POVESTEA CIFRELOR

Odată, demult, în desişul cel mai întunecat al unei păduri îndepărtate, în vecinătatea unui râu cu
apă cristalină şi a unui câmp îmbelşugat, trăiau, într-o casă mică, dar frumoasă şi curată, nouă
pitici foarte ciudați. Fiecare avea un obicei care-l făcea deosebit de ceilalți.
Astfel, primul pitic era un bun pescar, care cu dărnicie procura hrana zilnică a tuturor. El a ajuns
aşa de iscusit, încât prindea peştii cu mâna, de ziceai că este o undiţă adevărată. Acesta se numea
UNU.
Al doilea era tare încrezut, ca o rățușcă. Singurul lucru pe care-l făcea era să stea în apă până la
gât şi să-l privească pe primul cum prinde peşte. El se numea DOI.
Al treilea era tare fudul şi îl atrăgeau podoabele, în special cerceii. Ceilalți pitici râdeau de
plăcerea cu care el se admira în oglindă. Acesta se numea TREI.
Al patrulea, care se numea PATRU, era aşa de leneş, încât stătea toată ziua pe un scaun cu patru
picioare. El ajunsese să se contopească atât de mult cu scaunul, încât ceilalți pitici nu-l mai
observau şi-l căutau disperaţi în pădure.
Al cincilea pitic era în schimb un agricultor foarte harnic şi asigura pâinea celorlalți pitici. El
săpa pământul, îl semăna cu grâu şi tare mult se bucura când venea timpul secerişului. Atunci îl
puteai vedea cu o seceră în mână şi era mândru de asta: ştia că grâul acum putea fi măcinat în
făină, iar făina preparată în pâini gustoase. El se numea CINCI.
Al şaselea era foarte egoist şi suspicios. De aceea, el îşi încuia toate bunurile sub lacăt. El se
numea ŞASE.
Al şaptelea pitic cosea iarba din jurul casei. Astfel locul era mereu curat și mirosea a proaspăt.
El se numea ŞAPTE
Al optulea, care se numea OPT, era supărăcios și răutăcios. Se ținea tot timpul de şotii. Astfel,
într-o noapte, pe când ceilalți dormeau, piticul OPT i-a legat pe toți de paturile lor cu lanțul. De
atunci, în amintirea acelei nopți, ceilalți pitici l-au pedepsit să-şi umple întruna buzunarele cu
lanțuri.
Al nouălea, numit NOUĂ, era tare pofticios, ca urmare, a fost pus de ceilalți pitici la bucătărie,
ca bucătar - şef. El purta tot timpul o lingură mare de lemn, căci cu ea mesteca şi gusta
mâncarea. Într-o zi, o vrăjitoare, care nu se mai putea odihni din cauza gălăgioşilor pitici, i -a
transformat pe fiecare după obiceiul său. Aşadar, pe 1 în undiță, pe 2 în rață, pe 3 în cercel, pe 4
în scaun, pe 5 în seceră, pe 6 în lacăt, pe 7 în coasă, pe 8 în zală, pe 9 în lingură.
Degeaba au implorat-o piticii pe vrăjitoare să nu-i pedepsească, vraja s-a împlinit. Aceasta ar fi
durat şi astăzi, dacă o zână bună nu ar fi intervenit. Şi pentru ca să-i poată ajuta pe pitici, ea are
nevoie de ajutorul tuturor copiilor. De aceea, pentru a rupe ,,vraja", fiecare copil trebuie să strige
pe fiecare pitic pe nume şi să ştie să-i scrie. Când copiii îi vor cunoaşte bine pe piticii - numere,
atunci zâna cea bună va putea risipi vraja.