştem fireşti şi toţi putem deveni
duhovniceşti. Prin venirea noastră la Hristos, „umblarea”, adică
faptele noastre se schimbă.
Dacă spunem că L-am primit pe Hristos şi rămânem la acelaşi
stil de vieţuire, nu înseamnă aceasta că nu avem nicio legătură cu El?
Este doar o amăgire şi mergem tot la moarte.
Apoi, „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie
împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu
şi nici nu poate să se supună”.
Poate fără să-ţi dai seama, prin călcarea uneia dintre Cele Zece
Porunci din considerentul că nu mai este valabilă, tu, de fapt, exprimi
vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Pe cei care calcă Legea Sa,
considerând că ceva din ea nu mai este valabil, Dumnezeu îi
socoteşte vrăjmaşii Săi.
~319~
Ca o concluzie, Pavel spune că cei ce nu se supun Legii lui

Dumnezeu sunt pământeşti, fireşti şi nu pot să placă lui Dumnezeu.
Şi dacă nu se supun, este clar că ei calcă Legea.
Cei care se supun Legii o vor împlini şi sunt numiţi
duhovniceşti, pentru că Duhul lui Hristos locuieşte în ei: „Voi însă
nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu
locuieşte în adevăr în voi. Şi dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu
este al Lui” (Romani 8:9).
Concluzia de aici este clară. Numai dacă eşti condus de Duhul
lui Hristos, devii duhovnicesc şi aceasta se vede prin împlinirea
Legii. Iar dacă nu împlineşti Legea, înseamnă că Duhul Sfânt nu
locuieşte în tine. Fiindcă lucrarea Duhului este tocmai aceea de a
face din om o făptură nouă, dovedind aceasta prin păzirea Legii lui
Dumnezeu. Unde sunt călcări de Lege, nu este Duhul Sfânt.
Nimeni nu spune că omul poate deveni sfânt într-o clipă. Dacă
L-ai primit pe Isus ca Mântuitor personal şi ţi-ai predat Lui viaţa, nu
înseamnă că în clipa următoare ai o vieţuire total opusă. Nu. Cu
siguranţă că vei mai păcătui, deoarece în tine sunt împământenite
atâtea rele, iar de unele practici nici nu eşti conştient că sunt rele.
După ce ţi-ai predat viaţa lui Isus, urmează intrarea în atelierul
Său pentru a te modela după chipul Lui. Şi poate cineva îmi
reproşează zicând: „Până acum ai spus că, primindu-L pe Isus, eşti
socotit neprihănit prin credinţă, dar dacă mai calci Legea, pierzi
neprihănirea.
Fiindcă ai spus că, după primirea lui Isus, încă mai păcătuieşti şi
aceasta înseamnă călcarea Legii, cum mai poţi rămâne în Hristos?
Oare nu te va lepăda El?”
Este o totală diferenţă între cel care-L primeşte pe Hristos
dorind să treacă la păzirea Legii şi insistă a se schimba radical, şi cel
care spune că L-a primit pe Hristos, dar trăieşte mai departe lăsând să
se vadă în viaţa lui doar aparent câteva schimbări. Primul vrea cu
adevărat să ajungă să se asemene cu Hristos, trăind aşa cum a trăit
El, iar al doilea vrea binecuvântările Domnului, însă şi plăcerile firii.
Pentru cel ce doreşte schimbarea radicală, chiar dacă mai
păcătuieşte din cauză că firea nu poate fi răstignită dintr-odată, harul
lui Dumnezeu operează pentru schimbare, oferind mustrări şi putere
de a nu mai păcătui, tratând rând pe rând fiecare păcat.
~320~
Dumnezeu procedează cu omul ce vrea să-I slujească, la fel ca şi

un părinte cu copilul său care, ajungând la vârsta plecării pe picioare,
deşi are voinţă, nu va putea merge dintr-odată. Tatăl îl ia de mână şi-l
ajută să facă paşi. Copilul insistă, dar cade. Tata se bucură că a reuşit
să facă un pas sau doi şi îl ajută să se ridice. Copilul se ridică şi,
făcând alţi câţiva paşi, din nou cade. Cu siguranţă că tata nu se
supără de căderea lui, ci îl va ajuta cu bucurie şi va insista să înveţe
să meargă în picioare. Tata s-ar supăra, dacă copilul n-ar fi
binevoitor să înveţe să meargă în picioare.
Tot la fel va proceda şi Dumnezeu. El nu Se va supăra de
căderile tale inerente, şi nici nu-Şi va retrage harul de la tine. Ci te va
ajuta să te ridici, te va lua de mână şi te va ajuta să continui să înveţi
să mergi pe drumul credinţei. Nu te va transforma dintr-odată,
distrugând imediat firescul tău, deoarece aceasta nu se poate.
Dacă atunci când Îl primeşti pe Hristos, El te-ar solicita să-L
laşi să-ţi răstignească firea, cu siguranţă L-ai părăsi şi izgoni din
viaţa ta. Te-ai simţi sugrumat şi n-ai rezista. Tu mai ai plăceri
păcătoase, la care nu poţi renunţa imediat, din cauză că ori nu eşti
conştient că sunt rele, ori încă îţi mai plac. Şi, dacă Domnul ar
proceda aşa, nu ştiu dacă cineva din lumea aceasta ar fi dispus să mai
vină la El.
Dacă atunci ţi-ar răstigni firea, ar fi fără cooperarea ta şi
aceasta sună chiar a forţare. Dar pentru că El nu forţează pe nimeni,
lucrează prin cooperare. Mai întâi, îl conştientizează pe om că ceva
din viaţa lui este rău şi, dacă omul înţelege şi spune cu insistenţă:
„Doamne ia-mi răul acesta din mine”, de-abia atunci intervine şi o
face. Şi tot aşa, rând pe rând, o ia cu fiecare rău. Aşa cum copilul în
pântecele unei mame se formează treptat, devenind o nouă făptură, la
fel este şi la naşterea spirituală a omului duhovnicesc. Nu într-o
clipă, ci treptat.
Dar copilul nu întârzie să se formeze în mai mult de nouă luni.
Procesul acesta are loc constant, încadrându-se în perioada aceasta.
El nu se complace în formare îndelungată pentru că este mai plăcut
în pântecele mamei, ci trecând această perioadă, el ştie că va trebui
să apară în lume ca un nou-născut. Copilul care nu se naşte în nouă
luni va muri.
Dacă după ce am venit la Hristos chiar cu dorinţa sinceră şi cu
hotărârea de a deveni oameni noi, amânăm şi tot amânăm procesul
~321~
devenirii asemenea lui Isus în caracter, pentru că mai iubim păcatul,

vom rămâne afară unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Păcătosului
îi plac binecuvântările lui Dumnezeu, vrea să fie ascultat de El, însă
nici Dumnezeu nu este la bunul nostru plac să ne asculte când avem
nevoie de El. Prin călcare Legii, ridicăm un zid de despărțire între
noi și Dumnezeu. El zice: „Nelegiuirile voastre pun un zid de
despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund
Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2).
Dumnezeu nu-ţi va da nicio derogare de la principiile Sale, ca tu
să primeşti iertarea Lui şi să trăieşti mai departe ca şi înainte. Trebuie
să împlineşti condiţiile divine pentru a fi mântuit.
„Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de
Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta
se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”
(Eclesiastul 12:13,14).
În concluzie, dacă prima neprihănire se capătă prin credinţa în
Hristos, a doua neprihănire se realizează numai rămânând în Hristos
şi păzind Cele Zece Porunci. Şi numai trăind El în tine vei deveni
părtaş de caracterul Său şi vei moşteni viaţa veşnică. A te face părtaş
de caracterul Lui înseamnă a te face părtaş de neprihănirea Sa.
Aceasta este a doua neprihănire care este numită „neprihănirea
împărtăşită” şi constituie calificarea pentru cer. Căci, atunci când
eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade
aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că
sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost
izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod
sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică. (Romani 6:20-22).
~322~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
IOSUA ŞI ODIHNA
În subiectul acesta mă voi ocupa de disecarea unui argument cu

care păzitorii duminicii susţin că de la învierea Domnului, nu mai
este sâmbăta ziua de odihnă, ci duminica. El se află şi Evrei 4,8,
unde spune: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi
Dumnezeu după aceea de o altă zi.”
Versetul acesta este rupt din contextul în care este scris şi este
luat ca dovadă că Dumnezeu ar fi schimbat Sabatul, înlocuindu-l cu
duminica.
Personal, nu sunt de acord cu scoaterea din context a versetului
amintit şi nici cu ideea că el poate fi un argument în favoarea
susţinerii duminicii. Atitudinea mea nu este bazată pe vreun capriciu
sau pe dorinţa de a-i lovi pe fraţii mei (ar fi o mare greşeală), ci pe
convingerea că, pe baza versetului amintit, nu poate fi susţinută
schimbarea Sabatului ca zi de odihnă cu duminica.
Trebuie să studiem atenţi fiecare pasaj al Scripturii, urmărind
încadrarea lui în doctrina generală a Bibliei, ca nu cumva să greşim.
Pe susţineri greşite s-au format principii noi care au născut biserici.
Greşelile de tipul acesta sunt fatale.
Din versetul citat, înţelegem că evreii susţineau că au odihna pe
care îi invita Pavel s-o primească. De ce totuşi evreii din timpul lui
Pavel care au respins invitaţia de a intra în odihna lui Dumnezeu
susţineau că au odihna? Pe ce se bazau ei?
Evreii de atunci aveau câteva personaje marcante din istoria
poporului Israel care fuseseră credincioase lui Dumnezeu, pe care le
zeificaseră pur şi simplu şi al căror cuvânt „mistificat” era de
neschimbat pentru ei. Printre aceste personaje, într-un mod cu totul
special, se aflau şi Avraam şi Moise, însă în Epistola către Evrei, îl
descoperim şi pe Iosua printre cei apreciaţi de ei, cu toate că de el se
vorbeşte mai puţin.
~323~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Începând de la Ioan Botezătorul, aflăm despre conducătorii lui

Israel că se încredeau în personajele amintite şi călcau Legea
Domnului. Dar pentru că erau fiii lui Avraam, un mare credincios, se
socoteau moştenitorii de drept ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Ei se
bazau pe credincioşia tatălui lor, căruia Dumnezeu îi promisese că el
şi fiii lui vor moşteni făgăduinţele Sale. Potrivit cu acest concept, ei
Îl obligau pe Dumnezeu să le dea ce i-a promis lui Avraam pentru el
şi urmaşii lui, însă fără să se simtă obligaţi să asculte de El.
Ca dovadă, în Matei 3:7-9, Ioan Botezătorul îi mustră zicând:
„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi
dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice
în voi înşivă: ’Avem ca tată pe Avraam!’ căci vă spun că Dumnezeu
din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.”
Apare Domnul Hristos, Cel care îl condusese pe Avraam şi-i
făcuse promisiunile de bine. Văzând că ei au această pretenţie
neîntemeiată, Domnul i-a mustrat pentru că nu dovedeau că sunt fiii
lui Avraam, cel credincios. Avraam a păzit poruncile lui Dumnezeu,
iar ei le călcau. Domnul le-a spus clar că nu pot fi moştenitori ai
Împărăţiei lui Dumnezeu călcând poruncile Sale, însă n-au fost
dispuşi să ia seama la solia Domnului din cauza conceptului că sunt
fiii lui Avraam şi li se cuvin promisiunile lui Dumnezeu. Astfel
pretenţia lor i-a condus mai de degrabă la a-L respinge pe Isus, în
timp ce credeau că sunt credincioşi Domnului. Am să prezint şi
câteva dovezi în sensul acesta:
1) În Ioan 8:31-33, Domnul vorbeşte de faptul că ei
erau robi ai păcatului şi se prezintă ca Unul care-i poate scăpa de
păcat, aducându-le slobozenia. Şi a zis iudeilor, care crezuseră în El:
„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi
cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Ei I-au răspuns:
„Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii
nimănui. Cum zici Tu: ’Veţi fi slobozi!’?” Deci pentru că erau fiii lui
Avraam, ei nu puteau păcătui şi nu puteau fi robi ai păcatului. Erau
infailibili.
„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine
trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururea în
casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi
cu adevărat slobozi. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi
să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun
~324~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru”

(Ioan 8:34-38).
Cu toate că Domnul le aduce argumente că n-au dreptate şi
insistă că trebuie să se pocăiască, în orbirea lor scuză din nou
rămânerea în păcat cu faptul că sunt fiii lui Avraam.
„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis:
„Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” Dar
acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om care v-am spus
adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a
făcut” (Ioan 8:39.40).
2) Un alt exemplu este în Luca 13. În contextul
discuţiei cu iudeii, Mântuitorul îi invită să intre pe poarta cea strâmtă
şi pe calea cea îngustă, iar ei au refuzat argumentând din nou că ei
sunt fiii lui Avraam. Atunci Domnul le-a zis: „Va fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi
pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară”
(Luca 13:28).
Ne uimim de întunericul spiritual în care trăiau, mândrindu-se
că sunt fiii lui Avraam şi nu au nevoie să se schimbe. Ei au crezut că
aceasta îi mântuiește şi au respins orice apel din partea Domnului.
Prin argumentele aduse ca replică la susţinerea lor, Domnul le spune
clar că nu faptul că sunt fiii lui Avraam îi va face moştenitori ai
Împărăţiei cerurilor, ci moştenitori vor fi cei care fac voia Tatălui din
ceruri.
Al doilea personaj proeminent din cauza căruia au respins
cuvântul lui Dumnezeu, este Moise. În tot ce le spusese el, ei trebuia
să-L vadă pe Isus ca o împlinire a prorociilor făcute de Moise. Dar
L-au respins pe Isus rămânând cu Moise şi crezând că sunt pe un
drum bun. Ei ţineau atât de mult la Moise încât, dacă cineva vorbea
ceva împotriva lui, trebuia să fie omorât. Vorbirea împotriva lui
Moise se referea, de fapt, la a nu fi de acord cu legile pe care li le
dăduse Dumnezeu prin Moise, însă departe de a mai fi originale. Ele,
fiind modificate, deveniseră un concept uman, de fapt un amestec
divino-uman. Şi bineînţeles că ceea ce este omenesc este inspirat de
diavolul, iar prin păzirea lor înseamnă că asculţi de el. Pe Dumnezeu
nu trebuie să-L completăm noi.
Legile originale Îl descopereau pe Domnul Hristos ca fiind
Mesia şi oamenii L-ar fi recunoscut prin ele. Dar cele pe care le
~325~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
aveau acum i-au condus la lepădarea Lui. Cu toate acesta, ei

pretindeau că sunt pe adevărata temelie pe care Dumnezeu i-o dăduse
lui Moise, însă în realitate, prin regulile pe care le practicau, ei
călcau Legea lui Dumnezeu, slujind diavolului. Vă prezint trei
dovezi în sensul acesta, prin care descoperim cât de mult ţineau la un
„Moise fals”.
Prima este în Ioan 7:19-23, unde Domnul, fiind acuzat de o
călcare a Sabatului din pricina unei vindecări, le zice: „Oare nu v-a
dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi
să Mă omorâţi?” Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te
omoare?”
Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi
de ea. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur; nu că ea
vine de la Moise, ci de la patriarhi, şi voi tăiaţi împrejur pe om în
ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua
Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie
împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua
Sabatului?”
Domnul le spune că lucrarea de vindecare săvârşită de El nu
înseamnă o călcare de Sabat. Dar, pentru că ei ţineau la o falsă lege a
lui Moise, au respins cuvântul şi lucrarea Lui.
Al doilea exemplu, ţine de vindecarea unui orb din naştere. În
discuţia cu orbul vindecat de Domnul, mai-marii evreilor au vrut să
afle cât mai multe lucruri despre cum a fost vindecat, pentru a găsi
motive să-L descalifice pe Isus, şi din nou l-au întrebat pe cel
vindecat aceleaşi lucruri: „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi
n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi
vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!” Ei l-au ocărât şi i-au zis: ’Tu
eşti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise’” (Ioan 9:27.28).
Aici, ei şi-au definit apartenenţa. Sunt ai lui Moise, un muritor
de rând, care n-a putut să-i mântuiască, şi au respins pe Isus, singurul
Mântuitor.
A treia dovadă o descoperim la omorârea lui Ştefan cu pietre.
Când au hotărât să omoare pe diaconul Ştefan, au dovedit că pentru
ei, Moise era dumnezeu. „Atunci au pus la cale pe nişte oameni să
zică: ’Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi
împotriva lui Dumnezeu’” (Faptele Apostolilor 6:11).
~326~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
„În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va

dărâma locaşul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat
Moise” (Faptele Apostolilor 6:14). Şi l-au omorât pe Ştefan, însă,
mai întâi L-au omorât pe Domnul acuzându-l că n-a păzit aceeaşi
Lege a lui Moise amestecată cu obiceiurile umane.
Apostolul Pavel, care a fost printre ei şi şi-a dat acordul pentru
uciderea diaconului Ştefan, mai târziu a descoperit care sunt acele
lucruri care îi împiedicau să-L primească pe Isus ca pe Trimisul
Cerului.
Fiindcă în Epistola către Evrei descoperim că şi Iosua este un
personaj deosebit pentru israieliţi, doresc să aflăm ce vrea să spună
Pavel în versetul 8 din capitolul 4. Pentru aceasta trebuie să studiem
cel puţin primele patru capitole.
Epistola către Evrei este scrisoarea apostolului Pavel către cei
din neamul lui. Motivul trimiterii acestei scrisori nu este acela de a-i
lămuri că Sabatul nu mai este ziua de odihnă, ci de a-i convinge că
au greşit prin faptul că L-au respins pe Isus. El vrea să-i convingă să
reconsidere poziţia lor şi să-L primească pe Isus ca pe Eliberatorul
trimis de Dumnezeu, aducându-le mai multe argumente şi spunându-
le că Isus a venit tocmai în ajutorul seminţei lui Avraam. Lucrul
acesta îl găsim chiar în capitulul 1 şi 2. Apoi în capitolul 3:1, Pavel Îl
declară pe Domnul Hristos „Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii
lor” şi îi invită să-şi aţintească privirile spre El.
În acelaşi capitol, apostolul vorbeşte şi despre Moise şi spune:
„Orice casă este zidită de cineva; dar Cel ce a zidit toate lucrurile
este Dumnezeu. Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa
lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care
aveau să fie vestite mai târziu.
Dar Hristos este credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu. Şi
casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea
nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. De aceea, cum zice Duhul
Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în
ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au
ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de
ani! De aceea, M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: ’Ei
totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am
jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!’ Luaţi seama
dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea şi
~327~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci

îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: ’Astăzi’,
pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea
păcatului” (Evrei 3:4-13).
Faptul că Pavel vorbeşte de Moise parcă fără motiv şi îl
compară cu Isus descoperă foarte clar că israeliţii îl aşezaseră pe
Moise mai presus de Domnul, şi lucrul acesta i-a condus la
respingerea Lui. Ei n-au descoperit în Isus împlinirea a tot ceea le
spusese Moise.
Apostolul nu-l contestă pe Moise ca fiind slujitor credincios, dar
le spune că el a fost credincios ca slugă. Însă pe Isus Îl declară Fiu.
El îi invită foarte serios să Îl primească pe Hristos ca pe Eliberatorul
şi Prorocul profetizat de Moise, prin care vor avea odihna lui
Dumnezeu, stabilind şi un timp când pot realiza acest lucru. Timpul
stabilit este „astăzi”. Prin aceasta, apostolul descoperă timpul de har
pentru ai lui, îndemnându-i să nu-şi împietrească inimile ca şi părinţii
lor, refuzând să intre în odihna lui Dumnezeu.
În ultima parte a versetelor citate, apostolul le mai oferă un alt
mare motiv prin care vrea să trezească interesul imediat în primirea
de urgenţă a lui Isus, zicând: „Astăzi pentru ca niciunul să nu se
împietrească prin înşelăciunea păcatului.”
Observăm că Pavel se foloseşte şi aici de acelaşi „astăzi”, prin
care nicidecum nu vrea să spună că este vorba de o zi anume, ci de o
nouă ocazie pusă la dispoziţia neamului său. Practic, e vorba de o a
doua şansă în care evreii aceia aveau posibilitatea să-şi reconsidere
poziţia cu privire la Isus şi la mântuirea lor, atrăgându-le atenţia că
amânarea primirii lui Isus ca Mântuitor prezintă marele risc ca
inimile lor să fie împietrite de diavolul şi astfel să rămână pierduţi. El
îi îndeamnă zicând: „astăzi”, adică acum, pentru a nu fi prea târziu.
Dar şi mai mult, el vrea să spună că acel har pus de Dumnezeu la
dispoziţia omului este consumabil şi, dacă nu l-ai folosit până nu se
sfârşeşte, pierzi ocazia mântuirii. Acesta este un argument că „astăzi”
nu se referă la o zi de odihnă.
Dacă s-ar referi la o ziua de odihnă, „astăzi” ar trebui să nu se
sfârşească niciodată, nici chiar în veşnicie, deoarece şi pe noul
pământ Sabatul va fi serbat şi va fi ziua de odihnă (Isaia 66:22.23).
Însă Pavel spune că intrarea în odihna împăcării cu Hristos este
limitată în timp. El le atrage atenţia asupra faptului că, atunci când nu
~328~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
va mai fi har, s-ar putea să caute această odihnă şi să nu o mai

găsească.
De aceea înţelegem încă o dată că odihna pe care îi invita Pavel
s-o primească nu este totuna cu odihna zilei de Sabat. „Astăzi”
înseamnă un timp de har pentru orice om care vrea să intre în odihna
iertării.
Pavel le aminteşte de intenţia lui Dumnezeu de a le da odihna
părinţilor lor, finalizată cu un eşec din cauza răzvrătirii lor. Din
această cauză, Dumnezeu a fost determinat să jure că nu le va da
odihna, şi nu le-a dat-o. Apoi, îi îndeamnă să nu urmeze calea
părinţilor lor răzvrătindu-se, ca nu cumva să piardă şi ei ocazia
intrării în odihna lui Hristos. Însă a avea odihna aceasta însemna să-L
primească pe El ca Mântuitor al lor. Aceasta este problema din
Epistola către Evrei.
În capitolul 4, apostolul insistă aducând alte argumente cu
dorinţa fierbinte de a realiza ceea ce a exprimat în primele trei
capitole: „Să luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în
picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se
pomenească venit prea târziu. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună
ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la
nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. Pe când noi,
fiindcă am crezut, intrăm în ’odihna’ despre care a vorbit El, când a
zis: ’Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!’ Măcar
că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. Căci
într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: ’Dumnezeu S-a
odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.’ Şi aici este zis iarăşi:
’Nu vor intra în odihna Mea!’ Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii
în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea
bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, El hotărăşte din
nou o zi: ’Astăzi’, zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus
mai sus: ’Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!’
Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după
aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru
poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte
şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să
ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu
cadă în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:1-11).
Remarcăm aici zece aspecte:
~329~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
1. Vestea bună, adică iertarea de păcat prin Hristos, a fost

vestită şi părinţilor lor, dar la ei n-a găsit credinţă.
2. Făgăduinţa intrării în odihna lui Dumnezeu era încă valabilă
pentru ei.
3. Epistola este adresată unor persoane pe care Dumnezeu le
aştepta să intre în odihna Lui.
4. Uşa intrării în odihnă urma să se închidă şi sunt invitaţi să
intre până nu va fi prea târziu.
5. Unele persoane au intrat în odihna în care era Pavel, pentru
că au avut credinţă.
6. Se spune că la creaţiune Dumnezeu S-a odihnit în ziua a
şaptea.
7. Dumnezeu mai dă o ocazie, celor ce n-au intrat în odihna
iertării, adică celor ce nu L-au primit pe Hristos, hotărând din nou o
zi: „astăzi”.
8. În urma motivaţiei lor că au odihna, prin părinţii lor, de la
Iosua, Pavel le spune clar: „Iosua nu le-a dat odihna” şi tocmai de
aceea Dumnezeu hotărăşte din nou un timp special pentru ca şi voi să
intraţi în odihna Sa.
9. Odihna discutată este asemănată cu cea de Sabat.
10.Se spune că cine intră în odihna aceasta se odihneşte şi el de
lucrările lui cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale la creaţiune.
Când Domnul Isus era pe pământ, iar iudeii erau adunaţi în jurul
Lui, El le-a adresat aceeaşi invitaţie zicând: „Veniţi la Mine, toţi cei
trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Odihna
aceasta este pacea dobândită în urma iertării, este odihna pe care ei
au refuzat-o şi în care n-au intrat.
Nu trebuie să confundăm nicidecum odihna la care i-a chemat
Domnul şi la care i-a invitat şi apostolul Pavel, cu odihna unei zile.
Nu există nici cea mai mică dovadă că apostolul Pavel se referă la
schimbarea zilei de odihnă, ci, aşa cum am afirmat, prin această „zi”
despre care a vorbit deja în capitolul 3, numind-o „astăzi”, trebuie
înţeles că Dumnezeu le oferă încă o şansă, pentru a intra în odihna în
care ei nu intraseră.
„Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru
că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din
pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: ‚astăzi’, zicând, în
~330~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ’Astăzi dacă auziţi
glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!’” (Evrei 4:7).
Ața dar, ziua hotărâtă este „astăzi”. Când zice „El hotărăşte din
nou o zi”, îi spune şi numele: „Astăzi”. Prin acest „astăzi”, nu vrea
nicidecum să spună „sâmbătă” sau „duminică”, ci arată, aşa cum am
spus, un timp pe care L-a hotărât Dumnezeu pentru ca ei, evreii care
nu intraseră în odihna lui Dumnezeu primindu-L pe Hristos, să intre
în odihna Sa.
Pavel a observat că ei refuză să-L primească pe Isus care le va
da odihna iertării de păcat, prezentând motivul că au odihna de la
Iosua, prin părinţii lor. Ca un puternic argument că ei nu au dreptate
în ceea ce susţin şi ca o replică adresată tuturor celor din neamul lui
care refuzau să-L primească pe Isus motivând că au odihna, apostolul
le spune: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi
Dumnezeu după aceea de o altă zi. Rămâne dar o odihnă ca cea de
Sabat pentru poporul lui Dumnezeu” (Evrei 4:8.9).
Ceea ce am prezentat până aici constituie contextul în care Pavel
exprimă cuvintele din capitolul 4:8.9, dar şi concluzia celor spuse
până aici.
Deci Pavel vorbeşte de o odihnă care este oferită de Dumnezeu
în urma primirii lui Hristos ca Mântuitor personal, dar nu putem
înţelege despre ce odihnă este vorba în capitolul 4, versetul 8 şi nici
la ce se referă când zice: „El hotărăşte din nou o zi”, dacă nu facem
un studiu atent al capitolului 3.
Odihna despre care vorbeşte în capitolul 4 şi timpul intrării în ea
sunt stabilite deja din capitolul 3. Despre aceeaşi odihnă continuă să
vorbească şi în capitolul 4. Dacă deci nu am înţeles capitolele 1- 3,
nu putem înţelege despre ce este vorba în capitolul 4. Capitolele
acestea sunt inseparabile, deoarece tratează aceeaşi idee.
Am discutat cu mai multe persoane din bisericile evanghelice
care aduc ca argument Evrei 4:8 pentru a arăta că nu mai este Sabatul
ziua de odihnă, ci duminica, şi le-am cerut să explice cum văd ele din
acest verset că s-a schimbat ziua de odihnă, fiindcă eu nu văd.
Aceşti oameni susţin că Iosua, în vremea lui, n-a reuşit să dea
odihna de Sabat evreilor, şi de aceea, după moartea Domnului,
Dumnezeu invită neamurile să intre într-o altă odihnă, adică „ceva
nou”. O altă zi de odihnă, şi aceasta este duminica.
~331~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Dacă citim cu atenţie versetul 8 din capitolul 4, putem descoperi

o acuzaţie care este adusă lui Iosua. Fiindcă lui i s-a încredinţat o
misiune şi n-a adus-o la îndeplinire, înseamnă că îşi poartă vina, iar
în acest caz, Dumnezeu trebuia să-l pedepsească, nu să treacă la
schimbarea Sabatului, din pricină că un om nu şi-a îndeplinit
misiunea.
Când i-am întrebat care cred ei că a fost motivul de Iosua n-a
putut să le dea odihna, răspunsul pe care mi l-au dat se referă la
faptul că Sabatul n-a putut fi păstrat de evreii pe care Iosua i-a
chemat la sfinţirea lui, şi din acest motiv Dumnezeu a trebuit să
înlocuiască Sabatul cu duminica. Atunci care mai este vina lui Iosua
în nereuşita lui de a da odihna evreilor? Pavel nu trebuia să se refere
la Iosua în scrierea sa, ci direct la Dumnezeu zicând: „Dacă
Dumnezeu le-ar fi dat odihna, nu mai vorbea de o altă zi”. Oare nu
este vinovat Dumnezeu că a încercat să dea o odihnă care nu putea fi
păstrată de oameni?
Se pare că lucrurile sunt încurcate. Argumentul acesta pe care se
bazează bisericile care păstrează duminica este mai degrabă o
închipuire, deoarece este nefondat. Ei fac o greşeală care-i va costa
pierderea vieţii veşnice. Eu nu sunt de acord cu ideea că, din cauza
neputinţei lui Iosua de a da odihna de Sabat sau din pricină că
oamenii n-au putut păstra odihna zilei a şaptea, Dumnezeu a fost
obligat să înlocuiască Sabatul cu duminica.
Dacă Dumnezeu a stabilit o regulă şi oamenii n-au primit-o, nu
înseamnă nicidecum că El a renunţat la acea regulă. Puteţi crede că
regulile lui Dumnezeu rămân în picioare sau cad în funcţie de cum
sunt sau nu acceptate de oameni? Oare Dumnezeu face reguli de
experiment? Dacă în urma experimentului merg, regulile vor rămâne,
dacă nu, vor fi înlocuite. Este după cum ne convine nouă? Se lasă
Dumnezeu condus de noi, sau noi trebuie să ne conducem după cum
doreşte El? Dacă noi suntem parlamentul şi numai regulile aprobate
de noi rămân în picioare, înseamnă că nu Dumnezeu este autoritatea
supremă, ci noi. Şi atunci regulile ne aparţin.
Oare să stea în picioare argumentul adus, şi anume: pentru că
oamenii n-au păstrat odihna de Sabat, Dumnezeu a fost obligat să
schimbe ziua? Şi dacă Sabatul n-a putut fi păstrat, duminica cum
poate fi păstrată? Are duminica ceva în plus sau în minus faţă de
Sabat de poate fi păstrată? Căci dacă lucrurile ar sta astfel, înseamnă
~332~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
că a fost ceva ce i-a împiedicat pe oameni să păstreze Sabatul.

Trebuie să fi fost probabil o cerinţă grea din partea lui Dumnezeu, ce
a constituit un motiv bine întemeiat prin care oamenii au respins
Sabatul. Şi atunci întreb: Care a fost acel motiv aşa de serios ce a
făcut imposibilă sfinţirea Sabatului, determinându-L pe Dumnezeu
să-l înlocuiască cu duminica? Cumva faptul că ziua de odihnă a fost
a şaptea, şi nu prima? Oare aşa-zisa schimbare să fi fost cauzată de
numărul zilei de odihnă, de numele ei sau de vreo cerinţă a lui
Dumnezeu cu privire la sfinţirea Sabatului ce n-a putut fi împlinită?
Răspunsul păzitorilor duminicii este foarte încurcat, deoarece
argumentele prin care susţin schimbarea Sabatului cu duminica se
contrazic. Ei amestecă lucrurile.
Pentru început ei spun că nu contează ce zi de odihnă ţii, numai
să ţii. Însă spun aceasta pentru că nu au nici măcar un argument
pentru a susţine ca zi de odihnă duminica. Iar dacă le zici să ţină
sâmbăta, ei care susţin că nu contează ce zi ţii, sub nicio formă nu
acceptă. Motivul? Cred că este vorba de diferenţa dintre ziua de
Sabat şi duminică.
Sabatul impune nişte reguli deosebite, prin faptul că tot ce este
firesc nu-şi găseşte locul în această zi.
Dumnezeu a zis ca în Sabat „să nu-ţi faci gusturile tale şi să nu
te îndeletniceşti cu treburile tale”. Dar lucrul acesta este împotriva
firii. Pe când duminica merge să faci piaţa, apoi să mergi la biserică
şi mai apoi să faci un grătar etc. Pe scurt, „sfinţirea Duminicii” nu
deranjează firea. Poţi să-ţi faci gusturile tale şi să afirmi că ai ţinut
ziua de odihnă, slujind Domnului. Şi fraţii ortodocşi fac la fel. Şi
unde mai este diferenţa dintre unii şi alţii?
Iar dacă atragi atenţia păzitorilor duminicii că profanează ziua
prin astfel de lucruri, ei spun: „La noi merge”. Se vede clar că, prin
aşa-zisa „sfinţire a duminicii”, firea nu este deranjată.
Dacă deci ai hotărât să laşi firea să trăiască, este mai uşor să
treci la „sfinţirea Duminicii”, decât să te simţi constrâns să păzeşti
Sabatul.
Deducem mai degrabă că motivul susţinerii duminicii ca zi de
odihnă şi refuzul trecerii la sfinţirea Sabatului, exprimă dorinţa după
libertatea firii. Şi lucrul acesta este scuzat iarăşi de ideea că „nu
contează ce zi ţii”. Eu înţeleg din răspunsul aceasta inclusiv sâmbăta.
Însă nu este acceptată. Dorim mai degrabă calea largă, deschisă de
~333~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
cel rău, decât umilirea şi renunţarea la fire, însă nu fără riscul

pierderii mântuirii.
Poate cineva zice: „Dar şi unii adventişti de ziua a şaptea îşi fac
gusturile în Sabat.” Este adevărat. Dar în niciun caz Dumnezeu nu
aprobă o astfel de „sfinţire” a Sabatului.
Domnul Hristos ne oferă un îndemn, însoţit de o avertizare. El
zice: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este
calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar
strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini
sunt cei ce o află” (Matei 7:13.14).
Din cuvintele acestea înţelegem că firea nu prea are loc în
slujirea adusă lui Dumnezeu. Ea trebuie să moară, căci altfel mă
împiedică să slujesc Domnului.
„Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi
vor căuta să intre, şi nu vor putea. Odată ce Stăpânul casei Se va
scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă
şi să ziceţi: ’Doamne, Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va
zice: ’Nu ştiu de unde sunteţi’. Atunci veţi începe să ziceţi: ’Noi am
mâncat şi am băut în faţa Ta şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.’
Şi El va răspunde: ’Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi, depărtaţi-vă
de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii’” (Luca 13:24.27).
Dacă adventiştii liberali în păzirea Sabatului sunt avertizaţi să
treacă foarte serios la sfinţirea lui, pentru păzitorii duminicii nu
înseamnă altceva decât să treacă la sfinţirea Sabatului, care impune
răstignirea firii. Aceasta înseamnă pentru ei a intra pe poarta cea
strâmtă.
Când „Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa”, adică se va
încheia harul lui Dumnezeu, se va întâmpla ce scrie în versetele din
Luca redate mai sus. Cei care n-au sfinţit Sabatul vor descoperi că
alegerea duminicii ca zi de odihnă pentru că au vrut să facă pe plac
firii, a însemnat alegerea pierzării.
Pe de altă parte, păzitorii duminicii chiar dacă spun că nu
contează ce zi ţii, se leagă foarte serios de numărul zilei, susţinând
totuşi ziua întâi. În acest caz cade ideea că nu contează ce zi ţii şi
descoperă de fapt, că are importanţă ziua pe care o păstrezi. Dar n-
am găsit în Sfânta Scriptură niciun pasaj care să arate că Dumnezeu a
sfinţit o altă zi în locul Sabatului. Şi fiindcă nu sunt argumente
pentru susţinerea duminicii, atunci când îi inviţi la păzirea zilei a
~334~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
şaptea, oamenii spun că Sabatul nu poate fi sfinţit, dar nu aduc

argumente care să dovedească acest lucru, decât firea pământească
nerenăscută. Mai bine zis, duminica fac ce vreau, însă sâmbăta
trebuie să fac ce zice Dumnezeu şi, de aceea, este preferabilă
duminica.
Revin la întrebările de mai sus cu privire la ce era greu în
păzirea Sabatului de a fost înlocuit cu duminica? De ce a trebuit
Dumnezeu să renunţe la două lucruri deodată? Adică şi la Sabat ca zi
de odihnă, şi la ce era greu în sfinţirea lui. Oare dacă a renunţat la
cerinţa care se presupune că îngreuna sfinţirea Sabatului, nu putea
rămâne mai departe Sabatul ca zi de odihnă? Eu cred că, odată ce a
înlăturat ceea ce făcea imposibilă sfinţirea lui, nu mai era nevoie şi
de schimbarea zilei, fiindcă, odată uşurat drumul sfinţirii, se putea
„sfinţi” Sabatul.
Dar cum se mai poate numi „sfinţire” a zilei şi prin ce se mai
poate recunoaşte că este pusă deoparte de Dumnezeu dacă au fost
ridicate de deasupra ei regulile sfinţirii?
Dacă regulile sfinţirii şi hotărârea divină ce făcea ca ziua a
şaptea să fie deosebită faţă de celelalte zile au fost înlăturate, această
zi a rămas ca şi celelalte zile din săptămână. Fără nicio deosebire. Şi
dacă duminica a fost aşezată în locul Sabatului, nemaiavând reguli de
sfinţire, înseamnă că a dispărut ziua de odihnă. Omenirea nu mai are
aşa ceva. Putem spune că nu mai există nicio zi de odihnă stabilită de
Dumnezeu.
Este clar că motivul neacceptării Sabatului este dorinţa după
libertatea firii pământeşti.
Singura biserică ce spune adevărul cu privire la schimbarea zilei
de odihnă este Biserica Catolică ce declară că ea a schimbat Sabatul
cu duminica pentru ca să arate că are putere să poruncească sărbători
şi nu pentru că a zis Dumnezeu. Bisericile care păzesc duminica sunt
socotite de Biserica Catolică fiice ale ei, deoarece moştenesc ziua de
odihnă de la ea.
Păstrarea zilei a şaptea este legată şi de alte reguli de vieţuire.
Ca să păstrezi această zi, se cer şi alte sacrificii. Pe lângă interdicţia
de a-ţi face gusturile tale în această zi şi a te îndeletnici cu treburile
tale, mai trebuie să aduci Domnului a zecea parte din venitul tău, să
respecţi şi Levitic 11, care se referă la regulile alimentare etc. În
cazul acesta, poate ţi se pare greu să sfinţeşti Sabatul, însă nepăzind
~335~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
aceste reguli, nu-l poţi convinge pe Satana că eşti al Domnului şi, în

ziua pierderii mântuirii, te vei căi de alegerea dictată de firea
pământească.
Încă din Eden Dumnezeu Şi-a împărţit lucrurile între El şi
Satana, pentru ca, după felul cum vor trăi oamenii, să se ştie căruia
dintre cei doi stăpâni aparţin. Dumnezeu a zis: „Dacă vrei să fii al
Meu, să mănânci numai asta şi asta. Dacă nu vrei, poţi mânca de
toate.”
Eu nu vreau să lovesc pe cineva prin aceste cuvinte, ci, mai
degrabă, apelez duios la sufletul fiecărei persoane care citeşte aceste
rânduri să se gândească bine ce alegere face, căci de aceasta depinde
câştigarea sau pierderea mântuirii.
Chiar dacă unii dintre evrei nu l-au păstrat, Sabatul nu s-a
desfiinţat, ci călcarea lui constituie păcat înaintea Domnului.
Revenind la versetul 8 din capitolul 4, pe care se bazează cei
care susţin schimbarea, descoperim că prin cuvintele: „Căci, dacă
le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o
altă zi”, ei consideră că Pavel vrea să spună că, din cauză că Iosua nu
a dat odihna de Sabat evreilor, Dumnezeu a renunţat la Sabat şi
stabilit o altă zi în care să ne odihnim. Dar ei nu înţeleg că aici nu se
referă la schimbarea zilei de odihnă şi astfel dau o altă interpretare,
deoarece leapădă sursa de informare şi lămurire a lucrurilor și
anume,Vechiul Testament.
Dovada cea mai concludentă că odihna la care îi chema Pavel
nu se referă nici la Sabat, nici la sfinţirea unei alte zile, ca de
exemplu duminica, sunt tocmai cuvintele: „Iosua nu le-a dat odihna”.
Şi poate vi se pare fără sens afirmaţia mea, dar tocmai aceste cuvinte
sunt cheia înţelegerii lucrurilor. Ele ne indică un studiu atent despre
activitatea lui Iosua, prin care vom descoperi dacă au sau nu dreptate
cei care se bazează tocmai pe aceste cuvinte, pentru a susţine că ziua
de Sabat s-a schimbat cu duminica. Pentru a afla adevărul, trebuie să
studiem activitatea lui Iosua şi menirea încredinţată lui de
Dumnezeu.
În primul rând nu Iosua este omul prin care Dumnezeu
restabileşte Legea Sa cu Sabatul. El nu are nicio legătură cu odihna
Sabatului. Ioan Botezătorul spune: „Căci Legea a fost dată prin
Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan
1:17).
~336~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Mergând înapoi în pustia Sinai după ieşirea poporului Israel din

Egipt, descoperim că Moise era conducătorul şi eliberatorul uman,
pus de Dumnezeu. Poporul ajunge la Sinai şi Dumnezeu rosteşte
Legea Sa, apoi pe două table de piatră scrie toate cuvintele rostite, în
care, bineînţeles, este inclusă şi porunca cu privire la Sabat. Aici
Dumnezeu a restabilit că Sabatul, ziua de odihnă aşezată la creaţiune,
este odihna care trebuie păstrată. Ioan spune că prin Moise a fost dată
Legea, pentru că el era conducător când poporul Israel a ajuns la
Sinai.
Cu toate că Dumnezeu nu forţează pe nimeni să facă voia Sa,
totuşi descoperim că odihna Sabatului era obligatorie. Dacă cineva n-
o respecta, era omorât cu pietre. Dovada este în Numeri, unde spune:
„Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând
lemne în ziua Sabatului. Cei ce-l găsiseră strângând lemne l-au adus
la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. L-au aruncat în temniţă, căci
nu se spusese ce trebuiau să-i facă. Domnul a zis lui Moise: „Omul
acesta să fie pedepsit cu moartea; toată adunarea să-l ucidă cu pietre
afară din tabără.” Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis
cu pietre şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul” (Numeri
15:32-36).
Tot în pustia Sinai Dumnezeu a descoperit un izvor de curăţire
pentru păcat. Prin legea jertfelor, Dumnezeu promite iertarea
păcătosului. Legea aceasta Îl arăta pe Domnul Hristos, adevăratul
Miel de jertfă, care urma să vină să moară pentru noi. În virtutea
jertfei Mântuitorului nostru, Dumnezeu ne oferă odihna împăcării cu
El. Aceasta este o altă odihnă. Poate fi ca cea de Sabat, dar nu este
aceeaşi.
După ce omul aducea jertfa de ispăşire pentru vină
mărturisindu-şi păcatul şi căindu-se că l-a săvârşit, Dumnezeu îl
ierta, apoi îi oferea puterea să nu mai păcătuiască. Astfel, păcătosul
pocăit intra în graţia divină şi avea pace cu Dumnezeu. Aceasta este
odihna la care cheamă Pavel şi despre care spune categoric că n-
a fost dată părinţilor lor prin Iosua. Odihna aceasta nu are nicio
legătură cu Iosua, ci mai degrabă cu Moise. Dar Israel n-a avut parte
de ea. Pavel spune că nu le-a fost dată, fiindcă ei s-au răzvrătit
împotriva lui Dumnezeu şi El a jurat că nu vor intra în odihna Sa.
~337~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Regretabil este faptul că majoritatea oamenilor înţeleg că odihna

discutată în Evrei 4:8 se referă la odihna zilei de Sabat şi susţin că
Iosua n-a reuşit s-o dea poporului evreu.
Deci prin Moise s-au stabilit toate lucrurile atât cu privire la
Legea Celor Zece Porunci, cât şi cu privire la toate celelalte legi. De
la Moise nu s-a mai adăugat nimic la ele şi nici nu trebuie scos ceva
(Deuteronom 4:2; Apocalipsa 22:18,19).
Nu pot fi contestate aceste dovezi care demonstrează că, înainte
de a apărea Iosua în calitate de conducător, Dumnezeu a dorit să
ofere lui Israel odihna iertării, despre care vorbeşte Pavel. Odihna de
Sabat le-o dăruise, însă odihna împăcării cu El nu. Şi aceasta din
pricina răzvrătirii lor.
Deci am descoperit deja că este vorba de odihna împăcării cu
Dumnezeu, care este o altă odihnă decât cea de Sabat şi aceasta nu
are nicio legătură cu Iosua.
Dacă pentru cei ce au dorit să slujească Tatălui Ceresc, odihna
de Sabat şi odihna împăcării cu Dumnezeu au fost date prin Moise, a
intenţionat totuşi Dumnezeu să ofere vreo odihnă lui Israel, prin
Iosua? Cu siguranţă că da. Odihna ce i-a fost încredinţată şi pe care
el trebuia s-o ofere lui Israel, era odihna Canaanului pământesc.
Adică, să ducă poporul Israel în Canaan şi să-l aşeze acolo. Acest
lucru i-a fost încredinţat lui Iosua. Aceasta este o altă odihnă. În
contextul subiectului nostru, este a treia. Nu trebuie s-o confundăm
nici cu odihna de Sabat şi nici cu odihna împăcării cu Dumnezeu.
Moise a murit şi, în locul lui, este ales conducător Iosua. A sosit
vremea aşteptată de mult şi Israel trece Iordanul. Israeliţii s-au aşezat
într-un loc care a fost numit Ghilgal, au serbat Paştele şi apoi au
început lupta împotriva locuitorilor Canaanului. Ei urmau să se aşeze
în locul lor. Dumnezeu le spusese să nu aibă nicio legătură cu aceste
popoare, să nu facă vreun legământ cu cineva din Canaan, căci sunt
daţi spre nimicire. El le-a spus cât trebuiau să cucerească şi să nu se
oprească până nu vor termina cuceririle.
„Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării,
aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca
nişte ghimpi în coaste; vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să
vă aşezaţi” (Numeri 33:55).
~338~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Citind istoria cuceririi şi a aşezării lui Israel în Canaan,

descoperim că n-au avut parte nici de odihna Canaanului. Ce s-a
întâmplat?
Prima greşeală a lui Iosua în a le da odihna Canaanului a fost
legământul cu gabaoniţii, popor dat spre nimicire, dar care n-a mai
putut fi nimicit din pricina legământului încheiat cu el, de Iosua.
„Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim şi a zis: ’Eu
v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor
voştri că v-o voi da. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu
cu voi; şi voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta,
ci să le surpaţi altarele.» Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru
ce aţi făcut lucrul acesta? Am zis atunci: «Nu-i voi izgoni dinaintea
voastră, ci vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă»’”
(Judecători 2:1-3).
A doua greşeală făcută de copiii lui Israel constă în faptul că
n-au făcut cuceririle planificate de Dumnezeu. La un moment dat, au
apreciat că este suficient şi au început împărţirea ţării, aşezându-se în
ea. Ei n-au fost dispuşi să continue lupta până la exterminarea a tot
ceea ce era dat spre nimicire. Popoarele rămase au fost, aşa cum
spune versetul amintit, „ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în
coaste” şi, în plus, le-au fost o cursă târându-i în idolatrie, ca apoi să
fie pedepsiţi de Dumnezeu. În acest fel, Israel a eşuat în primirea
odihnei Canaanului.
Odihna aceasta i-a fost încredinţată lui Iosua spre a i-o oferi lui
Israel şi nu are nicio legătură cu odihna de Sabat şi nici cu odihna la
care îi chema Pavel. Şi acum înţelegem că, deşi Iosua nu le-a dat
nicio odihnă, ei pretindeau că au de la el, prin părinţii lor, odihna la
care îi chema apostolul.
Pur şi simplu, eu nu ştiu ce să cred. Ei ori confundau odihnele
neînţelegând la care odihnă se referea Pavel, ori nu ştiau de eşecul lui
Iosua, ori s-au lăsat amăgiţi de diavolul, care i-a determinat să refuze
odihna împăcării cu Dumnezeu, amăgindu-i că o au de la Iosua.
Cu toate că Iosua nu le-a dat odihna Canaanului, Biblia spune că
„poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot
timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate
lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel” (Judecători
2:7).
~339~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
După ce Iosua şi bătrânii poporului din timpul acela au trecut la

odihnă, „copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi au
slujit Baalilor” (Judecători 2:11).
„Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. El i-a dat în
mâinile unor prădători care i-au prădat, i-a vândut în mâinile
vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au mai putut împotrivi
vrăjmaşilor lor” (Judecători 2:14).
Dacă citim Biblia începând de la cartea Judecători, descoperim
că evreii şi-au dus existenţa fiind când liberi, când robi. Ei n-au avut
odihnă în Canaan, deoarece n-au făcut voia Domnului.
A avea odihnă şi pace sufletească ţine de împăcarea cu
Dumnezeu şi de păzirea poruncilor lui. Numai dacă te-ai împăcat cu
Domnul, El poate să-ţi ofere binecuvântarea păcii. Aceasta este o altă
odihnă, şi nu trebuie confundată cu cea de Sabat. Evreii aveau odihna
de Sabat, dar nu aveau odihna împăcării cu Dumnezeu, care le-ar fi
asigurat şi odihna Canaanului. Căci dacă vrei ca binecuvântarea păcii
să fie continuă, trebuie să nu mai calci poruncile Domnului.
„Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe
Domnul şi au slujit Baalilor şi idolilor” (Judecători 3:7). Aceasta
înseamnă călcarea Celor Zece Porunci. Israel L-a părăsit pe Domnul
şi n-a mai avut odihnă. „Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui
Israel şi i-a vândut în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul
Mesopotamiei” (Judecători 3:7.8). Şi tot aşa, ei n-au avut odihnă.
Dacă nici odihna Canaanului nu le-a dat-o Iosua, nu înţeleg cum
de pretindeau evreii din vremea lui Pavel că Iosua le-a dat părinţilor
lor o odihnă care nu i-a fost încredinţată nici lui. Adică, odihna
iertării. Poţi da semenilor tăi ceea ce nu ai? Nu se poate. Eu de aici
înţeleg că Pavel spunea ceva, iar ei înţelegeau altceva. El le spunea
de o odihnă care nu avea nimic cu Iosua, iar ei pretindeau că au de la
Iosua, prin părinţii lor, odihna la care îi invita el. De aceea, ca o
replică, Pavel le zice: „Dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi
Dumnezeu după aceea de o altă zi.”
Odihna Canaanului nu prea are legătură cu odihna împăcării cu
Hristos şi nu poate fi confundată nici cu odihna zilei de Sabat. Ideea
că Iosua nu le-a dat odihna de Sabat şi de aceea, după moartea
Domnului, nu mai este Sabatul ziua de odihnă ci duminica, nu stă.
În niciun caz nu putem spune că, prin susţinerea că au odihna de
la Iosua, evreii se refereau la odihna Sabatului, iar Pavel îi contrazice
~340~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
spunându-le că nu o au. Pentru ei era clar că Sabatul a fost restabilit

prin Moise şi ştiau că nu există nicio legătură între Iosua şi Sabat. Nu
Iosua a avut menirea de a le da evreilor odihna Sabatului. Dumnezeu,
prin Moise, a restabilit odihna Sabatului. Şi după cum am văzut, din
pustia Sinai a intrat în vigoare şi pedeapsa cu moartea pentru cei ce
nu vor sfinţi ziua de odihnă. Aşa că, pe vremea când Iosua a devenit
conducător, odihna de Sabat era obligatorie.
Dacă poporul Israel nu făcea acele greşeli şi nu se răzvrătea
împotriva lui Dumnezeu, lângă odihna Sabatului era şi odihna
împăcării cu Hristos, apoi urma să primească şi odihna Canaanului.
M-am ocupat puţin de istoria intrării lui Israel în Canaan, pentru
a înţelege bine lucrurile, şi cred că este suficient ca să înţelegem că
odihna discutată în Evrei nu se referă la odihna unei zile şi nici la
odihna Canaanului pământesc, ci la odihna împăcării cu Dumnezeu,
prin Hristos.
Nu trebuie confundată odihna împăcării cu Hristos cu odihna
Canaanului pământesc şi nici cu odihna unei zile. Pavel nu face deloc
confuzie între odihne.
Chiar dacă apostolul Pavel nu explică mai mult cu privire la
ideea pe care o susţineau ei că au odihna de la Iosua, din cuvintele
sale exprimate în Evrei 4:8 înţelegem că, aşa cum evreii susţineau că
au ca tată pe Avraam şi de aceea au respins cuvintele Domnului şi că
Moise le-a dat toate lucrurile, iar ei ascultă de el, dar Îl resping pe
Hristos, tot la fel, potrivit cu versetul 8, înţelegem că evreii au
respins odihna împăcării cu Domnul Isus, susţinând că au odihna
aceasta dată prin Iosua părinţilor lor, şi astfel au refuzat împăcarea cu
Hristos.
Cuvintele: „Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi
Dumnezeu după aceea de o altă zi”, sunt aduse ca un argument că
ei se înşală crezând că au de la Iosua, prin părinţii lor, odihna la care
Pavel îi chema. Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu ştia că Iosua v-a dat
odihna la care vă cheamă prin mine, de ce v-ar mai chema iarăşi să
intraţi în odihna Lui, ştiind bine că o aveţi deja prin Iosua? Greşeşte
Dumnezeu când vă cheamă la a intra în odihna Sa?
Pavel caută să-i convingă să nu se lase amăgiţi de ideea că ei au
odihna de la Iosua şi îi roagă să-L primească pe Hristos, care le va da
odihna împăcării cu Dumnezeu, fiindcă pe aceasta o oferă doar El. Ei
~341~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
confundau odihnele, aşa cum le confundă şi astăzi cei care susţin că

aici e vorba de schimbarea Sabatului cu duminica.
Când face menţiunea că „Iosua nu le-a dat odihna”, de fapt
Pavel spune că Iosua nu are nicio legătură cu odihna la care îi chema
el, ci este vorba de odihna la care i-a chemat Domnul Isus când a fost
pe pământ, zicând: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi
Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Dar ei şi-au împietrit inimile, s-au răzvrătit împotriva Lui, ca şi
părinţii lor, şi n-au vrut să primească odihna. Acest lucru s-a
întâmplat din pricina necredinţei lor în Domnul Isus, dar, pentru că
Dumnezeu este bun, „hotărăşte din nou o zi: ’Astăzi’, zicând, în
David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ’Astăzi, dacă auziţi
glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!’” (Evrei 4:7). Adică Dumnezeu
le mai dă har. La aceasta se referă când zice: „El hotărăşte din nou o
zi.”
A intra în odihna lui Dumnezeu înseamnă a-L primi pe Isus ca
Mântuitor personal, a fi iertat, a părăsi viaţa de păcat, a trăi spre slava
lui Dumnezeu, şi astfel vei avea „pace cu Dumnezeu prin Isus
Hristos, Domnul nostru”. Această invitaţie este valabilă şi pentru noi.
Iosua nu putea să ofere lui Israel această odihnă, ci numai prin Isus
ne este dată.
Deci în niciun caz nu putem crede că apostolul Pavel se referă la
schimbarea Sabatului cu o altă zi, deoarece nu există nici măcar o
singură aluzie în acest sens.
Referindu-se la categoria în care era el, apostolul spune că ei au
„intrat în odihna lui Dumnezeu, deoarece au avut credinţă” şi îi invita
şi pe cei ce nu crezuseră în Isus, să creadă şi să intre şi ei.
Faptul că intrarea în odihna aceasta era condiţionată de credinţă
este un alt argument că nu se referă la ziua de odihnă. Problema
evreilor nu era păzirea Sabatului, ci credinţa în Isus, care le-ar fi adus
odihna iertării şi a împăcării cu Dumnezeu. Pavel tocmai la a crede
în Isus îi invita pe fraţii lui evrei, aşa cum reiese clar din capitolele 1
şi 2, şi nu la a-i determina să ţină duminica în locul Sabatului.
Nimeni nu poate spune că în vremea Domnului Hristos evreii nu
păzeau Sabatul. Dimpotrivă, bisericile păzitoare ale duminicii susţin
că Domnul nu l-a păzit şi a fost acuzat de evrei. Acest lucru scoate în
evidenţă faptul că evreii păzeau Sabatul. Iar dacă Pavel care ştia bine
că ei păzesc Sabatul îi chema la a intra în odihna rezultată din păzirea
~342~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Sabatului, ar fi făcut o mare greşeală. Cred că era socotit ca unul care

nu avea minte.
Dacă Isus ar fi păzit ca zi de odihnă duminica, atunci puteam
înţelege că cei care cred în El trebuie să păzească duminica. Fiindcă
„cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1
Ioan 2:6).
Însă după cum niciun om nu poate deveni model de vieţuire
pentru alţii după ce a murit, tot la fel Isus nu S-a oferit ca model de
vieţuire pentru noi, după moartea Sa. În timpul celor trei ani şi
jumătate cât a umblat printre noi, El ne-a arătat prin exemplu cu ce să
ne hrănim, ce să credem, cum să vorbim, ce să facem, dar şi ce zi de
odihnă să ţinem. El a ţinut Sabatul (Luca 4:16.31).
Deci cei care cred în Isus, nu pot schimba ziua de odihnă din
Sabat în duminică, fiindcă Isus niciodată n-a vorbit de schimbarea
zilei de odihnă. Dimpotrivă, a sfinţit Sabatul.
Este uşor de înţeles că Pavel nu se referă nicidecum la o zi de
odihnă veche sau nouă, cum ar fi Sabatul sau duminica, ci prin
cuvintele: „El hotărăşte din nou o zi” el spune că Dumnezeu oferea
evreilor care Îl respinseseră pe Domnul o nouă posibilitate de har
pentru al primi pe Isus ca Mântuitor, dacă se vor răzgândi şi vor dori
să facă acest lucru.
Dacă ar fi fost vorba de o zi anume de odihnă, cu siguranţă că
apostolul Pavel i-ar fi spus numele sau numărul zilei respective. Dar
numele zilei hotărâte este „astăzi”. Între zilele săptămânii nu este
nicio zi cu acest nume. Dacă s-ar fi referit la duminică, de ce n-ar fi
spus Dumnezeu ziua întâi? Sau dacă ziua aceasta este marţi, de ce nu
spune ziua a treia? Iar dacă este alta, să spună luni, joi, vineri. I-a fost
greu lui Dumnezeu să spună numărul sau numele acelei zile? La
creaţiune nu i-a fost greu să spună ziua a şaptea şi nici aici, dacă ar
fi fost vorba de ziua întâia, nu i-ar fi fost greu să spună, deoarece nu
Se teme de nimeni. Dar pentru că nu este vorba de o zi, ci „astăzi” se
referă la timpul de har care ne este pus la dispoziţie, El nu spune nici
numărul şi nici numele vreunei zile pe care ar trebui s-o sfinţim. Şi
fiindcă nu suntem siguri pe ziua de mâine, Dumnezeu ne invită
astăzi, acum, să ne împăcăm cu El. Dacă amâni şi mori sau se
încheie harul, totul este sfârşit.
În acelaşi timp, apostolul aseamănă odihna împăcării cu Isus cu
odihna Sabatului, aşa cum spune în versetul 9: „Rămâne dar o odihnă
~343~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu”. Deci nu este una şi

aceeaşi odihna sfinţirii zilei de Sabat cu odihna împăcării, însă sunt
legate una de alta. Dovada că cele două odihne sunt nedespărţite este
spusă de Pavel în continuare: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre
ziua a şaptea: ’Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate
lucrările Lui.’ Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de
lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. Să ne
grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă
în aceeaşi pildă de neascultare” (Evrei 4:4,10,11).
La crearea pământului nostru, în ziua a şasea Dumnezeu a făcut
omul. Şi când a ieşit din mâna Creatorului nostru, era neprihănit.
„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său.” Prin neprihănirea
aceea omul avea odihna lui Dumnezeu. Aceasta este prima odihnă a
lui Dumnezeu şi la aceasta îi cheamă apostolul Pavel şi pe evrei, şi
pe noi. Apoi Tatăl Ceresc i-a dat omului şi odihna Sabatului. Fiindcă
a intrat în odihna Lui, omul a trebuit să se odihnească aşa cum S-a
odihnit Dumnezeu. Adică s-au odihnit împreună. Deci prima odihnă
este neprihănirea, iar doua odihnă este cea a zilei a şaptea. A
Sabatului. Acestea sunt inseparabile şi în intenţia lui Dumnezeu au
fost date pentru veşnicie. Însă prin păcat au fost pierdute şi, tocmai
de aceea avem nevoie de ele pentru a fi mântuiţi. La aceasta se
referă Pavel când zice: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a
şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările
Lui.” Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările
lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.”
Deci Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea faţă de om făcându-l
neprihănit, şi apoi, aşa cum Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea,
s-a odihnit şi cel ce intrase în odihna Lui. Adică omul. A intra în
odihna lui Dumnezeu înseamnă a fi făcut neprihănit ca El. Dar nu
poţi rămâne neprihănit dacă ai să calci poruncile Sale. În cazul acesta
vorbim de porunca a patra, care se referă la păzirea Sabatului.
În sens spiritual, astăzi noi vorbim de naşterea din nou pe care o
realizează Dumnezeu în noi. Aceasta înseamnă recreare. Refacerea
chipului lui Dumnezeu în om. Şi aşa cum la prima creare Dumnezeu
a dat omului două odihne, tot aşa şi la recreare, Dumnezeu ne dă tot
două odihne. Deci după ce te-ai împăcat cu Dumnezeu primindu-L
pe Isus ca Mântuitor al tău şi în acest fel ai intrat în odihna Lui,
trebuie să te odihneşti şi de lucrările tale aşa cum S-a odihnit
~344~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Dumnezeu. Adică vei avea o zi de odihnă. Şi care este cea indicată?

„Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: ’Dumnezeu S-a
odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.’ Fiindcă cine intră în
odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit
Dumnezeu de lucrările Sale.” Înseamnă că tot ziua a şaptea o vor
serba cei care intră în odihna împăcării cu Dumnezeu, fiindcă se face
aluzie la ziua în care s-a odihnit El la creaţiune.
În toată Biblia, nu este altă zi, decât ziua a şaptea a săptămânii,
adică sâmbăta. În această zi te vei odihni şi o vei sfinţi, căci pe
aceasta a sfinţit-o Dumnezeu la început. Dar atenţie! Mai este ceva.
Pentru ca nu cumva să confundăm odihna Sabatului cu odihna
împăcării cu Dumnezeu printr-un simţământ fals, vreau să vă atrag
atenţia la ceva anume.
Poţi să fii liniştit în Sabat şi la închinare în cadrul unui serviciu
de cult, dar să nu ai odihna împăcării cu Dumnezeu, după cum nici
evreii cărora le scria apostolul Pavel, deşi păstrau Sabatul, nu aveau
odihna aceasta. Tocmai de aceea Pavel le trimitea scrisoarea sa. Deci
scrisoarea este trimisă unor păstrători ai Sabatului, dar care prin
respingerea lui Isus nu aveau odihna împăcării cu Dumnezeu. Ei nu
erau socotiţi neprihăniţi şi în acest fel odihna Sabatului este fără
valoare pentru om înaintea lui Dumnezeu.
Poţi fi adventist de ziua a şaptea păstrător al Sabatului şi să nu ai
odihna lui Hristos. În acest fel, Sabatul nu te mântuieşte. Poţi să-l
păzeşti. Te odihneşti o zi şi nu cred că poţi să spui că ai sfinţit
Sabatul deoarece fără Hristos nu poate fi păzit. Dar dacă eşti împăcat
cu Dumnezeu şi-L ai pe Hristos, nu poţi să nu păzeşti Sabatul. Dacă
ai şi odihna care apare în urma împăcării cu Hristos, atunci Sabatul
este odihna cea mai plăcută şi binecuvântată. Dar în niciun caz nu
poţi avea odihna împăcării cu Dumnezeu fără odihna de Sabat.
Am spus lucrul acesta că să arăt că eu nu ţin la o biserică anume
sau la nişte persoane, ci ca să dovedesc că pe mine mă interesează
adevărul curat, şi să nu ne lăsăm amăgiţi în vreun fel de diavolul.
Nu pot prezenta un Sabat fără Hristos, dar nici un Hristos fără
Sabat. După ce ai primit odihna iertării, trebuie să păzeşti poruncile
lui Dumnezeu. Altfel pierzi pacea lui Hristos. Şi cum o mai
recâştigi? N-o vei recâştiga decât cerându-ţi iertare şi trecând la
păzirea Celor Zece Porunci. Domnul a zis: „Du-te şi să nu mai faci.”
~345~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
Dumnezeu nu-ţi va da odihna iertării dacă tu continui să calci

poruncile Sale. Şi aşa cum am spus, în cazul acesta vorbim de
porunca a patra, Sabatul. „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de
toate lucrările Lui” şi „cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de
lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.”
Deci am descoperit că este vorba despre căpătarea a două
odihne ca să fii mântuit. Şi atenţie! Ele nu pot fi despărţite. Ori pe
amândouă, ori niciuna.
Cred că aţi înţeles că prin cuvintele: „El hotărăşte din nou o zi”,
Pavel se referă la un timp de har, şi nu la o zi de odihnă. Vreau să
mai aduc şi alte dovezi cum că nu totdeauna când în Evanghelie se
vorbeşte de o zi, este vorba de o zi de odihnă.
Un pasaj biblic asemănător celui din Evrei, pe care s-a stabilit
greşit doctrina schimbării Sabatului cu duminica este cel din Psalmi
118, unde spune: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie
pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta: şi este
o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua pe care a
făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmi
118:22-24).
Pe temeiul acestor versete s-a stabilit, de asemenea, doctrina
înlocuirii zilei a şaptea cu ziua întâi. Vreau să studiem şi pasajul
acesta, pentru a descoperi dacă aceste texte pot constitui baza
doctrinei amintite. Pasajul se referă la construcţia Templului lui
Solomon.
Biblia spune că, la construirea acelui edificiu, s-au adus din
carieră pietre cioplite gata. La construcţia Templului, nu s-a cioplit
nicio piatră, deoarece toate au avut forma care trebuia pentru fiecare
poziţie. De ce se vorbeşte despre o piatră lepădată de zidari?
Răspunsul nu-l veţi găsi în Biblie, însă se cunoaşte din realitatea
istorică a construirii Templului.
Printre acele pietre, a fost găsită o piatră de o formă diferită şi,
pentru că nu se potrivea nicăieri, ori de câte ori o întâlneau, zidarii o
lepădau. Pietrele au fost aşezate rând pe rând, până când a rămas una
singură. Era piatra lepădată de zidari, de o formă diferită. Însă,
pentru a încheia construcţia Templului, mai trebuia o singură piatră,
şi exista. Era cea care fusese lepădată de fiecare dată de zidari pentru
că era nepotrivită. Zidarii au luat-o şi au descoperit că, fără acea
piatră căreia ei nu-i găsiseră până atunci utilitatea, nu puteau finaliza
~346~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
construcţia Templului. „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să

fie pusă în capul unghiului clădirii.”
Piatra aceasta Îl reprezintă pe Domnul Isus. El a fost lepădat de
majoritatea lui Israel şi este lepădat de mulţi din această lume, dar
tocmai El este Cel care încheie clădirea Bisericii. El este Capul
Bisericii Sale: „Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor,
piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El, toată clădirea,
bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin
El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu,
prin Duhul” (Efeseni 2:20-22).
Psalmul 118 spune: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns
să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta:
şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua pe care a
făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmii 118:
22-24).
Referindu-mă la versetul 24, unde se vorbeşte de o zi în care să
ne bucurăm, nu văd ce legătură ar avea schimbarea zilei de odihnă cu
faptul că prin Hristos suntem mântuiţi. Oare este neapărat necesar să
schimbi Sabatul, ziua de odihnă, pentru a te bucura că eşti mântuit
prin Hristos? Oare atunci când a instituit Sabatul ca zi de odihnă,
Hristos nu ştia că avea să moară, iar cei care urmau să-L primească
aveau să se bucure? Oare nu este compatibil Sabatul cu bucuria în
Domnul? În Vechiul Testament, descoperim că Sabatul era o zi de
bucurie.
Nu pot să accept că, pentru a mă bucura în Domnul, era nevoie
de schimbarea zilei de odihnă. Dacă psalmistul s-ar fi gândit la ziua
de odihnă, nicidecum nu se putea gândi la alta decât la Sabat. Dar nu
se referă la ziua de odihnă, ci la timpul de har pus la dispoziţia
noastră, numit în Epistola către Evrei „astăzi”.
Oare bucuria că Domnul ne-a răscumpărat trebuie manifestată
numai într-o zi de odihnă? Eu cred că bucuria aceasta trebuie
manifestată oricând. Dacă ar fi vorba de o zi de odihnă de ce nu ar fi
aceasta sâmbăta, ziua binecuvântată la început?
Aşa cum susţin unii că este vorba de duminică, şi eu pot susţine
că este vorba de sâmbătă. Şi pot spune că susţinătorii duminicii nu au
nici măcar un argument în susţinerea că în Psalmi 118:24 este vorba
de duminică. Mai degrabă sunt argumente în favoarea Sabatului,
fiindcă în Vechiul Testament nu se face nicio referire la ziua întâi şi
~347~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
nici vorbă de schimbarea zilei de odihnă. Însă eu nu aduc aceste

argumente ca să susţin că ziua în care trebuie să ne bucurăm pentru
„Piatra din capul unghiului” este Sâmbăta. Eu nu accept ideea că aici
se referă la o bucurie care trebuie manifestată într-o zi de odihnă, ci
la o bucurie pe care trebuie s-o trăim în toate zilele săptămânii. Este
bucuria pe care s-o trăim într-o „zi” care nu se sfârşeşte toată viaţa.
Unii pot susţine ziua a şaptea, alţii pot susţine ziua întâi. Dar
degeaba. Căci este vorba de ziua harului. Aşa cum am spus, nu
totdeauna când în Biblie se vorbeşte de o zi trebuie să credem că este
vorba de ziua de odihnă. Un argument în favoarea afirmaţiei făcute
este următorul: „Căci El zice: ’La vremea potrivită, te-am ascultat, în
ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită;
iată că acum este ziua mântuirii’” (2 Corinteni 6:2).
„Ziua mântuirii” este ziua milei de care trebuie să ne bucurăm
fiecare şi, oprindu-ne din călcările de Lege, să beneficiem de iertarea
păcatelor.
Prin cuvintele „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie
pusă în capul unghiului clădirii”, trebuie să înţelegem că Isus, Cel
lepădat de mulţi, este Salvatorul nostru şi prin jertfa Sa a pus la
dispoziţia noastră o zi a mântuirii, care se va încheia curând. De
aceea să ne grăbim să intrăm în odihna Lui.
În concluzie, ziua la care face referire Psalmi 118:24 este
aceeaşi zi cu cea din Evrei despre care am vorbit, şi anume ziua
mântuirii: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
(Evrei 4:7).
Dumnezeu să ne ajute să deschidem uşa inimii, să-L primim pe
Mântuitorul nostru Isus Hristos care prin jertfa Lui ne poate ierta şi
ne va da odihnă, apoi plini de bucurie să trăim spre slava Sa. Amin!
~348~
___________________________ Iosua şi odihna ___________________________
~349~
______________________ Un alt studiu despre lege ________________________
UN ALT STUDIU DESPRE LEGE
Sunt mulţi cititori ai Sfintelor Scripturi care nu pot pricepe că

Legea este stabilită de Dumnezeu înainte de a exista vreo fiinţă
creată de El.
În discuţiile mele cu mai multe persoane cărora le-am spus că
Dumnezeu a adus la existenţă mai întâi de toate Legea, am primit
acelaşi reproş prin întrebarea: „De ce trebuia să existe o Lege înainte
de apariţia păcatului?” Fiinţele sfinte nu aveau nevoie de Lege.
Dacă Dumnezeu ar fi făcut roboţi, într-adevăr n-ar fi fost nevoie
de Legea Celor Zece Porunci. Însă o lege tot trebuia ─ Legea
roboţilor, fiindcă nici roboţii nu funcţionează fără reguli. Fiecare
robot, chiar dacă execută totul fără să gândească şi fără să simtă
ceva, este programat să execute totul după nişte reguli şi nu are
posibilitatea ieşirii dintr-un cadru prescris. Deci nici roboţii nu
funcţionează fără reguli. Cu atât mai mult fiinţele inteligente create
de Dumnezeu.
Fiecare fiinţă creată trebuia să cunoască regulile după care să se
mişte. Tocmai de aceea Dumnezeu a adus la existenţă mai întâi
Legea.
Când o persoană intră într-un grup, prima întrebare pe care o
pune este: „Care sunt regulile după care se lucrează aici?”
Oriunde te-ai angaja, prima dată ţi se aduce la cunoştinţă
regulamentul de ordine interioară. Şi nici tu nu semnezi contractul de
angajare până nu cunoşti regulile, pentru că vrei să ştii care sunt
condiţiile de lucru. Aşa că,… nu se poate fără reguli.
Se ridică o întrebare: Dacă pentru fiinţele inteligente ce urmau a
fi create Dumnezeu a pregătit deja nişte reguli după care să trăiască,
nu cumva aceasta a însemnat tot o robotizare?
O!... Nu. Dumnezeu a creat fiinţe libere, care să se conducă
după Cele Zece Porunci. Dar cum se împacă ideea de a fi liber cu
~350~
realitatea faptului că Dumnezeu a aşezat în jurul fiecărei fiinţe Legea

Sa? Cum mai vine şi asta? Lucrul acesta nu este înţeles de foarte
multe persoane.
A fi liber nu înseamnă să nu ai reguli după care să te conduci.
Cu toate că a pus în mintea tuturor fiinţelor Legea Sa, făcându-le
astfel după chipul Său, Dumnezeu nu le-a obligat să asculte de
regulile Sale. Prin Lege, Dumnezeu le-a descoperit binele şi le-a
interzis să facă răul. Însă nu a obligat pe nimeni să nu facă şi răul.
Astfel n-a robotizat pe nimeni. Dar oare cum putea vedea Dumnezeu
pe cineva că face răul şi să nu-l atenţioneze, să nu-l mustre şi în final
să nu-l pedepsească dacă nu părăsea răul? Care dintre noi, oamenii,
nu suntem de acord cu pedepsirea răului? Ştiu că sunt mulţi care nu
sunt de acord cu pedepsirea răului atunci când este vorba de a fi
pedepsiţi ei înşişi pentru că au săvârşit o faptă rea. Însă atunci când i
se face lui un rău de către cineva, cere cu vehemenţă să fie pedepsit
răufăcătorul. Lucrul acesta nu este cinstit. Nimeni nu trebuie să facă
răul. Şi fiecare dintre noi trebuie să se abţină de la a face răul şi să
considere că pedeapsa este binemeritată atunci când am săvârşit o
călcare de lege.
Dumnezeu a mai spus că înţelepciunea constă în a păzi Legea
Sa. „Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul,
Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în
stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi
înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor
auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare
este un popor cu totul înţelept şi priceput!” (Deuteronom 4,5.6).
În acelaşi timp se înţelege că neascultarea de Cele Zece Porunci
înseamnă lipsa priceperii şi a înţelepciunii, dar şi ieşire din graţia
divină.
Trebuie să ştim că Dumnezeu nu poate fi luat prin surprindere,
şi la El nu există nedreptate. Dacă ar fi creat mai întâi îngerii şi apoi
aducea la existenţă Legea, Îşi asuma un mare risc, lovindu-Se de o
situaţie foarte dificilă. Aşa cum a păcătuit Lucifer, putea păcătui
oricare altă fiinţă şi atunci Dumnezeu n-ar fi putut găsi vină în fapta
rea săvârşită, dacă n-ar fi existat o lege. Dacă după un timp anume
vezi la supuşii tăi nişte obiceiuri care nu-ţi convin şi pe care nu le-ai
interzis de la început, dar te gândeşti să impui nişte reguli care să
interzică practicarea acelor fapte, vei întâlni o mare împotrivire din
~351~
partea tuturor. Schimbarea obiceiurilor creează mari probleme. După

ce ne-am obişnuit într-un fel, chiar dacă vrem să ne schimbăm,
trebuie să ducem o luptă grea până la reuşită. O,.. dar atunci când
cineva ne impune să ne schimbăm împotriva voinţei noastre, are
probleme mari cu noi. Toţi vor întreba: „De ce până acum a fost aşa,
iar acum te-ai gândit să schimbi lucrurile? Aceasta sună a restrângere
a libertăţii.” Şi oricine va reproşa astfel.
Întrebarea mea este: Oare mai poţi schimba lucrurile după o
experienţă tristă sau vei fi forţat să le laşi aşa? Şi dacă le laşi aşa,
unde ajungi? Tocmai pentru a evita groaznicele neplăceri, trebuie
totul stabilit de la început. Şi Dumnezeu aşa a făcut. Altfel nu mai
putea distruge răul niciodată, dacă nu avea Legea care să descopere
voia Sa. Iar dacă după răscularea lui Lucifer ar fi încercat s-o
introducă, toate fiinţele din univers s-ar fi răsculat, şi nu doar a treia
parte dintre îngeri.
Şi apoi, aş dori iubite cititor, să-ţi pun o întrebare: Crezi că,
atunci când au fost aduse la existenţă, fiinţele create de Dumnezeu
au cunoscut de la început toate lucrurile? Oare n-au fost învăţate în
timp, la fel cum învăţăm şi noi în mod treptat? Cu siguranţă că da. Şi
dacă au ajuns treptat la un anumit stadiu de cunoaştere, cu atât mai
mult au avut nevoie de reguli pe care să le înveţe şi după care să
trăiască. Dacă totul în univers se desfăşoară după reguli, cum putem
crede că pentru fiinţele inteligente Dumnezeu n-a avut Lege?
Imposibil.
Dumnezeu şi-a luat timp pentru fiii Săi ca să-i înveţe voia Sa.
Chiar dacă învăţarea a avut loc în fiecare zi, totuşi într-un mod cu
totul special Dumnezeu şi-a rezervat Sabatul pentru comuniune cu
fiii Săi. Aici trebuie să înţelegem că Sabatul a fost stabilit
dintotdeauna, ca şi celelalte nouă porunci.
Acela care a născut răul nu era o fiinţă obişnuită. Era cel mai
înţelept şi cel mai deosebit înger din cer. A fost aşa de inteligent
încât a reuşit să injecteze cu otrava păcatului a treia parte din elita
universului şi să-i determine pe îngeri să aibă aceeaşi repulsie faţă de
bine ca şi el, devenind tot la fel de răi. Lucifer este prima fiinţă,
primul înger care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu, însă aceasta
din interese meschine şi din mândrie. Dumnezeu nu i-a făcut nici cea
mai mică nedreptate ca să-l determine să se răscoale. Statutul i-a fost
respectat întocmai, şi fără ca Dumnezeu să-i promită ceva şi să nu fi
~352~
adus la îndeplinire, el s-a răsculat. Satana a ales să facă tot ceea ce

Dumnezeu interzisese prin Lege, şi astfel, a născut răul. Cu siguranţă
răul este opusul binelui. Naşterea răului nu a fost altceva decât
apariţia a tot ceea ce înseamnă călcarea Legii. Lucifer s-a folosit
chiar de Cele Zece Porunci pentru a naşte răul.
Niciun falsificator de bani n-ar putea falsifica o bancnotă care
nu există şi nu poate falsifica nicio bancnotă existentă pe care n-a
văzut-o. Falsificarea nu este altceva decât pervertirea bancnotei
adevărate.
Tot la fel stau lucrurile şi în cazul apariţiei răului. Dacă Cele
Zece Porunci n-ar fi existat, el n-ar fi ştiut ce anume este bine şi ce
este rău. Şi nimeni n-ar fi ştiut să separe lucrurile dacă n-ar fi existat
o Lege care să descopere aceasta.
Atunci „ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum!
Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă,
n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: ’Să nu pofteşti!’
Apoi, păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine prin
poruncă tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort” (Romani
7:7,8).
Apostolul Pavel vorbeşte de situaţia noastră, a oamenilor de pe
pământ, descoperind că păcatul este tot ceea ce Legea ne interzice să
facem. În Eden, părinţii noştri au săvârşit o faptă împotriva Legii.
Potrivit Legii, ei nu trebuiau să mănânce din acel pom. Satana s-a
folosit de porunca ce interzicea să mănânce de acolo şi i-a amăgit să
săvârşească fapta interzisă. Dacă nu exista o astfel de poruncă,
vrăjmaşul nu putea să lucreze amăgirea.
Dacă, de exemplu, şarpele s-ar fi aşezat în pomul vieţii şi ar fi
ispitit-o pe Eva întrebând: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ’Să nu
mâncaţi din pomul acesta?’”, credeţi că se putea săvârşi astfel un
păcat? Eva, ştiind că nu exista nicio interdicţie în a mânca din pomul
vieţii, surprinsă ar fi zis: „Ce întrebare este aceasta? Noi nu avem
nicio interdicţie în a mânca din acest pom. Chiar de mâncăm, nu este
nicio problemă.” Deci păcatul nu se poate săvârşi dacă nu este Lege
şi nici dacă faci ce zice Legea. În cazul Evei nu se putea săvârşi
păcatul decât făcând ce interzicea Legea.
În versetul amintit, Pavel spune: „Apoi, păcatul a luat prilejul şi
a făcut să se nască în mine prin poruncă tot felul de pofte; căci fără
Lege, păcatul este mort” (Romani 7:8).
~353~
Cuvintele acestea descoperă două stări de lucruri diferite:

1. Înainte de a apărea păcatul, nimeni n-ar fi descoperit că o
faptă anume înseamnă răul, dacă nu era Legea. „Căci fără Lege,
păcatul este mort”, adică nu poate exista.
Chiar dacă răul apărea şi se înmulţea, nu se putea stabili care
este răul, dacă nu era Legea care să arate ce este binele. Fiinţele
sfinte puteau face rău fără să ştie că fac rău, dacă n-ar fi fost o Lege.
Aceasta este o dovadă extrem de clară că Satan s-a folosit de
Cele Zece Porunci pentru a naşte răul. El a studiat fiecare poruncă
din cele zece şi a înţeles că Legea interzice nişte fapte. Probabil a
crezut că faptele interzise de Lege reprezintă un bun pe care
Dumnezeu şi l-a rezervat pentru Sine. Şi astfel s-a hotărât să facă
faptele interzise de Lege. Porunca întâi interzice naşterea altui
dumnezeu, iar el şi-a zis: „Ce ar fi dacă ar apărea alt dumnezeu şi
acela aş fi eu?!” Tot la fel, parcă în pofida lui Dumnezeu, s-a hotărât
să calce şi porunca a doua, care interzice închinarea la alt dumnezeu
şi, divinizându-se, s-a închinat lui înşişi. Apoi, L-a batjocorit pe
Dumnezeu, călcând porunca a treia prin luarea în deşert a numelui
Său.
Dumnezeu a stabilit Sabatul ca zi de odihnă, şi cu siguranţă
pentru ca fiinţele care doresc să asculte de Satana să se deosebească
de cele care ascultă de Dumnezeu, Satana îşi va stabili o altă zi de
odihnă. Şi tot continuând cu descoperirea răului, a ajuns să afecteze
fiecare poruncă. În loc de cinstire a părinţilor, la el este necinstire.
Oare cel ce nu-şi cinsteşte părinţii nu slujeşte diavolului? Sigur că da.
A ucide nu este de la cel rău? A desfrâna nu înseamnă călcarea
poruncii a şaptea şi nu este tot invenţia Satanei? A fura nu este tot de
la el şi nu înseamnă reversul poruncii a opta? A minţi este de la
diavolul, iar această faptă înseamnă călcarea poruncii a noua. Şi ce să
mai vorbim de porunca a zecea, care interzice să doreşti să-ţi
însuşeşti ceea ce aparţine aproapelui tău. La Satana nu există
interdicţie.
2. Al doilea aspect al problemei este deja amintit mai sus. Cele
Zece Porunci l-au ajutat pe Lucifer să înţeleagă faptul că ceea ce
făcuse până la căderea în păcat, fusese voia lui Dumnezeu, adică
binele. Înţelegând acest lucru şi ne mai dorind să facă binele, s-a
hotărât să facă ceea ce interzicea Legea. Astfel a apărut răul. Deci el
s-a folosit de Legea existentă dinainte de crearea sa şi a născut răul.
~354~
Pentru noi, Legea Celor Zece Porunci poate fi benefică dacă

ascultăm de cerinţa ei. Legea ne ajută să înţelegem că ceea ce facem
noi, prin natura noastră decăzută, este răul. Şi dacă ne hotărâm să
păzim această Lege, facem voia lui Dumnezeu. El doreşte ca în noi
să se nască dorinţa de a face binele descoperit prin Lege. Iar dacă nu
trecem la săvârşirea binelui păzind Legea, atunci vom muri.
Apostolul Pavel le explică creştinilor din Roma rolul Legii
Celor Zece Porunci. El zice: „Odinioară, fiindcă eram fără Lege,
trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. Şi
porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin
însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. Aşa că Legea, negreşit,
este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul,
tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru
bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin
faptul că se slujea de aceeaşi poruncă” (Romani 7:9-13).
Din aceste cuvinte, mulţi înţeleg că Pavel spune că Legea n-a
fost de la început, măcar că după modul în care se exprimă, se
înţelege că a fost dată după naşterea şi creşterea sa până la o anumită
vârstă. Întrebarea mea este: când a fost Pavel fără Lege? El a fost
evreu şi fariseu chiar. Era un bun cunoscător al Legii, şi totuşi spune:
„Fiindcă eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a
înviat, şi eu am murit.” El niciodată n-a fost fără Lege. Şi apoi nici
creştinii din Roma n-au fost înaintea Legii. Dacă ar fi să susţinem că
Legea există de la Sinai, lucrul acesta s-a întâmplat cu aproximativ
15 secole înainte ca cei din Roma să existe şi să devină creştini. Aşa
că ei s-au născut sub Lege.
Atunci ce vrea să spună Pavel când zice: „Odinioară, fiindcă
eram fără Lege, trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi
eu am murit?”
În niciun caz apostolul nu vrea să spună că Legea a fost adusă la
existenţă după naşterea sa, ci pur şi simplu că toţi oamenii se nasc
fără să cunoască cerinţa Celor Zece Porunci şi nu pot fi condamnaţi
de Dumnezeu pentru călcările de Lege. Mai înainte de a fi
condamnaţi, Dumnezeu a luat măsuri ca fiecare om să se întâlnească
cu Legea Sa.
~355~
În momentul în care a luat cunoştinţă de voia lui Dumnezeu

descoperită în Cele Zece Porunci, omul simte că moare din cauza
păcatelor sale. Dacă înainte de a cunoaşte Legea trăia şi nu putea fi
condamnat ca păcătos din pricina neştiinţei lui, când Legea i-a fost
descoperită, se va simţi vinovat şi condamnat la moarte veşnică. Aici
este momentul când Duhul Sfânt spune: „Pentru tot ce ai făcut rău
până acum este un Mântuitor care te iartă. Dacă însă continui să calci
Legea, vei muri.”
Astfel Legea este bună pentru că îmi descoperă răul, dar acest
lucru bun mă condamnă la moarte veşnică dacă nu mă opresc din
săvârşirea de fapte rele. Aceasta vrea să spună Pavel şi în niciun caz
că Legea a fost adusă la existenţă după ce el a ajuns la vârsta când
putea să priceapă lucrurile, şi nici de la Sinai.
Şi mai este un alt aspect, destul de interesant. Dacă lui Pavel i
s-a descoperit Legea după răstignirea şi înălţarea Domnului şi el
spune că Legea este bună pentru că îi arată păcatul de care trebuie să
se debaraseze, cum de zic unii că la cruce Isus a desfiinţat Legea?
Dacă Legea ar fi fost desfiinţată la cruce, „Pavel, rob al lui Isus
Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească
Evanghelia lui Dumnezeu” (Romani 1:1), nu trebuia să mai
vorbească de întâlnirea lui cu Legea, care i-a pricinuit moartea. Însă
acum, în calitate de slujitor al lui Hristos, Pavel declară că Legea este
bună, nu s-a desfiinţat şi rămâne valabilă.
Nu ştiu de unde înţeleg majoritatea creştinilor că Pavel nu mai
este de acord cu Legea, când, dimpotrivă, el zice: „Atunci, un lucru
bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la
iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca
păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea
de aceeaşi poruncă” (Romani 7:11-13).
Deci să nu înţelegem că Legea n-a existat mai înainte de a o
cunoaşte cei din Roma, ci ea a fost dintotdeauna, însă Satan s-a
străduit să şteargă Cele Zece Porunci din împărăţia sa, iar oamenii să
se conducă după cele zece fărădelegi ale sale. Astfel se face că
oamenii au ajuns necunoscători ai Legii lui Dumnezeu. Însă
Dumnezeu a luat măsuri să descopere tuturor oamenilor voia Sa şi cu
siguranţă cei care nu iau aminte vor fi condamnaţi la moarte veşnică
de Cele Zece Porunci.
~356~
Revenind la Lucifer, aş vrea să întreb: Dacă n-a existat Legea

atunci când Lucifer a născut răul, pe ce bază a stabilit Dumnezeu
culpa lui Lucifer? Poate fi condamnat cineva care a săvârşit o faptă
rea dacă nu există o lege care să o interzică? Cu niciun chip.
Persoana care a săvârşit fapta înainte de a fi Legea a descoperit
într-adevăr un rău care trebuie condamnat, iar legiuitorul, văzând, a
promulgat o lege care interzice săvârşirea acelei fapte şi a prescris o
pedeapsă pentru cel care săvârşeşte fapta interzisă, dar nu-l poate
condamna pe cel ce a făcut fapta aceea rea, înainte să fie prevăzut în
lege.
Dacă un om care a săvârşit o faptă rea înainte de existenţa unei
legi care să o interzică ar fi condamnat pe baza legii apărute ulterior,
tot pământul ar afla astăzi şi toate statele s-ar ridica să-l condamne pe
legiuitor. Şi dacă la noi, nişte fiinţe păcătoase, nedrepte, nu se poate
admite o astfel de gravă nedreptate, cum putea face Dumnezeu aşa
ceva? Dacă oamenii nu pot face asemenea abuzuri, cum credeţi că ar
fi putut face Dumnezeu? Credeţi că a fost doar singur Dumnezeu cu
Lucifer când acesta a păcătuit? Oare n-a fost existentă mulţimea de
îngeri ce nu poate fi numărată de noi, oamenii? Credeţi că Dumnezeu
ar fi rămas cu faţă curată înaintea îngerilor aflaţi de partea Sa, dacă,
după ce Lucifer a păcătuit, imediat ar fi născut Legea pentru a-l
condamna? Ştiţi că Biblia spune că Dumnezeu va fi judecat? El chiar
Se lasă judecat, pentru că sigur va dovedi că este nevinovat. Aceasta
o ştie şi Satan, dar din răutate Îl condamnă. El are atitudinea unui
făcător de rele care nu se condamnă pe el pentru răutăţile lui, ci
condamnă Legea şi pe Legiuitor.
Ascultaţi ce spune Biblia despre unii care n-au crezut şi care ar
putea să-L învinovăţească pe Dumnezeu pentru multe lucruri, din
pricina necredinţei lor.
„Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici
ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu
să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum
este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi
biruitor când vei fi judecat” (Romani 3:3,4).
În context se arată că Dumnezeu a făcut totul în dreptul fiecărei
fiinţe create de El, pentru ca atunci când cineva ar încerca să-L
judece, El să fie găsit nevinovat.
~357~
În faţa îngerilor, în faţa lumilor necăzute în păcat, cât şi în faţa

Diavolului şi a îngerilor răi, Dumnezeu va fi judecat. Dacă
Dumnezeu ar face o singură nedreptate cât de mică, Satana, care-L
urmăreşte necontenit, ar triumfa spunând că el are dreptate.
Consecinţa unei singure greşeli din partea lui Dumnezeu ar fi
însemnat pierderea tuturor fiinţelor create de El. Însă doar o treime
dintre îngeri au trecut de partea Satanei.
Referindu-se la Lucifer, Biblia ne descoperă gândurile care l-au
dus la naşterea răului. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi
voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi
şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă
voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:14,15).
Fiindcă el a vrut să fie ca Cel Preaînalt, iar poruncile îi
interziceau aceasta, ne dăm seama că Lucifer s-a hotărât să calce
Legea. A considerat că Dumnezeu îl îngrădise cu ea.
Porunca a zecea spune: „Să nu pofteşti nimic din ce aparţine
aproapelui tău.” Lucifer a călcat această poruncă dorind să ocupe
tronul de rege al Universului, detronându-L pe Dumnezeu. Dacă
porunca a zecea nu era călcată, nu se producea păcatul în univers.
Lucifer s-a făcut vinovat faţă de Dumnezeu prin acţiunea sa. Şi dacă
Dumnezeu l-a descoperit ca fiind vinovat, înseamnă că Cele Zece
Porunci care se încheie cu „Să nu pofteşti”, existau. Deci prima
poruncă ce a fost călcată, este a zecea. Apoi au fost călcate
porunca întâi şi a doua, care nu pot fi despărţite şi interzic naşterea
altui dumnezeu şi închinarea la el.
Satan a poftit poziţia lui Dumnezeu şi s-a închinat lui însuşi,
înţelepciunii şi frumuseţii lui. Aceasta este idolatrie şi înseamnă
călcarea directă a primelor două porunci din Lege. Cu ce drept te
divinizezi tu, dacă nu eşti Dumnezeu? Oare Tatăl Ceresc a creat
dumnezei? În niciun caz.
Porunca a treia: „Să nu iei în deşert numele lui Dumnezeu” a
fost călcată prin faptul că Tatăl ceresc a fost acuzat că nu are o Lege
de guvernare bună. Prin această lovitură a vrut să-şi atingă scopul şi
să nu fie nici condamnat.
Ce să mai vorbim de păzirea poruncii a patra, în care spune să
nu faci nicio lucrare în ziua a şaptea? În ea se arată că Dumnezeu
este Creatorul tuturor şi El a poruncit să fie sfinţită. Vorbirea de rău
şi ocuparea minţii cu lucruri nesfinte în Sabat, lipsa unei stări
~358~
sufleteşti mulţumitoare la adresa lui Dumnezeu – sunt piedici în

sfinţirea Sabatului. Apoi dacă nu-L mai suporţi pe Dumnezeu, cum
să mai vii înaintea lui? Numai de respectarea poruncii a patra nu se
poate vorbi în dreptul lui Lucifer.
Potrivit cu porunca a cincea, cinstea care I se cuvine lui
Dumnezeu ca părinte nu i-a fost dată. Căci dacă Lucifer Îl vorbea de
bine pe Dumnezeu şi Legea Sa, cum ar fi putut atrage de partea lui
pe îngeri? Ce motiv ar fi avut ei să treacă de partea diavolului şi să se
răscoale împotriva Creatorului lor? Singura cale prin care ar fi putut
să-şi atingă ţinta era să spună ceva rău despre Creator. Lucifer a
intrat în conflict cu Legea lui Dumnezeu şi, pentru că îi interzicea
împlinirea planului său, a atacat-o spunând îngerilor că Cele Zece
Porunci stau în calea libertăţii fiinţelor inteligente şi nu le lasă să se
dezvolte. Din cauza Legii, ei trebuie să rămână la statutul de
executanţi ai ordinelor lui Dumnezeu. El n-a văzut că ceea ce a făcut
a fost rău. Şi pentru a nu se lăsa condamnat de Lege, a atacat-o
spunând că Legea nu este bună, și nu el.
De călcarea poruncii a şasea – „Să nu ucizi!” – şi a noua – „Să
nu minţi!”, Satana este acuzat de Domnul Hristos când îi mustră pe
farisei şi cărturari zicând: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să
împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă
în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o
minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”
(Ioan 8:44).
Dacă Legea n-a existat de la început, cum de spune Domnul că
Satana a fost de la început ucigaş şi mincinos? Aceste cuvinte ale
Domnului scot în relief foarte clar faptul că Cele Zece Porunci au
fost dinainte de a păcătui Lucifer. Dacă el a fost mincinos de la
început, înseamnă că porunca „Să nu minţi!” a fost de la început şi de
aceea minciuna lui este condamnată. Apoi dacă este acuzat că „de la
început a fost ucigaş”, înseamnă că n-a păcătuit înainte de a fi şi
porunca „Să nu ucizi!” Satana poartă responsabilitatea pentru
uciderea celei de a treia părţi dintre îngerii cerului, a tuturor
oamenilor, dar şi a Domnului Hristos.
Porunca a şaptea, care interzice adulterul, se referă şi la
adulterul spiritual. Adică dacă slujeşti altui dumnezeu, înseamnă că
ai comis adulter spiritual şi constituie păcat. Lucifer a călcat această
~359~
poruncă prin a-şi aduce lui însuşi adorarea şi omagiul ce trebuiau

aduse Tatălui Ceresc.
Rămâne porunca a opta: „Să nu furi din ceea ce nu este al tău”.
Lucifer a furat cu filozofia lui nu numai pe îngerii sfinţi, ci şi omul şi
planeta Pământ, pe care nu el a adus-o la existenţă. Ceea ce a făcut
Lucifer nu se poate numi doar furt, ci pur şi simplu jefuirea lui
Dumnezeu.
Număraţi poruncile călcate şi veţi vedea că nu lipseşte niciuna
dintre cele zece. Acum trebuie să înţelegem cele două lucruri
deosebit de interesante: 1) Legea a fost înainte de a fi creată prima
fiinţă inteligentă din univers. 2) Lucifer a născut răul folosindu-se de
Cele Zece Porunci. Dacă Legea nu era, răul nu putea fi cunoscut. Dar
aceasta nu înseamnă că Legea nu este bună, ci tocmai pentru că
descopere ceea ce este rău, porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Spuneam la început că am discutat cu mai multe persoane care,
deşi studiază Biblia şi predică din Cuvântul lui Dumnezeu, nu cred
că Cele Zece Porunci sunt din veşnicie. Dacă nu găsim Legea scrisă
în prima carte a Bibliei, aceasta nu înseamnă că nu era cunoscută de
primii noştri părinţi. Răul nu apare decât dacă există o lege care îl
descoperă şi îl interzice.
Adam şi Eva au luat cunoştinţă de Cele Zece Porunci imediat
după ce Dumnezeu i-a creat. Fără îndoială că aşa s-a întâmplat
deoarece răul exista deja. Experienţa din cer cu Lucifer nu ne permite
să credem că Dumnezeu a omis să-i înveţe pe Adam şi pe Eva Legea
Sa pentru a-i feri de cădere. „Domnul Dumnezeu a dat omului
porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din
grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci,
căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza
2:16).
Pomul acela a fost creat special de Dumnezeu pentru ca Lucifer
să se folosească de el şi să-şi susţină teza. Omul a fost aşezat în faţa
unei alegeri. Dumnezeu i-a explicat situaţia existentă, i-a arătat
drumul fericirii prin ascultarea de Legea Sa, dar i-a arătat şi drumul
dezastrului prin trecerea de partea fărădelegii. Apoi omul a fost liber
să aleagă. Dovada rămânerii de partea lui Dumnezeu, era împlinirea
poruncii: „….dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu
mănânci!” Trecerea de partea diavolului însemna să mănânce din
pom.
~360~
Se înţelege clar că Dumnezeu a atras atenţia primei perechi,

spunându-le că există deja un rău care ar putea să-i înşele să consume
de acolo şi apoi vor muri. Adam şi Eva cunoşteau doar binele când
au ieşit din mâna Creatorului, dar în momentul consumării din pomul
oprit, s-a deschis calea spre rău, care nu mai poate fi oprită decât prin
intervenţia divină. Deci răul a luat fiinţă prin călcarea poruncilor lui
Dumnezeu.
Singura poruncă prin nerespectarea căreia omul a declanşat
călcarea întregii Legi a lui Dumnezeu a fost porunca a zecea.
Prin satisfacerea poftei de a consuma din pomul cunoştinţei
binelui şi răului a apărut răul. Dacă nu consumau din pom, Satana
nu mai avea nicio altă soluţie pentru a-i determina să cunoască răul.
De aceea găsim doar porunca a zecea descoperită. Cel care nu
calcă porunca a zecea este un împlinitor al Celor Zece Porunci.
Când i-a spus Evei că, mâncând din pom, urma să fie ca
dumnezeu, Satana a determinat-o să calce porunca a zecea, adică să
poftească ceea ce nu-i aparţinea. Luând naştere, pofta a condus-o la
călcarea celorlalte porunci. A fi ca Dumnezeu însemna să calce
porunca întâi şi a doua care interziceau naşterea altui Dumnezeu şi
închinarea la el. Lăsându-se amăgită, Eva nu L-a mai recunoscut pe
Tatăl Ceresc ca singur Dumnezeu căruia să I se închine, ci după ce s-
a închinat diavolului prin ascultare de el, ea însăşi a vrut să fie
dumnezeu şi a dovedit aceasta prin faptul că a mâncat din pom.
Astfel a călcat poruncile amintite.
Deci reţineţi. Aceste fapte nu puteau fi produse decât prin
consumarea din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului, păcat
săvârşit prin călcarea poruncii a zecea care spune: „Să nu pofteşti
nimic din ce este al aproapelui tău”. Eva „a văzut că pomul era bun
de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă
cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului
ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el” (Geneza 3:6).
În acelaşi timp, Dumnezeu a fost batjocorit prin ascultarea de
Satan, adică prin călcarea poruncii a treia. Pentru Eva, spusele
diavolului au avut mai multă greutate decât ce spusese Dumnezeu.
La fel Îl batjocorim şi noi când ascultăm de spusele lui Satan, adică
atunci când credem că Legea lui Dumnezeu nu mai este valabilă, în
timp ce Mântuitorul spune „câtă vreme nu vor trece cerul şi
pământul, nu va cădea nicio frântură de slovă din Lege.” Tot atâta
~361~
greutate au cuvintele lui Dumnezeu pentru cei care nu sfinţesc

Sabatul şi nu împlinesc Legea, câtă au avut pentru Eva. Dar nu uitaţi,
urmarea va fi dezastruoasă, ca şi în cazul Evei.
Porunca a patra, care priveşte întâlnirea cu Creatorul în ziua
Sabatului pentru a-I aduce închinare, a fost şi ea călcată. Cred că este
uşor de înţeles că, pentru a-I aduce o închinare adevărată lui
Dumnezeu, trebuie ca starea de spirit deosebită ce se impune în
întâlnirea cu Tatăl Ceresc să nu fie în contradicţie cu poruncile Sale.
Sabatul nu poate fi sfinţit decât prin a avea pace în suflet, iar pacea
izvorăşte din păzirea Legii. Ştiţi bine ce s-a întâmplat cu Adam şi
Eva după păcătuire. Ei au fugit şi s-au ascuns. Credeţi că s-au mai
putut gândi că trebuia să se întâlnească cu Creatorul în ziua
Sabatului? Nicidecum. Şi dacă nu s-au mai întâlnit cu El, mai putem
spune că au sfinţit ziua de odihnă? În niciun caz.
Deci pe lângă toate celelalte porunci, a fost călcată şi porunca a
patra. Până aici am descoperit cinci porunci călcate prin consumarea
din pomul oprit. Se adaugă apoi călcarea poruncii a cincea. L-au
necinstit pe Dumnezeu ca părinte? Nu!….
Ce să mai discutăm de porunca a şasea: „Să nu ucizi!” Adam şi
Eva au ştiut că aveau să moară dacă mâncau din pomul cu pricina,
dar au ales să moară. Aceasta a fost sinucidere şi se încadrează la
călcarea poruncii a şasea. Prin neascultare, moartea a intrat în lume,
însă nu doar omul a murit, ci păcatul nostru L-a ucis pe Domnul.
Urmează porunca a şaptea: „Să nu comiţi adulter!” Eva comite
adulter spiritual închinându-se Diavolului, şi nu lui Dumnezeu.
Porunca a opta interzice să iei ce nu-ţi aparţine, iar Eva n-a
ascultat, ci a mâncat din pomul aproapelui său.
Prin consumarea din pomul oprit, Eva îi dă dreptate diavolului
în tot ce a spus, iar pe Dumnezeu Îl face mincinos – astfel a fost
călcată porunca a noua. Număraţi-le şi veţi descoperi că toate Cele
Zece Porunci au fost călcate. Începând cu călcarea poruncii a zecea,
descoperim o călcare în lanţ a tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Dacă
nu păzeşti toate poruncile lui Dumnezeu, nu poţi fi un împlinitor al
Legii, fiindcă cine calcă una dintre porunci se face vinovat de toate
(Iacov 2:10).
Vă atrag atenţia asupra unui lucru foarte interesant. Dacă
Lucifer n-a putut naşte gândul de a fi ca Dumnezeu fără să calce
porunca a zecea, putem crede că Dumnezeu a născut această poruncă
~362~
pentru protecţia Sa, deoarece El a vrut să rămână singurul

Dumnezeu. Poate zicem că Dumnezeu S-a asigurat pe Sine prin
porunca aceasta, aşezând-o împotriva oricărui individ care ar fi dorit
să-L lovească. Lucrul acesta putem să-l socotim ca o nedreptate. Eu
însă vreau să spun că porunca a zecea protejează fiecare fiinţă din
univers. Nu se poate să loveşti pe cineva fără să te faci vinovat întâi
de călcarea poruncii a zecea şi apoi de toată Legea. Eşti vinovat mai
întâi faţă de Dumnezeu şi apoi faţă de aproapele.
Adam şi Eva au fost la fel de protejaţi de Legea lui Dumnezeu
ca şi Dumnezeu. Pentru protejarea lor, Dumnezeu a lăsat porunca a
zecea prin care i-a interzis lui Lucifer să poftească ceea ce este al
aproapelui lui.
După cum ştim, Dumnezeu a interzis răul prin Lege, dar n-a
obligat pe nimeni să nu-l facă. Cu toate că diavolului i-a interzis să-l
amăgească pe om, nu l-a obligat să n-o facă. Şi chiar dacă omului i-a
spus să nu mănânce din pomul cu pricina, aceasta a avut libertatea să
mănânce. Dar în niciun caz neascultarea de poruncile lui Dumnezeu
nu putea rămâne nepedepsită. Dacă în familie, în ţară sau în lumea
aceasta fiecare ar face ce vrea călcând legile fără a fi pedepsit, unde
s-ar ajunge?
Lucifer a călcat mai întâi porunca a zecea când a dorit să fure
Pământul, pe care Dumnezeu l-a dat părinţilor noştri, şi prin călcarea
ei, a călcat toată Legea. Prin fărădelegile lui, a umplut Pământul de
durere. De aceea Domnul Isus l-a numit „ucigaş şi mincinos”
deoarece prin minciună a ucis şi pe om, şi pe Mântuitorul nostru.
Dumnezeu a avut un argument forte împotriva lui Lucifer – era
un rău, care trebuia nimicit. Imaginaţi-vă că Dumnezeu l-a întrebat:
„Cum de ţi-ai permis să pofteşti ceea ce era al aproapelui tău şi să
furi Pământul din stăpânirea omului?” Astfel, prin ceea ce a făcut,
Lucifer a descoperit că aşa-zisele reguli ale sale nu sunt nici pe
departe reguli ale fericirii. Mai putem vorbi de fericire în dreptul lui
Adam şi al Evei când au fost jefuiţi şi deposedaţi de proprietatea
oferită de Dumnezeu şi apoi să ajungă în mormânt?
Lucifer este vinovat mai întâi faţă de Dumnezeu şi apoi faţă de
om. Prin călcarea Legii divine, care a însemnat cea mai mare
tragedie, el a aşezat aşa-zisa lege a libertăţii născută de el, în contrast
cu Cele Zece Porunci, şi a dovedit că Dumnezeu are dreptate şi că
ascultarea de Legea Domnului este drumul fericirii. Se vede ce a
~363~
urmat de la consumarea unui singur fruct, care nu avea otravă în el.

Problema este de cine asculţi, cine este Dumnezeul tău, care vrei să-
ţi fie stăpânul şi pe mâna cui te-ai dat.
Trebuie să înţelegem de aici că Satana lucrează într-un mod
nebănuit de noi, pentru ca prin fapte aparent neînsemnate, să călcăm
întreaga Lege a lui Dumnezeu. Adam şi Eva s-au reabilitat prin harul
lui Dumnezeu şi vor fi mântuiţi, însă urmările rămân. Odată cu
căderea omului în păcat, în fiinţele noastre există injectată o otravă
de moarte. Această stare rea este urmarea călcării Legii lui
Dumnezeu. Prin ascultarea de el, născocitorul răului a inoculat în
părinţii noştri o stare de neplăcere faţă de tot ce este bine. De atunci,
omul a început să simtă că este constrâns, când este vorba să renunţe
la rău, ca să facă binele. Există în noi plăcerea de a face rău,
deoarece răul este natura noastră.
Pentru a înfăptui răul, nu trebuie să faci niciun efort psihic,
sufletesc sau trupesc. Nu se cere nicio luptă, ci mai degrabă ne este
plăcut, fiindcă el este parte din noi. Răul este ca o plăcintă sau ca o
prăjitură foarte atrăgătoare, plăcută la privit, bună la gust, dar care în
centru conţine o otravă de moarte. Aşa de bun i s-a părut şi Evei
fructul pomului din mijlocul grădinii Eden. Erau tot felul de pomi în
grădină, care mai de care mai plăcuţi din toate punctele de vedere, şi
nu mai vorbim de pomul vieţii. Toţi aceştia au fost eclipsaţi în
momentul ispitirii de a mânca din pomul răului. Tot la fel este şi
astăzi.
Alimentele neîngăduite de Dumnezeu sunt parcă mai preferate.
Gustul nostru s-a format pe ele şi par delicioase, dar conţin otrava
răului.
După ce Adam şi Eva au consumat din pomul cunoştinţei
binelui şi răului, deodată Dumnezeu le-a apărut ca un tiran care
restrânge libertatea. De unde este ideea aceasta? A existat ea înainte
de păcătuirea omului?
Înainte de păcătuire, ei n-au avut acest simţământ. Se întâlneau
cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă în răcoarea zilei şi simţeau o
deosebită plăcere în prezenţa divină, „când stelele dimineţii
izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau
strigăte de veselie” (Iov 38:7).
Pentru că are un corespondent în om, vrăjmaşul lucrează în noi
neplăcerea pentru păzirea legii.
~364~
Dar parcă este mai scuzabil ca necreştinii să aibă repulsie faţă

de lege. Ei recunosc că Dumnezeu are o Lege pe care ar trebui s-o
respecte, dar nu vor. Aceasta înseamnă să te lipeşti de diavolul. Însă
ceea ce este foarte, foarte grav şi cu mult mai grav decât atitudinea
necreştinilor este că aşa-numiţii creştini care nu sfinţesc Sabatul. Ți
nu numai că nu respectă această zi de odihnă, dar spun că Domnul a
desfiinţat Legea şi prin aceasta îi încurajează la păcat pe necreştini.
Sângele necreştinilor va fi cerut din mâna aşa-zişilor creştini.
Nepăzitorii Sabatului se folosesc de textul din Romani 5:13,
care spune: „Căci înainte de Lege, păcatul era în lume. Dar păcatul
nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege”. Prin acest text
susţin că Legea nu a fost de la început, ci Dumnezeu s-a gândit s-o
aducă la existenţă mult mai târziu. Şi găsind un alt verset în Biblie
stabilesc timpul când a fost dată pentru prima dată Legea. Baza
doctrinei lor este versetul care zice: „Legea venită după patru sute
treizeci de ani” (Galateni 3:17), care se referă la momentul rostirii
Legii pe Sinai, şi spun că, până atunci, Cele Zece Porunci nu au
existat. Ei stabilesc lucrul acesta dovedind o revoltă împotriva lui
Dumnezeu fiindcă a venit cu Legea. Se gândesc la faptul că
Dumnezeu n-a cerut oamenilor care au trăit înainte de Sinai să se
înfrâneze de la rău şi, chiar dacă l-au săvârşit, nu i-a socotit vinovaţi
în vreun fel. Iar pe noi ne socoteşte vinovaţi pentru că acum este o
Lege pe care o călcăm. Astfel Îl socotesc pe Dumnezeu răutăcios şi
părtinitor. Ba chiar am auzit pe cineva care spune că Dumnezeu a dat
Cele Zece Porunci din duşmănie. Astăzi toţi cei care au această
atitudine şi spun lucrul acesta, o fac pentru a-şi scuza atitudinea de
neplăcere pentru păzirea Celor Zece Porunci.
Nu înţeleg ce legătură este între ceea ce a fost atunci şi ce este
astăzi. Să presupunem că într-adevăr Cele Zece Porunci n-au existat
înainte de Sinai. Faptele rele săvârşite înainte de a fi Legea sunt
neţinute în seamă deoarece oamenii le-au săvârşit în necunoştinţă de
cauză. Şi într-adevăr niciun legiuitor nu poate condamna pe cineva
care a săvârşit o faptă rea înainte de a fi interzisă prin lege.
Dar Legiuitorul Universului a prevăzut răul şi a dat o Lege prin
care îl interzice. Şi ce este rău în a opri răul? Oare Dumnezeu nu
trebuia să oprească furturile, crimele, necinstirile părinţilor, desfrâul
care distruge familiile şi orice alt rău? Nu trebuia să oprească şi
consumarea a ceea ce distruge sănătatea noastră? Şi apoi, nu trebuia
~365~
să stabilească şi o zi de odihnă pentru ca, prin respectarea sau

nerespectarea ei, fiecare om să demonstreze căruia dintre cei doi
stăpâni îi aparţine? Mi se pare extraordinar că a descoperit şi a vrut
să oprească răul. În familiile noastre, şi noi venim cu reguli prin care
dorim să oprim răul.
Chiar dacă admitem că până la Sinai n-ar fi fost Cele Zece
Porunci, eu nu am trăit înainte de Sinai, când Legea nu era, ci trăiesc
astăzi, când este. Dacă cei ce au trăit înainte de Sinai n-au putut fi
condamnaţi de o Lege apărută după ei, pe mine, care trăiesc după ce
a apărut Legea, faptele contrare mă aşază sub incidenţa ei, şi voi fi
condamnat. Poate vrei să spui că Domnul a desființat Legea la cruce.
Păi atunci întreb: de ce a dat-o și apoi de ce a desființat-o? Cumva,
doar să se afle în treabă? Nu ți se pare josnic?
Din explicaţiile de până acum, cred că aţi înţeles că eu, cel care
scriu aceste rânduri, nu sunt de acord cu ideea că Legea Celor Zece
Porunci a apărut la Sinai, şi întrebarea mea este: Dacă Cele Zece
Porunci n-au existat mai înainte de Sinai, atunci pe ce bază a
condamnat Dumnezeu lumea antediluviană? Căci este clar spus că
Dumnezeu nu ţine seamă de păcat dacă omul săvârşeşte o faptă rea în
necunoştinţă de lege. Şi dacă vreţi ceva mai mult, pe ce bază l-a
socotit Dumnezeu neprihănit pe Noe dacă el nu cunoştea ce este bine
şi ce este rău? Cum a putut Noe să devină neprihănit dacă n-a avut
cunoştinţă de păcat? Cum putea el stabili ce este bine şi ce este rău,
când n-a avut un standard moral? Fiindcă numai pe baza unei legi se
stabilește binele şi răul. Legea lui Dumnezeu este standardul
neprihănirii. Apostolul Pavel spune că Dumnezeu îi socoteşte
neprihăniţi doar pe cei care fac ce spune Legea. „Pentru că nu cei ce
aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce
împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi” (Romani 2:13).
Dacă Legea a apărut de abia după aproximativ 2.500 de ani de
la creaţiune (deci la Sinai), Dumnezeu este vinovat de potopul adus
peste cei de atunci şi chiar El singur S-a descoperit ca mincinos şi
S-a condamnat prin declaraţia Sa: „Dar păcatul nu este ţinut în seamă
câtă vreme nu este o lege” (Romani 5:13). Păi, Doamne, una spui şi
alta faci? De ce i-ai omorât pe antediluvieni dacă n-au cunoscut
standardul neprihănirii? Pentru asta, nu mai eşti vrednic de încredere.
Sunt trei aspecte care apar şi prin care înţelegem că Legea a fost
dintotdeauna:
~366~
1. Dacă ar fi distrus lumea lui Noe acuzată de săvârşirea unor

păcate fără să fi existat Legea, Dumnezeu ar fi făcut o mare
nedreptate şi Satan ar fi avut câştig de cauză. Nu se pot săvârşi
păcate dacă nu este o lege care să arate păcatul. Fără Lege, păcat nu
poate exista. În felul acesta acuzaţiile lui Satan la adresa Tatălui
Ceresc, cum că este nedrept, ar fi fost îndreptăţite. Însă la Dumnezeu
nu există nedreptate.
2. Dumnezeu iubeşte fiinţele create de El şi nu poate distruge
niciun păcătos, fără să-l pună în cunoştinţă de starea şi nevoia lui.
Cei de dinaintea potopului au avut parte de lucrarea Duhului Sfânt
pentru mântuirea lor, la fel ca şi noi. Lucrarea Duhului Sfânt nu
constă în altceva decât să facă din călcători ai Legii, împlinitori ai ei.
Iar dacă Legea n-a existat, cum ar fi putut exista o lucrare a Duhului?
Şi dacă astăzi nu mai este Lege, Duhul Sfânt ce lucrare mai are de
făcut? Dacă nu este Lege, nu sunt nici călcători de Lege, şi de ce
trebuie să mai fie o lucrarea a Duhului? Pe ce bază cere Dumnezeu
pocăinţa?
Omul trebuie să se pocăiască de călcări de Lege, iar dacă Legea
s-a desfiinţat, nu mai poate fi vorba de pocăinţă. Duhul Sfânt fără
Lege, este ca şi cum eu trebuie să învăţ pe bicicletă, dar fără să am
bicicletă. Se poate???
3. În versetul 12, apostolul Pavel spune: „De aceea, după
cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat
moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din
pricină că toţi au păcătuit” (Romani 5:12).
Păcatul este călcarea Legii. Şi plata păcatului este moartea.
Dacă Legea nu era încă din Eden, cum s-a păcătuit şi cum a apărut
moartea? Deci dacă „moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din
pricină că toţi au păcătuit”, înseamnă că, pe baza cunoaşterii Legii,
au păcătuit părinţii noştri şi urmările s-au transmis urmaşilor lor, care
nu sunt omişi de Duhul Sfânt pentru a le descoperi ce este bine şi ce
este rău, pentru îndreptare.
Revenind la Romani 5:13: „Căci înainte de Lege, păcatul era în
lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege”,
înţelegem că Legea nu era scrisă, dar nu că Dumnezeu nu avea
Legea. Un singur lucru este adevărat, şi anume: atunci când Legea nu
era scrisă, s-a pierdut în timp cunoaşterea ei în detaliu, dar şi aceasta
din lipsă de interes. Şi pentru că au apărut oameni care n-au mai
~367~
cunoscut cerinţa Legii, „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de

neştiinţă, dar „porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să
se pocăiască” (Fapte 17:30). Deci El n-a desfiinţat Legea pentru că
oamenii au păcătuit, ci dimpotrivă, a descoperit-o tuturor şi cere
păzirea ei.
Dumnezeu a luat măsuri ca şi cel ce nu cunoaşte Legea în
detaliu să cunoască ce este bine şi ce este rău.
Aşezând în contrast neamurile cu iudeii, care aveau Legea, dar
n-o respectau, apostolul Pavel spune: „Neamurile, măcar că n-au
lege, fac din fire lucrurile Legii. Prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi
sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în
inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc cugetul lor şi
gândurile lor care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele”
(Romani 2:14,15).
Lucrarea Legii este scrisă în conştiinţa noastră, care ne mustră
când păcătuim. Conştiinţa însă poate fi ucisă dacă noi ne vom
împotrivi mustrărilor şi îndemnurilor ei, sau poate fi trezită şi devine
mai sensibilă, dacă urmărim să cunoaştem voia lui Dumnezeu şi
dorim s-o împlinim.
În acest context se înţelege că cei care s-au născut mai târziu din
părinţi dezinteresaţi în a cunoaşte voia lui Dumnezeu n-au cunoscut
Legea în toate amănuntele ei. Şi referindu-se la aceştia apostolul
Pavel spune că „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi
porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”
(Fapte 17:30).
Atunci când călcătorul Legii care n-a avut posibilitatea de a
cunoaaște Legea se întoarce la Dumnezeu, păcatele făcute din
necunoaşterea deplină a Legii, nu sunt ţinute în seamă. Dar şi cel ce
a cunoscut Legea, dacă se va întoarce de la călcările lui de Lege, va
fi iertat. Însă nici unul, nici celălalt nu va fi iertat dacă nu se
pocăieşte, fiindcă şi unul, şi altul cunosc voia lui Dumnezeu.
Gândurile ori îi învinovăţesc, ori îi dezvinovăţesc.
Faptul că voia lui Dumnezeu a fost transmisă din generaţie în
generaţie, prin viu grai, este dovedit de Mântuitorul, când le vorbeşte
contemporanilor Săi de tăierea împrejur. El spune că nu Moise a fost
primul care a primit porunca privitoare la tăierea împrejur: „Moise v-
a dat porunca privitoare la tăierea împrejur; nu că ea vine de la
Moise, ci de la patriarhi” (Ioan 7:22).
~368~
Dumnezeu a făcut cunoscută Legea Sa fiecărei generaţii care a

trăit pe pământ până la Sinai.
„Patriarhi” sunt numiţi cei care au avut descoperiri directe de la
Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu a fost ca prin ei să ducă lumina
tuturor oamenilor. Descoperim, fără îndoială, că Dumnezeu a avut
bărbaţi de felul acesta în toate timpurile. Adam este primul patriarh.
El a trăit 930 de ani şi cu siguranţă a spus atâtor generaţii cum a fost
în prima zi a existenţei lui, care au fost primele cuvinte pe care i le-a
spus Dumnezeu, cum a fost aşezat în grădină, care au fost poruncile
Domnului, cum a fost în primul Sabat, cum arătau pomii de acolo,
cum era pomul vieţii şi cum arăta şi pomul cunoştinţei binelui şi
răului, ce a simţit şi ce s-a petrecut cu el după ce a mâncat din pom,
cum s-a ascuns, apoi discuţia pe care a avut-o cu Dumnezeu după
păcătuire, cât şi făgăduinţa răscumpărării. Toate acestea şi multe
altele, lumea de atunci le-a putut cunoaşte direct de la sursă. Nu
puteau fi mai mult valabile poruncile învăţate din carte, decât din
trista experienţă a călcării lor, descrisă chiar de făptaş.
Contemporanii lui Adam au stat de vorbă cu el (doar erau fiii lui) şi
au cunoscut toate lucrurile acestea, apoi le-au transmis mai departe.
Dacă Dumnezeu la creaţiune a făcut Sabatul pentru om, Adam a
serbat Sabatul? Poate spune cineva că nu? Oare dacă Adam nu cădea
în păcat, trebuia să serbeze veşnic această zi de odihnă el şi urmaşii
lui? Sigur că da. Şi dacă a căzut în păcat, de ce să nu mai fie valabilă
cerinţa lui Dumnezeu de a păzi Sabatul? Scrie undeva că, după
păcătuirea părinţilor noştri, Dumnezeu a spus că nu mai trebuie
păzit? Nu, ci tocmai pentru că nu a fost păzit Sabatul s-a ajuns la
idolatrie şi la o decădere aşa de mare încât Dumnezeu a trebuit să
nimicească lumea antediluviană?
Când Domnul Hristos a fost pe pământ, ce nevoie mai aveau de
Lege scrisă cei care erau învăţaţi de El? Nu era El Legea
întruchipată? Cine este mai mare: Scriptura sau Cel care a scris-o?
Tot aşa şi cu Legea în vremea lui Adam. El ştia ce înseamnă
călcarea Legii şi mărturia lui despre ceea ce înseamnă neascultare de
Lege era mult mai puternică decât o Lege în ramă. În fiecare a şaptea
zi orice om putea să vină la întâlnire cu Dumnezeu, auzind din gura
lui Adam istoria de început a lumii noastre, dar oamenii n-au vrut. Şi
n-au păzit Legea nu pentru că n-a existat sau n-au cunoscut-o, ci
pentru că nu le-a plăcut.
~369~
Al doilea motiv pentru care oamenii s-au depărtat de Dumnezeu

prin călcarea Legii Sale, este plăcerea de a păcătui nu imposibilitatea
cunoaşterii Legii şi păzirii ei.
Care este motivul călcărilor de Lege astăzi? Nu avem Legea
scrisă? Câte Biblii sunt astăzi? Oricine vrea poate avea câte doreşte.
Călcările de Lege au loc pentru că nu ne place voia lui
Dumnezeu. Lucrarea pe care o face Satana este să-i determine pe
oameni să calce Legea lui Dumnezeu, pentru că în felul acesta ei nu
mai pot rămâne în graţia divină. Determinarea de a călca Legea este
singura metodă a Diavolului de a-i câştiga pe oameni de partea sa.
Altă soluţie nu are. Dacă vei păzi Legea lui Dumnezeu, Satana nu va
avea reuşită la tine.
Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni în păcatele lui, ci
mântuieşte pe oricine din păcat. Poate fi Domnul Isus Mântuitor din
păcat pentru cineva care nu exclude păcatul din viaţa lui? Poate
vreun predicator al Evangheliei să-i spună unui păcătos că L-ar putea
primi pe Isus şi iertarea de păcat fără să renunţe la păcat? Şi ce este
păcatul? Păcatul este călcarea Legii. „Oricine face păcat face şi
fărădelege; şi păcatul este fărădelege” (1Ioan 3:4).
Noi, oamenii, am dori să călcăm Legea lui Dumnezeu şi să
avem parte şi de mântuire. Dar nu se poate aşa ceva.
Studiind Sfânta Scriptură, descoperim o linie genealogică a
bărbaţilor credincioşi ieşiţi din Adam, cărora el le-a încredinţat
adevărurile divine. De aici înţelegem că Dumnezeu a avut în toate
timpurile bărbaţi credincioşi, cărora le-a făcut cunoscută Legea Sa,
pentru ca, la rândul lor, să o descopere contemporanilor lor.
De la căderea în păcat până la potop au trecut 1.656 de ani, iar
dintre aceştia Adam a trăit 930. Vă daţi seama câte generaţii de
oameni l-au văzut pe Adam? Apoi de la Adam până la Noe, găsim
bărbaţi credincioşi, „epistole vii citite şi cunoscute de toţi oamenii”,
pe care Dumnezeu i-a folosit spre a răspândi cunoaşterea de El.
Enoh este al şaptelea patriarh de la Adam. El s-a născut în anul
622 şi a fost contemporan cu Adam 308 ani. Despre el se spune că a
umblat trei sute de ani cu Dumnezeu şi apoi a fost luat la cer. În
umblarea lui cu El, nu credeţi că Dumnezeu i-a făcut cunoscute
poruncile Sale ca să le împlinească şi să le transmită tuturor
oamenilor? N-a evanghelizat el lumea, umblând cu Dumnezeu 300
de ani?
~370~
Metusala, bunicul lui Noe, care a murit în anul potopului, a trăit

969 de ani. El a fost contemporan cu Adam 243 de ani. Sunt sigur că
printre cei care au murit la potop au fost şi alţii contemporani cu
Adam. Ei au putut să audă direct de la sursă istoria aşezării în Eden a
lui Adam, cum Dumnezeu a declamat poruncile Sale, au auzit
povestea ispitirii şi a căderii în păcat.
Metusala a fost printre cei care au auzit, au cunoscut şi au
învăţat direct de la Adam toate lucrurile lui Dumnezeu şi le-a
transmis mai departe. Noe a trăit cu bunicul său 600 de ani. Chiar şi
fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, l-au văzut şi l-au auzit pe Metusala,
fiindcă aveau în jur de 100 de ani când a murit el.
Prin Noe, Dumnezeu a chemat lumea la pocăinţă timp de 120 de
ani. Mai mult decât prin vorbă, el a făcut ceva neobişnuit şi ciudat
pentru vremea aceea, tocmai pentru a atrage atenţia întregii lumi,
într-un mod cu totul deosebit. Prin viaţa şi activitatea lui, care
dovedeau că este un bărbat al lui Dumnezeu, Noe a condamnat lumea
antediluviană.
După potop, lumea s-a înmulţit din fiii lui Noe, care cunoşteau
mai bine ca Adam ce urmări aduce călcarea Legii lui Dumnezeu.
Câteva generaţii au putut auzi direct de la Noe şi de la fiii lui toată
istoria potopului, care a însemnat plata călcării Celor Zece Porunci.
Curcubeul putea şi poate fi văzut ca un semn al legământului lui
Dumnezeu cu Noe şi familia lui şi, bineînţeles, cu toţi oamenii, însă
el ne lasă două amintiri:
1. Dumnezeu îi va mântui doar pe cei neprihăniţi.
2. Va nimici pe orice călcător de Lege.
Noe, care a mai trăit încă 350 de ani după potop, împreună cu
fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, cei trei capi de familii, au cunoscut voia
lui Dumnezeu. Ei au simţit şi au văzut mânia lui Dumnezeu faţă de
călcătorii Legii Sale care n-au vrut să se pocăiască şi au transmis mai
departe cerinţa ascultării de Cele Zece Porunci.
Avraam a fost contemporan cu Noe 58 de ani şi mult mai mult
cu fiii săi. El s-a născut în anul 1948 de la creaţiune, iar Noe a murit
în anul 2006. Sem, fiul lui Noe şi străbunicul lui Avraam, s-a născut
înainte de potop cu 100 de ani şi a trăit încă 33 de ani după ce
Avraam a murit. Se înţelege clar că Avraam a putut să audă din gura
lui nu numai istoria nelegiuiri lumii antediluviene, ci şi tot ce spusese
Metusala din partea lui Adam. Noe şi fiii lui i-au povestit cum
~371~
Dumnezeu le-a descoperit hotărârea de nimicire a călcătorilor Legii

Sale, cât şi motivul pentru care i-a salvat pe ei. Dumnezeu a declarat
că „Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui:
Noe umbla cu Dumnezeu.” Ar putea umbla cu Dumnezeu un călcător
al Legii Sale? În plus, cel care umblă cu Dumnezeu are obligaţia de a
descoperi la orice făptură voia Sa.
În concluzie, Avraam a avut cunoştinţă de toate lucrurile sfinte,
fiind învăţate de la înaintaşii lui şi de la Dumnezeu. El le-a trăit şi a
fost hotărât să le transmită mai departe. De aceea Tatăl Ceresc a
văzut în el un potenţial slujitor credincios şi, în Geneza 18:19, ni se
descopere declaraţia Sa: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să
poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului,
făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească
faţă de Avraam ce i-a făgăduit.”
Tocmai acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu l-a făcut un
popor. Avraam urma să ţină Calea Domnului şi avea să le
poruncească şi urmaşilor lui s-o ţină.
Dar care credeţi că a fost motivul pentru care Dumnezeu l-a
separat pe Avraam de restul lumii? Nu putea El să aibă grijă de
Avraam, sau nu putea Avraam să-I fie credincios Domnului în
localitatea Ur, din Caldeea? Oare numai pentru a-i fi bine lui Avraam
i-a zis Dumnezeu să vină într-o altă ţară?
Planul lui Dumnezeu cu el reiese clar din Geneza 12:1-3:
„Domnul zisese lui Avram: ’Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa
tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un
neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o
binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi
blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor
fi binecuvântate în tine’” (Geneza 12:1-3).
Dumnezeu l-a scos pe Avraam din Ur, din Caldeea, spre a fi o
binecuvântare pentru toate neamurile de oameni. Scopul separării şi
înmulţirii lui a fost ca poporul ieşit din el să fie deosebit şi să atragă
atenţia întregii lumi. Evreii urmau să cunoască întreaga voie a lui
Dumnezeu şi, prin ei, lumea întreagă să-L descopere pe marele
Dumnezeu adevărat şi voia Sa.
Ieşirea lui Avraam din Ur, din Caldeea, ca slujitor al lui
Dumnezeu, este un simbol al ieşirii fiecărui credincios din lumea
aceasta pentru a-L urma pe Hristos. Nu vreau să spun că trebuie să ne
~372~
izolăm de societate, ci să fim deosebiţi de lume. A fi deosebit de

lume înseamnă a avea legi de vieţuire deosebite.
În toate aspectele vieţii, adevăratul popor al lui Dumnezeu
trebuie să fie deosebit, pentru a trezi curiozitatea, a atrage atenţia
celorlalţi şi, în felul acesta, să-L descopere pe Dumnezeu şi voia Sa
pentru mântuirea tuturor.
Printre lucrurile care izbesc dintr-odată privirea oamenilor în
deosebirea dintre poporul lui Dumnezeu şi restul lumii, sunt sfinţirea
Sabatului şi alimentaţia deosebită. Restul lumii nu are aceste două
puncte. Măcar că se vorbește de Cele Zece Porunci, două dintre ele
sunt tratate ca inexistente, şi anume porunca a patra, referitoare la
sfinţirea Sabatului, şi a zecea, care se referă la a nu pofti lucrurile
diavolului, incluzând şi alimentele pe care Dumnezeu le socoteşte
necurate.
În cartea Genezei, plin de satisfacţie, Dumnezeu face o
declaraţie interesantă despre Avraam, care a trăit înainte de Sinai,
adică atunci când se consideră că nu existau Cele Zece Porunci,
zicând: „Pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce
i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele”
(Geneza 26:5).
Când spune a „ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut”,
Dumnezeu Se referă la ascultarea lui Avraam de a ieşi din Ur, din
Caldeea.
Apoi „a păzit poruncile Mele” se referă la Cele Zece Porunci.
„Orânduirile Mele şi legile Mele” se referă la tăierea împrejur, la
deosebirea animalelor curate de cele necurate şi la regulile privitoare
la jertfele pe care le aducea. Nu puteau fi aduse ca jertfă animale
necurate. Orânduirile sunt regulile ritualului religios.
Se înţelege clar de ce Dumnezeu a spus: „Avraam a păzit ce
i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele”
(Geneza 26:5).
Cum poţi păzi ce nu cunoşti? Cum putea spune Dumnezeu că
Avraam a păzit poruncile Sale dacă El nu adusese la existenţă
Legea? Nu se poate vorbi de o Lege care nu există şi cu atât mai mult
de păzirea ei. Însă Avraam a cunoscut Cele Zece Porunci fiindcă
existau, le-a păzit şi le-a transmis mai departe.
Este foarte interesant că nu un om face această declaraţie, ci
chiar Dumnezeu. Oare să mintă El când spune că Avraam a păzit
~373~
poruncile Sale? Declaraţia aceasta pe care a făcut-o Dumnezeu nu

putea fi făcută decât în urma unei judecăţi la care Satana participă ca
să pârască. Satana, care cunoaşte toate lucrurile, ar fi bucuros să
descopere măcar o greşeală la Dumnezeu. Şi nu este numai el.
Trebuie să fim conștienți că Dumnezeu este înconjurat şi de alte
fiinţe care sunt mai presus de noi, oamenii, şi urmăresc tot ce zice şi
ce face El. Iar Dumnezeu nu poate face declaraţii mincinoase. Deci
Avraam a cunoscut şi a păzit poruncile Domnului cu mult timp
înainte de Sinai. Ele au existat dintotdeauna.
Înţelegem de aici că toate celelalte porunci despre care se spune
că le-a păzit Avraam, i-au fost repetate de Tatăl Ceresc, spre a le
cunoaşte foarte bine. Dar nu Dumnezeu a limitat descoperirea
luminii doar la anumite persoane, ci oamenii au refuzat lumina. Aşa
cum lui Avraam i-au fost descoperite poruncile, puteau fi descoperite
oricui dorea. Măcar să fi găsit Dumnezeu oameni care să dorească să
asculte de El, şi n-ar fi rămas ei în necunoştinţă de Cele Zece
Porunci. Dar din lumea lui Avraam, Dumnezeu descoperă un singur
om care vrea să asculte de El şi doar acestuia îi descoperă poruncile.
Sale. Ce credeţi? Nu S-ar fi făcut Dumnezeu vinovat faţă de alţii care
ar fi vrut să cunoască Legea Sa, dacă El nu le-ar fi descoperit-o? Cei
ce spun că, înainte de Sinai, Cele Zece Porunci n-au existat Îl face
mincinos pe Dumnezeu.
Şi Iosif a trăit cu mult înainte de Sinai. Când Iosif a fost rob în
casa lui Potifar, vă amintiţi că soţia acestuia a vrut să săvârşească
adulter cu el. Iosif a răspuns cu un „Nu” hotărât, spunând: „Cum aş
putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?” (Geneza 39:9).
Dacă Iosif nu cunoştea Cele Zece Porunci, de unde ştia el că
adulterul este un păcat aşa de mare?
Chiar dacă nu erau încă scrise, Cele Zece Porunci puteau fi
cunoscute de toţi care voiau să le cunoască şi să le păzească. Astăzi,
când sunt atâtea Biblii în care este scrisă Legea, de ce desfrâul este la
culme şi prezentat în toate ziarele, revistele, reclamele, la televizor și
pe internet? Cine este vinovat că mâine, majoritatea oamenilor vor fi
aruncaţi în iazul de foc: Dumnezeu sau omul? Ce putea face Tatăl
Ceresc mai mult şi n-a făcut pentru fiecare?
Cei care susţin că Biblia nu face referire la Legea lui Dumnezeu
înainte de Sinai pot descoperi aceeaşi atitudine de respingere a Legii
~374~
lui Dumnezeu ca a lor la înaintaşii lor necredincioşi. Dacă susţinem

că până la Sinai n-au existat Cele Zece Porunci, îi scuzăm pe cei
dinainte de Sinai. Însă ne incriminăm pe noi, fiindcă recunoaştem că
de la Sinai există Legea lui Dumnezeu de care nu vrem să ascultăm.
Oricum, nu avem niciun suport prin care să susţinem că Legea
lui Dumnezeu nu a fost dintotdeauna. Astăzi nu putem fi scuzaţi
nicidecum de atitudinea de nepăzire a Legii, căci ştim că Cele Zece
Porunci au fost date la Sinai, chiar în formă scrisă pentru planeta
noastră.
Totuşi pentru a ne susţine firea pământească împotrivitoare
păzirii Legii şi în acelaşi timp pentru a ne măguli că Îi slujim lui
Dumnezeu, spunem că Legea a fost dată pentru evrei. Mă întreb dar:
cum justificăm călcarea poruncii a patra care se referă la sfinţirea
Sabatului ca zi de odihnă care a fost făcut pentru om la creaţiune?
Mai avem justificare pentru nepăzirea Sabatului, când el n-a fost
făcut numai pentru evrei, ci pentru toţi oamenii?
Atitudinea de respingere a Legii o moştenim de la Diavolul,
care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu lovind în Legea Sa. Şi
tocmai pentru a se face cunoscut tuturor, Dumnezeu a ales pe
Avraam şi pe urmaşii lui. În felul acesta, prin Avraam şi urmaşii lui,
Dumnezeu a pregătit o binecuvântare pentru toate familiile
pământului. Noi spunem că prin venirea Mântuitorului avem
binecuvântările pe care Dumnezeu le promisese lui Avraam şi ne
referim la partea care ne convine. Adică la răscumpărarea prin crucea
Sa, dar ne lepădăm de păzirea Legii. Însă studiind viaţa Domnului,
descoperim că, în toate zilele vieţii Sale pe acest pământ, n-a făcut
altceva decât să vorbească despre Legea lui Dumnezeu, prin grai şi
faptă. Punctul unu din programul Său a fost ca „pentru dreptatea Lui
Dumnezeu, să vestească o lege mare şi minunată” (Isaia 42:21).
Domnul Hristos a fost deosebit faţă de lume prin faptul că a
păzit strict Cele Zece Porunci.
Spuneam puţin mai înainte că atenţia lumii este atrasă numai de
ceva deosebit. Pentru a atrage atenţia lumii la Dumnezeu, trebuie să
fim deosebiţi. Iar Dumnezeu a spus că poporul Său trebuie să fie
deosebit, arătând şi prin ce avea să fie deosebit.
„Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul,
Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în
stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi
~375~
înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi

vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ’Acest neam mare este un
popor cu totul înţelept şi priceput! ’” (Deuteronom 4:5.6).
De exemplu, când evreii erau robi sub domnia medo-persană,
aceştia au văzut în ei că erau deosebiţi faţă de toate popoarele lumii.
„Atunci Haman a zis împăratului Ahaşveroş: ’În toate ţinuturile
împărăţiei tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are
legi deosebite de ale tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului’”
(Estera 3:8).
Aţi sesizat prin ce se deosebea poporul Israel de toate celelalte
popoare? Prin legile deosebite pe care le avea. Iar prin trăirea lor,
descoperea caracterul lui Dumnezeu. Dacă vrei ca Tatăl Ceresc să te
socotească fiul Său, trebuie să trăieşti după Legea Sa, pentru a te
asemăna cu Tata.
Ajungând la Sinai, poporul Israel primeşte Cele Zece Porunci,
auzindu-L pe Dumnezeu care rostea fiecare poruncă. Apoi Domnul
i-a dat lui Moise cele două table, pe care erau scrise Cuvintele Sale.
Ele au fost puse în chivotul din Cortul Întâlnirii.
Aici mai apare un alt motiv pentru care Cele Zece Porunci n-au
fost scrise înainte de Sinai. Ele urmau să fie lucrarea specială a lui
Dumnezeu, printr-o declamare cu gura Sa, într-o atmosferă deosebit
de solemnă, prin scrisul cu degetul Său, prin aşezarea tablelor în
chivot în Templul Sfânt şi prin faptul că ele trebuiau purtate cu
respect deosebit şi numai de anumiţi oameni. În felul acesta,
Dumnezeu a dorit să atragă atenţia întregii lumi asupra Legii Sale. A
dorit să spună că Cele Zece Porunci sunt cele mai importante
Cuvinte ale Sale.
Aşa cum reiese din cele spuse mai înainte, în Legea aceasta este
cuprinsă toată voia lui Dumnezeu. Orice lucrare pe care o facem,
orice gând pe care îl nutrim, orice vorbă pe care o spunem, orice
atitudine pe care o descoperim sau orice altceva, totul se încadrează
ori la împlinirea Celor Zece Porunci, ori la călcarea lor.
Am spus că, înainte ca să creeze vreo fiinţă, Dumnezeu a adus la
existenţă Legea Sa. Apocalipsa 11:19 spune: „Şi Templul lui
Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul
legământului Său, în Templu Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete,
un cutremur de pământ, şi grindină mare.”
~376~
Aici ni se descoperă că Dumnezeu a scris Cele Zece Porunci pe

două table şi le-a pus într-un chivot în Templul din cer. A declarat
Legea aceasta ca fiind desăvârşită, adică nu mai are nimic de
modificat la ea şi a scris-o în mintea şi în trupul fiinţelor create de El.
Revenind la Locaşul Sfânt de închinare pe care l-a făcut Moise,
descoperim că a fost făcut după un chip care i-a fost arătat de
Dumnezeu pe munte. Acela era originalul. Acolo, în Sfânta Sfintelor,
Moise a văzut un chivot în care sunt tablele originale pe care este
scrisă Legea lui Dumnezeu. Iar tablele Legii pe care Dumnezeu i le-a
dat lui Moise erau o copie a celor din cer. El le-a aşezat în Sfânta
Sfintelor, după porunca Domnului, pentru a fi exact ca în cer. Şi dacă
Dumnezeu a poruncit ca Legea să fie scrisă peste tot pentru a fi
cunoscută şi învăţată de fiecare om, înseamnă că în cer este pe deplin
cunoscută. (Deuteronom 6:6-9)
Mai târziu, când a făcut Templul, Solomon l-a făcut tot după
originalul din cer. David i-a încredinţat toate materialele pe care le
pregătise pentru construcţia Templului, dar i-a dat şi proiectul pe
care Dumnezeu i-l dăduse.
„David a dat fiului său Solomon chipul prispei şi clădirilor,
odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru şi al odăii pentru
scaunul îndurării. I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor
ce trebuiau să fie de aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul
tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele
fiecărei slujbe”.
„Toate acestea”, a zis David, „toate lucrările izvodului acestuia,
mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui”
(1 Cronici 28:11,14,19).
În concluzie, tot ceea ce Dumnezeu a spus să se facă pe pământ,
era o copie a ceea ce este în cer. Dacă cineva crede că Dumnezeu a
modificat Legea, se lasă amăgit de Diavolul, care de la început a
lovit în Legea Sa. Hai să ne gândim la câteva lucruri:
1. Dumnezeu spune că a făcut numai lucrări desăvârşite. El a
adus la existenţă o Lege perfectă şi a spus tuturor fiinţelor să asculte
de ea. A declarat că este desăvârşită.
2. A făcut-o cunoscut omului de pe pământ şi, potrivit cu
cerinţa poruncii a patra, Dumnezeu Se odihneşte în ziua a şaptea,
dându-i omului un exemplu de sfinţire a zilei de odihnă, cerându-i să
facă şi el la fel.
~377~
3. Prin scriitorii Vechiului Testament, Dumnezeu declară din

nou că Legea Sa este desăvârşită. David, inspirat declară: „Legea
Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia
Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor”
(Psalmi 19:7).
Să ne gândim ce imagine Şi-ar fi format Dumnezeu dacă, la
moartea Fiului Său, ar fi desfiinţat Legea, aşa cum susţin mulţi. Sau
mai concret, conform opiniei multora să presupunem că ar fi
desfiinţat doar Sabatul şi l-ar fi înlocuit cu duminica. Ce ar fi zis
îngerii sfinţi de poruncile lui Dumnezeu? Ei au auzit declaraţia că
Legea Domnului este desăvârşită. Şi atunci gândiţi-vă: cum L-ar fi
privit ei pe Dumnezeu dacă El ar fi a modificat Legea Sa? Nu s-ar fi
întrebat: „Oare dacă Legea este desăvârşită, atunci cum de o
modifică?”
Acum aş dori să întreb şi eu: mai poate fi Dumnezeu vrednic de
încredere când are aprecieri injuste? Prima dată declară că Cele Zece
Porunci sunt desăvârşite, iar apoi constată că nu mai sunt desăvârşite.
Îl mai pot considera îngerii pe Dumnezeu desăvârşit? Dar dumneata?
Mai este El vrednic de încredere?
Apoi, potrivit cu susţinerea că prin moartea Sa, Domnul a
desfiinţat Legea sau Sabatul, vreau să întreb: de ce trebuia să moară
pentru a o desfiinţa? Ar fi fost întru totul nejustificată moartea Sa
dacă ar fi murit pentru a desfiinţa Legea. Eu L-aş fi întrebat: de ce a
trebuit să mori pentru ca să desfiinţezi Legea? Nu puteai s-o faci fără
să mori?
Dacă ar fi procedat aşa, nu ar fi avut aprecieri nici cât mine.
Dacă desfiinţarea Legii era problema, eu o desfiinţam fără să sufăr.
Poate se pare că L-am dispreţuit pe Domnul când am spus că
n-ar fi avut aprecieri nici cât mine dacă murea pentru ca să
desfiinţeze Legea. Dar ţie, care crezi că Domnul a murit ca s-o
desfiinţeze, nu ţi se pare că L-ai coborât pe Dumnezeu mai prejos
decât mine, care sunt doar o fiinţă limitată? Căci dacă se putea
desfiinţa, de ce mai trebuia să moară? Să suferi atât, ca apoi să ajungi
tot acolo unde puteai să ajungi fără să suferi?
Mă mir cum cei care susţin că, la moarea lui Isus, s-a modificat
Legea nu se gândesc la dispreţul pe care I-l adresează Domnului.
Prin ceea ce susţin, ei spun de fapt că Dumnezeu n-a făcut ceva
desăvârşit atunci când a făcut Legea. Oare Domnul a venit să ne
~378~
scutească de împlinirea Legii sau să plătească pentru călcările

noastre de Lege? Eu nu cred că este totuna a plăti pentru călcarea
Legii cu a fi scutit de a împlini Legea. Eu n-am auzit vreodată pe
lumea aceasta că cineva care a plătit o cauţiune pentru un călcător de
lege l-a scutit pe acesta de a împlini Legea după ce cauţiunea a fost
plătită. Plata aceea a fost pedeapsa pentru călcările de lege săvârşite
până atunci. Însă, dacă va mai săvârşi o altă călcare de lege, făptaşul
eliberat prin plătirea cauţiunii, va plăti din nou.
Dacă se putea rezolva problema mântuirii noastre altfel, de ce
mai trebuia să moară Domnul? Dacă Domnul a schimbat porunca a
patra din Legea Sa, înseamnă că, în cer Dumnezeu a schimbat tabla
pe care era scrisă porunca a patra şi a făcut altă tablă pe care n-a mai
scris că Sabatul este ziua Sa de odihnă, ci duminica, aşa că şi în cer
se sfinţeşte duminica.
Înainte de moartea Sa, când se păstra Sabatul, Domnul ne-a spus
să ne rugăm „să se facă precum în cer aşa şi pe pământ”. Altă
variantă eu n-am mai auzit. Dar cred că, de la moartea Sa încoace,
dacă sigur a pus duminica în locul Sabatului, trebuie să ne rugăm „să
se facă precum e pe pământ aşa şi în cer”. Însă dacă Dumnezeu a
schimbat o dată Sabatul pentru că n-a fost desăvârşit, alegându-Se cu
o mare ruşine trăită în faţa fiinţelor extraterestre, trebuie s-o mai
schimbe încă o dată, după venirea Domnului, alegându-se cu o altă
ruşine, deoarece Biblia spune că pe noul pământ tot Sabatul va fi
serbat în întreaga veşnicie.
„Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le
voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul, aşa vor dăinui şi
sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare
Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice
Domnul” (Isaia 66:22,23).
La venirea Domnului se vor restabili lucrurile. Va fi „cum în
cer şi pe noul pământ”. Ce înseamnă aceasta? Va fi doar o singură
Lege – Cele Zece Porunci neschimbate. Aceasta este şi rămâne
hotărârea lui Dumnezeu. Eu cred că El este desăvârşit şi la fel este şi
Legea Sa – perfectă, deoarece este copia caracterului Său. Este
exprimarea perfecţiunii. Numai dacă Se schimbă Dumnezeu, se
schimbă şi Legea Sa. Însă, contrar ideii de schimbare, Dumnezeu
spune: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6).
„Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). „Orice ni
~379~
se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl

luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”
(Iacov 1:17).
Dacă într-adevăr Sabatul a fost schimbat, înseamnă că
declaraţiile acestea nu reclamă un Dumnezeu stabil, ci unul care
spune una azi, şi alta mâine. Eu însă rămân la ceea ce am spus întâi,
fiind convins că: „El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, căci
toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără
nedreptate, El este drept şi curat” (Deuteronom 32:4). „Lucrările
mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt
adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi
neprihănire” (Psalmi 111:7,8).
Dacă Dumnezeu declară că „toate căile Lui sunt drepte” şi
„toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute
cu credincioşie şi neprihănire”, atunci cum să-l cred pe Diavol, care
spune că, la moartea Domnului, Tatăl Ceresc a desfiinţat Legea,
făcând să se înţeleagă faptul că n-a fost desăvârşită? Tu poţi crede ce
vrei! Eu nu vreau să-l cred pe Satana şi astfel să-L fac mincinos pe
Dumnezeu. Satana va pieri din pricina minciunilor lui, însă eu nu
vreau să pier, lăsându-mă amăgit de el ca şi îngerii care au trecut de
partea lui. Cine vrea să se lase amăgit va pierde.
Vă invit să parcurgeţi drumul următor pentru a descoperi ce
anume dă valoare jertfei Domnului. FAMILIA merge la BISERICĂ
şi acolo PASTORUL vorbeşte din EVANGHELIE despre ISUS
MÂNTUITORUL care a murit pe CRUCE pentru PĂCATELE
noastre. Păcat, înseamnă CĂLCAREA LEGII.
Motivaţia crucii este susţinerea Legii, iar mântuirea noastră este
implicită. Dacă mântuirea ne putea fi acordată prin desfiinţarea
Legii, Isus nu trebuia să moară. Odată desfiinţată Legea, nici
Diavolul şi niciun om nu mai putea fi condamnat. Apoi, despre iazul
de foc, care este moartea a doua, moartea veşnică, nu se mai putea
vorbi.
LEGEA descoperă păcatul, iar oamenii sunt descoperiţi ca
păcătoşi numai dacă există o LEGE care să descopere acest lucru.
Dacă, potrivit cu susţinerea unora, LA CRUCE LEGEA A FOST
DESFIINŢATĂ, înseamnă că, de la cruce încoace, PĂCAT ŞI
PĂCĂTOŞI nu mai există. Astfel Dumnezeu îi poate condamna
pentru călcări de Lege doar pe cei dinainte de cruce. Pe noi, în niciun
~380~
caz. Şi dacă Legea a fost pentru ei, cu siguranţă şi suferinţa de la

cruce a Mântuitorului a fost produsă doar de cei dinainte de moartea
Sa. Astfel, ISUS n-a murit pentru păcatele mele şi nici pentru ale
vreunuia dintre cei care s-au născut de la cruce încoace. Jertfa Sa nu
are nicio valoare pentru mine. EVANGHELIA nu este pentru noi, ci
pentru cei dinainte de răstignirea Mântuitorului. PASTOR nu trebuie
să existe. BISERICA este doar o născocire omenească şi trebuie să
se desfiinţeze. FAMILIA merge degeaba la Biserică. Membrii ei pot
trăi „în chefuri şi în beţii, în curvie şi fapte de ruşine”, deoarece
oamenii nu mai pot comite păcat, fiindcă o Lege care să-i condamne
nu mai există.
Te rog, iubite cititor, să iei seama foarte atent şi să observi că,
desfiinţând Legea, totul cade. Eu nu mai am nevoie de un Mântuitor
ca Isus, deoarece ne mai având păcat, nu are ce să-mi ierte. Și dacă
El vrea să spună că a murit pentru mine, a murit degeaba.
Să creadă cine o vrea că la cruce Isus a desfiinţat Legea, dar eu
nu cred. Prin desfiinţarea Legii, Îşi făcea jertfa fără nicio valoare.
Tocmai Legea dă valoare crucii.
Citind în Apocalipsa 11, descoperim lucruri deosebite care se
vor întâmpla cu puţin timp înaintea plecării Domnului Hristos spre
pământ, când harul este încheiat şi soarta fiecărui om este stabilită.
„Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit
glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile
Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii
vecilor. Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernice, care eşti
şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai
început să împărăţeşti. Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer,
a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul
Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi
grindină mare” (Apocalipsa 11:15,17,19).
Atenţie! Prin fereastra cerului ce se va deschide cu puţin timp
înainte de venirea Domnului, tot pământul va vedea Tablele Legii lui
Dumnezeu, aşezate în chivotul din cer. Pe tabla întâi, într-o strălucire
deosebită, se va arăta porunca a patra, ce se referă la Sabat ca zi de
odihnă. Te întreb: ce vei face în ziua aceea, când „Templul lui
Dumnezeu, care este în cer”, se va deschide şi vei vedea că, pe tabla
întâi, scrie: „Adu-ţi aminte de ziua A ŞAPTEA (sâmbăta) ca s-o
sfinţeşti”?
~381~
Această zi constituie semnul lui Dumnezeu, iar tu n-ai păstrat-o,

ci ai păzit duminica, ziua întâi, ascultând de amăgirea Diavolului
care are ca semn al său această zi. Vei descoperi cu mare, mare
durere că ai pierdut ocazia mântuirii şi că te aşteaptă o răsplată
înfricoşătoare. Toţi cei ce n-au păzit Sabatul Domnului vor descoperi
acelaşi lucru.
Inspirat de Dumnezeu, Solomon, împăratul lui Israel, spune: „Să
ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu
şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci
Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va
face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul
12:13.14).
Când zice „datoria oricărui om”, nu înseamnă doar a oricărui
om dintre evrei, (aceasta potrivit cu susţinerea că Sabatul a fost dat
evreilor), ci se referă la fiecare om din lumea aceasta. Însă după cum
am văzut, lumea s-a împărţit în două: credincioşi şi necredincioşi.
Cine vrea cu Domnul, trebuie să treacă în grupa celor ce „păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”.
Este Sabatul doar pentru poporul Israel?

Dintre toţi oamenii de pe faţa pământului, Dumnezeu l-a ales pe
Avraam, deoarece ştia că el are să poruncească întregii case a lui,
după el, să ţină Calea Domnului. Pe el l-a făcut un popor şi acesta
rămâne singurul Său popor. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să
facă parte din acest popor. Poate vă surprinde această afirmaţie, dar
este justă.
Numele evreilor aveau o semnificaţie. Spre exemplu Iacov
înseamnă „înşelător”. Dumnezeu i-a schimbat acest nume când el s-a
pocăit de înşelătorie. I-a dat un nume nou, cu o altă semnificaţie:
„Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă
cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost
biruitor.” (Geneza 32:28).
Israel înseamnă „cel ce luptă cu Dumnezeu” sau, mai pe înţeles,
„cel ce Îl ia pe Dumnezeu ca ajutor în lupta cu eul, cu lumea şi cu
Satan”. În niciun caz, nu trebuie să înţelegem că noi putem lupta
împotriva lui Dumnezeu cum te-ai lupta cu un om. Noi luptăm
~382~
împotriva lui Dumnezeu sub altă formă, şi anume: atunci când ne

împotrivim Duhului Sfânt, care ne îndeamnă să ne oprim din
călcările noastre de Lege, şi atunci când facem rău celor care sunt
credincioşi lui Dumnezeu. Cel puţin aceste două aspecte sunt
considerate ca fiind o luptă împotriva lui Dumnezeu. În cazul acesta
nu poţi fi mântuit.
Revenind la Iacov, care înseamnă „înşelător”, descoperim că
lupta lui a fost nu pentru a I se împotrivi lui Dumnezeu, ci pentru ca
El să-l ierte de călcările lui de Lege, săvârşite prin înşelătorie. Şi
dacă va fi să moară de mâna fratelui său, Esau, să moară împăcat cu
Domnul. Aceasta a fost dorinţa lui.
Iacov a trecut vadul Iabocului şi, după ce a rânduit toate în
tabăra lui, a rămas singur, să se roage. Atunci un om s-a luptat cu el.
Iacov a crezut că este un vrăjmaş, dar când acesta s-a făcut
descoperit şi a fost cunoscut, Iacov l-a prins şi l-a rugat să-l
binecuvânteze. Aici i se schimbă numele, din Iacov, care înseamnă
„înşelător”, în Israel, care înseamnă „biruinţă”, „căci”, i s-a spus, „ai
luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor.” Geneza 32:22-
28. Lupta a avut ca sfârşit iertarea, şi ca dovadă nu i se mai zice
înşelător, ci biruitor.
Poporul ieşit din el a primit numele Israel, care înseamnă
„biruitor”, şi orice om care va fi mântuit va face parte din Israel
(poporul biruitor al Domnului) şi se va numi israelit.
Ideea care circulă astăzi, şi anume că Legea Celor Zece Porunci
a fost şi este pentru israeliţi, într-o anumită măsură este adevărată,
deoarece Dumnezeu l-a ales pe Israel ca popor al Său, iar restul lumii
aparţine prinţului întunericului. Unii recunosc valabilitatea Celor
Zece Porunci, iar alţii nu. De aici putem înţelege clar că sunt numai
două biserici în „contabilitatea” lui Dumnezeu: biserica ce are ca
bază a credinţei Cele Zece Porunci şi mărturia lui Isus Hristos şi
biserica celor care, dacă nu vor alege să păzească Cele Zece Porunci,
vor rămâne în biserica Diavolului. Chiar dacă cineva spune că
biserica din care el face parte nu este ca biserica mare, adică „mama
curvelor şi spurcăciunilor pământului”, dacă nu păzeşte poruncile lui
Dumnezeu, biserica lui este o fiică a acelei mari biserici.
Să nu credeţi că mă contrazic şi nu mai susţin că Legea lui
Dumnezeu este pentru toată lumea. Ba da, dar pentru că unii refuză
să recunoască obligaţia lor de a păzi Cele Zece Porunci, pe aceştia
~383~
Domnul nu-i recunoaşte ca fiind al Lui. „Cei care nu recunosc că au

obligaţia să respecte Cele Zece Porunci nu vor fi nicidecum mântuiţi.
Iar dacă prin credinţa în Domnul Isus trec la păzirea Celor Zece
Porunci, care, bineînţeles, includ şi Sabatul ca zi de odihnă, nu vor
constitui o altă biserică a Domnului, ci se vor integra în biserica
existentă a Domnului, păzitoare a poruncilor, şi vor face parte din
poporul Israel după spirit. Acelora care afirmă că L-au primit pe Isus
ca Mântuitor şi-L iubesc, dar care în acelaşi timp spun că Sabatul nu
mai trebuie păzit, Domnul le spune: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi
poruncile Mele” (Ioan 14:15). Deci dovada că-L iubeşti pe Domnul
este păzirea în viaţa ta a Celor Zece Porunci.
În Sfintele Scripturi sunt pasaje care spun clar că toate poruncile
lui Dumnezeu trebuie păzite şi nu înţeleg de ce aceste pasaje sunt
ignorate. Ca o cauză a ignorării sau neînţelegerii acestor pasaje, am
descoperit că se fac două mari greşeli atunci când se studiază
Evanghelia.
1. Se ignoră studiul Vechiului Testament.
2. Se folosesc pasaje scoase din context, pe baza cărora se
stabileşte o doctrină.
De exemplu Romani 11:11 este scos din context şi interpretat
greşit. Versetul spune: „Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă?
Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea
Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos” (Romani 11:11).
De aici majoritatea lumii noastre a scos patru idei nefondate:
1. Neamurile nu aveau dreptul la mântuire atâta timp cât Israel
rămânea în graţia divină.
2. Prin căderea israeliţilor, Dumnezeu a dat neamurilor dreptul
la mântuire.
3. Israeliţii au căzut şi nu mai sunt poporul ales, stabilind drept
cauză eşecul în a păzi Cele Zece Porunci. Deci dacă ei nu le-au putut
păzi, înseamnă că este imposibil a le împlini.
4. Odată cu căderea şi lepădarea lor, Dumnezeu a desfiinţat
Legea. Dumnezeu are ca popor Israelul Spiritual, constituit din toţi
oamenii care cred în Isus din toate seminţiile pământului, având
dreptul la mântuire fără obligaţia de a păzi Legea Celor Zece
Porunci. Legea a fost doar pentru evrei.
Întreb: dacă Dumnezeu a desfiinţat Legea din pricină că Israel
n-a reuşit s-o împlinească, însă le-a primit apoi pe neamuri fără să
~384~
aibă pretenţia ca acestea să mai împlinească Legea, de ce l-a mai

lepădat pe Israel ca popor? Dacă Israel n-a reuşit să împlinească
Legea fiindcă este imposibil de împlinit Cele Zece Porunci, înseamnă
că Dumnezeu este vinovat de nereuşita lor şi, aşa cum neamurile sunt
scutite de a păzi Legea, puteau fi scutiţi şi evreii, rămânând mai
departe în graţia divină.
Eu cred că ar trebui să ne gândim mai bine cum stau lucrurile.
Înainte de a trece la un studiu atent al textului citat, doresc să fac
câteva afirmaţii pe baza cărora vreau să dezbat acest subiect.
1. Tot Israel rămâne poporul lui Dumnezeu.
2. Prin Domnul Hristos, neamurile au posibilitatea de a face
parte din Israel.
3. Cele Zece Porunci sunt la fel de valabile şi astăzi. Prorocia
din Isaia 56.
Aşa după cum se vede, subiectul acesta cuprinde trei părţi.
Partea întâi
Israel rămâne poporul lui Dumnezeu
Se susţine astăzi de către majoritatea bisericilor că, de la
răstignirea Domnului Hristos poporul Israel a fost lepădat de
Dumnezeu şi în locul lui este Israelul Spiritual. Bineînţeles că prin
aceasta vor să susţină teoria schimbării Sabatului cu duminica.
Adică, dacă Sabatul a fost pentru evrei iar Dumnezeu i-a lepădat,
odată cu lepădarea lor a fost lepădat şi Sabatul ca zi de odihnă şi
serbăm de-acum duminica, ziua învierii. Nu ştiu dacă sunt suficiente
argumente în sensul acesta, însă pentru a ne convinge dacă este un
adevăr susţinerea lor, doresc facem un studiu atent pentru a descoperi
adevărul.
Oricine citeşte Biblia descoperă că, de la omorârea lui Ştefan cu
pietre (Fapte 7), când a început prigonirea ucenicilor, mai-marii lui
Israel şi mulţimea celor care L-au respins pe Isus, au fost lepădaţi.
Prin prigonirea ucenicilor, ei au dovedit încă o dată că Isus nu le
trebuie.
Dumnezeu n-a putut să înlăture conducerea lui Israel şi să aşeze
în fruntea acestei naţiuni o nouă conducere care să-I împlinească
~385~
voia. Şi pentru că mai-marii evreilor împreună cu o mare mulţime

din Israel L-au lepădat pe Hristos, şi El i-a lepădat.
Conducerea unei naţiuni reprezintă naţiunea însăşi. Iar prin
faptul că Dumnezeu a lepădat conducerea lui Israel, Israel a fost a
lepădat ca naţiune. În sensul acesta înţelegem că Israel nu mai este
poporul lui Dumnezeu. Totuşi trebuie să ţinem cont că Isus a pregătit
o altă echipă, care să conducă Biserica Sa ce va fi constituită din
credincioşi dintre evrei şi dintre neamuri. Aceştia sunt cei
doisprezece ucenici. Ei au fost pregătiţi într-un mod cu totul special,
învăţând în şcoala lui Hristos, pentru a avea cunoştinţa adevărului.
Aş putea spune că odată cu alegerea unei alte echipe tot dintre
evrei, Domnul a restabilit Legea şi orânduirile Sale.
Ucenicii sunt dispuşi să împlinească planul lui Dumnezeu. Ei
sunt noua conducere pe care o putem numi, pe bună dreptate,
conducerea Israelului Spiritual, dar să nu uităm că sunt tot
evrei. Chiar şi numai prin acest aspect este suficient să înţelegem că
tot Israel este poporul lui Dumnezeu. Căci dacă Israel nu mai era
poporul lui Dumnezeu, trebuia ca Domnul să aleagă conducători ai
Bisericii Sale, oameni dintre neamuri. Ni se pare un paradox faptul
că Isus S-a ocupat să pregătească tot evrei spre a fi conducătorii
Bisericii Sale, odată ce evreii au fost lepădaţi ca o naţiune separată.
Dar, şi mai mult, ucenicii au propovăduit pentru început iertarea
păcatelor prin Isus, fraţilor lor de sânge. Şi din care popor au fost
primii creştini? Oare nu dintre evrei? Şi dacă evreii au fost lepădaţi,
cum de li s-a mai predicat Evanghelia?
Deci se vede clar că, mai înainte de a trece la neamuri pentru a
predica Evanghelia, Dumnezeu a chemat tot pe Israel să fie poporul
Lui. În Israel a întemeiat o biserică şi apoi, prin această biserică, a
predicat Evanghelia la neamuri. Şi dacă Evanghelia a plecat de la ei
şi prin ei, cum putem susţine că Israel nu mai este poporului lui
Dumnezeu? Așa cum deja am spus, susţinerea că Israel nu mai este
poporul lui Dumnezeu, este stabilită cu scopul de a susţine că Sabatul
nu mai este valabil pentru noi, neamurile, deoarece a fost pentru
evrei. Şi dacă Sabatul a fost pentru evrei iar Dumnezeu i-a lepădat,
odată cu lepădarea lor a fost lepădat şi Sabatul ca zi de odihnă, şi
serbăm de-acum duminica, ziua învierii. Însă pentru că tot Israel este
poporul lui Dumnezeu iar Sabatul a fost pentru evrei, nu poate fi
~386~
susţinută schimbarea Sabatului. Aşa că tot ziua a şaptea rămâne ziua

de odihnă.
Atenţie! Din pricină că nu se poate susţine cu Biblia că
duminica este ziua Domnului, Satana s-a folosit de atitudinea rea a
evreilor, care L-au respins pe Domnul, pentru a determina întreaga
lume să-L respingă. Majoritatea evreilor au rămas cu Sabatul, dar
L-au lepădat pe Hristos. Însă şi Isus i-a lepădat pe ei. Şi pentru că
Isus i-a lepădat pe evreii care păzeau Sabatul dar care L-au respins pe
El, lumea noastră crede că Isus a lepădat şi Sabatul odată cu
lepădarea celor care L-au respins pe El.
Aş dori să pun o întrebare: Cine există mai dinainte: evreii ori
Sabatul? Sabatul. Prima legătură a Sabatului, a fost cu omul, şi nu cu
evreii. Dumnezeu a stabilit Sabatul pentru om, odată cu crearea lui.
Domnul Isus a spus că „Sabatul a fost făcut pentru om”, nu pentru
evreu. (Marcu 2:27). Geneza 2:2,3, este dovada că stabilirea
Sabatului ca zi de odihnă nu este legată de poporul Israel, ci a fost şi
rămâne cerinţa lui Dumnezeu pentru orice om.
Dar şi în cazul în care susţinem că Sabatul a fost pentru evrei,
tot nu putem schimba această zi cu alta. Pentru că tot Israel rămâne
poporul lui Dumnezeu (adică Israelul spiritual), tot Sabatul rămâne
ziua de odihnă. Noi, care ne numim creştini, nu putem spune că
facem parte din Israelul spiritual atâta timp cât nu păzim Sabatul.
Susţinerea că Israel nu mai este poporul lui Dumnezeu şi că Israelul
spiritual este ceva separat de vechiul Israel, având alte reguli, cade.
În ideea că Sabatul a fost pentru evrei şi că, odată cu lepădarea
lor, Dumnezeu a desfiinţat Sabatul, descoperim un alt mare şiretlic
folosit de Satana pentru a-i câştiga pe oameni de partea sa. Lepădând
Sabatul în timp ce susţii că eşti al lui Hristos, de fapt, indirect şi
insesizabil, Îl lepezi pe Hristos. Omul crede că are ca Mântuitor pe
Isus, dar, prin faptul că nu păzeşte Sabatul, nu-L recunoaşte ca
singurul Dumnezeu şi Creator al cerului şi al pământului, aşa cum
spune porunca a patra. Aceasta vine cam aşa. Eu îl recunosc verbal
pe tata ca tatăl meu bun şi adevărat, dar nu ascult de ceea ce-mi cere
el, ci de cerinţele altcuiva. Atunci cine este recunoscut ca tatăl meu
adevărat? Nu cel de care ascult?
Evanghelia este predicată evreilor, şi apoi, Dumnezeu a scos de
aici misionari deja pregătiţi: „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea
~387~
tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o

mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Fapte 6:7).
Preoţii cunoşteau Legea şi Prorocii şi erau capabili să le explice
şi altora. Dacă este să ne referim la apostolul Pavel, care învăţase la
picioarele celui mai mare rabin, dar care nu înţelesese că Isus este
Mesia, descoperim în el un misionar extraordinar, făcut în cinci
minute. În drum spre Damasc, într-o scurtă întâlnire cu Isus, s-a
aşezat în ordine în capul lui rostul lucrurilor. El, care cunoştea
profeţiile despre Mesia, într-o clipă a văzut în ele că Cel care murise
pe cruce a fost Eliberatorul lui Israel. Pentru că era deja pregătit,
imediat începe misionarismul său, fiind capabil să explice oricui
Legea şi Profeţii, descoperindu-L pe Isus ca Mesia.
Deci prin propovăduirea Evangheliei naţiunii iudaice pentru
început, Dumnezeu a avut deja misionari pregătiţi prin cei convertiţi
dintre evrei.
Din cele de mai sus reiese clar că Dumnezeu n-a renunţat la
poporul Israel şi nici n-a schimbat numele poporului Său, din pricina
alegerii pe care a făcut-o şi din pricina făgăduinţelor Sale. Chiar şi
Apocalipsa 7:4 spune de o sută patru zeci şi patru de mii de mântuiţi,
din toate seminţiile lui Israel.
Şi cum rămâne cu ideea că Israel nu mai este poporul lui
Dumnezeu? Mai degrabă eu cred că, dacă vreau să fiu mântuit,
trebuie să fac parte din acest popor. Şi dacă Sabatul a fost dat
evreilor, iar eu devin evreu după spirit, trebuie să-l păzesc.
Dumnezeu nu va mântui pe niciun evreu care calcă Sabatul: „Să
ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi
pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi
nimicit din mijlocul poporului său” (Exod 31:14).
Şi dacă pe evreul care nu păzeşte Sabatul îl va nimici, pe mine,
dintre neamuri, care nu-l păzesc, mă va mântui? În niciun caz.
Ar putea Dumnezeu să aibă două pachete de legi pentru două
grupuri diferite de persoane? Poţi crede aşa ceva? Adică o lege scrisă
pe două table pentru evrei, care să indice Sabatul ca zi de odihnă şi o
altă lege scrisă pe alte două table, pentru neamuri, care să indice ca zi
de odihnă duminica? Eu nu pot accepta această mare amăgire.
Planul lui Dumnezeu a fost ca toate familiile pământului să fie
binecuvântate în sămânţa lui Avraam. Toate familiile pământului
înseamnă orice seminţie, orice norod, orice limbă şi orice popor.
~388~
„Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei fi tatăl multor

neamuri. Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam;
căci te fac tatăl multor neamuri” (Geneza 17:4.5).
Prin „tatăl multor neamuri”, se înţelege clar că Israel rămâne
poporul lui Dumnezeu. Şi pentru ca cei dintre neamuri să fie
mântuiţi, trebuie să devină fiii lui Avraam. Nou-convertiţii dintre
neamuri sunt tot fii lui Avraam. De aceea Avraam este numit „tatăl
multor neamuri”.
Continuând studiul capitolului 11 din Romani, descoperim acest
adevăr. „Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?
Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din
seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe
care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul
unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva
lui Israel când zice: ’Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele
Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa? ’Dar
ce-i răspunde Dumnezeu? ’Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care
nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.’ Tot aşa, şi în vremea de
faţă este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har” (Romani 11:1-5).
Este adevărat că, din pricina lepădării Mântuitorului, marea
mulţime a lui Israel a fost lepădată, dar rămăşiţa credincioasă
constituie poporul lui Dumnezeu şi, în felul acesta, toate legile şi
orânduirile aşezate de mult, rămân ca temelie a adevărului. Rămăşiţa
credincioasă din Israel sunt toţi cei care L-au primit pe Isus ca
Mântuitor. Atât apostolii, cât şi ceilalţi credincioşi din Israel rămân
pe temelia adevărului.
Iar noi, neamurile, suntem „zidiţi pe temelia apostolilor şi
prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”
(Efeseni 2:20).
Toate neamurile care vor să fie mântuite trebuie să facă parte
din această rămăşiţă numită tot Israel. Rădăcina a rămas, iar
neamurile sunt altoite în aceeaşi rădăcină. Apostolul Pavel, inspirat,
spune: „Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este
sfântă! Dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă
unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin
sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi
grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii
că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice:
~389~
’Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.’ Adevărat: au fost tăiate

din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă. Nu te
îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile
fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea
lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de
tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi
tăiat şi tu” (Romani11:16-22).
Aici sunt dovezi clare că Dumnezeu nu l-a dizolvat pe Israel.
Tot el rămâne poporul Său, cuprinzându-i şi pe cei dintre neamuri
care au crezut în Isus prin cuvântul lor şi care păstrează aceleaşi
reguli.
Dacă Domnul ar fi dizolvat acest popor, ar fi însemnat că nu
trebuia să se mai ţină cont de legile Sale şi astfel aveau să se piardă şi
făgăduinţele. Şi cum mai putea Dumnezeu să ne mai descopere voia
Sa? Trebuia să o ia de la început. Adică să aleagă un popor dintre
neamuri la care Isus să vină să le descopere voia şi Legea Sa. Însă
Domnul n-a făcut aşa.
Cred că, mai degrabă, putem înţelege că prin făgăduinţa făcută
lui Avraam, toate familiile pământului sunt binecuvântate. Prin acest
popor a intrat Mântuitorul în lumea noastră şi prin el am primit
făgăduinţa iertării şi mântuirii. Dacă n-ar fi fost o rămăşiţă din Israel
(apostolii și cei ce au crezul în Isus), prin cine mai puteam noi
cunoaşte drepturile ce ne-au fost date de Dumnezeu prin Domnul
Hristos?
Deci, când se spune „unele din ramuri au fost tăiate”, se înţelege
clar că, dintre evrei, doar cei ce nu L-au primit pe Isus au fost
lepădaţi. Apoi „tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în
locul lor (se referă la neamuri) şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi
grăsimii măslinului.” Deci rădăcina rămâne, iar neamurile, prin
credinţa în Hristos, sunt altoite pe aceeaşi tulpină şi devin Israel,
având aceleaşi drepturi la mântuire ca şi evreii, dar şi aceleaşi
obligaţii.
Apostolii sunt primii creştini şi singura biserică pe care
Hristos a lăsat-o pe pământ, în care urma să intre toţi cei care Îl
primeau pe Domnul, fie dintre iudei fie dintre neamuri. Lumea
împărţită în două: Biserica Apostolică şi restul lumii. Nu uitaţi
două lucruri:
1. Apostolii au fost evrei.
~390~
2. Ei aveau legi deosebite faţă de toate popoarele. Legea Celor

Zece Porunci, cu Sabatul ca zi de odihnă, cu Hristos ca Mântuitor din
păcat şi Domn al Sabatului. Aceasta a fost doctrina Bisericii
Apostolice.
Dacă spunem că ei n-au păstrat Sabatul, ne contrazicem flagrant
atunci când spunem că Sabatul a fost dat evreilor. Dacă a fost dat
evreilor, ei fiind evrei nu se poate să nu fi păstrat sâmbăta. Cei care
susţin că apostolii n-au păstrat Sabatul, vorbesc în două feluri. Odată
îi fac evrei pentru că erau evrei după sânge şi apoi îi fac cu sânge de
neamuri, spunând că au păzit duminica. Încurcată vorbire!
Indiferent ce alte concepţii ar fi, adevărul este unul singur. Ei au
fost evrei, au păzit Sabatul şi sunt singura biserică a lui Hristos de pe
pământ. Prin ei s-a început evanghelizarea lumii.
Dacă biserica din care faci parte face o evanghelizare şi câştigă
suflete, din care biserică vor face parte nou-convertiţii? Dintr-o altă
biserică sau din biserica ta? Cu siguranţă că din biserica ta. Ce
doctrină vor adopta nou-convertiţii? Cu siguranţă doctrina bisericii
tale. Ce zi de odihnă vor serba? Ziua pe care o serbează biserica ta.
Să revenim la apostoli. Dacă Biserica Apostolică a fost singura
biserică creştină la înălţarea Domnului şi ucenicii au fost primii
creştini şi doar ei au făcut evanghelizare între neamuri, nou-
convertiţii din care biserică urmau să facă parte? Cu siguranţă că din
Biserica Apostolică. Ce doctrină aveau să adopte? Sigur, doctrina
apostolilor. Dar ce zi de odihnă urmau să păstreze cei care au intrat
în această biserică? Nu-i aşa că Sabatul zilei a şaptea? Cu siguranţă
că da. Din toate acestea, nu reiese clar că nou-convertiţii dintre
neamuri au devenit israeliţi după spirit? Ucenicii au predicat o
singură doctrină, iar nou-convertiţii au format biserici (comunităţi),
fiice ale Bisericii Apostolice, care au avut ca principii de bază ale
credinţei lor, Cele Zece Porunci, cu Sabatul ca zi de odihnă. Aşa
trebuia să arate biserica creştină până astăzi. Dacă biserica ta nu are
aceeaşi doctrină şi aceeaşi zi de odihnă, întreabă-te: este ea pe
adevărata temelie? A cui fiică este? Nu cumva are altă mamă?
În felul acesta se înţeleg cuvintele din Romani 11: „Iar dacă cele
dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă! Dacă rădăcina este
sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate,
şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor,
~391~
şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă

de ramuri” (Romani 11:16-18).
Înţelesul acestor cuvinte este clar. Poporul Israel este poporul
Domnului, iar noi, neamurile, suntem altoiţi în rădăcina lui Avraam
şi în acest fel devenim „cetăţeni” israeliţi. Nu suntem evrei după
sânge, dar primind crezul şi stilul de viaţă ce au fost descoperite
evreilor şi scrise în Evenghelie, devenim israeliţi spirituali.
Nu în ultimă instanţă mai prezint încă un argument, care de fapt
este cel mai mare, cum că tot Israel este poporul lui Dumnezeu.
Înainte de a Se naşte Isus, îngerul a descoperit peste cine va
împărăţi. El „va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui
nu va avea sfârşit” (Luca 1:33).
Doar casa lui Iacov urma să constituie împărăţia Sa, şi nu toate
neamurile în divizarea lor. De aici se înţelege clar că Domnul Hristos
Şi-a ales ca biserică a Sa, poporul Israel. Dar nu pe Israelul acela
care are graniţele închise faţă de cei care vor să devină israeliţi
spirituali, ci un Israel care înţelege şi aduce la îndeplinire misiunea
încredinţată de Domnul Hristos, de a face ucenici din toate
neamurile.
Partea a doua
~392~
Prin Domnul Hristos, neamurile au

posibilitatea de a face parte din Israel
Lucrul acesta este spus şi în Efeseni, unde Pavel se ocupă parcă
să completeze explicaţiile. El zice: „De aceea voi, care altădată eraţi
neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se
cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna
omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără
drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără
nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi,
care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui
Hristos” (Efeseni 2:11-13).
Din expresia „altădată eraţi neamuri”, se înţelege clar că, în
urma primirii Domnului Hristos ca Mântuitor, statutul lor s-a
schimbat. Creştinii nu mai sunt neamuri, ci israieliţi – „Altădată eraţi
neamuri”. El continuă zicând: „Aduceţi-vă aminte că în vremea
aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de
legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.”
Este foarte interesantă afirmaţia făcută de Pavel. El spune clar
că, înainte de venirea Domnului Hristos, noi, neamurile, eram fără
Hristos. Evreii Îl aveau. Domnul Hristos i-a scos din Egipt şi i-a
aşezat în Canaan. El le-a dat Legea şi făgăduinţele, dar şi mai mult,
ei Îl aveau ca Mântuitor în sistemul jertfelor.
Apoi spune că noi eram „fără drept de cetăţenie în Israel.”
Aici se dezleagă enigma. Prin trupul jertfit al Domnului Hristos,
Israel nu este lepădat, ci nouă neamurilor nu s-a dat dreptul să
devenim cetățeni israeliți, făcând parte din poporul Israel, și nu mai
suntem „străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără
Dumnezeu în lume”.
Deci este foarte, foarte clar faptul că Dumnezeu are ca popor al
Său pe acelaşi Israel. Iar prin jertfa Domnului, ne-a dat dreptul să
devenim cetăţeni israeliţi. În felul acesta s-au împlinit cuvintele
scrise în Efeseni 2,11-13.
În Galateni 3:29, apostolul spune: „Şi dacă sunteţi ai lui Hristos,
sunteţi ’sămânţa’ lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” Deci nu
evreii au devenit neamuri, ci cei convertiţi la creştinism dintre
neamuri, au deveni evrei.
~393~
Domnul S-a născut din Avraam şi oricine se naşte din Duhul lui
Hristos devine israelit, sămânţă a lui Avraam. Când le spune celor
dintre neamuri: „Voi, altădată, eraţi neamuri din naştere”, Pavel le
atrage atenţia că, în urma primirii lui Hristos, ei nu mai sunt neamuri,
ci israeliţi şi trebuie să se despartă de lume şi să fie deosebiţi. Şi
bineînţeles că deosebirea nu poate fi decât prin trăirea după legile lui
Hristos, date israieliţilor.
Astăzi sunt mulţi români care au căpătat diferite cetăţenii. De
exemplu, unii au devenit americani. Dar vă întreb: dacă au devenit
cetăţeni americani au doar favoruri sau au şi obligaţia de a păzi legile
americane? Categoric. Orice persoană care obţine cetăţenia unui stat
are drepturi de băştinaş, dar şi obligaţiile băştinaşului de a păzi legile
statului respectiv, şi nu mai vorbim că are parte de aceleaşi pedepse
în cazul călcării legii.
Noi, creştinii dintre neamuri, ne numim Israelul Spiritual, însă
nu vrem să păzim Sabatul poruncii a patra, argumentând că a fost dat
evreilor. Dar cum vine asta? Aici descoperim un paradox. Dacă spui
că eşti evreu după spirit, dar nu păzeşti Sabatul pentru că a fost dat
evreilor, mai poţi spune că eşti evreu? Avem dreptul să ne numim
israeliţi spirituali numai dacă primim şi trăim doctrina evreilor.
Altfel nu ne putem numi israeliţi. De aici rezultă expresia de Israel
Spiritual.
Prin faptul că noi, creştinii dintre neamuri, ne-am dat numele de
Israelul Spiritual, fără să ne dăm seama, spunem de fapt, că Israel
rămâne poporul lui Dumnezeu. Mai ştim că Dumnezeu ne-a dat şi
nouă, neamurilor, dreptul la mântuire şi, dacă vrem să fim şi noi
mântuiţi, trebuie să facem parte din Israel, adoptând toate legile date
de Dumnezeu evreilor. Dacă adoptăm doar ce convine firii
pământeşti din legile lui Dumnezeu, să nu sperăm că vom fi şi
mântuiţi. Oare pe cine păcălim? Pe Dumnezeu sau pe noi? Cred că
pe noi. Hristos ne cheamă să facem parte din poporul Lui, devenind
cu adevărat israeliţi spirituali şi dovedind aceasta prin păzirea legilor
pe care le-a dat El lui Israel.
~394~
Partea a treia
Prorocia din Isaia capitolul 56
Eu nu am înţeles şi nu înţeleg cum unii oameni pot să separe
Sabatul de Cele Zece Porunci. În Evanghelie nu am găsit că
Dumnezeu a separat vreodată porunca a patra de celelalte nouă. Ceea
ce am descoperit este faptul că, într-un mod cu totul special, Domnul
accentuează păzirea Sabatului, şi aceasta în nenumărate rânduri, cel
puţin din două motive:
1. Sabatul este semnul după care copiii lui Dumnezeu se
deosebesc de cei care nu sunt ai lui Isus Hristos.
2. Nimeni nu poate spune că păzeşte celelalte nouă porunci,
dacă nu păzeşte Sabatul. Și bineînţeles că nici Sabatul nu poate fi
păzit, dacă nu păzeşte celelalte nouă porunci. Să nu creadă
adventistul de ziua a şaptea că, dacă vine în ziua de Sabat la
întâlnirea cu Dumnezeu, în timp ce calcă vreuna dintre celelalte
porunci, înseamnă că păzeşte Sabatul. Poate că unii dintre păzitorii
Sabatului, prin faptul că ţin această zi de odihnă, se cred împlinitori
ai Legii. Aceasta poate fi extrema adventiştilor de ziua a şaptea.
Dar să vorbim şi de extrema celor care cred că Sabatul a fost
înlocuit cu duminica. Oare poţi ajunge mântuit dacă nu păzeşti
Legea? Sau crezi că poţi spune că păzeşti Legea dacă ai scos o
poruncă din ea?
Toate bisericile evanghelice, chiar dacă spun că Legea s-a
desființat la cruce, paradoxal, spun că Cele Zece Porunci trebuiesc
păzite, socotind duminica ziua de odihnă. Însă nu înţeleg de ce ei
nu-şi dau seama că, nepăzind Sabatul, calcă toată Legea lui
Dumnezeu: „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură
poruncă se face vinovat de toate” (Iacov 2:10). Dacă cineva nu
păzeşte şi porunca a patra, se mai poate vorbi de păzirea poruncilor
lui Dumnezeu? Nicidecum.
Să mergem puţin în Vechiul Testament şi să studiem o prorocie
care va descoperi încă o dată că cele afirmate şi prezentate până aici,
sunt adevărate şi că păzirea Sabatului era, şi este şi astăzi, cerinţa lui
Dumnezeu pentru toţi cei care vor să fie mântuiţi.
Prin gura prorocului Isaia, Domnul dă un îndemn deosebit: „Aşa
vorbeşte Domnul: ’Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci
~395~
mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape

să se arate’” (Isaia 56:1).
Mântuirea care era aproape să vină şi neprihănirea care avea să
se arate, era Domnul Isus. Aceasta era o prorocie ce privea venirea
Sa. În vederea întâlnirii cu Mântuitorul, Dumnezeu l-a chemat pe
Israel la o pregătire specială. La un fel de vieţuire care trebuie să
caracterizeze viaţa celor care vor să aibă parte cu Domnul. În
continuare, este redat stilul de viaţă pentru cei care voiau să facă
pregătirea cerută de Dumnezeu în vederea întâlnirii cu Isus la prima
Sa venire. Dar acest stil de vieţuire li se cere şi celor ce vor să Îl
întâlnească pe Domnul la a doua Sa venire.
Prorocul inspirat spune: „Ferice de omul care face lucrul acesta
şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să
nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă niciun rău!”
(Isaia 56:2).
Cine este omul şi fiul omului la care se referă? Doar evreul? Se
înţelege clar că orice om. Dacă Sabatul era valabil doar pentru evrei,
se formula astfel: „Ferice de evreul care face lucrul acesta şi de fiul
evreului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul.” Însă nu este
formulat aşa, cuprinzându-i doar pe evrei, ci prorocul se referă la
orice om. El zice: „Străinul care se alipeşte de Domnul să nu zică:
’Domnul mă va despărţi de poporul Său!’ Şi famenul să nu zică:
’Iată, eu sunt un copac uscat!’ (Isaia 56:3).
Prin cuvintele „poporul Său” se face precizarea că, după venirea
lui Mesia, tot Israel va fi poporul lui Dumnezeu, deoarece profeţia
cuprinde şi vremea de după crucificare. Străinul care urma să se
alipească de Domnul, suntem noi, neamurile.
Scopul lui Dumnezeu cu Israel nu a fost acela de a mântui doar
un neam de oameni, ci acela de a mântui pe orice om. Israel a primit
porunci clare cu privire la scopul lui Dumnezeu de a mântui toate
neamurile atunci când a deschis o poartă de intrare oricărui om din
lume în acest popor. El a zis: „Dacă un străin vine să locuiască
împreună cu voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi. Să vă purtaţi cu
străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul
vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara
Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Levitic 19:33.34).
„O singură lege şi o singură poruncă să fie atât pentru voi, cât şi
pentru străinul care locuieşte printre voi” (Numeri 15:16).
~396~
Dumnezeu n-a separat lumea de Israel, ci pe Israel de lume.

Acest lucru a fost realizat prin regulile de vieţuire date lui Israel, care
erau diferite de ale lumii. Domnul ne-a dat şi nouă, neamurilor,
dreptul de a intra în poporul Său încă de la alegerea lui Avraam
(Avraam, binecuvântare pentru toate neamurile). Dar pentru că
Israel a închis poarta mântuirii neamurilor neprimindu-i pe străini,
împotriva voinţei Domnului, Domnul vorbeşte de redeschiderea
acestei porţi la prima Sa venire.
Alipirea de Domnul îl obligă pe străin să se alipească şi de
poporul Domnului. Trebuie să devină cetăţean israelit şi obligatoriu
trebuie să respecte şi legile lui Israel.
Dacă Dumnezeu îi putea mântui pe oameni fără ca aceştia să
împlinească Legea Sa, nu mai era nevoie să îl aleagă pe Avraam ca
din el să se nască un popor deosebit pentru a vesti legile Sale tuturor,
ci îi mântuia pe toţi oamenii fără condiţie. Însă Dumnezeu are o Lege
pe care a dat-o lui Israel cu scopul de a fi vestită tuturor. Şi chiar
dacă mântuirea este prin jertfa Domnului, condiţia mântuirii este
împlinirea Legii. Iar dacă cineva dintre neamuri trece la împlinirea
Celor Zece Porunci, devine cetăţean israelit.
„Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să
iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi
cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească şi vor stărui în
legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple
de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor
vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de
rugăciune pentru toate popoarele. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu,
care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: ’Voi mai strânge şi alte
popoare la cei strânşi acum din el’” (Isaia 56:6-8).
De aici se înţeleg clar câteva lucruri ce nu pot fi contestate:
1. Străinii şi popoarele la care se referă sunt neamurile.
2. Legământul sunt Cele Zece Porunci (Deuteronom 4:13).
3. Păzirea Sabatului pentru a nu-l pângări şi stăruirea în păzirea
legământului, adică a tuturor Celor Zece Porunci, reprezintă condiţia
pusă de Dumnezeu celui care vrea să ajungă la muntele cel sfânt şi să
trăiască veselia din Casa de Rugăciune.
4. Din versetele 3 şi 8 reiese clar că poporul lui Dumnezeu este
Israel şi că în acest popor trebuie să intre cei dintre neamuri care vor
să fie mântuiţi.
~397~
Acelaşi adevăr l-a rostit şi Domnul Hristos când era pe pământ.

Într-o cuvântare în care El se prezintă ca fiind Păstorul Cel Bun,
Domnul vorbeşte de oile Sale, care ascultă glasul Său, şi evreii sunt
convinşi că se referă doar la ei, dar, ca să anuleze această
interpretare, Domnul spune: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din
staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de
glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10:16).
Staulul la care face referire Domnul este Biserica Apostolică. Şi
pentru că apostolii au fost evrei, chiar dacă au fost un număr mic, ei
sunt rămăşiţa lui Israel. Deci tot Israel rămâne poporul Domnului şi
el este staulul la care se referă. Oile care nu erau în acest staul, dar
care ascultând de glasul Domnului, vor fi aduse în staul, sunt cei
dintre neamuri. Venind în acest staul, devin parte din Israel.
Cu toate că spun că L-au primit pe Isus ca Mântuitor şi prin El
ar trebui să fie legaţi de poporul Israel, fraţii mei din bisericile
evanghelice se simt cu totul separaţi de acest popor. Şi aceasta din
cauza faptului că păzesc duminica, în timp ce susţin că Legea, cu
Sabatul ei, a fost pentru evrei. Dar în acelaşi timp, se socotesc ca
făcând parte din Israelul Spiritual. Este un mare paradox să spui că
eşti cetăţean israelit, dar să nu respecţi legile acestui popor. Ei se
contrazic flagrant şi nu înţeleg că, prin nerespectarea legislaţiei
Israelului din care pretind că fac parte, nu vor fi recunoscuţi de Isus
ca fiind ai Lui, deoarece, după cum am văzut, doar pe cei ce-i păzesc
poruncile, îi recunoaşte ca fiind ai Săi. „Oile Mele vor asculta glasul
Meu şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10:16).
Ei spun că L-au primit pe Isus ca Mântuitor, dar uită că Omul
Isus Hristos a fost evreu.
Pentru că a vrut să-şi urmeze soacra, Rut moabita i-a răspuns
soacrei sale, Naomi: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la
tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi
locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi
Dumnezeul meu. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va
despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16,17).
Este interesant. Dacă vrei să urmezi un om oriunde, trebuie să
devii ceea ce este el.
Poporul lui Isus au fost evreii şi, dacă-L vei urma, El te va duce
în poporul Său. Şi pentru că este capul Bisericii Apostolice, Isus
Evreul refuză să vină în viaţa ta pentru a-ţi aduce mântuirea, dacă şi
~398~
tu refuzi să devii evreu pentru că nu vrei să păzeşti poruncile Sale. A

refuza să păzeşti poruncile Sale, înseamnă că-L respingi pe El.
În capitolul 14:15 din Ioan, Domnul le spune ucenicilor: „Dacă
Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Din aceste cuvinte putem
desprinde trei idei:
1. Deoarece ucenicii cărora le spune aceste cuvinte erau evrei,
înţelegem că evreii nu mai păzeau poruncile Domnului. Ei
amestecaseră lucrurile în timp ce credeau că Îi slujesc lui Dumnezeu.
2. Isus restabileşte valabilitatea poruncilor Sale şi nici vorbă de
desfiinţarea lor.
3. Iubirea noastră pentru El o demonstrăm prin păzirea Celor
Zece Porunci, pe care Domnul în mod personal le-a rostit pe Sinai.
Din moment ce Domnul a separat ucenicii de ceilalţi din Israel
cu scopul de a-şi curăţa aria, descoperim că motivul acestei mari
lucrări a fost acela de a restabili ca regulă de vieţuire tot Cele Zece
Porunci. El le-a cerut ucenicilor să păzească poruncile Sale şi apoi le-
a spus să meargă în toată lumea şi nu doar să predice Evanghelia la
orice făptură, ci să şi înveţe pe fiecare să păzească tot ce le-a poruncit
El. Adică Cele Zece Porunci (Matei 28:19.20). Este clar că toţi cei ce
vor crede în Isus prin cuvântul lor vor păzi toate aceste porunci.
Acum se înţelege deja că singura biserică din lume care nu s-a
separat de acest popor este Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea,
care, pe bună dreptate, face parte din Israelul Spiritual, deoarece
recunoaşte valabilitatea Celor Zece Porunci, inclusiv Sabatul
poruncii a IV-a.
Dacă de la început, Dumnezeu a hotărât ca poporul Israel să
rămână poporul Său, cum vă imaginaţi că Dumnezeu îl lăsa fără
Lege? Credeţi că Dumnezeu poate vorbi în două feluri? Prorocia din
Isaia pe care o studiem îl cheamă pe Israel la o redeşteptare şi la o
reformă în ce priveşte păzirea Celor Zece Porunci, dar în acelaşi timp
spune că, şi după venirea Domnului Isus, tot Sabatul va fi ziua de
odihnă pe care credincioşii Lui vor trebui s-o păzească. Aceasta va fi
atât pentru evrei, cât şi pentru străinii care se vor alipi de Domnul.
Făgăduinţa ducerii la Muntele Cel Sfânt al lui Dumnezeu şi umplerea
de veselie în Casa Sa de Rugăciune, sunt condiţionate de păzirea
Sabatului. Şi pentru că Sabatul este ceea ce îi leagă pe credincioşii
Domnului, înseamnă că el face din ei un singur popor, o singură
Biserică. Se dezice cumva Dumnezeu? Spune odată într-un fel şi altă
~399~
dată într-alt fel? Nu cred. El spune clar: „Căci Casa Mea se va numi
o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7). O singură
biserică are Dumnezeu în lume având Sabatul ca zi de odihnă şi
apărând ca închinându-se într-o singură Casă de Rugăciune.
Argumentele aduse prin studiul de faţă ar trebui să fie suficiente
pentru a ne convinge că jertfa Domnului n-are nicio legătură cu
modificarea Legii. Dimpotrivă, în Romani 8:3,4 se spune: „Căci,
lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără
putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând,
din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a
păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim
nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”.
Prin „lucrul cu neputinţă Legii” înţelegem că Legea nu ne poate
mântui şi nu ne dă nici putere s-o împlinim. Tocmai din această
cauză (şi aceasta este cauza cauzelor) Domnul Hristos a venit la noi,
luând trupul nostru, ca să poată înţelege neputinţa noastră în a
împlini Legea şi, prin biruinţa Sa, „porunca Legii să fie împlinită în
noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după
îndemnurile Duhului.” Deci nici vorbă de modificare a Legii, pentru
că lucrul acesta nu este posibil. Dacă desfiinţarea Legii era soluţia
dispariţiei păcatului, Dumnezeu putea s-o facă fără ca Domnul
Hristos să moară. Însă păcatul nu este distrus prin desfiinţarea Legii.
Oare pentru a extermina hoţia, desfiinţezi Legea? Nicidecum.
Dimpotrivă, întăreşti Legea, altfel hoţii se vor înmulţi nespus şi nu
vor mai putea fi opriţi. Chiar şi cei cinstiţi altădată, văzând că nu mai
este o lege care interzice hoţia, vor deveni hoţi. Tot la fel este şi pe
plan spiritual. Pentru a distruge păcatul, întăreşti Legea. Dacă
Dumnezeu desfiinţa Legea, oare mai putea să extermine păcatul?
Niciodată. S-ar fi înmulţit îngrozitor de mult, cuprinzându-i şi pe
îngerii care n-au păcătuit, când ar fi văzut că Dumnezeu nu mai cere
ascultare de Lege. Şi atunci, de ce, Doamne, ai mai pregătit iazul de
foc pentru Diavol, pentru îngerii lui şi pentru oricine ascultă de ei?!
Dacă ai desfiinţat Legea, au şi ei dreptul la viaţă.
Urmările desfiinţării Legii ar fi devastatoare. Dacă acum este
doar planeta noastră în situaţia aceasta dezastruoasă, în cazul anulării
Legii ar fi întreg universul. Şi dacă acum pentru noi este speranţă de
salvare din nenorocirea adusă prin călcarea Legii, în celălalt caz n-ar
mai fi nicio speranţă pentru nimeni. Cred că ați înțeles că singura
~400~
noastră speranță salvatoare, este existența Legii Celor Zece Porunci

care dă valoare jertfei Domnului Hristos.
Atâta timp cât nu păzeşti Legea, considerând că nu mai este
obligatorie, Domnul nu poate mijloci pentru iertarea păcatelor tale,
fiindcă tu nu eşti convins că eşti un păcătos şi nici nu vei apela la
mijlocirea Sa.
Prorocul Isaia vorbeşte de un pământ nou, locuit de oameni
mântuiţi din păcat, şi spune că, „în fiecare lună nouă şi în fiecare
Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice
Domnul” (Isaia 66,23). Aici se vorbeşte clar de valabilitatea veşnică
Celor Zece Porunci cu Sabatul zilei a șaptea.
ISUS ȘI SABATUL
Fiindcă unii susţin că Domnul Isus a schimbat Sabatul din
sâmbătă în duminică, doresc să studiem lucrarea Sa pe acest pământ.
Mai întâi aş vrea să vă întreb: Ce face cineva atunci când vrea să
schimbe ceva? 1) Va spune. Adică îşi va exprima dorinţa sau
hotărârea de a schimba, şi 2), va trece faptic la lucru, la schimbare.
Dacă ar fi schimbat ziua de odihnă, Isus ar fi procedat la fel. Adică ar
fi spus că o schimbă şi ar fi sărbătorit noua zi de odihnă, deoarece El
este modelul nostru în toate. Noi suntem chemaţi să călcăm pe
urmele Sale, să-L copiem în toate.
Ca unii care dorim să cunoaştem traseul spre Împărăţia cerurilor
~401~
Îl putem întreba direct pe Domnul: „Doamne! Ce zi de odihnă

trebuia să ţinem noi, oamenii, de la venirea Ta pe pământ? Tot pe cea
de la creaţiune sau ai schimbat-o Tu?
Domnul răspunde: ,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau
Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci, adevărat vă spun,
câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o
frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate
lucrurile” (Matei 5:17,18).
În Biblia catolică, acelaşi verset sună puţin diferit, dar clarifică
mai bine lucrurile: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea şi
Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. Adevărat vă zic:
până nu vor trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va
dispărea din Lege fără ca toate să se împlinească” (Noul Testament
tradus şi adnotat de pr. dr. Emil Pascal, 1992).
Înţelegem de aici că, atâta timp cât cerul şi pământul vor exista,
din Legea lui Dumnezeu, care înseamnă Cele Zece Porunci spuse cu
vocea lui Dumnezeu pe muntele Sinai, nu va cădea o frânturică
dintr-o literă. A scoate articolul patru din Lege, adică porunca
referitoare la ziua de odihnă, înseamnă a scoate foarte multe slove. E
grav.
Spuneam că Isus este modelul nostru în toate. Ucenicii au călcat
pe urmele lui Hristos. Apostolul Ioan spune în 1 Ioan 2:6: ,,Cine zice
că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”
Dacă Domnul este modelul nostru, atunci trebuie să-L copiem în
toate. În alimentaţie, în atitudinea pe care a avut-o faţă de oameni, în
fapte, dar şi în păstrarea zilei de odihnă. Urmăriţi care este
aceasta: ,,A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul
Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească. S-a
coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni
în ziua Sabatului” (Luca 4:16,31).
Poate ziceţi că Isus îi învăţa pe oameni în Sabat, deoarece evreii
păzeau această zi. Dar nu El le dăduse această zi pentru a fi păzită?
Cum putea să împlinească voia Tatălui Ceresc, dacă venind pe
pământ, Isus păzea o altă zi?
Înainte de a veni pe Pământ, Isus a pregătit un popor căruia i-a
dat legile Sale pe care le-a poruncit să le păzească. Astfel Isus şi-a
pregătit cadrul vieţuirii Lui pe acest pământ. Dacă Domnul s-ar fi
născut într-un alt popor care nu-L cunoştea, căruia nu-i dăduse legile
~402~
Sale şi care avea alte reguli de vieţuire, cu siguranţă că n-ar fi fost

recunoscut de nimeni şi nimeni n-ar fi ştiut că s-a născut Mântuitorul
nostru. Mama care l-ar fi adus pe această lume n-ar fi ştiut cum să-L
crească şi cum să-L educe în a face voia Tatălui din cer. Şi cum să
încredinţeze Dumnezeu pe Fiul Său unei mame idolatre? Însă Maria,
mama evreică a Domnului, a fost crescută de părinţii ei în frica de
Dumnezeu şi păzea poruncile Lui. Isus spusese la Sinai: „Şi
poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le
întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă,
când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să
le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini, şi să-ţi fie ca nişte
fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale”
(Deuteronom 6:6-9). Astfel Maria era pregătită pentru a-i educa pe
copii pe care i-ar fi adus pe lume. De aceea Dumnezeu i-a încredinţat
pe Acela care este Mântuitorul nostru şi El a fost crescut în aceeaşi
învăţătură. În tot timpul vieţii Sale Isus a păzit Sabatul.
Este interesant că, în Biblie, nu am găsit vorbindu-se despre o
altă zi de odihnă. Cel ce nu vrea să păzească Sabatul va găsi tot felul
de scuze, însă nu ştiu dacă aceste scuze sunt şi plauzibile. Sunt tot
felul de răstălmăciri ale Scripturii cu privire la Sabat.
Spre exemplu, pentru că Isus i-a apărat pe ucenici atunci când
aceştia au fost acuzaţi de călcare de Sabat prin faptul că au smuls
spice şi au mâncat, se socoteşte astăzi că Domnul a vrut să spună că
Sabatul nu este aşa de important şi nu este un păcat călcarea lui.
Vindecările făcute de Domnul în Sabat sunt, de asemenea,
considerate ca fiind o dovadă că El a dispreţuit şi a călcat Sabatul, iar
acest lucru ar fi însemnat pregătirea drumului pentru schimbarea
acestei zile de odihnă, după patimile Sale. Mă mir tare mult de cum
S-a schimbat Dumnezeul Acela care a spus că în El „nu este nici
schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17).
Vreau să studiem puţin aceste lucruri şi să descoperim dacă este
adevărată constatarea aceasta. Raportul biblic ne spune că „Isus
trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau
flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: ’Uite că ucenicii Tăi
fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.’
Dar Isus le-a răspuns: ’Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a
flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui
~403~
Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe

care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el,
ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat,
preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? Dar Eu vă
spun că aici este Unul mai mare decât Templul. Dacă aţi fi ştiut ce
înseamnă «Milă voiesc, iar nu jertfe», n-aţi fi osândit pe nişte
nevinovaţi. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului’” (Matei
12:2-8).
Din acest răspuns al Domnului, eu nicidecum nu înţeleg că El a
denigrat Sabatul şi nu văd nici intenţia de a pregăti drumul pentru
înlocuirea lui cu duminica.
Domnul nu este de acord cu acuzaţia adusă ucenicilor că ar fi
călcat Sabatul şi, pentru a le arăta fariseilor că nu constituie călcare
de Sabat ceea ce au făcut ucenicii, a adus ca argument o situaţie de
criză din viaţa lui David când a mâncat pâine sfinţită pe care, în mod
normal, nu-i era îngăduit să o mănânce. Şi nu numai el a mâncat din
pâinile acelea, ci şi oamenii care erau cu el, aflaţi şi ei în aceeaşi
situaţie de criză. La fel şi ucenicii, din cauza situaţiei în care se aflau,
nu puteau fi acuzaţi de săvârşirea unei călcări de Sabat. Urmându-L
pe Domnul totdeauna, ei n-au avut unde să-şi pregătească hrana de
vinerea şi n-au avut nici vreo invitaţie la masă la cineva. Nu putem
aprecia de cât timp nu mâncaseră, dar ni se spune că erau flămânzi.
Eu nu cred că ultima masă o avuseseră cu patru-cinci ore înainte, ci
cu suficient de mult timp înainte pentru a fi forţaţi să consume grâu
din spic pe care în mod normal nu l-ar fi consumat aşa, ci măcar îl
prăjeau.
Apoi, Domnul i-a aşezat pe ucenici, pe care El îi alesese ca
discipoli ai Săi şi care-L urmau oriunde, pe aceeaşi treaptă cu preoţii
care-I slujeau lui Dumnezeu la Templu în Sabat, unde săvârşeau o
sumedenie de lucruri. Junghiau animalele, separau grăsimea de carne
pentru a aduce grăsimea pe altar, uneori fierbeau carnea pregătind-o
pentru consum şi făceau multe alte lucrări. Şi pentru că slujba
preoţilor cerea ca ei să lucreze în Sabat, Dumnezeu a stabilit că nu
este un păcat. Oare ucenicii nu erau în slujba Domnului la fel ca
preoţii? Pe ei de ce a trebuit să-i condamne, iar preoţilor nu le găseau
nicio vină? Nu era normal să fie şi ucenicii aşezaţi pe aceeaşi
treaptă?
Fariseii au mustrat pe Mântuitorul şi pe ucenici deoarece ei nu
~404~
L-au socotit pe Domnul Isus Fiu al lui Dumnezeu, nici pe ucenici

slujitorii lui Dumnezeu, egali cu preoţii. Dacă Îl socoteau pe Isus
Dumnezeul de pe Sinai, atunci îi aşezau şi pe ucenici pe o treaptă cu
preoţii. Şi dacă vreţi, preoţii nici nu-I mai slujeau Lui din moment ce
L-au respins. Pentru El, ucenicii erau totul.
Ca o replică finală, Isus le-a spus despre Sine: „Fiul omului este
Domn şi al Sabatului.” Cu alte cuvinte, Domnul le-a zis: „Atâta timp
cât Eu sunt Domn al Sabatului, Eu hotărăsc dacă ucenicii au călcat
sau nu Sabatul. Eu stabilesc ce este păcat și ce nu este păcat.
Prin atitudinea fariseilor, descoperim că omul s-a ridicat
împotriva Stăpânului. În contextul acesta apostolul Pavel întreabă:
„Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui
Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: ’Pentru
ce m-ai făcut aşa?’” (Romani 9:20).
Ucenicii erau împreună cu Dumnezeu în lanul de grâu şi orice ar
fi făcut ei, aprecierea în legătură cu fapta lor, era a Domnului. Nu
erau fariseii în măsură să judece şi nici să stabilească dacă ucenicii
au călcat sau nu Sabatul, ci Isus. După cum El a stabilit că preoţii pot
călca Sabatul fără să se facă vinovaţi de vreun păcat în săvârşirea
lucrului încredinţat lor în Sabat, tot la fel a stabilit că ucenicii erau
nevinovaţi chiar dacă au smuls spice în Sabat. Ce poţi răspunde lui
Dumnezeu? Îi putem cere noi socoteală lui Dumnezeu pentru că a
stabilit aşa? Dacă statul ar interzice accesul tuturor vehiculelor pe o
anumită porţiune de drum şi ar stabili ca pedeapsă pentru încălcarea
acestei reguli închisoarea, ce aţi zice dacă totuşi aţi vedea pe cineva
că circulă pe drumul acela şi încă frecvent fără să fie pedepsit?
Probabil veţi înţelege că anumite persoane au dreptul să circule liber
pe acolo, fără să fie pedepsite, şi nu oricine. Semnul interzis poate fi
ignorat printr-o autorizaţie eliberată de conducerea statului. Însă
conducerea nu poate fi criticată şi condamnată pentru că a dat dreptul
unora să circule, în timp ce pe alţii îi pedepseşte cu închisoare dacă
ar circula pe acolo. Este foarte normal aşa.
Acelaşi lucru este şi la Dumnezeu. Pentru că a fost nevoie,
Dumnezeu a stabilit că preoţii pot călca Sabatul în Templu fără să se
facă vinovaţi de călcarea lui, în timp ce niciun alt om din poporul
evreu nu avea voie să calce Sabaatul, deoarece acest lucru era socotit
a fi un păcat ce se pedepsea cu moartea prin lovituri cu pietre. Apoi,
El a stabilit că ucenicii nu sunt nevinovaţi chiar dacă au smuls spice
~405~
în Sabat, în timp ce ceilalţi din popor ar fi fost vinovaţi de călcarea

Sabatului dacă ar fi făcut ce făceau ucenicii. Nu noi, oamenii, am
adus Sabatul la existenţă şi nu noi suntem cei ce stabilim regulile
privitoare la sfinţirea lui, ci Dumnezeu. Deci pentru a-i scuza şi a-i
scăpa pe ucenici de acuzaţie, n-a fost nevoie ca Domnul să
desfiinţeze Sabatul şi nici n-a spus că poate fi călcat oricum. Ci scuza
a fost criza ucenicilor, şi nu intenţia de a denigra Sabatul sau
pregătirea drumului pentru schimbarea lui cu o altă zi. Pe mine mă
interesează să fiu credincios în ceea ce mi-a încredinţat şi mi-a cerut
mie, nu să-L judec pe Dumnezeu sau pe aproapele.
Trebuie să mai ştim că numai la Templu preoţii aveau voie să
muncească în Sabat. Dacă acasă, în Sabatele libere, săvârşeau alte
lucrări decât cele permise întregului popor, erau socotiţi vinovaţi şi
pasibili de aceeaşi pedeapsă, deoarece ei nu făceau ce poruncise
Domnul, ci ceea ce nu era îngăduit. De ce aşa? Pentru că Dumnezeu,
care este Mai-marele Sabatului, a stabilit acest lucru.
Şi pastorii noştri sunt plătiţi astăzi pentru slujba lor de Sabat, şi
nu se fac vinovaţi de călcare de Sabat pentru că muncesc în ziua
sfântă. Acesta este lucrul lor încredinţat de Domnul. Însă, dacă ei
primesc salariu pentru lucrul făcut în Sabat şi nu este păcat, nu tot
aşa este cu ceilalţi. Mergerea mea la serviciu în Sabat înseamnă
păcat, căci este o călcare a Sabatului. La serviciu eu nu sunt în slujba
Domnului şi nu fac lucrul Lui, ci pe al meu. Porunca spune: „Să nu-ţi
faci lucrul tău în ziua Mea cea sfântă”, în timp ce nu interzice lucrul
Lui. Dar nici pastorii noştri nu pot să-şi permită să facă în Sabat un
lucrul interzis de Domnul fără să fie socotiţi vinovaţi. Ei sunt
nevinovaţi doar dacă fac lucrul încredinţat de Domnul.
Marcu ne relatează şi el întâmplarea aceasta notând aceleaşi
argumente aduse de Domnul, însă a reţinut că la sfârşit Domnul a
mai zis cuvintele: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru
Sabat”, continuând apoi cu aceleaşi cuvinte pe care şi Matei le
notează: „….aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”
(Marcu 2:27.28).
Cei mai mulţi dintre oameni consideră că, prin aceste cuvinte,
Domnul a pus capăt păzirii Sabatului, pentru ca, după învierea Sa, să
rămână ca zi de odihnă duminica. Odată cu aceasta, se stabileşte că
Sabatul a fost doar pentru evrei.
Sunt foarte surprins când aud că cei care păzesc duminica aduc
~406~
ca argument pentru a susţine desfiinţarea Sabatului cuvintele:

„Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat”, deoarece
eu nu văd nicio legătură între cuvintele Domnului şi ceea ce înţeleg
ei. Chiar dacă aş citi de o mie de ori pe zi cuvintele „Sabatul a fost
făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat”, eu tot nu pot înţelege că
Domnul spune că sâmbăta a fost doar pentru evrei şi că schimbă
Sabatul cu duminica. Dacă Sabatul a fost pentru evrei, înseamnă că a
rămas tot Sabatul ziua de odihnă, deoarece ucenicii erau evrei şi tot
evrei au rămas şi după învierea Domnului.
Aş vrea să stabilim un lucru: Domnul a zis că „Sabatul a fost
făcut pentru om”. Dacă într-adevăr El a aşezat duminica în locul
Sabatului, duminica pentru cine a fost făcută? Nu tot pentru om? Cu
siguranţă că da. Atunci, în loc să zicem: „Sabatul a fost făcut pentru
om”, vom zice: „Duminica a fost făcută pentru om.” Acum, dacă în
dreptul Sabatului cuvintele „a fost făcut pentru om” înseamnă
desfiinţarea lui, în dreptul duminicii cuvintele „a fost făcută pentru
om” de ce ar însemna altceva? Cum poate să reiasă din cuvintele
„Sabatul a fost făcut pentru om” că nu mai trebuie sfinţit Sabatul, ci
duminica? Cum pot aceste cuvinte să însemne „sfinţiţi duminica, în
loc de sâmbăta?” Eu nu pot sub nicio formă să înţeleg că Domnul a
vrut să spună că schimbă ziua de Sabat cu duminica. Şi dacă ar fi
făcut-o, de ce nu S-a exprimat direct. I-a fost greu să spună „Sabatul
nu mai este valabil, ci de-acum sfinţiţi duminica?”
Mai mult de atât, dacă prin cuvintele „Sabatul a fost făcut pentru
om, iar nu omul pentru Sabat” înţelegem că Sabatul poate fi călcat,
ignorat şi în locul lui poate fi ţinută o altă zi, de ce nu aplicăm regula
aceasta şi în dreptul duminicii? Adică „duminica a fost făcută pentru
om”, de ce n-am înțelege că duminica poate fi ignorată, călcată,
schimbată cu o altă zi, deoarece nu este o zi sfântă. Dacă prin
cuvintele „Sabatul a fost făcut pentru om” stabilim ca Sabatul poate
fi schimbat sau ignorat, călcat, atunci de ce n-am înțelege că și în
dreptul fiecărei zi din săptămână trebuie să se aplice acelaşi lucru. Şi
astfel, rămânem fără zi de odihnă.
Eu cred că, prin cuvintele „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu
omul pentru Sabat”, Domnul n-a vrut să spună ceea ce înţelege astăzi
majoritatea creștinilor. În niciun caz, El n-a vrut să spună că omul
poate face ce vrea în Sabat pentru că „Sabatul a fost făcut pentru
om.” Dumnezeu S-a odihnit în Sabat, l-a sfinţit şi l-a binecuvântat.
~407~
Iar pentru că Sabatul a fost făcut pentru om, oare omul poate face ce
vrea cu el, până acolo încât să-l şi schimbe cu o altă zi de odihnă?
„Sabatul a fost făcut pentru om” după crearea omului, şi odată
cu facerea lui „pentru om”, Dumnezeu a stabilit ce poate face şi ce
nu poate face omul în Sabat. El a zis prin porunca privitoare la
sfințirea Sabatului astfel: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o
sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea
este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci
nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău,
nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în
şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul
ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11).
Observăm că Dumnezeu face Sabatul pentru om, dar stabileşte
regulile privitoare la sfinţirea lui şi Se dă pe Sine exemplu de sfinţire.
Deci Creatorul a stabilit cum să fie sfinţit Sabatul, ziua de odihnă
făcută pentru om.
Raportul biblic ne spune că, după discuţia cu fariseii, „Isus a
plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. Şi iată că în sinagogă era un
om care avea o mână uscată. Ca să-L poată învinui pe Isus, ei L-au
întrebat: ’Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?’” (Matei
12:9,10).
Această întrebare n-a fost pusă din dorinţa de a afla de la
Domnul dacă vindecarea în Sabat este sau nu păcat, ci pentru ca să
descopere împotrivirea lor faţă de săvârşirea vindecărilor. Ei au văzut
că în sinagogă era omul cu mâna uscată şi se aşteptau că Isus avea
să-Şi permită să-l vindece. Considerau că Domnul săvârşea un păcat
dacă îl vindeca. Putea omul bolnav să acuze dureri de moarte, căci
după părerea lor, în Sabat nu trebuia să fie vindecat.
Domnul trebuia să dea un răspuns, şi l-a dat printr-o întrebare
retorică, zicând: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o
oaie şi-i cade într-o groapă în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o
scoată afară?” (Matei 12:9-11).
Prin comparaţia cu oaia, Isus a arătat că Sabatul nu interzice
lucrarea de salvare. Suferindul care venise la Dumnezeu pentru
vindecare avea şi el dreptul la aceasta chiar şi într-o zi de Sabat.
Apoi, Dumnezeu niciodată n-a socotit că este păcat a rezolva în
Sabat o problemă urgentă, apărută atunci şi care ar pune viaţa cuiva
~408~
în pericol. De aceea a dat exemplul cu oaia căzută în groapă.

În sinagoga aceea Se afla Dumnezeu în persoană. Şi cum ar fi
apreciat omul acela că Dumnezeu este bun, dacă, venind înaintea
Lui, n-ar fi fost vindecat şi ar fi plecat acasă tot bolnav? Cu siguranţă
că Dumnezeu nu mai poate fi socotit bun. Satana totdeauna a spus că
Dumnezeu este tiran, unul căruia Îi place să-i chinuiască pe oameni.
Şi ca să aibă un argument, ar fi vrut ca Isus să nu-l vindece pe omul
acela, pentru ca să nu apară bun şi să nu fie proslăvit şi astfel să
dezmintă ce spune el. Omul cu mâna uscată, femeia gârbovă, orbul,
şchiopul şi mulţi alţii, sunt oameni pe care Satana i-a lovit. Oare toţi
aceştia, venind înaintea Domnului, nu trebuiau vindecaţi?
Ar fi bine să ne dăm seama că Satana îi ţine pe oameni în
captivitate şi îi chinuie, iar lucrul acesta îl pune pe seama lui
Dumnezeu, pentru ca noi să nu venim la El.
Isus ştia că fariseii preţuiesc mai mult o oaie decât un om. Oaia
o scoteau din groapă fără a considera lucrul acesta păcat, însă
vindecarea omului căzut în mâna diavolului o considerau păcat. Din
pricina aceasta n-au oferit niciun răspuns Domnului. Însă El le-a zis:
„Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este
îngăduit a face bine în zilele de Sabat. Atunci, a zis omului aceluia:
’Întinde-ţi mâna!’ El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi
cealaltă. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus”
(Matei 12:12-14).
Noi, cei de astăzi, să nu cumva să punem alte întrebări decât cea
pusă de farisei şi să înlocuim răspunsul Domnului cu răspunsuri pe
care le-am dori noi, socotind a fi venite de la El şi care ar dezlega
călcarea Sabatului. Ei n-au întrebat dacă este îngăduit în Sabat a
merge la arat, la semănat, a pregăti hrană, a pescui, a merge la
serviciu etc., ci întrebarea lor a avut un obiectiv precis: „Este
îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” Şi dacă El a răspuns acestei
întrebări cu Da, cum înţeleg unii că, prin răspunsul Său, Domnul a
spus că Sabatul nu mai trebuie păstrat? A spus El oare că în Sabat
este îngăduit să lucrezi pământul, să pregăteşti hrană sau să mergi la
serviciu etc.? Nu, ci El a dat strict răspunsul întrebării puse, spunând:
„Este îngăduit a face bine în zilele de Sabat”, apoi arătând şi practic
prin săvârşirea vindecării.
Să presupunem că eu, care sunt adventist de ziua a şaptea, aş fi
folosit de Domnul ca o unealtă prin care El să vindece pe cineva. De
~409~
ce ar fi păcat ca la porunca Lui să merg în Sabat la cineva care suferă

şi căruia aş putea să-i fac bine? Nu este El Domn al Sabatului?
În ocazia aceea, Domnul a restabilit adevăratul scop pentru care
a fost făcut Sabatul. El a fost făcut pentru nevoile omului; „făcut
pentru om”, dar în niciun caz pentru ca omul să-l calce. Este exact ca
atunci când un om îl vede pe semenul său că nu are palton şi că
tremură din cauza iernii geroase. Şi pentru că îi este milă de el, se
duce, face un palton şi i-l oferă cadou. A fost făcut pentru el. Acum,
aş vrea să vă întreb: Cel care a primit paltonul primeşte şi dreptul de
a-l lepăda, de a-l rupe, de a-l călca în picioare şi de a-l murdări
fiindcă „a fost făcut pentru el?” Dacă ar face aceste lucruri n-ar
însemna că nu-l respectă pe cel care i l-a dat? Poate face el aşa ceva
fără să jignească, să mâhnească şi să mânie pe binefăcătorul lui?
Care dintre noi ar fi indiferent în urma unei acţiuni de felul acesta?
O!... Dar Dumnezeu cum se simte atunci când noi călcăm în picioare
darurile pe care El ni le-a dat?
Dumnezeu ştia că omul are nevoie de o zi de odihnă şi, dacă El
n-o făcea, omul nu avea să cunoască odihna. Astfel „Sabatul a fost
făcut pentru om.” Apoi, pentru că omul avea nevoie de închinare
înaintea lui Dumnezeu şi de o strânsă legătură cu El, Creatorul i-a
făcut Sabatul. Astfel „Sabatul a fost făcut pentru om.” Sabatul avea
să-i fie necesar cu atât mai mult dacă avea să cadă în păcat. După
căderea în păcat, omul avea nevoie de vindecare fizică şi sufletească.
De aceea Dumnezeu i-a făcut o zi în care să vină la El pentru
împlinirea acestor nevoi. Astfel, „Sabatul a fost făcut pentru om”.
În contextul amăgirilor Satanei, când mulţi oameni nu mai ştiu
care este adevărata biserică şi cum mai pot fi siguri că se închină
Dumnezeului Adevărat, Sabatul are menirea de a-l orienta pe orice
om pe adevărata cale spre cer şi spre credința adevărată. Astfel
„Sabatul a fost făcut pentru om”. Şi tot aşa, trecând în revistă nevoile
omului, descoperim că într-adevăr omul avea nevoie de o zi care să
fie o binecuvântare pentru el. Aceasta înseamnă Sabatul făcut pentru
om.
Binecuvântarea Sabatului este asemănătoare cu cealaltă mare
binecuvântare pe care Dumnezeu i-a oferit-o omului în ziua a şasea.
Ne amintim că, după ce a creat toate vieţuitoarele pământului,
Dumnezeu a făcut să treacă toate prin faţa omului, pentru ca el să le
dea nume. Adam a văzut că fiecare vieţuitoare avea o pereche de sex
~410~
diferit. Aceasta a fost o ocazie în care a descoperit că la el ceva nu

este în ordine. Prin creaţie, Adam era un bărbat care nu putea trăi
fără o fiinţă de sex opus, şi astfel simţea nevoia de cineva care să-l
împlinească. Şi pentru că el avea nevoie neapărat de un asemenea
tovarăş de viaţă, Dumnezeu a făcut o femeie pentru el. Deci
Dumnezeu a făcut femeia pentru Adam. Ajungând aici, aş vrea să
întreb: prin faptul că femeia a fost făcută pentru bărbat, poate
bărbatul să se poarte oricum vrea cu ea şi să-şi permită să facă orice
cu ea fără să se facă vinovat faţă de Creator?
Are dreptul să necinstească femeia, s-o persecute, s-o robească
cum vrea el, s-o calce în picioare şi s-o schimbe cu alta, pentru că a
fost făcută pentru el?
Chiar dacă a fost făcută pentru el, bărbatul nu poate fi stăpânul
ei. Dacă vreţi, chiar mai înainte de a face femeia pentru bărbat,
Dumnezeu a stabilit regulile convieţuirii lor. Respectul, bunătatea,
amabilitatea, etc. trebuia să fie ceea ce fiecare îi oferea celuilalt.
Bărbatul să-şi iubească nevasta, iar ea să se teamă a-l necinsti, a-l
înjosi sau a nu-l respecta. Niciunul dintre cei doi nu poate să-şi
permită să-l defăime pe celălalt fără ca Dumnezeu să socotească
acest lucru un păcat, prin care călcătorul regulilor divine să-şi atragă
pedeapsa meritată.
După căderea în păcat, omul are o nevoie şi mai mare. El are
nevoie de Mântuitor. Din cauza milei ce-L caracterizează, Dumnezeu
îi iese în întâmpinare pentru a-l ajuta, şi a trimis un Mântuitor pentru
el. Însă omul nu poate face ce vrea cu Mântuitorul şi să fie şi
mântuit. Mântuirea nu este cum vreau eu, ci cum vrea El. El a stabilit
cum poate fi omul mântuit.
La fel este şi cu Sabatul. Prin cuvintele „Sabatul a fost făcut
pentru om”, Domnul n-a spus că omul este mai mare decât Sabatul şi
că el are dreptul să stabilească dacă îl va socoti zi de odihnă şi îl va
sfinţi stabilind ce poate face şi ce nu poate face în el sau dacă îl va
schimba cu o altă zi. Nu omul este cel ce stabileşte rostul lucrurilor,
ci Isus. El „este Domn chiar şi al Sabatului” (Marcu 2:28).
Dacă ar fi aşa cum înţeleg unii astăzi ─ că Sabatul nu este
obligatoriu ─, de ce a poruncit Dumnezeu să fie omorât cu pietre
oricine îl va călca? Evreul nu era tot un om pentru care a fost făcut
Sabatul? Nu este un paradox ca Dumnezeu să facă Sabatul pentru
om, lăsând să se înţeleagă faptul că omul este cel ce va stabili ce să
~411~
facă cu Sabatul, ca după aceea să poruncească să fie omorât cu pietre

cel ce va face în Sabat vreo lucrare nepermisă de El? Dumnezeu n-a
lăsat niciodată la aprecierea omului ce să facă din Sabat.
Fariseii ar fi vrut să-L învinuiască de călcare de Sabat pe
Domnul Sabatului, adică pe Cel ce a adus Sabatul la existenţă și a
stabilit și reguli pentru sfințirea lui. Acum lor li se părea că El calcă
Sabatul lucând după regulile stabilite de El. Însă cu toate încercările
lor, ei n-au putut stabili că ceea ce a făcut Domnul a fost călcare de
Sabat. Dacă Isus ar fi călcat Sabatul, ei L-ar fi omorât cu pietre,
potrivit poruncii date de El la Sinai. Dar nu L-au putut învinui. Însă
prin atitudinea lor, au luptat împotriva lui Dumnezeu.
Deşi la prima vedere par total diferiţi, totuşi există o asemănare
între farisei şi creştinii de astăzi care susţin că Sabatul nu mai este
valabil. Creștinii de astăzi care păzesc duminica, nu par că luptă ca şi
fariseii împotriva Domnului. Totuşi, aceeaşi luptă o duc împotriva
Sa. Fariseii doreau să dovedească faptul că Isus este un călcător de
Sabat, cu gând să-L condamne din această cauză, dar n-au reuşit. N-
au găsit motiv. Însă, în ciuda faptului că fariseii, cărturarii şi preoţii,
care s-au dovedit în final a fi ucigaşii Domnului, nu au reuşit să
demonstreze că Isus este un călcător de Sabat, creştinii care susţin că
Sabatul nu mai este valabil Îl descoperă pe Domnul că ar fi călcat
Sabatul atunci când a făcut vindecări, apreciază că ar fi denigrat
Sabatul când a luat partea ucenicilor declarându-i nevinovaţi de
smulgerea spicelor, iar prin cuvintele „Sabatul a fost făcut pentru
om” consideră că El ar fi spus: „S-a încheiat cu Sabatul.” Fariseii au
luptat împotriva lui Isus căutând să-L condamne ca pe un călcător de
Sabat în timp ce credeau că Îi slujesc lui Dumnezeu, iar creștinii de
astăzi care susţin că Sabatul nu mai este valabil, duc aceeaşi luptă
împotriva lui Isus, stricând ziua de odihnă pe care El n-a stricat-o, în
timp ce cred că Îi slujesc Domnului. O! Ei fac aceeaşi greşeală a
fariseilor de a nu-L aşeza pe Domnul mai presus de Sabat şi ca fiind
Cel ce stabilește regulile sfințirii Sabatului.
Cred că am venit cu suficiente argumente prin care am
demonstrat că Isus nici pe departe nu S-a gândit să schimbe ziua de
odihnă.
Să mergem în Ghetsimani, locul agoniei Domnului. El Se roagă
Tatălui zicând: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine
paharul acesta!” (Matei 26:39).
~412~
Prin cuvintele acestea, Domnul L-a întrebat pe Tatăl dacă a găsit

o altă soluţie pentru salvarea omului fără ca să mai fie nevoie ca El
să moară. Singura soluţie era desfiinţarea Legii. Însă vreau să întreb
pe cei ce susţin că Domnul a desfiinţat Sabatul: oare cu adevărat se
rezolva problema păcatului dacă Dumnezeu ar fi desfiinţat Legea?
Nicidecum. Domnul a trebuit să moară tocmai pentru că Legea nu
poate fi desfiinţată. Şi numai El, Dătătorul Legii, a putut să fie
acceptat ca Salvator. Dacă se putea desfiinţa Legea, de ce mai trebuia
să moară Isus? Ori una, ori alta.
Să presupunem că dumneata eşti şofer, şi într-o zi conduci
maşina, iar eu sunt în partea dreaptă, pasager. Ai depăşit viteza cu
peste treizeci de km la oră peste limita maximă admisă de lege şi
radarul te-a înregistrat. Te opreşte poliţistul şi spune ca trebuie să
plăteşti 1.000 lei amendă. Dumneata nu ai banii aceştia şi, cum
amenda se transformă în închisoare, curând urmează să fii arestat.
Clemenţă nu există. Eşti terminat. Atunci eu mă ofer să plătesc în
locul dumitale şi scot banii. Eşti iertat! Eşti salvat! Urci apoi la
volan şi pleci. Te întreb: faptul că eu am plătit pentru dumneata, îţi
dă de-acum dreptul să circuli cu ce viteză vrei, oricât de mare? S-a
desfiinţat Legea pentru dumneata? Nu cred. Ai aceeaşi obligaţie de a
o păstra. Ba mai mult, va trebui să fii mai atent, că eşti sărac şi cine
va mai plăti pentru dumneata?
Dacă Isus a murit pentru mine, s-a desfiinţat Legea? Nu.
Singurul care a putut plăti pentru noi a fost El. Omul nu putea plăti
nicidecum mântuirea lui. Oare dacă eu continui să calc Legea lui
Dumnezeu, credeţi că Domnul va plăti pentru mine mereu?
Găsim că la Dumnezeu principiul şase zile lucrătoare iar a
şaptea odihnă, este perpetuu. Apostolul Ioan ne spune în cartea sa că,
atunci ,,când a luat Isus oţetul, a zis: ’S-a isprăvit!’ Apoi Şi-a plecat
capul şi Şi-a dat duhul” (Ioan 19:30).
Prin cuvintele ,,S-a isprăvit”, Domnul a anunţat că Planul de
Mântuire a fost finalizat, şi apoi Şi-a dat duhul, trecând la odihnă. La
creaţiune, Dumnezeu Tatăl, cât şi Domnul Isus, Şi-au sfârşit lucrarea
în ziua a şasea, iar în ziua a şaptea S-au odihnit. Observaţi acelaşi
principiu la cruce. În ziua a şasea Domnul Isus finalizează Planul de
Mântuire, iar în ziua Sabatului S-a odihnit. Acest lucru întăreşte şi
mai mult principiul că Sabatul rămâne ziua de odihnă pentru
totdeauna. 6+1. În ziua întâia a săptămânii, Domnul a înviat şi,
~413~
înălţându-Se la cer, mijloceşte pentru cei ce vor să fie mântuiţi.

Dumnezeu vorbeşte de distrugerea acestui pământ şi de
aducerea la existenţă a unui cer nou şi a unui pământ nou, după
venirea Domnului. „Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ’Iată,
Eu fac toate lucrurile noi’ şi a adăugat: ’Scrie, fiindcă aceste cuvinte
sunt vrednice de crezut şi adevărate’” (Apocalipsa 21:5).
„Apoi, am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul
dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era” (Apocalipsa
21:1).
Inspirat, profetul Isaia ne spune că şi în cerul nou şi pe pământul
nou se va ţine aceeaşi zi de odihnă: ,,Căci, după cum cerurile cele noi
şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice
Domnul, aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare
lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine
înaintea Mea, zice Domnul” (Isaia 66:22.23).
Aţi auzit ce ne spune Dumnezeu? Şi pe noul pământ, cei
mântuiţi vor serba tot Sabatul ca zi de odihnă. Dumnezeu nu vorbeşte
în două feluri, căci El nu se schimbă.
Să presupunem că tu vii la mine şi îmi ceri maşina zicând:
„Luni, la ora şapte, am şi eu nevoie de maşina ta. Ce zici, mi-o dai?”
Iar eu promit că da. Pleci acasă încredinţat că problema ţi s-a
rezolvat, iar luni de dimineaţă, la şapte, când vii la mine convins că
sunt de cuvânt, descoperi că m-am schimbat, pentru că-ţi spun: „Îmi
pare rău, dar nu mai pot să ţi-o dau, pentru că am alt plan.” Cum mă
vei considera că sunt: serios sau neserios? Neserios.
Cam aşa ar fi apărut Dumnezeu dacă ar fi schimbat ziua de
odihnă, după cum spun unii. Pe cei ce nu păzesc Sabatul susţinând că
el a fost doar pentru evrei, aş vrea din nou să-i întreb: Evreii care
L-au primit şi-L primesc pe Isus ca Mântuitor ce zi trebuie să ţină?
Nu-i aşa că Sabatul, pentru că el a fost pentru ei? Nu scrie nicăieri că
Dumnezeu le-a dat evreilor care L-au primit pe Domnul o altă zi de
odihnă.
Iar dacă la susţinerea că Sabatul a fost pentru evrei se adaugă şi
aceea că Hristos a desfiinţat Legea la cruce, nu este aşa că de atunci
nu mai este nicio zi de odihnă? Desfiinţarea Legii nu înseamnă a
pune o altă zi de odihnă în locul celei ce este prevăzută în Legea
Celor Zece Porunci. A pune o altă zi în locul celei ce era, înseamnă a
modifica Legea, nu a o desfiinţa. Dar eu n-am găsit scris nicăieri în
~414~
Sfânta Scriptură că Dumnezeu a schimbat ziua de odihnă. Ce motiv

să fi avut El să schimbe Sabatul doar până la venirea Domnului, ca
după aceea să se treacă din nou la păzirea Sabatului, după cum am
citat mai sus declaraţia lui Dumnezeu? Ce ziceţi de un Dumnezeu
care spune: „De la creaţiune până la crucea lui Isus păstraţi sâmbăta.
De la moartea Lui până la venirea Sa de a doua oară păstraţi
duminica, iar apoi, în cerul nou şi pe noul pământ veţi păstra iarăşi
sâmbăta.” Ar mai putea fi vrednic de încredere? Însă El n-a vorbit de
nicio schimbare. Să înţelegi din cuvintele Domnului: „Sabatul a fost
făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” că nu mai trebuie păzită
sâmbăta, ci duminica, este de-a dreptul stupid. Dumnezeu n-a spus
nicăieri că a schimbat ceva. Nu Dumnezeu este neserios, ci acela
care tot vorbeşte în locul lui Dumnezeu, răstălmăcind Scriptura.
Apostolul Iacob ne spune că ,,orice ni se dă bun şi orice dar
desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu
este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacob 1:17). Dumnezeu
nu Se schimbă şi nu vorbeşte în mai multe feluri: „Isus Hristos este
acelaşi ieri şi azi, şi în veci!” (Evrei 13:8). El ne spune că toţi cei ce
vor împlini voia Sa vor avea parte de toate cele ce ne-a promis. Vrei
să fii cu El pe noul pământ? Păzeşte Sabatul pe acest pământ, pentru
ca să ai parte să-L serbezi şi pe Noul Pământ. Dumnezeu să ne ajute
să fim acolo. Amin.
Ucenicii şi Sabatul
Chiar dacă nu s-ar fi făcut nicio precizare în Biblie despre ce zi
de odihnă au păzit ucenicii, există o mare dovadă că ucenicii au ţinut
Sabatul. Se ştie clar că naţiunea iudaică era păzitoare înverşunată a
Sabatului şi, dacă cineva îl călca, era omorât cu pietre. Domnul Isus
a fost condamnat pentru că a vindecat persoane în această zi, cu toate
că lucrul acesta nu reprezintă o călcare de Sabat. În contextul
păcatului, acesta este scopul Sabatului stabilit de Dumnezeu în
preştiinţa Sa chiar de la început, şi anume: vindecarea sufletească şi
vindecarea trupească a omului păcătos.
Totdeauna mai-marii iudeilor au fost atenţi ca, atunci când
condamnau pe cineva, să nu intre în conflict cu norodul. Înainte de
răstignirea Domnului, de multe ori au vrut să-L omoare, dar trebuia
să aibă şi un motiv care să ţină în faţa poporului. De exemplu, Matei
~415~
şi Luca ne descoperă că într-o ocazie, după ce Domnul a spus o pildă

care îi viza în sens negativ pe mai-marii iudeilor, aceştia „căutau
să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept
proroc” (Matei 21:46). „Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau
un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod” (Luca
22:2). Deci trebuiau să descopere o vină prin care să fie condamnat şi
de popor.
Au încercat să-L acuze că este un călcător al Sabatului, ştiind
că, având motivul acesta, sigur li se alătura poporul, fiindcă era
poruncă din partea Domnului că oricine călca Sabatul trebuia să fie
omorât cu pietre. Dar, cu toate că-L acuzau de călcare de Sabat, Isus
n-a fost descoperit niciodată călcând Sabatul. Prin vindecările pe care
le făcea în ziua sfântă, El nu dezlega Sabatul, aşa cum era acuzat, şi
nu-l profana, deoarece aceste lucrări nu erau în contradicţie cu
sfinţirea sfintei zile.
După înălţarea Domnului, pentru ucenici începe prigoana.
Mai-marii iudeilor care Îl răstigniseră pe Isus, au început să-i
persecute pe cei care au crezut în El, din pricină că-L propovăduiau.
Ura de moarte a iudeilor faţă de Isus îi determinase să-L omoare
pentru a scăpa de El. Acum propovăduirea lui Isus, pe care Îl
răstigniseră, dar de care nu reuşiseră să scape, le producea mari
nemulţumiri. Ucenicii reînviau în mintea mai-marilor iudeilor toate
scenele din viaţa lui Isus şi chiar îi acuzau de uciderea Lui.
Nemaiputând suporta aceste lucruri, au făcut tot ce se putea ca să nu
se mai vorbească despre El. Pentru aceasta ucenicii trebuiau aduşi la
tăcere. Şi mai-marii lui Israel au încercat să-i aducă la tăcere.
În cartea Faptele Apostolilor, la capitolul 5, ni se spune că „prin
mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi
stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu
cuteza să se lipească de ei. Dar norodul îi lăuda în gura mare.
Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot
mai mult; până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau
pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru,
măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de
asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei
bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau”
(Fapte 5:12-16).
~416~
Cred că vă daţi seama ce putere revărsase Domnul peste ucenici

şi ce interes era în popor de a lua aminte la cuvântul Domnului
propovăduit de ei, cuvânt făcut puternic prin minunile care-l
însoţeau. În felul acesta, „numărul celor ce credeau în Domnul,
bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult.” „Cuvântul lui Dumnezeu se
răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în
Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Fapte
6:7).
Gândiţi-vă acum la ura preoţilor când au văzut că seminţia lui
Iuda s-a rupt în două. Ei nu mai erau cei lăudaţi, cei respectaţi
nespus, ci ucenicii erau în vizorul tuturor. Pe ei „norodul îi lăuda în
gura mare.”
Din pricină că cei care intrau în rândurile ucenicilor nu-i mai
recunoşteau pe preoţi şi necesitatea lucrării lor, câştigul preoţilor a
scăzut dintr-o dată. Furia lor împotriva credincioşilor lui Isus e
cumplită şi repede vor să scape de ei. Însă trebuie să aibă şi un motiv
care să determine poporul să-şi dea girul pentru omorârea lor, fără să
pară vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Motivele oferite de Dumnezeu
pentru ca cineva să fie omorât erau următoarele:
1. Dacă cineva lucra cu răutate împotriva aproapelui lui – Exod
21:14.
2. Crima – Numeri 35:30.
3. Mergerea după alţi dumnezei şi închinarea la idoli –
Deuteronom 13:6-10; 17: 2-6.
4. Pentru chemarea duhului morţilor – Levitic 20:27
5. Dacă cineva blestema Numele Domnului – Levitic 24:16.
6. Călcarea poruncii a şaptea (adulterul) – Deuteronom 22:13-
30.
7. A fi rău şi neascultător de părinţi – Deuteronom 21:18-21
8. Călcarea Sabatului – Exodul 31:14.
Dacă ucenicii ar fi fost acuzaţi de una dintre aceste călcări de
Lege, acuzatorii ar fi avut girul poporului spre a-i ucide. Totuşi
planul preoţilor de exterminare al ucenicilor este pus în aplicare. Dar
care a fost acuzaţia? Dacă vor sfinţi ca zi de odihnă duminica
profanând astfel Sabatul, preoţii îşi vor realiza planul de exterminare
al ucenicilor având girul întregului popor. Iată-i în faţa instanţei. Dar
care a fost acuzaţia? Au fost ei acuzaţi de nerespectarea Sabatului?
„Marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida
~417~
saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, au pus mâinile pe apostoli şi

i-au aruncat în temniţa de obşte” (Fapte 5:17:18). Un înger al
Domnului îi scapă şi dimineaţa sunt în Templu, pentru a continua
propovăduirea. „Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi
i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de
norod. După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele
preot i-a întrebat astfel: ’Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să
nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut
Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra
noastră sângele acelui om.’
Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: ’Trebuie să
ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! Dumnezeul
părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât,
atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea
Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi
iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul
Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.’ Când au
auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare”
(Fapte 5,26-33).
Nu numai că apostolii nu s-au temut de ei, dar i-au şi acuzat de
crimă împotriva lui Isus. Parcă nu era destul de mare ura preoţilor
împotriva lor că ucenicii i-au şi acuzat şi astfel ura lor a devenit şi
mai mare. „Îi tăia la inimă” şi s-au hotărât să-i omoare. Dar care să
fie acuzaţia care să ţină în faţa poporului? Ei nu se încadrează la
niciunul dintre cele opt articole de Lege ce condamnă la moarte pe
călcătorul lor. Şi ce să facă? Să iasă în faţa poporului şi să spună că
vor să condamne la moarte pe ucenici pentru că propovăduiesc pe
Isus, Cel care îi vindecase de toate bolile lor şi prin care şi ucenicii
au vindecat pe mulţi bolnavi, făcând un bine aşa de mare poporului?
Să spună poporului că, din cauza ucenicilor ei rămân fără adepţi? Să
spună că pierd chiar şi preoţi din rândurile lor? Va ţine acuzaţia
aceasta? În niciun caz acuzaţia lor nu va ţine pentru ca poporul să-şi
de girul pentru uciderea lor.
Dacă ucenicii serbau ziua întâi a săptămânii, cel mai bine ar fi
să spună că ucenicii nu mai serbează Sabatul ca zi de odihnă şi,
pentru că este o poruncă expresă din partea lui Dumnezeu care
pedepseşte cu moartea pe cel care calcă Sabatul, vor reuşi fără
probleme. Însă de aceasta nu-i pot acuza. Se vede că chiar şi într-o
~418~
aşa pornire de ură, dorind cu înfocare să pună capăt vieţii ucenicilor,

preoţii nu-i pot acuza de a fi călcători ai Sabatului. Că vorbesc despre
Isus şi-L urmează – nu este un motiv de condamnare care să le dea
sorţi de izbândă, deoarece Isus a fost socotit de mulţi prorocul
aşteptat și nici Isus n-a călcat Sabatul.
Credeţi că, dacă ucenicii păstrau ca zi de odihnă ziua întâi –
duminica de astăzi – şi nu mai păstrau Sabatul, mai şedeau preoţii pe
gânduri? Imediat ucenicii erau daţi morţii. Însă ei n-au găsit că
ucenicii au schimbat Sabatul cu duminica şi niciun alt motiv prin
care să poată fi condamnaţi la moarte pentru ca poporul să fie de
acord cu uciderea lor. Ba încă cineva cu mare funcţie şi vază, „un
fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul,
s-a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe
apostoli. Apoi le-a zis: ’Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de
gând să faceţi oamenilor acestora. (…) Şi acum, eu vă spun: Nu mai
necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace. Dacă încercarea sau
lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar dacă este de la
Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi
împotriva lui Dumnezeu.’ Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat
pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în
Numele lui Isus şi le-au dat drumul” (Fapte 5:34,35,38-40).
Pentru că nu aveau un motiv de acuzare bazat pe o poruncă
divină, în mânia lor i-au bătut în ascuns, dar n-au putut să-i omoare.
Dacă ar fi fost călcători ai Sabatului, ucenicii ar fi fost daţi la moarte,
şi preoţii rămâneau cu conştiinţa curată, deoarece, prin omorârea
călcătorilor Sabatului, împlineau voia Domnului, şi în acelaşi timp,
scăpau de cei care au rupt poporul lor în două. Însă când au fost
aduşi în Sobor, ucenicii n-au putut fi învinuiţi că nu ţin Sabatul,
fiindcă este clar că ei îl serbau. Isus nu le vorbise niciodată de vreo
schimbare a Sabatului cu ziua întâi a săptămânii. Singura vină a lor
este că Îl propovăduiesc pe Isus. Dacă avea de gând să înlocuiască
Sabatul cu duminica după învierea Sa, Domnul le poruncea
ucenicilor să serbeze ziua învierii Lui. Dar în niciuna dintre
întâlnirile lor cu Isus, El nu aminteşte nimic de vreo schimbare. Eu
cred că argumentul acesta este cel mai tare argument pentru a
înţelege că nu s-a făcut nicio schimbare în Cele Zece Porunci.
Dacă ucenicii serbau ziua învierii, duminica, în locul Sabatului,
chiar dacă, să zicem, nu erau omorâţi cu pietre, erau cel puţin acuzaţi
~419~
că păstrează o altă zi de odihnă şi scriitorii Noului Testament, dintre

care trei au fost ucenici, ar fi consemnat şi acest lucru. Însă nu se
spune absolut nimic despre vreo ocazie în care să fi fost învinuiţi că
ţin ziua întâi, în locul zilei a şaptea. Pentru că nu se mai tăiau
împrejur după înălţarea Domnului şi nu mai aduceau jertfe, adică nu
mai păzeau Legea lui Moise, cu zilele ei de sărbătoare, sunt atâtea
consemnări în epistolele lui Pavel şi el dă atâtea explicaţii prin care
motivează refuzul păzirii ritualului ceremonial, însă de vreo
schimbare a Sabatului nu spune nimic. Pentru un cercetător sincer și
doritor de a cunoaște adevărul cu privire la valabilitatea Saabatului,
argumentul acesta este suficient ca să-l convingă să treacă la sfințirea
Sabatului. Dacă insistă sceptic să găsească alte argument în
defavoarea păzirii Sabatului, înseamnă că vrea să asculte de firea
pământească și să păstreze mai departe obiceiuri care i se interzic
prin păzirea Sabatului.
În Noul Testament este scris de opt ori despre ziua întâi a
săptămânii, dar niciodată nu se spune că ea a fost sfinţită în locul
Sabatului. În Matei 28,1; Luca 24,1; Marcu 16,2.9; Ioan 20,1 sunt
cinci referinţe în care se aminteşte de ziua întâi, dar nu se referă la
sfinţirea acestei zile. Nu se găseşte porunca: „Să fie sfinţită!”, ci doar
se face menţiunea că în această zi a înviat Domnul.
A şasea referire la ziua întâi a săptămânii este despre o adunare
a ucenicilor: „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când
uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica
iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
(Ioan 20:19).
Pe baza acestui verset nu se poate stabili nicidecum că ucenicii
serbau duminica. Fiindcă erau adunaţi în prima seară după înviere,
este clar că era duminică seara. Dar faptul că ucenicii au fost adunaţi
în seara acelei duminici după înviere nu are nicio legătură cu
sfinţirea zilei întâi a săptămânii, duminica. Ei erau dezorientaţi,
descurajaţi şi plini de frica iudeilor ca nu cumva să-i omoare şi pe ei.
Din pricina aceasta erau adunaţi şi încuiaţi în acea cameră. Dacă
cineva spune că adunarea aceasta a avut caracterul sfinţirii duminicii,
greşeşte flagrant, deoarece motivul strângerii laolaltă este arătat:
„Adunaţi de frica iudeilor.”
~420~
Isus nu le dăduse întâlnire în camera aceea şi cu niciun chip nu

se poate spune că ei erau adunaţi acolo gândindu-se că se vor întâlni
cu El, ci pentru că nu mai ştiau unde să se ascundă de frică.
Discuţiile dintre ei erau cu privire la evenimentele din acea zi
petrecute de unii dintre bărbaţii şi femeile, care voiau să-i convingă
şi pe ceilalţi că Isus a înviat din morţi. De fapt ucenicii nici măcar nu
ştiau dacă Isus înviase cu adevărat, şi mă întreb: cum să fie ei adunaţi
pentru sfinţirea zilei învierii? Nu se potriveşte deloc. Şi nici Isus, la
întâlnirea cu ucenicii din seara aceea, nu a zis nimic de serbarea zilei
învierii Lui. Citiţi şi convingeţi-vă de acest adevăr incontestabil şi
veţi descoperi că nu are nicio legătură acea întâlnire cu serbarea
vreunei zile de odihnă.
Mai există două referinţe care amintesc de ziua întâi a
săptămânii. Prima de care mă ocup este în Fapte 20:7,8, unde se
spune: „În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să
frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea
ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de
sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.”
Aici remarcăm mai multe aspecte:
1. Adunarea era în ziua întâi a săptămânii.
2. Erau adunaţi laolaltă ca să frângă pâinea.
3. A doua zi Pavel trebuia să plece şi acesta era motivul
adunării. Este spus foarte clar.
4. Din faptul că erau multe lumini, se înţelege că adunarea a
avut loc seara, la un anumit timp după apusul soarelui.
5. „A lungit vorbirea până la miezul nopţii.” Aceasta nu lasă
nicidecum să se înţeleagă faptul că Pavel şi-a început vorbirea
duminică de dimineaţă şi a terminat-o duminică noaptea spre luni.
Se spune că era ziua întâi a săptămânii, dar constat că unii susţin
că adunarea a fost duminică seara, iar alţii că a fost sâmbătă seara.
Cine are dreptate?
Dacă ţinem cont de faptul că Dumnezeu, la creaţiune, a stabilit
că ziua începe de la apusul soarelui şi ţine până la următorul apus de
soare, atunci acea ocazie a fost sâmbătă seara, când de la apusul
soarelui erau deja în ziua întâi a săptămânii. Şi aceasta ne spune mai
degrabă că ei petrecuseră un Sabat la picioarele Domnului şi, pentru
că a doua zi Pavel urma să plece, s-au strâns nu pentru a sfinţi seara
aceea ca pe seara zilei de odihnă, ci pentru o cuvântare de
~421~
rămas-bun: „Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor

şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde
eram adunaţi, erau multe lumini.”
Ideea că această adunare a avut loc duminică seara nu se
potriveşte deloc cu cea de sfinţire a duminicii, pentru că ei erau
adunaţi deja în ziua a doua a săptămânii. Era după apusul soarelui şi
era ziua a doua. Dacă a fost sâmbătă seara, este clar că erau adunaţi
în ziua întâi şi poate apărea ca are legătură cu sfinţirea primei zile a
săptămânii, dar pentru că la ziuă, adică duminică de dimineaţă, Pavel
urma să plece, spune-mi, iubite cititor, cum mai sfinţea el ziua întâi
când era în călătorie? Se poate sfinţi o zi călătorind? Pentru ca să
sfinţeşti ziua Domnului, trebuie să nu faci nicio activitate
pământească şi să fii în prezenţa Lui. Eu cred că adunarea aceea nu a
are nicio legătură cu sfinţirea primei zile a săptămânii, deoarece
motivul acelei adunări este spus clar: „Fiindcă dimineaţa Pavel urma
să plece.” A fost o ocazie de părtăşie înaintea plecării lui. Era o
cuvântare de rămas-bun și cred că și de sfaturi și încurajări. Cei care
cred că adunarea a fost duminică-seara spre luni, vor să susţină că
adunarea aceea vorbea de serbarea duminicii. Însă nu se potrivește de
loc. Dacă ar susţine aşa cum susţin eu că adunarea a avut loc după
apusul soarelui sâmbătă-seara spre duminică, ar avea parcă un mai
bun argument să susţină că e vorba de serbarea duminicii, deoarece
întradevăr a fost în ziua întâi a săptămânii.
În calitate de adventist de ziua a şaptea, aş putea spune că
adunarea acea a fost o prelungire a Sabatului. Însă indiferent când a
avut loc acea adunare, ea n-a avut loc cu un caracter de sfinţire nici
al Sabatului şi nici al duminicii, ci pur şi simplu era ocazie de
rămas-bun.
Vreau să vă prezint un document prin care să arăt că prima zi a
săptămânii a fost pusă în locul zilei a şaptea în amintirea învierii
Domnului, de Biserica Catolică, şi acest lucru e recunoscut de ea.
Întrebare: Recunosc autorităţile catolice că nu există în Biblie
nicio poruncă pentru sfinţirea Duminicii?
Răspuns: Da, recunosc. ,,Poţi citi Biblia de la Geneza la
Apocalipsa şi nu vei găsi niciun rând care să autorizeze sfinţirea
duminicii. Scripturile poruncesc păzirea religioasă a sâmbetei, zi pe
care noi niciodată nu o sfinţim” (Gibbons, „Faith of Our Fathers”, ed.
1892, p.111)
~422~
,,Biserica Catolică, prin autoritatea primită de la Hristos, a

transferat odihna asupra duminicii, în amintirea învierii Domnului
nostru. Deci păzirea duminicii de către protestanţi, este un omagiu
pe care ei îl aduc, în ciuda lor înşile, autorităţii Bisericii Catolice.”
(Segur, ,,Plain Talk About the Protestantism of Today”, pag. 213.)
,,Duminica este o instituţie catolică şi pretenţiile ei de sfinţire nu
pot fi apărate decât pe baza principiilor catolice... De la începutul
până la sfârşitul Bibliei nu există niciun pasaj care să justifice
transferul închinării publice săptămânale de la ultima la prima zi a
săptămânii”. (,,Catholic Press- Sydney”, 25 aug. 1960)
În baza acestui document clar, nu înţeleg de ce să mai forţez
nota şi să caut în Biblie pasaje care să mă ajute să susţin că duminica
este stabilită de Domnul ca zi de odihnă după învierea Sa, când
pasaje de felul acesta nu există. Sunt de acord ca omul să caute
argumente, dar să nu caute nodul în papură. Dacă vrei să susţii că
ziua întâi este ziua de odihnă, nu inventa argumente biblice, deoarece
din Biblie nu poţi avea astfel de argumente. Eu îţi spun că te
autoamăgeşti. Reiese clar că duminica este stabilită ca zi de odihnă
de Biserica Catolică, şi ea declară că schimbarea Sabatului nu poate
fi susţinută cu Biblia. Dacă duminica ar fi fost ziua de odihnă
stabilită de Domnul, trebuia să fie scris în Biblie, iar Biserica
Catolică nu mai spunea că ea a făcut schimbarea.
Pe lângă motivul că Pavel trebuia să plece, adunarea a avut şi un
alt obiectiv: frângerea pâinii. „Erau adunaţi laolaltă ca să frângă
pâinea.”
Frângerea pâinii nu este un eveniment care să ţină de sfinţirea
zilei de odihnă. Aceasta poate fi făcută atât în ziua sfântă, cât şi în
oricare altă zi, la ocaziile de părtăşie. Un argument în scopul acesta
este în Fapte 2:46, unde spune: „Toţi, împreună, erau nelipsiţi de la
Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie
şi curăţie de inimă.” În fiecare zi la Templu şi în fiecare zi acasă,
frângeau pâinea. Aici nu este nicidecum vorba de serbarea vreunei
zile de odihnă.
Ultima referinţă biblică cu privire la ziua întâi este în
1 Corinteni 16:1-3, unde se spune: „Cât priveşte strângerea de
ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor
Galatiei.
~423~
În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte

acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele
când voi veni eu. Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi
veţi socoti vrednici, ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.”
Versetele acestea sunt un argument că ucenicii nu păzeau
duminica. Pentru a aduce la îndeplinire ceea ce Pavel poruncea, cei
din Corint trebuiau să lucreze în vederea realizării acelei acţiuni. În
ziua de odihnă însă, nu se cereau astfel de lucrări. Ce rost avea să
pună deoparte fiecare în casa lui în ziua de odihnă ceea ce dorea să
ofere ca ajutoare şi să rămână separate în casă, nu ştiu cât timp?
Pentru că Pavel cerea ca lucrarea aceea să fie făcută în ziua întâi, este
clar că ziua întâi nu era socotită de apostoli zi de odihnă.
Aşa că nu găsim scris nici măcar o dată în Evanghelie că
Domnul a poruncit să fie serbată ziua întâi în locul zilei a şaptea,
pentru a ne aminti de învierea Sa. Nu avem niciun raport care să
spună că după înviere, atunci când S-a întâlnit cu ucenicii, Isus le-ar
fi spus că a schimbat ziua de odihnă. Dimpotrivă, despre
continuitatea Sabatului Domnul a vorbit în Matei 24, unde atrage
atenţia că Ierusalimul va fi distrus. Atunci, ucenicii primesc
îndemnul: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de
Sabat” (Matei 24:20).
Distrugerea Ierusalimului a avut loc după aproximativ 39 de ani
de la înălţarea Domnului şi mă întreb: ce legătură mai avea Isus cu
Sabatul dacă nu mai era zi de odihnă? Mai degrabă le spunea să se
roage ca fuga lor să nu fie duminica.
Domnul n-a făcut nici măcar o aluzie că ar vrea să schimbe ziua
de odihnă, dar dacă, să admitem, ar fi schimbat-o, de ce nu ne-ar fi
spus clar? De ce ne-ar fi lăsat în ceaţă? Eu însă ştiu un cuvânt al
Domnului care mă luminează. Vă redau cuvintele Sale după
traducerea catolică: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea şi
Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. Adevărat vă zic:
până nu vor trece cerul şi pământul, nicio iotă (o bucăţică de literă
n.n.) şi nicio linioară nu va dispărea din Lege fără ca toate să se
împlinească.” (Noul Testament tradus şi adnotat de pr. dr. Emil
Pascal, 1992).
Dacă Domnul spune că a venit să împlinească Legea, eu nu
mi-aş permite să spun că Domnul a desfiinţat Legea, când El a spus
că nu a venit pentru aceasta. Apoi nu mi-aş permite să spun că Legea
~424~
a fost până la venirea Sa, când El spune că, atâta timp cât vor exista
cerurile şi pământul, „nicio iotă şi nicio linioară nu va dispărea din
Lege.”
Domnul spune că a venit să împlinească Legea pentru a ne putea
mântui. Dacă nu reuşea s-o împlinească, nu însemna altceva decât
călcarea ei, şi aceasta este păcat. Iar dacă păcătuia, nu S-ar mai fi
putut întoarce în cer. În cazul acesta, la rândul Său, avea nevoie de
un răscumpărător. Şi cum nicăieri nu se mai putea găsi un alt
răscumpărător, rămânea cu noi, condamnaţi toţi din cauza călcării
legii, având „ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului” (2
Tesaloniceni 1:9).
Însă este adevărat ceea ce spune Dumnezeu prin gura
apostolului Pavel. Din Israelul după trup, doar o rămăşiţă a fost
socotită credincioasă.
Acum vorbim de Israelul Spiritual, şi vă rog reţineţi ce se spune
despre Israelul Spiritual: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca
nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită” (Romani 9:27). De ce?
Răspunsul este clar. Israelul după trup L-a lepădat pe Hristos şi a
rămas cu Legea, dar n-a putut păzi nici Legea şi nici pe Hristos nu
L-a avut. Iar Israelul Spiritual leapădă Legea, crezând că poate
rămâne cu Hristos. Însă este în aceeaşi situaţie a Israelului după trup.
Nu au nici Legea şi nici pe Hristos, deoarece Hristos nu poate fi
despărţit de Legea Sa.
După cum Israelul fizic a pierdut pentru că nu L-a acceptat pe
Hristos şi implicit Legea, tot la fel Israelul Spiritual pierde separând
Legea de Hristos. Gândiţi-vă serios la ceea ce faceţi!
Biserica Adventistă, care într-adevăr este singura fiică a
Bisericii Apostolice deoarece păzeşte doctrina acesteia, simte şi
recunoaşte că versetul amintit va avea o împlinire literală,
referindu-se chiar la numărul ei de membri. Dacă cineva este
adventist de ziua a şaptea, nu înseamnă că este şi mântuit. Trebuie să
acordăm o mare atenţie cuvintelor Domnului care spune că, dacă
vrem să fim mântuiţi, nu se poate fără păzirea Legii. El spune: „Nu
orişicine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi
Îmi vor zice în ziua aceea: ’Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în
Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău şi n-am făcut noi
multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune curat: ’Niciodată
~425~
nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi

fărădelegea’” (Matei 7:21-23). Toţi cei care nu vor păzi Legea
Domnului nu vor fi recunoscuţi de El.
Prin „rămăşiţă” înţelegem un număr mic, dar să nu credeţi că
Dumnezeu a stabilit un număr fix peste care El nu va trece chiar dacă
mai vrea cineva să fie mântuit. La Dumnezeu nu se zice: „S-a
completat numărul şi nu se mai poate.” Dacă din Israel a mântuit
doar o rămăşiţă, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a stabilit aşa.
Dacă toţi evreii L-ar fi primit pe Domnul, oare El i-ar fi respins?
Dimpotrivă, în Luca 13:34, descoperim exprimată durerea Domnului
pentru pierderea lor, o durere mai mare decât a unei mame care îşi
pierde fiul: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu
pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi,
cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”
Dacă ar fi stabilit un număr limitat pe care să-l mântuiască, de
ce mai plângea pentru cei pierduţi? De ce a trimis proroci cu solii de
întoarcere la El ştiind că aceştia îi vor omorî?
În Luca 19:41-44, ne este descoperit că, apropiindu-Se de
plecarea de pe acest pământ şi văzând că cei pe care El venise să-i
mântuiască L-au respins până la capăt, Domnul nu mai poate să-Şi
mai ascundă durerea şi, pur şi simplu jeleşte Ierusalimul zicând:
„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau
să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni
peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor
împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu
pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine
piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost
cercetată” (Luca 19:41-44).
Durerea Tatălui Ceresc e mare din cauza pierderii tale. El
doreşte să te mântuiască, dar nu poate atâta timp cât tu calci Legea
Sa. Călcările Celor Zece Porunci sunt invenţia Satanei şi cine calcă
această Lege este supusul lui. Domnul poate să ne scape din ghearele
diavolului, numai dacă trecem la ascultare de Lege.
Dacă din Israelul Spiritual numai o rămăşiţă va fi mântuită, pe
ce bază stabileşte Domnul cine este al Lui şi cine al diavolului? Poate
ziceţi că pe baza credinţei în Isus. Dacă lucrul acesta s-ar stabili doar
pe baza credinţei în Isus, atunci tot Israelul Spiritual ar trebui
mântuit, deoarece toţi care fac parte din el cred în Isus. Şi beţivul, şi
~426~
desfrânatul, şi cel ce şi-a părăsit soţia, şi copiii, şi hoţii, şi mincinoşii

– toţi spun: „Cred în Isus.” Însă puteţi căuta oricât în Sfintele
Scripturi şi nu veţi găsi că Dumnezeu va da răsplata Sa pentru că
cineva a crezut în Fiul Său. În Apocalipsa 22:12 spune: „Iată, Eu vin
curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta
lui.”
„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus
pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca
să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).
Faptele bune nu sunt altceva decât faptele ce rezultă din
împlinirea Legii. Faptul că, la venirea Sa, Domnul va da mântuirea
numai celor ce au împlinit Legea se înţelege clar din cuvintele de
acuzare prin care îi respinge pe ceilalţi. Domnul răspunde: „Atunci le
voi spune curat: ’Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la
Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’” (Matei 7:23).
Răspunsul este clar. Au călcat Legea. Pentru a fi mântuit,
trebuie să crezi în Isus şi să-ţi dovedeşti credinţa prin păzirea legii.
„Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă,
noi întărim Legea” (Romani 3:31).
Când Isus locuieşte în omul care L-a primit, nu mai trăieşte
omul, ci Domnul. El, care a demonstrat că Legea poate fi împlinită, o
va împlini şi în cel ce-I predă viaţa.
Prin faptul că Dumnezeu a spus că doar „o rămăşiţă va fi
mântuită”, înţelegem omniscienţa Lui. El a ştiut că puţini sunt cei ce
vor fi dispuşi să împlinească voia Sa. Puţini vor fi cei care nu vor
primi amăgirea Satanei.
Mântuitorul a oferit un îndemn şi a descoperit prin Cuvântul Său
calea adevărată atunci când a zis: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci
largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt
cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care
duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13,14). „Nevoiţi-
vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să
intre, şi nu vor putea” (Luca 13:24).
Pentru cei ce ascultă de Legea Domnului, ascultarea aceasta nu
înseamnă calea îngustă. Însă pentru cei care încă nu ascultă, păzirea
Legii înseamnă calea îngustă, cu poarta strâmtă. Diavolul prezintă
păzirea Legii ca fiind calea îngustă, dar în realitate împlinirea ei
înseamnă să fii la loc larg. În mod deosebit, păzirea Sabatului este
~427~
percepută ca fiind un element constrângător, căci impune și o dietă

alimentară diferită. De aceea s-a recurs la ideea că, de la Domnul
Hristos încoace, Sabatul nu mai trebuie păstrat. Și astfel se ignoră și
Levitul 11. Şi pentru că păzirea Sabatului este apreciată ca fiind o
cerinţă foarte strictă, tocmai de aceea Mântuitorul spune: „Nevoiţi-vă
să intraţi pe uşa cea strâmtă”.
Sabatul a fost serbat de apostolul Pavel, fapt descoperit în
cartea Faptele Apostolilor, din care redau pasajele ce vorbesc despre
acest lucru: „Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le
vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. În Sabatul
viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui
Dumnezeu” (Fapte 13:42,44). „Pavel, după obiceiul său, a intrat în
sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi” (Fapte 17:2).
„Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei
şi pe greci” (Fapte 18:4).
În urma acestor referinţe poate motivaţi că Pavel a vorbit în
Sabat deoarece prin locurile acelea nu se găseau decât sinagogi
evreieşti, care doar în Sabat erau deschise şi atunci se ţineau servicii
religioase, şi nu că ar fi păstrat el Sabatul. O! Dacă ar fi ţinut o altă zi
de odihnă decât sâmbăta, Pavel ar fi fost mai degrabă omorât cu
pietre decât primit să vorbească în sinagoga iudeilor. În niciun caz ei
nu-l primeau să le vorbească despre Isus – căci aceasta era solia lui –
şi să le spună că Pavel a schimbat ziua de odihnă. Ei Îl lepădaseră pe
Isus şi în niciun caz nu L-ar fi primit în sinagoga lor pe Pavel, care Îl
predica pe Cel ce ar fi schimbat Sabatul cu o altă zi.
Vă redau un alt pasaj din care nu mai puteţi ajunge la concluzia
că Pavel vorbea în Sabat fiindcă sinagogile erau deschise doar în
această zi, ci descoperă că el sfinţea Sabatul: „De acolo ne-am dus la
Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o
colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. În ziua
Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam
că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor,
care erau adunate laolaltă” (Fapte 16:12,13).
Aici este o dovadă foarte clară că Pavel şi echipa lui păzeau
Sabatul ca zi de odihnă, deoarece în această cetate nu era o sinagogă,
iar ei, fiind păzitori ai Sabatului, au mers în natură, retrăgându-se
într-un loc liniştit, să poată avea părtăşie cu Dumnezeu. Nu se mai
menţionează nicăieri o situaţie de felul acesta, măcar că nu putem
~428~
crede că Pavel nu s-a retras pentru rugăciune şi în alte zile din

săptămână. Însă menţiunea că „era ziua Sabatului” lasă să se
înţeleagă foarte clar că ei serbau tot Sabatul ca zi de odihnă.
Dacă citim în cartea Faptele Apostolilor, de la capitolul 21, cu
versetul 17 până sfârșitul capitolului 26, descoperim că poporul
iudeu care vrea să-l omoare pe Pavel îl acuză de trei lucruri, şi
anume:
1. Că vorbeşte împotriva Legii, deoarece îi învaţă pe iudeii care
trăiesc printre neamuri să nu-şi mai taie copiii împrejur.
2. Vorbeşte împotriva Templului.
3. Că a spurcat Templul intrând în el cu Trofim Efeseanul.
Pavel este aşezat în faţa Soborului, care din start era hotărât să-l
condamne la moarte. Soborul era format din saduchei şi farisei. Pavel
spune înaintea Soborului că mai este învinuit şi pentru credinţa în
învierea morţilor. Acestea sunt toate acuzaţiile pe care le aduc iudeii
lui Pavel şi nu găsim nicăieri că ar fi fost acuzat de nerecunoaşterea
şi nepăzirea Sabatului ca zi de odihnă. Acest lucru arată foarte, foarte
clar că el păstra tot Sabatul ca zi de odihnă.
Credeţi că, în furia iudeilor de a-l omorî pe Pavel, dacă el ar
fi călcat Sabatul, nu ar fi fost acuzat de acel lucru, bine ştiind că
porunca Domnului era ca să fie omorât călcătorul zilei de odihnă? Cu
siguranţă că, dacă era acuzat şi de acest lucru, nu rămânea
neconsemnat, şi sigur Pavel ar fi fost omorât cu pietre. Saducheii şi
fariseii nu s-ar mai fi certat între ei pentru Pavel, ci s-ar fi unit să-l
omoare dacă ar fi fost un călcător al zilei a şaptea. Dar Pavel a păzit
Sabatul ca zi de odihnă.
Să nu credeţi că doar Pavel a păzit Sabatul, ci întreaga Biserică
Apostolică. Dacă el ţinea duminica, însemna că făcea parte dintr-o
altă biserică, ce nu exista de fapt la vremea aceea. Aşa că, oricât am
încerca să susţinem că apostolii n-au păstrat Sabatul, nu se poate
demonstra cu Biblia. Din Cartea Sfântă reiese clar că Sabatul rămâne
adevărata zi de odihnă.
~429~
Scopul lui Satan, de a-l ispiti pe om să calce

Legea lui Dumnezeu
Pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu în favoarea mântuirii
omului, Satana caută să-i convingă pe oameni să calce Cele Zece
Porunci. Prin călcarea Legii, noi, oamenii, ieşim de sub protecţia
divină şi ajungem pe mâna diavolului. Acesta este singurul mijloc
prin care el poate să aibă lumea de partea sa. Ca şi păianjenul, el îşi
ţese plasele în jurul fiecăruia dintre noi, ispitindu-ne să călcăm
poruncile lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi lege, nu ar fi păcat, şi astfel
Satan nu ar putea să amăgească pe nimeni. Pentru a înţelege mai bine
acest lucru, mă voi folosi de o ilustraţie.
Îmi amintesc de o poveste cu un stăpân şi slujitorul său. Se
spune că stăpânul a vrut să verifice cinstea slujitorului său, pentru a
şti dacă poate avea încredere în el. Şi într-o zi, a prins un şoarece, pe
care l-a închis viu într-o casetă şi a pus caseta pe masă, într-o
cameră. Apoi s-a pregătit de călătorie şi, când a fost gata să plece, l-a
chemat pe slujitor şi, după ce i-a spus că va pleca într-o scurtă
călătorie, i-a atras atenţia spre caseta de pe masă şi i-a poruncit să nu
umble în ea. Acesta a încuviinţat că aşa va face, şi stăpânul a plecat.
Dar tocmai faptul că stăpânul i-a interzis să deschidă caseta i-a
stârnit slujitorului curiozitatea să afle ce poate să fie înăuntru de i-a
fost interzis să vadă. Bineînţeles că nu avea de gând să fure nimic din
ce era acolo, însă curiozitate îl rodea. Dar nu avea cum să afle dacă
nu deschidea caseta. Şi tocmai aici era problema ascultării. A
deschide o cutie şi a o închide la loc nu era mare nenorocire, dar cum
rămâne cu ascultarea? Omul a fost tare chinuit de curiozitate, mai
ales că stăpânul accentuase interdicţia de a o deschide, şi un timp a
rezistat, dar greu. Caseta nu era încuiată cu vreun lacăt şi acest lucru
l-a făcut să creadă că nu va fi nicio problemă dacă o va deschide. Se
va uita în ea şi, fără să mişte ceva, o va închide la loc şi nici nu se va
cunoaşte. Prin faptul că n-a fost încuiată, s-a simţit liber să nu asculte
de stăpân. Şi n-a avut linişte până nu a ridicat capacul casetei. Şi
aproape să nu vadă că un şoarece a sărit din ea şi ia-l de unde nu este.
~430~
O!, dar timpul când să apară stăpânul era aproape sosit. Cum şi
de unde să mai prindă el un şoarece să-l pună la loc, ca apoi totul să
fie în ordine? N-a putut rezolva problema şi stăpânul a venit. Cum îşi
va putea ascunde fapta? De ce nu a ascultat el de stăpân? Ce se va
întâmpla cu el? O serie întreagă de întrebări şi mustrări de conştiinţă.
Nu mă întrebaţi de rezultat, pentru că nu-l mai ştiu. Un lucru
ştiu însă. El n-a ascultat. Dar de ce? Cineva cu gânduri rele a lucrat
să-l determine să nu asculte pentru a pierde favoarea stăpânului său.
În felul acesta el a intrat în conflict cu stăpânul. Dacă rămânea
credincios, era fericit şi liber, iar stăpânul nu-l putea condamna.
La fel este şi între noi şi Dumnezeu. Diavolul este în vrăjmăşie
cu Dumnezeu şi nu poate suporta faptul că Tatăl Ceresc ne iubeşte.
Pentru a-L determina să nu ne mai iubească, el se ocupă neobosit să
ne facă să călcăm Cele Zece Porunci. Tocmai acest aspect îl
descoperă apostolul Pavel când spune: „Apoi, păcatul a luat prilejul
şi a făcut să se nască în mine prin poruncă tot felul de pofte; căci
fără Lege păcatul este mort” (Romani 7:8).
Cum adică? Din cauza Legii lui Dumnezeu s-au născut poftele
mele rele? Cu siguranţă că nu. Ci prin Legea păcatului şi a morţii,
primită de Adam şi Eva de la diavolul, care s-a transmis la fiecare
urmaş al lor, diavolul poate să facă să apară în mine tot felul de pofte
care contravin Celor Zece Porunci. Şi tocmai pentru a descoperi răul
şi a şti cum să scap de el, Dumnezeu are Legea. Dacă nu era Legea,
n-am fi cunoscut păcatul care ne distruge, şi astfel n-am fi avut nicio
speranţă. Ce speranţă ar putea să aibă cineva care este prădat de
vecinii lui, dacă nu ar fi o lege care să-i condamne pentru tâlhăriile
lor?
Dacă Legea n-ar fi existat, se dezvolta un rău care nu era
interzis şi nu putea fi exterminat. Tocmai de aceea a fost nevoie ca
Dumnezeu să aibă o Lege.
Prin Lege, Dumnezeu a stabilit binele, a interzis răul şi a stabilit
şi o pedeapsă pentru călcătorii Legii. Cuvântul spune: „Deci ce vom
zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-
am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta dacă
Legea nu mi-ar fi spus: ’Să nu pofteşti!’” (Romani 7:7). Şi dacă n-aş
fi cunoscut că sunt păcătos, de unde să ştiu că am nevoie de iertare şi
că trebuie să devin neprihănit? Tot sistemul lucrează pe baza Legii.
~431~
Dacă Legea cade, a căzut întreg sistemul, iar salvarea mea nu mai
este posibilă.
În 1 Ioan 3:8 descoperim un alt motiv al venirii Domnului
Hristos: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul
păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să
nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8).
Cred că vă amintiţi ce înseamnă păcat. Biblia spune: „Oricine
face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4).
Deci păcat este tot ceea ce facem împotriva Legii.
Versetul anterior spune că diavolul a păcătuit de la început.
adică, el a călcat Legea lui Dumnezeu de la început şi apoi versetul
spune că „cine păcătuieşte, este de la diavolul.” Aceasta înseamnă că
toţi cei care calcă Legea lui Dumnezeu sunt sub puterea diavolului.
Ultima partea a textului a spus că „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să
nimicească lucrările diavolului” şi a biruit pentru a realiza aceasta.
Cei care cred că Domnul Hristos a venit să desfiinţeze Legea
sunt contrazişi de acest verset, care, dimpotrivă, spune că Domnul
Hristos a venit să nimicească lucrările diavolului, nu să desfiinţeze
Legea. Adică a venit să nimicească călcările de Lege, păcatul. Însă
păcatul nu poate fi nimicit dacă nu va fi nimicit şi cel care săvârşeşte
păcatul. Aşa că Dumnezeu va nimici pe primul călcător al Legii, pe
diavolul, cât şi pe oamenii care păcătuiesc călcând Legea, fiindcă
aceasta este tot de la diavolul.
Oare dacă Domnul desfiinţa Legea, mai putea nimici lucrările
diavolului sau îi făcea pe plac? Bineînţeles că îi făcea pe plac. Legea
nu a fost desfiinţată la cruce, dar, pentru ca să-şi susţină şi să-şi scuze
călcările lui de Lege, diavolul a spus că Legea nu poate fi împlinită.
Legat de perpetuitatea Legii, descoperim că unul dintre marile
obiective ce urma să fie atins prin venirea Mântuitorului, şi care este
opusul ideii de desfiinţare a Legii, este prorocit de Isaia: „Domnul a
voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată”
(Isaia 42:21). În loc să vorbească de desfiinţarea Legii, Domnul a
înălţat-o la standardul ei.
Satana a spus că Legea lui Dumnezeu nu este o Lege bună şi nu
poate fi împlinită. Păi dacă mie nu-mi place să fac ceea ce zice
Legea, spun că Legea nu poată fi împlinită. Prin Domnul Hristos,
Dumnezeu a făcut o demonstraţie cum că Legea este sfântă, dreaptă
şi bună şi poate fi împlinită. Pe acest pământ, El a fost ispitit în fel şi
~432~
chip de diavolul, care ar fi vrut ca, printr-un păcat pe care l-ar fi

săvârşit Trimisul lui Dumnezeu, să poate avea un argument că într-
adevăr Legea nu poate fi împlinită. Dar cu toate străduinţele, Satana
n-a reuşit să-L facă să păcătuiască şi astfel Domnul a vestit o Lege
mare şi minunată, împlinind-o în literă şi spirit.
Dacă susţii că Dumnezeu a desfiinţat Legea fiindcă nu poate fi
împlinită sau din alte motive, te laşi amăgit de vrăjmaş, şi vei pierde.
Eu n-am găsit scris nicăieri aşa ceva.
Dacă unii oameni angajaţi la o fabrică nu vin la timp la serviciu
şi, când sunt întrebaţi de ce nu vin la timp, ei dau felurite răspunsuri,
vă întreb: se va renunţa la program deoarece câteva persoane nu pot
veni la timp? Dacă s-ar desfiinţa programul, nu credeţi că şi cei care
veneau la timp, fiind corecţi, vor deveni şi ei precum colegii lor?
Mai degrabă eu cred că directorul fabricii, dacă va avea nevoie
de acele persoane, va rezolva problemele legate de întârzierea lor şi,
cu niciun chip, programul nu se va desfiinţa sau modifica.
Pentru cel care crede că, Legea lui Dumnezeu nu poate fi păzită,
Dumnezeu a luat măsuri să se poată. Este foarte important să ştim că
numai printr-o dependenţă desăvârşită de Dumnezeu a reuşit
Domnul. Venind la noi, El a înţeles toate slăbiciunile şi nevoile
noastre şi ne poate veni în ajutor, spre a fi şi noi mai mult decât
biruitori.
Trebuie să fim sinceri cu noi. Fiindcă nouă ne place păcatul şi
moştenim de la întemeietorul păcatului neplăcerea de a ne supune
Legii lui Dumnezeu, mai degrabă exprimăm aceeaşi dorinţă pe care o
are Satan – să se desfiinţeze Legea – decât să vrem s-o împlinim. Dar
este curios că am vrea şi fără Lege, şi mântuiţi. Oare cei care au
ajuns oameni după voia lui Dumnezeu, cum au putut să ţină Legea?
Cum de au ajuns să renunţe chiar şi la viaţă, în faţa celor care le
impuneau să se lepede de credinţă? Oare ei n-au fost oameni? Cum a
putut Iov să sufere atâtea nenorociri care s-au abătut peste el, fără să
păcătuiască împotriva Domnului? Cum a putut diaconul Ştefan să se
roage pentru cei care aruncau cu pietre în el, spre a-l omorî? Să te
rogi pentru omorâtorii tăi, ca Dumnezeu să-i ierte, aceasta înseamnă
să locuiască Hristos în tine, prin Duhul Sfânt.
Dacă eu nu Îl chem pe Domnul să mă ajute să ascult de Legea
Sa, Satana are succes în a mă convinge să calc poruncile Tatălui
Ceresc. El lucrează neobosit la a ne ispiti să facem fapte împotriva
~433~
Legii, spunându-ne că Legea ne restrânge libertatea, iar noi credem şi

călcăm Legea. În felul acesta noi rămânem păcătoşi.
Există un război al firii împotriva Duhului Sfânt şi până nu vom
preda firea noastră lui Dumnezeu spre a fi răstignită, viaţa de
credinţă este foarte grea. Este adevărat că nu poţi merge spre cer pe
un pat comod de flori, însă apostolul Pavel, care a suferit până la
moarte pentru Isus, a fost dus până în al treilea cer şi a văzut lucrurile
extraordinare pregătite pentru noi. Ca să le primim, trebuie să
renunţăm la multe din lumea aceasta şi poate să şi suferim. Pavel,
care a văzut lucrurile pregătite de Dumnezeu pentru noi, spune: „Eu
socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie
puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi”
(Romani 8:18). El a suferit lanţuri, bătăi şi închisoare pentru a fi cu
Domnul nostru Isus Hristos, şi va fi cu El.
Nu uitaţi ceea ce este foarte, foarte interesant! Vrăjmaşul nostru,
care ne pricinuieşte atâtea neplăceri, nu doreşte nicidecum să fim ai
Mântuitorului nostru. Acesta este scopul lui Satan prin a ne ispiti să
călcăm Legea. Ura lui împotriva Domnului, este manifestată
împotriva noastră, însă nu va putea distruge pe niciunul dintre aceia
care sunt hotărâţi pentru Hristos. Domnul promite ajutorul şi biruinţa
fiecărui copil al Său. El spune: „În lume veţi avea necazuri; dar
îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi
ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi
mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1Corinteni 10
:13).
Ispitele sunt încercări mai mici, mai mari sau foarte mari, dar nu
pentru toţi credincioşii la fel, ci fiecăruia după putere. „Ispită
potrivită cu puterea omenească” înseamnă potrivită cu puterea mea,
pentru mine, şi potrivită cu puterea ta, pentru tine. Aşa că nu trebuie
să ne temem! Mai degrabă ar trebui să ne temem să nu cumva să
dorim a sluji la doi stăpâni, căci vom primi plată de la unul, adică de
la diavolul, în iazul de foc.
Atunci când Îl iubeşti pe Isus, nu va fi greu să-I slujeşti şi să
renunţi la orice pentru El. Însă când nu-L iubeşti, cerinţele Lui ţi se
par un jug foarte greu, măcar că Domnul a spus că jugul Lui este bun
şi sarcina uşoară.
~434~
Atunci când îmi este greu să iau crucea lui Isus, de ce nu văd că
eu sunt firesc, vândut rob păcatului? De ce să spun că s-a desfiinţat
Legea sau că nu se poate împlini şi să nu văd mai degrabă în mine
plăcerea de păcat?
Noi trebuie să tratăm problema mântuirii noastre foarte, foarte
serios, căci, dacă nu, vom descoperi atunci când va fi prea târziu, că
am vândut mântuirea prea ieftin; pe lucruri trecătoare, pe lucruri de
nimic.
Pentru a păstra Legea şi a ajunge desăvârşit, apostolul Pavel şi-a
impus reguli severe. Ei zice: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în
stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să
fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27).
Aici descoperim partea care nu ne convine. Dacă vrei să păstrezi
Legea lui Dumnezeu, trebuie să lupţi împotriva a tot ceea ce este în
tine împotriva acestei legi. Fiecare dintre noi, am dori să fim cu
Pavel în slava cerească, dar de ce ne este aşa de greu să facem cum a
făcut el? Am vrea să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu fără să
luptăm cu noi şi împotriva relelor din noi, care înseamnă călcarea
Celor Zece Porunci. Spuneţi-mi! Când aţi dorit să realizaţi ceva din
punct de vedere material, n-aţi suferit deloc? Ba câtă trudă şi
oboseală! La câte n-aţi renunţat! Şi câtă nelinişte şi frământare! Şi
întrebaţi-vă, pentru ce? Poate aţi realizat sau n-aţi realizat ce v-aţi
propus. Dacă aţi reuşit, le veţi folosi puţin şi apoi, ajungând la
bătrâneţe, începeţi să vă daţi seama că degeaba v-aţi trudit atât,
pentru că le veţi lăsa, iar partea din toată truda nu va fi decât un
sicriu, pe care sunt aşezate câteva lucruri nefolositoare. Ai pierdut
totul din lumea asta, dar marea nenorocire este că ai pierdut şi viaţa
veşnică. Când te va trezi Dumnezeu pentru a-ţi da plata neascultării
în iazul de foc, te vei căi amarnic că ai avut şansa de 100% să câştigi
nemurirea şi fericirea veşnică, dar le-ai vândut pe lucrurile de nimic
ale acestei lumi şi pentru plăceri trecătoare.
În Isaia 53, profetul vorbeşte de realizările jertfei Domnului
Hristos, zicând: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin
suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va
vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului
va propăşi în mâinile Lui” (Isaia 53:10).
~435~
Ce înseamnă „zdrobit”? Înseamnă distrus, nimicit, învins etc.

Înţelegând ce înseamnă zdrobit, vreau să continui cu întrebările. Cine
a fost zdrobit prin suferinţă?
Ca răspuns la această întrebare, mulţi spun că Domnul a fost
zdrobit prin suferinţă. Dar de ce trebuia să fie El zdrobit prin
suferinţă? Trimiţându-L Tatăl aici la noi, pe El a intenţionat să-l
zdrobească prin suferinţă? Oare nu pe cel ce s-a răzvrătit împotriva
Sa? Domnul este răzvrătitul universului? El este călcătorul Legii lui
divine?
Aici este o mare lecţie care trebuie învăţată. Isus a venit pe acest
pământ să-l biruie pe diavolul. Încă de la naşterea Sa, Lucifer a vrut
să-L omoare. Lupta a fost declanşată, iar Domnul a trebuit să lupte şi
El. De cum a început să priceapă lucrurile, pe când era copil, a
început să lupte cu forţele întunericului. Însă nu-L vedem cu nicio
sabie în mână, nici folosind în vreun fel forţa, nici rostind cuvinte
necugetate, nici manifestând vreo atitudine nepotrivită faţă de cei
care-L batjocoreau, ci lupta Lui a constat în a răbda orice lovitură
dată de diavol. Din copilărie a trebuit să lupte cu o sărăcie grea, cu
batjocura că Maria L-a făcut „din flori”, cu ura rabinilor şi presiunea
pe care aceştia o făceau asupra părinţilor ca Isus să vină la ei să-i
predea lecţii teologice – şi cu multe alte greutăţi. Când ajunge la
maturitate, este jignit în fel şi chip, batjocorit că scoate draci cu
domnul dracilor, că are drac, că este fiul tâmplarului, o sărăcie de
om, urmărit tot timpul să fie acuzat şi ispitit în pustie patruzeci de
zile, unde nu mănâncă nimic. Diavolul a făcut orice încercare să-L
determine să păcătuiască şi, cu toate acestea, El nu păcătuieşte. Isus
l-a biruit pe diavol prin suferinţa Sa. Tăcând, răbdând, lăsându-se
înjosit şi batjocorit, „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte,
şi încă moarte de cruce.” A suferit atât de mult pentru a-l birui pe
diavolul şi pentru a ne salva pe mine şi pe tine.
Cred că aţi înţeles sensul cuvintelor din Isaia amintite mai sus.
Prin suferinţa Sa, Domnul l-a zdrobit pe Satana. Bucuria pusă
înaintea Domnului vizavi de suferinţa Sa, a fost o sămânţă de urmaşi,
adică oameni dintre noi păcătoşii de pe pământ, mântuiţi. Dar nu
uitaţi! Pentru aceasta, El a suferit. Nu l-a putut birui pe Satana şi nici
nu poate să ne mântuiască pe noi, fără suferinţă. Nu. Pentru a ne
smulge din ghearele diavolului, a trebuit să Se izbească de ura lui
înverşunată. Şi dacă săvârşea un singur păcat, nu ne mai putea salva.
~436~
Şi pentru El plata păcatului ar fi fost moartea. Prin vieţuirea Sa după

poruncile lui Dumnezeu, a devenit un model pentru noi: „Să ne uităm
ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus,
care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a
dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui
Dumnezeu” (Evrei 12:2).
Scumpul meu frate şi prieten! Dacă vrei cu adevărat să fii cu
Isus, trebuie să plăteşti şi tu un preţ. Dar va fi mult mai mic decât cel
plătit de El pentru tine. Domnul a plătit pentru toţi, iar tu vei plăti
doar pentru tine. Satana nu-ţi va da drumul fără să-i plăteşti, însă
Domnul este lângă tine şi-ţi spune: „Îndrăzneşte! Aşa cum am biruit
Eu, vei birui şi tu.”
Dacă vrei să înţelegi toate lucrurile, cheamă-L pe El, şi te va
ajuta. Altfel nu ai nicio şansă. Ştiu că lupta va începe cu adevărat
odată cu acceptarea Celor Zece Porunci şi în mod deosebit când vei
începe păzirea Sabatului. Fără păzirea Legii, nu vei ajunge în cer.
Fiecărui păcătos care a venit la El, Domnul i-a spus: „Du-te şi să nu
mai faci”. Adică „te iert, dar opreşte-te din călcările Legii.”
Poate că eşti unul dintre cei care au susţinut că Isus a desfiinţat
Legea. Cei care nu renunţă la susţinerea aceasta ratează posibilitatea
mântuirii. Acelaşi apostol Pavel, în Epistola sa către Romani, atrage
atenţia fiecărui cititor al Sfintelor Scripturi, spunând: „Toţi cei ce au
păcătuit fără lege vor pieri fără lege şi toţi cei ce au păcătuit având
lege vor fi judecaţi după lege” (Romani 2:12).
Spuneam mai înainte că, atâta timp cât nu accepţi că păzirea
Legii este obligatorie în procesul mântuirii, tu calci Legea. Dacă te-ai
lăsat convins că Legea s-a desfiinţat, eşti la fel de convins că poţi
călca poruncile lui Dumnezeu şi cu toate acestea să nu fii socotit
păcătos. Păcatele descoperite de poruncile despre care tu crezi că
s-au desfiinţat sunt scuzate de tine din pricina crezului că acele
porunci s-au desfiinţat. Şi dacă s-au desfiinţat, tu crezi că nu mai
păcătuieşti prin săvârşirea faptelor interzise de acele porunci.
Atenţie! Celor din această categorie, Pavel le spune: „Toţi cei ce
au păcătuit fără lege vor pieri fără lege.” Deci nu au nici cea mai
mică şansă să fie mântuiţi. Isus nu va mijloci pentru călcările tale de
Lege, pentru că tu nu accepţi că eşti călător al Legii.
~437~
Dar poate întrebi: „Şi dacă acceptând că Legea lui Dumnezeu

trebuie păzită, iar eu am călcat-o şi voi fi judecat, ce şanse mai am?
Şansele sunt foarte, foarte mari. De 100%. Cum?
Atunci când accepţi Legea şi eşti convins că trebuie păzită, deşi
până acum n-ai păzit-o, îţi dai seama că eşti păcătos şi ai nevoie de
iertare. Îl primeşti pe Isus ca Mântuitor al tău personal, Îl vei ruga să
te ierte şi, la judecarea cazului tău, El te va apăra şi sigur vei fi iertat.
Însă nu uita! Condiţia iertării este: „Du-te şi să nu mai faci!” Adică
hotărăşte-te să lepezi păcatul şi roagă-L pe Domnul să te ajute să-l
lepezi şi El îţi va da puterea necesară.
Neprihănirea, sau statutul de om iertat, se capătă prin jertfa
Domnului. El ia vinovăţia mea asupra Sa şi aşază nevinovăţia Sa în
dreptul meu. El va fi vinovat în locul meu şi, pentru că plata
păcatului este moartea şi trebuie plătit acest preţ, Isus va spune: „Am
plătit Eu pe cruce în locul lui.” În felul acesta sunt iertat şi socotit
nevinovat.
Dar trebuie să mai ştiţi ceva ce spune Biblia: „Pentru că nu cei
ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce
împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi” (Romani 2:13).
Nu poţi rămâne iertat dacă lepezi Legea, spunând că mântuirea
este prin har. Harul nu dă nimănui dreptul de a păcătui. În Tit 2:11,12
se spune: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi
oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu
poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate
şi evlavie.” Este clar că harul nu acceptă păcatul.
„Dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu
privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel
vechi, care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiţi în duhul
minţii voastre, îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”
(Efeseni 4:21-24).
Cum este omul cel vechi? Un călcător al Legii. Dacă se cere
schimbare, ce trebuie făcut? Treci la păzirea Legii! „Du-te şi să nu
mai faci!”
Isus este modelul nostru şi este „făcut după chipul lui
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”
Acest model trebuie copiat de noi pentru a fi cu El. A păzit Isus
Legea? El a zis: „N-am venit să stric, ci să împlinesc Legea.”
~438~
Pentru a ajunge la neprihănirea şi sfinţenia cerută de cer, trebuie

să primesc tot adevărul: „Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte
poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4).
„Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit
Isus” (1 Ioan 2:6).
Dacă trebuie să trăiesc ca Isus, atunci trebuie să vorbesc
cuvintele Lui şi cu blândeţea Sa, să păzesc aceeaşi zi de odihnă care
a păzit-o El, trebuie să fac faptele Lui şi să consum acelaşi fel de
alimente pe care le-a consumat El. În felul acesta împlinesc cerinţa
versetului din 1 Ioan 2:6.
~439~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
SEMNUL LUI DUMNEZEU
Subiectul acesta face parte dintr-un set de trei subiecte ce

prezintă lucruri de cea mai mare actualitate. El se asociază cu
subiectele: Semnul fiarei şi 666 care vor fi tratate în continuare. Dacă
lipseşte unul dintre aceste trei subiecte, nu vom putea nicidecum să
înţelegem lucrurile privitoare la Semnul fiarei. De aceea, subiectul
acesta are o importanţă covârşitoare privind lupta dintre Hristos şi
Satana, luptă în care şi noi, oamenii de pe acest pământ, suntem
implicaţi, mai ales dacă vrem să fim mântuiţi.
În contextul zilelor noastre când se vorbeşte de semnul fiarei,
studiul de faţă urmăreşte să descopere faptul că, mai întâi Dumnezeu
are un semn după care va recunoaşte pe cei ce-I slujesc. Vor fi două
semne în opoziţie: Semnul lui Dumnezeu şi semnul fiarei.
Este imperios necesar ca acest adevăr să fie înţeles de orice om
care doreşte să petreacă veşnicia cu Domnul Isus.
Când vorbim de semnul lui Dumnezeu, suntem obligaţi să
vorbim de adevărata zi de odihnă, deoarece aceasta constituie semnul
lui Dumnezeu. Multe întrebări se ridică adesea cu privire la
adevărata zi de odihnă: Care este acea zi pe care Dumnezeu a
stabilit-o ca zi de odihnă? Când a făcut-o şi pentru cât timp? Oare
Isus la cruce a desfiinţat Legea sau a făcut măcar modificări în Cele
Zece Porunci? Vom intra în studiu, urmând să stabilim, pe baza
dovezilor Biblice, care este adevărata zi de odihnă, valabilă astăzi.
Biblia spune că ,,la început Dumnezeu a făcut cerurile şi
pământul” (Geneza 1:1). Din aceste câteva cuvinte înţelegem clar că
Tatăl Ceresc este Creatorul a tot ce se vede şi ce nu se vede.
Evanghelia nu se ocupă să ne descopere cum a făcut Dumnezeu cerul
în care locuieşte El şi nici cum a făcut celelalte planete. Primele
pagini ale Evangheliei ne vorbesc de crearea Pământului şi de tot ce
se află pe el. Săptămâna de şapte zile a fost stabilită de Dumnezeu
~440~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
chiar de la început. Creatorul nostru a lucrat în fiecare dintre cele

şapte zile câte ceva anume, aşa cum declară raportul Sfintelor
Scripturi. Ne oprim însă la ziua a şasea.
În această zi, Dumnezeu l-a creat pe Adam, apoi Dumnezeu a
trimis un somn adânc peste el şi, luând o coastă din trupul lui, a
făcut-o pe Eva, ca un ajutor potrivit pentru Adam. În ziua a şasea,
Dumnezeu i-a căsătorit pe cei doi, i-a binecuvântat şi le-a zis să
crească, să se înmulţească, să umple pământul şi să-l stăpânească. La
sfârşitul acestei zile, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, şi iată că
erau foarte bune” (Geneza 1:31).
După ziua a şasea, urmează ziua de odihnă. În Geneza 2:2,3 se
spune: „În ziua a şaptea, Dumnezeu a sfârşit lucrarea pe care o
făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o
făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru
că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi
o făcuse.”
Vedeţi? Dumnezeu nu Şi-a sfârşit lucrarea într-o altă zi, ci în
ziua a şaptea. Potrivit cu această declaraţie, o anumită categorie de
oameni înţeleg că Sabatul nu este ziua Domnului. Ei aduc ca
argument faptul că Dumnezeu a lucrat şi în ziua a şaptea, deoarece
Biblia spune că atunci Şi-a sfârşit lucrarea. Dacă citim primul capitol
al Evangheliei, observăm că se raportează ce anume a făcut
Dumnezeu în fiecare zi. Este adevărat că Dumnezeu Şi-a sfârşit
lucrarea în ziua a şaptea, dar haideţi să vedem ce a făcut în această zi.
A mai creat ceva?
În primul rând, Creatorul a făcut ziua a şaptea. Dacă se oprea cu
creaţia în ziua a şasea, săptămâna avea doar şase zile, şi nu şapte.
Apoi, raportul biblic ne spune că ,,Dumnezeu a binecuvântat ziua a
şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată
lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.” Deci nu a făcut nicio
lucrare asemănătoare cu lucrările din celelalte zile. Nici măcar
căsătoria lui Adam cu Eva nu a fost făcută în ziua de odihnă, ci într-o
zi lucrătoare. În ziua a şasea. Astăzi se fac căsătoriile sâmbăta, în
ziua a şaptea, în loc să fie făcute în altă zi, aşa cum a făcut
Dumnezeu.
Avem două instituții din Eden: familia şi ziua de odihnă ─
Sabatul. A fost făcut bărbatul şi apoi femeia pentru el. După aceea a
fost făcut şi Sabatul pentru Adam şi Eva şi pentru toţi urmaşii lor.
~441~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Când Domnul Isus a fost pe pământ, s-a iscat o discuţie despre

Sabat. El făcuse vindecări în Sabat şi pentru lucrul acesta a fost
învinuit de călcarea Sabatului. Cu ocazia aceea, El a spus că „Sabatul
a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27). Aceasta înseamnă că pentru
orice om, indiferent de rasă, naţionalitate sau sex.
Ziua a şaptea a fost creată şi aleasă de Dumnezeu cu scopul ca
omul să se întâlnească cu Creatorul său, să fie o zi de deosebită
bucurie printr-o părtăşie plăcută cu Tatăl Ceresc, dar şi o zi în care
omul să primească învăţături deosebite de la El. Întâlnirea aceasta, în
fiecare a şaptea zi, avea menirea să păstreze imaginea lui Dumnezeu
în om.
Pentru o înţelegere mai bună a adevărului cu privire la Sabat,
am să pun cinci întrebări:
1. Când a fost făcută ziua de odihnă: înainte de păcătuirea celor
doi, sau după păcătuire? (Înainte)
2. Dacă nu păcătuia, omul trebuia să sfinţească Sabatul în
întreaga veşnicie? (Da)
3. Şi dacă omul a păcătuit, de ce nu mai are obligaţia de a păzi
Sabatul? (!!!)
4. Dacă Dumnezeu, în preştiinţa Sa, a ştiut că omul avea să cadă
în păcat, de ce ar mai fi creat ceva care nu mai era valabil după
păcătuire? (!!!)
5. Cine s-a schimbat: Dumnezeu sau omul? (Omul)
Se susţine că Sabatul a fost făcut pentru evrei. Dar în Eden a
fost făcută femeia pentru bărbat și Sabatul pentru om. Dacă se
susține că Sabatul a fost făcut pentru evrei, de ce nu suntem de-acord
că și femeia a fost făcută tot pentru evrei? Dar vreau să întreb: unde
erau evreii când a creat Dumnezeu lumea? Nu erau.
Când spun că Sabatul a fost pentru evrei, primii care se socotesc
absolviţi de obligaţia de a-l păzi, sunt cei ce susţin acest lucru. Apoi
mai îi absolv şi pe contemporanii lor. Dar aş dori să mai pun o
întrebare: Popoarele contemporane evreilor de dinaintea Domnului
Hristos pot fi absolvite de păzirea Sabatului? Lumea veche chiar n-a
avut obligaţia de a-l păzi? Înţeleptul Solomon a trăit în lumea veche
şi a spus că toţi oamenii au obligaţia de a păzi Sabatul. El zice: „Să
ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu
şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”
(Eclesiastul 12:13).
~442~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Poate că şi în vremurile acelea au fost persoane care au

considerat că doar evreii au avut obligaţia de a păzi Sabatul. Însă
după cum spune Solomon, s-au înşelat.
Mă tem că şi astăzi cei care susţin că Sabatul a fost dat evreilor
se înşală. Familia şi Sabatul au fost făcute în Eden şi pentru
totdeauna. Bărbatul pentru femeie, femeia pentru bărbat şi Sabatul
pentru om.
Cât va fi lumea şi pământul, familia şi Sabatul nu pot fi
despărţite. Ele au acelaşi început.
Consideraţi că Dumnezeu a renunţat la familie? Adică fiecare să
trăim cu cine vrem, când vrem şi cât vrem? Nu înseamnă aceasta
călcarea poruncii a şaptea? Sigur că da. Dar oare când nu păstrăm
Sabatul nu înseamnă că nu păzim porunca a patra? Cu siguranţă.
După cum familia rămâne binecuvântată pentru veşnicie, tot aşa şi
Sabatul. Împăratul David, inspirat de Dumnezeu, spune: ,,Căci ce
binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!” (1
Cronici 17:27).
Ziua a şaptea e binecuvântată şi sfinţită, adică pusă deoparte
pentru un scop sfânt. Binecuvântarea de deasupra ei rămâne pururea.
Oamenii au ajuns să se închine la idoli şi L-au pierdut din
vedere pe Dumnezeul adevărat, tocmai pentru că n-au venit să se
întâlnească cu El în ziua de odihnă. Dacă în fiecare Sabat veneau la
întâlnirea cu Dumnezeu, oamenii nu ajungeau închinători la
idoli. ,,S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit şi au schimbat slava
Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor,
păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare” (Romani 1:22,23).
Tocmai pentru că oamenii s-au depărtat de Dumnezeu, Domnul
l-a chemat pe Avraam din Ur din Caldeea, spunându-i: ,,Voi face din
tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare,
şi vei fi o binecuvântare şi toate familiile pământului vor fi
binecuvântate în tine” (Geneza 12:2,3).
Dumnezeu a făcut din Avraam un popor mare, căruia i-a
încredinţat misiunea de a face cunoscut tuturor oamenilor de pe
pământ planul Său, de a descoperi dorinţa Sa, gândurile bune pe care
le are pentru om, dar şi regulile, legile şi poruncile prin care omul să
trăiască.
Prin Avraam avem Biblia, această carte în care e descoperită
iubirea Tatălui şi Vestea Bună a Mântuirii. Evreii au scris-o. Tot prin
~443~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Avraam a venit şi Domnul Isus, Răscumpărătorul nostru şi în felul

acesta toată lumea a fost binecuvântată în el.
Avraam a fost declarat de Dumnezeu „părintele credincioşilor”,
pentru că a ascultat de Dumnezeu. Domnul a declarat despre el
următoarele: „Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am
cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele”
(Geneza 26:5).
Mă întreb: oare Avraam o fi păzit şi Sabatul? Dacă Dumnezeu
l-a chemat pentru a fi un descoperitor al voinţei Lui, înseamnă că şi
Sabatul trebuia descoperit ca zi de odihnă, prin respectarea lui.
A fost un timp când poporul Israel a fost rob în Egipt.
Dumnezeu i-a scos de aici prin Moise.
După cele 9 urgii cu care Dumnezeu a lovit Egiptul pentru că
Faraon nu i-a lăsat pe israeliţi să plece, Moise a fost trimis din nou la
Faraon, pentru ca acesta să aleagă: ori îi va da drumul lui Israel să
plece spre Canaan, ori avea să fie lovit cu a zecea urgie. Faraon a
refuzat şi a zecea oară, şi urma să fie lovit cu cea de-a zecea urgie,
care însemna moartea întâilor născuţi.
Înainte de a trimite urgia aceasta, Dumnezeu i-a dat instrucţiuni
lui Moise cum să pregătească poporul Israel, pentru ca, în noaptea în
care urgia avea să lovească Egiptul, să nu fie loviţi şi ei. ,,Vorbiţi
întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ’Fiecare om să ia un miel de
fiecare familie, un miel de fiecare casă. Să-l junghie seara. Să ia din
sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor
unde îi vor mânca. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului
şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până
la dobitoace; căci voi face judecată împotriva tuturor zeilor
Egiptului: Eu, Domnul’” (Exod 12:3,6,7,13).
,,Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut cum poruncise Domnul
lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut. La miezul nopţii, Domnul a
lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui
Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al
celui închis în temniţă, şi până la toţi întâii născuţi ai dobitoacelor.
Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii; şi au
fost mari ţipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort”
(Exodul 12:28-30).
În ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, nu se auzea niciun
chelălăit de câine. De ce? Pentru că puseseră sânge pe casele lor.
~444~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Sângele mielului simboliza sângele ispăşitor al Domnului Isus.

Chiar în noaptea aceea, pe când egiptenii erau în jale, copiii lui
Israel au ieşit de acolo. Au trecut apoi Marea Roşie şi au ajuns în
pustie. Aici, ,,Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ’Pune-Mi deoparte
ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui
Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu” (Exod
13:1.2).
,,Căci orice întâi născut este al Meu; în ziua când am lovit pe
toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întâii
născuţi din Israel, atât din oameni, cât şi din dobitoace; ei vor fi ai
Mei. Eu sunt Domnul” (Numeri 3:13).
Observaţi? Dumnezeu spune că întâii născuţi trebuie să fie puşi
deoparte ca ceva sfânt şi mai spune că şi i-a închinat Lui. Sfânt şi
închinat Domnului înseamnă: 1. Pus deoparte. 2. Separat. 3.
Proprietatea lui Dumnezeu pentru veci.
Dacă mergem în Eden, ni se spune că ,,Dumnezeu a
binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.” Aceasta înseamnă că a
separat-o de celelalte şi este proprietatea lui Dumnezeu.
Ziua aceasta nu ne-a fost dată pentru a ne face lucrările noastre,
ci e ziua de întâlnire cu Dumnezeu, şi din această pricină, activităţi
personale nu trebuie să existe.
În pustie, poporul Israel a primit mană din cer ca hrană.
Strângeau în fiecare dimineaţă doar cât consumau în ziua aceea şi nu
trebuia să rămână nimic pentru a doua zi. Când a rămas, s-a împuţit
şi a făcut viermi. Însă pentru ziua a şasea era o poruncă specială în
privinţa strângerii hranei.
„În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de
fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi i-au spus lui Moise lucrul
acesta. Şi Moise le-a zis: ’Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de
odihnă, Sabatul închinat Domnului, coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi
ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţă tot ce va
rămânea!’ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţă, cum poruncise
Moise, şi nu s-a împuţit, şi n-a făcut viermi. Moise a zis: ’Mâncaţi-o
azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. Veţi
strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu
va fi.’ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-
au găsit. Atunci Domnul a zis lui Moise: ’Până când aveţi de gând să
nu păziţi poruncile şi legile Mele? Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul;
~445~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să

rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în
care se găseşte’” (Exodul 16:22-29).
Prin poporul Israel, Dumnezeu a vrut să restabilească programul
cerului pe întreg pământul. Să se facă „precum în cer, aşa şi pe
pământ”.
Au ajuns la muntele Sinai, acolo unde Dumnezeu a proclamat
Legea. Dumnezeu a spus de pe munte, cuvintele din Exodul 20:1-17,
adică Cele Zece Porunci. Porunca a patra e cea care se referă la ziua
de odihnă. Este interesant că, după aproape 2.500 de ani de la
creaţiune, Dumnezeu nu stabileşte o nouă zi de odihnă, ci se referă
tot la ziua a şaptea. Porunca zice: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă
ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este
ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci
nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău,
nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în
şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în
ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul
ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod 20:8-11).
Dacă Sabatul era doar pentru evrei, Dumnezeu zicea astfel: ,,Vă
dau ca zi de odihnă Sâmbăta”, şi în felul acesta înţelegeam că era, în
exclusivitate, odihna evreilor. Vă rog însă să fiţi atenţi cum sună
porunca. Ea începe cu o chemare la aducere-aminte: ,,Adu-ţi aminte
de ziua de odihnă.” Prin chemarea la aducere-aminte înţelegem că
ziua de odihnă a existat înainte ca poporul Israel să ajungă la Sinai.
Însăşi porunca ne spune de când a fost făcută ziua de odihnă, atunci
când zice: ,,Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi
marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a
binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.”
Dumnezeu ne trimite la întemeierea lumii, spunându-ne că
rămâne aceeaşi zi de odihnă. Ziua de odihnă este tot aşa de veche ca
şi lumea, dar eu cred că e tot aşa de veche ca şi Dumnezeu.
Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi
acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care
le-am scris pentru învăţătura lor” (Exod 24:12).
Toată Biblia e scrisă de oameni inspiraţi de Dumnezeu, afară de
Cele Zece Porunci, pe care le-a scris Dumnezeu cu degetul Său. Dar
~446~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
de ce credeţi că Dumnezeu n-a fost de acord ca oamenii să scrie şi

Cele Zece Porunci?
Eu cred că aceasta este partea cea mai importantă din Biblie.
Din pricina călcării acestei Legi au intrat păcatul, moartea şi toate
nenorocirile în lumea noastră. Din pricina călcării acestei Legi a
murit Isus şi tot din pricina călcării acestei Legi vor fi aruncaţi
oamenii în iazul de foc. Dumnezeu spune: ,,Atenţie! N-o călca,
pentru că vei pieri.”
Moise rămâne patruzeci de zile pe munte, unde Dumnezeu Îl
învăţă Legile şi orânduirile Sale, cu scopul de a fi transmise
poporului, pentru ca poporul să cunoască voia Domnului şi să o
împlinească. Şi fiindcă Dumnezeu ştia că vrăjmaşul va încerca să
modifice Legea Sa care nu poate fi schimbată nici de Cel care a dat-
o, a rostit o interdicţie pentru toţi oamenii zicând: „Să n-adăugaţi
nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să
păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau
eu” (Deuteronom 4:2).
„Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta.
Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi
acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei
scula.
Să le legi ca un semn de aducere-aminte la mâini şi să-ţi fie ca
nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile
tale” (Deuteronom 6:6-9).
,,Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai,
i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul
lui Dumnezeu” (Exod 31:18). ,,Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu
şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table” (Exod 32:16).
De ce credeţi că a poruncit Dumnezeu ca Legea să fie foarte
bine învăţată şi să fie afişată peste tot?
Legea descoperă păcatul. Şi dacă nu cunoşti Legea, nu ştii care
fapte constituie păcat. Călcarea Legii e tare neplăcută în ochii
Creatorului, fiindcă Legea călcată cere moartea păcătosului, iar Tatăl
Ceresc nu ne-a creat ca să murim. De aceea, din copilărie, fiecare om
trebuia să înveţe Legea şi părinţii trebuia să le vorbească mereu
copiilor despre ea. Trebuia să fie scrisă peste tot, pentru ca să nu fie
uitată.
Măcar că toate poruncile sunt la fel de importante, totuşi
~447~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Dumnezeu ne atrage atenţia într-un mod cu totul deosebit, asupra

poruncii a patra, care se referă la ziua de odihnă spunând: „Vorbeşte
copiilor lui Israel şi spune-le: ’Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele
Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn
după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc’”
(Exod 31:13).
Oare de ce Dumnezeu a atras atenţia într-un mod cu totul
deosebit asupra poruncii a patra? Sunt două motive cu totul deosebite
pentru care Dumnezeu a atras atenţia aşa de categoric asupra păzirii
poruncii a patra. Unul este că Sabatul este semnul dintre Dumnezeu
şi poporul Său, iar celălalt este că porunca a patra poartă sigiliul,
ştampila lui Dumnezeu.
Pentru ca o lege să fie valabilă trebuie să poarte un sigiliu.
Sigiliul trebuie să conţină trei elemente: 1. Numele legiuitorului. 2.
Funcţia lui şi 3. Teritoriul peste care are acces. Pe vremea regilor,
legile se ştampilau cu inelul împăratului. De exemplu pe vremea
Esterei, când a fost dat decretul de moarte al evreilor, împăratul a pus
ştampila pe care scria: „Ahaşveroş, Împăratul mezilor şi perşilor”.
Urmăriţi cele trei elemente: 1.Numele = Ahaşveroş. 2. Funcţia =
Împărat şi 3. Teritoriul peste care avea stăpânire, adică Media şi
Persia.
Când se dă un decret pentru ţara noastră, semnează şi pune
ştampila X, preşedintele României. Dacă nu poartă ştampila
preşedintelui, Legea poate fi valabilă? Nu. Dacă poartă doar două
dintre cele trei elemente obligatorii, nu este valabilă. De exemplu pe
ştampilă scrie doar preşedintele României, fără nume. Merge? Sau X,
România. Nu merge atunci când lipseşte unul dintre cele trei
elemente.
Ştiaţi că în porunca a IV-a există ştampila lui Dumnezeu? Hai să
descoperim unde sunt cele trei elemente ale sigiliului lui Dumnezeu
în porunca a patra. ,,Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua
de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio
lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici
roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” Până aici nu-i
nimic, dar atenţie! „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile,
pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a
odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a
~448~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
sfinţit-o.”
Ce înseamnă, „a făcut”? Acest cuvânt arată funcţia: Creator –
primul element. Apoi, cine a făcut? Domnul. Aici este numele – al
doilea element. Dar care e teritoriul peste care stăpâneşte? Ce a
făcut? „Cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.” Acesta e
teritoriul peste care are stăpânire. Acum înţelegem că, în această
poruncă, este ştampila şi semnătura lui Dumnezeu, care dau valoare
întregii Legi. Dacă scoţi această poruncă din lege, ai făcut fără
valoare toată Legea, pentru că ai rupt ştampila şi semnătura
legiuitorului.
Întrebare: Cine are dreptul să modifice una dintre legile ţării?
Primăria? Conducerea judeţului? Fiecare dintre noi? Nu, ci numai cel
care a dat-o. Cine are dreptul să modifice Legea lui Dumnezeu? Nici
Dumnezeu n-o modifică pentru că Biblia ne spune din partea Sa, că
„în Dumnezeu nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Cu alte
cuvinte ce face El, face pentru veci.
Cei ce scot articolul patru din Cele Zece Porunci fac fără
valoare Legea lui Dumnezeu, pentru că rup semnătura Sa. Amintiţi-
vă că Dumnezeu a zis: „Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc
eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu” (Deuteronom 4:2).
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Să ţineţi Sabatul, căci el va
fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea;
cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul
poporului său. Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de
odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua
Sabatului, va fi pedepsit cu moartea” (Exod 31:14.15). ,,Le-am dat
legile Mele şi le-am făcut cunoscute poruncile Mele, pe care trebuie
să le împlinească omul ca să trăiască prin ele” (Ezechiel 20:11).
Au toate popoarele şi orice om obligaţia de a păzi Legea lui
Dumnezeu? Desigur. Câte Legi credeţi că are Dumnezeu şi câte
Sabate? O singură Lege şi un singur Sabat. Puteţi crede că
Dumnezeu are legi separate şi diferite, de la popor la popor? Pentru
evrei o lege, pentru ruşi o altă lege, pentru noi, românii, o altă lege
ş.a.m.d.? Nu.
Ilustraţie: Să presupunem că doi bărbaţi, pe nume Buni şi Mio,
se învoiesc să-l atace pe Keni. Amândoi se pregătesc, îl pândesc pe
Keni, îl lovesc cu cuţitele şi crima e săvârşită. Poliţia îi arestează şi le
~449~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
întocmeşte dosare de trimitere în judecată cu aceeaşi vină fiecare.

Judecătorul studiază dosarele şi descoperă că împreună au săvârşit
omorul. Rosteşte sentinţa. Buni, care este strigat primul, e condamnat
la moarte, iar pe Mio îl iartă. Vă întreb! E drept cum a procedat
judecătorul? Nu. Deoarece amândoi au săvârşit fapta, amândoi
trebuiau trataţi la fel. Aceeaşi pedeapsă. Procedând aşa, judecătorul e
vrednic de a fi judecat şi condamnat. Nu-i aşa? A săvârşit o
nelegiuire.
Credeţi că Dumnezeu va putea judeca strâmb? Din doi oameni
care au săvârşit aceeaşi faptă, pe unul îl va condamna iar pe celălalt îl
va elibera? Nu. Nu se poate aşa ceva la Dumnezeu! Nu. Atunci
credeţi că Dumnezeu, care i-a pedepsit cu moartea pe evreii care au
călcat Sabatul, mă va putea mântui pe mine care calc Sabatul? Nu.
Nu se poate aşa ceva.
Spuneam că, în contextul războiului dintre Dumnezeu şi Satana,
Sabatul este semnul sau steagul sub care trebuie să se aşeze ostaşii
Domnului. El a zis lui Moise: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi
spune-le: ’Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta
va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri, un semn după care se va
cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc’” (Exod 31:13). Apoi
şi prin Ezechiel spune aceste cuvinte zicând: ,,Le-am dat şi Sabatele
Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt
Domnul, care-i sfinţesc.” „Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un
semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru!” (Ezechiel 20:12,20).
Cred că nu este deloc o interpretare eronată şi nici forţată dacă
spun că de aici reiese că numai omul care sfinţeşte Sabatul slujeşte
pe adevăratul Dumnezeu, iar Dumnezeu la rândul Său promite că va
sfinţi pe omul care păzeşte această zi. Reiese foarte clar că, numai
prin păzirea Sabatului eşti sigur că slujeşti pe adevăratul Dumnezeu.
Sabatul este semnul după care te orientezi în sensul acesta. Când nu
vei mai păzi Sabatul, înseamnă că ai schimbat Dumnezeul adevărat
cu un altul. Prin ţinerea unei alte zile nu poţi spune că slujeşti
adevăratului Dumnezeu şi nici El nu te va sfinţi. Dumnezeu nu-l va
recunoaşte ca fiu al Său pe cel care nu sfinţeşte Sabatul. Cu alte
cuvinte, El zice: ,,Dacă vrei să fii recunoscut ca fiul al Meu, trebuie
să păzeşti ziua Mea – să ai semnul Meu.”
Poate ziceţi că mântuirea este prin Domnul Isus, nu prin păzirea
~450~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Sabatului. Adevărat. Dar Domnul a zis: „Pe acestea trebuie să le

faceţi, iar pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute.” Slujirea lui Isus fără
păzirea poruncilor Lui, nu există. Dumnezeu nu separă poruncile.
„Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se
face vinovat de toate” (Iacob 2:10). Deci dacă încalci o poruncă, te
faci vinovat de călcarea întregii Legi. Ele se ţin lanţ. Cele Zece
Porunci sunt codul moral al universului şi după această Lege va
judeca Dumnezeu lumea noastră. Mai mult decât atât, Sabatul este
sigiliul, sau pecetea, cu care va însemna Tatăl Ceresc pe ai Săi, după
cum se spune în Apocalipsa 7:2,3: „Şi am văzut un alt înger care se
suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui
viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să
vatăme pământul şi marea, zicând: ’Nu vătămaţi pământul, nici
marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor
Dumnezeului nostru! ’”
Poate că din versetele citate nu deduceţi că Sabatul este sigiliul
lui Dumnezeu, însă hai să ne amintim ce a zis Dumnezeu: ,,Şi
poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi să le legi ca un semn de
aducere-aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi.”
Deuteronom 6: 6-8. Deci pe frunte şi pe mână. Sabatul este pecetea
lui Dumnezeu care va fi pusă pe fruntea şi pe mâinile acelora care îl
păzesc. Porunca a patra este cea care poartă semnătura şi ştampila lui
Dumnezeu. Aici este vorba de autoritate. De aceea ne-a avertizat
Tatăl ceresc spunând: ,,Să nu care cumva să nu ţinem Sabatele”,
pentru că nu ne poate sigila pentru cer dacă nu păzim Sabatul. El este
semnul ce va fi pus pe mâinile şi frunţile celor credincioşi Lui.
SEMNUL FIAREI
~451~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Pentru a înţelege lucrurile privitoare la semnul fiarei, trebuie să

începem studiul cuprinzând un interval de timp destul de lung. Ne
interesează cine este fiara şi care este semnul ei, deoarece în aceste
zile se discută cu efervescenţă de un semn al fiarei ce va fi impus
lumii. Deoarece primirea acestui semn înseamnă pierzare veşnică,
trebuie să fim foarte clari în legătură cu aceste lucruri să nu cumva să
cădem chiar din lipsă de cunoaştere. Şi pentru că semnul fiarei are
legătură cu Babilonul, vom studia chiar despre Babilon.
Cuvântul „Babilon” are o vechime de peste 2.600 de ani. Însă
rădăcina lui are aproape 4.000 de ani. Evanghelia ne descoperă de
unde derivă cuvântul „Babilon”, cât şi semnificaţia acestui cuvânt.
În cartea Genezei, la capitolul 11, ni se spune că, după potop,
oamenii s-au înmulţit iarăşi. Potrivit cu porunca lui Dumnezeu, ei
trebuia să se răspândească pe toată faţa pământului, să-l populeze şi
să-l stăpânească. Dar, contrar voinţei divine şi din dorinţa de a se
răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, în loc să se răspândească pe toată
faţa pământului, oamenii s-au unit să înalţe un semn al răzvrătirii.
Biblia spune că „tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi
cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear
şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem! Să facem
cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de
piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: „Haidem! Să ne
zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem
un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului” (Geneza
11:1-4).
Aşa numitul ,,Turnul Babel” a fost construit de un viteaz cu
numele Nimrod. Având o singură limbă, oamenii de atunci s-au unit
ca un singur popor pentru ca să facă fără efect dorinţa lui Dumnezeu.
Într-o pornire de răzvrătire au început să construiască turnul, dorind
să le fie un adăpost împotriva lui Dumnezeu. Văzând lucrul acesta,
Dumnezeu S-a coborât şi le-a încurcat limbile şi nu s-au mai putut
înţelege între ei pentru a putea continua construcţia turnului. Aşa că
au fost nevoiţi să se despartă, răspândindu-se pe toată faţa
pământului. De la încurcătura aceasta de limbi, înţelegem ce poate
însemna cuvântul „Babel”. Nimic altceva decât confuzie,
încurcătură, neînţelegere. Tot de aici înţelegem şi spiritul ce i-a
condus pe cei care au construit turnul Babel. Pe lângă faptul că au
~452~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
ales să nu facă voia lui Dumnezeu – de a se răspândi pe toată faţa

pământului – au ridicat turnul ca un semn al răzvrătirii împotriva Sa.
„Babel” este rădăcina cuvântului „Babilon”. Din Babel rezultă
Babilon, de unde derivă şi „babilonie”, care potrivit Dicţionarului
Explicativ al limbii Române, „înseamnă vorbire sau scriere încurcată,
confuză; învălmăşeală, mare dezordine”. Potrivit cu spiritul în care a
fost construit turnul Babel, Biblia descoperă un spirit de răzvrătire
împotriva lui Dumnezeu.
Numele „Babilon” a fost purtat şi de o împărăţie care a existat în
lumea antică. Profetul Daniel a fost unul dintre robii evrei care au
fost duşi în Babilon, unde timp de 70 de ani el a luat parte la viaţa
acelei împărăţii. Prin acest profet, Dumnezeu ne-a descoperit
evenimentele ce urmau să se împlinească pe pământ, dar şi lucrurile
ce privesc acest subiect. El ne relatează descoperirile lui Dumnezeu
în capitolul 7 din cartea care-i poartă numele. Daniel a început şi a
zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale
cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. Şi patru fiare mari au ieşit
din mare, deosebite una de alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea
aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls
aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare, ca un
om, şi i s-a dat o inimă de om” (Daniel 7:2-4).
Pentru că împărăţiile lumii care i-au fost descoperite lui au
luptat împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său, Dumnezeu le
aseamănă cu nişte animale feroce, pe care noi le numim ,,fiare
sălbatice”. Daniel vede leul ca o reprezentare a împărăţiei
babiloniene. Leul înseamnă putere, dar şi un animal care sfâşie.
Istoricii ne spun că această împărăţie a dăinuit de la 606 î.e.n. până la
538 tot î.e.n.
Urmează a doua împărăţie. Daniel spune: „Şi iată că o a doua
fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între
dinţi şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!” (Daniel 7:5).
Medo-Persia este împărăţia aceasta care este asemănată cu un
urs într-o rână, având trei coaste în gură. Coastele reprezintă cele trei
împărăţii pe care le-a cucerit, şi anume: Babilonul, Lidia şi Egiptul.
Acest urs căruia i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne” a
hotărât să-i ucidă pe toţi evreii, pe vremea împăratului Ahaşveroş.
Timpul cât au fost o putere este de la 538 î.e.n. la 338 î.e.n.
~453~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Daniel ne vorbeşte şi de o a treia fiară. „După aceea m-am uitat

mai departe, şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi
ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s-a dat stăpânire”
(Daniel 7: 6).
Grecia este reprezentată prin acest leopard şi a dăinuit de la 338
î.e.n. la 161 î.e.n.
Fiecare dintre aceste trei împărăţii ne poate oferi lucruri
interesante, însă pentru a atinge obiectivul propus, ne vom opri
asupra fiarei a patra. Daniel continuă spunând: „După aceea, m-am
uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus
de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari
de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu
totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne”
(Daniel 7:7).
Această fiară este văzută de Daniel ca fiind deosebită de
celelalte fiare de mai înainte. Chiar dacă leul este numit regele
animalelor, pe Daniel nu l-a înspăimântat aşa de tare ca această fiară
a patra. El n-o poate defini. Nu o poate asemăna cu vreun alt animal
feroce, ci doar spune că era „nespus de grozav de înspăimântătoare şi
de puternică. Oare pe cine să reprezinte această fiară?
Lui Daniel i se spune: „Fiara a patra este o a patra împărăţie,
care va fi pe pământ” (Daniel 7:23).
A patra împărăţie descrisă aici reprezintă Imperiul Roman.
Trebuie să ştim însă că acest imperiu a fost împărţit în două perioade
de timp, şi anume: de la anul 161 î.e.n. până la anul 538 e.n. şi de la
538 la 1798.
În prima perioadă, avem de-a face cu Roma păgână, iar de la
538, avem de-a face cu Roma creştină, adică papală.
În ambele perioade, Imperiul Roman i-a „mâncat” pe copiii lui
Dumnezeu. Roma este fiara cea mai puternică. Ea „sfâşie” cel mai
mult pe poporul lui Dumnezeu, îngrădindu-i libertatea religioasă.
Pe vremea împăraţilor romani, arena din Coloseum era folosită
pentru distracţii cu acte barbare.
Aici, împărăţii, cu mai-marii lor, cât şi poporul se adunau de
multe ori pentru distracţii care, de fapt, erau crime odioase. În aceste
arene, creştinii erau victimele amuzamentelor lor. Leii erau
înfometaţi şi, când creştinii erau aduşi în arenă, leii îi sfâşiau şi-i
mâncau. Erau multe alte torturi la care erau supuşi creştinii.
~454~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Ce să vorbim de împăratul Diocleţian? A fost un tiran. El a

domnit de la anul 303 d.Hr. până la anul 313, deci zece ani.
Creştinilor li se confiscau averile şi erau întemniţaţi cu pedepsele
cele mai grele. Pedeapsa la lei era cea mai uşoară şi preferată. Pur şi
simplu creştinii au fost masacraţi. Starea aceasta de lucruri a făcut ca
împărăţia Romei să se clatine. Diocleţian domneşte doar zece ani,
pentru ca, în anul 313, să apară un alt împărat pe tronul Imperiului
Roman, într-un context social instabil. Constantin cel Mare primeşte
împărăţia şi schimbă lucrurile. Nu este creştin, ci păgân, deoarece se
închină la zei. Odată cu primirea împărăţiei şi în acelaşi an, 313
d.Hr., el dă primul decret, numit ,,decretul de la Milan”, prin care
garantează libertatea religioasă. Acesta este un lucru neapărat
necesar, în orice stat. Nimeni nu are dreptul să se amestece în religia
mea şi să mă forţeze să fac altfel de cum vreau eu, dacă nu sunt un
făcător de rele prin religia mea.
Opt ani mai târziu, adică în anul 321, se pare că împăratul
Constantin a avut un război cu un alt împărat, pe care l-a biruit în
prima zi a săptămânii, care este duminica. Ca drept recunoştinţă faţă
de zeul care i-a adus biruinţa, s-a gândit să-i închine ziua întâi a
săptămânii. Aşa se face că ziua aceasta este închinată zeului Soare,
deoarece, după crezul lui, zeul Soare i-a adus biruinţa. El o
numeşte ,,Dies Solis” (Ziua Soarelui).
Odată cu acest act, libertatea religioasă începe să se clatine,
deoarece tot în anul 321, Constantin vine cu un al doilea decret „de la
Milan”, prin care le cere celor de la oraşe să păzească ziua întâi a
săptămânii, ca zi de odihnă. El a zis: ,,La oraşe să se serbeze
onorabila zi a soarelui. Cei de la ţară să lucreze pământul în această
zi deoarece este un timp potrivit pentru agricultură.” (Istoria
bisericească).
Dacă decretul din anul 321 al împăratului Constantin, privitor la
serbarea zilei întâi a săptămânii, le cerea doar celor de la oraşe lucrul
aceasta, mai târziu, după doi ani, adică în anul 323, împăratul
Constantin vine cu un al treilea decret, care cuprinde mai multe
articole, dintre care redau şase:
1. Restituirea tuturor averilor confiscate de la creştini în timpul
persecuţiilor, iar cele risipite (case) să se plinească din vistieria
statului.
~455~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
2. Bisericile ruinate de păgâni să se repare din vistieria statului

şi, unde va fi nevoie, să se ridice altele noi.
3. În întreaga împărăţie, ziua duminicii să fie zi de odihnă şi de
sărbătoare, zi de rugăciune.
4. Învăţătorilor creştini să li se dea leafă din casa statului, iar
preoţii să fie scutiţi de orice dăjdii şi greutăţi. (Biserica Catolică e
ridicată la rangul de biserică de stat.)
5. Toţi creştinii scoşi din funcţii să fie reabilitaţi; iar de aici
înainte, la funcţii să fie preferaţi creştini.
6. Crucea, care până aici era obiect de execuţie, semnul ruşinii,
al teroarei şi stigmatului, să fie cel mai onorat semn sfânt. (Extrase
din Istoria Bisericească, de Calist Botoşăneanu, Bucureşti, 1903 pag.
55,56. La rândul lor extrase din Istoria Bisericească a istoricului
Eusebiu, în cartea a X-a a istoriei sale).
Poate că păgânii au acceptat cu plăcere legile împăratului
Constantin, dar pentru creştinii care trebuie să păzească o altă zi de
închinare, libertatea religioasă se restrânge. Sigur, unii creştini au
socotit că ar fi bine pentru libertatea lor să accepte această zi de
închinare. Şi aşa se face că, în această primă zi a săptămânii, au găsit
o „zi de odihnă şi de sărbătoare, o zi de rugăciune.” Dar aşa a căzut
creştinismul. Câte puţin. O credinţă pervertită a fost acceptată contra
libertăţilor civile. Satana şi-a ajuns scopul.
Deoarece împăratul păgân Constantin închină prima zi a
săptămânii zeului Soare, ea nu are nicio legătură cu creştinismul.
Creştinii au primit această zi ca zi de închinare, împotriva hotărârii
divine.
În anul 337, după ce e lovit de o boală necruţătoare, împăratul
Constantin devine creştin, iar Eusebiu îl botează în palatul său din
Nicomidia.
Vă întreb – oare cine este cel care stabileşte prima zi a
săptămânii ca zi de odihnă: Dumnezeu sau Constantin, un împărat
roman păgân? Cine cere serbarea primei zile a săptămânii:
Dumnezeu ori Constantin?
Ziua întâi a săptămânii nu e stabilită de Dumnezeu ca zi de
odihnă. Aici e mâna lui Satan, care începe spargerea poruncii a patra
din Cele Zece Porunci. Numai dătătorul legii poate modifica legea.
Dar Biblia nu spune că Dumnezeu a schimbat ceva din Legea Sa.
~456~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Deoarece împăratul păgân Constantin a închinat prima zi a

săptămânii zeului Soare, ea nu are nicio legătură cu creştinismul.
Creştinii au primit această zi ca zi de închinare împotriva hotărârii
divine.
Continuând relatarea despre fiara aceasta cu zece coarne, ce
reprezintă Imperiul Roman, Daniel spune: „M-am uitat cu băgare de
seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi,
dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi
cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu
trufie” (Daniel 7:8).
Descoperirea pe care Dumnezeu i-a făcut-o despre a patra fiară
a fost deosebit de interesantă, dar şi neînţeleasă de profet. Aşa că
Daniel a cerut explicaţii. El spune: „M-am apropiat de unul din cei ce
stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la
toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: ’Cele zece
coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi.
Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi
va doborî trei împăraţi’” (Daniel 7:16,24).
Prin cele zece coarne sunt reprezentate zece popoare migratoare,
care erau în vremea Imperiului Roman, dintre care şapte au devenit
state în Europa de azi, şi anume: alemanii – germanii, burgunzii –
suedezii, francii – francezii, lombarzii – italienii, saxonii – englezii,
suievii – portughezii, vizigoţii – spaniolii, iar herulii, vandalii şi
ostrogoţii sunt cele trei coarne care au dispărut pentru a apărea
cornul mic.
Deci Imperiul Roman e asemănat cu o fiară cu zece coarne, însă
vedem că tot din acest imperiu a ieşit un alt corn mic, ce reprezintă
un alt împărat roman. Aceasta înseamnă că Roma va conduce mai
departe lumea, prin acest nou împărat.
Cornul mic, ce a apărut între cele zece coarne, este Biserica
Romano-Catolică. Constantin cel Mare este împăratul care a ridicat
această biserică la rangul de biserică de stat, oferindu-i în acest fel şi
o anumită putere. Două sute de ani mai târziu, împăratul Imperiului
Roman de Răsărit a distrus trei dintre cele zece coarne (ostrogoţii,
herulii şi vandalii) care şedeau în drumul apariţiei Bisericii Catolice
ca o putere politică, şi el a întronat un papă ca rege al Imperiului
Roman de Apus, având sediul la Vatican. Anul 538 este anul ce
~457~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
indică apariţia Bisericii Romano-Catolice ca o putere politico-

religioasă. Ea constituie continuarea supremaţiei imperiului Roman.
Lucrurile descoperite lui Daniel i-au fost descoperite şi lui Ioan
Vizionarul, ucenicul Domnului. În cartea Apocalipsa, ne spune:
„Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit
de a vorbit cu mine şi mi-a zis: ’Vino să-ţi arăt judecata curvei celei
mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului şi
locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!’” (Apocalipsa
17:1,2).
Tabloul ne prezintă patru aspecte deosebite.
1. O femeie desfrânată, numită „curva cea mare”.
2. Ea şade pe ape mari.
3. Împăraţii pământului au curvit cu ea.
4. Locuitorii pământului sunt îmbătaţi din aşa-numitul „vin
rezultat din curvia ei”.
Ce înseamnă toate acestea?
1. În simbolistica biblică, o femeie înseamnă o biserică. Este
clar că aici nu poate fi vorba de o femeie obişnuită, care să aibă
relaţii amoroase cu împăraţii pământului, ci este una simbolică. Se
referă la desfrâu spiritual.
2. „Şade pe ape mari” înseamnă că această biserică este stăpâna
lumii. „Apele sunt noroade, gloate, neamuri, limbi”, sub stăpânirea
acestei biserici” (Apocalipsa 17:15).
3. Pentru că ea comite desfrâu cu împăraţii pământului, nu este
nicidecum biserica Domnului Hristos, ci este biserica profană. Deşi
ea spune că este căsătorită cu Domnul Hristos şi că este Biserica Sa,
lucrul acesta nu este recunoscut de Domnul în calitate de soţ. El o
numeşte „desfrânata cea mare”, bineînţeles despărţită de El şi care nu
este a Lui.
Curvind cu împăraţii pământului, înseamnă că împăraţii i-au
fost supuşi, iar ea s-a folosit de puterea lor ca să se impună lumii şi
să o domine. De aceea şi ei sunt numiţi „desfrânaţi”.
Biserica lui Hristos nu trebuie să aibă funcţie de conducere
civilă, nu trebuie să se amestece în politică, deoarece în acest fel
misiunea ei se schimbă. Politica şi religia sunt incompatibile.
4. „Locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.”
„Vinul curviei” se referă la învăţătura stricată a acestei biserici din
care spune că a băut lumea şi astfel locuitorii pământului s-au
~458~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
îmbătat. Mintea omului beat este confuză, şi tot la fel sunt şi cei care
beau din învăţătura stricată a acestei biserici, învăţătură numită
„vinul curviei ei.”
Ioan ne spune mai departe: „Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie.
Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu
nume de hulă şi avea şapte capete şi zece coarne” (Apocalipsa 17:3).
Apar alte aspecte ale tabloului:
1 Femeia (biserica) şade pe o fiară.
2 Fiara are şapte capete şi zece coarne.
Explicaţie:
1. Fiara aceasta are asemănări cu fiara pe care a văzut-o şi
Daniel şi care reprezintă acelaşi Imperiu Roman. Fiara este puterea
politică ce a înălţat Biserica Romano-Catolică şi o aşezat-o deasupra.
I s-a dat stăpânirea aceleiaşi fiare. În felul acesta, Biserica Romano-
Catolică ajunge stăpâna lumii de atunci. Împăraţii pământului i se
supun şi urmează ordinele ei. Astfel „femeia şade pe fiară”
(Apocalipsa 17:3). Şi pentru că apare din aceeaşi fiară şi are acelaşi
spirit, Biserica Romano-Catolică este numită fiară.
2. „Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia”
(Apocalipsa 17:9). Munţii menţionaţi sunt cele şapte coline muntoase
pe care este aşezat Vaticanul.
Ioan a mai văzut că „femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi
stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare.
Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile
curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel
mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului” (Apocalipsa
17:3-5).
Aici descoperim legătura dintre Babel, Babilon şi Biserica
Romano-Catolică. Această biserică este numită „Babilon” pentru că
are o doctrină confuză, chiar foarte controversată. Numele
„Babilonul cel mare” arată şi extinderea acestei biserici. Ea cuprinde
orice religie din lumea noastră care are din practicile ei nebiblice. Şi
pentru că toate bisericile lumii noastre care resping o parte din
adevărul biblic au ceva de la Biserica Romano-Catolică, biserica
aceasta este numită „mama” lor. Din exterior ea apare frumoasă,
îmbrăcată frumos, dar din cauza neascultării de Dumnezeu şi a
practicilor ei murdare, este numită desfrânată. Şi prin faptul că este
numită „mama curvelor”, implicit curve, sunt numite şi fiicele ei.
~459~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Şi pentru a ne convinge că toate acestea privesc Biserica

Catolică, Ioan spune: „Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea
mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului” (Apocalipsa
17:18). În toată istoria lumii noastre, nimeni n-a avut stăpânire
asupra împăraţilor pământului afară de Biserica Romano-Catolică.
Singurul imperiu cu această stăpânire, a fost ea. Papa a pus pe
împăraţi, papa a detronat pe împăraţi.
De la profetul Daniel avem şi alte descoperiri ce privesc
lucrarea Bisericii Romano-Catolice. Referindu-se la cornul mic ce o
simbolizează, profetul spune: „El va rosti vorbe de hulă împotriva
Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta
să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp
de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” (Daniel 7:25).
Sunt descrise trei acţiuni deosebite pe care la va întreprinde
împăratul acesta:
1. „Va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt.”
2. „Va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi sfinţii vor fi daţi în
mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.”
3. „Se va încumeta să schimbe vremurile şi legea.”
Toate aceste acţiuni arată că nu are nicio legătură cu Dumnezeu.
Dimpotrivă, descoperă o mare răzvrătire.
Hulă înseamnă „ocară”, „injurie”, „ponegrire”, „calomnie”,
„blasfemie”. Lui Daniel i-a fost menţionat faptul că va fi o biserică
ce, prin faptele şi învăţătura ei, calomniază, ponegreşte şi ocărăşte pe
Dumnezeu. Şi Ioan o vede la fel. O vede plină cu nume de hulă
(Apocalipsa 17:3).
Biserica Romano-Catolică a ajuns până acolo încât a impus
lumii învăţătura ei stricată şi a obligat oamenii să asculte de ea.
Dumnezeu i-a lăsat omului libertate de alegere şi nu-i impune nimic,
măcar că a spus care va fi sfârşitul celor ce ascultă şi al celor ce nu
ascultă de El. Fiecare e liber să aleagă. De aceea lucrarea de
impunere este împotriva voinţei Lui, iar aceia care au slujit în mod
credincios lui Dumnezeu, aşa cum spune Biblia, au fost chinuiţi şi
masacraţi de Biserica Catolică.
Papalitatea L-a jefuit pe Dumnezeu de prerogativele Sale. Şi-a
asumat funcţii care nu-i aparţin, ci aparţin numai lui Dumnezeu. Papa
a fost supranumit „Pontifes Maximus” (adică persoană apreciată ca
fiind o autoritate indiscutabilă într-un domeniu anume, în cazul papei
~460~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
în probleme religioase). A fost numit şi „Infailibil” (care nu poate

greşi). În concluzie, este considerat Dumnezeu şi pretinde dreptul de
a ierta. Aceasta înseamnă un alt mod de a-L huli pe Dumnezeu.
În Marcu 2:1-12, găsim foarte clar că a pretinde dreptul de a
ierta păcatele înseamnă hulă.
„După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că
este în casă şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai
încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul. Au venit la el nişte
oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Fiindcă nu
puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut
acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe
acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a
zis slăbănogului: ’Fiule, păcatele îţi sunt iertate!’ Unii din cărturari,
care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: ’Cum vorbeşte omul
acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai
Dumnezeu? ’ Îndată, Isus a cunoscut prin duhul Său că ei gândeau
astfel în ei şi le-a zis: ’Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile
voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: «Păcatele îţi sunt
iertate!» ori a zice: «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă!»? Dar, ca să
ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, Ţie îţi
poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te
acasă. ’Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit
afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe
Dumnezeu, şi ziceau: ’Niciodată n-am văzut aşa ceva! ’” (Marcu 2:1-
12).
Cărturarii au avut dreptate când spuneau că un om păcătos care
pretinde că poate să ierte păcatele, huleşte. Însă aceasta nu se
potrivea în dreptul Domnului Hristos. Ei nu L-au recunoscut ca
Dumnezeu. Niciun om nu are dreptul de a ierta păcatele altui om,
decât într-un singur caz. Atunci când eu păcătuiesc împotriva
dumitale, dacă vrei, poţi să mă ierţi şi Dumnezeu chiar cere să mă
ierţi, dacă eu îmi cer iertare. Dar ca să mă ierte cineva de păcatele
mele că este duhovnic, asta înseamnă încumetare şi hulă la adresa
lui Dumnezeu.
Biserica Romano-Catolică, prin preoţii ei, a vândut indulgenţe,
prin care pretindea că iartă oamenilor păcatele. A stabilit sume
diferenţiate pentru diferite păcate, iar păcătosul plătea cumpărând
indulgenţe, însă nu era nevoie să se oprească din a mai păcătui. Îşi
~461~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
continua viaţa mai departe ştiind că putea plăti din nou şi avea să fie
iertat. Oamenii aceştia şi-au pierdut mântuirea cumpărând indulgenţe
de la cei ce pretindeau că au puterea de a ierta păcatele şi nu s-au
interesat de sfinţirea vieţii.
Nu există decât o singură cale de a primi iertarea de păcat.
Singura persoană din Univers care poate ierta şi despre care Ioan
Botezătorul a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii” este Domnul Hristos. Ioan, ucenicul Domnului, spune:
„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă
cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel
neprihănit” (1 Ioan 2:1).
Apostolul Pavel intervine şi el şi face o precizare prin care
exclude orice altă fiinţă ce ar pretinde dreptul de a ierta. El spune:
„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5). Numai
singur Isus te poate ierta.
Daniel a mai spus că papalitatea „se va încumeta să schimbe
vremurile şi legea”. Prin această biserică, Satana a lucrat în aşa fel
încât să abată lumea de la Dumnezeu şi de la Domnul Hristos. A scos
şi a adăugat la Legea lui Dumnezeu. A scos porunca a doua ce
interzice închinarea la chipuri făcute din lemn sau metal şi la alte
obiecte cum ar fi icoanele şi orice altceva deoarece constituie
idolatrie, şi a schimbat şi ziua de odihnă. Aici începe marea confuzie
a lumii creştine. Poate creştinismul n-ar fi fost debusolat dacă doar
Constantin, un împărat păgân, ar fi fost singurul care a legiferat
închinarea în ziua întâia a săptămânii. Această zi purta şi un nume
păgân: „Dies Solis” – „Ziua Soarelui.” Dacă rămânea cu acest nume,
purta amprenta păgânismului. Ziua Soarelui nu este tot una cu ziua
Domnului. Însă Biserica Catolică a schimbat numele acesta şi, în loc
de Ziua Soarelui, această primă zi a săptămânii va purta numele
„Dies Domini”, însemnând Ziua Domnului.
Pentru că numele este dat de capul unei biserici creştine, ziua
aceasta pătrunde în creştinism ca o zi de odihnă a Domnului, luând
locul sâmbetei. Dar oare să fi fost de acord Dumnezeu cu această
schimbare? Amprenta cui o poartă schimbarea zilei de odihnă? A
Domnului sau a Bisericii Catolice?
~462~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Vorbind despre lucrul acesta, Daniel spune că schimbarea s-a

făcut nu cu aprobarea divină, ci prin încumetare: „Se va încumeta să
schimbe vremurile şi Legea.”
Deci creştinii adoptă o zi de închinare păgână în locul zilei a
şaptea, pe care Dumnezeu a stabilit-o ca zi de odihnă. Schimbând
adevărata zi de odihnă cu una falsă, Biserica Romano-Catolică a
stricat Legea lui Dumnezeu. Aşa că ziua întâi a săptămânii, ca zi de
închinare în creştinism, poartă amprenta Bisericii Romano-Catolice.
Dumnezeu nu este pe nicăieri în această schimbare. Mă voi folosi din
nou de catehismul Bisericii Catolice pentru a dovedi că schimbarea
zilei de odihnă a fost făcută prin încumetare aşa cum a spus profetul
Daniel. Prin catehismul ei, Biserica Catolică ne spune motivul pentru
care a făcut această schimbare, ne arată că recunoaşte că ea a făcut-o,
dar ne arată şi faptul că recunoaşte că Biblia nu spune nimic de
sfinţirea zilei de duminică.
Catehismul Bisericii Romano-Catolice, alcătuit la Conciliul din
Trent, în 1566, spune: „Plăcerea Bisericii lui Dumnezeu este să
transfere celebrarea religioasă a Sabatului în ziua Domnului.”
Întrebare: Cum dovediţi că Biserica are putere să poruncească
sărbători şi zile sfinte?
Răspuns: ,,Tocmai prin schimbarea Sabatului în duminică,
ceea ce recunosc şi protestanţii; şi de aceea este o contradicţie
evidentă faptul că ţin cu stricteţe duminica, şi în acelaşi timp calcă
majoritatea celorlalte sărbători poruncite de aceeaşi biserică.” (An
abridgemant Cristian Doctrine, p. 58)
Întrebare: Cu ce puteţi dovedi că biserica are putere să instituie
sărbători?
Răspuns: ,,Dacă nu ar avea o asemenea putere, nu ar fi putut
înlocui păzirea zilei a şaptea cu păzirea duminicii, ziua întâi a
săptămânii, o schimbare pentru care nu există nicio autorizare din
partea Sfintelor Scripturi, şi cu care şi protestanţii sunt de acord.”
(Stephen Keenan, p. 174)
,,Biserica Romano-Catolică, pe baza propriei autorităţi
infailibile, a creat duminica, o zi sfântă, care a înlocuit Sabatul vechii
Legi.” (The Catolic Mirror, organ oficial al cardinalului Gibbons, 23
sept. 1893)
Întrebare: Care este ziua Sabatului?
Răspuns: Sâmbăta este ziua Sabatului.
~463~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Întrebare: De ce noi păzim duminica în locul sâmbetei?

Răspuns: Noi păzim duminica în locul sâmbetei, pentru că
Biserica Catolică a trasferat sfinţenia sâmbetei, asupra duminicii, la
Conciliul de la Laodiceea, 336 d.Hr.” (P. Geiermann, ,,The Converts
Catehism of Catolic Doctrine ed. 1946)
Întrebare: Recunosc autorităţile catolice că nu există în Biblie
nicio poruncă pentru sfinţirea duminicii?
Răspuns: Da, recunosc. Poţi citi Biblia de la Geneza la
Apocalipsa şi nu vei găsi niciun rând care să autorizeze sfinţirea
duminicii. Scripturile poruncesc păzirea religioasă a sâmbetei, zi pe
care noi niciodată nu o sfinţim.” (Gibbons, Faith of Our Fathers, ed.
1892, p. 111)
’Biserica Catolică, prin autoritatea primită de la Hristos, a
nostru. Deci păzirea duminicii de către protestanţi este un omagiu pe
care ei îl aduc, în ciuda lor înşile, autorităţii Bisericii Catolice.’
(Segur, Plain Talk About the Protestantism of Today, p. 213.)
’Duminica este o instituţie catolică, şi pretenţiile ei de sfinţire
nu pot fi apărate decât pe baza principiilor catolice... De la începutul
până la sfârşitul Bibliei nu există niciun pasaj care să justifice
săptămânii’. (Catholic Press, Sydney, 25 august 1960). Încheiem
citatul din catehismul catolic.
Pentru că Biserica Romano-Catolică a stabilit ca duminica să fie
zi de odihnă, această zi marchează autoritatea acestei biserici.
Oricine păzeşte duminica respinge autoritatea lui Dumnezeu şi
recunoaşte autoritatea Vaticanului, adică instituţia omenească.
Prin schimbarea adevăratei zile de odihnă, Satana a reuşit să
abată omenirea de la slujirea lui Dumnezeu pentru a-i sluji lui. Şi cu
toate că spun că slujesc lui Dumnezeu ţinând ca zi de odihnă
duminica, oamenii nu-I slujesc Domnului.
Sâmbăta marchează autoritatea lui Dumnezeu, fiindcă, dintre
toate Cele Zece Porunci, doar porunca a patra spune că Dumnezeu
este Creatorul cerului şi al pământului şi această zi stă ca un semn de
aducere-aminte al creaţiei Sale.
Atunci când duminica a fost înălţată ca zi de odihnă, a apărut al
doilea semn. Duminica devine semnul după care Roma cunoaşte pe
~464~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
cei ce sunt ai ei. Şi pentru că Vaticanul este numit fiară, duminica

devine semnul fiarei, aşa cum spune Biblia. Deci sunt două semne:
1. Sâmbăta – semnul lui Dumnezeu
2. Duminica – semnul fiarei.
Dumnezeu a zis: „Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn
între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!”
(Ezechiel 20:20).
După ce Dumnezeu a dat Legea, Moise Cele Zece îndemnul
a transmis Porunci dat
de Dumnezeu, zicând: „Să n-adăugaţi nimic la modificate de
cele ce vă poruncesc
papalitate
eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului,
Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu” (Deuteronom 4:2).
1. Eu sunt Domnul,
Dumnezeu tău.
Să nu ai alţi Dumnezei
Decalogul afară de mine.
Sau
Cele Zece Porunci după
Biblie.
1. Eu sunt Domnul,
Dumnezeul tău.
Să nu ai alţi dumnezei __________________
afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip

cioplit, nici vreo înfăţişare
a lucrurilor care sunt sus
în ceruri, sau jos pe 2. Să nu iei în deşert
pământ, sau în apele mai numele Domnului.
de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea
lor şi să nu le slujeşti;
3. Să nu iei în deşert
Numele Domnului,
Dumnezeului tău, căci
Domnul nu va lăsa
~465~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
nepedepsit pe cel ce va
lua în deşert Numele Lui.
4. Adu-ţi aminte de ziua

de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-
ţi faci lucrul tău.
Dar ziua a şaptea este ziua
de odihnă închinată
Domnului, Dumnezeului 3. Adu-ţi aminte de
tău: să nu faci nicio ziua Sabatului şi
lucrare în ea, nici tu, nici sfinţeşte-o.
fiul tău, nici fiica ta, nici
robul tău, nici roaba ta,
nici vita ta, nici străinul
care este în casa ta.
Căci în şase zile a făcut
Domnul cerurile,
pământul şi marea, şi tot
ce este în ele, iar în ziua a 4. Cinsteşte pe tatăl
şaptea S-a odihnit: tău şi pe mama ta.
de aceea a binecuvântat
Domnul ziua de odihnă şi 5. Să nu ucizi.
a sfinţit-o.
6. Să nu comiţi
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi
adulter.
pe mama ta, pentru ca să
ţi se lungească zilele în
ţara pe care ţi-o dă 7. Să nu furi.
Domnul.
8. Să nu mărturiseşti
6. Să nu ucizi. strâmb împotriva
aproapelui.
7. Să nu preacurveşti.
8. Să nu furi. 9. Să nu pofteşti
femeia aproapelui.
10. Să nu pofteşti
~466~ bunurile aproapelui
tău.
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
9. Să nu mărturiseşti
strâmb împotriva
aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti casa

aproapelui tău, să nu
pofteşti nevasta
aproapelui tău, nici robul
lui, nici roaba lui, nici
boul lui, nici măgarul lui,
nici vreun alt lucru,
care este al aproapelui
tău.
După cum se vede, porunca a doua, care interzice închinarea la

icoane, cruci etc., care înseamnă
idolatrie, dispare, iar poruncile următoare iau locul celor din faţa lor.
Şi, pentru ca să nu rămână nouă porunci, porunca a zecea a fost
împărţită în două. Deci ceea ce scrie la punctul 9 şi 10 în poruncile
schimbate de Biserica Romano-Catolică, constituie porunca a zecea
din Decalog. Trebuie să menţionez că sabat înseamnă odihnă.
Porunca a treia din catehismul catolic, deşi invită la a ne aduce
aminte de ziua de Sabat, se referă la ziua întâi a săptămânii, nu la a
şaptea.
Dacă vreţi să ştiţi exact care este ziua a şaptea, puteţi deschide
Biblia pe care o aveţi, la Matei 28 şi să citiţi versetul 1. Eu însă vă
voi reda acelaşi verset din Noul Testament catolic, tradus de Emil
Pascal, Paris 1992. „După sâmbătă, în zorii zilei dintâi a săptămânii,
Maria Magdalena şi cealaltă Marie se duseră să vadă mormântul.”
Este clar că duminica este ziua întâi a săptămânii. Dumnezeu însă n-a
sfinţit ziua a întâi, ci ziua a şaptea, care este sâmbăta.
Neţinând cont de porunca divină de a nu adăuga şi a nu scoate
ceva din cele ce Domnul a poruncit, Biserica Romano-Catolică o
face, spunând că are acest drept. Pentru a înţelege mai bine cât de
gravă este această schimbare, vă dau un exemplu.
Priviţi şi spuneţi ce literă e aceasta: „V”. Puteţi să-i ziceţi altfel?
~467~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Dar aceasta ce literă este „Y”? Nu puteţi să-i ziceţi „V”? Vă

împiedicaţi de o codiţă? Vedeţi? O codiţă mică a schimbat totul. Nu
mai este ce a fost. E cu totul altceva. Aceasta s-a întâmplat cu Legea
lui Dumnezeu atunci când Biserica Catolică a făcut o modificare în
ea. Nu mai este ce a zis Dumnezeu, ci e cu totul altceva.
Schimbarea făcută de papalitate înseamnă ştergerea numelui
Creatorului din Lege, lucru pe care Satan a vrut să-l facă pentru ca
noi să nu mai slujim lui Dumnezeu, ci lui. Nu uitaţi, schimbarea nu
s-a făcut cu aprobare divină, ci prin încumetare. Deoarece Biserica
Catolică a schimbat adevărata zi de odihnă cu o alta fără aprobarea
divină, înseamnă că putem spune despre ea că este „cornul care se va
încumeta să schimbe legea”, aşa cum spunea profetul Daniel.
Mergem la următoarea acţiune a cornului mic, ce reprezintă
Biserica Catolică, şi anume: „Va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi
sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o
jumătate de vreme” (Daniel 7:25). Şi Ioan Vizionarul, vizând aceeaşi
biserică, spune acelaşi lucru în cuvintele următoare: „Şi am văzut pe
femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor
lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare” (Apocalipsa
17:6).
„Îmbătată de sângele sfinţilor” sau „va asupri pe sfinţii Celui
Preaînalt”, se referă la persecuţia îngrozitoare provocată de Biserica
Catolică în timpul supremaţiei ei, în care cei ce au păzit Cuvântul lui
Dumnezeu şi nu au acceptat învăţătura stricată a acestei biserici, au
fost masacraţi. Aici se dovedeşte spiritul ei de fiară.
Prin „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” este
descrisă perioada în care papalitatea urma să aibă puterea. Aceasta
înseamnă 1260 de ani. Dar cum putem înţelege că „o vreme, două
vremuri şi o jumătate de vreme” înseamnă 1260 de ani? Voi repeta
explicaţia făcută în subiectul „Judecata”, cu privire la modul în care
se calculează perioadele profetice.
Pentru că poporul Israel n-a ascultat de Dumnezeu, a trebuit să
stea patruzeci de ani în pustie. Dumnezeu a zis: „După cum în
patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa patruzeci de ani veţi purta
pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi: veţi şti
atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi” (Numeri 14:34).
Lui Ezechel i s-a cerut să poarte nelegiuirea lui Israel un număr
de zile ce echivala cu anii nelegiuirii lor. „Apoi, culcă-te pe coasta
~468~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
stângă şi pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; câte zile vei sta
culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor. Îţi voi socoti un
număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume
trei sute nouăzeci de zile, în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel.
După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta
dreaptă şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; îţi pun
câte o zi pentru fiecare an” (Ezechiel 4:4-6).
Dacă aici este dată ca unitate de măsură doar ziua, în Apocalipsa
sunt date toate măsurile profetice. Îngerului al şaselea, care avea
trâmbiţa, i s-a zis: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la
râul cel mare Eufrat!” Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru
ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia
parte din oameni” (Apocalipsa 9:14-16).
Descoperim deci că în Biblie sunt cuprinse perioade de timp
obişnuite şi perioade profetice. Perioadele profetice au ca unităţi de
măsură ceasul, ziua, luna şi anul. Un ceas profetic înseamnă două
săptămâni literale. O zi profetică înseamnă un an literal. O lună
profetică are 30 de zile profetice, care înseamnă treizeci de ani
literali. Iar un an profetic, cuprinde 360 de zile, care la rândul lor
sunt profetice. Adică fiecare zi dintr-un an profetic înseamnă un an
literal. Cu aceste explicaţi, calculăm perioada amintită: „o vreme,
două vremuri şi o jumătate de vreme”.
O vreme = 360 de zile. Două vremi = 720 de zile, iar o jumătate
de vreme = 180 de zile. Toate adunate rezultă 1260 zile. Şi pentru că
sunt zile profetice şi o zi este echivalenta unui an, înseamnă 1260 de
ani.
Aceeaşi perioadă de 1260 de ani o mai găsim şi în Apocalipsa
13:5, unde se spune: „Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două
de luni.”
Dacă o lună profetică are 30 de zile, este uşor să aflăm cât
rezultă: 42 x 30 = 1260. Şi pentru că sunt zile profetice, înseamnă
1260 de ani.
Timp de 1260 de ani, Biserica Romano-Catolică i-a persecutat
pe toţi acei oameni care n-au crezut şi n-au făcut cum au zis
mai-marii acestei biserici. Împăraţii trebuia să dea decrete de
constrângere pentru oamenii care nu acceptau învăţătura stricată a
Vaticanului.
~469~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Majoritatea omenirii s-a închinat papalităţii, însă a fost o grupă

care ştia că doar lui Dumnezeu I se cuvine închinarea şi slujirea şi a
refuzat să se închine Romei. Cei din această grupă au fost persecutaţi
în chip barbar. Dumnezeu îi numeşte sfinţi pe martirii aceştia, dar nu
şi pe persecutorii lor, chiar dacă aceştia se numesc singuri sfinţi. Însă
Dumnezeu nu i-a considerat niciodată aşa. Ei sunt „sfinţii” marelui
persecutor, Satana.
Cei care nu sunt susţinuţi de Evanghelie în crezul lor ajung
să susţină oarba lor credinţă prin forţă, deoarece nu au
argumente biblice. Acesta este caracterul diavolului.
Pentru a vă da seama de ceea ce a însemnat persecuţiile papale,
am să mă folosesc de lucrarea unui scriitor român.
În biblioteca şcolii de la Cervenia, au existat două exemplare ale
cărţii „Inchiziţia de la Madrid”, scrisă de Pavel Nicoară. Această
carte făcea parte din colecţia „ştiinţă şi religie”, 1960.
Pavel Nicoară povesteşte actele barbare săvârşite de preoţii
catolici, care aveau o fortăreaţă în afara oraşului Madrid.
În vremea aceea au dispărut, în mai multe rânduri, persoane din
Madrid. Şi oamenii, bineînţeles, au început să-şi pună tot felul de
întrebări şi îşi făceau tot felul de scenarii. Cu toate căutările poliţiei,
nimeni nu putea fi găsit, nici viu, nici mort. Marea bănuială a căzut
pe catolicii din afara oraşului. Împăratul Napoleon dăduse ordin să se
distrugă fortăreaţa catolică de la Madrid, dar se ezitase lucrul acesta,
însă acum, când exista bănuiala că dispăruţii ar putea fi acolo, s-au
unit două regimente având în frunte doi colonei, unul dintre ei fiind
comandatul prim, iar celălalt, ajutorul.
Ajunşi în apropierea fortăreţei, au fost întâmpinaţi de persoane
înarmate care au început să tragă în ei. Faptul că au fost întâmpinaţi
cu foc de armă, a spus mult. Colonelul dă ordin şi soldaţii trag în cei
din fortăreaţă. Pentru că n-au rezistat în faţa soldaţilor, aceştia au
cedat şi porţile s-au deschis. Începe percheziţia şi se controlează tot.
Ajung în ultima încăpere, ce constituia o sală mare, cu pavaj de
marmură, care avea în centru o masă pe care ardea o lumânare.
Pentru că până aici nu descoperise nimic, colonelul comandant dă
ordin de retragere. Însă colonelul ajutor se adresează superiorului
zicând: „Colonele, ai fost trimis aici cu un ordin şi trebuie să-l aduci
la îndeplinire. Nu da ordin de retragere, ci dă ordin soldaţilor să
aducă apă şi s-o verse pe pavaj. Dacă apa nu se scurge pe nicăieri,
~470~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
atunci ne retragem, dar dacă se scurge, înseamnă că este o intrare în

subsol.”
Comandantul a făcut aşa şi, când apa a fost turnată jos, a găsit
repede locul de scurgere în subsol. Atunci, un soldat a lovit cu patul
armei în cruce şi deodată se deschide o uşă, şi se văd scările către
subsol. Fiindcă jos era întuneric, colonelul a luat lumânarea de pe
masa din încăpere, când deodată un preot i-a strigat: „Nu ai voie s-o
iei pentru că e sfinţită.” Printr-un răspuns prompt, colonelul i-a spus:
„Tocmai de o lumânare ca asta sfinţită am eu nevoie să văd ce este în
subsol.”
Colonelul a coborât urmat de celălalt colonel şi de soldaţi,
curioşi toţi să vadă ce este jos. Aici au descoperit misterul. În acel
subsol erau 100 de celule în care se aflau 100 de persoane legate în
lanţuri. Unii dintre cei închişi muriseră şi atârnau uscaţi în lanţuri, iar
alţii erau leşinaţi de chinuri şi foame.
În acel subsol, erau nişte unelte cumplite pentru tortură. Preoţii
se îmbrăcau în nişte costume cu mască, bineînţeles doar nasul şi
ochii erau liberi şi aceştia îi torturau pe cei capturaţi.
Printre uneltele de tortură era o menghină în care prindeau capul
victimei şi strângeau până îi crăpa craniul. Apoi era o canapea pe
care era aşezată victima legată cu funii, cu tălpile picioarelor în afara
canapelei. Celui legat îi puneau pe faţă o batistă udă şi apoi veneau
cu o tava cu jeratic, i-o puneau sub tălpi şi era ţinută până-i cădea
carnea. De aici, ori celula, ori următoarea tortură.
Aveau un scripete cu frânghie prins în plafon, şi oamenii erau
puşi cu mâinile la spate, ţinute în jos şi legaţi, apoi îi ridica la o
anumită înălţime în aşa fel încât să nu ajungă la pământ, chiar dacă
mâinile ar fi fost ridicate, după care legau funia de un corp fix. După
ce aceste operaţii erau gata, îl trăgeau până în plafon şi-i dădeau
drumul. Omul căzând în funie cu greutatea corpului, mâinile se
ridicau prin spate şi se frângeau din umeri. Toate acestea pentru ca
oamenii să renunţe la credinţa lor şi să se supună lor. Este
surprinzător faptul că, după torturile acestea, nici celor ce renunţau
nu li se dădea drumul. Era clar că, dacă li s-ar fi dat drumul,
victimele spuneau ce se întâmplă acolo. De aceea, indiferent ce
hotărâre luau, soarta era aceeaşi.
Cei care renunţau după unele torturi, erau duşi la o fecioară din
fier, care stătea cu mâinile pe lângă corp, iar în faţa ei era un capac.
~471~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Aceştia trebuiau să sărute fecioara ca dovadă că îşi reneagă credinţa.

Păşeau pe capac şi, când sărutau fecioara, se declanşa un mecanism
ce făcea ca fecioara să-şi desfacă braţele, iar din ele ieşeau nişte
cuţite şi, strângând în braţe persoana ce o săruta, cuţitele o
străpungeau. În timpul acesta, probabil că omul era ridicat după
capac, deoarece capacul se deplasa într-o parte, făcând să se vadă o
fântână cu săbii înfipte în pereţii ei, cu vârful în sus bineînţeles. După
această lucrare, fecioara îşi retrăgea mâinile, iar omul cădea în
fântâna aceea. Aici, în săbii, sfârşeau aceia care renunţau la credinţa
lor. Toate acestea şi multe altele erau torturile născocite şi aplicate de
Biserica Catolică atunci când avea ea puterea despre care v-am
vorbit. Aşa de cruzi au fost.
Pavel Nicoară spune că, atunci când soldaţii au văzut toate
acestea, au fost cuprinşi de o mare furie şi au prins preoţii de acolo
pe care i-au torturat cu acele unelte.
Persoanele aflate în viaţă au fost eliberate. Tot Madridul a auzit
ce s-a întâmplat şi a venit acolo. Familiile care aveau dispăruţi erau
foarte interesate de ai lor. Scriitorul spune că nicio pană omenească
nu poate descrie momentul întâlnirii celor despărţiţi cu ai lor. Unii
însă n-au mai fost recuperaţi.
Cei eliberaţi n-au putut fi scoşi, din întunericul acela,
dintr-odată la lumină, ci au fost îngrijiţi şi adaptaţi treptat cu lumina
pentru a nu orbi, ca apoi să poată fi dăruiţi familiilor. Aceasta a fost
Biserica Romano-Catolică. Am relatat aceste lucruri pentru a
descoperi de ce această Biserică este numită „fiară”. Spiritul ei
descoperit în aceste trăsături de caracter este asemenea fiarelor
sălbatice, de aceea Dumnezeu a numit această biserică „fiară”.
Cred că am înţeles cine este fiara şi care este semnul ei.
Regretabil este faptul că majoritatea oamenilor nu studiază serios
aceste lucruri pentru a se păzi de pericolul ce îi pândeşte azi. Mulţi
cred că Vaticanul va rezolva problemele lumii noastre şi-i dau ocazie
să ajungă din nou în faţă, considerând-o şi biserica ce conduce la
Dumnezeu. Dar nu va duce lumea decât la pierzare. Nu aceasta este
biserica Domnului. Biserica Domnului este una nepreţuită de cei mai
mulţi astăzi. Biblia însă, o prezintă destul de frumos în cuvintele
următoare: „În cer s-a arătat un semn mare, o femeie învăluită în
soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe
cap” (Apocalipsa 12:1).
~472~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Aici este prezentată Biserica curată a lui Dumnezeu remarcată

prin trei aspecte distincte:
1. este „învăluită în soare”;
2. are „luna sub picioare”;
3. are „o cunună de douăsprezece stele pe cap”.
Oare ce înseamnă toate acestea?
1 „Învăluită în soare” înseamnă că are lumina Noului
Testament, lumina Domnului Hristos.
2. „Cu luna sub picioare” înseamnă că are ca temelie Vechiul
Testament, Legea şi Prorocii.
3. „Cununa de douăsprezece stele pe capul ei” este simbolul
Bisericii Apostolice. Doisprezece apostoli. Această Biserică nu
modifică Legea lui Dumnezeu, ci păzeşte toate poruncile Lui. Ea ţine
cont de declaraţia Domnului Hristos, care a spus: „N-am venit să
stric Legea şi Prorocii” şi mărturiseşte că Cele Zece Porunci sunt
valabile. Are sâmbăta ca zi de odihnă, deoarece Dumnezeu a spus că
această zi este semnul Lui. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
’Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între
Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu
sunt Domnul, care vă sfinţesc’” (Exodul 31:13).
„Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi,
ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:20).
Această Biserică a fost și va fi ţinta atacurilor lui Satana în
viitorul foarte apropiat. Despre acest lucru, Biblia spune: „Şi
balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa
seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui
Isus Hristos” (Apocalipsa 12,17).
Toate bisericile recunosc faptul că nouă dintre Cele Zece
Porunci ale lui Dumnezeu nu s-au schimbat, dar când e vorba de
porunca a patra, care priveşte Sabatul ca zi de odihnă, cu aceasta nu
mai sunt de acord. Din descrierea Bibliei înţelegem clar că
Dumnezeu n-a schimbat articolul patru din Legea Sa.
Sabatul este semnul după care Dumnezeu recunoaşte adevărata
biserică şi pe fiecare urmaş al Său.
Sunt multe biserici astăzi în lumea noastră în afară de Biserica
Adventistă şi cea Catolică. De exemplu: Ortodoxă, Creştină după
Evanghelie, Penticostală, Reformată, Anglicană, Baptistă etc., însă
Evanghelia nu recunoaşte decât două. În contabilitatea lui
~473~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
Dumnezeu, nu există decât două biserici. Biserica pură, curată,

descrisă în Apocalipsa 12, care păzeşte Cele Zece Porunci şi are
credinţa lui Isus, şi Biserica despre care discutăm, descrisă în
Apocalipsa 17, care e contrară voinţei lui Dumnezeu şi este numită
„Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”.
Afară de Biserica ce păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi are
mărturia de credinţă a lui Isus, aşa cum am citat din Apocalipsa
12:17 şi pe care Dumnezeu o recunoaşte ca fiind singura Sa biserică,
toate celelalte biserici sunt fiicele Bisericii Romano-Catolice. După
cum am precizat mai sus, i se zice „Babilonul cel mare”, deoarece
cuprinde toate religiile: creştine şi necreştine.
În continuare vă redau o parte din scrisoarea unei persoane
importante din Biserica Catolică: ,,Dacă vor să urmeze Biblia,
protestanţii trebuie să se închine lui Dumnezeu în ziua de Sabat.
Păzind duminica, ei urmează o lege a Bisericii Catolice.” (A. Smith,
cancelar al Arhidiocenzei de Baltimore, într-o scrisoare către
cardinal, 10 februarie 1920)
După ce catolicii îşi afirmă puterea de a modifica Legea lui
Dumnezeu argumentând ca dovadă a puterii lor ,,tocmai schimbarea
Sabatului în duminică”, ei spun că acest lucru este recunoscut şi de
protestanţi, prin faptul că ţin ca zi de odihnă duminica, ziua de
odihnă catolică. Apoi îi condamnă pe păzitorii duminicii din
bisericile Evanghelice de faptul că nu acceptă toată tradiţia acestei
biserici, spunând: „De aceea este o contradicţie evidentă faptul că ţin
cu stricteţe duminica, dar în acelaşi timp, calcă majoritatea celorlalte
sărbători poruncite de aceeaşi biserică.” (An abridgemant Cristian
Doctrine”, p. 58)
Este destul de clar că bisericile păzitoare ale duminicii slujesc
Vaticanului şi sunt socotite de Biserica Catolică fiicele ei. Prin
păzirea zilei dintâi, recunosc implicit că această biserică este mama
lor.
Astăzi Biserica Romano-Catolică, cheamă toate religiile lumii la
unirea cu ea, şi se vor uni, deoarece este mama tuturor, plecând de la
cel puţin două puncte comune: Sfinţirea duminicii şi credinţa în
nemurirea sufletului, lucruri pe care Sfânta Scriptură nu le
recunoaşte. Toţi cei ce se vor uni aleg acelaşi conducător, adică pe
tatăl minciunii, care este răzvrătitul prinţ al întunericului, şi vor avea
ca semn distinctiv ziua de odihnă, Duminica. De partea cealaltă, vor
~474~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
rămâne doar cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu având ca semn

adevăratul Sabat, Sâmbăta. O altă grupare, nu va mai fi.
La poarta Edenului s-au ridicat doar două altare. Altarul lui
Abel, care este altarul ascultării, şi altarul lui Cain, altarul
neascultării, dar deghizat cu un amestec de 90% ascultare şi 10%
neascultare. Totul a fost făcut aproape identic la cele două altare.
Singura deosebire a fost jertfa. Aşa este şi astăzi. Nouă dintre Cele
Zece Porunci le accept şi resping doar una şi, cu toate acestea,
pretind că ascult pe deplin de Dumnezeu şi am pretenţia ca El să
aprobe ascultarea mea ciuntită, ca fiind suficientă spre a fi mântuit.
Oricine crede că slujeşte lui Dumnezeu, dar nu ascultă de toate
poruncile Sale, jertfeşte pe altarul lui Cain. Trebuie să înţelegem încă
o dată că lumea merge ori pe calea lui Cain, ori pe calea lui Abel.
„Cine zice: Îl cunosc şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos
şi adevărul nu este în el” (1 Ioan 2:4).
Când a fost pe pământ, Domnul Hristos a vorbit de existenţa a
doar două căi. Calea cea strâmtă, cu poartă îngustă, şi calea cea lată,
cu poartă largă. Despre o a treia cale sau despre mai multe căi,
Domnul n-a vorbit.
Vorbind despre cei ce nu acceptă şi nu păzesc Cele Zece
Porunci, dar care vor avea pretenţie să fie mântuiţi, Domnul Isus
spune: „Nu orişicine-Mi zice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în
Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în
ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ’Doamne, Doamne! N-am
prorocit Noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci le voi spune
curat: ’Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi
care lucraţi fărădelegea’” (Matei 7:21-23).
Aceste cuvinte sunt categorice. Cu toate că mântuirea este prin
jertfa Domnului Isus, Dumnezeu nu va mântui pe călcătorii Legii. El
spune: „Dacă vrei să fii mântuit, du-te şi să nu mai faci.” „Pentru că
nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce
împlinesc legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi” (Romani 2:13).
Acum vreau să enumăr câteva lucruri:
1. Dumnezeu are un singur adevăr şi biserica Sa acceptă tot
adevărul.
2. El are un singur standard al neprihănirii: Cele Zece Porunci.
~475~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
3. Dumnezeu a descoperit omului un adevăr de 100% şi nu va

accepta o slujire sub 100%. De exemplu: Biserica Ortodoxă are 30%
adevăr – merge; Biserica Baptistă: 60% – merge; Biserica Catolică:
80% – merge. Dumnezeu nu va spune că merge, deoarece aceasta
înseamnă pervertirea adevărului. Amestec de adevăr cu rătăcire.
Urmează două întrebări la care te rog să răspunzi, iubite cititor:
1. Crezi că Dumnezeu te va trece cu bine pentru că dumneata
accepţi şi trăieşti un adevăr de 50%?
2. Dumnezeu a făcut cunoscut un adevăr de 100% pentru a fi
trăit doar 30, 40, 50,70, 80%?
Pentru a fi pierdut, este suficient să accepţi 99% adevăr şi 1%
minciună. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că
duc la moarte” (Proverbe 14:12).
Atenţie pe ce cale mergi! Domnul ne invită să ne deschidem
mintea şi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne ofere adevărata lumină.
Ne îndeamnă să intrăm pe poarta cea strâmtă şi pe calea cea îngustă,
care duce sigur la porţile Noului Ierusalim.
Concluzia acestui subiect, stabilește că Biserica Catolică este
numită fiară. Ea și-a stabilit ca semn al autorității ei, o zi de odihnă
ce este opusul zilei de odihnă stabilită de Dumnezeu, și anume
Duminica. Această zi de odihnă este semnul fiarei. Semnul lui
Dumnezeu este Sâmbăta.
~476~
__________________________ Semnul fiarei ______________________________
~477~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
NUMĂRUL 666
De câţiva ani, se vorbeşte de numărul 666, socotit a fi semnul

fiarei, iar oamenii se tot alarmează temându-se ca nu cumva, fără
să-şi de seama, să primească semnul fiarei. Au ieşit zvonuri cum că
666 ar fi pe dolari, dar mai precis în codul de bare practicat în
comerţ şi mulţi s-au temut ca nu cumva, cumpărând acele obiecte cu
cod de bare, să fi primit semnul fiarei. Însă ultima problemă ce
frământă pe mulţi oameni, este aceea a paşapoartelor cu numărul
666. Se apreciază că primirea paşaportului cu 666, înseamnă
primirea semnului fiarei.
Deşi ar fi trebuit să ştie, marea majoritate a lumii noastre nu ştie
ce este cu 666 şi de ce anume să se păzească privitor la semnul fiarei.
Semul fiarei, este o problemă de mare actualitate şi deosebit de
interesantă, o problemă de viaţă şi de moarte. Primirea lui înseamnă
închinare adusă Diavolului şi unire cu el. De aceea, cel care va primi
acel semn al fiarei, va pierde ocazia mântuirii.
Marele eveniment al impunerii acestui semn se va declanşa
foarte curând. Şi pentru că în viitorul foarte apropiat ne vom
confrunta cu realitatea aceasta, subiectul acesta are menirea să pună
în lumină, înaintea tuturor, adevărul privitor la semnul fiarei, pentru
a şti să nu cădem în cursa Diavolului.
În subiectul anterior, am văzut că Biblia numeşte „fiare” puterile
pământeşti care au luptat împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său
şi am stabilit că Biserica Romano-Catolică, în perioada ei de
supremaţie, a dovedit că a fost fiara cea mai crudă. Am descoperit că
semnul acestei fiare este o zi de odihnă falsă şi anume, Duminica.
Totuşi, aceasta este de domeniul trecutului. Ne interesează care va fi
fiara de la sfârşit ce va impune semnul ei, pentru a şti să ne ferim de
ea. Va fi cumva o revenire pe arena lumii a vreuneia dintre vechile
~478~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
fiare, sau să aşteptăm o nouă apariţie? Mai mult decât atât, ne

întrebăm dacă semnul fiarei va fi 666 sau tot o zi de odihnă falsă?
Am auzit pe unii oameni spunând că fiara ce va impune numărul
666, fi un rus. Alţii spun că va fi un evreu şi foarte de curând am
auzit că este Obama noul preşedinte al SUA. Despre acesta din urmă
se mai spune că Nostradamus a făcut o profeţie desenându-l pe el ca
fiind fiara din urmă. Eu nu pot fi de acord cu aşa prezicători, din
moment ce Biblia descopere foarte clar cine este fiara, care este
semnul ei, cum va lucra şi ce este cu 666.
Aş dori să ne gândim la un lucru foarte important. Pentru ca să
poţi impune ceva anume unui popor, trebuie să ai puterea în mână şi
nu de unul singur. Trebuie să fie de acord şi unit legislativul şi
executivul.
Pentru a impune semnul fiarei unei lumi, trebuie ca fiecare
conducere a statelor să fie de acord şi să decreteze impunerea acestui
semn. În cazul acesta „rusul” sau „evreul” sau „Obama” despre care
se spune că va fi fiara ce va impune semnul, trebuie să aibă acordul
tuturor puterilor executive şi legislative din fiecare stat. Oare ar putea
o persoană oarecare să realizeze aşa ceva? Eu nu cred.
Pentru că este vorba de închinare, eu cred că o persoană nu
poate niciodată să impună unei lumi o anume conduită religioasă. Ci,
mai degrabă, eu cred că un sistem religios susţinut de puterile
statelor va realiza acest lucru. Deci fiara trebuie să fie un sistem
religios cu influenţă mondială. Şi pentru că este vorba de o închinare
falsă ce va fi impusă, sistemul ce va impune semnul amintit, este un
sistem religios fals.
Tot în subiectul anterior, am folosit pasajele biblice din Daniel 7
şi din Apocalipsa 17, care se referă la Imperiul Roman păgân şi
creştin. În subiectul acesta, vom aduce în atenţie un alt pasaj biblic,
în care Ioan Vizionarul ne descoperă că, mai înainte de viziunea din
capitolul 17, a avut o altă viziune ce se referă tot la împărăţiile lumii
şi la lucrarea lor, dar într-un mod cu totul deosebit se ocupă de
acelaşi Imperiu Roman. El are descoperiri despre fiara de la sfârşit şi
despre impunerea semnului ei. Este vorba de capitolul 13 din
Apocalipsa, unde Ioan începe dezvăluirea viziunii în felul următor:
„Apoi am stat pe nisipul mării. şi am văzut ridicându-se din mare o
fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi
împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara, pe care am
~479~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gura ca o gură

de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o
stăpânire mare” (Apocalipsa 13:1.2).
Această fiară le întruchipează pe toate cele patru fiare din
Daniel 7. Faptul că fiara seamănă cu un leopard, înseamnă că se
referă la Împărăţia Greciei aşa cum o vede Daniel. Labele de urs, au
legătură cu Medo-Persia. Gura de leu, reprezintă Împărăţia
Babiloniană. Apoi, fiara are tot zece coarne, reprezentând regatele
Europei. Toate împărăţiile reprezentate prin această fiară formează
un tot unitar. Foarte interesant însă este faptul că puterea fiarei şi
scaunul de domnie sunt ale Balaurului. El i le-a dat. Balaurul este
„şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală
întreaga lume” (Apocalipsa 12:9).
Ioan ne spune că „unul din capetele ei părea rănit de moarte”
(Apocalipsa 13:3pp). Capul acesta care a fost rănit, nu a fost
altcineva decât Biserica Catolică. Această biserică este asemănată cu
unul dintre capetele fiarei. Deci este zugrăvită ca fiind o fiară.
Masacrele produse de Biserica Romano-Catolică descoperă şi mai
mult acest lucru. De la anul 538 până la 1798, Biserica Catolică a
fost imperiul care a avut putere deplină. La 1798, i s-a dat lovitura ce
părea mortală, şi s-au împlinit cuvintele din Apocalipsa 13:10, unde
se spune: „Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine
ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi
credinţa sfinţilor”. Deci rana de moarte înseamnă sfârşit de putere
politică sau apunere. Pe 12 februarie 1798, papa a fost făcut
prizonier din ordinul lui Napoleon şi s-a încheiat cu Roma Catolică
ce era o Biserică Politico- Religioasă. Vaticanul nu mai este o putere
politică şi nu a mai fost recunoscut ca stat, iar aceasta înseamnă rană
de moarte. A rămas doar o bisserică, așa zis Creștină.
Biblia însă vorbeşte şi despre vindecarea rănii de moarte a
Bisericii Romano-Catolice, pentru a-şi manifesta din nou puterea la
finele istoriei lumii noastre. Nu uitaţi că, după ce a zis că „unul din
capetele ei părea rănit de moarte”, Ioan a spus că „rana de moarte
fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară” (Apocalipsa
13:3). Aceasta înseamnă că va ajunge din nou să conducă lumea.
Oare după cine se miră tot globul pământesc? După omul îmbrăcat în
alb, Papa.
~480~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Despre faptul că va ajunge din nou să conducă lumea, Ioan

Vizionarul vorbeşte şi în capitolul 17 astfel: „Fiara, pe care ai văzut-
o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă
la pierzare. Şi locuitorii pământului… se vor mira când vor vedea că
fiara era, nu mai este, şi va veni” (Apocalipsa 17:8).
Explicaţie:
1. „Era şi nu mai este” bineînţeles că se referă la trecutul fiarei
care a trăit începând cu 538 şi a murit la 1798.
2. „Are să se ridice din adânc” înseamnă că va apărea din nou,
ajungând o putere, dar pe cale paşnică.
3. „Are să se ducă la pierzare” înseamnă că nu are nicio
legătură cu Dumnezeu.
Eu nu mai ştiu de vreun imperiu că a reînviat după apunerea
lui. Citind istoria, descoperim că descrierea biblică se potriveşte
exact în dreptul Bisericii Catolice. Marea întrebare este: Cum va
ajunge Biserica Catolică o putere aşa de mare? Va ajunge prin sine
însăşi sau altcineva îi va da puterea?
La prima apariţie, ea a primit puterea de la Imperiul Roman
păgân. Deci nu a apărut prin puterea ei.
Mai sus, am citat un verset care spunea că „Balaurul i-a dat
puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare” (Apocalipsa
13:2).
Deşi balaurul este Satana, totuşi el a lucrat cu o putere
pământească şi a ridicat Biserica Romano-Catolică. Puterea
pământească cu care a lucrat pentru ridicarea Bisericii Catolice este
numită în Evanghelie tot „balaur”. Ne amintim că, în vremea naşterii
Domnului Hristos, puterea stăpânitoare a lumii era Imperiul Roman
păgân. Împăratul Irod, mâniat că s-a născut un alt împărat în
persoana Domnului Hristos, a trimis la Betleem armatele sale să
ucidă pe copilul Isus. În felul acesta se împlineşte cuvântul care
spune: „Balaurul a stat înaintea femeii care sta să nască, pentru ca
să-i mănânce copilul, când îl va naşte” (Apocalipsa 12:4).
Aici Imperiul Roman este numit „balaur”. Însă este clar că el a
lucrat cu puterea lui Satana. Prin acest imperiu, Satana a ridicat
Biserica Catolică, făcând-o stăpâna lumii, ca apoi lumea să i se
închine. Astfel s-a împlinit cuvântul din Apocalipsa 13:2 unde se
spune: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o
stăpânire mare.”
~481~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Din versetele de mai sus, din care reiese că rana de moarte se va

vindeca, şi potrivit cu cele spuse lui Ioan că „fiara pe care a văzut-o
era, nu mai este şi va veni”, înţelegem că istoria se repetă. Mai mult
decât atât, aceste lucruri se împlinesc sub ochii noştri. Şi astăzi
Satana lucrează cu puterea politică ce domină lumea pentru a ridica
Biserica Romano-Catolică. În Apocalipsa 13:11,12,14, Ioan expune
în continuare viziunea, zicând: „Apoi am văzut ridicându-se din
pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea
ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea
ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană
de moarte fusese vindecată. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o
icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.”
Cred că ar fi de prisos să pun eu întrebarea: Cine este puterea
politică ce ridică Vaticanul?, deoarece orice om vede că America
este superputerea ce aşază lucrurile aşa cum sunt prezise de
Evanghelie. Ea este fiara despre care Ioan spune: „Apoi am văzut
ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale
unui miel şi vorbea ca un balaur.”
Sunt trei lucruri aduse în atenţia noastră despre fiara aceasta:
1. „Se ridică din pământ”. Aceasta înseamnă că ajunge o putere,
fără să se războiască. Prin dezvoltare economică şi influenţă politică.
Deci este vorba de o dezvoltare paşnică, asemenea unui copac. L-ai
sădit şi, treptat, treptat, stejarul ajunge un pom uriaş.
2. „Are coarne de miel”, adică e blândă.
3. „Vorbeşte ca un Balaur”. E vorba de o schimbare. La început
este blândă ca un miel, apoi devine balaur.
La 1798, America şi-a pus bazele unui stat de drept. Dezvoltarea
ei a fost rapidă pentru că mulţi oameni inteligenţi au ajuns în
America, mai ales în timpul persecuţiilor papale. Puritanii au fugit
din Europa şi au debarcat în America, supranumită ţara libertăţilor
religioase. Însă astăzi America s-a schimbat. De aproape un secol a
început să se războiască cu diferite naţiuni având de fiecare dată
biruinţă. Astfel se afişează ca o superputere, şi arătându-şi în acelaşi
timp colţii de fiară. Politica pe care a dus-o unită cu puterea, a făcut
din America un poliţist al lumii. O, dar în evenimentele ultimelor
zile, America are un rol decisiv.
Este interesant că fiara ce simbolizează America este de-a
dreptul o ciudăţenie. Eu n-am văzut pe pământul nostru un animal
~482~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
feroce care să aibă coarne de miel. Lucru acesta spune mult despre
America. Ioan a spus că ea va ,,lucra cu toată puterea fiarei dintâi
înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Ea a zis locuitorilor
pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia”
Să reţinem următoarele aspecte foarte importante, legate de
lucrarea Americii.
1. „Va lucra cu toată puterea fiarei dintâi”. Fiara „dintâi
înaintea ei” a fost Imperiul Roman păgân, care a apus în anul 538. El
a lucrat cu puterea lui Satana şi a ridicat Biserica Romano-Catolică,
lăsând-o un imperiu în locul lui. America va lucra cu aceeaşi putere a
lui Satana şi va da puterea ei Bisericii Romano-Catolice, care este
fiara dintâi a cărei rană de moarte aproape a vindecato, şi va obliga
lumea să se închine acestei fiare.
2. „Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care
avea rana de sabie şi trăia”. America va chema toată lumea să facă o
icoană sau un chip fiarei dintâi a cărei rană de sabie s-a vindecat.
Lucrul acesta se va realiza atunci când bisericile din America se vor
uni în punctele de credinţă comune şi vor influenţa guvernul civil să
impună decretele lor. Exemplu este 7 mai 2006 când au vrut să fie
instituită ziua Celor Zece Porunci. S-au unit peste 300 de organizaţii
religioase şi au cerut ca prima duminică din luna mai să fie declarată
şi serbată ca zi a Celor Zece Porunci. Şi s-a făcut. Sunt convins că,
puţin mai târziu, vor cere statului să impună tuturor să sfinţească ca
zi de odihnă duminica. Acest lucru înseamnă chipul fiarei realizat. Şi
bineînţeles că vor influenţa şi celelalte popoare să facă la fel.
Să pornim de la începutul vindecării rănii de moarte a Bisericii
Romano-Catolice, pentru a descoperi cum se împlineşte profeţia
astăzi.
Pe 11 februarie 1929, Vaticanul a fost recunoscut ca stat de
către generalul Musolini. Astfel începe vindecarea rănii, însă a fost
prea puţin doar recunoaşterea unui singur stat. Ulterior însă şi alte
state au recunoscut Vaticanul ca stat, printre acestea fiind şi America.
Vaticanul îşi va face apariţia pe arena lumii, ca oricare alt stat,
având preşedinte un papă. Însă nu s-ar fi realizat ieşirea în faţă a
Bisericii Catolice, dacă nu i s-ar fi recunoscut papei unele titluri ce îl
califică pentru slujba de lider spiritual al lumii. Ceva mai târziu după
~483~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
recunoaşterea Vaticanului ca stat, papei i-a fost recunoscut vechiul

titlul de Pontifes Maximus, adică persoană apreciată ca fiind o
autoritate indiscutabilă într-un domeniu anume, (în cazul papei, în
probleme religioase în mod deosebit). Este recunoscut a fi şi
infailibil, adică persoană ce nu poate greşi. Prin aceste titluri,
influenţa papei creşte enorm. Dar care om nu greşeşte? Orice om
greşeşte. Sunt injuste atât pretenţia papei, cât şi aprecierea celor ce
i-au recunoscut titlurile respective. Dumnezeu este singurul care nu
poate greşi. Dar aşa au avut obiceiul de a se zeifica toţi împăraţii
romani şi toţi papii. Şi pentru că papa se vrea a fi omul numărul 1,
cei ce-l aşază în faţă, îl înalţă şi îi dau puterea. Aceasta însemnă
„înălţare mai presus de ceea ce se numeşte Dumnezeu”. Se vede aici
lucrarea celui rău. El îi dă scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare
pentru a-i aduce la îndeplinire lucrarea lui (Apocalipsa 13:2).
În timpul preşedinţiei lui, George Bush senior, a jucat un rol
foarte important în privinţa aceasta. Schimbările radicale din Europa
răsăriteană au la bază mâna lui Bush, a lui Gorbaciov şi a papei. Fără
Bush, Europa nu scăpa de comunism şi Vaticanul nu se putea ridica.
Se spune că Bush a fost prieten cu papa Ioan Paul al II-lea şi nu ştiu
dacă nu şi fiul lui. Însă fiul, va continua planul şi programul de
aducere la îndeplinire a ceea ce Biblia spune despre ridicarea
Bisericii Romano-Catolice. Vă voi reda în continuare declaraţia
savantului în ştiinţe politice pe nume Robert, de la Universitatea
Princenton.
„În 1960, fostul preşedinte american, John Kennedy, a venit din
Washington în Texas pentru a-i asigura pe protestanţi că el, deşi era
catolic, nu va asculta de papa. În 2001, George W Bush, protestant
fiind (metodist), a venit din Texas până în Washington pentru a
asigura un grup de episcopi catolici că el va asculta de papa”. Se
vede clar o schimbare radicală.
Din cauza Americii, care astăzi dă directive, toţi oamenii politici
vizitează pe papa, pentru a primi, dacă vreţi, programul de lucru.
Lumea merge spre o direcţie anume. America zice lumii să
recunoască şi să accepte Vaticanul ca fiind o putere (Apocalipsa
13:12). L-a aşezat pe papa în frunte şi nimeni nu intră în N.A.T.O. şi
nici în Comunitatea Europeană, fără să se supună Vaticanului.
~484~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Biblia vorbeşte despre supunerea preşedinţilor de state în

cuvintele următoare: „Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi
stăpânirea lor” (Apocalipsa 17:13).
Vreau să dau un exemplu concret pentru a înţelege mai bine
cum America dă puterea fiarei şi cum preşedinţii de state se supun
papalităţii.
Înainte cu vreo lună şi jumătate de Crăciunul anului 2001, am
auzit la radio o declaraţie pe care o făcea cineva din partea
N.A.T.O., al cărui nume nu l-am reţinut. El declara
următoarele: ,,Dacă România vrea să intre în N.A.T.O., trebuie să
aibă relaţii apropiate cu Vaticanul. Este adevărat că România a făcut
paşi importanţi spre Vatican, dar mai trebuie”.
Te întrebi cu uimire: Dacă America este în fruntea N.A.T.O., de
ce americanii nu cheamă la o relaţie apropiată cu ei? Pentru ce bagă
în faţă Vaticanul? Nu cumva aceasta este metoda de a aşeza în faţa
lumii Biserica Romano-Catolică?
După declaraţia amintită mai sus, domnul Iliescu, preşedintele
de atunci al României, a dus acel brad de crăciun la Vatican. Apare
că bradul a fost un cadou adus suveranului pontif, dar de fapt a fost o
ocazie când suveranul să-şi spună cuvântul. În seara aceea, pe când
preşedintele nostru Iliescu era încă la Vatican, din partea N.A.T.O.
s-a făcut declaraţia: „România e pregătită să intre în N.A.T.O.”
Din nou m-am întrebat cu uimire ce s-a întâmplat?!! Nu trecuse
decât o lună şi jumătate de când se spusese că pentru intrarea în
N.A.T.O. a României este nevoie de o relaţie mai apropiată cu
Vaticanul. Oare bradul să fi constituit începutul unei relaţii mai
apropiate? Întrebaţi-vă, ce ar putea însemna acei paşi foarte
importanţi ce trebuiau făcuţi în relaţiile cu Vaticanul, atunci când s-a
spus că este necesar acest lucru. Nimic altceva decât ca preşedintele
României să împlinească ce se spune în Apocalipsa 17:13 despre ce
vor face preşedinţii de astăzi. „Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei
puterea şi stăpânirea lor”. Deci trebuia ca preşedintele Iliescu să
spună papei: ,,Porunceşte măria ta ce vrei să fac”. Asta înseamnă a
da puterea sa, ca preşedinte, fiarei, iar de-acum va asculta de ordinele
ei.
Trebuie să mai scot în evidenţă un gând deosebit de interesant.
Intrarea în N.A.T.O şi în Comunitatea Europeană n-ar fi o problemă
atât de periculoasă, dacă în final n-ar avea de-a face cu religia.
~485~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Cu ocazia bradului, la Vatican s-a discutat problema unirii

bisericii Ortodoxe cu cea Catolică. Acest lucru a reieşit din
declaraţia domnului Ion Iliescu, cum că vizita dumnealui a avut mai
mult un scop religios decât politic, pentru unirea şi colaborarea celor
două biserici. Aceasta înseamnă că oamenii politicii dau puterea
religiei. Cu alte cuvinte, preşedintele României a fost o punte de
legătură a celor două biserici, Ortodoxă şi Catolică, cărora la va da
puterea. Biblia vorbeşte despre lucrurile acestea, iar ele sunt ultimele
evenimente cu care se confruntă planeta pământ, după care vine
sfârşitul lumii.
Cred că aţi înţeles cum America dă puterea Vaticanului.
Realitatea celor văzute astăzi descoperă clar că fiara dintâi, care avea
rana de sabie şi trăia, este Biserica Romano-Catolică, iar fiara care
s-a ridicat din adânc şi care va face „ca pământul şi locuitorii lui să
se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată” este
America.
Ştim de mulţi ani că urmează a fi o Nouă Ordine Mondială.
Odată cu cele întâmplate în 11 Septembrie 2001, ministrul apărării
noastre naţionale a declarat: „Trebuie să ştie tot pământul că a
început Noua Ordine Mondială”. Aceasta a fost şi declaraţia marelui
politician Gorbaciov. Dar trebuie să ştiţi că Noua Ordine Mondială
va avea în frunte un papă.
Aşa cum Biserica Romano-Catolică a stăpânit lumea prin
împăraţii Europei de la 538 la 1798, tot aşa va stăpâni şi în viitorul
foarte apropiat, cu ajutorul preşedinţilor de state, care, şi că vor şi că
nu vor, trebuie să-i dea puterea. Nu faci ca americanii, te scot din
horă şi mori de foame.
Nu m-ar fi interesat aproape deloc aceste lucruri, însă mă
interesează foarte, foarte mult evoluţia lor, pentru că, în final, aceste
puteri se vor lupta cu conştiinţa mea, cu credinţa mea, cu Dumnezeul
căruia Îi slujesc eu. Dacă nu s-ar lega de acestea, atunci eu n-aş fi
implicat în problemele şi planurile lor. Biblia nu se ocupă de
evenimentele acestea din perspectiva politică, ci din cea spirituală.
Biserica Catolică amăgeşte lumea, spunând că drumul spre
mântuire este cel descris de ea, când în realitate este un fals. Ea nu
împlineşte planul lui Hristos în acţiunile ei, ci slujeşte Diavolului,
care „i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare”
(Apocalipsa 13:2).
~486~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Revenim la Apocalipsa 13:3 pentru a vă aduce mai multe

argumente, cum că astăzi trăim şi vedem împlinindu-se ceea ce scrie
aici. „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte
fusese vindecată şi tot pământul se mira după fiară.”
În timpul vizitei papei Ioan Paul al II-lea în România, în ziarul
“Evenimentul zilei” din 9 şi 10 mai 1999, au fost scrise cuvintele:
„Planeta e cu ochii pe Papă”. Aceste cuvinte atestă cu o claritate
nemaipomenită că spusele Bibliei sunt covârşitor de adevărate. Nu
mai este o problemă de viitor vindecarea rănii Romei, ci este o
problemă de actualitate. Trăim timpul când sub ochii noştri se
împlinesc aceste cuvinte. Domnul Hristos ne-a avertizat zicând:
„V-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca
atunci când se vor întâmpla, să credeţi” (Ioan 14:29).
Astăzi, Biserica Romano-Catolică cheamă toate religiile lumii
să se unească cu ea. Lucrul acesta se va realiza, deoarece este mama
tuturor. Pe 18 ianuarie 2000, au fost la Vatican câţiva conducători ai
marilor religii creştine, însă este uimitor că au fost şi 23 de delegaţii
din religiile necreştine. Mă întreb: Ce caută la Vatican conducătorii
marilor biserici şi ce caută acolo 23 de delegaţii necreştine? De ce
trebuie să meargă la Vatican? Nu cumva a sosit vremea ca Roma să
conducă iar? Suntem foarte aproape de acest eveniment. Vremea
împlinirii lui, a sosit.
Pe 24 ianuarie 2002, au răspuns invitaţiei papei două mii şi
câteva sute de reprezentanţi ai religiilor creştine şi necreştine.
Unindu-se la „rugăciunea pentru pace”, după cum spunea papa, ei se
vor uni pentru a fi o turmă şi un păstor, aşa cum doreşte Vaticanul.
Biserica Catolică are cel puţin două puncte doctrinale prin care
uneşte lumea cu sine; şi pe creştini şi pe necreştini, şi anume:
sfinţirea duminicii şi credinţa în nemurirea sufletului, lucruri pe care
Sfânta Scriptură nu le recunoaşte. Toate religiile păgâne,
mahomedanii, budiştii, confucioniştii etc. cred în nemurirea
sufletului. Nu mai vorbim de bisericile creştine. Pe lângă
recunoaşterea duminicii ca zi de odihnă, aproape toate bisericile cred
în nemurirea sufletului.
Dacă profeţia, prevestind o împlinire în viitor, zice: „ şi tot
pământul se mira după fiară”, astăzi, văzând cum se împlineşte, se
schimbă timpul şi din viitor devine prezent. Putem spune: „şi tot
pământul se miră după fiară.”
~487~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Conducerile tuturor bisericilor vor da mâna cu Vaticanul, însă la

nivel de individ, problema este alta. Mulţi credincioşi din bisericile
păzitoare ale duminicii, şi chiar din Biserica Catolică, vor ieşi din
bisericile lor şi se vor uni cu păzitorii Sabatului. Aceste două grupe
vor rămâne şi fiecare dintre noi vom fi într-una din ele. Cei ce se vor
uni cu Biserica Catolică aleg acelaşi conducător, şi anume pe tatăl
minciunii, care este răzvrătitul prinţ al întunericului, şi vor avea ca
semn distinctiv ziua de odihnă, duminica. Cei ce se vor uni cu
Biserica păzitoare a Sabatului, Îl aleg conducător pe Domnul Hristos
şi vor avea ca zi de odihnă sâmbăta. O altă grupare, nu va mai fi.
Fiecare dintre noi trebuie să studiem problema aceasta, deoarece ne
priveşte personal. Dumnezeu doreşte ca nimeni să nu se unească cu
această biserică. Ridicarea Bisericii Romano-Catolice de către
puterile politice şi unirea bisericilor nu constituie planul şi voia
Domnului, ci planul celui rău. Scopul unirii i-a fost descoperit lui
Ioan când i s-a spus: „Fiara, pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea
are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Cele zece
coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă
împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună
cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei
se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este
Domnul domnilor şi Împăratul Împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi
credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui” (Apocalipsa
17:8.pp.12-14).
Rezultă foarte clar că unirea este realizată de Satana, pentru ca
să facă război cu Hristos. Faptul că „se vor război cu Mielul” spune
că lucrarea lor nu are nicio legătură cu voia lui Hristos. Uniţi cu
Satana, prin ceea ce fac pe plan spiritual, luptă împotriva lui Hristos.
Însă versetele ne spun că n-au niciun sorţ de izbândă. „Mielul îi va
birui… Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de
asemenea îi vor birui”. Hristos va distruge împărăţiile lumii şi Îşi va
instaura Împărăţia Sa.
Apostolul Pavel vorbeşte şi el despre papalitate în cuvinte foarte
clare, pentru ca să înţelegem că această biserică nu are nicio legătură
cu Dumnezeu şi reprezintă un mare pericol pentru noi. El zice despre
capul acestei biserici: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce
se numeşte Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se
~488~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (1

Tesaloniceni 2:4).
Despre apariţia papalităţii în noua ordine mondială şi despre ce
sfârşit va avea, ne vorbeşte, în continuare, astfel: „Căci taina
fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte
acum să fie luat din drumul ei, şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe
care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi
cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea lui
Satana, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu
toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru
că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi. Din această
pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o
minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit
plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2:7-12).
Aici, Biblia ne spune în mod direct că preoţii aceştia nu fac
lucrarea lui Dumnezeu, ci a lui Satana.
Şeful Bisericii Catolice şi preoţii spun că pot ierta păcatele.
Aceasta este minciună. Papa spune că este locţiitorul lui Hristos. Este
supranumit „Sfântul Părinte, Pontifes Maximus, Infailibil”, însă
Biblia îl demască pe el şi pe colaboratorii lui, arătându-le adevărata
faţă în următoarele cuvinte. „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli
mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui
Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un
înger de lumină. Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac
în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (2
Corinteni 11:13-15).
Marea majoritate a lumii noastre de astăzi va crede că adevărul
e de partea Romei, iar papa va fi socotit omul prin care lucrează
Dumnezeu. Amăgire, înşelare!!!
Biblia ne dă un test pentru a-i descoperi atât pe adevăraţii
slujitori ai lui Dumnezeu, cât şi pe falşii slujitori. Dacă unii nu
întrunesc condiţiile, nu trebuie recunoscuţi ca slujitori ai lui
Dumnezeu, şi nici nu trebuie să ascultăm de ei. Testul este
următorul: ,,La Lege şi la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu
vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20).
Deci, dacă un pretins slujitor al lui Hristos nu respectă Legea lui
Dumnezeu şi Mărturia, nu este trimisul lui. Este un mare paradox
între ceea ce spune Biserica Catolică şi ceea ce a făcut. Se pretinde a
~489~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
fi biserica lui Hristos, însă a schimbat Legea lui Dumnezeu. Cel ce

scoate sau adaugă ceva la cele ce a stabilit Dumnezeu, nu poate fi un
slujitor al Său. De la început, Satana a lovit în Legea lui Dumnezeu,
apoi a ridicat această Biserică aşezând-o mai presus de oricare alta în
faţa lumii, a inspirat-o să schimbe poruncile divine, pentru ca lumea
să fie amăgită. Să practici închinarea la sfinţi, este interzis de
porunca a doua din Decalog. Apoi să aşezi altă zi de odihnă în locul
Sabatului, este o lovitură dată Creatorului. Vaticanul a făcut această
spărtură în Legea lui Dumnezeu şi mai pretinde că este slujitorul lui
Dumnezeu?!
Biserica Romano-Catolică despre care am descoperit că este
fiara de la sfârşit are legătură directă cu 666 şi de la ea va ieşi acest
număr. Prin puterea Americii, ea va impune lumii semnul ei. Nu-l
aşteptaţi din altă parte.
În acelaşi context, Ioan ne spune ce se va întâmpla mai departe,
zicând: „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi
robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni
să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are
pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om; şi
numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase” (Apocalipsa 13:15-18).
Deşi retoric, aş vrea să întreb: Cine „a făcut ca toţi să primească
un semn?” Răspunsul este evident. „Fiara care se ridică din pământ”.
Deci America. Ea „a făcut ca toţi să primească un semn”. „A făcut”,
înseamnă decret. Să ne amintim ce a spus versetul 12 despre
America. „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea
ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de
moarte fusese vindecată.” Deci printr-un decret va impune lumii
întregi să primească semnul fiarei ce avea rana de moarte şi s-a
vindecat. Ai primit semnul impus de America, înseamnă că ai
acceptat să te închini fiarei dintâi a cărei rană de moarte a fost
vindecată. Dar nu vor veni americanii să ne impună nouă românilor
semnul fiarei. Însă ne amintim că Biblia spune despre conducătorii
lumii: „Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.
(Apocalipsa 17:13). La porunca Americii toţi vor face la fel.
Pentru a înţelege mai bine că este vorba de închinare adusă
Bisericii Romano – Catolice şi că este vorba de impunerea semnului
ei, trebuie să dăm curs provocării din cuvintele, „Cine are pricepere
~490~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om; şi numărul

ei este: şase sute şaizeci şi şase”.
Dumnezeu ne cheamă la un studiu şi un calcul prin care să
identificăm fiara şi pe această cale. Potrivit cu cele descrise în aceste
versete, înseamnă că numărul 666 poate fi găsit şi socotit la fiară. El
există în numele fiarei şi, descoperind şi socotind numărul,
descoperim fiara. Dar care este acel nume ce dă 666?
Papa are o întreită coroană numită Tiară, pe care o poartă la
ocazii deosebite. Pe frontispiciul acelei coroane, este scris VICARIUS
FIILII DEI, care înseamnă „Locţiitor al Fiului lui Dumnezeu”.
Pretenţie injustă.
După cum se ştie, unele litere romane au simbol numeric.
Adunate toate literele cu simbol numeric din numele acesta, dau 666.
Menţionez că şi U şi V au aceeaşi valoare numerică, adică 5.
V I C A R I U S
5 + 1 + 100 + 0 + 0 + 1 + 5 + 0 = 112
F I L I I
0 + 1 + 50 + 1 + 1 = 53
D E I
500 + 0 + 1 = 501
TOTAL = 666
De aici reiese 666. Dumnezeu ne-a oferit aceste amănunte, ca să

putem identifica fiara, pentru a nu primi semnul ei. Cred că este şi
mai convingător că 666 aparţine în exclusivitate Bisericii Romano-
Catolice, numită fiară şi după cum spun versetele citate, acest număr
va fi impus lumii întregi ca un semn fără de care nu ai dreptul la
viaţă. Preşedinţii de state, guvernele şi senatele vor da legi în
favoarea papalităţii. Dar Biblia spune că, după un scurt timp de la
primirea semnului fiarei, toţi conducătorii lumii ce i-au dat puterea
Vaticanului, vor descoperi un gust atât de amar, încât vor adopta o
atitudine nemaiauzită împotriva Bisericii Romano-Catolice.
Ne amintim că preşedinţii de state ce îi dau puterea, sunt
simbolizaţi prin cele zece coarne ale fiarei. Ioan Vizionarul spune ce
vor face aceştia, după ce vor descoperi că au fost amăgiţi. El zice:
„Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor
~491~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc”
(Apocalipsa 17:16).
Fiara de aici ce o urăşte pe curvă, este în primul rând America,
dar şi celelalte puteri politice, simbolizate prin cele zece coarne.
Astăzi nu se văd urmările descrise în verset şi tocmai de aceea se
merge înainte cu mare amploare.
Ştiu că există o temere care ţine strict de spiritual în ceea ce
priveşte primirea semnului fiarei, deoarece potrivit cu ceea ce spune
Biblia, cine primeşte semnul fiarei, pierde dreptul la mântuire. De
aceea, cei interesaţi de mântuirea lor se gândesc că primind semnul
fiarei, adică numărul 666, intră în conflict cu Dumnezeu şi pierd
ocazia mântuirii. Răul este că socotim că numărul 666 este semnul
fiarei, când de fapt nu este, şi omitem să ne ferim a primi ceea ce
constituie semnul fiarei care într-adevăr are de-a face cu
închinarea. Din pricina aceasta cei mai mulţi vor primi semnul
fiarei.
Sunt de acord că prin 666, Vaticanul îl va controla şi pe ultimul
om de pe glob. Însă nu 666 este semnul de care să ne ferim ci, prin
666, se stabileşte cadrul în care să se mişte lumea.
Pentru a descoperi care este acel semn ce intră în conflict cu
mântuirea, aş vrea să ne întrebăm ce anume conţine în el 666, ca să
ne ferim şi să nu-l primim? Ce are rău în el? Unde intră în conflict cu
relaţia mea cu Dumnezeu? Dacă se referă doar la dreptul de a
cumpăra şi a vinde, ce legătură este între asta şi latura mea
spirituală?
Referindu-ne doar la a avea dreptul, 666 apare exact ca şi o
autorizaţie prin care ai dreptul să vinzi şi să cumperi, şi nimic mai
mult. Şi atunci, întrebaţi-vă ce motiv aş avea eu să nu primesc
numărul 666, dacă nu s-ar lega cu nimic de credinţa mea, care are în
atenţie păzirea Celor Zece Porunci? Dacă nu afectează credinţa mea
şi relaţia mea cu Dumnezeu, atunci primesc fără nicio problemă
numărul 666. Şi nici nu este nevoie să mi se impună, prin decret,
primirea acestui număr. Şi astăzi poate sunt carduri care poartă pe ele
666, dar nu mă afectează cu nimic în credinţa mea, dacă aş deţine un
asemenea card. Primesc un paşaport, un buletin, un permis de
conducere care poartă numărul 666, fără să mă împotrivesc, dacă nu
mi se cere să sacrific vreun principiu divin. În momentul în care m-i
se cere să sacrific cel mai mic principiu divin pentru a avea cele
~492~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
enumerate mai sus, acceptarea, înseamnă să mă supun autorităţii

omeneşti şi să ascult de oameni, renunţând la ascultarea de
Dumnezeu. Voi refuza orice favor omenesc pentru a rămâne la
ascultare de Dumnezeu.
Cum bine ştiţi, se discută că moneda Euro este introdusă de
Vatican sau cel puţin prin Vatican, iar eu mă folosesc de ea, fără
nicio problemă. De ce nu m-aş folosi şi de 666 în acelaşi fel, dacă nu
mi se cere nimic mai mult? Însă mă întreb: dacă prin 666 nu se va
impune ceva ce contravine credinţei adevărate, atunci de ce n-o face
fără un decret?
Deoarece Biblia spune că, printr-un decret, toată lumea trebuie
să primească semnul fiarei, eu cred că numărul 666 va conţine în el
ceva ce contravine cel puţin unui principiu divin. După cum este
descris în versetele amintite, numărul 666 cuprinde pe lângă aspectul
orizontal şi unul vertical. Cel orizontal se referă la dreptul de a putea
să-mi desfăşor activităţile mele pentru a mă întreţine. Însă cel
vertical se referă la relaţia mea cu Dumnezeu. Şi pentru că, prin
primirea semnului fiarei, se pierde mântuirea, înseamnă că prin acest
număr se va impune ruperea relaţiei cu Dumnezeu. Dar cum şi prin
ce? Care este cerinţa aceea care, potrivit acestui număr, intră în
conflict cu relaţia mea cu Dumnezeu?
Aici este punctul forte al problemei. Acest lucru trebuie urmărit
în cuprinsul numărului 666, pentru a descoperi unde intră în conflict
cu principiile divine. 666, poate fi pus pe toate obiectele de care am
nevoie şi de care mă folosesc. Dacă primirea obiectelor şi a
drepturilor mele nu este condiţionată de renunţarea la vreun principiu
divin, rămâne cu aceeaşi valoare pe care o a avuto şi o are codul de
bare. Biblia spune că prin decret se impune semnul fiarei. Când
decretul va fi dat, vor fi afectaţi toţi oamenii, nu doar cei ce au
anume nevoi şi doar ei se lovesc de numărul 666. Însă, în acelaşi
timp, prin decret se va descoperi şi articolul ce intră în conflict cu
principiile divine. Şi faptul că intră în conflict cu principiile divine,
este încă o dovadă că nici biserica ce deţine semnul şi nici autorităţile
ce impun semnul ei, nu au nicio legătură cu Dumnezeu.
Totuşi trebuie să ştiţi că, pentru marea majoritate a lumii, nu va
fi nimic nou din punct de vedere spiritual în cuprinsul numărului
666. Puţini sunt cei ce vor schimba ceva. Însă restul lumii, care va
~493~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
rămâne de partea Vaticanului, nu va trebui să schimbe nimic în

religia ei, deoarece nu o va afecta cu nimic.
Mai ştiu că Vaticanul nu va impune să declarăm că nu mai
credem în Dumnezeu, sau să ne ceară să-L batjocorim, să furăm, să
necinstim părinţii, să desfrânăm, să ucidem, să minţim sau să poftim
ceea ce nu este al nostru, ca apoi să ne dea dreptul să cumpărăm şi să
vindem. În condiţiile acestea, nimeni nu s-ar mai uni cu Biserica
Catolică. Dimpotrivă, ea spune că unirea tuturor religiilor şi primirea
semnului ei este o cerinţă divină şi că, prin aceasta, împlinesc dorinţa
lui Hristos. Dar lucrul acesta nu este adevărat. Domnul Hristos n-a
spus ucenicilor să se unească cu vreo altă biserică din lume, ci El S-a
rugat ca ucenici şi cei ce vor crede în El prin cuvântul lor, intrând în
Biserica Apostolică, să fie una. Nici vorbă de unire cu alte biserici.
Domnul Isus are o singură biserică pe care n-o va uni cu niciuna
dintre toate bisericile de pe glob, şi i-a dat ca semn Sabatul. Apoi,
Dumnezeu cheamă pe orice om din lume să primească semnul Lui şi
să intre în Biserica Sa. Cei ce nu vor, nu sunt obligaţi nicidecum.
Însă nici să nu se aştepte să primească mântuirea. Cel ce impune este
Satana. El va impune semnul lui prin ameninţare, pentru ca nimeni să
nu mai rămână de partea lui Hristos. De aceea am spus că 666
conţine ceva ce intră în conflict cu adevăratele principii divine şi
tocmai acel ceva este semnul fiarei. Prin semn, se stabileşte cine este
al lui Dumnezeu şi cine este al Prinţului Întunericului.
Ştiu că aşteptaţi din ce în ce mai mult să mă refer direct la partea
în care 666 intră în conflict cu credinţa adevărată. Am la îndemână
16 articole publicate de papa Ioan Paul al II-lea, din care vom
înţelege că cei mai mulţi nu intră în conflict cu 666. Ba încă totul
pare normal pentru masa oamenilor de astăzi. Şi în acelaşi timp,
vreau să descoperim, în ce anume constă conflictul spiritual al celor
ce nu se vor uni. Hai ce conține acest numărul 666, privind ceea
ce ne interesează pe noi.
Aria metropolitană a lui Sao Paulo

Aici sunt cele 16 articole publicate, ce privesc o nouă ordine în
care totul se desfăşoară potrivit numărului 666.
~494~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Articolul 1. Nimeni de acum încolo nu va mai avea acces la

serviciile poştale, fără a avea numărul.
Articolul 2. Nimeni nu va mai putea să fie angajat de nicio
fabrică sau şcoală, fără a avea acest număr.
Articolul 3. Niciun student nu va mai putea fi înscris în vreo
şcoală, fără ca el sau părinţii să deţină acest număr.
Articolul 4. Orice suflet care nu este în conformitate cu această
înţelegere socială nu va putea cumpăra sau vinde fără acest număr.
Articolul 5. Nimeni nu va mai putea vinde sau cumpăra
mâncare şi nici nu va putea planta mâncare fără acest număr.
Articolul 6. Nimeni nu va putea să depună sau să retragă bani
din bancă fără acest număr.
Articolul 7. Dacă cineva nu recunoaşte sau neagă articolele
acestei uniuni, va fi aspru pedepsit cu moartea.
Articolul 8. Orice persoană care nu va avea acest număr nu va
putea călători.
Articolul 9. Unităţile ecumenice vor fi decise la aprobarea
acestui număr.
Articolul 10. Importul şi exportul se vor desfăşura în confor-
mitate cu acest număr.
Articolul 11. Va exista un sistem monetar internaţional, apro-
bat cu acesta număr.
Articolul 12. Bisericile se vor aduna într-o singură zi,
Duminica, în conformitate cu acest număr.
Articolul 13. Sărăcia va fi uşurată printr-o viaţă mai bună în
toate ţările, în conformitate cu acest număr.
Articolul 14. Nimănui nu i se va permite să vâneze s-au să
pescuiască fără acest număr.
Articolul 15. Orice mijloc de transport din lume trebuie să fie în
conformitate cu acest număr.
Articolul 16. Nicio persoană nu va fi admisă în spital fără acest
număr. (Av. Higienopol: este 90-01283- S Paulo. Cajas Postales 30-
405 5 54. -021-01000 S Paulo Conferinţa din 26 Iunie 1985, ţinută
de către Papa Ioan al II-lea. Acest proiect a fost prezentat de Papa
Ioan Paul al II-lea în Conferinţa din 26 Iunie 1985, din Kenia,
Africa. A fost reactualizat la Vatican în 20-04-1999, şi dat
publicităţii.)
Întrebarea care se ridică este: Pentru ce sunt aceste interdicţii?
~495~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Cred că aţi realizat din multe alte ocazii că, atunci când se
recurge la o constrângere, trebuie să se impună ceva. Acesta este
scopul pentru care se recurge la constrângere. Şi pentru că aşa stau
lucrurile, să ne întrebăm foarte serios ce vor să impună prin această
constrângere? Poate fi dat vreun motiv? Vă rog să-l descoperiţi
dumneavoastră recitind articolele. Dacă-l veţi descoperi, atunci veţi
afla care este condiţia pe care trebuie s-o împlinim pentru a ieşi de
sub aceste restricţii.
Citind cu atenţie articolele de mai sus, sigur aţi descoperit că
sunt 14 interdicţii, urmate de o mare amăgire şi apoi o singură
condiţie ce se cere împlinită pentru a dispărea interdicţiile. Să păzim
ca zi de odihnă Duminica, potrivit articolului 12, şi interdicţiile
dispar.
Am spus că este amestecată şi o mare amăgire între articolele
enunţate. Aceasta se găseşte în articolul 13, unde spune: „Sărăcia va
fi uşurată printr-o viaţă mai bună în toate ţările, în conformitate cu
acest număr.” Deci cu această amăgire vrea să ducă în eroare lumea,
să calce Legea lui Dumnezeu. Aşa a fost şi în Eden. Satana a minţit-o
pe mama noastră Eva că, dacă va călca Legea lui Dumnezeu şi va
mânca din pomul oprit, va fi grozav de fericită. Pentru a fi fericită, a
ales să calce Legea. Şi se vede fericirea la care am ajuns după această
alegere. Dezastru, dezastru, plâns, dureri şi moarte.
Tot la fel va fi şi acum. Călcarea Legii lui Dumnezeu va aduce
ultimul mare dezastru în lumea noastră. Nu va fi niciun trai mai bun,
ci va fi un eşec cumplit.
Pentru că Biserica Romano - Catolică nu reuşeşte să amăgească
lumea să aleagă a călca Legea lui Dumnezeu în „schimbul unui trai
mai bun”, are deja asigurată varianta a doua, cuprinsă în cele 14
interdicţii, prin care taie toate drepturile de la viaţă ale acelora care
nu i se supun. Astfel cei mai mulţi vor alege să calce Legea lui
Dumnezeu.
Deci singurul motiv pentru care se recurge la interdicţiile
amintite este ca să se impună ca zi de odihnă Duminica. Dacă nu s-ar
intenţiona acest lucru, n-ar avea sens restricţiile şi nici decretul.
Cred că aţi înţeles că, în toată această mare lucrare, este vorba
de închinare. Şi pentru că este vorba de închinare, cine va fi de
acord să aleagă ca zi de închinare Duminica în locul Sabatului,
sau să rămână mai departe să socotească ca zi de odihnă
~496~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Duminica, alegând mai departe să se închine în această zi, trebuie

să ştie că acest lucru înseamnă primirea semnului fiarei şi că se
închină fiarei şi nu lui Dumnezeu. Aceasta însemnă să lepezi
autoritatea lui Dumnezeu şi să accepţi autoritatea Diavolului.
Cerinţa articolului 12 este singurul lucru din cele 16 articole, ce intră
în conflict cu Dumnezeu. Alegând să te închini duminica, pierzi
dreptul la mântuire.
Am spus deja că, pentru majoritatea lumii, nu va fi nimic nou în
cuprinsul numărului 666. Spuneţi vă rog: Care dintre aceste articole
intră în conflict cu principiile de credinţă ale Bisericii Baptiste? De
ce n-ar fi de acord un baptist cu 666? Eu nu văd niciun conflict între
principiile acestei biserici şi cuprinsul numărului 666.
Să luăm alte exemple. În ce ar consta conflictul dintre aceste
articole şi un ortodox sau un penticostal, sau un creştin după
Evanghelie, sau un oricare alt creştin care păzeşte ca zi de odihnă
duminica? Vă rog să analizaţi bine lucrurile! Eu nu văd niciun
conflict între articolele acestea şi oricare dintre păzitorii duminicii. Şi
atunci de ce n-ar fi de acord cu 666 pentru a avea toate drepturile?
Pentru care motiv să mai socoteşti numărul 666 ca fiind semnul
fiarei? Este un paradox să socoteşti numărul 666 semnul fiarei şi să
te fereşti să-l primeşti, în timp ce nu ai în el nimic care să contravină
credinței tale. Dacă Vaticanul nu este văzut a fi fiara ce avea rana de
sabie şi trăieşte, care va impune semnul ei, şi dacă consideri că
duminica nu este socotită semnul fiarei, nu mai ai de cine să te
fereşti. Deja tu eşti pregătit să primeşti semnul fiarei pentru a avea
toate drepturile. Dar acestea sunt două lucruri care vor produce
căderea majorități din har și pierderea mântuirii. Spun lucrul acesta,
deoarece bisericile păzitoare ale duminicii dovedesc că nu cred că
duminica este semnul Bisericii Catolice şi nici că această biserică
este fiara de la urmă. Dovada că nu cred, este faptul că liderii
bisericilor păzitoare ale duminicii, aleargă spre unire cu Vaticanul. Și
chiar dacă ei ar aprecia că 666 este numărul fiarei, pentru ei 666 nu
conține nimic deosebit față de crezul lor.
Ignorarea acestor lucruri, este ca şi cum trăieşti pe lângă un
şarpe Anaconda fără să-l socoteşti şarpe, şi ignori şi faptul că ar
înghiţi fiinţe ca tine, măcar că cineva ţi-a spus că te pândeşte să-ţi ia
viaţa. Şi atunci cum să scapi? În această chestiune eu văd un lucru
teribil ce conduce sigur la primirea semnului fiarei de către toate
~497~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
bisericile păzitoare ale duminicii. Oricine va alege să păzească mai

departe duminica, n-are niciun motiv să se ferească a semna acordul
pentru a primi toate drepturile, deoarece niciun articol din toate cele
16 nu intră în conflict cu religia păzitorilor duminicii şi nici să nu
aştepte ca conflictul spiritual să fie provocat de altceva. Eu nu spun
lucrul acesta ca să lovesc pe fraţii mei din bisericile păzitoare ale
duminicii, ci doar să deschid mintea fiecărui frate să ia seama bine la
ceea ce crede şi la ceea ce face, pentru ca nu cumva să piardă
mântuirea. Nu este treaba mea să judec pe cineva. Însă fiind convins
că doar Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea tâlmăcește profețiile
Bibliei, vă atrag atenția să nu care cumva să nu luați aminte.
Acum, vă rog să analizaţi încă odată, care dintre articolele citate
mai sus intră în conflict cu principiile de credinţă ale Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea. Este adevărat că nu este o problemă de
conştiinţă dacă trebuie să primeşti numărul 666 pentru a avea dreptul
să te internezi în spital, să poţi cultiva hrană, să poţi fi angajat, să
poţi deţine mijloc de transport, sau să ai dreptul să vinzi şi să
cumperi. Adică până acum le-am practicat pe toate, am beneficiat de
ele şi n-a fost o problemă de conştiinţă, iar mâine când mi se va cere
să primesc 666 pentru a mi se ridica restricţiile stabilite prin cele 14
articole, cerinţa aceasta devine o problemă de conştiinţă? Asta
niciodată. Atunci care este problema?
În calitate de adventist de ziua a şaptea, sunt de acord să
primesc numărul 666 pentru a avea toate drepturile de supravieţuire,
dar să nu fie condiţionat de articolul 12. Să se excludă acest articol şi
dispare orice problemă de natură spirituală, deoarece celelalte
articole nu intră în conflict cu credinţa mea. Problema de conştiinţă
dintre toate cele 16 articole este articolul 12, care îmi cere să sfinţesc
ziua de duminică în locul sâmbetei. Atât şi nimic mai mult. Dar fără
articolul 12, fiara nu are motiv să oblige pe cineva pentru celelalte
lucruri. Cum au fost până acum, așa ar merge și mai departe. Însă
fiara îţi dă dreptul la viaţă, numai dacă accepţi păzirea duminicii.
Deci îți retrage toate drepturile cuprinse în cele 14 articole, pentru a
te obliga să primeşti semnul ei. Dacă n-ar urmări să impună ca zi de
odihnă duminica, n-ar avea nevoie să se folosească de cele 14
interdicţii. Ele nici n-ar fi existat şi nici de vreun decret nu se putea
vorbi.
~498~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Sabatul constituie semnul Lui Dumnezeu. „Sfinţiţi Sabatele

Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:20). Şi pentru că semnul
lui Dumnezeu este o zi, semnul fiarei este şi el tot o zi şi nu 666.
Pentru mine este clar că semnul fiarei nu este 666, ci duminica.
Această zi constituie ziua de odihnă falsă. Cu ajutorul numărului vor
fi controlaţi cei ce nu primesc semnul, dar şi cei ce-l primesc.
Ioan Vizionarul ne vorbeşte foarte clar despre ce va face
America şi apoi descoperă rezultatul lucrării ei, zicând: „Ea a zis
locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de
sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana
fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor
închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci,
slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte”
Aici este spus foarte clar că este vorba de închinare, iar numărul
666 prin 15 articole nu are nimic de-a face cu închinarea, ci doar
articolul 12 priveşte închinarea. Versetul spune că cine nu se închină
icoanei fiarei va fi omorât şi bineînţeles că această categorie sortită
morţii, nu va avea nici dreptul să vândă şi să cumpere, pentru că n-a
primit semnul fiarei, adică păzirea duminicii ca zi de odihnă.
Vă amintiţi de catehismul Bisericii Catolice, formulat prin
întrebări şi răspunsuri?
Întrebare: Cum dovediţi că Biserica are putere să poruncească
sărbători şi zile sfinte?
Răspuns: ,,Tocmai prin schimbarea Sabatului în duminică.”
(„An abridgemant Cristian Doctrine”, p.58.)
,,Biserica Catolică, prin autoritatea primită de la Hristos, a
nostru. Deci păzirea duminicii de către protestanţi este un omagiu pe
care ei îl aduc, în ciuda lor înşişi, autorităţii Bisericii Catolice”
( Segur, ,,Plain Talk About the Protestantism of Today”, pag. 213).
,,Duminica este o instituţie catolică, şi pretenţiile ei de sfinţire
nu pot fi apărate decât pe baza principiilor catolice... De la începutul
până la sfârşitul Bibliei, nu există niciun pasaj care să justifice
săptămânii” (Catholic Press- Sydney, 25 aug. 1960).
~499~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Spuneam mai înainte că icoana fiarei se va realiza atunci când

bisericile din America se vor uni în punctele de credinţă comune şi
vor influenţa statul să impună decretele lor. Unirea va fi în serbarea
duminicii ca zi de odihnă. După cum aţi observat în catechismul
catolic scrie: „Păzirea duminicii de către protestanţi este un omagiu
pe care ei îl aduc, în ciuda lor înşişi, autorităţii Bisericii Catolice”.
Unirea lor în păzirea duminicii susţinută de puterea politică, nu este
altceva decât realizarea icoanei fiarei. Când statul susţine instituţiile
bisericii, acesta înseamnă realizarea chipului fiarei. Când fiara va
vorbi, conducerile statelor va executa. Dar versetul spune că
America, adică puterea politică va fi iniţiatoarea. „Ea a zis
locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de
sabie şi trăia.” Aceasta înseamnă că puterea politică a Americii va
influenţa bisericile să se unească şi să facă acest chip al fiarei.
America va susţine Vaticanul pentru ca duminica să fie impusă lumii
întregi. „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi
robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni
să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică
numele fiarei, sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13:16,17).
Astfel icoana fiarei va vorbi. Şi cine nu se va închina acestei
icoane primind Duminica zi de închinare, nu numai că nu are dreptul
să cumpere şi să vândă, ci va fi chiar condamnat la moarte.
Să nu credeţi că Biblia se referă la un semn pus ca o ştampilă
sau vreun microcip pus pe frunte sau pe mână. Nu aşa. A primi
semnul pe frunte înseamnă să accepţi cu mintea şi să alegi ca zi de
odihnă Duminica, iar semnul primit pe mâna dreaptă înseamnă să te
opreşti de la orice lucru în această zi. Aceasta înseamnă semn „primit
pe mână şi pe frunte”. Dacă vei accepta semnul ei, fiara îţi va da
dreptul să vinzi şi să cumperi.
Chiar dacă păzirea duminicii are o motivaţie sfântă, adică se
spune că este ţinută în amintirea învierii Domnului, ea nu este Ziua
Domnului. Autorizarea de a schimba ziua de odihnă nu este de la
Hristos, ci El a spus că va fi făcută prin încumetare. Domnul Isus n-a
poruncit să fie serbată duminica în amintirea învierii Lui şi niciodată
n-a spus că va schimba ziua de odihnă. În catechismul Bisericii
Catolica este spus foarte clar: „Duminica marchează autoritatea
noastră”.
~500~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Prin faptul că a ales ca semn distinctiv duminica, ziua

aceasta este semnul ei. Şi pentru că este numită fiară, duminica
este semnul fiarei.
Dumnezeu a stabilit Sabatul ca semn după care se vor cunoaşte
cei ce sunt ai Lui, iar Satana a stabilit prin Biserica Catolică ziua de
duminică, ca drept semn de recunoaştere pentru ai lui. Este foarte
dură afirmaţia aceasta, dar este vrednică de crezut şi adevărată. După
aceste două semne, lumea se va împărţi în două şi după semn, fiecare
dintre cei doi, Isus şi Satana, îşi vor lua pe ai lor.
Chiar dacă articolul privitor la obligarea păzirii duminicii este
parcă cel mai neimportant, vă spun că el este cel mai important dintre
toate cele 16 articole. Este vârful de lance. Doar acceptarea acestuia
schimbă statutul spiritual şi acceptarea duminicii în locul Sabatului
produce căderea din har. De aceea adventiştii numesc decretul ce
cuprinde articolele de mai sus, „Decretul duminical”. Poate că la
vremea aceea, decretul va avea alt titlu, însă pentru că articolul 12
loveşte în principiile credinţei adevărate, poate avea orice alt titlu.
Însă pentru adventiştii de ziua a şaptea, el se va numi Decret de
impunere a zilei de odihnă false. Pe Satana nu-l avantajează cu nimic
celelalte 15 articole în a amăgi lumea. Acelea nu produc căderea din
har, deoarece nu au de-a face cu alegerea între Dumnezeu şi el. Însă
prin acceptarea cerinţei articolul 12, alegi să fii de partea lui Satana.
Prin faptul că forţează conştiinţa, ştim clar că nu e mâna lui
Dumnezeu. Dumnezeu nu forţează. Apoi, prin însăşi conţinutul
Legii, se descoperă spiritul persecuţiei. Nu eşti de acord cu mine, te
las fără drepturi. Îţi convine să rămâi fără drepturi?
În primele secole, când Roma păgână avea puterea, cerea ca
fiecare om să meargă şi să ardă un bob de tămâie în semn de
loialitate, de omagiu, pe un altar pe care Roma îl ridicase special.
Păgânii se închinau zeilor lor în temple idoleşti, iar creştinii se
închinau lui Dumnezeu în casele lor de rugăciune. Atât păgânii, cât şi
creştinii erau obligaţi să ardă acel bob de tămâie pe altarul Romei.
După ce se închinau Romei, punând tămâia pe altar, fiecare era liber
să meargă şi să se închine liniştit în templul lui, în credinţa lui.
Nimeni nu-l mai deranja şi avea toate drepturile. Cel ce nu se închina
era persecutat în fel şi chip.
Poate că ni se pare prea neimportant sau ciudat; pentru cinci
minute, cât arzi un bob de tămâie, să renunţi la viaţă! Să ştiţi că în
~501~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
cinci minute îţi stabileşti soarta pentru veşnicie. Aşa că e foarte

important momentul unei alegeri de felul acesta. E problema de viaţă
şi de moarte.
Noi trebuie să ştim foarte clar că nu trebuie să aducem închinare
nimănui altcuiva, decât lui Dumnezeu. Indiferent cine dintre oameni
ne-ar cere să-i aducem închinare sau chiar dacă o putere politică
ne-ar cere să aducem închinare la ceva anume sau în vreun fel
anume, trebuie să ştim că acest lucru e păcat. Numai lui Dumnezeu
trebuie să ne închinăm şi în felul în care zice Evanghelia.
S-au găsit mulţi care n-au vrut să aducă închinare Romei şi au
suportat diferite suferinţe şi chiar moartea. Ei ştiau că cine se închina
Romei, Îl pierdea pe Dumnezeu. Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu
primeau mai bine moartea, decât să se închine Romei. Aceştia vor fi
mântuiţi. Şi istoria se va repeta în curând. Să nu se gândească cineva
că poate să descopere o soluţie spre a fi neutru. Aceasta nu va exista
pentru nimeni. Va trebui ori să semnezi, fiind de acord cu Roma, ori
să ieşi în faţă şi să stai pentru Dumnezeu.
Vor fi şi adventişti care vor semna pentru a avea toate
drepturile, şi după aceea vor păzi Sabatul ca zi de odihnă. Aceştia
n-au trăit marea lumină descoperită de Tatăl ceresc, aşa cum cerea
El, nu s-au pregătit pentru criza din faţa noastră şi vor cădea sub
ameninţarea libertăţii de conştiinţă, pentru că nu pot vedea cum ar
putea trăi fără drepturi. Poate vă întrebaţi: Cum poţi să fii liber să
păzeşti Sabatul dacă vei semna acordul cu Roma, din moment ce
Roma impune ca zi de odihnă duminica?
Pe Satana nu-l mai interesează ce zi vei ţine dumneata după
aceea. Este suficient că te-ai unit cu el şi ai căzut din har. Dumnezeu
nu va mai primi închinarea noastră, după ce am ales să ne închinăm
altcuiva. După semarea acordului tău, harul lui Dumnezeu ți se
retrage.
În vremea lui Ceauşescu, mulţi adventişti erau forţaţi să-şi
trimită copiii sâmbăta la şcoală. Celor care nu voiau să-i trimită,
deoarece socoteau că aceasta înseamnă călcarea Sabatului, atât
pentru ei, cât şi pentru copiii lor, li se spunea că pot veni copiii la
şcoală şi fără ghiozdan; adică fără cărţi şi caiete, dar numai să fie
acolo. Prin aceasta, voiau să spună că li se garanta odihna de Sabat.
Dacă Dumnezeu a spus să nu faci nicio lucrare în Sabat nici tu,
nici fiul sau fiica ta, atâta timp cât copilul este minor, tu eşti
~502~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
răspunzător pentru el în faţa Lui. Tu mergi la Casa de Rugăciune să

te întâlneşti cu Domnul, dar oare copilul tău nu trebuie să fie şi el
acolo?
Mulţi părinţi au dat copiii la şcoală în Sabat şi apoi au mers
„netulburaţi” la serviciul de închinare. Diavolul era mulţumit cu
căderea lor din har şi îi lăsa în pace. Dacă te-ai unit cu el, ce mai are
cu tine? Poţi fi în Sabat, în Casa de Rugăciune, fără să ai vreo relaţie
cu Dumnezeu. Aşa au fost şi preoţii din vremea Domnului Hristos.
Ei făceau slujbe înaintea Domnului şi credeau că sunt pe placul lui
Dumnezeu, în timp ce pe Isus L-au respins. Nu numai că Satana este
mulţumit de tine aşa, dar te va folosi să prigoneşti pe cei ce nu se vor
uni cu el, aşa cum preoţii şi cărturarii au dat la moarte pe Domnul
Isus şi au prigonit pe ucenici.
Dacă pentru adventiştii din vremea lui Ceauşescu, care şi-au dat
seama de păcatul lor şi s-au întors, a mai fost har şi au fost primiţi de
Domnul, pentru situaţia din faţa noastră, când se cere stabilirea
definitivă a apartenenţei fiecăruia, imediat după semnătură, harul este
încheiat pentru fiecare individ în parte. Semnătura înseamnă
respingerea luminii divine şi unirea cu Satana. Aceasta înseamnă
hulă împotriva Duhului Sfânt, păcat ce nu poate fi iertat.
După cum observaţi, păcatul împotriva Duhului Sfânt nu este o
faptă anume, ci înseamnă respingerea luminii lui Dumnezeu, adică
respingerea chemării Lui la a-L primi pe Hristos ca Mântuitor şi
Domn şi a trăi aşa cum cere El, iar în momentul acela – mă refer la
momentul în care cineva a primit semnul fiarei – Duhul Sfânt se
retrage de la omul respingător, şi acesta nu mai poate fi mântuit.
Dacă Roma pune semnul ei pe fruntea şi pe mâna oamenilor, şi
Dumnezeu pune semnul Său pe mâinile şi frunţile acelora care vor
să-I slujească, şi-i va sigila pentru veşnicie. În Ezechiel 9:4, se spune:
„Domnul i-a zis: ’Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul
Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi
gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo’”.
De asemenea, şi în Apocalipsa se vorbeşte de lucrarea aceasta a
lui Dumnezeu. Ioan Vizionarul spune: „După aceea, am văzut patru
îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei
ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe
pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger
care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea
~503~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri,

cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ’Nu
vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune
pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa
7:2,3).
Lucrarea de pecetluire sau de sigilare a oamenilor este deosebit
de importantă în ochii lui Dumnezeu. Numai cei sigilaţi cu sigiliul
Său vor fi mântuiţi. Dar ce înseamnă şi care este sigiliul lui
Dumnezeu?
Sigiliul lui Dumnezeu este în Legea Sa. El este pus în porunca a
IV-a, ce priveşte Sabatul ca zi de odihnă. Sabatul va fi sigiliul
exterior cu care îi va sigila Dumnezeu pe cei ce vor să fie ai Lui.
Sigiliul acesta va fi pus pe frunţile şi pe mâinile lor.
Ne amintim că Dumnezeu a dat instrucţiuni cu privire la
cunoaşterea Legii Sale. În Deuteronom 6:6-9, ni se spune unde
trebuia să fie aşezată Legea. „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau
astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să
vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te
vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere-
aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe
uşorii casei tale şi pe porţile tale.”
Fiecare evreu trebuia să poarte Legea la mâini şi pe frunte.
Sigiliul lui Dumnezeu va fi pus tot pe frunte şi pe mână. Pe frunte,
înseamnă să accepţi cu mintea că sâmbăta este ziua sfinţită de
Dumnezeu, iar primit pe mână, înseamnă să te abţii de la orice
lucrare în ziua aceasta, chiar dacă ţi se impune să lucrezi, şi chiar
dacă pierzi toate drepturile la viaţă.
În timp ce Roma cheamă sub ameninţare ca toţi oamenii să
primească semnul ei şi să i se închine, Dumnezeu trimite soliile Sale
pentru întreaga lume şi doreşte să conştientizeze pe fiecare om de
marele risc al celui ce se va închina Romei. Cei trei îngeri din
Apocalipsa 14, au fiecare câte o solie din partea Domnului şi fiecare
vesteşte solia şi hotărârea divină. Ioan spune: „Şi am văzut un alt
înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică,
pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam,
oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas
tare: ’Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul
~504~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul,

marea şi izvoarele apelor!’” (Apocalipsa 14:6.7).
Puterile politice şi legislative vor inspira teamă şi vor impune
lumii să primească semnul fiarei (al Bisericii Catolice), pentru a avea
dreptul la viaţă. Dar în acelaşi timp solia cerului este o chemare la a
ne teme de Dumnezeu, nu de puterile acestui pământ şi de a ne
închina Lui, nu Romei, anunţându-ne că a sosit ceasul când în cer se
ţine judecata prin care se face dreptate sfinţilor, dar care stabileşte şi
pierzarea celor ce se închină fiarei.
„Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: ’A căzut, a
căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile
din vinul mâniei curviei ei!’” (Apocalipsa 14:8).
Până la momentul dării Decretului duminical, Dumnezeu n-a
considerat că păzitorii duminicii au primit semnul fiarei, chiar dacă
au păzit duminica în locul Sabatului. El a lucrat însă prin Duhul
Sfânt ca să convingă pe toţi, dacă este posibil, să înţeleagă adevărul
cu privire la adevărata zi de odihnă şi să-i aducă în Biserica Sa. Deci
Babilonul nu era lepădat. Acum însă, când sub decret cheamă lumea
să primească duminica drept zi de odihnă, Babilonul descoperă pe
faţă, unirea lui cu Satana. Duhul Sfânt nu mai poate rămâne aici
pentru a lucra mai departe în sufletele celor ce s-au unit cu Diavolul.
De aceea, Dumnezeu anunţă că a căzut Babilonul, unindu-se cu
Satana.
Solia: „A căzut, a căzut Babilonul!” este un avertisment la a-şi
defini repede poziţia toţi cei sinceri şi necunoscători ai întregului
adevăr din bisericile care n-au păstrat Legea lui Dumnezeu, cu
Sabatul ca zi de odihnă, cât şi cei care au stat între două păreri, sau
cei ce n-au acceptat acest întreg adevăr. Somaţia este clară şi ei
trebuie ori să treacă la păzirea Legii lui Dumnezeu, cu Sabatul ca zi
de odihnă, şi să intre în Biserica Domnului, păzitoare a tuturor Celor
Zece Porunci, ori, rămânând mai departe în Babilon, să fie lepădaţi
odată cu el. Solia va fi clară şi mintea fiecărui om va fi luminată să
înţeleagă acest adevăr. Însă a trece de partea Domnului este cu semn
mare de întrebare în dreptul tuturor celor ce au respins lumină după
lumină.
Cei care au cunoscut lumina adevărului şi n-au trăit-o până
atunci, nu vor mai avea nicio şansă pentru mântuire. Şi aici mă refer
în mod deosebit la cei din biserica păzitoare a Celor Zece Porunci,
~505~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
având sâmbăta ca zi de odihnă. Respingând lumina, ea se retrage de

la cei ce au respins-o şi ei vor rămâne în întuneric.
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare:
’Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei
pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui
Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi
chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea
Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi
nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi
icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este
răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi
credinţa lui Isus”’ (Apocalipsa 14:9-12).
Nu numai că pierzi dreptul la mântuire, dacă te închini Romei şi
primeşti semnul ei, dar vei bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, şi vei
fi aruncat în foc şi pucioasă. Deci noi vom sta în faţa a două situaţii
de criză care ne vor constrânge.
1. Dumnezeu rosteşte o judecată împotriva acelora care vor
primi semnul fiarei, şi
2. Roma ameninţă cu persecuţia pe cei ce nu se vor supune ei.
Ce este de făcut? Ce vom alege? Neutru nu poate fi nimeni. Şi dacă
Dumnezeu ne iubeşte, de ce nu înţelege situaţia aceasta de criză
cumplită? Mai e bun Dumnezeu? De ce ne ameninţă?
Prieteni! Aici descoperim la Dumnezeu o iubire care întrece
orice imaginaţie şi, în acelaşi timp, descoperim că Dumnezeu este în
criză, deoarece El nu mai poate mântui pe cei ce vor alege să se
închine Romei. Fiecare îşi stabileşte o soartă veşnică. Nimeni nu va
mai fi aşezat în faţa unei alte alegeri. De aceea Dumnezeu, mai mult
decât un tată şi decât o mamă, îşi descoperă iubirea.
Când mama şi tata lasă pe copil acasă şi ştie că undeva e un
pericol de moarte pentru copilul lor, îl cheamă să-l avertizeze de
pericolul existent şi apoi, ca să fie sigur că ascultă, îl ameninţă
zicându-l: ,,Să nu care cumva să te duci acolo, că te omor”!
Vreau să vă întreb: Pentru că vor să-l omoare îl ameninţă sau
pentru că nu suportă gândul ca fiul lor să moară? Prin avertizarea cu
ameninţare, părinţii aceştia descoperă ură faţă de copilul lor sau o
mare iubire? Pentru salvarea lui o fac.
Dumnezeu e gelos pe mine şi pe tine. Şi cum să nu fie gelos,
când a trimis pe Fiul Său să moară, ca să ne salveze. Din cuvintele
~506~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
citate din Apocalipsa 14:9-12 înţelegem câtă durere exprimă

Dumnezeu pentru cei ce vor pieri, prin faptul că se leapădă de El. El
spune ameninţător: „Să nu care cumva să te închini fiarei şi să
primeşti semnul ei, pentru că Eu nu mai pot să te mântuiesc. Cum să
te văd pierind! Într-un minut să semnezi şi să pieri? Ţi-am pregătit
un loc în Împărăţia Mea să fii fericit veşnic. Se poate să alegi să
pieri, în loc să rămâi de partea Mea şi să-Mi produci bucurie
mergând în slava cerească!?”
E singura şansă pe care o mai are Dumnezeu pentru fiecare om.
Cel care nu-L va alege pe Dumnezeu e pierdut pentru veşnicie. Îl
doare mult pe Dumnezeu de mine şi de tine. Cine a mai plătit un preţ
de răscumpărare aşa de mare ca El, pentru salvarea noastră?
Când eram la şcoală, era o povestire despre un copil care nu
preţuia banii munciţi de tatăl lui. Tata, văzându-l aşa, l-a trimis la
muncă. Copilul a plecat şi a lucrat din greu pentru un bănuţ cu care
s-a întors acasă. Plin de bucurie că a câştigat şi el un ban, a venit la
tatăl lui, care lucra la forjă, şi i-a arătat banul pe care l-a câştigat.
Tata a luat banul din mâna lui dându-i impresia că vrea să-l privească
mai bine şi l-a aruncat în foc. Copilul a strigat plin de îngrijorare ca
nu cumva banul să se strice în foc, zicând: ,,Nu tată, că am muncit
pentru el!” Îl durea de ban, pentru că era munca lui. Oare pe
Dumnezeu nu-l doare de tine, când a plătit un preţ aşa de mare ca să
fii salvat?
În Sfânta Scriptură, descoperim o situaţie din care putem
înţelege mai bine că ameninţarea divină are ca scop mântuirea mea.
Efraim, una dintre seminţiile lui Israel, s-a lipit de idoli, supărându-L
pe Dumnezeu aşa de tare. Prin prorocul Osea, El zice: „Poporul Meu
este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi înapoi la
Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice” (Osea 11:7). Din
pricina aceasta, Dumnezeu a hotărât pierzarea lor. El a zis: „Sabia va
năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor, din
pricina planurilor pe care le-au făcut” (Osea 11:6). Însă, deodată,
vedem în Dumnezeu o schimbare. Iubirea şi mila Sa Îl determină să
ia o altă hotărâre şi zice: „Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau,
Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se
zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!” (Osea
11:8).
~507~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
În supărarea Sa, Dumnezeu a ameninţat pe Efraim cu nimicirea,

însă cu dorinţa ca Efraim să se întoarcă la El şi să fie salvat. Dacă
totuşi Efraim va continua tot în neascultare, sigur va fi pedepsit.
Este adevărat că, pentru poporul lui Dumnezeu care va trăi în
timpul decretului dat de fiară, va fi o vreme de necaz, dar Dumnezeu
făgăduieşte ajutor şi Domnul spune că trebuie să suferim şi noi
pentru a putea fi salvaţi.
Când Sadam a invadat Kuwaitul, a produs durere, însă durerea
ar fi fost şi mai mare dacă kuwaitienii ar fi rămas sub stăpânirea lui.
Atunci kuwaitienii au cerut ajutor la americani. Americanii au
răspuns: ,,Venim să vă scăpăm de Sadam repede, fără probleme şi
fără dureri”. Aşa credeţi că au zis? Nu! Ci au zis: ,,Bine, venim, dar
trebuie să ştiţi că va fi o luptă care vă va produce şi mai multe dureri
până la eliberare. Va trebui să suferiţi şi voi. Altfel nu se poate.
Acceptaţi?” „Da.”
Imaginaţi-vă ce a făcut Sadam când a văzut că cei din Kuwait
i-au chemat pe americani în ajutor. Credeţi că a plecat imediat? Nu.
Lupta a fost grea. Sadam i-a lovit pe kuwaitieni şi mai puternic, cu
toate că bătea în retragere. Însă şi americanii, vrând să-l lovească pe
Sadam şi armata lui, au lovit şi pe kuwaitieni, omorând pe unii dintre
ei şi distrugând clădirile, adăposturile şi terenurile lor. În sfârşit,
după durerile pricinuite de loviturile date, lupta se încheie cu
biruinţă, şi apoi începe refacerea.
Tot la fel e şi pe plan spiritual. Pentru ca Dumnezeu să te scape
din mâna vrăjmaşului, trebuie ca şi tu să suferi şi, după aceea,
Dumnezeu te va reface pe deplin. De furie, vrăjmaşul te va lovi, dar
fără să te poată birui, căci Dumnezeu te ajută.
Ioan continuă să ne dezvăluie mai departe ceea ce i s-a
descoperit. În Apocalipsa 18, el spune că a văzut cum un al patrulea
înger a fost trimis din cer cu o solie care să întărească soliile
îngerului al doilea şi al treilea. El zice: „După aceea, am văzut
coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi
pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a
zis: ’A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al
dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a
oricărei păsări necurate şi urâte”’.
~508~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
„Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ’Ieşiţi din
mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să
nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apocalipsa 18:1,2,4).
Eu cred că textul este clar şi vorbeşte desluşit. Cu cine te vei
asocia? Dumnezeu îi cheamă pe toţi cei ce doresc să fie mântuiţi să
iasă din mijlocul Babilonului, fiindcă le doreşte fericirea veşnică,
pentru ca apoi să lovească cu urgiile Lui pe cei ce L-au lepădat.
Vedeţi cât de bun e Dumnezeu? El nu va nimici pe nimeni înainte ca
să-i trimită solia Sa plină de iubire. Va trebui să gândim foarte mult
la problema aceasta şi să ne pregătim să rămânem de partea Sa.
Mintea noastră trebuie educată prin puterea Duhului Sfânt de pe
acum, pentru ca să primească semnul lui Dumnezeu sau să rămână cu
semnul Lui.
Dacă omiţi pregătirea aceasta acum şi te gândeşti ca să treci
atunci de partea Domnului, te înşeli amar. Vreau să te întreb. Poate
cineva să facă dintr-odată ceva ce n-a făcut niciodată? Nu se poate.
Cum să mergi pe bicicletă, dacă n-ai exerciţiu de învăţare? La fel
este şi pe plan spiritual. Dacă astăzi, în timpul acesta de pace, nu
treci de partea lui Dumnezeu şi nu te pregăteşti, crezi că sub
ameninţarea de mâine vei trece????? E nevoie să-ţi predai viaţa Lui
şi să-L rogi să trimită Duhul Sfânt, ca să te ajute să te pregăteşti de
pe acum.
Soliile amintite mai sus vor fi ultimele cuvinte ale lui
Dumnezeu, trimise pentru lumea noastră. Mijlocirea Domnului este
gata de încheiere. Când ultimul om dintre cei ce se unesc cu Roma
semnează unirea lui, şi când ultimul om dintre cei ce vor să rămână
de partea Domnului a stabilit apartenenţa lui, harul se închide pentru
totdeauna şi pentru oricine. Atunci Dumnezeu rosteşte cuvintele
următoare: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este
întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască
şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai
departe!” (Apocalipsa 22:11).
Când aceste cuvinte vor fi rostite, nimeni dintre cei care au
respins harul iertător al lui Dumnezeu nu mai poate beneficia de
iertare. Evanghelia spune că toţi cei ce au pierdut mântuirea se vor
trezi atunci şi vor preţui ceea ce au pierdut. Atunci vor socoti că a-L
primi pe Mântuitorul era cel mai important lucru pentru fiecare fiinţă
umană. Nimic nu este mai de valoare decât a fi prieten cu Isus.
~509~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Cuvântul Evangheliei, care este astăzi predicat, dar neplăcut şi

nepreţuit de foarte mulţi, va fi căutat mult mai mult şi cu mult mai
mare ardoare de cum se caută astăzi valuta, aurul, argintul şi pietrele
scumpe. Amos, prorocul Domnului a primit o descoperire de la
Dumnezeu în sensul aceasta şi spune: „Iată, vin zile, zice Domnul
Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine,
nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit,
vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului,
şi tot nu-l vor găsi. În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase
şi flăcăii” (Amos 8:11-13).
Setea şi foamea descrise aici, sunt după auzirea cuvintelor
Domnului, după a auzi măcar o dată că Domnul te iubeşte şi că mai
poţi fi salvat. Vei dori fierbinte şi cu mare nelinişte să mai ai ocazia
ca Domnul să-ţi spună ,,eşti iertat”, dar nu se va mai putea. Niciun
om n-a dorit pe lumea aceasta ceva atât de mult, cum Îl va dori
atunci pe Mântuitorul. Însă mijlocirea Domnului se încheie şi nu se
mai poate schimba alegerea pe care ai făcut-o. Şi ce vei mai face
atunci? Unde vei mai găsi alinare? Nu va mai fi nicăieri. Atunci
oamenii vor trăi spaimele şi spasmele morţii veşnice. Aş dori, iubite
cititor, să înţelegi astăzi că ai nevoie de Isus Mântuitorul şi te îndemn
să-L cauţi câtă vreme se poate găsi. Astăzi poţi fi iertat şi primit în
Împărăţia Sa. Mâine e prea târziu. Problema mântuirii este o
problemă de viaţă şi de moarte! Este problema problemelor.
Prietenul meu! Ascultă şi înţelege! Schimbă ordinea priorităţilor
în viaţa ta. Căută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea
Lui, iar cele care ne sunt strict necesare pentru a duce viaţa mai
departe, Tatăl ceresc a promis că ni le va da.
Aşa cum am spus mai sus, se aşteaptă ca fiecare să-şi definească
apartenenţa şi harul se va încheia pentru fiecare om în momentul
semnării acordului cu fiara. După închiderea harului lui Dumnezeu,
pentru cei care nu s-au unit cu Roma, se va da un decret îngrozitor.
Apostolul Ioan ne spune că ,,i s-a dat putere să dea suflare
icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi
toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:15).
Aceasta înseamnă Decret de moarte pentru cei ce nu s-au unit
cu Roma. De la constrângerea conştiinţei se ajunge la hotărârea de
exterminare a celor ce n-au primit semnul fiarei.
~510~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Întreaga omenire va fi împărţită în două grupe. Grupa celor

mulţi care sunt uniţi cu Roma, acceptând legile internaţionale cu
privire la religie, şi grupa cealaltă mai mică, dar care rămâne de
partea lui Dumnezeu şi este diferită prin faptul că rămâne la un „aşa
zice Domnul”. Motivul promulgării acestui Decret de Moarte este
faptul că grupa aceasta mai mică are legi diferite de ale lumii şi nu
se închină fiarei.
Atunci când acest decret va fi dat, nu uitaţi, harul lui Dumnezeu
este deja încheiat, şi alegerea fiecărui om a fost făcută. Trebuie să
ştim că nimic nu se va mai schimba în dreptul nimănui. Cei ce au
ales să rămână de partea Domnului, vor fi păstraţi de Mâna tare a
Lui, iar cei ce L-au respins, rămânând cu Roma, nu vor mai putea
face nicio schimbare.
Decretul de moarte va fi într-adevăr o pricină de groază pentru
cei credincioşi. Dar temerea lor nu va fi din pricina pierderii vieţii, ci
vor avea un mare chin sufletesc, provocat de teama de a nu le fi
rămas vreun păcat nemărturisit, care să-i despartă de Mântuitorul.
Însă nu va fi găsit niciunul.
În timpul persecuţiilor papale, între anii 538-1798, cei cărora li
s-a cerut să renunţe la credinţa lor, ori, dacă nu, vor muri, bucuroşi
au ales moartea şi n-au cedat. Cei ce vor rămâne credincioşi în viitor
îşi vor da bucuroşi viaţa pentru Isus, dacă li se va cere, şi nu vor
ceda.
Poate ne temem că, rămânând fără dreptul de a cumpăra sau
vinde, nu se va mai putea supravieţui. Însă nu trebuie să ne temem de
lucrul acesta. Tatăl va trimite cele necesare pentru viaţă. Profetul
Isaia spune din partea Mântuitorului: ,,Domnul vă va da pâine în
necaz şi apă în strâmtorare. Urechile tale vor auzi după tine glasul
care va zice: ’Iată drumul, mergeţi pe el!’ când veţi voi să vă mai
abateţi la dreapta sau la stânga” (Isaia 30:20,21).
Nu va fi nicio problemă a avea apa şi pâinea. Îngerii sfinţi îl vor
hrăni pe fiecare credincios cu pâine din cer. Dumnezeu a hrănit
patruzeci de ani pe poporul Israel în pustia Sinai, unde nu se cultiva
nimic şi nici apă nu era. Astfel El ne-a dat o dovadă a puterii şi a
purtării Lui de grijă.
Ştiu că mulţi se vor teme de persecuţie şi preferă să rămână în
grupa cealaltă, unde ei cred că totul va fi normal. Dar să nu credeţi că
în tabăra celor ce au primit semnul fiarei, pentru a fi liniştiţi, totul
~511~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
este perfect. Nu. Criza va fi groaznică în această tabără. Urgiile

descrise în Apocalipsa 16 îi vor lovi pe cei ce au semnul fiarei. Citiţi-
le din Biblie!
Vă încurajez să treceţi de partea Domnului şi va fi foarte bine.
Evanghelia ne descoperă faptul că nimeni dintre cei credincioşi nu va
muri din pricina decretului de moarte. Avem descoperită o situaţie
similară petrecută pe vremea Esterei, când poporul Israel era rob la
medo-persani. Aici ni se descoperă că Dumnezeu pregăteşte mijlocul
de ieşire din orice criză pentru poporul Său, cu mult timp înainte de a
sosi criza. Aşa se face că pentru criza cumplită prin care aveau să
treacă evreii sub împăratul Ahaşveros, Dumnezeu a luat măsuri de
salvare din timp. Mă voi folosi de această povestire pentru a
descoperi minunatul mod de lucru al lui Dumnezeu.
Poporul evreu era rob sub dominaţia medo-persană. Împăraţii
din vremea aceea erau oameni fără ruşine. Dădeau ospeţe şi aici se
desfătau cu tot felul de acte imorale. Într-o astfel de situaţie,
împăratul Ahaşveroş a invitat-o pe împărăteasa Vasti, soţia sa, să iasă
în faţa oaspeţilor şi să arate frumuseţea ei tuturor. Cred că vă daţi
seama ce i-a cerut împăratul!
Împărăteasa a refuzat cererea împăratului, riscând să mai fie
împărăteasă. Aceasta a produs o mare supărare până acolo, încât
Vasti n-a mai fost regină. Atunci împăratul a pus în toate ţinuturile
dregători care să strângă în capitala Susa fetele fecioare cele mai
frumoase, pentru ca el să-şi aleagă o nouă împărăteasă. Era examen
de frumuseţe. Cine va fi Miss, va fi împărăteasa. Probabil că fiecare
fată s-a îmbrăcat cu tot ce avea mai frumos şi şi-a dat cu cele mai
frumos mirositoare parfumuri, care să îl atragă pe împărat. Fiecare
poate dorea să ajungă împărăteasă, însă cineva stabilise deja cine va
fi împărăteasa.
Hadasa sau Estera, o copilă dintre evrei, rămasă orfană, era
crescută de verişorul ei Mardoheu. Fetiţa aceasta a primit o educaţie
aleasă de la Mardoheu care se temea de Dumnezeu.
Printre fetele frumoase care au fost aduse acolo era şi Estera
verişoara lui Mardoheu evreul. Prin faţa împăratului, trece rând pe
rând fiecare domnişoară. Care va fi plăcută lui Ahaşveroş?
Dumnezeu care cunoaşte viitorul şi care se foloseşte de oameni în
lucrarea Sa, face ca Estera să capete trecere înaintea împăratului şi
~512~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
împăratul o alege de soţie. Estera va fi împărăteasă. Ea nu şi-a făcut

cunoscute naşterea şi nici poporul.
Trebuie să ştiţi că împăratul avea harem la curtea sa. El avea
multe femei, dar numai una era împărăteasă. Din pricina multelor
femei, Estera nu era permanent cu împăratul, ci numai atunci când o
chema, se ducea la el. „În fiecare zi, Mardoheu se ducea şi venea
înaintea curţii casei femeilor, ca să afle cum îi merge Esterei şi ce se
face cu ea” (Estera 2:11).
În timp ce şedea la poarta împăratului, Mardoheu descoperă că
Bigtan şi Tereş, doi fameni ai împăratului, păzitori ai pragului, au
făcut planul să-l lovească pe împărat. Mardoheu a spus Esterei, iar ea
a spus împăratului, din partea lui Mardoheu. Cercetările au
descoperit că lucrurile erau adevărate şi cei doi fameni au fost
spânzuraţi. Lucrul acesta a fost scris în cartea Cronicilor, în faţa
împăratului, pentru că era ceva extraordinar.
Pe vremea aceea, Haman Agaghitul ajunge prim-ministru. Toţi
slujitorii împăratului, care stăteau la poartă, se plecau pe genunchi şi
i se închinau, căci aşa poruncise împăratul. Mardoheu era zilnic la
poarta împăratului, dar nu se pleca în genunchi şi nu i se închina. Era
numai normal să nu i se închine, deoarece atât Haman, cât şi
împăratul nu erau Dumnezeu, pentru ca să aibă pretenţia şi dreptul să
li se închine oamenii.
Nu contează cine eşti sau ce funcţie ai. Trebuie să ştii că nu ai
dreptul să ceri închinare. Dacă te ridici aşa de sus, de fapt, vrei să iei
locul lui Dumnezeu, şi trebuie să ştii că vei avea de-a face cu El.
Acela care ia locul lui Dumnezeu va fi pedepsit. Totuşi, problema
închinării este o chestiune cu care, conştient sau inconştient, se
confruntă fiecare om. În întreaga viaţă şi prin tot ceea ce face, omul
se închină Diavolului sau lui Dumnezeu.
Mardoheu ştie că se expune unui pericol, pentru că nu i se
închină marelui om. „Şi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta
împăratului, au zis lui Mardoheu: ’Pentru ce calci porunca
împăratului?’” (adică, de ce nu se închină lui Haman).
„Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu-i
asculta, i-au spus lui Haman ca să vadă dacă Mardoheu are să se ţină
de hotărârea lui; căci el spusese că este iudeu. Şi Haman a văzut că
Mardoheu nu-şi pleca genunchiul şi nu se închină înaintea lui. S-a
umplut de mânie; dar a crezut prea puţin pentru el să pună mâna
~513~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, şi

a vrut să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toţi iudeii care se
aflau în toată împărăţia lui Ahaşveroş” (Estera 3:3-6).
De-acum, Mardoheu vede că Haman e nemulţumit, se simte
stânjenit, jenat, dispreţuit, când toţi i se închină, iar el nu. Dacă erau
cel puţin doar ei doi, mai era cum mai era. Dar să fii la poarta
împăratului şi să nu-l respecţi pe prim-ministru în faţa tuturor!..
Aceasta însă era problema lui Mardoheu.
Haman nu mai suportă, ci merge la împărat. „Atunci Haman a
zis împăratului Ahaşveroş: ’În toate ţinuturile împărăţiei tale este
risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale
tuturor popoarelor şi nu ţine legile împăratului. Nu este în folosul
împăratului să-l lase liniştit”’ (Estera 3:8).
După această descriere urâtă a poporului iudeu, cere ca să-i dea
în mâini pe toţi iudeii din toată împărăţia, punând în visteria
împăratului zece mii de talanţi de argint, ceea ce este echivalentul la
aproximativ 400.000 de kilograme de argint. Împăratul i-a împlinit
dorinţa, fără să-i primească argintul.
S-a stabilit, printr-un decret de moarte, ca toţi iudeii să dispară
într-o singură zi, pentru că au legi deosebite faţă de toate popoarele şi
nu ţin cont de legile împăratului.
Evreii păzeau orice lege a împărăţiei şi erau sus-puşi. Afirmaţia
lui Haman era o minciună. Aici era vorba de închinare, nu de legile
împărăţiei. Nicio împărăţie nu trebuie să se amestece în problema
închinării. Evreii ţineau Sabatul ca zi de odihnă şi se închinau doar
lui Dumnezeu.
Acelaşi gând va fi exprimat şi în viitorul apropiat, când va fi dat
decretul de moarte pentru cei ce vor păzi Sabatul ca zi de odihnă,
rămânând deosebiţi de restul lumii. Şi, ca să fiţi şi mai convinşi de
cele ce vă spun, pot să vă aduc cel puţin un argument.
Cineva care a urmărit atent ştirile, mi-a spus că, după
evenimentele din 11 septembrie 2001, George Bush a dat un
avertisment lumii întregi. El a zis astfel: ,,Cine nu se va supune
legilor internaţionale va pieri”. Nu sună aceasta a decret de moarte
pentru cei ce vor rămâne deosebiţi de lume, având legi deosebite?
Ce s-a întâmplat şi cum s-a întâmplat pe vremea Esterei, la fel se va
întâmpla şi în viitorul apropiat, dar şi cu acelaşi rezultat, pentru
poporul lui Dumnezeu.
~514~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Pentru poporul Israel a fost aruncat sorţul ca să se stabilească

ziua când aveau să fie nimiciţi. Cum s-ar spune azi, sorţul a fost
aruncat în luna ianuarie şi s-a stabilit ca 13 decembrie să fie ziua
morţii. Peste 11 luni, într-o singură zi, urmau să fie omorâţi toţi
iudeii şi să se şteargă un popor de pe faţa pământul. La fel va fi şi
mâine. Se va stabili o zi în care să fie omorâţi toţi cei ce constituie
poporul lui Dumnezeu.
,,Au fost trimise scrisori prin alergători în toate ţinuturile
împăratului, ca să nimicească, să omoare, să piardă pe toţi iudeii,
tineri şi bătrâni, prunci şi femei, şi anume într-o singură zi, în ziua a
treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, şi să li se
prade averile” (Estera 3:13).
În tot ţinutul împărăţiei lui Ahaşveroş a ajuns vestea că, pe data
de 13 a lunii Adar, toţi oamenii care nu fac parte dintre iudei să fie
înarmaţi şi să sară asupra evreilor. Nu trebuia să scape cu viaţă
niciunul.
Vestea aceasta producea groază printre iudei. Mardoheu, care
era în capitala Susa, a fost printre primii care a experimentat groaza
acestui decret. „Şi-a sfâşiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac şi şi-a
presărat cenuşă pe cap, apoi s-a dus în mijlocul cetăţii, scoţând cu
putere strigăte amare” (Estera 4:1). După aceea, s-a dus la poarta
împăratului unde nu era voie îmbrăcat în sac şi cenuşă. Estera nu ştia
nimic de decretul de moarte al evreilor şi nici de cum era îmbrăcat
Mardoheu, dar slujnicele ei care ştiau cine e Mardoheu pentru Estera,
i-au spus ce au văzut şi ce au auzit şi împărăteasa a rămas îngrozită.
A trimis pe Hatac, unul dintre famenii care erau în slujba ei, să-l
întrebe pe Mardoheu de unde vine nenorocirea asta.
Mardoheu povesteşte despre decretul de moarte şi trimite pe
Hatac la Estera cu cererea ca să se ducă la împărat şi să intervină
pentru evrei.
Estera a trimis din nou pe Hatac la Mardoheu să-i amintească de
legea cunoscută de tot poporul, care pedepseşte cu moartea pe
oricine merge la împărat fără să fie chemat. Numai acela căruia
împăratul îi întinde toiagul ca semn al acceptării este lăsat cu viaţă.
Şi i-a mai spus că împăratul n-a chemat-o la el de treizeci de zile.
Mardoheu a trimis următorul răspuns Esterei: „Să nu-ţi închipui
că numai tu vei scăpa dintre toţi iudeii, pentru că eşti în casa
împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni
~515~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
din altă parte pentru iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine
ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” (Estera
4:13,14).
Estera trimite din nou pe Hatac ca să-i spună lui Mardoheu să-i
strângă pe toţi iudeii din capitala Susa şi să postească trei zile, fără
să mănânce nici ziua, nici noaptea, şi ea va posti cu slujnicele ei. Iar
după cele trei zile, indiferent ce se va întâmpla, va merge la împărat.
Au urmat trei zile de post negru, în care s-au rugat lui
Dumnezeu să intervină şi să facă pe Estera să capete trecere în faţa
împăratului, pentru salvarea poporului iudeu. Cele trei zile de post
au trecut şi Estera merge la împărat.
Cu toate că împăratul nu aştepta pe nimeni să vină la el, deodată
în curte apare cineva neinvitat şi garda e gata de intervenţie.
Împăratul însă vede pe împărăteasă şi inima i se bucură de
neaşteptata ei vizită. Biblia spune: ,,Când a văzut împăratul pe
împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea
lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc, pe care-l ţinea în
mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful toiagului. Împăratul i-a zis:
’Ce ai tu, împărăteasă Estera şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate
din împărăţie îţi voi da.’ Estera a răspuns: ’Dacă împăratul găseşte cu
cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am
pregătit’” (Estera 5:2-4).
Trecuseră 33 de zile de când împăratul n-o văzuse pe Estera şi
probabil, mustrat de uitarea lui faţă de ea, şi apoi ca să-şi spele
păcatul neatenţiei, îi face o ofertă prin care Estera poate cere
împăratului orice, până la jumătate din împărăţie. El a privit
îndrăzneala ei de a veni nechemată la el ca un act de mare curaj, ce
dovedea că îl iubea nespus, dar, în acelaşi timp, cred că a văzut pe
faţa Esterei şi o tristeţe. Estera nu cere avere de la împărat, ci ea a
răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu
Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.” Şi împăratul a zis:
„Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera”. Când a
auzit Haman că este singurul invitat al Esterei afară de împărat, mare
i-a fost bucuria. Invitaţia aceasta i s-a părut ca cea mai mare onoare.
„Împăratul s-a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera”
(Estera 5:4,5).
Împăratul a simţit că Estera nu i-a spus şi nu i-a cerut ceea ce
dorea şi de aceea, în camera de ospăţ, o întreabă din nou: „Care este
~516~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere

jumătate din împărăţie o vei căpăta” (versetul 6).
Estera a răspuns: ’Iată ce cer şi ce doresc. Dacă am căpătat
trecere înaintea împăratului şi dacă găseşte cu cale împăratul, să-mi
împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu
Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mâine voi da răspuns
împăratului după porunca lui.’
Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţumită. Dar,
când a văzut la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula,
nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui
Mardoheu. A ştiut totuşi să se stăpânească şi s-a dus acasă. Apoi a
trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş. Haman le-a
vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi,
despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie şi despre
locul pe care i-l dăduse mai presus de căpeteniile şi slujitorii
împăratului. Şi a adăugat: ’Eu sunt chiar singurul pe care împărăteasa
Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi
sunt poftit şi mâine la ea cu împăratul. Dar toate acestea n-au niciun
preţ pentru mine, câtă vreme îl voi vedea pe Mardoheu, iudeul acela,
şezând la poarta împăratului’. Nevastă-sa Zereş şi toţi prietenii lui
i-au zis: ’Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi
şi mâine dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat.
Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul. ’Părerea aceasta a plăcut
lui Haman şi a pus să pregătească spânzurătoarea” (Estera 5:7-14).
În seara aceea, împăratul a mers la culcare, dar pentru că Estera
nu i-a spus care este cererea ei, n-a putut să doarmă. Probabil că şi-a
zis: „Oare ce o tulbură pe împărăteasă?! De ce nu spune ce vrea şi
mă chinuie aşa?” Şi pentru că somnul nu s-a lipit de el, „a poruncit
să-i aducă lângă el cartea aducerilor-aminte, Cronicile. Le-au citit
înaintea împăratului şi s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu
privire la Bigtan şi Tereş, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii
pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahaşveroş.
Împăratul a zis: „Ce cinste şi mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru
aceasta?” „Nu i s-a făcut nimic”, au răspuns cei ce slujeau
împăratului” (Estera 6:1-3). Atunci a descoperit cât a fost de neatent
cu omul care îi salvase viaţa. Sigur că şi-a reproşat faptul că a fost
nerecunoscător faţă de Mardoheu şi şi-a propus să-l cinstească
imediat ce va sosi dimineaţa.
~517~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
Dimineaţa, împăratul nerăbdător abia aştepta să sosească

Haman. Îndată apare Haman plin de bucurie şi pregătit să-i ceară
împăratului pe Mardoheu să-l spânzure, ca apoi să meargă la ospăţ
plin de bucurie, dar şi fericit că a scăpat de omul care nu i se închina.
Însă până să vorbească Haman, împăratul întreabă: „Ce trebuie făcut
pentru un om, pe care vrea să-l cinstească împăratul?” Haman şi-a zis
în sine: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să-l
cinstească?” Şi Haman a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea
împăratul să-l cinstească, trebuie să i se aducă haina împărătească,
aceea cu care se îmbracă împăratul, şi calul pe care călăreşte
împăratul şi să i se pună cununa împărătească pe cap. Să se dea haina
şi calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să
îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească
împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetăţii, şi să
se strige înaintea lui: ’Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l
cinstească!’” (Estera 6:6-9).
Numai că împăratul nu avea de gând să-l cinstească pe el, ci i-a
spus ca el, care este cea mai de seamă căpetenie, să facă aşa cum a
spus, şi să nu lase nimic nefăcut, iudeului Mardoheu. Vă daţi seama
ce surpriză groaznică pentru Haman? O, dar vă rog, daţi-vă seama ce
surpriză şi pentru Mardoheu! Ieri, condamnat la moarte,
spânzurătoarea pregătită pentru ca în acea primă oră a dimineţii să fie
executat, şi în loc de toate acestea, să fie cinstit şi onorat de împărat!
Şi acum imaginaţi-vă ce faţă avea Haman şi cu câtă bucurie
mâna calul pe care era Mardoheu. Şi mai trebuie să strige în gura
mare: „Aşa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!”
A încheiat traseul, l-a lăsat pe Mardoheu şi „s-a dus în grabă
acasă, mâhnit şi cu capul acoperit. Haman a istorisit nevestei sale
Zereş şi tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Înţelepţii lui şi
nevastă-sa Zereş i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început
să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva
lui, ci vei cădea înaintea lui.
Pe când îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului şi au
luat îndată pe Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera” (Estera
6:12-14).
Cu siguranţă că famenii au văzut spânzurătoarea pe care o
pregătise Haman pentru Mardoheu, în curtea lui.
~518~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
În timpul ospăţului, împăratul care era cu sufletul la gură chinuit

de curiozitate, nerăbdare şi nelinişte, se ridică şi o întreabă din nou
pe Estera: „Care este cererea ta, împărăteasă Estera? Ea îţi va fi
împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei
căpăta.”
Împărăteasa Estera a răspuns: „Dacă am căpătat trecere înaintea
ta, împărate, şi dacă găseşte cu cale împăratul, dă-mi viaţa: iată
cererea mea; şi scapă pe poporul meu: iată dorinţa mea! Căci eu şi
poporul meu suntem vânduţi să fim nimiciţi, junghiaţi şi prăpădiţi.
Măcar dacă am fi vânduţi să fim robi şi roabe, aş tăcea, dar vrăjmaşul
n-ar putea să înlocuiască pierderea făcută împăratului.”
Împăratul Ahaşveroş a luat cuvântul şi a zis împărătesei Estera:
„Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?” Estera a
răspuns: „Apăsătorul, vrăjmaşul, este Haman, răul acesta!” Haman a
rămas îngrozit în faţa împăratului şi a împărătesei” (Estera 7:2-6).
„Turbat de mânie, împăratul a ieşit afară din sala de ospăţ şi s-a
dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa de
la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în
mintea împăratului.
Când s-a întors împăratul din grădina casei împărăteşti în odaia
ospăţului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era
Estera şi i-a zis: ‚Cum, să mai şi sileşti pe împărăteasă, la mine, în
casa împărătească?’ Cum au ieşit cuvintele acestea din gura
împăratului, i-au şi acoperit faţa lui Haman. Şi Harbona, unul dintre
fameni, a zis în faţa împăratului: ‚Iată, spânzurătoarea pregătită de
Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este
ridicată în casa lui Haman, la o înălţime de cincizeci de coţi’.
Împăratul a zis: ‚Haman să fie spânzurat pe ea!’ Şi au spânzurat pe
Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Şi
mânia împăratului s-a potolit” (Estera 7:7-10).
Mardoheu este de acum prim-ministru în locul lui Haman.
Dumnezeu zice: „Cine sapă groapa altuia cade el în ea, şi piatra se
întoarce peste cel ce o prăvăleşte” (Proverbe 26:27). Astfel scapă
Domnul pe cei ce sunt ai Lui.
Deşi Estera e mulţumită de reuşită, mai rămâne o problemă.
Ziua când iudeii trebuiau să fie ucişi urma să sosească şi toţi se
ridicau împotriva lor. Ea trebuia să ceară împăratului să anuleze
decretul lui Haman şi să scape poporul ei. Merge din nou la împărat
~519~
____________________________ Numărul 666 ____________________________
şi cere acest lucru plângând. Împăratul sigilează cu inelul lui decretul

scris de Estera în favoarea iudeilor şi apoi trimite alergătorii să
vestească în întreaga împărăţie să nu se atingă cineva de poporul
iudeu. Dacă cineva se va atinge, trebuie să piară. Şi în loc să piară
iudeii, au pierit cei ce voiau să le ia viaţa.
Exact la fel se va întâmpla cu cei ce vor rămâne de partea
Domnului. Tocmai atunci când vrăjmaşii se vor pregăti să ia viaţa
poporului lui Dumnezeu, „Domnul vine pe nori. Şi orice ochi Îl va
vedea, şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor
boci din pricina Lui!” (Apocalipsa 1:7).
În loc ca vrăjmaşii să-şi aducă la îndeplinire răutatea lor, ea va
cădea asupra capului lor. Atunci toţi preşedinţii de state vor şti
împotriva cui au luptat. „Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii
oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi
s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi
stâncilor: ’Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe
scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a
mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?’” (Apocalipsa 6:15,16).
Cei sortiţi la moarte de oamenii mari ai acestei lumi se vor
bucura când Îl vor vedea pe Domnul şi vor zice: „Iată, acesta este
Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta
este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne
bucurăm de mântuirea Lui” (Isaia 25:9).
Dragul meu prieten! Nu te teme! Domnul este cel ce ne-a
promis acestea. El ne va purta de grijă în chip minunat şi ne va duce
acasă. Primeşte-L acum şi pregăteşte-te să fii cu El. Domnul te
aşteaptă cu nerăbdare.
~520~
________________________ Un studiu despre morţi ________________________
UN STUDIU DESPRE MORŢI
Subiectul despre starea omului în moarte este unul dintre cele

mai interesante din Evanghelie. Cu toate că este neplăcut să te ocupi
de un aşa subiect, totuşi este extrem de important să cunoaştem
adevărul în privinţa aceasta. Dumnezeu a inspirat scriitorii Bibliei să
ne descopere ce este şi cum este în mormânt. Probabil aţi auzit, ca şi
mine, că se poate vorbi cu morţii. Că ei sunt printre noi, ne pot oferi
informaţii, că aud, văd şi au nevoi. Se spune că, după moarte, unii
merg în rai, alţii în iad. Poate fi crezul acesta un adevăr? Să fi
adeverit Dumnezeu aceste lucruri sau ele sunt născocirile diavolului?
Oare poate diavolul să inducă în eroare omenirea?
Să ştiţi că Satana va lucra cu toată puterea nelegiuirii şi va înşela
întreaga omenire, „dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi” (Matei
24:24). Cei care nu vor fi înşelaţi vor fi aceia care cunosc foarte bine
Evanghelia, cu toate principiile divine, şi sunt călăuziţi de Duhul
Sfânt. Aş vrea să vă spun că Lucifer este un maestru desăvârşit în
mânuirea Evangheliei în scopul său. Noi, oamenii, suntem nimic în
comparaţie cu el. El a fost în cer şi ştie tot adevărul, dar, fiind
vrăjmaşul lui Dumnezeu, denaturează orice adevăr. De aceea, dacă
eu nu cunosc adevărul lui Dumnezeu, Satan mă va rătăci.
Telefonul este un obiect care ne aduce informaţii bune sau mai
puţin bune, din diferite locuri de unde dorim. Studiul nostru începe
cu o întrebare: Cine răspunde la capătul celălalt al firului când
vorbim cu Locuinţa morţilor?
Sunt convins că aţi auzit de spiritism. Este „o doctrină şi
practică bazate pe credinţa posibilităţii de comunicare cu spiritele
celor morţi, (prin mijlocirea unui mediu spiritist)”.
Baza spiritismului este credinţa că omul mort, de fapt, nu este
mort – este vorba despre credinţa în nemurirea sufletului. Datorită
acestei credinţe s-a încercat să se vorbească cu cineva dintre morţi şi
~521~
se pare că s-a reuşit. Şi pentru că s-a reuşit, s-au primit informaţii

prin care s-a descoperit că morţii ştiu de toate, fac multe lucruri şi au
diferite nevoi etc. Crezul acesta a fost îmbrăţişat de majoritatea
oamenilor şi a făcut să se nască şi un cult al morţilor.
Dacă Biblia ar fi socotită singurul manual de religie, atunci
lucrurile ar lua o altă întorsătură. Eu cred că doar această carte este
baza adevăratei credinţe. Dacă vrei să fii omul lui Dumnezeu şi să ai
parte de mântuire, nu trebuie să accepţi nicio teorie ca fiind adevăr
dacă nu este aşa cum scrie în Biblie.
Pot afirma încă de la început că nu Biblia este sursa credinţei în
nemurirea sufletului. Nimic din ceea ce se spune despre conştienţa
morţilor nu este spus de Dumnezeu. El ne-a oferit sfaturi precise
pentru noi şi, dacă vrem să fim salvaţi, trebuie să le cunoaştem şi să
le trăim. În cartea prorocului Isaia, cuvântul Domnului spune: „Dacă
vi se zice însă: ’Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun
viitorul, care şoptesc şi bolborosesc’, răspundeţi: ’Nu va întreba oare
un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei
vii?’” (Isaia 8:19).
În aceste versete sunt aşezate în contrast două idei:
1. Ideea de a-i întreba „pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce
spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”; și
2. Ideea de a-L întreba pe Dumnezeu.
Din faptul că prima idee este în contrast cu a doua, se înţelege
că Dumnezeu nu are nicio legătură cu cei ce cheamă morţii, cu cei ce
se ocupă de a spune viitorul, care şoptesc şi bolborosesc. Tatăl
Ceresc nu-i recunoaşte ca fiind ai Lui. Printre ei, nu veţi găsi niciun
slujitor al lui Dumnezeu. Dacă sunt doar două forţe care conduc
pământul, înseamnă că aceştia cu care Dumnezeu nu are nicio
legătură sunt slujitorii diavolului, deoarece el este a doua forţă şi este
numit „dumnezeul veacului acestuia” (2Corinteni 4:4).
În continuare, Isaia descoperă şi secretul cunoaşterii slujitorilor
lui Dumnezeu. El zice: „La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor
vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia
8:20). Deci Dumnezeu îi recunoaşte ca slujitori ai Săi pe cei care
păzesc Cele Zece Porunci. Fie că vor predica Evanghelia, fie că vor
face minuni, adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu vor păzi Cele Zece
Porunci şi toate prevederile Cuvântului Său. Pe când cei care nu vor
respecta această Lege şi prevederile Cuvântului lui Dumnezeu, chiar
~522~
dacă pretind că-I slujesc lui Dumnezeu, nu sunt recunoscuţi de El ca

fiind ai Săi. Nu eu spun aceasta, ci aşa reiese din textele citate.
Cât priveşte vorbirea cu morţii, aceasta este o mare amăgire.
Sunt persoane care se duc la cei ce cheamă duhul morţilor, pentru a
vorbi cu cineva dintre morţi. Vrăjitorul sau vrăjitoarea aduce pe
cineva spunând că este cel dorit din Locuinţa morţilor şi oamenilor li
se pare într-adevăr că ei au vorbit cu acela. Ştiu ei cu cine au vorbit?
Nici mediul spiritist nu ştie. În Apocalipsa 16:14, se spune că „sunt
duhuri de draci care vor face semne nemaipomenite”.
Este extrem de periculos să te ocupi cu vreuna dintre ştiinţele
oculte, însă tot la fel de periculos este să te şi duci la persoane care se
ocupă cu aşa ceva pentru a primi informaţii sau pentru a face rău la
cineva. Îţi faci un rău extrem de mare ţie. Satana are un spectru
foarte larg şi o gamă variată de ştiinţe oculte. Sunt persoane care fac
vrăjitorii şi căsătoresc persoane. Despart soţi şi îi reunesc pe alţii în
căsătorie. Apoi meditaţia transcendentală, Yoga, chiromanţia,
ghicirea de orice fel, vrăjitoria, magia albă şi neagră, datul cu
ghiocul, cititul în stele, horoscopul, zodiacul şi multe altele sunt
ştiinţe oculte. În toate acestea, învăţătorul cel mare este Satana.
Acestea sunt ale lui. Se vor face minuni extraordinar de mari, şi vei
crede că Dumnezeu le-a făcut.
Astăzi se fac multe studii care par a fi de natură ştiinţifică, dar
care nu înseamnă altceva decât spiritism. Ce să mai vorbim de
medicina cu bioenergie, electromagnetism şi orice altceva de felul
acesta? Cei care lucrează cu aşa ceva spun că deţin puteri deosebite.
Unii chiar par să se nască cu aşa puteri. Însă mă întreb: Dacă
Dumnezeu i-a făcut pe toţi oamenii la fel, cum de unii sunt total
deosebiţi având puteri supranaturale? Oare nu este cazul să ne
întrebăm ce se întâmplă? Eu nu cred că există supraoameni. Toţi
oamenii sunt la fel. Niciun om nu s-a născut având puteri
supranaturale şi nimeni dintre noi nu va dobândi puteri deosebite
depăşind cadrul normal. Dacă cineva spune că are puteri
supranaturale, nu ştie ce spune. Nu el deţine vreo putere, ci o putere
din afara lui lucrează prin el, dând impresia că el face lucrurile acelea
deosebite. Dacă, privind la televizor, vezi pe cineva care le spune
celor din sală să adoarmă şi ei adorm, nu el i-a adormit, ci spiritele
demonice au făcut aceasta prin el. De fapt, fiind slujitorul Satanei,
acesta va lucra prin el, inspirându-l ce să zică şi ce să facă.
~523~
Persoanele care acceptă să fie la îndemâna diavolului sunt sub directa

influenţă a lui. Urmările se vor vedea mai curând sau mai târziu în
viaţa tuturor acelora care merg acolo. Pe mulţi spiritele i-au vizitat şi
acasă. Pentru a nu fi amăgit trebuie să cunoşti care este adevărul.
Evanghelia, cartea lui Dumnezeu, este în măsură să ne
descopere adevărul despre acest subiect. Ar trebui să acordăm un
interes deosebit Bibliei şi să-L rugăm pe Dumnezeu ca prin Duhul
Sfânt să ne ajute să înţelegem adevărurile ei. Numai Duhul Sfânt
poate să ne lumineze, să ne direcţioneze pe cale cea bună şi să
rămânem de partea lui Dumnezeu.
Pentru că mediile spiritiste conduc oamenii la dezastru,
determinându-i să-L părăsească pe Dumnezeu spre nenorocirea lor,
Dumnezeu a zis poporului Său înainte de a nimici popoarele din
Canaan şi de a lua ţara aceea în stăpânire: „Să nu fie la tine nimeni
care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă
meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de
vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă
duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci
oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului şi din
pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste
neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot numai de
Domnul, Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni
ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul,
Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:10-
14).
„Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască” (Exodul 22:18).
Dacă ai practicat ceva dintre lucrurile enumerate mai sus sau ai
fost la persoane care se ocupă cu aşa ceva, opreşte-te! Dumnezeu nu
ţine cont de vremurile de neştiinţă. El te iartă, dar îţi porunceşte
acum să te opreşti. Prin lucrurile acestea ai păcătuit împotriva lui
Dumnezeu, dar El te va ierta. Este un drum care duce la iad. Opreşte-
te! Dumnezeu ştie că practica acestor lucruri înseamnă depărtare de
El şi pierzare veşnică. Cei care se ocupă cu aşa ceva au un sfârşit
groaznic, dar şi cei care merg la astfel de persoane se vor depărta de
Dumnezeu şi vor merge la pierzare. Spiritismul va amăgi pe toţi cei
care nu cred şi nu ascultă de adevărul divin. Nu vă daţi seama câtă
importanţă ar trebui să puneţi pe acest subiect şi câtă silinţă ar trebui
să vă daţi să-l cunoaşteţi foarte, foarte bine.
~524~
Spiritiştii folosesc şi televizorul și internetul pentru a amăgi

lumea, începând de la reclame, desene animate, filme SF, filme
porno, iluzionism şi multe altele.
Revenim la ideea că se poate chema sau vorbi cu duhul unui
mort, care este baza spiritismului. Oare omul mort nu este mort?
Omul are cumva un suflet nemuritor sau este o amăgire? Este
imperios necesar să cunoaştem adevărul?
Dacă am dori să cunoaştem totul despre o maşină, cine ne poate
oferi toate datele despre ea? Cine o poate cunoaşte mai bine decât
constructorul? De la el afli totul despre ea. Pentru că lucrurile stau
aşa şi când este vorba să cunoaştem omul, oare nu trebuie să-L
întrebăm pe Acela care l-a făcut? Cine este mai în măsură să ştie
toate datele despre om afară de El?
Pentru a cunoaşte cum stau lucrurile, vom consulta Sfânta
Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a descoperi ce ne spune ea
în privinţa aceasta. Să mergem în Eden şi să vedem ce s-a întâmplat
în ziua a 6-a, când Dumnezeu l-a făcut pe om. „Domnul Dumnezeu a
făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă,
şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).
Ce înţelegeţi dumneavoastră atunci când Evanghelia spune că
Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului? Ce anume a făcut
din ţărâna pământului? Eu cred că a făcut capul, mâinile, picioarele
şi tot ce se vede în exterior la un om. Toate mădularele acestea sunt
făcute din pământ. Vă întreb: Credeţi că Dumnezeu a făcut şi
organele interne tot din pământ? Sigur că da. Creierul, ficatul,
plămânii, stomacul, venele, arterele etc. – toate sunt din pământ şi
sunt materie. După ce a făcut trupul în întregime, Biblia spune că „i-a
suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”.
Sau, mai bine zis, atunci când a fost unit cu suflarea de viaţă, trupul
s-a făcut viu.
Cei care au acceptat că omul, când moare, de fapt nu moare,
cred că Dumnezeu a pus în om un suflet viu. Biblia nu spune aşa.
Dacă Biblia ar fi spus că Dumnezeu a pus în om un suflet viu, ar fi
însemnat că omul a existat mai dinainte de a fi creat în Eden, adică
din veşnicie, fiind conştient, însă fără trup – probabil într-un fel în
care nu putea fi pipăit şi nici văzut. Iar în Eden, Domnul a făcut un
trup şi a pus în el sufletul acela, devenit vizibil. Biblia nu spune aşa.
Dumnezeu nu a pus în om un suflet viu. Ci după ce i-a modelat
~525~
trupul cu mâna lui măiastră, s-a apropiat de el şi i-a suflat în nări

suflare de viaţă. Aceasta înseamnă că Dumnezeu l-a conectat la
izvorul vieţii. I-a dat viaţă din viaţa Lui. Deci din unirea celor două,
rezultă fiinţa vie: Trup + suflare de viaţă = suflet viu.
Fenomenul creării omului a fost la fel ca şi al unui computer. Şi
fiindcă prototipul computerului este omul, hai să stabilim cum a fost
făcut el.
Mai întâi au fost făcute piesele şi asamblate pe o placă. A fost
făcut şi creierul care se numeşte Hard. Apoi a fost făcută o carcasă şi
piesele au fost aşezate acolo. În felul acesta, constructorul a făcut
computerul. Vă întreb însă: Credeţi că, după ce au fost asamblate
toate piesele şi aşezate în cutie, computerul a şi funcţionat? În niciun
caz. Mai trebuia ceva. El a trebuit racordat la priza electrică. Fără
curent nu se poate. După ce a fost racordat la curentul electric,
computerul a înmagazinat informaţii în creierul lui şi apoi a şi oferit
informaţii. Dar vă întreb: Curentul a adus creierul? Nu. Ci mai întâi
au fost creierul şi toate celelalte piese. Curentul a pus în funcţiune
toate piesele. Dacă însă se scoate de sub tensiune, computerul
rămâne o piesă moartă. El este dependent de curentul electric. Ai
curent, merge. Nu ai curent, nu ai computer.
În acelaşi fel a fost făcut şi omul. Dumnezeu l-a făcut pe om, a
pus în trupul lui toate piesele, inclusiv creierul, şi, după toate acestea,
omul nu era decât o statuie. Asemănându-l pe om cu computerul,
putem spune că era carcasa şi piesele. În momentul în care i-a suflat
în nări suflare de viaţă, au început să funcţioneze toate piesele.
Creierul, ficatul, inima, plămânii, celulele nervoase, venele, arterele,
ş.a.m.d. Şi creierul a început să primească şi să ofere informaţii. O
întrebare: Oare suflarea de viaţă a adus creierul? Nu. Ci el era. Însă
prin suflarea de viaţă, echivalenta curentului electric pentru
computer, creierul a început să funcţioneze.
Aşa cum computerul este dependent de curent, tot la fel şi omul
este dependent de suflarea de viaţă. Ai suflare de viaţă, exişti. Nu
mai ai suflare de viaţă, nu mai exişti.
Sediul gândirii noastre este creierul. Prin el şi cu ajutorul lui noi
putem vorbi, putem merge, putem cunoaşte toate nevoile noastre şi
toate funcţiile organismului sunt dirijate de el. Fără el nu putem
exista. Însă la rândul lui, are nevoie de inimă pentru a fi irigat cu
sânge, are nevoie de ceea ce produce ficatul, are nevoie de oxigenul
~526~
plămânilor şi apoi de multe alte organe ale corpului care să-l ajute să
funcţioneze. Dacă ar lipsi suflarea de viaţă, ar funcţiona creierul? Nu.
Dar, dacă n-ar fi trupul cu toate piesele, suflarea de viaţă ar avea vreo
valoare? Nu pot exista una fără cealaltă. Creierul este sediul gândirii
noastre, însă trebuie să mai ştim ceva foarte important. El nu este
ceva spiritual, ci este făcut din pământ şi este materie.
Ce se întâmplă când omul moare? Am avut ocazia, imediat după
Revoluţie, să călătoresc din întâmplare împreună cu o profesoară de
istorie şi filologie. Discuţia a fost iniţiată de dânsa, despre faptul că
morţii sunt conştienţi şi pot comunica cu cei vii. Spunea că, atunci
când omul moare, sufletul iese şi pleacă. De asemenea, susţinea că
s-au făcut experimente şi că ar fi fost aşezat un adult muribund pe un
cântar şi, când a murit, a scăzut greutatea corpului cu 36 g. Deducţia
este că acele 36 g sunt greutatea sufletului care a plecat în momentul
morţii. Mai spunea că şi cu un copil s-a făcut acelaşi experiment şi
tot 36 g a scăzut când a murit. Adică indiferent la ce vârstă ai fi,
sufletul are aceeaşi greutate.
Doamna profesoară era hotărâtă să le spună copiilor la şcoală că
se poate vorbi cu morţii, şi îl dădea exemplu pe Haşdeu care vorbea
cu fiica sa, Iulia, în fiecare zi în biroul lui. El o ucisese pe Iulia şi, cu
toate că putrezise în mormânt, totuşi Haşdeu vorbea cu ea în fiecare
zi. Am întrebat-o dacă a citit Biblia şi mi-a spus că n-a citit-o, dar că
sigur aşa scrie, şi anume, că morţii sunt conştienţi şi se poate vorbi
cu ei. Am contrazis-o spunându-i că nu este aşa şi când i-am adus
argumente din Biblia pe care o aveam cu mine, a renunţat la ideile de
mai înainte. Dumnezeu a zis: „Viaţa oricărui trup stă în sângele lui”
(Levitic 17:14).
Dacă facem autopsie unui mort, găsim toate organele interne în
el şi apoi, disecând venele, găsim şi sângele coagulat acolo. Dacă
viaţa stă în sânge şi sângele rămâne în om, unde este sufletul acela
care cântăreşte 36 g?
Mergeţi la întrerupătorul becului din camera dumneavoastră!
Becul este stins. Acum puneţi contactul! Becul s-a aprins. Ce anume
a făcut să se aprindă? Contactul cu electricitatea. Apăsaţi invers
întrerupătorul! Becul s-a stins. A plecat ceva din el? Nu. Ci s-a
întrerupt contactul cu electricitatea, şi lumina a dispărut. Deci nu se
poate lumină fără bec şi fără curent electric. Fără curent, becul este
mort. Fără bec, curentul nu poate lumina. În sensul acesta, niciunul
~527~
nu are valoare. Tot aşa este şi cu omul. Trupul fără suflare de viaţă
este mort. Suflare de viaţă fără trup nu există. Viaţa înseamnă unirea
acestor două elemente. Moartea înseamnă separarea lor, iar omul
dispare. Când în trup încetează suflarea de viaţă, trupul intră în
descompunere.
După ce omul a păcătuit, Dumnezeu i-a zis: „În sudoarea feţei
tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el
ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” (Geneza
3:19).
Spuneam despre creier că este sediul gândirii şi ştiinţei noastre.
O întrebare extrem de interesantă: Dacă, aşa cum am spus, creierul
este materie, adică este făcut din pământ, la fel ca întreg organismul
nostru, când omul moare şi creierul putrezeşte, unde mai este ştiinţa?
Răspunsul este unul singur: Nu mai există nimic. Orice informaţie
din el a dispărut. Dacă totuşi credem că mai rămâne ceva conştient
din om după moartea lui, şi acest ceva îl numim „suflet”, înseamnă
că sufletul acela este un fel de creier care are nevoie de un stomac
pentru a fi hrănit, are şi plămâni să poată fi oxigenat, are şi ficat care
să-i facă sânge, are şi inimă care să-i pulseze în el sânge, căci altfel
un creier nu poate exista. Dacă nu le are pe acestea, n-ai să vezi vreo
informaţie de la el.
Medicina spune că omul moare când creierul a murit. Dacă
creierul n-a murit, chiar dacă omul este inconştient, în comă şi pare
mort, omul se află în moarte clinică şi niciun medic nu va elibera un
certificat în care să scrie că a murit şi poate fi înhumat. Moartea
biologică apare când creierul a murit. Şi ce înseamnă a murit?
Un creier mort, înseamnă un creier care nu mai poate funcţiona.
Dar cu toate că omul în comă este viu, nu ştie nimic din ceea ce se
petrece în jurul lui şi nu simte durerea celor dragi. Gândindu-mă la
cei care cred că morţii, de fapt, nu sunt morţi, mă surprinde un lucru.
Potrivit cu credinţa în conştienţa morţilor, un om mort ştie multe şi
de toate, poţi vorbi cu el, însă un om care este în comă, adică încă
este viu, nu ştie nimic, nu te aude, nu te vede, nu poţi vorbi cu el. Nu
vi se pare că lucrurile sunt de-a dreptul pe dos? De ce nu ne bucurăm
atunci când cineva drag trece din starea de comă în nefiinţă? Dacă
atunci când era în comă nu ştia nimic, când moare nu-i aşa că ştie
toate lucrurile? Oare acesta nu trebuie să fie un motiv de bucurie?
Aşa ar trebui să fie dacă lucrurile ar fi într-adevăr aşa. Dar cu toate
~528~
că majoritatea oamenilor cred în conştienţa morţilor, nimeni nu se

bucură când cineva drag trece în nefiinţă. Lucrul acesta îmi spune
mie că ceea ce cred ei, este o minciună. Când unei persoane vii i se
pune o întrebare, de obicei răspunde prin cuvinte sau gesturi.
Întreabă ceva pe un mort din faţa ta şi vezi dacă te aude. Aşteaptă să
deschidă gura sau să facă vreun gest şi să-ţi răspundă. Nimeni dintre
cei vii nu mai aşteaptă vreun răspuns de la mortul din sicriu.
Reversul vieţii este moartea. Ea este lucrarea inversă creării. Omul
dispare în moarte şi este ca şi când nu ar fi existat niciodată. Totuşi
Evanghelia vorbeşte despre suflet. Însă descoperim că, atunci când
vorbeşte despre suflet, nu se referă nicidecum la ceva care poate fi
separat de trup, care poate trăi după moartea omului, la suflete ale
unor oameni decedaţi, dar care mai vin pe acasă sau mai mănâncă şi
cu care să poţi vorbi. Să luăm aminte ce anume numeşte Biblia
„suflet”.
Când i-au bătut pe madianiţi, copiii lui Israel au luat prinse de
război „treizeci şi două de mii de suflete, adică femei care nu
cunoscuseră împreunarea cu un bărbat” (Numeri 31:35). Aici se
spune că sufletele erau nişte persoane, nu ceva ce nu se vede şi care
are şi creier şi gură să vorbească, stomac şi poftă de mâncare. Aşa
ceva nu există. Ci fiinţele vii pot gândi, mânca, vorbi, pot păcătui
ş.a.m.d.
O altă referinţă biblică din care putem înţelege ce înseamnă
suflet este în Ezechiel 18:4, unde se spune: „Sufletul care păcătuieşte
acela va muri.” De asemenea Iacob 4:4 zice: „Suflete preacurvare!
Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine
vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.”
„Sufletul” despre care vorbesc şi aceste versete, este o persoană
ca oricare dintre noi. În niciun caz nu se referă la vreun spirit sau la
vreun creier care a putrezit, şi totuşi poate vorbi, auzi şi poate
răspunde dacă este întrebat. Sunt foarte multe referinţe biblice care
vorbesc de suflete, însă nu poţi înţelege de acolo că sunt altceva
decât persoane ca mine şi ca tine.
Pentru că versetele vorbesc de suflete care păcătuiesc, întreb:
Poate păcătui un mort? Scrie undeva că Dumnezeu va cere socoteală
morţilor de ceea ce au vorbit şi făcut în timpul şederii lor în
mormânt? Mergeţi la un decedat şi loviţi-l sau jigniţi-l şi vedeţi dacă
vă va răspunde. Cum adică? Înainte de înmormântare nu reacţionează
~529~
la nimic din ceea ce se face lângă el, iar după ce este îngropat începe
să reacţioneze? În niciun caz. Versetele nu se referă la morţi şi nu pe
ei îi numeşte „suflete”, ci pe cei vii.
Este surprinzător faptul că, în Evanghelie, există şi un verset
care pare în contradicţie cu ceea ce am prezentat până acum. El se
găseşte în 1 Tesaloniceni 5:23 şi spune: ,,Dumnezeul păcii să vă
sfinţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi
trupul vostru…”
Poate, ajungând aici, veţi crede că eu n-am spus adevărul. Dacă
până acum am arătat că omul este compus din două părţi, şi anume
din trup şi suflare de viaţă din care rezultă suflet viu, aici apare că e
compus din trei părţi: duh, suflet şi trup. Cum e asta?
Când vorbeşte despre un duh care trebuie sfinţit, Pavel se referă
la gândirea noastră. Dacă gândurile noastre nu sunt curate, cum vor fi
faptele noastre? Curate sau murdare? Murdare. De aceea Pavel spune
că duhul nostru – gândirea noastră – trebuie să fie sfinţită.
În Efeseni, ne descoperă mai clar că duhul la care se referă este
gândirea noastră. El zice: „Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”
(Efeseni 4:23). Înnoirea în duhul minţii se referă la o gândire nouă,
duhovnicească. Deci este clar că la gândire se referă când vorbeşte de
sfinţirea duhului. Dar cum este sufletul la care face referire?
Sufletul la care se referă Pavel aici, este partea emoţională din
om. Acum înţelegem că omul are trei componente legate
indispensabil una de alta. Sufletul, sau partea emoţională, înseamnă:
pasiunile, dorinţele, plăcerile noastre. Şi acestea trebuie sfinţite.
Aţi auzit de maniaci? Persoane cărora le place să chinuiască
alte persoane şi să le omoare printr-un act de cruzime? Aceasta este o
plăcere pentru ei. Până acolo ajunge omul încât are plăcere de orice
rău. Dar fiecare dintre noi are diferite plăceri, chiar dacă nu aşa de
rele. De exemplu, îţi place să mergi la discotecă să te distrezi
dansând. Această plăcere este incompatibilă slujirii lui Dumnezeu.
Trebuie să renunţi la ea dacă vrei să fii cu adevărat copilul lui
Dumnezeu. Sau ai plăcere să mergi la spectacole, unde nici pe
departe nu poate fi prezent Dumnezeu. Sau îţi place să priveşti
lucruri păcătoase. Mai poţi avea plăcerea să bagi ceartă între diferite
persoane. Şi această faptă este rea. Te pasionează muzica rock ori îţi
plac manelele sau orice muzică ce te conduce la plăceri senzuale. Te
pasionează diferite filme de scandal, desfrâu, filme de groază etc.
~530~
Prin acestea, sufletul tău este murdărit şi de aceea Pavel spune că

trebuie sfinţit. Adică, să renunţi la plăcerile şi dorinţele păcătoase.
Nu poţi sluji lui Dumnezeu, şi să-ţi împlineşti şi astfel de plăceri.
Cred că aţi înţeles ce vrea să spună Pavel când se referă la
sfinţirea duhului şi a sufletului. Acum întrebaţi-vă dacă plăcerile şi
dorinţele dumneavoastră sunt sau nu bune. Dacă ele vă conduc la
Dumnezeu sunt bune, dacă nu, sunt rele. Trebuiesc sfinţite.
Să vorbim şi despre sfinţirea trupului. Şi aici este destul de lucru
pentru omul care vrea să fie mântuit. Dacă îţi place să bei alcool, că
cere trupul şi însetează gura, această plăcere te va duce la dezastru.
Sfinţirea unei astfel de plăceri înseamnă, de fapt, renunţare la ea. Sau
ai plăcere să consumi alimente pe care Dumnezeu nu vrea să le
consumi. Nu vei putea ajunge mântuit dacă nu renunţi la a-i da
trupului ceea ce nu vrea Dumnezeu.
O altă plăcere este desfrâul. Aceasta este o plăcere care nu
trebuie tolerată deoarece îl duce pe om la pierzare veşnică. „Nu ştiţi
că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă
înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici
preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii” (1 Corinteni 6:9). „Afară
sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine
iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (Apocalipsa 22:15).
Aş vrea să vă spun cum se lucrează în fiinţa umană, dându-vă
câteva exemple. Am să încep cu o plăcere trupească. Atunci când
stomacul cere un aliment care îţi place, dar care este interzis de
Dumnezeu, lucrul acesta se apreciază a fi o ispită, care te cheamă la a
păcătui împotriva Domnului. Stomacul trimite la creier informaţia
despre ceea ce-i place şi-i cere aprobarea satisfacerii plăcerii aceleia.
Dacă duhul minţii este sfinţit, creierul va refuza pofta stomacului şi
omul nu va păcătui. Dacă duhul nu este sfinţit, el nu va putea refuza
plăcerea stomacului, chiar dacă acel aliment face rău. Nu se ţine
seamă de faptul că este păcat. Aşa se întâmplă când trupul cere
alcool, cafea, tutun, adulter etc. Toate acestea sunt plăcerile trupului
şi mai sunt multe altele de felul acesta. Trupul apelează la creier să-i
satisfacă plăcerile acestea. Dacă este sfinţită, gândirea noastră nu va
accepta niciuna dintre ele. Dacă nu va fi sfinţită, va aproba orice.
Vreau să aduc în atenţie şi o plăcere emoţională. Ceva ce ţine de
suflet. De exemplu ai citit o reclamă însoţită şi de o invitaţie la un
spectacol, unde te poţi distra în prezenţa unui hipnotizator. Deodată
~531~
apare dorinţa de a participa la acel spectacol. În cazul acesta sufletul

apelează la duhul minţii şi, dacă mintea este sfinţită, nu va accepta o
aşa distracţie cutremurător de periculoasă. Dacă nu este sfinţită, vei
merge neţinând cont de pericolul distracţiei. Pot fi multe alte
exemple.
Noi suntem conduşi ori de Dumnezeu, ori de diavolul, adică de
unul dintre cei doi stăpâni. De acela pe care l-am ales. A fi sfinţit
înseamnă să fii condus de Dumnezeu. A nu fi sfinţit înseamnă să fii
condus de diavolul. Când eşti condus de Dumnezeu, trupul nu mai
cere atâtea lucruri care sunt păcătoase, iar sufletul nu mai are plăceri
şi dorinţe care nu sunt după voia Domnului. Când este ocupată de
Duhul lui Dumnezeu, mintea educă trupul şi sufletul şi astfel devin
sfinţite. Şi chiar dacă plăceri şi dorinţe păcătoase bat la uşa inimii
tale, vei fi capabil să le respingi. Dacă mintea va fi ocupată de Satan,
nu numai că ea va accepta orice dorinţă şi plăcere pentru trup şi
suflet, dar va aţâţa patimile şi poftele rele din om şi-l va conduce la
pieire. Ne aparţine alegerea de cine vrem să ascultăm şi de cine vrem
să fim conduşi.
Cu toate că în 1 Tesaloniceni 5:23 se vorbeşte de trei
componente ale omului, acestea nu pot fi despărţite. Ele vor lucra
împreună. Omul nu poate fi împărţit, ci el este o unitate şi toate
aceste trei elemente la un loc fac să existe omul. Atunci când creierul
primeşte o veste bună, tot corpul tresaltă de bucurie. Atunci când
primeşte una neplăcută, tot corpul intră într-o criză; adică este
inundat de tristeţe. Deci cât timp trăim în lumea asta, auzim, vedem,
gândim, acţionăm. Dar când trecem în nefiinţă, toate încetează a mai
exista. Acesta este adevărul spus de Dumnezeu.
Mai există un alt pericol mai mare ce decurge din credinţa în
nemurirea sufletului, şi anume: majoritatea oamenilor amână
pregătirea pentru cer, refuzând să se întoarcă la Dumnezeu cât
trăiesc, crezând că, atunci când vor fi în sicriu sau în mormânt,
preotul se va ruga lui Dumnezeu să-i ierte. Apoi, cei dragi vor plăti
vamele şi vor putea să treacă în rai. Chiar aşa să fie? Eu nu cred. În
Biblie n-am găsit aşa ceva. Ca să ajungi în rai, trebuie să umbli cu
Dumnezeu în viaţa aceasta, făcând voia Sa, apoi la venirea Domnului
a doua oară, vei învia dacă vei fi decedat şi vei fi luat în rai. Biblia,
Cuvântul lui Dumnezeu care prezintă un adevăr absolut, spune
~532~
despre morţi: „Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi
cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?” (Psalmi 6:5).
Mortul nu-şi va mai aduce aminte de Dumnezeu, nu va mai şti
dacă trebuie să ajungă în rai sau în iad, nu va şti că trebuie să se
pocăiască de păcat şi nu va mai avea niciun folos din ceea ce se face
pentru el din partea celor vii. Tocmai pentru că în mormânt nimeni
nu-şi va mai putea schimba destinul ales, Domnul ne invită pe fiecare
zicând: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale,
până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice:
’Nu găsesc nicio plăcere în ei’; până nu se întunecă soarele şi lumina,
luna şi stelele şi până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu
încep să tremure paznicii casei (mâinile) şi să se încovoaie cele tari
(picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au
împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); până
nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), când uruitul morii
slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se
aude înăbuşit, te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu
înfloreşte migdalul cu peri albi şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-
ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică şi bocitorii
cutreieră uliţele; până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă
vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică
roata de la fântână; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost,
şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul
12:1-7).
Când le-a spus ucenicilor să meargă să predice Evanghelia,
Domnul le-a dat un însemn spunându-le: „Cine va crede şi se va
boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu
16:16). Deci ca să fii mântuit, trebuie împlinite două condiţii: să
crezi în Domnul Isus şi să te botezi. Dacă eşti mort, mai poţi crede şi
te mai poţi boteza? Mântuirea depinde de atitudinea pe care o avem
când suntem în viaţă. Dumnezeu vrea să ne întoarcem la El până nu
va fi prea târziu. Până nu se rupe funia, adică nu încetează viaţa.
Când se va rupe funia, „cine te va mai lăuda pe Tine, Doamne?”
„Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu
nimic şi nu mai au nicio răsplată fiindcă până şi pomenirea li se
uită.” Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi
niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce
găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa
~533~
morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici
ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9:5,6,10).
Deci este foarte clar că omul este inconştient în moarte.
Dumnezeu ne descoperă aceasta pentru ca să nu fim amăgiţi. Pe cine
credem: pe cei ce spun că omul este conştient în moarte sau pe
Dumnezeu? Aici este spus încă o dată că moartea este trecerea în
inexistenţă. Omul mort nu ştie nimic şi nu poate face nimic, cum nici
animalele moarte nu mai ştiu nimic şi nu mai pot face nimic.
Când a fost pe acest pământ, Domnul Şi-a făcut un prieten, pe
nume Lazăr, din Betania. În casa lui Lazăr Se simţea într-o plăcută
părtăşie. Cele două surori ale lui, Maria şi Marta, erau foarte
ospitaliere. Aici găsea odihnă şi un loc unde să-Şi plece capul.
Domnul îi iubea pe cei trei fraţi şi de asemenea şi ei Îl iubeau pe El.
Cât timp Isus Mântuitorul îi vizita, ei se simţeau în siguranţă. Se pare
că a fost un timp când Domnul n-a mai trecut pe la ei şi, în această
perioadă, Lazăr s-a îmbolnăvit. Boala lui n-a fost trecătoare. Văzând
că va muri, surorile au trimis la Isus să-I spună: „’Doamne, iată că
acela pe care-l iubeşti, este bolnav.’ Dar Isus, când a auzit vestea
aceasta, a zis: ’Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui
Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.’ Şi
Isus iubea pe Marta şi pe sora ei, şi pe Lazăr. Deci, când a auzit că
Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; şi în
urmă, a zis ucenicilor: ’Haidem să ne întoarcem în Iudeea.’ (…)
Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte. Marta a zis lui Isus:
’Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum,
ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.’ Isus a
zis: ’Unde l-aţi pus? ’ ’Doamne ’, I-au răspuns ei, ’vino şi vezi”
(Ioan 11:3-8.20-22,34).
Se îndreaptă spre mormântul în care era aşezat Lazăr, mort de
patru zile. Ajungând acolo, Isus vede o piatră la gura mormântului şi
porunceşte să fie dată la o parte. Piatra este dată la o parte, şi Isus
strigă: „Lazăre, vino afară!” Şi Lazăr a înviat.
Sunt mulţi astăzi care nu cred că Domnul a înviat morţi, însă
Isus este învierea şi viaţa.
Domnul i-a zis: „Lazăre! Vino afară!” Şi Biblia spune că Lazăr
a ieşit înfăşurat într-un cearşaf şi s-a bucurat de viaţă în continuare.
Acolo au fost multe persoane. Ucenicii au fost prezenţi şi, printre ei,
~534~
a fost şi autorul cărţii din care relatez povestirea. Ioan, fiind un

martor ocular, nu poate fi contestat.
Conform crezului unor biserici, cei credincioşi, la moarte, merg
în rai, iar cei necredincioşi merg în iad. Lazăr a fost prieten cu
Domnul şi, după ce a murit, trebuie să fi fost în rai. Pentru a şti dacă
omul este conştient în moarte, să îl întrebăm acum pe Lazăr unde a
fost în cele patru zile şi ce a făcut. „Lazăre, ai fost în rai sau în iad şi
cum era acolo?” Lazăr însă nu răspunde nimic. Nici că a fost în rai,
nici că a fost în iad. Nici că a fost bine, nici că a fost rău. Aceasta
lasă să se înţeleagă faptul că în mormânt este tăcere: „Nu mai este
nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune.”
Dacă Lazăr, care era prieten cu Domnul, ar fi fost în rai, atunci
când l-a chemat la viaţă, Lazăr I-ar fi reproşat Domnului că a făcut
rău aducându-l iar în lumea aceasta, deoarece el se bucura în rai şi
scăpase de toate greutăţile acestei vieţi. Iar dacă ar fi fost în iad,
acolo unde se spune că oamenii sunt chinuiţi, Lazăr ar fi strigat de
bucurie şi I-ar fi mulţumit Domnului pentru că l-a scăpat, zicând:
„Doamne, bine că m-ai scos din iad. Acolo tare chinuit eram. Trebuia
să vii mai din timp.” El însă nu a zis nimic. Lazăr nu vorbeşte nimic
despre un rai unde să fi fost sau despre vreun iad, pentru că astăzi nu
există nici rai, nici iad.
Biblia vorbeşte de învierea morţilor, şi în mai multe locuri
găsim spus acest lucru, dar mă voi rezuma doar la un singur pasaj. În
1 Tesaloniceni se spune: „Iată, în adevăr, ce vă spuneam prin
Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea
Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi
Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui
Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în
Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi
împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi
astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:15-17).
Dacă într-adevăr oamenii credincioşi la moarte merg în rai, de
ce mai vorbeşte Domnul de învierea lor la a doua Sa venire, din
moment ce toţi sunt în rai? În niciun caz nu se mai poate vorbi de
înviere. Textele spun că, la venirea Mântuitorului, unii vor fi vii şi
acest lucru ar trebui să-i aşeze într-o poziţie favorabilă faţă de cei
morţi. Însă este spus categoric că nu o vor lua înaintea celor morţi,
fiindcă Domnul va chema la viaţă din morminte pe cei ce i-au fost
~535~
credincioşi, pentru ca nimeni să nu primească viaţa veşnică mai

înainte. Iar cei ce n-au ascultat de Domnul, vor învia la învierea
nedrepţilor.
Eu cred ce spune Biblia. Omul mort este aşezat în mormânt şi
aşteaptă învierea la vremea pe care şi-a ales-o. Dacă a fost prieten cu
Domnul, va învia la venirea Lui de a doua oară, iar dacă nu, va învia
după încă o mie de ani, după judecata nedrepţilor, pentru a fi aruncat
de-abia atunci în iazul de foc.
„Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii
pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel
12:2).
În continuare vom încerca să descoperim cum şi când a apărut
ideea că omul când moare, de fapt, nu moare. Pentru a primi
răspunsul la această întrebare, trebuie să mergem la origine.
După crearea omului şi aşezarea lui în Eden, omul a primit de la
Creator porunca să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi
răului, fiindcă rezultatul acestei acţiuni era moartea. După primirea
acestei porunci, Biblia ne descoperă ce s-a întâmplat. Un răufăcător,
care lucra împotriva lui Dumnezeu şi împotriva a tot ce era bine, a
apărut în grădină, aşezându-se în pomul oprit. Cuvântul spune că
„şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse
Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu
adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” (Geneza 3:1).
Aici ne este descoperit momentul ispitirii. Şarpele nu este o
fiinţă cu raţiune şi niciodată n-a putut vorbi. Ci el a fost un mediu de
care s-a folosit Satana. În spatele şarpelui era el, cel care a pus
întrebarea. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul
tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul
grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă
atingeţi de el, ca să nu muriţi” (Geneza 3:2,3).
Deci Creatorul a spus că, începând de la o simplă atingere până
la a consuma din pomul acela, omul îşi aducea singur moartea. Şi din
răspuns reiese că femeia a ştiut avertizarea divină şi consecinţa
neascultării. „Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri!”
(Geneza 3:4).
Aici apare contrastul. Dumnezeu, Constructorul, care ştia foarte
bine cum făcuse „maşina”, spune, „Veţi muri”, iar diavolul
~536~
spune: ,,Nu veţi muri.” Ba încă spune că omul mort ştie totul şi are şi
nevoi, la fel ca cei vii. Pe cine credeţi?
În mintea Evei s-au produs tot felul de gânduri. Privind fructul,
Eva şi-a zis: „Se pare că este o realizare mare să mănânci de aici
dacă, în felul acesta, poţi să ajungi ca Dumnezeu. Şi nici nu se poate
pune problema morţii, fiindcă Dumnezeu nu moare, iar noi suntem
făcuţi după chipul Lui.” Astfel necredinţa în cuvântul Domnului a
pătruns în inima femeii. Cu toate că în mintea ei alternau ambele
îndemnuri, a ales să asculte de cel rău, crezând că va ajunge ca
Dumnezeu, şi a consumat din fructul oprit. Slava care îmbrăcase
trupul omului şi care-l apăra împotriva morţii a dispărut. Aceasta
înseamnă să plăteşti. Noi nu suntem ca îngerii. Moartea se vede pe
faţa noastră. Îngerii sunt plini de viaţă, sănătoşi, îmbrăcaţi în slavă
pururea.
Omul a mâncat. Iar rezultatul? Nicidecum altul decât cel despre
care avertizase Dumnezeu mai înainte, şi anume moartea. Şi dacă
într-adevăr se face cum a zis Dumnezeu, cum poţi crede ce a zis
diavolul? Cui dai dreptate când susţii că omul, când moare, de fapt
nu moare? Nimănui altcuiva decât diavolului, fiindcă el a zis:
„Hotărât, că nu veţi muri!”
Tocmai de la credinţa că mortul aude, vede şi poate acţiona
pentru cei vii, s-a născut închinarea la sfinţi. Dacă Sfântul Petru n-a
murit, atunci mă închin lui, nu-i aşa? Altfel ce rost are să mă închin
unui mort, dacă el nu aude şi nu vede? Dacă fecioara Maria n-a
murit, mă închin ei. Dar Biblia spune că, dacă cineva nu este viu, nu
ştie nimic şi nu va avea parte de ceva care se face sub soare
(Eclesiastul 9:5). Trebuie readus la viaţă şi, până nu va fi trezit, nu va
beneficia de nimic, şi cu siguranţă că nici cei vii nu pot aştepta ceva
de la cei morţi.
Credinţa în conştienţa sufletului a dat naştere unui cult al
morţilor. Pe lângă faptul că unii oameni cred că sufletul morţilor
aude, vede, cunoaşte, se poate vorbi cu el, ei susţin şi ideea că are
nevoie de hrană şi îmbrăcăminte. Cu alte cuvinte aşa-zisul suflet al
celui decedat are urechi, ochi, gură, stomac, ficat etc.
Aş dori să întreb: „Pentru ce mâncăm noi, oamenii, în timpul
vieţii? Pentru a hrăni trupul. El are nevoie de hrană fizică. După ce
sunt introduse alimentele în stomac, ficatul separă ce e hrănitor din
ele şi oferă organismului. Tot la fel şi cu apa. Trupul are nevoie de
~537~
acest lichid. Şi chiar dacă ar fi să ne referim la alcool, cine bea nu

bea pentru aşa-zisul „suflet”, ci pentru trupul care cere lichide. Toate
acestea le folosea trupul. Dar când ai murit şi ai putrezit, unde mai e
sistemul de digestie, unde mai e ficatul, unde sunt rinichii, care se
ocupă cu lichidele? S-au decompus. Au dispărut. Şi dacă omul mort
a putrezit de ce ar fi nevoie de pomeni?
Să nu vă supăraţi pe mine, însă Dumnezeu nu numai că nu este
de acord cu pomenile făcute pentru morţi, dar şi condamnă astfel de
obiceiuri. În primul rând, e un ritual născocit de diavolul şi apoi
cheltuiala aceasta îl înrobeşte pe om. Pentru a face pomeni, trebuiesc
bani, pe care foarte multe familii nu-i au şi vor trebui să se
împrumute. În felul acesta se îndatorează şi cu greu mai pot plăti
datoria. După ce ajung criză, li se pare că Dumnezeu e rău cerând să
facă pomeni. Şi apoi, nu mai au nici timp şi nici dispoziţie să se
întoarcă la El ca să fie mântuiţi. Astfel diavolul a dat lovitura de
graţie. Oare Dumnezeu e vinovat? Nu. Ci cel ce ascultă ce cel rău.
Cred că aţi înţeles că pe ideea aceasta, născută de diavolul în
Eden, cum că omul are un suflet nemuritor şi este conştient şi după
moarte, s-a născut cultul morţilor. Şi este clar că acest cult este o
închinare adusă diavolului. În 1 Corinteni 10:19,20 se spune: „Deci
ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este
ceva? Dimpotrivă, eu zic că, ce jertfesc, Neamurile jertfesc dracilor,
şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în împărtăşire cu
dracii.”
Cultul morţilor este o idolatrie. Iar pomenile făcute morţilor sunt
o jertfă adusă dracilor. Versetul acesta este o dovadă că aceasta este
o lucrare născocită de cel rău, pentru a distruge lumea şi a o
îndepărta de Dumnezeu.
În cultul morţilor mai este şi obiceiul de a se aprinde lumânări
ca mortul să vadă. Păi cum să mai vadă? Referindu-ne la un om viu,
poate el să vadă cu ochii închişi? Şi dacă cel viu nu vede, cum poate
vedea mortul?
Am văzut persoane cărora le-a venit rău şi, cu toate că ochii le
erau deschişi, nu vedeau şi nici nu auzeau. Dar cu toate că nu erau
moarte, după ce şi-au revenit, acele persoane au fost întrebate dacă
ştiu ceva din ceea ce s-a întâmplat şi au spus că nu ştiu nimic. Cu atât
mai mult când creierul a murit, cum mai poate fi conştient omul
mort? Moartea este un somn adânc. Dacă îi arde casa, cel care
~538~
doarme nu va şti nimic. Dacă plânge cineva lângă el, de asemenea nu

ştie nimic. Şi orice s-ar întâmpla lângă el, nu va şti nimic dacă nu se
trezeşte. Aşa cum omul care doarme este rupt de tot ceea ce este în
jurul lui, cu mult mai mult omul mort.
Ideea că omul are un suflet care la moarte se desparte de trup şi
poate fi conştient – mănâncă din pomenile făcute de familie, se
îmbracă cu haine tot din cele date de pomană, bea apă şi comunică –
nu este de la Dumnezeu, ci toate acestea sunt născocirile diavolului.
Suflet ca entitate separată de trup nu există. Când suntem supăraţi,
zicem că ne este sufletul amărât. Aceasta este o stare emoţională,
afectivă, dar este din trup, nu separată. Se simte doar când omul este
în viaţă, şi în niciun caz după moarte.
„Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor de mult au şi pierit şi
niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.”
(Eclesiatul 5:6).
Ba mai mult decât atât, credinţa nebiblică spune că sufletele
unor morţi vin acasă, iar cei din familie le aud strigând pe la
fereastră. Strigătele acestora provoacă familiei temeri tare neplăcute.
Un astfel de suflet este numit strigoi. Se spune că aceasta se întâmplă
fiindcă, înainte de înhumare, nu i s-a înfipt un ac sau un fus în buric.
Dacă i se înfigea, probabil în „suflet”, murea şi nu mai venea acasă.
Potrivit concepţiei că, indiferent ce se întâmplă cu trupul,
sufletul trăieşte separat de trup şi nu este afectat, cum de are efect
asupra sufletului acul care este înfipt în trupul mortului, şi nu în
sufletul lui? Trupul, şi aşa fără ac şi fus înfipt în el, putrezeşte. Eu
văd aici un mare paradox. O mare contradicţie. Crezul acesta nu este
altceva decât o ocazie pentru spiritele rele ca să deranjeze familia cu
manifestări ciudate. Să ştiţi că teoria aceasta a provocat multe dureri
şi necazuri. După ce l-am condus pe cel drag la mormânt, teama că ar
putea veni acasă, că ar putea bate la fereastră ne îngrozeşte. Până a
murit era aşa de bun, iar acum ne îngrozeşte. Nu vi se pare straniu?
Apoi trebuie săvârşit un ritual religios prin care familia să scape de
aşa ceva. În felul acesta, omul se duce mai departe pe terenul
diavolului şi este prins în cursele lui, poate pentru totdeauna.
Biblia, singura carte ce descoperă adevărul, spune despre cel ce
a murit astfel: „Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai
ridica cel ce se coboară în Locuinţa morţilor! Nu se va mai întoarce
în casa lui şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia” (Iov 7:9,10).
~539~
Aici sunt cuvintele lui Dumnezeu care ştie exact ce se întâmplă.

Dacă cineva crede altfel, Îl dispreţuieşte pe Domnul, Îl face mincinos
şi lucrul acesta va duce pe om departe de Dumnezeu.
Poate ziceţi: ,,Păi să nu-i mai pomenim pe cei dragi?” Eu nu
spun nu. Dar nu cu lucrurile diavolului. Du-te la cimitir cu flori şi
acolo aminteşte-ţi de ei, poţi plânge de durere, dar nu vorbi ca şi cum
mortul te aude. Nu începe să spui ce necazuri ai şi să-l informezi pe
mort de lucrurile din viaţa ta, fiindcă te va auzi diavolul care a născut
ideea că morţii ştiu toate lucrurile şi îţi va răspunde el spre
nenorocirea ta. Tocmai pe această credinţă – că morţii sunt
conştienţi, ştiu de toate şi au nevoie de toate –, pe acest sistem
lucrează spiritismul care va amăgi pe toţi care cred aceste lucruri. I-a
minţit pe primii noştri părinţi amăgindu-i să cadă în păcat şi ne minte
şi pe noi, astăzi, ţinându-ne în confuzie. El spune: „Dă-i mortului să
mănânce! Trebuie să îi dai să bea!” Asta pentru că Satana vrea ca
oamenii să-i slujească lui. Cei ce ascultă de Evanghelie sunt liberi şi
ei nu cred în aşa ceva. De ce să ne irosim banii pe ceva ce nu este
cerut de Dumnezeu, slujindu-i diavolului şi de niciun folos celui
decedat?
Pentru a lămuri mai bine lucrurile cu privire la credinţa că cei
credincioşi la moarte se duc în rai, vreau să ne ocupăm puţin de
Mântuitorul nostru. Sosise clipa când Isus urma să moară pentru noi.
El a mers în grădina Ghetsemani, unde a dat o luptă cumplită.
Păcatele întregii lumii apăsau asupra Lui, iar în acea durere cumplită
s-a rugat zicând: ,,Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine
paharul acesta. Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Matei
26:42
Care era acel pahar? Evident, moartea. Prin faptul că S-a
îngrozit în faţa morţii, Mântuitorul spune, de fapt, că moartea
desparte pe om de om şi de Dumnezeu şi cel ce moare nu va mai şti
nimic. De aceea El Se ruga Tatălui să-L scutească de moartea prin
care ne-a mântuit pe noi, însă numai dacă Tatăl ar fi găsit o altă
soluţie pentru mântuirea noastră.
Când era pe cruce, înainte de a-Şi da duhul, El a strigat: „Eli,
Eli, Lama Sabactani!” Atunci El S-a simţit zdrobit sufleteşte şi a zis:
„Moartea mă va despărţi de Tatăl.” Dacă ar fi ştiut că moartea
înseamnă fericire, viaţă veşnică sau rai, nu S-ar fi bucurat nespus?
Dacă într-adevăr cei credincioşi, la moarte, merg în rai, atunci Isus,
~540~
care n-a avut niciun păcat, trebuia să se bucure la moarte, pentru că

urma să meargă în rai. Dar groaza care a pus stăpânire pe Domnul ne
spune că moartea înseamnă trecerea în inexistenţă.
Atunci când Maria s-a dus la mormânt, Mântuitorul nu mai era.
El înviase. Nedumerită, a crezut că L-a furat cineva şi plângea.
Domnul S-a apropiat de ea şi I-a zis: ,,Femeie!” Atunci Maria a vrut
să-L îmbrăţişeze, iar El a zis: „Nu mă ţine, căci încă nu M-am suit la
Tatăl Meu” (Ioan 20:17).
A merge la cer era primul obiectiv al Domnului după jertfa Sa.
Nimic altceva nu prima. Şi pentru că până în dimineaţa învierii nu Se
suise la Tatăl, se înţelege că, în timpul şederii în mormânt, a fost în
stare de inconştienţă. De aici, rezultă că este neadevărată credinţa că
la moarte cei buni merg în rai, iar cei nelegiuiţi, în iad. Nu există
pentru noi astăzi nici rai, nici iad.
În pilda cu bogatul şi săracul Lazăr din Luca 16:19-31, Domnul
a spus printre altele că, după ce a murit, Lazăr a fost dus de îngeri în
sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Apoi se
descoperă un tablou. „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri,
şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în
sânul lui şi a strigat: ’Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite
pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească
limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ’Fiule’, i-a răspuns
Avraam, ’adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi
Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici el este mângâiat, iar tu eşti
chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie
mare, aşa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi
să nu poată.’
Bogatul a zis: ’Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr
în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste
lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns:
’Au pe Moise şi pe proroci, să asculte de ei.’ ’Nu, părinte Avraame’,
a zis el, ’ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’
Şi Avraam i-a răspuns: ’Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci,
nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’” (Luca 16:23-
31).
Din faptul că Domnul vorbeşte de o conversaţie ce are loc în
Locuinţa morţilor s-a ajuns la concluzia că acolo este o altă lume vie.
O lume care are aceeaşi stare ca şi noi; bucurii, nevoi, şi dureri
~541~
cumplite încă. La această lume nu poţi avea acces decât printr-un

mediu spiritist. Aceasta este credinţa populară, nu biblică. O credinţă
foarte controversată. Când cineva pe patul de moarte zace în dureri
cumplite, noi cei vii ne întrebăm zicând: „De ce nu-l ia Dumnezeu,
ca să scape de chinuri şi dureri?” Adică de ce n-o muri ca să scape.
Însă, după ce moare şi zicem că a scăpat de durerile lui, merge în
Locuinţa morţilor. Şi pentru că n-a fost credincios Domnului, arde
continuu în foc şi astfel durerile sunt şi mai mari. Unde mai este
logica într-o astfel de credinţă? Mai apare Dumnezeu ca fiind bun?
Nu cumva este o credinţă născocită de diavolul pentru a-i determina
pe oameni să creadă că Dumnezeu este un tiran?
Ceea ce mă miră şi mai mult, potrivit acestui crez popular, este
faptul că Domnul Hristos este băgat în conflict şi în contradicţie cu
Duhul Sfânt. Biblia este inspirată de Duhul Sfânt şi El a spus în
Eclesiastul 9:10: „Căci în Locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai
este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune”, iar
Domnul dezvăluie un tablou cu totul diferit. Mai poate fi unire şi
bune relaţii între Domnul şi Duhul Sfânt? Dacă lucrurile ar fi aşa, nu
mai poate fi nicio relaţie între cele două persoane amintite. Înseamnă
o casă dezbinată împotriva ei înşişi, care nu mai poate dăinui. Dacă
noi credem că Domnul Hristos este într-o unire perfectă cu Duhul
Sfânt, trebuie să credem şi faptul că El nu L-a făcut mincinos pe
Duhul Sfânt prin pilda aceasta. Domnul Hristos a folosit-o nu pentru
ca să spună că în Locuinţa morţilor este viaţă şi ştiinţă, ci pentru ca
să dea o cu totul altă învăţătură. Din această relatare se desprind
foarte multe idei, din care enumerăm câteva:
1. El spune că, după moarte, nimeni nu mai poate să realizeze
ceva în privinţa mântuirii.
2. Prin faptul că bogatul nu primeşte de la Avraam niciun ajutor
şi nicio soluţie la problema lui, înţelegem că degeaba se practică
închinarea şi rugăciunea la sfinţi. Doar Domnul este cel ce poate
rezolva problema mântuirii noastre.
3. Pilda ne descoperă că lucrurile se vor inversa cândva. Cine
s-a bucurat aici fără Domnul, se va întrista la sfârşit. Iar cine a fost
întristat şi în necazuri, dar a fost credincios Domnului va avea parte
de fericire în viaţa veşnică.
4. Bogatul şi-a petrecut viaţa în plăceri şi şi-a dat seama prea
târziu că nu se pregătise pentru viaţa veşnică şi, pentru ca fraţii lui să
~542~
nu mai facă aceeaşi greşeală, îl roagă pe Avraam să trimită pe cineva

din Locuinţa morţilor la ei, ca să fie avertizaţi şi să nu facă aceeaşi
greşeală ca el – să trăiască doar pentru viaţa aceasta, nu şi pentru cea
viitoare. Faptul că Avraam nu l-a ascultat înseamnă că din Locuinţa
morţilor nu vine nimeni, nu este nevoie de niciun mesaj de acolo
pentru cei vii, ci este suficientă Evanghelia în scopul avertizării şi
învăţării a tot ce este spre mântuire.
5. Cel bogat trebuie să ştie că Dumnezeu l-a făcut administrator
peste averile Sale şi are datoria, înaintea Lui, să se îngrijească de cel
sărac.
6. Mai înţelegem că nimeni nu ia în mormânt nimic din toată
averea pe care ar avea-o în lumea aceasta şi de aceea trebuie strânsă
o comoară în cer. „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea,
dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul
său?” (Marcu 8:36,37).
Din tot ceea ce am extras din parabolă, nu putem înţelege
nicidecum că morţii au conversaţii, că unii sunt chinuiţi în foc, alţii
fericiţi în rai, că îşi dau seama de răul sau binele care l-au făcut etc.
Ci Domnul a descoperit situaţia pe care o va afla până la urmă orice
om. Cei ce au făcut binele vor primi viaţă veşnică, iar cei ce au făcut
răul vor fi aruncaţi în iazul de foc. Atunci fiecare om ce a tratat cu
nepăsare problema mântuirii lui, îşi va da seama de marea greşeală
de a nu se pregăti mai întâi pentru Împărăţia cerurilor. Dar va fi prea
târziu.
În 1 Samuel capitolul 15, ne este relatată o ocazie din viaţa
împăratului Saul. Dumnezeu l-a trimis să-i nimicească pe amaleciţi –
atât oameni, cât şi vite. Saul a plecat la război şi a avut biruinţă, dar a
lăsat cu viaţă pe Agag, împăratul, şi a luat vitele cele mai frumoase.
Motivul luării vitelor invocat de Saul a fost să le aducă jertfă; lucru
neacceptat de Domnul. Pentru lăsarea cu viaţă a lui Agag, nu prea a
existat nicio motivaţie. El a crezut că-L onorează pe Dumnezeu cu
jertfele acelea, însă Dumnezeu a fost dezonorat. Iar ca răsplată pentru
neascultarea lui, Dumnezeu l-a lepădat pe Saul ca împărat, măcar că
a mai domnit până ce Dumnezeu l-a pus împărat pe David. Oare cine
a fost cel care i-a întins curse pentru a-l determina să nu asculte de
Dumnezeu? Cu siguranţă, veţi spune că diavolul, şi aveţi dreptate.
Mai trec ani din momentul lepădării lui, iar Saul a trebuit să
rămână împărat mai departe. Nu uitaţi însă ceva. Din momentul
~543~
acela, Saul a mers din cădere în cădere, ascultând de cel rău. Deodată
se aude un zvon. Filistenii declară război lui Saul. Acum, intră în
criză. Cine-l va salva din nenorocirea aceasta? Începe să strige la
Dumnezeu şi cere un răspuns la rugăciune, însă răspunsul nu vine.
Încearcă prin toate metodele posibile, dar niciun răspuns. Ce motiv
ai, Doamne, de nu ne răspunzi? „Nelegiuirile voastre pun un zid de
despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund
Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:2).
În contextul marii lupte dintre Hristos şi Satana, există o regulă
de fier. Nu poţi sluji unuia dintre cei doi fără să ridici un zid de
despărţire între tine şi cel pe care nu-l slujeşti. Dacă spui că slujeşti
lui Dumnezeu şi amesteci lucrurile Lui cu ale diavolului, de fapt tu
nu slujeşti lui Dumnezeu. Iar prin convingerile tale eronate pe care
le-ai primit de la Satana, vei ridica un zid despărţitor între tine şi
Hristos. În cazul acesta, când vei striga la Domnul, răspunsul va
întârzia să vină. El va veni numai dacă te pocăieşti cu adevărat
căindu-te de răul pe care l-ai făcut şi de faptul că ai produs durere lui
Dumnezeu. Domnul nu acceptă căinţa din pricina urmărilor rele
apărute în viaţa ta. Saul nu s-a căit de faptul că L-a batjocorit pe
Dumnezeu prin neascultarea lui de El, ci era foarte întristat că
Dumnezeu nu-i răspunde şi nu-l va scăpa din mâna filistenilor.
Văzând că Dumnezeu nu-i răspunde, se gândeşte să meargă la o
vrăjitoare care chema morţii. Femeia începe incantaţia şi deodată
priveşte într-o direcţie, se îngrozeşte şi ţipă. „Împăratul i-a zis: ’Nu te
teme de nimic. Dar ce vezi?’ Femeia a zis lui Saul: ’Văd o fiinţă
dumnezeiască sculându-se din pământ. ’ El i-a zis: ’Cum e la chip?’
Şi ea a răspuns: ’Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o
mantie.’ Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ,
şi s-a închinat.
Samuel a zis lui Saul: ’Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?’
Saul a răspuns: ’Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac
război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici
prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.’
Samuel a zis: ’Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a
depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? Domnul îţi face aşa cum
îţi vestisem din partea Lui, Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale
şi a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai
făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face
~544~
Domnul aşa astăzi. Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine

în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi
Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.’ Îndată Saul a
căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut
de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi
toată noaptea” (1Samuel 28:13-20).
Oare cum ar putea fi o realitate faptul că Samuel, care a fost un
om ca toţi oamenii, doarme în mormânt, e mort şi nu ştie nimic aşa
cum spune Evanghelia, iar când o vrăjitoare îl deranjează, se trezeşte
(adică înviază) şi apare o fiinţă dumnezeiască, vorbeşte ce are de
vorbit, apoi moare iarăşi, culcându-se în mormânt?! Iar dacă mai
vrea cineva să-l scoale, vrăjitoarea îl înviază, vorbeşte cu el şi după
aceea moare iar. Şi tot aşa istoria aceasta se poate repeta în fiecare zi.
Poţi crede aşa ceva? Cuvântul Domnului spune că numai la venirea
Sa morţii vor învia, iar cei credincioşi vor fi transformaţi în trupuri
proslăvite împreună cu cei ce vor fi vii la venirea Mântuitorului
(1 Corinteni 15:51-53).
Dumnezeu a zis: „Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.” (Exod
22:18). Şi dacă astfel se poartă Dumnezeu cu vrăjitoarele, lucrarea pe
care o fac ele poate fi lucrarea Domnului? Oare condamnă El la
moarte pe slujitorii Săi? Înţelegem că vrăjitoriile şi vrăjitorii sunt
uneltele diavolului. Oricine se ocupă cu aşa ceva este în slujba lui. Şi
pentru că scularea morţilor este lucrarea lui, el se arată în persoana
celui sculat din morţi, pentru amăgirea oamenilor.
Din relatarea anterioară, reiese că aceasta este lucrarea
diavolului. El îi conduce pe oameni cu şiretlic, depărtându-i de
Dumnezeu cu momeli plăcute lor. Iar când a reuşit să-i ducă destul
de departe şi omenii sunt părăsiţi de Domnul, îi loveşte pentru a nu-i
mai scăpa.
Cred că aţi înţeles cine răspunde la capătul celălalt al firului de
telefon, când vorbim cu Locuinţa morţilor. Domnul să te ajute, iubite
cititor, să înţelegi acest mare adevăr şi să nu te laşi amăgit de
diavolul.
~545~
~546~

In Marea Controversă Final Corect 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

In Marea Controversă Final Corect 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Valeriu Zbârnea

Consiliere editorială: Emil Simionescu

Tiparul executat de S.C. ANCAPRINT S.R.L. Buzău

1 Atunci, Dumnezeu a rostit toate* aceste cuvinte şi a zis:

Lucrarea de faţă are menirea de a pune în lumină adevăruri

DUMNEZEIREA DOMNULUI HRISTOS

Domnul Isus Hristos este Cel pe care noi Îl numim a doua

În Geneza 1:1 se spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile

lucrurile au fost create prin Acela care Se numeşte Cuvântul. Este ca

un popor prin care să vină în lumea noastră, ca om. În 1Corinteni

Îmi exprim regretul pentru faptul că, prin acest verset, se

aceasta lasă să se înţeleagă faptul că mai are cel puţin un copil. Ci

În pasaj descoperim că, în legământul încheiat între Isus şi

3. „Va fi zămislit de Duhul Sfânt”. De aceea va fi chemat Fiul

noastră după chipul Său şi salvarea noastră din moartea veşnică. De

luat prin surprindere. Isus a devenit întâi născut, pentru că El a creat

După evenimentul învierii Lui din morţi, El Se prezintă a fi „Cel

2. „Întâi născut” pentru a fi cel mai mare dintre împăraţii

RĂZBOIUL DIN CER

Vorbind despre Domnul Hristos, apostolul Pavel zice: „Căci El

Prin studiul de faţă, vom afla motivul conflictului dintre

Când Dumnezeu a făcut Legea, a făcut-o după ce era în mintea

adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful

legile guvernării unui împărat şi câştigând de partea sa o parte

Aceasta este marea acuzaţie. Este miezul conflictului dintre Hristos

suntem răi suntem loviţi de durere în situaţii similare, cu cât mai

măsură arbitrară, fără să dea o a doua şansă. În final, lângă rebel

Vrăjmaşul a ridicat un zid de despărţire între el şi Dumnezeu, iar

zidul de la mijloc care-i despărţea”, ne întrebăm: cine sunt cei doi pe

Remarcăm un lucru foarte, foarte important. Vrăjmăşia porneşte

Pentru ca cineva să poată fi martor, trebuie să întrunească cel

târâtoarele care se mişcă pe pământ’. Dumnezeu a făcut pe om după

Cele Zece Porunci rostite în Eden

nu ţi se pare că Dumnezeu ţi-a restrâns libertatea când ţi-a spus să nu

Poruncile lui Dumnezeu atacate

5. „De ce te obligă să-l cinsteşti ca părinte? Merită El cinstire

Deoarece nu se spune că Adam a vorbit cu şarpele, se înţelege

pe Dumnezeu pe cuvânt şi refuza să intre într-un asemenea studiu, nu

Omul nu mai este o fiinţă liberă, ci obligatoriu va împlini

Legea Celor Zece Porunci aduce cunoştinţa de păcat. Călcarea

Vom începe de la Avraam pentru a înţelege mai bine lucrarea

Alegerea lui Avraam

Prima întâlnire. Moise zice: „Aşa vorbeşte Domnul,

Urgia a treia, este lovitura ce urmează. Păduchii umplu Egiptul.

am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva

Satana răcneşte şi ordonă lui Faraon să se pregătească de luptă,

De fiecare dată, în lupta cu Domnul, diavolul este biruit aşa cum

Dumnezeul a vrut să stârpească din Israel închinătorii la idoli

două legi după care se conduc. Legea lui Dumnezeu amestecată cu

pe cei cu care lucrează. Apoi, prin aceştia îi va distruge pe cei din

făcuseră vițelul, slujirea evreilor era lipsită de idolatria pe care

oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului,

restul lumii, iar curiozitatea lumii de a-L cunoaşte pe Hristos,

Poporul Israel a mers din cădere în cădere. Ei trebuiau să

Din punct de vedere spiritual, Israel nu mai este un popor

regulile de acelaşi fel unesc, iar cele diferite despart. Pentru că

Poporul Israel L-a respins pe Domnul, însă n-a renunţat să

1. Isus cel adevărat are solia pocăinţei şi cere să te pocăieşti.

Trebuie să stabilim că, deşi era duşmănie între cei doi, ea

adresează Domnului: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei

ocazie descoperindu-le adevărul curat şi neîntinat al lui Dumnezeu,

mintea lor nici la cină în camera de sus, ci numai după înălțaarea

Distrugerea răului cât şi mântuirea noastră nu s-au putut realiza